IX

Ereziile lui J ohn Maynard Keynes

Cu cqiva ani înainte de a muri , -Thorstein Veblen Bcuse ceva ce era în totală nepotrivire cu felul său de a fi: işi 'înce!'Case norocul la b4rsă. Un prieten îi recomandase să cumpere ac­tiuni petroliere, iar Veblen, cu gîndul la problemele fina�­ciare ale senectutii, a decis să-şi rişte o pane din economii . La inceput s� alese cu un mic cîştig, dar ghinionul, care toată viata se tinuSe scai de el, nu-l uită nici de astă dată: abia apu­case să crească un pic valoarea ac�unilor sale, cînd firma în cauză se pomeni implicată în obişnuitele scandaluri legate de petrol . Investiţia lui Veblen îşi pil?rdu o.rite valoare.

Incidentul în sine e lipsit de importantă, exceptînd doar faptul cli a dat la iveaU încă o fisurli subtire În armura cele­brului economist. Într-un alt conte?{t. însă, pătania sa este de­osebit de revelatoare. Pentru că Veblen însuşi a căzut victimă irezistibilei momeli ce lua ochii Americii : dacă cel mai deza­buzat dintre observatorii ei a cedat ispitei de a lua o înghiti­fură, mai e oare de ·mIrare cli tara era îmblltatll de elixirul prosperităţii?

Semnele prosperităţii , nu-i vorba, erau vizibile pretutin­deni. Către sfîrşitul anilor '20 America găsise slujbe pentru 45 de milioane dintre cetătenii ei, cărora le plătea circa 77 miliarde' de dolari sub formă de salarii, rente, profituri şi do­bînzi - un şuvoi de venituri cum lumea nu văzuse pînă atunci . Cind Herbert Hoover spun'ea cu sinceră convingere "Cu aju­toml lui Dunm�zeu, nu mai e departe ziua În care sărăcia va fi izgonită din această tară", poate că nu era tocmai perspicace

267

� dar oare cine era? - ' avea Însă În sprijinul proorocirii sale faptul de necontestat ca familia americană medie trăia mai bine, mînca mai bine, se îmbrăca mai bine şi se bucura de mai multe desBtm ale vieVi decît orice familie medie de pină atunci din toată istoria lumii:

Ţara se afla sub vraja unei noi viziuni, superioară idealu­rilor piratereşti ale magnatilor tîlhan. John 1. Raskob. preşe­dintele Partidului Democrat, i-a dat o expresie precisă În titlul unui articol pe care l-a scris pentru Ladies ' Home JoumaJ: "toată lumea are datoria de a fi bogată." "Dacli un om econo­miseşte 1 5 dolari pe săptămînă. - scŢia Raskob - şi inves­teşte în actiuni obişnuite bune, dupl1 douăzeci ,de ani va avea cel putin 80 000 de dolari şi un venit din investitii de circa 400 de dolari pe lună. Va fi un om bogat."

Acest mic exercitiu aritmetic presupune doar el{ insul În cauză Îşi va reinvesti neîncetat dividendele, socoti.re la'circa 6

la sută pe an. Exista Însă o cale şi mai ispititoare spre îmbogătire. Dacă un adept al formulei lui Raskob îşi cheltuia dividend.cle. lăsînd doar ca banii slU să &e Înmul\ească o dată cu creşterea preturilor la bursă, el avea să atingă scopul de îm­bogl1lire la fel de repede, dar cu mult mai putine sacri ficii. Să presupunem că în 1 92 1 cumpăra actiuni cu cei 780 de dolari acumulati prin economisiri săptămînale de cîte 15 dolari. În 1 922 suma sa s-ar fi ridicat la 1 092 dolari. Adăugînd apoi anual cîte 780 de dolari, în 1 925 ar fi avut 4 800, în anul ur­mător 6 900, după încă un �ri, 8 800, iar în 1 928, incredibila sumă de 1 6 000 de dolari. Incredibil? Ptin luna mai a anului 1 929 avutia sa pămînteasc::ă s-ar fi ridicat la peste 2 1 ,GOO -sumă ce valora P,e atunci de zece 'ilri mai mult decît în anii '80;

Şi cum la Marea Bursă valorile cunoscuseră timp de o jumă­tate de generatie o creştere aproape neîntreruptă, mai puteai face cuiva o vină din faptul că socotea aceasta drept calea regală spre bogătie? Frizer sau lustragiu, bancher sau om de afaceri , toată lumea lua parte la joc şi toată lumea cîştiga, unica întrebare, ce-i frămînta pe multi fiind cum de nu s�au gîndit mai din timp să facă treaba asta.

268

Privitor la ceea ce a unnat, abia dacii mai e cazul sl1 stiiruim. În groaznica săptămînă a sfîrşitului de octombrie 1 929, piata actiunilor s-a prăbuşit. Agentii de schimb aflati în c1'lidirea Bursei trebuie sA fi avut senzatia că au nAvAlit apele Niagai'ei prin ferestre. pentru cII un nestllvilit potop de vînzări a inundat piata. Scoşi din minIi şi epuizaIi . agentii de bursA plîngeau şi îşi sfişiau gulerele de la cămAşi; priveau stupefiati cum averi imense se topeau ca nişte şomoioag� de vată de .zahl1r; , scoteau rAcnete răguşite. încercînd fiecare să atragă atenţia

vreunui cumpArAtOr. GlunleJe macabre care au cirCulat pe atunci vorbesc de la sine: se spunea cA pe lîngă fiecare actiune de-a lui Goldm;m Sachs primeai ca supliment şi un pistol. iar cînd te duceai la hotel să Închiriezi o camerA. erai Întrebat la re­ceptie: "Pentru donnit sau pentru sArit pe fereastră?"

După ce fură mlituraj.e cioburile. priveliştea era înspăi'­mÎnUitoare. ÎJll două luni bezmetice, pia:a a pierdut tot terenul pe care-l cîştigase în doi ani faşti; valori totalizÎnd 40 de miliarde de dolari dispăruseră pur şi simplu. După trei . ani . teoretica avere de 2 1 000 de dolari a investitorului nostru scă­zuse cu 80 la sută; economiile sale initiale de 7 000 de dqlari abia dacă mai valorau 4 000. Viziunea .,Fiecare om un bogătaş" se dovedise a fi fost o. halucinaţie.

Retrospectiv. cele întîmplate atunci ne apar a fi fost ine­vitabile. Bursa fusese edificată pe Iln fagure de împrumuturi incapabil sA suporte greutatea aşezată pe el. Ba mai mult, În chiar fundamentul cc suslinea magni ficul decor al prosperi ­tAlii se gAseau grinzi putrede şi cherestea ncrczistentă. Releta preşedintelui Raskob era annnetic aproape impecabilă, nimic de �is. numai că dumnealui omisese să-şi ,pună întrebarea cum jmtea economisi 1 5 dolari uq bm care primea în medie un salari� de numai 30 de dolari .

Şuvoiul de venituri pe ansamblul naţiunii era. de bunA seamA. impunător, dar dacA-i urmAreai cursul pînă la pîrîia­şele în care finalmente se distribuia, vedeai fliră dificultate că diferitele p,ărti ale natiunii beneficiau extrem de inegal de de­bitul său. Un număr de vreo 24 000 de familii aflate în vîrful piramidei sociale primeau o cotă de venit de trei ori mai mare

269

decît 6 miiioane de·familii strivite la. baza piramidei - veni­tul mediu .aI unei familii bogate de la vîrf era de 630 de ori mai mare decit venitul mediu al unei familii de la hază. în vacannul prosperitAtii nelimitate rlimîneau nebligati in seamA douA miiioane de cetllteni flrll ioc de muncll, iar băncile, 3:5-cunse vederii de fatetele lor din marmură clasică, falimenta­�rUn ritmul de două pe zi timp de şase ani inainte de marele erah. Mai era, i» lîngă asta, şi faptul cll americanul mediu îşi folosise prosperitatea de el mariieră sinucigaşă: se ipotecase pînll la gît, îşi suprasolicitase în mod primejdios resursele ispitit de cumpărăturile cu plata ih rate, după care şi-a pece­tluit definitiv soarta cumpărînd cu aviditate cantităti fantas­tice de 'actiuni - vreo 300 de milioane cu .totu" - dar cu bani imprumutati şi garantati cu bunuri.

Inevitabil sau nu, deznodăn1întul era departe de a fi fost vizibil la inceput. Aproape că nu trecea zi în care cîte o per­sonalitate sl nu dea publicului asigurări privind vigoarea eco­nomică a natiunii . . Pînă şi un economist eminent ca Irving Fisher .de la Universitatea.y ale s-a 11\sat imblitat de indiciile su­perficiale ale prosperitătii, declarînd că tara păşea "pe un pla­tou:' mereu mai inalt" - figură de stil devenită o probă de umor macabru cînd la numai o săptămînă după ce fusese pro­nuntată. actiunile se rostogoliră frenetic de pe buza platoului.

Oricît a fost de dramatic. nu declinul vertiginos al bursei a minat cel mai tare încrederea unei generatii ce îmbrătişase ferm convingerea într-o prosperitate fără sfirşit. Ci ceea ce se petrecea la oameni acasă .. Cîteva exemple din acei ani lugubri ne pot da o idee despre asta. În orăşelul Muncie din statul In­diana - ajuns celebru prin faptul că a fost ales ca ,praş mijlociu" reprezentativ - la sfîrşitul anului 1930 la fiecare patru mUfl(�itori industriali. unul îşi pierduse slujba. La Chicago. majoritatea muncitoarelor CÎştigau mai putin de 25

de centi pe oră. iar o pătrime din ele. mai putin de 10 centi , La New York. numai pe Bowery Street două mii de şomeri 'făceau zilnic coadă la primirea ajutoarelor. La scara întregii tări, conStructia de locuinte sclizuse cu nouueci şi cinci la sutit Noull milioane de conturi la caşele de economii fură

270

pierdute. Optzeci şi cinci de mii de firme dMur� faliment. Volumul salariilor pe ,'tarii se reduse cu patruzeci la sut!; al divideMelor, cu cincizeci şi şase la sutA; al cîştigurilor pentru angajllri pe termen scurt, cu 60 la sută.

Aspectul cel mai deprirnant al Marii Crize a fost cli parea a fi tlr! sfîrşit, fl1rl întoarcere. ful sperantli. În 1930 naliu­nea mai.fredona încl blrblteşte "Curînd va fi i.ar�i bine", dar venitul mljion� scllzu abrupt de la 87 miliarde de dohri la 75 miliarde. In 193 1 tara cînta •• Am cîştigat cinci dolari", iar ve­nitul coborî in picaj la 59 de miliarde. În 1932, cîntecul la modli era mai sumbru: ,,Frlitioare , ai vreun sfant?" ......:. venitul national coborîse la jalnica sumă de 42 de miliarde.

În 1933 natiunea era efectiv vlăguită. Venitul t�rii coborîse 'a 39 miliarde de dolari. Peste jumlltate din proprie­tatea existenta cu doar patru ani înainte se aneantizase; nive­lul de trai mediu reveni se acolo unde se afla cu doullzeci de ani în u011ă. Pe strazi . în .case, în oraşele construite în timpul administratiei Hoover erau ! 4 milioane de şomeri. Părea eli elanul mÎndro al sperantei fusese zdrobit În America pentru totdeauna.

Cel mai greu de suportat era şomajul. Milioanele "de oa­meni rămaşi fără un loc de mUlJcă erau aseme� unei embolii În sistemul ci rculator al natiuni i; şi În timp ce existenta lor in­�ontestabilă dovedea mai convingător decît orice text cli ceva era în nereguH1 cu funcţionarea sistemului, economiştii îşi frîngeau mîinile. îşi storceau creierii şi invocau duhul lui Adam Smith, dar nu izbuteau să stabilească nici diagnosticul, nici tratamentul de aplicat. Şomajul - acest gen de şomaj -pur şi simplU nu figura pe lista posibilelor boli ale sistemului; era absurd, nerezonabil şi deci imposibil. Dar era real.

Ar p�.rea logic ca omul pomit să caute dezlegarea acestui paradox, al unei productii neîndestulătoare coexistentă cu o masă de oameni ce caută zadarnic de lucru, să fi fost un gîn­ditor de stînga, un economist cu putemice simpatii fata de proletariat, un ins furios. Nici pomeneală! Omul care s-a apu­cat să rezolve această păcătoasă problemli era aproape un di­letant, şi un ins deloc pus pe hartă. Adevllrul e că talentele

27 1

sale mergeau În toate dii'ectii1e� BunăoJlră. scrisese o foarte abstrusn carte de teorie matematic!t a probabilitătilor. despre care Bertrand Russell avea să declare că e "de o valoare ce nu poate, fi îndeajuns subliniată"; apoi continuase prin a combina dibăcia sa în materie de logică abstractă cu flerul de a face bani; şi acumUlă- o avere de 500 000 l ire sterline pe 'cea mai' perfidă dintre ciUle de îmbogătire: manevrÎnd cu monede şi bunuri internationale. Ceea ce e şi mai impresionant este că şi-a scris tratatul de matematică oarecum .. printre pidturi"-, pe cînd lucra într-un serviciu guvernamental. iar averea' adi­neauri mentionată a făcut-o mobilizÎndu-se doar cîte o jumă­tate de oră pe zi. dimineata. Înainte de a se scula din pat.

Dar acesta nu este decît un exemplu al multilateralitătii sale. El era, fireşte, un economist - profesor la Cambridge. cu întreaga demnitate şi eruditie ce Însotesc acest titlu; cînd fu vorba să-şi aleagli o sotie. evită cercul domnişoar,elor stu­dioase şi se opri asupra primei balerine din celebra companie a lui Deaghilev. Izbutea performanta de a fi concomitent răs­flilatul cercului de la Bloomsbury. grup avangardist fomlat din eminente intelectuale. şi preşedintele unei companii de asigurări pe viată. pozitie ce rareori se asociază cu ci devorantli pasiune intelectuală. Era un pilon al stabilitătii în delicatele chestiuni ale diplomatiei internationale. dar corectitudinea sa oficială nu-I împiedica sli posede despre ceilalti politicieni e':lropeni cunoştinte referitoare inclusiv la anlantele lor, ori la nevrozele şi prejudecălile lor financiare. Începuse să �oleqio­neze lucrări de artli modernă înainte ca aceasta să fi ajuns o îndeletnicire la modă. dar în acelaşi timp era un c1a�icist cu cea mai valoroasă cqlectie particulară de scrieri ale lui Newton din cîte existau în lume. Înfiintă un teatru şi. pe de altă parte. ajunse director al Blincii Angliei. ' Îi cunoştea pe Roosev6lt şi pe Churchill, dar şi pe Bemard 5'haw şi pe Pablo Picasso. Juca bridge ca un speculator. preferînd un joc spectaculos unui contract sigur, iar soJitaire juca precum un statistician. urmărind cît de mult dura jocul pînă. cînd să se repete o

272

anumită configurati�. Iar într-o anumită', ocazie a spus că nu regreta în viatlt decît un singur lucru - că nu a băut mai multă şat:TIpanie.

