Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

15
INUNDAŢIILE SI METODE DE PREVENIRE >PROIECTUL G-CANS, TOKYO, JAPONIA< 1.DEFINIREA TERMENULUI DE INUNDAŢIE Adesea, noţiunile de viitură şi inundaţie sunt utilizate ca sinonime, deşi diferenţele dintre cei doi termeni sunt foarte clare. Semnificaţia hidrologică a noţiunii de viitură a fost prezentată mai sus. Inundaţia reprezintă în sensul cel mai general, acoperirea cu apă a unui spaţiu care în mod normal este emers sau uscat. Dintre multiplele definiţii care au fost date inundaţiilor de-a lungul timpului (Chow, 1973; Ward, 1975, 1978; ş.a.), ca fenomene hidrologice, considerăm că cea mai adecvată este cea din Glosarul Internaţional de Hidrologie OMM – UNESCO (1992) conform căreia inundaţia reprezintă „punerea în submersie a albiei majore de către apa care debordează din albia minoră sau acumularea apei provenite din precipitaţii sau topirea zăpezilor în zone cu drenaj natural insuficient”. Inundaţiile pot fi provocate de viiturile fluviale, dar şi de alte fenomene hidrologice: ridicarea nivelului apelor freatice şi stagnarea lor la suprafaţa solului, furtuni, maree, valuri (tsunami), ce provoacă inundaţii litorale ş.a.. În mediul urban sunt frecvente inundaţiile pluviale urbane generate de precipitaţii de mare intensitate şi de capacitatea insuficientă a reţelei de canalizare de a prelua apa pluvială ş.a. O viitură produsă pe un râu poate determina sau nu o inundaţie, în funcţie de debitul de apă care se scurge. 2. TIPURI DE INUNDAŢII În funcţie de factorii care contribuie la producerea lor şi de spaţiile care sunt afectate, se disting mai multe tipuri de inundaţii, dintre care cele mai frecvente sunt inundaţiile fluviale, litorale şi urbane. Inundaţiile fluviale sunt generate de revărsarea apei unui organism fluviatil peste limitele albiei minore în spaţiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitaţiile bogate, creşterea nivelului apei ca urmare a agradării albiei prin aluvionare, blocaje de gheaţă, ruperea digurilor şi barajelor ş.a. Inundaţiile litorale afectează zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni puternice ce provoacă valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor; creşterile mareice amplificate de furtuni. În funcţie de factorii generatori, inundaţiile litorale pot fi cu apă sărată sau salmastră. Inundaţiile urbane sunt datorate dimensionării necorespunzătoare sau a întreţinerii defectuase a sistemului de drenaj urban, care, în timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor pluviale. Alte tipuri de inundaţii: - inundarea zonelor joase de la baza versanţilor prin acumularea apei de şiroire de pe versanţi; - inundare prin exces de apă subterană (în zonele cu pânza freatică apropiată de suprafaţa topografică). - Inundaţiile pot avea caracter natural sau accidental. Inundaţiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitaţii bogate, topirea zăpezilor, valuri ş.a. Inundaţiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea barajelor şi a digurilor, lucrări hidrotehnice necorespunzătoare, exploatarea defectuoasă a unor asemenea lucrări ş.a. În general inundaţiile accidentale au consecinţe foarte grave asupra societăţii umane şi provoacă dezechilibre ecologice importante.

description

pdf

Transcript of Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Page 1: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

INUNDAŢIILE SI METODE DE PREVENIRE >PROIECTUL G-CANS, TOKYO, JAPONIA<

1.DEFINIREA TERMENULUI DE INUNDAŢIE

Adesea, noţiunile de viitură şi inundaţie sunt utilizate ca sinonime, deşi diferenţele dintre cei doi termeni sunt foarte clare. Semnificaţia hidrologică a noţiunii de viitură a fost prezentată mai sus.

Inundaţia reprezintă în sensul cel mai general, acoperirea cu apă a unui spaţiu care în mod normal este emers sau uscat. Dintre multiplele definiţii care au fost date inundaţiilor de-a lungul timpului (Chow, 1973; Ward, 1975, 1978; ş.a.), ca fenomene hidrologice, considerăm că cea mai adecvată este cea din Glosarul Internaţional de

Hidrologie OMM – UNESCO (1992) conform căreia inundaţia reprezintă „punerea în submersie a albiei majore de către apa care debordează din albia minoră sau acumularea apei provenite din precipitaţii sau topirea zăpezilor în zone cu drenaj natural insuficient”. Inundaţiile pot fi provocate de viiturile fluviale, dar şi de alte fenomene hidrologice: ridicarea nivelului apelor freatice şi stagnarea lor la suprafaţa solului, furtuni, maree, valuri (tsunami), ce provoacă inundaţii litorale ş.a.. În mediul urban sunt frecvente inundaţiile pluviale urbane generate de precipitaţii de mare intensitate şi de capacitatea insuficientă a reţelei de canalizare de a prelua apa pluvială ş.a.

O viitură produsă pe un râu poate determina sau nu o inundaţie, în funcţie de debitul de apă care se scurge.

2. TIPURI DE INUNDAŢII În funcţie de factorii care contribuie la producerea lor şi de spaţiile care sunt afectate, se disting mai multe

tipuri de inundaţii, dintre care cele mai frecvente sunt inundaţiile fluviale, litorale şi urbane. Inundaţiile fluviale sunt generate de revărsarea apei unui organism fluviatil peste limitele albiei minore în spaţiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitaţiile bogate, creşterea nivelului apei ca urmare a agradării albiei prin aluvionare, blocaje de gheaţă, ruperea digurilor şi barajelor ş.a. Inundaţiile litorale afectează zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni puternice ce provoacă valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor; creşterile mareice amplificate de furtuni. În funcţie de factorii generatori, inundaţiile litorale pot fi cu apă sărată sau salmastră. Inundaţiile urbane sunt datorate dimensionării necorespunzătoare sau a întreţinerii defectuase a sistemului de drenaj urban, care, în timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor pluviale.