Se nwnea John Maynard Keynes, un vechi nume britanic ce cobora în kecut pînă la un anume William de Cahagnes, trrutor pe la 1066. Keynes era un traditionalist; ît plăcea să creadli oli nobletea şi valoarea sînt ereditare, ii adevlirul e.cl1 propriul său tată a fost lohn Neville Keynes, şi el un binecu­nbscut economist. Simpla ereditate nwputea Însă să explice înzestrările de exceptie ale fiului ; era ca şi cum, printr-un fe­ricit accident, o cantitate de talente ce ar fi fost de-ajuns pentlU o jumătate de duzină de oameni s-ar fi îngrămădit într-o sin­gură'persoanlL

S-a născut în 1 883, în exact anul mortii lui Marx. Dar aceşti doi economişti. ale c/iror vieti erau contigue În timp şi care aveau să exercite, fiecare, o influentă demaximă profun­zime asupra filozofiei sistemului capitalist, erau' cum nu se

,poate mai diferiti unul de altul. Marx era încrîncenat. înro1li-t. greoi şi decepţionat; după cum ştim, a fost profetul capitalis­mului muribund. Keynes iubea viata şi naviga optimist 'pe valurile ei. relaxat şi copleşit. de succese, uffilÎnd să devină arhitectul capi.tali smului viabil. PentlU că ar trebui să punem în legătură pătimaşa profetie funebră a lui Marx cu eşecul ne­vrotic ce -a marcat întreaga sa viată practică; iar atunci, opti­mismul reconstructiv al lui Keynes ar trebui să-I punem pe ·seama· bunei dispozitii şi a reuşitei care au marcat-o pe a sa.

A avut parte de o copillirie şi o adolescentă' victoriene, de şcoală veche, ceyrevesteau cariera str�ucită de mai tîrziu. La vîrsta de patru ani şi jumătate îşi frămînta deja mintea cu semnificatia economică a dobînzii; la şase, încerca să-şi lă­murească în ce mod lucrează creierul; la şapte ani era pentru tatăl său. după cum avea s-o spună acesta, "un interlocutor admirabil." Frecventa şcoala pregătitoare a unui anume domn Goodchild, undţ vădi semne ale priceperii de a-'Şi manipula semenii : avea,un "sclav" care îi căra ascultălOr ghiozdanul şi pe carţ, d rept recompensă, îl ajuta la acutul temelor mai

273

dificile, iar CU 1Dl alt bIiatt ce-i era antipati,c, încheiase Wl "tratat ' comercial" prin care el se obliga sloi dea săptmtînal cîte o carte din bibliotecă, în timp ce cealaltâ parte contractantll consimtea sli ilu se apropie niciodată la mai putin de 15 yarzi de el.

La vfrsta de cincisprezece ani solicitl şi obtinu ,o bursă la colegiul Eton. Aci, contrar poveştilor de groază despre faimoa­sele .. pub�c schOols" engleze, n-a fost tratat cu sadism şi nici nu i-a fost în!�uşit intelectul. S-a dezvoltat nestînjenit; a pri­mit note superlative; a cîştigat puzderie de premii; şi-a cum­părat o jiletcă de culoarea lavandei; ,a prins gustul şampaniei; a crescut înalt şi cam adus de spate, , şi-a llisat şi mustatli; a practicat canotajul. a d�venit un polemist redutabil; şi fărli a deveni un snob. ajunse un entuziast al colegiului Eton. O scrisoare trimisă tatlill!i sliu pe cînd nu avea decît şaptespre­zece ani atestli însă un discernăn1.înt neobi'şnuit la această vîrstă, Războiul cu burii ajunsese la apogeu şi directorul şcolii tinuse un discurs pe aceaStli temll; Keynes îl descrise impeca­bil în cinci propozitii laconice: "Marfă ştiutli. Datorăm re­cunoştintă; să nu uităm demnitatea şcolii; orice facem să fie a-ntîia; ca totdeauna înainte."

Colegiul Eton a însemnat un mare succes; Colegiul regal ae la Cambridge unna sli fie un triumf. Alfred Marshall l-a rugat sli-şi ia ca studiu principal ştiintele economice; profeso­rul Pigou - prezumtivul succesor al lui Marshall - îl invita o dată pe săptămînli să ia împreună micul dejun. A fost ales secretarul Uniunii. post ce antrena în mod automat după sine ascensiunea i.Ilterioară la preşedintia uneia din cele mai ves­tite organizatii de dezbateri' neguvernamentale din lume; era căutat de Leonard Wolf şi de Lytton Stra�hey (al cărui iubil avea să devinăt- închegîndu-se astfel nucleul faimosului mai apoi grup de la Bloomsbury; făcea alpinism (Strachey se plîngea de • .multitudInea acelor imbecili de munti"); cumpăra cărţi; stătea la discutii pînă la ore tîrzii din noapte; avea stră-lucire. Era un fenomen.

.

Dar pînă şi fenomenele trebuie să ml1nînce. drept care i se puse într�barea ce sli facă în continuare. Bani avea foarte putini, iar perspectiva unei cariere academice oferea şi mai

274

putini. Iar el avea viziuni mai- largi. "Vreau să administrez o cale ferat�, să organizez un trust sau cel putin, să pungăşesc un pic publicul investitor', îi stria el lui Strachey; "e atît de uşor şi de fascinant să stăpîneşti prţr1cipiile acestor lucruri."

Nu s-a găsit nimeni sl-i ofere o cale ferată sau un trust, iar "pungăşeala" ny �cea decît să dea în vileag o faletă mai năstruşnidl a imaginaliei lui Keynes. Încît se decise s-o apuce pe drumul public dUre sueees.-Dădu examenele cerute pentru ocuparea unui post de functionar în a<1ministra\ie, cu o apa­rentă indiferenţă ce o făcu pe sora lui Strachey să se întrebe dadl această nepăsare nu era cumva doar o pozli. Nu, el soco­tise totul foarte exact şi ca atare o-avea de 'ce �li se frl1mînte; era sigur eli va reuşi, şi a reuşit. Ocupă locul al doilea în ordinea notelor ob\inute, nota cea mai mică fiind cea la cunoştinţe economice. "Evident că ştiam mai multă economie decît examinatorii mei", explica el mai tîrziu, remarcă ce ar fi fost impardonabil de prezumtioasă dacă n-ar fi fost, în cazul în speţă, perfect adevărată.

lată-I, aşadar, în 1907, la India Office*. Keynes îşi detesta slujba de aici . Energia intelectuală şi-o consuma acasă lucrînd la o primă variantă a tratatului ,său' de rriatematică, iar postul de mărunt slujbaş la W1 serviciu public i se părea de-a dreptul umilitor comparativ cu ceea ce ar fi însemnat administrarea unei căi ferate. După doi ani era sastisit. Eforturile ' sale, declara el, constaseră în a expedia cu vaporul la Bombay un taur cu peoigree, şi tot ce putuse sit constate într-o slujbă gu­vemamentalit era că dacă fllceai cumva o observaţie pripită, te puteai aştepta să fii "bruftuluit." îşi dădu, deci, demisia şi se înapoie la Cambridge. Era însă cu, neputintă ca cei doi' ani cît a h,lcrat ca functionar să'nti-i fi folosit la nimic. Din cele aflate despre ches�unile indiene, scrise în 1 9 1 3 o carte despre Mo­ned� fi finanlele Indiei, despre care toată lumea fu de părere că e o mică capodoperă, iar ·atunci cînd, în 'acelaşi an, luă

• Ministerul Indiilor (în Marea Britanie pînă în 1947). (N. r.) , 275

fiintă o Comisie regall menită şă examineze problema mone­dei indiene, K,eynes, in vîrstă de 29 de ani, fu solicitat sli faeli parte din ea, ceea ce Însemna o �are remarcabilli.

Cambridge-ui era mai pe placul său. Cunoscu un succes imediat, şi, ca semn al preţuirii ' de care se bucura, i se Încre­dintii functia de redactor-şef la Economic Joumal, cea mai influentă publicatie economicll din Marea B ritanie, funcţie pe care o plistră apoi timp de treizeci şi trei de ani.

Şi mai pe placul său decît Cambridge era Bloomsbu[y. -Bloomsbury era un loc şi deopotrivă o stare de spirit; micul grup de intelectuali căruia Keynes îi apaqinuse încă din vre­mea studentiei dobîndise acum un elimin, o filozofie şi o re­putatie . . Acest cerc fermecat pare să nu fi cuprins niciodată mai mult de douăzeci sau treizeci de persoane, dar opinii le lor fixau standardele artistice ale Angliei - căci nu. trebuie uitat eli din el făceau parte Leonard şi Virginia Woolf, E. M. Forster, Clive BeII, Roger Fry, Lytton �trachey. Era de aj�ns un zîmbet aprobator la Bloomsbury pentru ca un poet să dobîndească recunoaştere; sau o încruntare din sprîncene, pentru a fi îngropat. Se spune că grupul de la B loomsbury avea vreo duzină de intonatii diferite în rostirţa cuv.întul ui "really" (realmente, într-adevăr -'- n . t.), dintre care cea de plictiseală'sofisticată nu era nicidecum cea mai de jos. Era un grup deopotrivă idealist şi cinic, curajos şi fragil. Şi un pic nebun: a rămas de pomină episodul cunoscut drept pâclUeala cu cuirasatul (Dreadnought Hoax), .cînd Virginia Woolf (pe atunci Stephen) şi cîtiva conspiratori s-au costumat ca Împă­ratul Abisiniei şi suita sa, fiind escortati cu onoruri la una din cele mai straşnic păzite nave de război ale·Majestăţii Sale.

În acest grup, Keynes era o figUTă centrală -' sfătuitor, consilier, arbitru. PUtea vorbi oespre orice cu o desăvîrşită si­gurantă: compozitorul William Walton, coregraful Frtxlerik Ashton şi mulţi alti artişti sau specialişti ajunseserli să , se obişnuiască cu replica keynesiană "Nu, nu, În privinta asta greşiţi în mod categoric . . . . " Porecla sa, am putea .adăuga, era

276

Pozzo, dupii numele unui diplomat corsican cunoscut pentru diversitatea preocupărilor sale şi pentru faptul că mereu punea ceva la cale.

A fost un debut mai degrabă diletant pentru un om care mai tîrziu avea şă punli in ordine energic lunlea capitalistii.

Anii de război au dispersat întrucîtva grupul de la Blooms­bury . . Keynes a fost chemat la Trezorerie şi pus să se ocupe de finantele britanice din străinătate. Probabil eli şi aci a fost pri­vit ca un fenomen. Un vechi coleg avea să povestească mai tîrziu o anecdot� în acest sens: "A apărut o dată o nevoie ur­gentă de pesetas spaniole. Cu greutate s-a izbutit stlÎngerea unei mici sume. Keynes raportă regulamentar acest lucru unui secretar al Trezoreriei care, uşurat, zise că acum, cer pu­tin pentru scurtă vreme, avem o rezervă de pesetJs. «Ba nu !» răspunse Keynes. «Cum adică? ! » exclanlă speriat superiorul. «Le-am vîndut pe toate; mi-am pus În gînd să sparg piata.» Ceea ce a şi făcut."

CUlÎnd deveni un personaj-cheie la Trezor,crie. Primul său biograf, Roy Harrod, care lucra şi el acolo ca econonlist. ne �pune că oameni cu judecată matură ziceau despre Keynes că a co�tribujt la cîştigarea războiului mai mult decît oricare altă persoană din viata civilă. Că o fi fost aşa sau nu, fapt c că izbutea s�-şi facă' timp şi pentru alte Îndeletniciri . Aflîndu-se o dată cu o misiune financiară în Franta, îi veni ideea c1i ba­lanta de plăti a acestei tări cu Anglia s-ar putea echilibra În parte dacă. francezii ar vinde ceva din tablourile lor către Na­tional Gallery. Astfel ajunse să cumpere pentru Anglia, de o sută de mii de dolari , lucrări de Corot, Delacroix, Fcfrain, Gauguin, Ingres �i Manet, iar pentru sine făcu rost de un Ce­zanne: tunurile germane cu bătaie lungă bombardau Parisul şi preturile operelor de artă coborÎseră la un nivel ispiti tOL Inapoiat la Londra, se ducea la spectacole de balet; Lidia Lo­pokova dansa În rolul frumoasei din "The Good-Humored Ladies" şi avea ur succes neblln. Familia Sitwell o invită la o seratl!:, unde îl cunoscu pe Keynes. Ni-l putem imagina pe Keynes cu engleza lui clasică şi pe Lidia cu clasicele ei

277

'poqcneli în englezi. "Nu-mi place sll' stau la tarii în luna august - zicea ea - pentru că sînt o puzderie de barristers*

care mli muşcA de picioare." Toate acestea erau însă tangentiale fatli de lucrul princi­

pal -'- reglementarea postbelicli din Europa. Keynes' era de acum un personaj important """""'7'" unul din acei oameni nenomi­nalizati pe care-i vedem stînd' în spatele scaunelor şefilor de stat spre a le şopti cînd este nevoie cîte un ,cuvînt de ghidaj. A fost trimis la Paris în calitate de loctiitor al ministrului bri­tanic de finante în Consiliul Economic Suprem, avînd depline puteri decizionale, şi ca reprezentant al Trezoreriei la chiar Conferinta de Pace. Făcea totuşi parte doar din eşalonul, secund; şedea pe un loc din tribuna întîia, dar flirli împuterni­cirea de a interveni direct în desflişurarea jocului. Trebuie sli fi suferit teribil, simtindu-se frustrat şi neputincios, pentru că şi-a dat sean1a eli în înfruntarea directă dintre marile căpete­nii , Wilson este manevrat de Clemenceau, ambitia unei păci omenoase fiind înlocuită cu impunerea uneia vindicative.