Alte tipuri de inundaţii: - inundarea zonelor joase de la baza versanţilor prin acumularea apei de şiroire de pe versanţi; - inundare prin exces de apă subterană (în zonele cu pânza freatică apropiată de suprafaţa

topografică). - Inundaţiile pot avea caracter natural sau accidental. Inundaţiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitaţii bogate, topirea zăpezilor, valuri ş.a. Inundaţiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea barajelor şi a digurilor, lucrări

hidrotehnice necorespunzătoare, exploatarea defectuoasă a unor asemenea lucrări ş.a. În general inundaţiile accidentale au consecinţe foarte grave asupra societăţii umane şi provoacă dezechilibre ecologice importante.

Page 2: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

3. CAUZELE INUNDAŢIILOR

Cauzele care generează viiturile şi inundaţiile se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii. Frecvent, cauzele viiturilor/inundaţiilor se clasifică în naturale şi antropice. Amploarea inundaţilor este dată atât de factorii declanşatori, cât şi de factorii favorizanţi.

3.1.Cauze naturale

Între factorii naturali declanşatori ai viiturilor şi inundaţiilor, se înscriu: condiţiile climatice, creşterea nivelului mării, cutremurele de pâmânt, alunecările de teren:

Condiţiile climatice reprezintă cauza principală a producerii viiturilor şi inundaţiilor. Ele determină manifestarea unor asemenea fenomene, atât direct, cât şi indirect, prin diferite aspecte.

Ploile, mai ales cele torenţiale de intensitate crescută şi cu cantităţi mari de apă căzută într-o perioadă scurtă de timp, constituie o cauză climatică aflată frecvent la originea viiturilor şi inundaţiilor fluvialeşi urbane. Inundaţiile din iulie 1975, din iunie 1979 de pe Argeş, din iunie 1988 şi din iunie-august 1991 de pe Siret, etc, inclusiv cele din iulie, august şi septembrie 2005 au fost generate de ploile abundente. Precipitaţiile bogate din iulie 2005 (peste 200 l/m

2) au produs un debit de 2800m

3/s pe Trotuş, la postul Vrânceni. Ca urmare 2 persoane au

decedat, 16 case au fost distruse, 709 au fost inundate, 18 poduri şi 179 de podeţe au fost rupte, 1,5 km de drum naţional a fost inundat, 300 de fântâni şi 181 ha de teren arabil etc (Gabor, 2005).

Topirea rapidă a zăpezilor datorată invaziei unor mase de aer de aer cald stă la baza formării viiturilor de tip nival, frecvent provocatore de inundaţii. Topirea bruscă a zăpezilor şi a gheţarilor poate fi generată şi de erupţii vulcanice în arealele active din punct de vedere vulcanic. Viitura din decembrie 1995-ianuarie 1996 a fost generată în primul rând de topirea zăpezilor. Ea a afectat cu precădere râurile din vestul şi centru ţării, depăşindu-se debite cu probabilităţi de retur de 10 ani pe Mureş la Ocna Mureş şi Alba Iulia (Mustăţea, 2005). Topirea zăpezilor suprapusă cu căderea precipitaţiilor poate conduce la producerea unor viituri de tip mixt însoţite de inundaţii.

În România acest fenomen a fost caracteristic pentru inundaţiile şi viiturile catastrofale produse în luna mai 1970 pe râurile din Transilvania, pe Olt, pe Siret si pe Dunăre. În primele 4 luni ale anului 1970 au căzut precipitaţii abundente care au saturat solul, iar la munte au generat un strat de zăpadă de grosimi apreciabile. În primele 14 zile din luna mai precipitaţiile bogate căzute au găsit un sol saturat şi s-au scurs în proporţie de 80%, iar la munte au topit zăpezile. Pe Someş, la Satu Mare, debitul a ajuns la 3200 m

3/s, iar la Sighişoara, Târnava Mare a

ajuns aproape la nivelul primului etaj (Grecu, 2004). Probabilitatea de depăşire a debitelor înregistrate a fost cuprinsă între 1% şi 0,5%, deci au fost viituri rare (Stanciu, 2004). În 1970, ca urma a inundaţiilor, au fost afectate total 83 de localităţi, parţial 1528 şi au fost evacuate 256000 de persoane (Grecu, 2004). Temperaturile foarte scăzute ale aerului în regiunile reci şi temperate determină producerea de sloiuri şi poduri de gheţă care afectează scurgerea apei râurilor. Încălzirea aerului şi precipitaţiile lichide specifice perioadei de trecere către sezonul cald determină creşteri ale debitelor şi vitezei apei, care antrenează cu ele blocuri de gheaţă ce se pot aglomera în sectoarele de îngustare şi de meandrare, formând baraje naturale (zăpoare) care blochează scurgerea, generând creşteri de nivel în spatele acestora sau scurgeri puternice în momentul ruperii, provocatoare de inundaţii (Pişota, Zaharia şi Diaconu, 2005). Pe Dunăre, cea maispectaculoasă creştere de nivel datorată unui asemenea fenomen a fost consemnată în anul 1838 când gheţurile au blocat fluviul în dreptul oraşului Budapesta, nivelurile depăşind cu 2 m pe cele mai mari înregistrate, deşi debitele s-au situat în limite normale (5000 – 6000 m

3/s). În urma acestui blocaj natural

datorat zăporului, nivelurile crescute şi acţiunea gheţurilor sub influenţa vânturilor au afectat partea de est a oraşului, distrugând 4254 de case şi inundaând o suprafaţă de cca. 6000 kmp (Grecu, .2004).

În România inundaţiile provocate de zăpoare sunt frecvent întâlnite pe râurile de munte cu albii ce prezintă alternanţă de sectoare lărgite şi înguste sau de meandre (de exemplu, Bistriţa superioară). Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni generează inundaţii ale coastelor marine, provocând pagube materiale şi umane de proporţii. Astfel de inundaţii sunt specifice zonelor costiere din golful Mexic (peninsula Florida), în jurul Philipinelor, în India, China, Bangladesh, pe ţărmurile Europei vestice (în special în Olanda şi Belgia) (Grecu, 2004).

Page 3: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Creşterea nivelului mării în perioadele de flux poate provoca inundaţii în cazul estuarelor cu ţărmuri joase şi pantă redusă. Mareele ce avansează până la 400 km în interiorul continentului în perioadele de ape mari ale fluviilor Gange şi Brahmaputra pot genera inundaţii catastrofale. Ca urmare a suprapunerii acestor cauze, doua treimi din statul Bangladesh au fost acoperite de apă în perioade iulie-septembrie 1974. Au fost distruse terenuri agricole, s-au înregistrat aproximativ 2000 de morţi ca urmarea inundaţiei, iar epidemiile generate de excesul de apă şi foametea au făcut peste 80 000 de victime în nord-vestul ţării, valoare înregistrată la sfârşitul lunii octombrie 1974.