"Au trecut, cred, săptămîni întregi de dnd fi-am mai scris nimănui -' îi scria el mamei sale}n 1 9 1 9 - pentru că m-ani, simti t extrem de epuizat, parte din pricina muncii de aici, parte datorită deprimării pe care nu-a pricinuit-o răul pe care-l vedeam în jur. Niciodată nu m-aril simtit atît de neferi­cit ca În ultimele două-trei sliptlUnîni; Tratatul de pace este scandalos şi imposibil şi nu va putea aduce decît nenorociri."

Bolnav cum era, se scula din pat , cum putea spre a se duce'să protesteze împotriva a ceea ce el a numit ,,.asasinarea Vienei", dar n-a putut stăvili curentul. PacCfa avea să fie una cartaginezll, Germania fiind supusă la plata unor despligubiri atît de mari încît aceasta avea s-o împingli la practici dintre cele mai incorecte în comerţul intemational spre a cîştiga !i­rele, francii şi dolarii pe care-i avea de pllitit. Aceasta, fireşte,

.• Barrister = avocat pledant. Lidia, evident, credea el vorbeşte despre tintari. (N. 1.)

278

nu era opirua popularli. dar Keynes vedea în Tratatul de la Versailles imboldul dat în mod involuntar spre o şi mai for­midabiUl resurectie a autarhiei şi militarismului german.

Exasperat. îşi dlidu' demisia; apoi. cu trei zile înainte ca tratatul s11 fie semnat, îşi începu polemica împotriv� lui. I-a d'at titlul Consecin/ele economice ale pâcii; cînd cartea apl1ru, în decembrie (a scris-o cu maximll viteza şi furie), ea flicu din Keynes un nume cunoscut.

Era o carte strălucit scris11 şi zdrobitoare. Keynes îi văzuse pe protagonişti la lucru şi în , descrierea lor combina arta de. romancier cu analiza tl1ioas11 a unul critic de la Bloomsbury. Despre Qemenceau scria că ,,N-are decît o iluzie - Franta; şi o singură deziluzie - omenirea, unde intrau, ete bună seamll, şi interlocutorii săi"; iar despre Wilson că " . . . asemeni lui Odiseu, arllta m ai întelept atUnci cînd stătea jos." Porttetele erau zugrăvite cu măiestrie, dar·analiia răului ce fusese făG:ut era de neuitat. .Deoarece Keynes�vedea în Conferinta de Pace o finalizare necrutătoare a unei animozităţi politice, cu' o totală desconsiderare a problemei presante a momentului -renaşterea Europei ca un tot tinzînd spre integrare şi apt să functi<?neze: .

Consiliul celor Patru fi-a acordat nici o atentie acestor probleme, fiind preocupat de altele - Clemenceau de înă­buşirea vietii economice a duşmanului său, Lloyd George să încheie o afat ere şi să aducă acasă ceva care să fie acceptabil timp de o săptămînă, iar preşedintele, să nu faCă nimic care să nu fie ,corect şi drept. E un lucru extraordinar că problemele fundamentale ale unei -Europe ameninţate sub ochii lor de foamete şi dezintegrare au fost singurul subiect ce n-a izbutit s11 stîrnească interesul Celor Patru. Desp11gubirile au fost principalul lo{ excurs în domeniul economic, şi ei le-au rezolvat ca pe ti problemă de teolo­gie, de politică, de şicană electorall1 - din toate. punctele de vedere, exceptînd pe cel al viitorului economic al state­lor ale c11ror destine le puneau la cale.

279

După care-fonnu1a unnătorul avertisment solemn:

Pericolul cu care ne confruntăm este, aşadar, rapida scă­dere a nivelului de trai al populatiilor europene, pînă la un punci ce va însemna pentru unii foamete efectivă (punct atins deja în Rusia şi foarte apropiat în Austria). Oame­nii mi se vor resemna totdeauna să moară fiiră crîcnire. Pentru eli foamea, care pe unii îi aduce într-o' stare de le­targie şi de neputincioasă deznădejde, împinge alte fui la o instabilitate nervoasll numitl1 isterie şi la o deznlldejde turbată. Iar aceştia, pierzîndu-şi cumpl1tul, ar putea li­chida răml1şitele de organizare, ş i , în încerelirile lor dispe­rate de a satisface nevoile imperioase ale individului, ar putea scufunda civilizatia îns�i. Acesta e pericolul la în­lăturarea căruia ar trebui să conlucreze acum toate resur­sele noastre, precum şi idealismul nostru.

Cartea a înregistrat un succes enom1. Caracterul inapli.cabil al tratatului a fost evident aproape din clipa în care a fost sem­nat, dar Keynes a Jost primul care a vl1zut şi a spus acest lucru şi care a sugerat o revizuire totală a lui. A devenit astfel Clll10S­cut ca un economist cu o' extraordinară perspicacitate, iar cînd în 1 924 planul Dawes a declahşat lungul proces de dcpl1şire a impasului din 19 19, harul său profetic a fost confimlat.

Acum era celebru, dar rl1mînea întrebarea cu ce urma sl1 se' ocupe în continuare. Optă pentru afaceri, pentru cele mai riscante afaceri cu putinţă, şi cu un capital de cîteva mii de lire sterline se apucă de speculaţii pe pietele internaţionale. Pierdu apro.ape tOli banii, fu ajutat cu un ·împrun1Ut de către un bancher ce i1U-l văzuse niciodată la fa� dar care fusese impresionat de activitatea sa din timpul' rl1zboiului, recuperll pierderea şi apoi c�ntinuă sll cîştige pînă cînd fiicu o avere ce valora pe atunci 2 milioane de dolari. Succesul pare sll fi fost rodul purei întîmplllri. Keynes socotea nedemn. sl1 Guleagă informatii secrete - ba chiar declarase o datl1 eli oamenii de afaceri din Wall Street ar putea face averi imense dacă ar renunta la a se folosi de informatii ,,�ecrete" - iar propriile

280

sale oracole nu se Sprijineau-pe nimic altceva decît pe examinări minutioase ale bilan{Urilor, pe cunoştinţele sale enciclopedice În domeniul finantelor, pe intuitia sa în privinta personalită­Iilor şi pe un anumit fier negustoresc. Dimineata înainte de a coborî din pat obişnuia să studieze datel8 financiare fumizate de agentii săi , să i a decizii. să transmită telefonic dispozitiile sale, şi atîta tot; restul zilei îi r.1mînea la dispozitie pentru lucruri mai importante. cum ar fi teoria economică. Ar fi tăcut o pe­reche minunată cu David Riciudo.

Mai cîştiga şi bani. Întte altele. şi nu doar pentru sine. De­veni trezorier la King's CoUege. şi izbuti să.sporească fondu­rile acestei institutii de la 30 000 la 380 000 de lire sterline. Conducea un trust de investitii şi dirija finan1ele unei compa­nii de asigurări pe vială.

Între timp - pentru dl totdeauna se îndeletnicea cu mai multe lucruri deodată '- scria articole în Manc/Jester Gua/"­dian, tinea În mod regulat cursuri la Cambridge, unde expune­rea teoriilor seci era condimentată cu relatări- şi re,marci anecdotice despre evţnimente şi personali tl11i din viata eco­nomicli mondială, mai cumpăra tablouri , Îşi procura că'1i şi'. după � zbuciumată viată amoroasă cu Lytton Strachey. Duncan Grant şi o mulţime de alţi amanti de acelaşi sex, se 'Însură cu Lidia Lopokova. Balerina deveni soţia unui vestit profesor de la Canlbridgc - un rol nou pentru ea, pe caret spre o oare­care 'liurprindere (şi uşurare) a unora dintre prietenii lui Keynes , rusoaica Îl jud la perfectie. Din acest moment, fireşte, ea şi-a abandonat cariera profesională. dar ceva mai tîrziu un prieten al familiei Keynes povestea că af1îndu-se într-o bună zi îp vizită în casa, lor, 'a auzit de la etajul de deasupra bubuituri şi alte zgomote neobişnuite: Lidia mai continua cu exerciţiile de balet.

Era o femeie extrem de frumoasă, iar el un admirator pe măsură - nu frumos. dar înalt şi plin de prestanţă. Trupul său mare şi un pic stîngaci oferea un piedestal potrivit pentru un chip alungit, triunghiular, iscoditor: un nas drept, o muş­taţă îngrijită păstl'ată încă de pe vremea cînd era elev la Eton. buze cărnoase, mobile şi o bărbie cam sfioasă. Cei mai expre­sivi erau ochii: de sub sprîncenele-i arcuite, priveau cînd

28 1

gravi sau glaciali, cînd scotînd scîntei, cînd degajînd o moli­ciune catifelatl, aidoma "unor funduri de albine pe o petalli de floare albastrA", cum avea sl1 spunl1 unul din editorii săi -pesemne, dupll cum actiona în calitate de emisar guverna­mental, de specuIator, de eminenti de la Bloomsbury sau de baletoman.

Mai avea încll o ciudlltenie: Îi plicea si şadă ca un fel de variantll englezeaseli de mandarin chinez, cu mîinile vîrîte fiecare În mÎneca opusă a hainei. Era un gest de camuflare cu atît mai curios, cu cît Keynes manifesta un interes ieşit din comun pentru mÎiiLile altdr oameni şi era mîndru de ale sale. Mersese chiar, în aceastll privintă, pînă acolo Încît a pus sl1 fie executate mulaje ale mîinilor sale şi ale sotiei sale şi Îşi puse­se În gînd să-şi facl1 o colectie de asemenea mulaje ale mîi­nilor prietenilor săi; iar 9Înd se vedea pentru prima dată cu un om, se uita mai Î�llÎi cum arată palmele, degetele şi unghiile acestuia. Mai tîrziu, cînd a stat pentru prima oară de vorbă cu Franklin Roosevelt, şi-a fllcut următoarea Însemnare despre Preşedinte: .

. . . Dar În primul moment, desigur, nu m-am'

uitat prea îndeăproape la aceste lucruri. Pentru eli, atentia Îmi era, concentrată asupra mîinilor sale. Destul de vînjoase şi cu contururi ferme, dar fliră multi· agilitate şi finete, cu unghii destul de scune şi rotund.e, ca la degetele unui om de afaceri. Nu le pot descrie foane exact, dar deşi (în ochii mei) lipsite de distinctie, aveau ceva ieşit din co­mun. Şi totuşi erau curios de familiare. Unde mai vă­zusem oare asemenea mîini? Timp de cel putin zece minUte mi-am scotocit prin memorie, ca după un nume uitat, nemai ştiind prea bine ce spuneam despre 'argint, despre echilibrul bugetar sau despre lucrările publice. În sfîrşit, Îmi adusei aminte: Sir Edward Grei Un Sir Edward Grey mai solid şi mai americanizat.

. .

Mă întreb dacl1 Roosevelt ar mai fi scris aşa cum i-a scris lui Felix Frankfuner - "am avut o convorbire de' zile ma.ri

282

cu K., care mi-a plăcut enorm" -:- î� cazul cînd ar fi ştiu.t că fusese rezumat în ochii interlocutorului său drept o versiune burghez-americană a unui rrunistru de externe britanic.

Pe la 1 935 făcuse deja o carierA strru�citA. Cartea Mo­neda şi fmanJele Indiei fusese un lur de fortă, deşi unul de mi­cA amploare; ConseGinJele economice ale Pl1cii a avut un mare răsUnet; iar Tratatul despre probabilitjji a fost un triumf la fel de mare, deşi era o lucrare mult mai specializată. Apropo de această din urmă lucrare e de notat un episod amuzant, petrecut la o masă pe care o luau împreună Keynes şi Max Planck, geniul matematic căruia i se datora dezvoltarea mecanicii cuantice. una din cele mai uimitoare realizări ale spiritului uman. Planck Îi spuse cu acest prilej lui Keynes că se gîndise la un moment dat să se consacre el însuşi economiei politice. Dar a abandonat ideea. pentru că era o ştiintă mult prea . . . grea ! Keynes relată apoi această discutie urui prieten de la Cam­bridge . . "Curios lucru. Într-adevăr - îi spuse acesta. - Ber­trand Russell tocmai îmi spunea deunăzi că şi el se gîndise să se ocupe de economie. Dar a renuntat pentru că i se părea prea uşoară."

Matematicile însă, după cum ştim, erau pentru Keynes doar o preocupare lăturalnicll; în 1923 un Tratat despre refor­ma monetarl1 stîrni din nou atentia lumii. De astă dată Ke)iJ1es se ridica împotriva fetişismului aurului , împotriva ciudatei pasivităti concretizate în abdicarea oam'enilor de la controlul conştient al propriilor lor monede şi în transferul responsabi­litătii lor asupra mecanismului impersonal al etall;mului'

international. Era o carte tehnicl1, fireşte, dar ca toate scrierile lui Keynes; preslhată cu formulări elocvente. Una din ele va rămîne cu sigurantă în tezaurul de aforisme englezeşti : vor-

, ,. bind despre consecintele "pe termen lung" ale unei venerabile axio,me economice, Keynes nota sec: "Pe termen lung vom fi cu toVi morti."

În sfirşit, ca o încoronare, publică în 1930 Tratatul despre bani - o încercare lungă, anevoioasă, inegalll, pe alo­curi sclipitoare iar în alte puncte deconcertantă, de a desluşi componamentu1 economiei În ansamblu. Tratatul era o carte

283

fascinant!, avînd in centrul analizei prqblema: ce anume filcea ca economia sll functioneze atît de inegal - cunoscînd ba perioade de prosperitate, ba altele de lentoare şi depresiune.

Aceastl problemă absorbise, fireşte, decenii de-a rindul atentia economiştilor. Lăsînd de o parte marile crahuri specu­lative cum au fost cel din 1 929 şi precursoarele sale 'mai de demult (am mentionat mai înainte unul din Franta secolului al XVIII-lea, cînd a capotat Compania Mississippi) .- mersul riormal al comertului părea să cunoască o alternantă de expan­siuni şi de contraqii, ceva calun fel de respiratie economică. În Anglia. de exemplu, afacerile merseseră prost în 1 80 1 , bine În 1 802, prost În 1 808, bine în un o, prost În 1 8 15 şi aşa mai departe timp de'o sută de ani; în America schema era aceeaşi, deşi datele erau uşor di ferite.