Alunecările de teren pot produce inundaţii prin obstrucţionarea albiei râurilor (Stănescu, Dobrot, 2002). Cutremurele de pământ, în special cele produse în domeniul marin, generează valuri foarte mari

(tsunami) ce provoacă inundaţii în regiunile de coastă. Cutremurul de pământ de 9,0 pe scara Richter, produs pe 26 decembrie 2004 în apropierea insulei Sumatra, a provocat un tsunami uriaş ce a inundat coastele Indoneziei, insulei Sri Lanka, Indiei, sudului Thailandei provocând o adevărata catastrofă (cel puţin 222 046 morţi şi dispăruţi).

Ruperea „pungilor” de gheaţă din masa gheţarilor. Limbile glaciare conţin „pungi” de apă care în anumite condiţii se pot rupe generând inundarea localităţilor amplasate la baza limbii glacire. Un asemenea eveniment s-a produs la sf. sec. al XIX-lea în Alpii Francezi, afectând oraşul Saint Gervais, din vecinătatea renumitei staţiuni montane Chamonix.

Factori naturali care favorizează producerea viiturilor şi inundaţilor În afara factorilor naturali cu rol declanşator în producerea viiturilor şi inundaţiilor există mai mulţi factori, de

asemenea naturali, care pot contribui la intensificarea inundaţiilor. Aceştia privesc caracteristici morfometrice ale bazinului hidrografic (suprafaţă, formă, pantă, morfografie), ale reţelei hidrografice (pantă, densitate) şi ale albiei minore (pantă, grad de meandrare, grad de despletire, rugozitate), caracteristici ale solului (permeabilitate, grad de umiditate, temperatură solului), gradul de acoperire cu vegetaţie, debitul solid al râurilor, adâncimea nivelului freatic ş.a. Astfel permeabilitatea redusă a solului şi a rocilor din arealul bazinului de recepţie, coroborată cu lipsa vegetaţiei, favorizează concentrarea rapidă a scurgerii pe versant şi în albie. Rugozitatea, care depinde de natura constitutivă a patului albiei şi a malurilor, de prezenţa vegetaţiei, de forma canalului de scurgere, afectează viteza şi mărimea valului de viitură. Propagarea undei de viitură se face mai rapid în cazul bazinelor şi cursurilor de apă cu pante mari. Vârful viiturii este mai înalt şi mai ascuţit în cazul bazinelor hidrografice cu formă rotundă, iar tipul de drenaj dendritic imprimă scurgerii aceeaşi caracteristică (Mustăţea, 2005). Excesul de umiditate datorat apelor freatice de la adâncime mică poate duce la inundarea crovurilor frecvent seci, a unor suprafeţe joase de luncă şi a unor terenuri orizontale în mod obişnuit emerse (Gâştescu, 1979, citat de Grecu, 2004).

3.2 Cauze antropice

Printre principalele cauze antropice declanşatoare sau favorizante ale viiturilor şi inundaţiilor, se remarcă: ruperea barajelor şi digurilor, irigaţiile, despăduririle şi lucrarea necorespunzătoare a terenurilor în pantă, proiectarea şi întreţinerea necorespunzătoare a sistemelor de canalizare vulnerabilitatea socială.

Ruperea barajelor şi digurilor (fluviale sau marine) constituie cauza ce poate genera inundaţii cu consecinţe foarte grave ale zonelor protejate. Ruperea unor asemenea lucrări cu rol de protecţie împotriva inundaţiilor, poate surveni ca urmare a unor cauze naturale sau a unor accidente legate de proiectarea, de construcţia barajului/digului sau de modul defectuos de exploatare a acestora. În unele situaţii particulare ruperea digurilor se realizează în mod deliberat, ca măsură de protejare a unei regiuni de interes crescut social şi economic. În Ţările de Jos au fost realizate de-a lungul timpului diguri marine ce au scos de sub apele mării cca. 2200 km2. În ianuarie 1953, ca urmare a unei furtuni puternice, s-au produs valuri de până la 12 m ce au produs ruperea digurilor estuarelor, provocând pagube catastrofale: 1800 de morţi, 4000 de case distruse, 25 000 de case avariate, 70 000 ha de teren inundate (Grecu, 2004). M. Oraşul Satu Mare a fost inundat în anul 1970 prin ruperea unui dig de apărare de pe râul Someş (Diaconu, 1972 citat de Mustăţea, 2005.) Distrugerea barjului Belci de pe râul Tazlău în noaptea de 28/29 iulie 1991, de către o viitură excepţională a avut drept urmare producerea în aval a unei viituri soldate cu mari distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti (Podani şi Zăvoianu, 1992 citaţi de Mustăţea, 2005).

Irigaţiile, prin pierderile de apă din sistemele de irigare şi în condiţiile unei capacităţi reduse de tranzitare a acviferelor pot contribui la creşterea nivelului freatic şi inundarea subsolurilor construcţiilor sau inundarea arealelor mai joase ale suprafeţei topografice (crovuri, micro-depresiuni) prin stagnarea apei freatice.

Page 4: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Despăduririle şi lucrarea necorespunzătoare a terenurilor în pantă sunt factori favorizanţi în producerea inundaţiilor prin creşterea volumului de apă care se scurgere, a vitezei şi deci a timpului de concentrare a scurgerii pe versanţi.

Proiectarea şi întreţinerea necorespunzătoare a sistemelor de canalizare pot genera inundaţii grave în mediul urbanizat ca urmare a drenajului deficitar al apelor pluviale, îndeosebi în timpul evenimentelor pluviale extreme.

Vulnerabilitatea materială şi socială constituie un important factor ce poate amplifica efectele inundaţiilor. Vulnerabilitatea materială este datorată amplasării în zonele expuse riscului la inundaţii a aşezărilor umane, a practicării de activităţi economice. Vulnerabilitatea socială depinde de gradul de pregătire a societăţii în faţa unui eveniment extrem. Ea derivă din spaimă, din neconştientizarea riscului, din lipsa unei educaţie adecvate.

4. EFECTELE INUNDAŢIILOR

Efectele inundaţiilor sunt multiple şi complexe. După domeniul care este afectat, pot fi considerate efecte sociale, economice şi ecologice.

4.1. Efecte sociale

Efectele sociale pot îmbrăca diferite aspecte. Cele mai grave si dramatice sunt pierderile de vieţi

omeneşti. Dintre fenomenele naturale de risc, atât la nivel mondial, cât şi în România, inundaţiile sunt răspunzătoare de cele mai mari pierderi umane. Acestea sunt cauzate în cea mai mare parte în mod direct, de decesul prin înecare, în urma unei crize cardiace sau ca urmare a forţei fizice exercitate de apa în mişcare ce poate antrena diferite corpuri sau poate produce prăbuşirea construcţiilor. Decesul este determinat, pe de o parte, de caractersiticile inundaţiei (înălţimea apei, viteză de scurgere, prezenţa corpurilor plutitioare), iar pe de altă parte, de locul (în clădire, în autoturism, pe stradă ş.a.), starea (în activitate sau în timpul somnului) şi comportamentul individului (refugiere, resemnare) în momentul în care a fost surprins de apă.

În mod indirect, inundaţiile pot provoca victime omeneşti prin maladiile pe care le generează şi care afectează populaţia după producerea inundaţiilor. Acestea sunt considetate efecte sanitare. Diminuarea resurselor de apă potabilă, contaminarea acestora, dificultatea aprovizionării cu apă şi alimente, a accesului la instituţiile sanitare, afecţiunile de ordin fizic şi psihic produse de asemenea evenimente pot afecta sănătatea oamenilor, generând în unele situaţii boli grave, chiar fatale. Efectele sanitare pot fi analizate la diferite scări temporale (Ledoux, 2006):

- în timpul inundaţiei sau imediat după aceasta; - în perioada ulterioară inundaţiei (zile, săptămâni); - efecte pe termen lung (luni sau chiar ani). În afara deceselor, în timpul inundaţiilor populaţia poate fi afectată de răniri mai mult sau mai puţin grave.

Deteriorarea unor infrastructuri de transport special (conducte de gaze, reţea de canalizare, a unor iazuri de decantare a deşeurilor chimice ş.a.) poate determina contamiarea apei şi a aerului, cu efecte asupra sănătăţii umane. Consumul de apă contaminată poate provoca apariţia bolilor hidrice precum dezinteria, hepatita, holera.

Un efect social important asociat inundaţiilor îl constituie cel psihologic. Acesta se manifestă îndeosebi prin stări de stres post-traumatic ce prezintă ca simptome: angoasă, depresie, tulburări ale somnului, dificultăţi de concentrare, ce pot conduce în cazuri extreme la sinucidere. Aceste sunt generate îndeosebi de traumatismele fizice la care a fost supusă persoana în timpul inundaţiei, precum şi de pierderile de fiinţe apropiate şi materiale.

Efectele sociale ale inundaţilor includ, de asemenea, distrugerea şi deteriorarea lucuinţelor şi

gospodăriilor familiale, afectarea ale unor activităţi instructiv-educative, culturale, sportive, precum şi

deteriorarea unor obiective şi instituiţii social-culturale (de învăţământ, sanitare, culturale, religioase ş.a.).

Page 5: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

4.2. Efecte economice

Efectele economice includ pagube directe şi indirecte. Pagubele directe vizează afectarea mai multor elemente de importanţă economică, precum: - construcţiilor corespunzătoare unor unităţi industriale; - terenuri şi culturi agricole; - ferme zootehnice şi depozite de furaje; -depozite de materii prime agricole şi industriale; - infrastructuri de transport (căi ferate, şosele, poduri, linii electrice, conducte petriliere ş.a.); - reţele de utilităţi publice (alimentare cu apă, cu gaz, reţele telefonice); - lucrări hidrotehnice (baraje, lacuri, diguri) etc. Pagubele economice indirecte constau în pierderile datorate disfuncţionalităţii instituţiilor publice şi

unităţilor economice ca urmare a diminuării sau întreruperii temporare a activităţii generată de lipsa forţei de muncă, a materiilor prime, a întreruperii alimentării cu energie electrică ş.a. La acestea se adaugă costurile suplimetare legate de refacerea elementelor deteriorate.

Plata asigurării bunurilor materiale şi umane este o altă consecinţă a inundaţiilor.

4.3. Efecte ecologice Efectele ecologice pot include: - modificări ale albiei şi malurilor (eroziunea malurilor, depuneri de sedimente, despletiri, schimbări ale

cursului); - modificări ale proprietăţilor fizico-chimice şi bacteriologice; - colmatarea lacurilor de acumulare; - efecte bio-edafice; - reducerea stabilităţii versanţilor (alunecări de teren, prăbuşiri); Modificarea albiei se realizează ca urmare a proceselor de eroziune, transport şi acumulare desfăşurate de

apă. Deşi aceste procese se manifestă pe tot parcursul anului, ele sunt mai accentuate în timpul apelor mari, la viituri şi inundaţii. Totodată se modifică profilul longitudinal şi transversal al râului, modificare însoţită, în unele cazuri, de schimbarea direcţiei cursului de apă, migrarea pragurilor aluviale, de formarea şi modificarea unor ostroave etc.

Scurgerea solidă atinge valori maxime în timpul viiturilor. Astfel depunerile de sedimente se adaugă celorlalte consecinţe ale inundaţiilor. Depunerile de sedimente depind atât de magnitudinea viiturii, cât şi de ceilalţi factori naturali locali (particularităţile geologice, relieful, vegetaţia, solul). Debitul maxim de aluviuni în suspensie se produce, de obicei, înainte de atingerea debitului de vârf al râului (Stănescu, Dobrot, 2002). Scurgerea solidă din perioada apelor mari reprezintă 85-95% din scurgerea anuală de aluviuni. În zonele montane, în bazine cu suprafeţe mici de recepţie, domină aluviunile târâte de diametre considerabile (1-1,5 m); acestea pot produce distrugeri prin impact dinamic, iar depunerile de pietre sunt greu de îndepărtat din zonele inundate. În zonele de dealuri cu roci friabile pe pante mari, cantităţile de aluviuni târâte şi în suspensie sunt importante şi depind de intensitatea ploii. Aceste aluviuni sunt depuse cu precădere în zonele de câmpie, unde pantele sunt lente, ceea ce poate produce înălţarea albiei, blocarea canalului de scurgere, favorizând deci o nouă inundaţie.