Ce stătea'În spatele acestei alternante Între pr9speritate şi deprcsiune? La Început s-a crezut eli ciclurile economice sînt un fel de tulburări nervoase de masă: "Aceste colapsuri perio­dice sînt, de fapt, de natură mentală, depinzînd de v ariatiile pe care le su feră. descurajarea. elanul, entuziasmul, dezamă­girea şi panica", scria un obscrv�tor În 1 867. Dar acea'stă frază, deşi era, neîndoielnic, o descriere izbutită a stării de spirit din Wall Street sau Lombard Street', din Lancaster sau din Noua Anglie, . Iăsa fără răspuns Întrebarea fundanlentală: Care este cauza unei asemenea isterii de masă?

Unele din explicatiile mai vechi au căutat răspunsul În

afara procesului economic. W. Stanley Jevons, la care ne-am referit pe scurt într-un capitol anterior, a avansat o explicatie care dădea vina pe petele din Soare - idee nu chiar atît de ex­travagantă cum ar putea să pară la prima vedere. Pentru că Jevons fuses,e impresionat de faptul că ciclurile economice dintre 1 72 1 şi 1 878 avuseseră o durată medie, Între două vîrfuri de prosperitate, de 1 0,46 ani , iar petele solare (care fuseseră descoperite În 1 801 de Sir William Herschel) m ani­festau o periodicitate de 1 0,45 de ani. Corelatia, potrivit convingerii lui Jevons, era prea strinsă pentru li putea fi iOCO­tită pur accidentală. Petele solar.e, gîndea el, d�terminau

284

ciclurile meteorologice. care apoi' cauzau ciclurile de preci­pitaţii . care l a rîndul lor cauzau oscilatiile periodice ale producpilor agricole, iar acestea cauzau ciclurile economice.

Nu era o teorie rea - exceptînd un singur lucru. Un cal­cul mai exact al ciclurilor urmate de petele solare a lungit pe­riodicitatea lor la unsprezece ani, ceea ce strica minunata corespondenţă _ dintre mecanica cereascli şi penduHirile din viala economică. �şa se face că de petele solare rămase să se ocupe mai departe astronomia, în timp ce căutarea factorilor motivanti ai ciclurilor economice se întoarse- la consideratii mai pămînteşti.

Se întoarse, de fapt, către o zonă semnalată 1a început zgomotos. dar numai intuitiv, de către Malthus cu un secol mai înainte - zona economisirii . Cititorul îşi va reaminti poate de fndoielile l ui Malthus - de presimtirea sa confuză dl econ�misirea ar putea să se soldeze cumva cu o "suprasa­turatie. generală." Ricardo l-a cam zef1emisit . nici MiII nu l-a luat în serios, încît ideea a fost abandonată printre absUf­dhătile ridicole şi periculoase din subterana gîndirii econo­mice. Să spui că economisi rea ar putea fi o sursă de necazuri - păi. asta însemna să ataci însăşi virtutea cumpătl1rii ! Era un lucru aproape imoral; oare nu scrisese Adam Smith negru pe alb că "Ceea ce constituie prudentă în conduita fiecărei familii în parte n-are cum să fie nesăbuintă la scara întregii tări"?

Vechii economişti, însă, atunci cînd refuzau să admită că economisirea ar putea fi o piatră de care să se poticnească o economie. nu erau preocupali să facă prozelitism moral; ei se rnărgineau să observe faptele din lumea reală.

Pentru că pe la începutul secolului al XIX-lea cei ce economiseau erau în linii mari unele şi aceleaşi persoane cu cei ce investeau. În lumea strîmtorată a lui Ricardo şi Mill, practic singurii care îşi puteau pemlite să economisească erau landlorzii şi capitaliştii bogati, i ar sumele pe care i zbuteau să le pună de o parte erau folosite de obicei pentru investitii productive de un fel sau altul. În aceste condipi economisirea era pe drept cuvînt numită "acumulare" , fiind o medalie cu

285

douil fete; pe de o parte strîngerea unei sume de bani, iar pe de alta, imediata ei utilizare pentru cumplirarea de un.elte, cllldiri sau plmint, care sll producă alti bani.

Însll dtre mijlocul Secolului al XIX-lea structura econo� miei se schimbase. Repartitia avutiei se ameliorase, iar o datll cu aceaSta, posibilitatea de a economisi ajunsese sl1 fie la în­demîna unui numllr tot ·mai mare de membri. al societlitii. În acelaşi timp, viata economicll crescuse în amploare şi deve­ni.se mai institutionalizatli; de acum ea cl1uta într-o mlisurll tot mai mare Surse noi de capital nu doar în buzunarele proprie­tarilor-manageri individuali, ci �i în portmoneele anonime ale depunătorilor din întreaga tar11. In felul acesta economisirea şi investitiile ajunseseră să se despartă între ele - deveniseră operatii separate efectuate de grupuri de oameni separate.

Şi asta provoca dereglllri în economie. Malthus, îI] fond, a avut dreptate, deşi din ratiuni pe care nu le întrevllzuse niciodată.

Problema e atît de important11 - este centrală în �xplic�rea fenomenului de crizl1 - Incît trebuie sl1 ne oprim o clip11 pentru a o fom1ula clar .

. Trebuie pornit de la întelegerea modului în care m11su­rllm prosperitatea unei natiuni. Nu o facem în funqie de cît aur are - India, bogată în aur, se zbate În :săr11cie. Nu o facem nici dup11 capitalul fizic �cllldirile, minele, fabricile, şi pa­durile nu s-au evaporat ,În 1932. Prosperitatea şi depresiunea nu tin atît de gloria trecută, cît de ceea ce se re ali z-eaz 11 în pre­zent; de aceea, ele se măsoară prin venilLlriJe pe care le obti­nem. Atunci cînd cei mai multi dintre noi ca indivizi (şi deci şi toti laolaltă) avem parte de venituri mari, tArii îi merge bine; cînd venitul nostru individual (sau national) total scade, ne aflăm în depresiurte.

Dar venitul - venitul national - nu e un concept static. Caracteristica de c11petenie a unei economii este, de fapt, flu­xul de venituri trecînd dintr-o mîn11 în alta. Cu fiecare cum­p11r11tură pe care o facem, transterllm o parte din veniturile noastre în buzunarul altcuiva. Similar, fiecare bănUI din veni­turile noastre - fie ele din salarii, rente, p�ofituri sau dobînzi

286

- provine, în cele din unn4, ain banii pe care altcineva i-a ch�ltuit. Gîndiţi-vă la orice părticică din venitul pe care îl obtineti 'şi vă veti da seama că ea îşi are originea în buzunarul altcuiva: fie cn el vă angajează ca salariat. cn este clientul ma­gazinului dumneavoastră sau cumpl1ră din produsele unei Gor­pOratii la care dumneavoastră sinteti actionar.

Tocmai prin acest proces de transferare necontenită a ba­nilor economia se revitalizeaz! continuu.

Acest proces de circulatie a veniturilor se desfăşoară În bunii parte în chip foarte natural. şi flrl1 blocaje. Toti ne chel­tuim grosul veniturilor pe bunuri pe care le întrebuintăm sau ne bucurăm de ele noi înşine - pe aşa-!}umitele bunuri de consum - şi cum aceste bunuri de consum le cumpărăm cu o \destul de mare regularitate, cir'culatia unei mari · părţi din venitul national este asigurată. Faptul că sîntem nevoiti să mîncăm şi să ne Îmbrăcăm. că ne dOlim tot felul de plăceri ne detennină pe to(i să cheltuim În mod regulat şi constant.

Pînă aici totul e foarte simplu şi direct. Existii însă şi o parte din veniturile noastre �are nu se duce direct pc piaţă spre a deveni venit al altcuiva: e vorba de banii pe care-i economi­sim. Dacii am bllga aceste ţconom.ii sub saltea sau le-am tezauriza În nutnetar. e, clar cn am deranja. fluxul circular al veniturilor; pentru că În acest fel am Înapoia societălii rlll\Î pu­tin decît am primit de -la ea. Dacii un astfel de proces de înghetare ar lua amploare şi s-ar prelungi . curînd s-ar înregis� tra o scMere cumulativii în veniturile blmeşti ale fiecăruia, deoarece la fiecare rotire s-ar traJ).sfera o sumii tot mai mică. Ne-am pomeni atunci într-o crizâ.

În mod normal, înslt. nu se· produce aceast!1 periculoas!1 întrerupere a fluxului de venituri. Pentru că nu ne congelăm banii economisiti. ci Îi transfonnăm În actiuni. obligatiuni sau depun�ri la bancă. creÎnd astfel posibilitatea reutilizării lor. Astfel, dacă cumpărăm actiuni, plasăm direct economiile noastre în afaceri; dacă depunem la bancă banii economisiti. ei vor putea fi luati cu împrumut de către oameriii de afaceri care caută capital. Fie cn ne depunem economiile )a bancă, fie c! ne cump!r.ăm polite de asigurare sau ·hîrtii de valoare,

.287

existl1 canale prin care aceste economii se Întorc în circulatie prin activităti economice. Pentru eli atunci cînd economi ile noastre sînt preluate şi cheltuite de întreprinzători, ele se transfonnă în salari i , profituri sau altfel de cîştiguri pentru cineva.

Dar - şi atentie la acest "dar" ! - canalul acesta econo­mi si re-investitii nu runctioneazl1 nicidecum auto�at. Oame­nii de afaceri n-au neapărată nevoie de economii pentru a-şi efectua operatiile zilnice; ei Îşi acoperă cheltuielile cu Înca­sările din vînzări. O întreprindere este nevoită s,ă apeleze la baniţ economisiti numai dacă îşi mllreşte volumul de acti­vită11. pentru că de obicei încasările ei curente nu-i asigură capital suficient pentru a construi o nouă fabrică sau a-şi îmbogăti substantial utilajele,

Tocmai În acest punct poate interveni dereglarea, O comunitate' economică va încerca totdeauna să economi -. sească o parte din venit. Intreprinderile nu sînt însă totdeauna în situatia de a-şi H1rgi activitatea. Cînd perspectivele în afa­ceri sînt slabe, fie din pricina "saturatiei" unor piele, fie pentru că situatia intematională este alaimantă sau pentru că oamenii de afaceri se tem de inflatie, fie 'din orice alt motiv, propensiunea spre investitii va slăbi. De Ce şi -ar extinde întreprinzătorii capacităţile ae productie dacă viitorul le apare nesigur?

Tocmai În asta rezidă posibilitatea depresiunii , DaciI banii economisi/i de noi nu sînt investi/i prin extinderea activitllJii unor finne, veniturile noastre vor scildea inevitabil. Ne vom trezi prinşi În ace'eaşi spiralii descendentă ca şi În �itualia cînd ne-am îngheta economiile prin teza�rizare.

Poate interveni o asemenea eventualitate? Vom vedea îndati. Deocamdată să retinem că aci este vorba de o luptă stranie şi lipsită de încrîncenare. Nu este vorba de ' Iandlorzi hrăpăreti sau de capitalişti avari, ci doar de nişte cetăţeni ex­trem de cUmsecade care caută cu prudentă să economisească ceva din veniturile lor şi de nişte oameni de .afaceri la fel de virtuoşÎ �are, cu aceeaşi prudentă, îşi fac socotelile spre a vedea dacI!. situatia economică face· recomandabil pentru ei

288

riscul de a cumplira o nouli maşinii sau de a construi o nouli uzină, Şi totuşi, de . rezultatul acestor două decizii delica,te atîrnă. destinul economiei. Căci dacă aceste decizii nu se potri­vesc Între ele - dacii, de exemplu, oamenii de afaceii inves­tesc mai putin decît comunitatea înceard sli economiseascl - atunci .economia va trebui să să se adapteze la contracpa depresiunii. De asta, mai mult decît de orice altceva, depi* problema vitală a boom-ului sau crizei.

Faptul că destinul nostru este astfel vulnerabil faUl de acest raport variabil dintre economisi re şi investiţii constituie, într-un fel, pretul pe care trebuie să-I plătim pentru libertatea economicli., O aSemenea problemll nu existll în Rusia sovie­tică, dupli 'cum nu a existat în E,giptui faraonilor. Pentru că într-o economie a ucazului , atît economisirea cît şi investitiile sînt detenninate de sus, iar controlul total asupra întregii vieti economice a tlirii garantează că banii economisiti de natiune vor fi folositi pentru finantarea cQnstructiei de piramide sau de obiective energeti�e. În lwnea capitalistli e altfel. Aci, atît decizia de a economisi, cît şi motivatia de a investi sînt 1l1sjlte Ia latitudinea agenţilor e<;onomici înşişi . Şi pentru cli aceste decizii sînt libere. ele pot fi discordante. Se poate întîmpla ca investitiile sa tie prea mici pentru a putea absorbi economiile populatiei sau, dimpotrivă, volumul economiilor să fie prea mic pentru a sustine. investitiile. Libertatea econoinic� este o siare cît se poate de dezir,abilli,. dar în caz de declin sau de boom, trebuie să fim Ilregătili să facem fată consecintelor ei posibile. .

Luîndu-ne cu aceste explicâtii, aproape că I-am pierdut tiin vedere pe John Maynard Keynes şi al său Tratat despre bani. Dar nu cu totul. Pentru că Tratatul a fost o expunere sclipitoare despre );)alanta economisirilor şi investitiilor. Nu era o idee originală a lui Keyne�, J'entru că un lung şir de economişti de seamă semnalaserli deja rolurile critice ale acestor doi factori în cadl}ll ciclului economic. Dar, ca în

289

toate chestiunile abordate de Keynes, abstractiile seci ale ştiintei economice căpătau În · proza sa un lustru nou. De pildă:

Ne obişnuisem să considerlhn că avutia acumulată a lumii a fost strînsă anevoie pe seama abstinentei voite a in­divizilor de la desBtarea imediată oferită de consum, abs­tinenţă cl1reia îi spuneam cumpătare. Dar trebuie să fie evident că simpla abstinen\11 nu este de-ajuns pentru a con­strui oraşe sau a asana mlaştini .

. . . Spiritul întreprinză.tor este cel ce construieşte ·şi ame­liorează toate cîte le are lumea . . . Dacă acest spirit lucrează, avutia sa. acumulează indiferent de cum se prezintă Cum­plltarea; iar dacl1 el doanne, avupa decade, oricît de mare ar fi Cumplltarea.

Dar, în pofida acestei m�gistrale analize, Keynes nici nu tenninase bine de scris Tratatul că a şi trebuit, vorbind la fi­gurat, să-I rupă. Pentru că teoria sa despre oscilatiile econo­misirilor şi investiliilor avea un mare defect: nu explica în ce fel o economie putea si! rmnÎl1i! într-o stare de depresiune prelungită. Într-adevăr, după cum o sugerează chiar analogia cu balanta, se pl1rea că o economie împinsă în jos de econo­misiri excedentare trebuia în scurt timp să se reareseze de la sine şi tendinta să se inverseze.

Pentru că ec0!10misirile �i investitiile - Cumpătarea şi Spiritul de initiativă - nu sînt activităli economice lipsite de orice conexiune reciprocă. Dimpotriv�, ele apar strins legate pe piata und� oamenii de afaceri "cumpără" banii economisiti şau cel pupn îi iau cu împruQ1Ut: piata banilor. Econdmiile, la fel ca orice altă marfă, îşi au pretul lor: rata dobînzii. Aşadar (se părea), în punctul cel mai de jos al crizei, unde există excederit de economii, pretul lor ar trebui să scadă - întoc­mai cum, cînd piata e suprasaturatl1 de pantofi , pretul acestora scade. Iar scăzînd pretul banilor economisi ti - o dată cu diminuarea ratei dobînzii - motIva/ia de a investi este foarte probabil sl1 creascl1; dacl1 era 'prea ·costisitor să construieşti o

290

nouă fabrică Într-un moment cînd banii necesari pentru ea ar fi fost obtinuti cu o dobîndă de zece la sută, oare construcţia ei n-ar putea să pară mult � profitabilă o dată ce b�i res­pectivi puteau fi obtinuti cu o dobîndă de numai �inci la sulă.?

Aşadar, teoria balantei pllrUse �ă promită cA ÎIl chiar mecanismul ciclului economic este incorporat un dispozitiv de sigurantă, care face ca aruncn:înd-se acumulează prea mul­te economii, folosirea lor oU impNl1lui ,sli fte mai ,ieftinA. În­treprinzătorii fiind astfel incurajati să investească. 'Se poate întîmpla, zicea teoria, ca, economia sli se contracte, dar pare cert că după aceea va redemara

Însă tocmai lucrul acesta nu s-a petrecut ÎIl timpul Marii Crize. Rata dobinzilor scAdea şi totuşi nu se întîmpla �mic. Vechile remedii furl ad�inistrate din plin - doze mici de medicament şi doze mari de aşteptări optimiste - dar starea pacientului nu se ameliora. Deşi de,o logică fără cusur, ideea dupli care rata dobînzii veghea mereu asupra raportului dintr� economiile băneşti şi investitii, corectîmlu-l în caz de dispro­portie, se vădea a fi pe undeva deficitară. Trebuie că mai exista ceva ce împiedica redresarea economică.

Cartea de căpătîi pe care Keynes urma să o scoată pe această term se dospea d.eja de o bucată de vreme. ,,Pentru a intelege starea mea, de spirit", îi scria el lui George Bemard Shaw în 1935 - tocmai îi reciti se, la sugestia acestuia. pe Marx şi pe Engels şi nu prea îi -găsise pe gustul său -n" .trebuie să ştiti că scriu.ÎIl prezent o cane.de teorie econo­mică despre care cred c11 va revolutiona în mare măsură -îmi închipui dl nu ,imediat, ci în cursul umlătorilor zece ani - modu,l în care lumea gîndeşte asupra problemelor econo­mice . . . Nu mă pot aştepta ca dumneavoastră sau oricine altcineva să creadă acest lucru- în momentul de fată. Cît despre mine, eu nu doar sper ceea ce vă spun, ciin sinea mea sînt întru totul sigur."

Ca de obicei, a avut perfectă dreptate. Cartea urma să aibă efectul unei bombe. Este însă foarte Îndoielnic că Shaw şi-ar fi dat seama de asta dacă ar fi încercat să o digere. Cartea avea

29 1

un titlu rebarbativ, TeollB generaJl a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor, iar continutul ei era şi mai şi: ni-l putem imagina pe �haw ajuns la pagina 25, holbîndu-se la frata: ,,Fie pretul global �e ofertă al productiei obtinute folo­sind N persoane, raportul dintre Z,şi N fiind scris sub fonna Z = <z, (N), şi putînd-fi numit functia of�rtei globale." Şi dac,a atîta nu era de-ajuns pentru a îndepărta pe aproape oricine de continutul clrtii, la asta se adllu�a marea absentă din ea a acelei viziuni panoramice asupra, actiunii sociale pe care profanul ce frunzărise pe Smith, pe MiII sau pe Marx, se aştepta s-o regăsească şi la Keynes. Ici şi colo e'ra CÎte un pa­saj încîntător - ca: de pildă, c�l îri care apare comparatia între alegerea actiunilor la bursă şi alegerea cîştigătoarelor unui concurs de frumusete -'- dar astfeI.de pasaje se iveau ca nişte oaze într-un deşert de algebră şi de analiză abstractă.

Totuşi, cartea era revOlutionară ...,- nu-i alt cuvînt mai potrivit. Ea realiza o reaşezare fundamentală a ştiintei econo­mice, comparabilă �!l' cele realizate la vremea lor de A vu!ia nali uniloJ' şi de Capitalul. ,

Pentru că Teoria generalii ajungea la o concluzie surprinzătoare şi deconcertantă - aceea că, de fapt, nu există un mecanism de sigurantă automat. Economia nu se asemllna cu o balântă care se echilibrează totdeauna de la" sine, ci mai degrabl1 cu un elevator; ea poate sl1 urce şi ,să coboare, dar poate să stea şi perfect nemişcată. Iar nemişcată putea să stea la fel de bine la parter ca şi în vîrful turnului. Cu alte cuvinte, o criză economică putea să, nu se vM1.dece niciodată de la sine; economia putea rămîne stagnanUi un timp indefinit, ca o co-rabie adăpostită iri port. \

. Dar cum se poate aşa ceva? Oare masa de economii strînse pe m�ura adîncirii crizei nu va 4etermina scăderea ratei dobîn­zilor, iar această scădere a' dobînzilor nu-i va face oare pe între­prinzători să folosească banii ieftiniti pentru a-şi ml1ri fabricile? ,

Hiba de care suferă acest rationament a fost descoperită de Keynes în faptul cel mai evident (după ce a fost arătat cu degetul) al vietii economice: pe fundul depresiwlii torentul de economii se înn4moJeşte. Căci în timp ce eConomia este în

292

picaJ , veniturile scad. iar în urma scliderii veniturilor s� diminueazll şi economisirea de 'bani , Cwn ar putea o comuni­tate,. atunci cînd toatli lumea trage mita de coadă. sa economi­seasclUa fel de mult ca în,tr-o periQadli de prosperitate? întreba Keynes, Lucrul e, evident. imposibil. Ca unnare a depresiunii, economisi riIe nu mai curg şuvoi, ci abia de mai tîrîie.

Chiar aşa s-au şi petrecut lucrurile. În 1 929 cetlitenii americani au mcut economii personale în jur de 3,7 miliarde dolari; în 1 932 şî 1933 n-au mai economisit nimic; ba chiar cheltuiserli o parte din economiiile realizate în anii anteriori. ,Corporatiile, care în punctul de vîrf al booll,l-ului răml1scseră cu un cîştig de 2,6 miliarde de dolari după achitarea impozitelor şi a dividendelor, s-au pomenit trei ani mai tîrziu cu pierderi de aproape 6 miliarde: Keynes, evident, avea �reptate: econo­misirea e un fel de lux pe care oamenii nu şi-l pot pemlite În vremuri de ananghie.

Acest declin �l eCOJ1omisirilor avea Însă o consecintă mai ampH1 şi mai importantă decît pierderea secutitlilii indivi­duale. Consecinta mai ampH1 era că economia se gl1sea Într-o stare de paralizie tocmai cînd avea cea mai mare nevoie de dinamism. Clici dacă nu exista un excedent al Cţonomisirilor. nu se exercita nici o presiune 'asupra ratei dobînzilor de na­tură a-i încuraja pe oamenii de afaceri să ia imprumutl,lIi. Or, l:ipsind împrumuturile şi cheltuielile pentru investitii. lipsea orice impuls către expansiune. Economia nu mişca nici cu un milimetru, ci . rlUnînea. într-o stare de "echilibru" în pofida existentei şomerilor şi a fabriC'llor şi utilajelor subutilizate.

De unde paradoxul sărăciei în mijlocul belşugului şi anomalia oamenilor şi maşinilor care stau, neavînd de lucru. În punctul cel mai dejos al depresiunii exista o contradiqie nemiloasă între o acută nevoie de bunuri şi o insuficienlli a productiei. Dar aceastl1 contradictie era de naturl1 pur morală .. Pentru că economia nu functionează spre a satisface trebuinIe umane - trebuinle ce sînt totdeauna mari cît visurile. Ea produce bunuri spre a satisface cererea - iar cererea nu pOate fi mai mare decît portmoneul insului în cauză. Din

293

aceasta pricirl! şomerii erau aproape nişte zerouri economice; din perspectiva influentei asupra pietei, erno�na d.acl1 ei se aflau pe Pllmînt sau în Lun�.

Fireşte c� o datl cu declinul investiliifor şi cu. reducerea activitltii economice, apărea mizeria socialli. Dar, dup� cum aratil Keynes;nu mizeria social� efectiv!: conştiinta natiunii nu poate fi un substitut efectiv al minusului de investitii. Re­duCÎndu-se economisi riie o da� cu declinul investitiilor, flu­xul economic continuil În ritm egal, neafectat de faptul că acum e mai mic decît era.

Ciudată stare de lucruri, într-ad,evllr: o tragedie pent-ru. care nimeni nu e vinQvat. Societatea nu poate ti blamată pentru faptul că econo(Jliseşte, de vreme ce economisi rea este În mod evident o virtute personal�. Nici oamenii de afaceri nu pot fi Bcuti vinovati el nu investesc, de vreme ce ei ar fi dis­puşi ca nimeni altul sli o facil ---,- dacă ar întrevedea o şansă rezonabilă de reuşită. Dificultatea aici nu mai este de natură morală - o problemă de echitate, de exploatare sau chiar de sminteală omeneascll. Este o dificultate tehnică, aproape o defectiulle mecanică. Pretul ei însă este foarte mare. Pretul inactivitătii este şomajul.

Iar faptul cel mai dezagreabil era că disponibilitatea între­prinzătorilor.de a investi nu putea dura indefinit. .Mai devreme sau mai tîrziu urmau a se reduce şi investitiile.

Pentru că în fiecare moment, o industrie este lirpitată de mărimea pie·tei pentru care produce. Să luăm, spre exemplu, căile ferate din anii '60 ai sec<»ului trecut -'o 'epocă de mari investitii în noi constr.ucfii feroviare. Magnatii de, atunci ai căilor ferate nu construi au pentru pietele din anii 1960; dacă s-ar fi apucat sli construiască. reteaua feroviară de care econo­mia urma s� aibă nevoie o sută de ani mai tîrziu, ar fi însem­nat să construiascil linii ferate spre oraşe inexistente din tţritorii nelocuite, Ei au construit, aşadar, ceea ce putea fi folosit atunci, după care s-au 9prit. La fel În industria de automobile. Clici Henry Ford, şi de-ar fi putut glisi capitalul necesar spre a construi În 19'10 uzina ce avea să se ridice În 1950 la River Rouge. ar fi dat faliment în scurt timp; şoxlele,

294

statiile de benzinll, cererea pentru· o asemenea cantitate de automobile - pur şi simplu nu existau. Sau, ca sll dllm un exemplu mai aproape de vremurile noastre, întreprinderile ·americane au cheltuit peSte 300 de miliar�e de dolari în 1 985' pentru a-şi dezvolta mijloacele fixe. Nu au cheltuit Îns! În acest scop 500 de miliarde, deşi într�o bunll zi s-ar putea s-o facli. în 1985 nimeni n-ar fi putut folosi o .capacitate atît de mare.

Investitiile urmeaZă, aşadar, Un traseu tipic: mai Întîi frenezia de a profita de () miel şansll; l!poi precaupa ca nu cumva entuziasmul sll ducll ia o supraexpansiune: dupli care urmeazl inactivitatea, cînd piata a fost. pentru moment, satis­flicutli.

Dacli de fiecare datii cînd se opreşte un proiect ar apllr� numaidecît un altul, n-ar trebui niciodată sll survină vreo crizli. Este însll p'upn probabil ca lucrurile sll se petreacll aşa. Faptul că trebuintele ,omeneşti sînt mari nu înseamnll eli orice investitie se va dovedi pl'Ofitabilă: .în economie existll mereu o puzderie de întreprinderi ce capotează din pricina supraex­pansiunii. bruşte şi nesocoti te. De tele mai multe ori pentru investitie nu este de-ajuns stimulentul anticipllrilor optimiste; este nevoie şi de ceva mai concret, de o noull inventie, de o ameliorare, de un produs neaşteptat care sll ia ochii publicului. Or, dţlpli cum fiecare om de afaceri o ştie prea bine. asemenea lucruri nu sînt totdeaul)a la îndemînll,

Aşa se face că atunci cînd un proiect investiponal moare, s-ar putea sll nu existe altul, gata să umple golul. � Dacă se găseşte unul - dacă investitiile îşi păstreazd volumul, deşi li se schimbl1 compoziţia - economi!l .... a naviga mai departe fllră ·şocuri . Dacă Însă nu există cîte un înlocuitor imediat pentru fiecare deces din sfera investitiilor, începe contractia.

Cu privire la "aceastli vulnerabilitate intrinsecă a sistemu­lui, Keynes scria:

Egiptul antic era de doull ori norocos - şi fl1rll îndoialll datora acestui fapt avuti,a sa fabuloasă' - întrucît avea douâ feluri de activitAti, şi anume constructia piramidelor şi extractia metalelor pretioase, ale căror roade, neputînd

295

satisface trebuiJ1lele oamenilor pe,calea consumului, nu se depreciau prin abundentă. Evul Mediu construia cate­drale şi celebra slujbe religioase. Două piramide, două. slujbe pentru m911i înseamnă de două ori mai mult decît una; lucru ce nu e valabil şi pentru două clii ferate între Londra şi Yori<:.