O astfel de viitură s-a produs pe data de 11 iulie 1999 (datorită precipitaţiilor abundente) în bazinul Râului Mare din Munţii Retezat. Formarea unui baraj temporar din trunchiuri de copaci şi din fragmente de rocă a produs o viitură însoţită de o curgere de sfărâmături care a generat 13 victime, 21 de răniţi şi distrugerea căilor de comunicaţie pe zeci de km.

Alunecările de teren se produc în condiţii morfo-litologice speciale şi de supraumectare. Ele pot fi favorizate de viiturile de pe versanţii cu pantă mare ce se produc în urma ploilor torenţiale. În luna februarie 2006, după două săptămâni de precipitaţii, alunecările de teren din Filipine au distrus un sat, acoperind 40 ha cu un strat de noroi de 6 m. Au fost înregistraţi 200 de morţi şi 1500 de dispăruţi.

Poluarea zonelor inundate se datorează antrenării de către apă a diverse substanţe, precum hidrocarburi, îngrăşăminte chimice, alţi produşi datoraţi „spălării oraşului” (şi nu numai) şi cu bacterii. Sedimentele transportate şi depuse în timpul inundaţiilor pot conţine metale grele care afectează calitatea apei de termen lung. Scurgerea solidă antrenează microorganismele în aval, modificând echilibrul ecologic al râului.

Page 6: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Hazardele naturale în general şi inundaţiile în particular pot genera, la rândul lor, hazarde tehnologice denumite în limba engleză NATECH (natural triggering technological hazards) Succesiunea de evenimente cu reacţie în lanţ poartă numele de efect domino. Cele mai frecvente exemple de hazarde tehnologice produse de inundaţii se referă la poluarea cu diverse substanţe.

În ianuarie şi martie 2000 prin accidentele la iazurile de decantare Aurul şi Novăţ, cantităţi importante de material steril ce conţineau cianură şi metale grele au fost deversate în urma acestor accidente, generând astfel poluarea râurilor respective. Cauzele accidentelor au fost suprapunerea unei perioade cu cantităţi sporite de precipitaţii şi cu topirea bruscă a zăpezii, aşadar cauze naturale. Acestea s-au combinat cu unele defecţiuni în sistemul de proiectare şi întreţinere a iazurilor de decantare (Şerban Bălteanu).

5. Inundaţii în România

Viiturile din România pot avea origine pluvială, nivală sau mixtă. Cea mai mare pondere o deţin viiturile pluviale., în timp ce cele provenite din topirea zăpezilor sunt mai rare. Cel mai frecvent afectate de viituri sunt râurile din zona de vest a ţării: Someş (12-13% din numărul total înregistrat într-un an), Crişuri (10-11%). Regiunile de sud şi de est sunt afectate mai rar de viituri. În privinţa repartiţiei anotimpuale a viiturilor, o analiză a frecvenţei acestora într-o perioadă de cca. 70 de ani a evidenţiat faptul că numărul cel mai mare de viituri se înregistrează primăvara (30-46% din numărul total analizat). Toamna şi iarna sunt cele mai reduse frecvenţe ale acestor fenomene: 8-20%, respectiv 5-29% (Stanciu, 2004).

Pe râurile cu suprafeţe bazinale mici debitele maxime şi viiturile sunt generate de ploile torenţiale, în timp ce la nivelul bazinele mari efectul ploilor torenţaile scade simţitor, rolul determinant revenind ploilor de lungă durată şi topirii zăpezilor

Printre cele mai grave inundaţii produse în ultimii 50 de ani în România se înscriu cele din mai 1970, octombrie 1972, iulie 1975, decembrie 1995 – ianuarie 1996, iulie 1999, aprilie, iulie, septembrie 2005, aprilie – mai 2006. Cu ocazia acestora s-au scurs debite extrem de mari (de zeci, chiar sute de ori superioare mediei multianuale). Astfel, în timpul inundaţiilor din 1970, pe râurile Someş şi Mureş, în unele secţiuni, s-au înregistrat debite şi volume cu frecvenţe istorice, de 0,5 – 0,2%. Inundaţiile din 22 decembrie 1995 – 5 ianuarie 1996 au avut origine mixtă: ploi abundente şi calde (provenite din zona centrală a bazinului Mării Mediterane) suprapuse apelor provenite din topirea bruscă a zăpezii, la care s-a adăugat producerea de baraje de gheaţă şi zăpoare. Debitele maxime atinse de râuri au avut asigurări mai mici de 10%: Arieşul la s.h. Câmpeni, 1 – 1,5%; Someşul la s.h. Nepos, Beclean, Salva, 2 – 6%; Crişul Negru la s.h. Beiuş, Tinca, Zerind, 3 – 6% (Hidrotehnica, 2, 1996).

Principalele cauze ale producerii inundaţiilor provocatoare de pagube umane şi materiale importante în România sunt (Gabor şi colab., 2005):

- caracterul torenţial al precipitaţiilor; - imposibilitatea prognozei fenomenelor hidro-meteorologice locale din cauza lipsei unui sistem

automat de urmărire şi prognoză a acestora; - despăduririle masive; - dezatenuarea produsă prin lucrări de îndiguire pe lungimi mari fără măsuri suplimentare privind

atenuarea acestor efecte; - întreţinerea necorespunzătoare a albiilor mai ales în zona podurilor şi a localităţilor (neefectuarea

lucrărilor de decolmatare şi de defrişare a vegetaţiei din albia minoră, depozitarea deşeurilor etc); - neîntreţinerea corespunzătoare a lucrărilor hidrotehnice; - amplasarea unor construcţii neautorizate în zona torenţilor şi în albiile majore ale cursurilor de apă; - reţele de canalizare subdimensionate.

Ţinându-se seama de acest ansamblu de factori favorizanţi pentru inundaţii, s-au declarat ca judeţe cu un grad foarte mare de vulnerabilitate: Maramureş, Suceava, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Mureş, Alba, Hunedoara, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi.

Anul 2005 s-a caracterizat prin viituri excepţionale, ce au afectat aproape întregul teritoriu al ţării, fie în reprize unice, fie în reprize succesive. În cursul acestora numeroase cursuri de apă au înregistrat debite istorice ce s-au situat pe primele poziţii ale seriilor cronologice de date, a căror lungime a depăşit în unele cazuri 100 de ani. În tab. nr. 1 sunt redate cele mai importante debite înregistrate în anul 2005 şi poziţia lor în seriile de date.

Page 7: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Viitura de pe Dunăre din perioada aprilie – mai 2006 reprezintă cea mai mare viitură produsă în perioada de observaţii 1840 – 2006. În timpul acestei viituri Dunărea a înregistrat cele mai mari valori ale debiteleor maxime din perioada menţionată, atingând la Baziaş, pe 15 aprilie, 15 800 m

3/s (faţă de 15082 m

3/s în anul 1895) şi 17700

m3/s (debit reconstituit) la Isaccea (faţă de 17000 m

3/s, în 1897). Amploarea sa s-a datorat pe de o parte cauzelor

climatice (precipitaţii abundente suprapuse peste topirea stratului de zăpadă), iar pe de altă parte, producerii aproape simultane de viituri pe afluenţi ai Dunării, în amonte de intrarea în ţară (Tisa, Sava, Velika Morava, Timiş) (Şerban et all., 2006). Inundaţiile menţionate au produs imense pagube materiale (distrugeri de terenuri, case, obiective industriale, căi ferate, şosele) şi chiar vieţi omeneşti.

Fig. 1. Cele mai mari viituri produse in România înainte de anul 2005 şi regiunile afectate

5.1 Principalele cauze ale producerii inundatiilor din anul 2005

Cauzele au fost urmatoarele (Raport privind efectele inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice

periculoase produse în anul 2005, MMGA, 2006): - căderea unor cantităţi importante de precipitaţii(cumulat peste 200 l/mp), care în perioada de primăvară

s-au suprapus peste stratul de zăpada existent (în unele zone acesta depăşind 1 m), conducând la volume ale viiturii excepţionale(pe râul Timis, în secţiunea Şag, volumul viiturii a fost de 770 mil. mc., depăşind pe cel din anul 2000, care a fost de 250 mil. mc);

- avarierea digurilor ca urmare debitelor produse, care au depăşit debitele de calcul proiectate, precum şi a timpului extrem de mare de solicitare al acestora (peste 20 zile, la maxim 5 zile apărând, in general, fenomenele de tasare şi infiltraţii);

- crearea unor breşe în acumulările piscicole din administrarea Consiliilor Locale şi persoanelor fizice, ca urmare a întreţinerii deficitare, obturării evacuatoarelor sau efectuării unor supraînălţări neautorizate;

- defrişarea pădurilor şi efectuarea necorespunzătoare a unor lucrări agrotehnice care facilitează procesele de eroziune şi conduc la mărirea coeficientului de scurgere pe versanţi şi antrenarea unor cantităţi mari de aluviuni;

- inexistentţ rigolelor şi a şanturilor de scurgere a apelor pluviale sau neîntreţinerea celor existente, în multe localităţi rurale;

Page 8: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

- colmatarea, subdimensionarea sau neîntreţinerea reţelelor de canalizare a localităţilor, care sunt neadecvate regimurilor torenţiale de scurgere;

- amplasarea unor obiective neautorizate (case, anexe gospodăreşti etc) în zonele inundabile; - construirea locuinţelor, în zone inundabile, pe fundaţii necorespunzatoare şi din materiale de foarte

slabă calitate; - depăşirea capacităţii de transport a secţiunii podurilor şi podetelor, atât datorită subdimensionării, cât şi

datorită obturării secţiunilor de scurgere cu materiale lemnoase, deşeuri menajere sau reziduri tehnologice, depozitate în albia raurilor sau antrenate de pe versanţi; nerealizarea de către deţinatori a lucrărilor pentru asigurarea scurgerii în zona podurilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

- lipsa sau insuficienţa stocurilor de materiale şi mijloace de intervenţie, la nivelul comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă;

- neasigurarea permanenţei la unele primării din mediul rural, ceea ce întrerupe funcţionarea fluxului informaţional pentru avertizarea-alarmarea populaţiei;

- necunoaşterea de către administraţia publică locală şi de către populaţie a atribuţiilor şi respectiv, a măsurilor ce trebuie luate în situaţii de urgenţă generate de inundaţii şi fenomene meteorologice periculoase.

5.2 Efectele inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase din anul 2005

Raport privind efectele inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase produse în anul 2005, MMGA, 2006):

Inundaţiile din revarsări ale cursurilor de apă, deversări şi avarieri ale digurilor şi acumulărilor mici, scurgeri de pe versanţi, precum şi fenomenele meteorologice periculoase (îndeosebi intensificări de vant, grindina şi descarcări electrice), produse in anul 2005 au afectat toate judeţele ţării şi 1734 de localitati, valoarea totală a pagubelor fiind estimată la 5.975.201,5 mii RON. Au decedat 76 persoane. Au fost avariate 93.976 case şi anexe gospodaresti, 1063 obiective sociale şi economice, iar peste 656.392 ha teren agricol au fost grav afectate. Infrastructura a suferit pagube importante, inregistrandu-se avarii la 9860,63 km drumuri judetene şi comunale, 560,4 km drumuri naţionale, 2465,84 km străzi în localităţi, 2644,9 km drumuri forestiere, 9113 poduri şi podete, 23,8 km cale ferata, reţele de alimentare cu apă, reţele electrice şi telefonice.

A fost de asemenea grav avariat un numar de 630 construcţii hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, în principal diguri, consolidări şi apărări de maluri, regularizări ale cursurilor de apă, care au necesitat lucrări urgente de refacere.

Cele mai afectate de inundaţii şi fenomene meteorologice periculoase (în funcţie de mărimea valorii pagubelor) au fost judeţele: Vrancea (507.841,9 mii RON), Buzău (462.227,5 mii RON), Timiş (mii 406.069,3), Caraş-Severin (363.209,8 mii RON), Bacău (338.641,9 mii RON), Teleorman (320.122,6 mii RON), Mehedinţi (258.224,7 mii RON), Olt (220.672,1 mii RON), Galaţi (214.470,4 mii RON), Botoşani (209.215,0 mii RON), Dolj (203.397,1 mii RON), Suceava (202.092,0 mii RON), Satu Mare (195.276,9 mii RON).