De unde unnătorul diagnostic sumbru formulat în Teoria generalii:

Întîi, o economie aflatii în depresiune ar putea s11 nlmîni1 în aceast11 stare. Nu exist11 nici un element inerent mecanis­mului economic căre s-() umeasc11 din loc. Poate exista "etl1i­liQru:' În condiJii de şomaj(. chiar de şomaj de masli:

In al dojleâ rînd, prosperitatea depinde d.e investiJii. Daci1 scad cheltuielile destinate ecllipamentuJui de produc/ie, în­cepe o spirall1 a cQntrac/iei. Numai o creştere a investi/iuor de capital ar fi urnwti1 de o spirall1 h exp,111siunii. 1

În al treilea rînd, investiliile sînt pentru ecollOmie o [01111 motrice nesigurif. Nu siguraIlJa., ci inceni/udiJlea tbnlleIlZir miezul economiei capitaliste. Nu din vina inl'estitorului este e,1 .con­stant ameninJatil de satura/ie şi, ca umare a acesteia, de declin.

Era;de bună seamă, o v.izil!ne neliniştitoare. N-ar fi fost însă def�l în stilul lui Keynes să se mul\umească să fonnu­leze un diagnostic sumbru şi să rl1mînă la atît. Deşi semnala o primejdie, Teori:J generali1 Ii-a fost rucidecum, în inten�a au­torului ei, o carte care s1 prevestească o pieire ineluctabilă. Dimpotrivă, ea cuprindea o făgăduintă şi propuriea un trata­ment.

În fapt, tratamentul începuse încă înainte ca re\et� lui să fi fost scrisl1, medicamentul începuse sl1 fie administrat înainte ca medicii să fi fost pe deplin edificati asupra presu­puselor sale efecte. În decursul primelor o sut1 de zile ale New Deal-ului a fost adoptată o bogată legislatie socială care timp de douueci de ani fusese blocată de apatia 8uvema­mentală. Aceste legi erau menite s1 ridice tonusul social,

296

moralul unei natiuni nemultumite. Nu legislatia socială avea să ducă însă la revitalizarea pacientului. Tonicul se găsea în altă parte - în asumarea delIberată de către guvern a unor cheltuieli destinate să stimuleze economia.

S-a început c� lansarea unar act�uni voluntare pentru ajutorarea şomerilor. Şomajul atinsese asemenea proportii încît simpla necesitate politicl impunea s� se fac� ceva -erau anii în care izbucnisen rulbiIliri la Dearbom şi avusese loc marşul spre Washington al slJacilor, în care familii nă­păstuite se îngrămMeau în crematoriile de gunoaie ale primă­riilor pentru a se încălzi sau chiar scormoneau prin Iăzile de gunoi căutînd resturi de mîncare. Ajutorul a fost substantial şi a Început În timpul preşedintiei lui Hoover, apoi, în timpul lui Roosevelt, ajutorul s-a transformat În grcblatul frunzelor, după care au urmat .initiative constructive. Guvernul a deve­nit �intr-o dată un investitor econorpic 'important, ini\iind constriIc�i de şosele .. diguri, săli de spectacole, aerodromuri., porturi şi loeuinţe:-

Keynes veni la Washington în 1934 - atunci a scris acele însemnări despre mîinile preşedinteluI Roosevelt - şi recomandă ca programul initiat de administratie să fie extins. Statisticile arătau că activitatea privată de investitii era la păm1ilt: expansiunea economică, care în 1929 fumizasc sala­rii şi profituri de 1 5 miliarde de dolari, scăzuse în 1 932 la înspăimînHltoarea cifră de 886 milioane de dolari - o redu­cere cu nouăzeci şi patru la sutll. Trebuia găsit ceva capabil sll porneascll motorul investitional, care la rîndul său sll ur­neascll din loc căruţa economiei, iar el spera că un asemenea stimul puteau să-I constituie cheltuielile guvernamentale prin mărirea puterii generale de cumpărare a populatiei - prin "amorsare a pompei", cum se zicea pe atunci.

Aşa se face că în 1 934, cînd a apărut Teoria generali1, ea nu' a oferit atît un program nou şi radical, cît o apărare a unei modalităţi de aC\i�ne ce era deja în desfăşurare. O apărare şi o explicalie. Pentru că, se arăta în carte, catastrofa cu care era confruntată America şi, de fapt; întreaga lume occidentală, era doar efectul lipsei unor investitii suficiente din partea

297

întreprinzltorilor. Remediul era, aŞadar, perfect logic: dacii întreprinderile p�vate-erau incapabile de expansiune, guver­nul �ra cel c�e trebuia sii ia initiativa.

Doar pe jumătate în glumă, Keynes a scris cele ce urmeazll: ,

Dacă Trezoreria ar umple sticle vechi cu bancnote, le-ar îngropa la o adîncime adecvată în mine de chbune pără­site, care ar fi apoi umplute pînă sus cu gunoaiele oraşelor, şi ar lăsa în seama initiativei private ca, pe baza princi­piului verificat al laissez-faire-ului, să dezgroape bancno­tele . . . , s-ar putea sll nu mai existe şomaj şi , tinînd seama de repercusiuni, venitul real al colectivitlltii sll creascl1 -simtitor fată de nivelul său de acum. Fireşte, ar fi mai rational sll se construiască locuinte şi altele aSemenea, dar dacll aceasta întîrripină dificu!t11ti practice, sugestia de mai sus este mai bună decît a nu face nimic.

Uno�a li se va fi părut, fllră îndoială, c11 n�ulte din proie<;­tele guvernamentale mai putin ortodoxe nu sînt cu mult mai rezonabil� decît nllstruşnica propunere a lui Keynes. Acum însă aceste proiecte aveau, măcar, o justificare în spatele lor: dacă · îlureprinzătorii privati se · -dovedeau incapabili de a promova un program de investitii suficient de amplu, guver­nul trebuia sl1 umple cum putea .mai bine acest vid; nevoia stimulentelor de un fel. sau altul era imperioas11, aşa încît aproape orice era mai bun decit nimic.

Iar dacll nu era posibilă o stimulare direct11 ainvestitiilor, atunci putea fi stimulat mlkar consumul. În timp ce investi­tiile constituiau elementul capricios al sistemului , consumul reprezenta baza largll a activităţii economice; în consecintă. proiectele de lucrllrl publice pllreau să atace problema într-o dublll �odalitate: întîi, contribuind direct la sporirea puterii de cumplirare a celor ce altminteri ar fi fost şomeri, ia� în al doilea rînd, deschizînd calea pentru reluarea expansiuni i întreprinderilor private.

?OR

Keynes însuşi spunea, într-o S'crisoare a sa din 1 934 trirnisll la The New York Times: "Mie problema redresihii îmi apare în unn�toarea Iwnină: Cît de repede se va reface activitatea economicI nonna1ll? La ce scară, în ce modaliHili şi pe ce durată sînt recomandabile. între timp, cheltuielile guvernamentale anonnale?"

De retinut tennenul "anonnale." Keynes nu privea programul guvernamental ca pe o ingerintă pennanentă în desflşurarea vietii econoiRice. ci ta pe o mînă de ajutor dată unui sistem care a derapat şi care se zbate să-şi recapete echilibru(

Ideile acestea păreau a fi esenta bunului simt; asta şi erau, de fapt. Şi totuŞI programul de "amorsare a pompei" n-a dat niciodată rezultatele sperate de planificatori. Totalul chel­tuielilor guvernamentale, care între t 929 şi 1 933 era de circa 10 miliatde de dolari anual, crescu la 1 2, apoi la 13 şi În fine la 15 miliarde în 1936. Investitiile private căpătară treptat suflu şi recuperară două treimi din pierderi : în 1936 finnele private au investit 1 0 miliarde de dolari. Dtlpli trei ani de injectii guvernamentale, venitul national şi consumul national crescurn cu cincizeci la sută. Şomajul însă continua să se men­tină; devenise acum suportabil, dar mai erau'Încli cel puţin 9 milioane de persoane fiiră un loc de muncă, ceea ce .nu putea fi socotit semnul unei noi ere economice.

Doul erau motivele pentru care tratamentul n-a dat rezultate mai bune. Întîi, programul de cheltuieli guverna­mentale n-a avut niciodat.li amploarea de care ar fi fost nevoie pentru a aduce economia la starea de ocupare deplină. Mai tîrziu, în timpul celui de�al doil�a război mondial, cheltuielile guvernamentale aveau sl atingl cifra, pe atunci uriaşă, de 103 miliarde de dolari, ceea ce a dus nu doar la ocuparea deplină, ci şi la in(lape. Dar în timpul economiei de pace din anii treizeci, asemenea cheltuieli exorbitante ar fi fost de-a dreptul imposibile; pe atunci , chiar şi un program modest de cheltuieli guvernamentale a stîrnit munnure în sensul,că admi­nistratia federală îşi depăşeşte atribupile'tradiponale. Şi, ceea ce era şi mai rău·, Camera federală de rezerve se temea de

· 299 ·

inflatie (cînd depresiunea era în punctul cel mai de jos!) mai mult decît de şomaj, astfel încît s-au adoptat politici de descurajare a împrumuturilor bancare. .

Cel de-al doilea motiv era strîns legat de primul. Nici Keynes, nici responsabilii cu cheltuielile guvernamentale nu luaseră 'în considerare ideea eli beneficiarii noului medica­ment ar putea să-I considere mai rău decît boala pe care era menit s-o combată. Cheltuielile guve-rnamentale au: fost _con­cepute ca o mînă de ajutor pentru r�lansarea activitl1tii econo­mice private. Oamenii de afaceri le-au interpretat însă ca pe un gest amenintl1tor.

Lucrul acesta nu trebuie să ne surprindl1. New Deal-ul a venit pe un (undal de senti�ente anticapitaliste, de -aparitie subită a unei atitudini sceptice şi critice fatl1 de valori şi stan­darde ce deveniseră virtual sacrosancte. Întreaga concePtie despre "drepturile într�prinderii private", "drepturile de proprietate" şi "rolul guvernului" a fost violent zdruncinată; în rl1stimp de citiva ani li s-a cerut oanlenilor de afaceri să uite traditiile proeminentei lor necontestate şi să adopte o nouă filozofie a cooperării cu sindicatele muncitoreşti , să accepte noi reguli şi reglementl1ri , sl1 reformeze multe din practicile lor. Nu-i de mi�are, atunci , că guvernul de la Washington li ' se Înfl1tişa ostil, partizan şi de-a dreptul radical. Şi că, Într-o asemenea atmosferă, zelul lor de a se lansa În investitii de amploare era domolit de neliniştea pe care o simteau în acest climat nefamiliar.

'Orice efort al guvernului de a initia un program suficient de amplu pentru a duce la lichidarea completă a şomajului -program ce, probabil, ar fi trebuit să fie de două ori mai mare decît cel adoptat În fapt - era, În consecinţă, atacat ca fiind o dovadă în plus că se urmăreşte un proiect socialist. Iar în acelaşi timp, jumătăţile de măsură aplicate de guvern erau suficiente spre ':l speria pe întreprinzl1tori şi a le tăia din elan. Era o situatie destul de asemănătoare uneia care se Întîlneşte­în medicină; medicamentul îl vindeeli pe pacient de o boală în timp ce îi şubrezeşte organismul prin efectele sale secun­dare. Cheltuielile guvernamentale n-au vindecat niciodată cu

300 :

adevărat economia. dar nu pentru că ar fi fost cpntraindicate din punct de vedere econoffiic, ci pentru eli erau alannante din punct de vedere ideologic.

Ele nu se voiau aşa: reprezentau mai curînd o tactieă a . disperării decît un proiect. Dacii guvernul n-ar fi început. să deschid ii supapa cheltuielilor publice, foarte probabil eli pîn1 la unnă initiativa privată ar fi repus. ea lucrurile în mişcare: o făcuse de fiecare datli în trecut şi, cu toată gravitatea Marii Crize, nu încape îndoial:i'c:i ar fi g:isit. în timp, noi căi de re­lansare. Numai cA era cu neputintă să se mai aştepte. Poporul american aşteptase ani în şir şi nu mai era dispus să-şi prelun­gească inult aşteptarea. Unii ecooomişti începuseră să vorbească despre stagnare ca fiind o stare cronică a capitalis.: mului. Vocea lui Marx răsuna mai puternic decît oricînd în trecut; multi invocau şomajulca pe ·o dovadă palpabilă că Marx avusese dreptate. CÎrtelile lui Veblen puteau fi desluşite În voga excentrică a tehnocralilor, care voiau să apeleze nu la proletariat, ci la ingineri. Şi mai era, apoi, vocea şi mai dătătoare de fiori, care nu ostenea să repete că, iată, Hitler şi Mussolini au ştiut ce să facă cu şomerii lor. În această· hara­babură de remedii şi de apeluri la aqiune disperată, mesajul Teoriei generale. vocea civilizlită a lui Keynes suna. cu sigu­rantă, moderat şi liniştitor.

Căci, susţinînd o politieă de gestionare a capitalismului. Keynes nu era nicidecum un oponent al initiativei private. "Este mai bine ca un om să-şi tiranizeze contul de la bancă decîtsă-şi tiranizeze concetătenii", scrisese el în Teoria gene­raM, unde spunea mai departe că dacă guvernul s-ar ocupa doar de asigurarea unui volum corespunzător �e investitii publice, functionarea grosului economiei ar putea şi ar trebui să fie llisată pe seama initiativei private. Retrospectiv, Teoria generalilnu ni se înfătişează ca propunînd o solutie radicală, ci, mai degrabli, .ca oferind o explicatie a faptului că un reme­diu de neevitat trebuia să dea rezultate. Dat fiind că o econo­mie dereglată putea rămîne 9ricît timp În· starea de derivă, unnllrile inacţiunii guvernamentale puteau .fi mult mai grave decît cele ale unei cutezlltoare actiuni neortodoxe.

301

Adevllrata piobleml nu era de naturI economicli, ci mor�li. în timpul celui de-al doilea rlzboi- mondial, profeso­rul Hayek a scris o car:te, Drumul c/1tre servitute, care, cu toate exagerllrile pe care le cuprindea, formula un verdict ri&uro� şi peremptoriu împotriva economiei supraplanificate. Cart�a i-a pllicut lui Keynes. Dar, pretuind-o dupli cuviin{li. el i-a scris, pe de altă pane, lui Hayek:

Eu 'aş . . . formula o concluzie oarecum diferită. Aş spune cli ceea ce ne trebuie nu e'ste eliminare� oriclirei plani­ficliri, şi nici măcar restrîngerea ei, ba aş spune chiar că avem cu sigurant'ă nevoie de mai multă planiţicare. Dar planificarea trebuie sli aibl loc într-O comunitate În care cît mai multi oameni cu putintli, atît dintre lideri cît şi dintre adepti , Împllnăşesc pe de-a-ntregul pozitia dumi ­tale moralli. Plariificarea moderatii ar fi un lucru destul de bun dad cei ce o pun' în aplicare au spiritul şi inima corect orient;'lte fată de chestiunea morală. La unii din ei, În fapt, lucrurile deja stau aşa, Nen.procirea e, Însă, că -sÎnt destul. de multi şi aceia despre care se poate spune că doresc planificarea nu pentru a se bucura de roadeie ei , ci pentru d pe plan moral împărtăşesc idei diametral opuse ideilor dumitale şi sÎnr dispuşi să slujeasd nu lui Dumnezeu, ci diavolului.

E vorba- cumva, aici. de o sperantli naivă? Poate fi gestionat capitalismul, în sensul ca plaruficatorii guverna­mentali sli mînuiascli robinetul cheltuielilor în ambele sensuri În aşa fel încît să suplimenteze investitiile private fără a li se substitui vreodată? Problema rămîne încă actuală şi fără un rlispuns concludent.

Sii nu o discutăm, însli, aici, ci să amînllm discutia pînă .în cap'itolul următor. Pentru că aici ne ocupăm de omul Keynes ,şi de co.nvingerile sale, oricît de eronate am putea, eventual, să le copsiderăm. Şi ar fi o gravă eioare de judecată să-I aşezăm pe acest om, care a avut drept scop salvarea capi ­talismului' in tabăra celor ce urmăreau rlisturnarea acestui

302

sistem. El preconiza, .ce-i drept, "socializarea" investitiilor, deşi nici9datl nu a explicat clar ce întelege prin asta; dar sa­crificind partea, o Bcea spre a salva întregul.

Pentru cl în ac;lîncu1 fiintei sale a fost lJD' conservator � .admirator, multl vreAle, al lu-i Edmund Burke şi al traditieţ guvernării limitate, sustinutA de acesta. "Cum aş putea să accept această ,doctrin� {comunisti} - .scria el în 193 1 , cînd pozitia sa nu era nicidedun implrtăşită de mulţi altii - care Îşi ia drept Biblie, sustrlgÎnd� oricArei critici, o carte peri­mată despre care ştiu bine nu numai că este eronată din punct de vedere Ştiinlific, ci că este totodată lipsită de interes şi de aplicabilitate în lumea actuall? Cum aş putea sI{ îmbrltişez un crez, care, preferind peştelui mîlul, exaltll ploretariatul neinstruit, situîndu-l deasupra burgheziei şi intelectualitltii - categorii ce; cu toate defectele lor, reprezintă totuşi partea . mai de s0i a vietii şi neîndoielnic poană in ele săminta tulU-ror înflptuirilor omeneşti?"

.

Am putea discuta pe toate fetele teoriile lui Keynes, diagnosticul pus de el şi tratamentul pe care l-a preco�izat -cu toate cli, judecînd drept, trebuie spus cli Gei ce au afinnat despre Keynes cli nu flcea decît să bage bete-n roaie unui sistem care fut\ctiona destul de bine, fi-au izbutit să ofere o teorie mai rafinată, un diagnostic mai profund şi un tratament mai convingltor. Nimeni fi-ar putea însl sl-i conteste scopul, acela de a crea o economie capitalistl În care şomajul - cea mai mare şi mai gravl ameninţare la adresa perpetullrii sale - sl fie în �unâ parte eliminat.

A fost un om"care nu se putea multumi să facă un singur lucru într-un anumit moment. În timp , ce mintea sa elabora TeDria generalii, el construia din banii săi un teatru la Cam­bridge. A fost o aventurl tipic keynesiană. Demarind în\pier­dere, teatrul ajunse în doi ani sli lucreze profitabil şi cu un imens succes artistic. i<eynes este pretutindeni în acelaşi ti'mp: susţinlitor financiar, controlor de bilete la intrare (într-o anumitl ocazie, cînd salariatul respectiv s-a întîmplat sl lip. seascl), sotul actritei principale (Lidia juca în Shakespeare,

303

fiind foarte elogiatI de cronicari) şi chiar concesionar. În­fiintase pe lîngll teatru un restau'rant ale cllrui meniuri le su­praveghea scrupulos, corelîndu-Ie cu diferitele genuri de spectacole pentru a constata în ce fel. variază consumul alimentar în functie de dispozi�a sufleteascll a clientelei. Avea, tot acolo, . şi un bar unde şampania se vindea la un pret foarte scAzut, în scopul de a promova consumul ei. A fost, probabil, cel mai ·1 plllcut interludiu din viata sa şi altmihteri nelipsit11 de plăceri.

Toate acestea; însă, ri-aveau să dureze mult. În 1937 fru­moasa poveste se curmll btusc - Keynes avu un atat de cord şi fu silit sl1-şi reducă activitatea .. Bineîri\eles, rt;/ativ. Conti­nuă sl1 se ocupe de tranzactiile bursiere şi să editeze periodi­cuI Economic ' Joumal, scriind cîteva strălucite articole în apărarea T.e9riej generale. Un academician scrisese la aparitia acest�ia: "Einstein a flcut efectiv în fiţic11 ceea ce dl Keynes crede despre sine cI a flcut în ştiinta economică", i ar Keynes . nu era omul care să lase aşa ceva fl1ră răspuns. Cînd dorea. era capabil sI mînuiască Un condei caustic, şi iată-I acum apu­cîndu-se sI-şi demoleze' sistematic criticii, individual şi en

\ . masse; uneori cu sarcasm, cîteodată cu strălucire şi nu rareori. cu agresivitate: "OI X refuzlJ. să mai înteleagă" se plîngea el deznlldlljduit în multe din laconicele sale replici. _

Războiul însll bllte. la uşl1; dupl1 Munchen ijrmară lucruri şi mii grave. Keynes privea cu indignare articolele bicisnice trimise de anumite .personalitllti de stînga publicatiei 771C New Statesman and Nation, din al ci\rei comitet redactional glsise timp sl1 facă parte. Şi scrise apropo de asta în coloa­nele ziarului: .. Este cu sigurantll imposibil sl1 crezi că real­mente există cineva care să fie «socialist» ! Refuz să cred în existenta lui'" şi. în alt loc. "Qnd vine momentul ca fiecare s'li-şi etaleze cllrtile. bagi de seamă că în mai putin de o lunl1 dumnealor îşi aduc aminte cll sînt pacifişti şi se apucă sl1-ti trimită spre publicare scrisori defetiste, lăsînd ca de apărarea libertlltii şi a civilizatiei să aibă grijă colonelul Blimp* şi cei din vechea gardă. pentru care de trei ori ura!"

• Persphaj înfumurat şi foarte conservator, creatie a caricaiuristului englez David Low. (N. r.)

304

<;;ind a venit dlzboiul, Keynes era prea bolnav pentru a putea fi un membru permanerit al guvernului . 1 s-a dat o îndpere la Trezorerie, spre a i se exploata capacitatea inte­lectuală. El scrisese deja o altii carte; Cum sA pJ�tim pentru rllzboi, propunînd în ea un plan îhdrlznet, care preconiza "economisirile amînate" ca mijloc principal de finantare a rl1z­boiului. Planul era simplu: o parte din cîştigul fieclirui salariat urma sll fie investitli automat în obligatiuni guvernamentale ce nu puteau fi valorificate decît dupl rlzboi. Dupl aceea, exact atunci cînd va fi din nou nevoie de cumpl1rlituri pentru consum, certificatele vor putea ·fi transformate în npmerar.

. Economisire impusi - ce schimb�re 'fatA de eforturile sale de altli dafli de a realiza un fel de investitii impuse! Schimbarea se produ·sese ÎmA în circwnstantele obiective şi nu în gîndirea lui Keynes. Înainte, problema fusese aceea a volumului prea mic de investitii, avînd ca simptom şomajuL Problema de 8cum era volumul prea mare de investitii - un efort total de Înannare - avînd ca simptom inflatia. Dar cadrul Teoriei gener.ale era la fel de util. pentru întelegerea inflatiei, cur:n fusese pentru întelegerea opusului acesteia, a şorpajuJui. Doar eli lucrurile se prezentau acum pe dos: cu fie­care învinire a rotii erau debitate venituri din ce în ce mai mari, şi nu din ce în ce mai·mici, ca în timpul ţrizei. În conseciptll, urma a se aplica ·un tratament opus tonieului antidepresiv. Atunci K�ynes precQnizase stimularea prin toate mijloacele posibile a investitiiJor, acwn preconiza sporirea econonUsirilor.

Lucrul acesta se cuvine subliniat, pentru eli multi l�au categorisit în mod greşit pe Keynes drept un economist care ar fi favorizat inflatia. De fapt, el a favorizat "refla\ia" (creş­terea veniturilor: şi nu a preturilor) din gen unea depresiunii. A crede iosli eli el a favorizat inflatia de dragul inflatiei în­seamnli a pierde din vedere un pasaj cum este următorul din ConsecinJele economice ale Plcii:

. Despre Lenin se spune cA ar fi declarat eli mijlocul cel mai .bw'l de a distruge sistemul capitalist este de a-i depr�ia moneda. Printr-un proces continuu de inflatie guvernele

, \

,305

pot să confiŞte.fnc� şi pe neobservate. o pane importanti din avutia cet��lor lor. :rin aceast

.1i me­

todă, ele nO doar confiscli. CI confiscă m mod arbltrar ... Cu c�tudine. Lenin a avut dreptate. Nu există mijloc mai subtil şi mai sigur de a răsturna .baza existentă a societ�tii decît deprecierea monedei. Acest proces anga­jează toate fortele ascunse ale legii economice de panea distrugerii şi o face într-un mod pe care nici miicar unul dintr-un milion de oameni nu e �apabil, să-I di&gnosticheze.

-' Djlf în pofida logicii sale şi a·încărcăturii sale.emoţionale - Keynes a tinut să releve faptul că planul economisirilm; amînate avea să contribuie la o mai largă distribuire a avuţiei, fl1cînd din fiecare cetăţean un posesor de obligatiuni guverna­mentale - planul n-a beneficiat de un sprijin larg. Era prea nou; vechile metode de impozitare şi rationalizare şi econo­misirea din 'proprie initiativă erau arme încercate şi demne de încredere ale finantelor de război. Un plan de credite cu sca­denlă amînată fu afişat ca un ornament ostentativ, dar nu i se dlidu niciodată locul central preconizat de Keynes.

Acesta însă nu avea timp �.ă se plîngli de primirea r�e făcută planului său; era acuIl) angrenat din plin'în efonul de război britanic. în 1941 plecă în Statele Unite, 'via Lisabona. Era prima din şirul de şase astfel de clUătorii; cu el s-a dus şi Lidia, pe post de infirrriieră şi de paznic. Încă de la primul, atac de cord ea îşi asumaSe rolul de_�ronometÎ"or al neobosi­tului ei sot şi multor demnitari li s-a întîmplat ca la expirarea. timpului fixat sli fie poftiti afară în mod politicos, dar fernl: "Timpul, domnilor", rostea Lidia şi întrevederea lua sfîrşit.

Clilătoriile în Statele Unite aveau ca obiect ·probleme. dificile ale finantelor de ră.zboi britanice şi chestjunea imi­nentă a ceea ce urma să se întîmple1I1 teribilul interimat post­belic. Marea Britanie nu era singura interesată; Statele Unite doreau şi ele să pună bazele pentru un flux al comertului inter­national �are să evite disperatul război financiar' care a'dus de atîtea ori rn trecut1a rltzboaie propriu-zise. S-a stabilit să fie create o Bancă Internatională şi un Fond Monetar International

306

care "Să actioneze ca paznici ai fluxului bănesc international; în locul vechii lumi axate pe principiul "care pe care", unde fiecare natiune unn11rea să le submineze pe celellilte. se preconiza acum un nou efort de ,conluctare pentru ajutorarea natiunilor confruntate cu dificultăti monetare.

Conferinta fmal11 s-a tinut la Brenon Woods, New Ham­pshire. Keynes, în pofida bolii sale şi a oboselii, a' dominat în mod incontestabil cenferinta; nu .butind sa impuna toate ideile sale, pentru eli planul final a fost mult m� aproape de propunerile americane decît de cele britanice, ci ,prin presti­giul s11u personal. Unul dinu:e delegati ne dli o idee despre accst prestigiu prin unnlitoarea însemnare Bcut.ăin jurnalul său:

Seara am participat la o festivitate deosebit de .reclJer­-cl1ee. Astăzi este cea de a 500-a aniversare a Concorda­tului "intre King's College, Cambridge, şi New College, Oxford, şi pentru marcarea,ei Keynes a oferit un mic banchet în can1cra: sa ... Keynes, care de cîteva săptămîni deja aştepta nerăbdător evenimentul, cu emotia unui şcolar, a fost cum nu se poate- mai fenneclhor. A tinut o alocutiune strălucită . . . A fost o doyad11 interesantă a fiiii ciudat de complexe a aGestui om extraordinar. Om cu conceptii atît de radicale' în,chestiuni pur intelectuale, pe cînd în chestiuni de culturlk e un autentic conservator burkean*, Totul ş-a desfăşurat într-o tonalitate piaJlis­simo, cum era potrivit cu ocazia' , dar emotia cu care el a vorbit despre datoria n9astr11, fat11 de trecut a fost cu adevărat Înduioşătoare.

Cînd Keynesşi-a rostit .cJiscursul final la încheierea con­ferintei - "Dacă vom ,pttea continua cu obiective mai cuprinz11toare, <işa cum am început cu acest obiectiv limitat, pentru lume există o. sperant11" - delegatii s-au sculat în picioare şi l-au ovationat.

• ., Edmund Burke (c. 1729-1797) -filozof,şi eseisl englez. a crili�'al Revolutia francezi în lucrarea de mare succeS Reflecrions on the Re\'o/u­rion in Fran&e. (N. r.)

307

Ca întotOeauna, efO'rturile mari în care era angajat nu-} împiedicau sl fad şi alte cîteva mai mici. A-fost numit ditec­tor al Bllncii Angliei ("care din noi va face mai multl cinste celuilalt, sl judece fiecare" a declarat Keynes apropo de această numire) şi preşedinte al unei noi comisii guvernamentale care se ocupa <le muzică şi de �ele plastice. Astfel, În timp ce ducea greul reprezentării Jlunctl.ilui de v�ere britanic la o con­sf!tuire economică jntemationall, purta concomitent o ampll corespondenlă despre·nunee muzicale, despre Vie-Wells Ballet, desp�e recitaluri de poezie şi expozitii de carte. Şi, de bună seam!, Îşi vedea şi de pasiunea sa de colectionar; izbuti să pună. mîna pe un exemplar .rarisim di� Spens<:r* de. la Bi­blioteca Fol�r, explicînd, un pic jenat, bibliotecarului, că se

folosise de valiza diplomatică a Foreign Oftice-ului ·ca să obtină catalogul cu pricina.