5.3 Lecţii învăţate şi măsuri pentru limitarea efectelor inundaţiilor (Mihailovici, 2006)

1. ”Este necesara trecerea de la conceptul de <apărare împotriva inundaţiilor> la cel de <management al

dezastrelor>, prin aplicarea principiilor <mai mult spaţiu pentru ape>, <creşterea capacităţilor de

atenuare>; <gospodărire ape la nivel de bazin hidrografic>”. În acest sens a fost elaborată o nouă Strategie de Apărare Impotriva Inundaţiilor pe termen scurt, corelată cu Planurile de amenajare a

teritoriului şi ţinand cont de hidrologia modificată a râurilor, care a fost aprobata în şedinta Guvernului din data de 22.12.2005.

2. A fost promovată Ordonanţa de Urgenţă nr. 138/oct. 2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locală, din categoriile de importanţă C şi D (în curs de aprobare, prin lege). Conform acesteia, barajele mici vor funcţiona numai pe baza autorizaţiilor de gospodărire a apelor şi vor fi exploatate de personal calificat şi atestat în domeniul hidrotehnic.

3. A fost aprobată de Guvern modificarea şi completarea Legii Apelor, cu prevederi referitoare la: limitarea dreptului de exploatare a agregatelor minerale din albiile cursurilor de apă; noi reglementări privind asigurarea stabilităţii şi integrităţii lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor; obligativitatea

Page 9: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

agenţilor economici şi a comunităţilor locale de a participa activ la acţiunile operative de apărare; mărirea sancţiunilor contravenţionale şi penale, după caz.

4. A fost promovat noul Regulament pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii,

fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale, aprobat prin Ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi publicat în Monitorul Oficial al României.

5. . In vederea îmbunătăţirii capacităţii de răspuns a autorităţilor locale, au fost elaborate ,Manualul

Prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi Manualul Primarului

pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii aprobate prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi de publicare în Monitorul Oficial al României. Conform prevederilor acestui ordin, în termen de 120 de zile, vor fi refăcute toate planurile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale de apărare împotriva inundaţiilor.

6. In colaborare cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, a fost lansat Programul de finantare a

elaborării harţilor de hazard natural la inundaţii, alunecări de teren şi cutremure pentru fiecare judeţ 7. . Au fost contactaţi reprezentanţii RIZA – Olanda şi au fost promovate proiecte în colaborare cu

Waterboard-urile olandeze in Direcţiile de Ape: Banat, Siret, Argeş-Vedea, Jiu, Olt, Buzău-Ialomiţa, Mureş, Dobrogea - Litoral cu obiectivele generale:

-stabilirea strategiilor zonale de apărare împotriva inundaţiilor; -analiza cost-beneficiu şi stabilirea viitoarelor propuneri de lucrări;

-stabilirea hărtilor de hazard hidrologic (inundabilitate) prin modelare hidraulică, training şi achizitionare soft .

8. A fost elaborat Programul de realizare a Planului naţional pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea

efectelor inundaţiilor şi a finanţării acestuia, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1309/oct.2005, care vizează amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, prin corelarea lucrărilor executate în albia râului cu lucrări de amenajare a versantilor. Acţiunea a fost demarată, la sfârşitul anului 2005, în bazinul hidrografic Siret, unde sunt în curs de finalizare studiile privind amenajarea acestuia. In anul 2006 vor fi elaborate studiile privind amenajarea bazinului hidrografic Banat şi a altor două bazine considerate ca prioritare.

9. In zona Banat, în colaborare cu partea sârbă, în urma protocolului romano-sârb va fi promovat un proiect cu finanţare norvegiană (prin NIVA – Institutul Naţional de Hidrologie Norvegian), pentru modelarea hidraulică pe zona de interes comun şi a modului de acţiune în cazul scenariilor cele mai defavorabile;

10. Instruirea personalul propriu pentru a fi capabil de estimari/evaluari rapide. Romania va fi în 2006 gazda trainingului internaţional NATO PfP pentru Managementul Dezastrelor. Apele Române au stabilit contacte cu organizatorii (reprezentantii Suediei) şi va participa alături de Inspectoratul Naţional pentru Situaţii de Urgenţa la acest training.

11. Sunt necesare prognoze hidrologice cu acurateţe mai mare şi cu posibilitatea de avertizare în bazinele mici susceptibile la apariţia inundaţiilor fulger (flash flood) precum şi centre de intervenţie rapidă.

12. Analiza rezultatelor proiectului pilot DESWAT şi continuarea extinderii acestuia la nivel national până în 2008; continuarea implementării proiectului WATMAN cu o valoare de până la 59 mil USD, la nivel naţional, pentru crearea de centre de intervenţie rapidă şi managementul integrat al lucrărilor hidrotehnice;

13. Reducerea timpilor de avertizare/alarmare la nivel local a formaţiilor de intervenţie proprii şi ale autoritatilor locale ”

14. A fost realizat un sistem de alarmare computerizat ce permite transmiterea a 30 de mesaje voce de avertizare simultan (în Bazinul Argeş-Vedea); acesta va fi extins în 2006 la nivel naţional fără costuri suplimentare şi va fi up-gradat după caz pentru transmiterea simultană în format SMS/FAX (poate fi folosit şi ca Back-Up pentru IJSU).

Page 10: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

6.MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDAŢII 1.SCOP: Reducerea riscului de producere a inundatiilor si a consecintelor acestora. 2.ETAPE

Prevenire: utilizare adecvata a terenului, practici agricole si forestiere corecte – evitarea dezvoltarii urbane si industriale in zonele inundabile

Protectie: masuri structurale si nestructurale pentru a reduce probabilitatea viiturilor si a impactului acestora

Preparare (pregatire): informarea populatiei in legatura cu riscul de inundatie si conduita de adoptat in caz de inundatie

Masuri in situatii de urgenta: dezvoltarea de catre autoritati a planurilor de interventie in caz de inundatii Revenirea la normalitate si lectii insusite in urma evenimentului: diminuarea efectului inundatiilor si

revenirea la viata normala CONCEPTE PRIVIND PREVENIREA, PROTECTIA SI DIMINUAREA EFECTELOR INUNDATIILOR (după Concepte privind

apărarea împotriva inundaţiilor în bazinul hidrografic Siret, UTCB, Aquaproiect, INHGA, Sesiunea de comunicări Ziua Apei, 2006)

• Viiturile reprezinta procese naturale; interventia umana in aceste procese trebuie redusa, compensata, iar in viitor anulata.

• Strategia in domeniul viiturilor trebuie sa se bazeze pe coordonarea actiunilor in domeniul resurselor de apa si al utilizarii terenului.

• Este necesara trecerea de la “cultura reactiei” la “cultura riscului” (trecere de la actiunile de aparare impotriva inundatiilor la managementul riscului).

• Utilizarea zonelor inundabile trebuie adaptata la pericolele naturale existente

• Masurile structurale (Fig. 1) raman elemente importante de aparare orientate in special catre protectia locuitorilor si a bunurilor de valoare economica ridicata .

• Protectia prin masuri structurale nu este absoluta, generand un fals sentiment de securitate

• Masurile nestructurale de diminuare a efectelor inundatiilor (Fig. 2) tind sa devina masuri din ce in ce mai eficiente pe termen lung.

• Existenta riscului rezidual (incluzand si accidentele la lucrarile hidrotehnice).

• Prognoza viiturilor si avertizarile reprezinta o conditie pentru diminuarea efectelor inundatiilor. Eficacitatea lor depinde de nivelul de corectitudine al acestora si de masurile de pregatire a populatiei si autoritatilor locale.

• Sunt necesare masurile de preparare (pregatire) a tuturor celor ce pot avea de suferit din cauza viiturilor prin informare de baza continua si actiuni de simulare.

• Strategia de aparare este bazata pe retinerea viiturilor in zonele de formare, inmagazinare locala (pe afluenti) si numai dupa depasirea capacitatii acestor sisteme sa se faca transferul in aval (principiul solidaritatii: evitarea transferului inundatiilor din zonele amonte catre cele aval)

• Masuri diferite in cazul viiturilor regionale, respectiv al viiturilor rapide.

• Sisteme de compensare pentru victimele inundatiilor (subsidii de la stat, sisteme de asigurare private sau de stat).

Page 11: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Fig. 1. Măsuri structurale de prevenire şi protecţie contra inundaţiilor. PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE GHIDEAZĂ ACŢIUNILE DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE FAŢĂ DE INUNDAŢII (ICPR, 1998 citat de Stănescu si Dobrot, 2002)

• Apa constituie parte a unui întreg Apa, prin circuitul său în natură, condiţionează desfăşurarea tuturor activităţilor socio-economice şi trebuie luată în considerarea în politicile de dezvoltare şi amenajare teritorială.

• Apa trebuie stocată pe versanţi şi în albie

• Există întotdeaua un risc. Riscul nu poate fi complet înlăturat; el poate fi controlat. Se vorbeşte despre conceptul de risc acceptat.

Fig. 2. Măsuri nestructurale de prevenire şi protecţie contra inundaţiilor.

• Râul nu trebuie împiedicat sa se reverse. Digurile reprezintă o metodă eficientă de protecţie contra inundaţiilor mici şi mijlocii; la inundaţii mari ele pot agrava efectele acestora. „Incorsetarea” cursului de apă poate avea drept efect creşterea vitezei de deplasare a undei de viitură.

Râu neamenajat Râu amenajat

Page 12: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

7. PROIECTUL G-CANS TOKYO, JAPONIA

Tokyo, cu o populaţie de 12,4 milioane de euro, este unul dintre cele mai mari orase din lume, şi este in continua creştere. Orasul se confrunta cu numeroare ploile torentiale si sezoane de taifunuri care pot inunda intregul oras. Din această cauză, exista nevoia de a se construi un sistem masiv de drenaj subteran pentru a contracara problema. Astfel a luat nastere proiectul G-Cans sau "Templul Subteran", care este un proiect de infrastructura subterană construit pentru a proteja capitalaTokyo împotriva inundatiilor din timpul sezoanelor de ploi si taifunuri.

Constructia a început în 1992 si a fost finalizata în 2004, devenind astfel cel mai mare sistem de protectie impotriva inundatiilor. Sistemul de canalizare a fost proiectat pentru a face faca celor mai puternice inundatii, deoarece in aceasta zona precipitatiile pot atinge 200milimetri şi uneori până la 400 (precipitaţiile lunare pentru Moscova, de exemplu sunt de 35 milimetri). Prin urmare, marja de siguranţă este plasata foarte mare.

Amenajarea, ce este considerata a fi una dintre cele mai mari din lume, dispune de 5 buncare gigant din beton - tip rezervor de siguranta (Inaltime-65m, Latime-32m) racordat prin 3.97 mile (1.64 km) de tuneluri subterane-ce se afla la o adancime de 50 de m sub suprafata pamantului. De asemenea, mai are in componenta un rezervor de apa de mari dimensiuni supranumit "Templul Subteran" ce are o inaltime de 25.4 m cu o lungime de 177 m si latimea de 78 m, la sustinere ajuta 59 de piloni .

Fig 3. Rezervorul de apa sub presiune controlabila de la Canalul Subteran de Evacuare al Zonei Exterior-Metropolitane in Kusakabe, la Nord de Tokio

Page 13: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Fig 4. Fluxul de apa in exces produs de ploile abundente intr-un rezervor de apa la Canalul de Evacuare

Subteran al Zonei Exterior-Metropolitane in Kusakabe, la Nord de Tokio.

Zona de deversare din zona exterioara metropolei este construita avand ca fundatie extinderea Soselei

16, ce masoara 6.3 km lungime. Fundatia are 50 m adancime.

Page 14: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Amenajarea va primi surplusul creat de inundatiile produse in fiecare dintre celelate amenajari (uzine,

fabrici..) sau apele subterane provenite din aceste locuri.

Apele subterane curg in directie descendenta si alte elmente (poluatoare probabil) sunt evacuate catre

Statia de Pompare a apelor de inundatie si a apelor de Canalizare Subterana.

Page 15: Inundatiile Si Sistemul G-Cans, Tokio, Japonia

Apele subterane curg descendent impreuna cu elementele poluatoare catre Statia de Pompare a apelor

de inundatie si canalizare.

Dupa ce apa provenita din inundatii a fost tratata in statia de epurare, aceasta este pompata in raul

EDOGAWA.

Pe langa rolul principal al acestui sistem, acela de protectie in cazul inundatiilor, rezervorul a devenit atat

o atractie turistica, cat si un loc pentru filmari, spectacole TV si reclame.