Onorurile Începurl s! curg! de peste tot. Fu înnobilat: era acum lordul Keynes, baron de Tilton - o moşie pe care o cumpllrase mai demult spre a.descoperi cu încîntare că una din ramurile familiei Keynes st!pÎnise odinioară aceste pămînturi. Primi titluri onorifice la Edinburgh, la Sorbona şi la propria sa universitate. Fu numit şi în Consiliul de admi­nistratie al Galeriei Nationale. Iar În tot acest rllstimp conti­nua să muncească: trebuia negociat primul î�prumut pentru Marea Britanie şi fireşte că el fu deseninat s! prezinte punctul de vedere al tmi sale. Cînd s-a întors din acea călătorie, un reporter l-a întrebat dacă e adevărat că de acum Anglia urma să fie cel de-al PilU)Jzeci şi nouălea stat al SUA, la care Keynes răşpunse laconic: "N-avem noi atîta noroc!"

în' 1946 a venit sfîrşitul. Keynes se întorsese în Sussex ca să citeasc!. să se relaxeze şi s! se preg!teascl pentru reluarea cursurilor la Cambridge. Într-o diminţat! avu un acces de tuse; Lidia se repezi sll vadă ce s-a întîmplat; il găsi mort.

Serviciul funebru se tinu la Westminster Abbey. În bise­ric! se aflau şi tatăl du, John Neville Keynes, în vîrstă de

• Edmund Spenser (c. 1552-1599), poet renascentist englez. (N. t)

308

nO\rheci şi trei de ani. ş� mama sa, Florence. Ţara era îndo­liat� de pierderea unui mare lider. plecat exact în momentul cînd �ra mai mult� nevoie de perspicacitatea şi întelePciunea sa; după cum scria ziarul Times într-un lung necrolog Ia 22 aprilie. "Prin moartea sa . tara pierde un mare englez."

Keynes n-a fost nicidecum un,înger. Fiind poate cel mai scînteietor dintre mari.i econonii�ti. el n-a fost totuşi decît o fllpturll umanl1. remarcabilă ce-i drept. avînd defecte şi sUi­biciuni ca oricare alt om. Era în stare si exuite dupl1 ce cîş­tigase la bridge douăzeci şi doullde lire de la două contese şi un !iuce; altădată. la Alger, s-a întîmplat s� dea din greşeală unui lusttagiu o Il\oned� de valoare prea mică, dar a refuzat să-şi îndrepte greşeala. sub cuvînt că ,.Nu vreau s� contribui şi eu la devalorizarea monedei." Uneori :;e arăta plin de bunl1vointă fată de cîte un student încet la minte (economiştii. zicea el, trebuie sll fie modeşti. asemeni dentiştilor), alteori era dur şi nesuferit cu cîte un om de afaceri sau înalt functionar care îi devenise din intîmplare antipatic., Sir Harl)' Goschen. preşedintele lui National· Provincial Bank, l-a iritat odată pe Keynes cu recomandarea "s� lăsăm lucrurile să-şi um1Cze cursul lor natural. " Acesta a replicat: "Nu ştii. dacă e mai potrivit să zimbeşti sau să te înfurii cind auzi astfel de opinii, atît de simpliste. Pe semne ca lucrul cel mai bun e sl1-11aşi pur şi simplu pe Sir Harry sl1-şi urmeze cursul situ natural."

Keynes a oferit el însuşi cheia penttu· intelegerea geniu­lui său. deşi în textul cu. pricina nu vorbeşte despre sine. -Dis­cutind despre bătrînul său dascăl Alfred Marshall (pe care iI'

iubea dar îl şi zefleinisea afectuos zicîndu-i "bl1trfn absurd"), Keynes enumeră calit111ile pe care trebuie să le întruneascl1 un economist:

Studiul economiei nu pare să reclame înzestrllli deosebit de înalte şi de specializate. Nu este el, din punct de vedete intelectual. o materie foane uşoară în comparatie cu ra­murile superioare ale filozofiei sau ale ştiintei pure? Materie uşoarl, în care însă [oane putini exceleazA! Paradoxul îşi află explica�a. probabil, în faptul c� un bun

. . 309

econoinÎst trebuie s!l posede o rară combinaJie' de în­zestrlri, El trebuie să fie - Într-o anumi.ă măsură -matematiciari"istoric, om politic, filozof. Trebuie să În­teleagll simboluri şi să vorbească În cuvinte. Trebuie să privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gîndire să cuprindA deopotriva abstractut şi concretul. Trebuie sl studieze prezentul în lumina trecutului, pentru. scopuri situate în viitor. Nici o parte a narurii umane sau a iristirupilor omen'eşti nu trebuie să-I scape cu torut din vedere. El trebuie sl fie deZinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie' distant,şi inco­ruptibil ca un artist, dar uneori totuşi la-fel de cu picioa­rele pe p!lmînt ca un politician.

Marshall- după cum spune Keynes - doar a aproxi­m'at acest ideal, pentru cl, fiind un v�ctorian, i-a lipsit incono­c1asmul necesar spre ,a da studiilor sale economice o adîndl pătrundere socială. Keynes a fost mai aproape de economistul ideal: deviza de la Blpomsbury "nimic sacru" a fost trans­plantată 'de el şi în incintele sacre ale ortodoxiei economice; lumea a fost încă o dată pusă stlb lupă de un om care nu era atît de orb ineît să nu vadli că e bolnavă, şi nu era atit de indi­ferent sub aspect emotional şi intelectual, încît să nu vrea să o vindece; A cultivat, o gîndire econon:ticli rafinată, avînd însă totodată v�g.uroase ataşamente politice, şi măretia sa rezultă tocmai din această curioasă combinatie dintre o inteligentă inginerească şi o 'inimă caldă, animat! de bun� intenţii.

X

ContradiCţiile lui Joseph Schump�ter

În 1930, cînd majorittea.oamenilor erau preocupaţi de aspec­tele tolmai sumbre ate crizei, Keynes se îndeletnicea' cu o idee de o tomUitate mult diferită. Nesocotind pilrcl\ propriul sl\u dicton dupl\ care pe termen lung vom fi cu tQtii morţi, el tocmai aruncase o privire inspre viitor - înspre viitorul îndepl\rtat - şi formulaseo o profetie' in total contrast cu bo­dogmelile contemporane privind stagnarea. Pentru c� ceea ce Keynes vedea în acest viitor, în ipoteza eli 'n-aveau sl1 inter­vinl1 cataclisme de felul unei creşteri năvalnice şi de ne­'Stăpînit a.populatiei sau de_ felul unui rl1zboi atotnimicitor, nu era o prelungire a stlirii existente de slirlicie şi nesiguraniă, ci o perspectivli aproape incredibil de luminoasli, cu nimic mai prejos de acel liman al belşugului universal, prevestit de Adam Smith.

Acest mic excurs al sliu în viitoJ, Keynes l-a intitulat Po­

sibilit:lJile economice- ale nepoJilor noştri (n�po\i pe care, în treacăt fie spus, et nu i-a avut). Care erau aceste. pgsibilitliti?' Sli spunem, ferindu-ne d� un lirism excesiv, di ele însemnau o mică epocl\ de aur: pe la anul 2030, gîndea Keynes, pro­blema economicli ar putea fi rezolvată - nu doar impasul imediat,al crizei, ci Problema economică în sens larg, faptul vechi de cînd lumea .al neîndestullirii materiale. Pentru prima datli în istorie, omenirea - cea britanică, în orice caz - va fi încheiat lupta împotriva lipsurilor, pl\şind. într-un ev nou, unde pentru fiocare avea să fie rezervat cu generozitate un loc la festinul obştesc. .

311

Era o Întorsătură tipic.keynesiană Într-o directie neaş­teptatl. -Dupa primul rlzboi mondial� cînd lumea se scllda În entuziasmul mul{Ul11irii de sine, el era cel care prin cîrtelile sale strica buna dispozitie generalI; acum, în anii treizeCi, cînd lu­mea ajunsese să se autocompAtimească, acelaşi Keynes vorbea Încrezător,' despre sfîrşitul chinuri lor ei. Nu o flkea însă doar pentru a-şi da curaj şi a-i încuraja pe contemporani. Dimpotri­vA, nu flkea deCît să reia o idee economică pe care se axaserA toti marii planificatori din trecut - tendinta de creştere ine­rentă capitalismului.

În epoci de criiă aceastll' tendinti putea fi uşor pierdutl\ din vedere. Şi totuşi, privind în urml. la cei două sute de ani de capitalism, sistemul nu s-a caracterizat doar printr-o alter­nantă tlră noimă de boomuri entuziasmate şi de căderi depri­mante, ci şi.printr-o ascensiune statomicli, deşi, ce-i drept. extrem de neregulată. De bunii seamă că cei patruzeci de mi­lioane de englezi' din zilele lui Keynes nu se considerau a fi beneficiarii unei damice providente, dar, cu toate vicisitudi­nile epocii, ei aveau în mod neîndoielnic parte de locuri r:nuIt mai bune la banchetul Naturii decît tele zece milioane 'de englezi din vremea lui Malthus.

Nu cli Natura însAşi ar fi devenit mai generoasA. Dimpo­trivli, dupli cum rezulta clar din Legea randamentelor descres­cătoare, Natura îşi oferea mai anevoie bogătiile pe m!1sură ce era cultivată mai intens. Secretul creşterii economice rezida în faptUl că fiecare generi{ie ataca Natura nu doar cu, ajutorul propriilor energii şi resurse, ci şi cu echipamentul acumulat şi transmis de înaintaşi. Iar pe măsură ce aceastli moştenire creş­tea - pe măsoră ce fiecare g�nera!ie adăuga cîtimea sa de noi cunoştinte, fabrici, unelte şi tehnici la avupa din trecut -productivitatea muncii omeneşti creştea cu o iuteală ului­toare. Un muncitor industrial din Statele Unite producea pe oră, În anii '60, de cinci ori mai multe bunuri decît uri munci­tor din timpul Războiului civil - nu pehtru că ar fi munci,t mai mult sau cu mai multă îndemînare, ci pentru că lucra cu puteri tehnologice ce fliceau dinei un supraom.în comparatie cu predecesorul sAu din anii Războiului civil.

Iar dacll acest proces de creştere constantl1 il producti­vitAtii avea sA continue timp de incA un secol � adicA timp de numai trei generatii - atunci 'capitalismul îşi va fi împlinit rostul. Pentru cli incli un secol de acumulare de avutie, calcula Keynes. in acelaşi ritm cu cel din ultima su� de ani, ar fi in­multit de şapte ori şi jumâtate avutia productivă reală a Angliei. Pe la 2030, fiecărui n:tuncitor aveau sli-i stea la Înde­mînă- destule maşini şi utilaje spre a face din el un supraom in comparatie cu bunicul sl1u care trăia în 1930. Iar o creştere 'atît de mare a productivi�tii putea să schimbe din temelii- întreaga situatie. Ea putea trimite la arhivă economia politică în sensul de ,ştiintli a raritltii bunurilor. SO-I cietatea pu' şi�� mai pune problema cum sl1 gtsească timp. liber, ci cum să se descurce cu o cantitate de timp liber nemai­Întîlnitli În isto·rie. Keynes cita, zimbind, traditionalul epitaf al femeii de serviciu:

Nu vreau s-auz, prieteni, boceaH!. nici oftat, Căci iacAtă-mă-n veci de trudă am scăpat. De psalmi şi muzici sfinte tot cerul va vui Iar eu voi avea tihnă şi făr' de rost voi fi.

Nu era vorba, bineinteles, decit.de un excurs teoretic pe tăr­murile viitorului, pe care nimeni nu l-a luat foane în serios. În 1930 mecanismul economic zdrăngănea mult prea alannant pentru ca cineva să poatli privi o asemenea anticipatie ca fiind altceva decît o amuzan�1i fantezie, şi curind Înstlşi Keynes uită de ea, prins CUl11 era cu problema imedi'ată a descifrării naturii şomajului ce paraliza lumea.

Dar, utopică sau lucidă, perspectiva cteionată de Keynes este pentru noi importantă. Căci,cu PosibiJitâJile economice ale nepoJilor ,noştri ne vedem confl'l;!ntati pentru prima datli cu problema propriului nostru viitor. In fond, toate despre CÎte am vorbit pînă aici, nu sint decit istorie. Drumul parcurS de la lumea aşezatli şi codificat! a secolului al XVII-lea la capita­lismul de piatll atomisl descris de Adam Smith; proaspăta emancipare a acestui capitalism, anticipată de Ricardo, de sub domipatia economică a landlorzilor sau suprapopulata

313

societate de subzistentă �e ca te s-a temut Malthus; prezum­tiva ei autonimicire prezisA de Marx; tendinta ei cro�c depre­sivă analizată de Keynes - toate aceste aventuri şi vicisitudini' ale capitalismJ,Jlui, oriCÎt arii de·interesante, erau lipsite de un .anumit element de suspan�. Pentru că ştiam, la fiecare cotitură a istoriei, care avea sa fi� deznodl1mîntul. Acum ne găsim într-o pozitie mai incomodli. Pe măsură ce aJungem să vorbim despre economiştii �ontemporani, obiec­tul discuJiei noastre nu-l maHormează ideile ce au contribuit la modelarea trecutUlui nostru; de acum sînt puse În cumpănă propria noastră societate, propriul nostru destin; moştenirea ce o lăsăm cppiilor noştri ..

Sîntem, de aceea, nevoiti shrecem de la stMdiul trecutului nostru la o evaluare a viitorului. Ît1 ce punct se află astăzi capi­talismul? Ce aratl1 lndicatoarele Îndreptate spre anii ce vin? Acestea sînt marile Întrebări ale lumii contemporane,asupra cărora trebuie să ne aplecăm acum.

Ajunge,m astfel la un filozof al lucrurilot pămînteşti care, poate chiar mai mult decît Keynes, ne vorbeşte cu o voce in­c6nfundabil contemporană. Vocea e a unui bărbat mic de stat-, negricios, aristocrat, care cultivă Q proză greoaie şi are predi­lectie pentru g'e�turi teatrale. Cînd tinea curSyri de e<:,onomie la Harvard, în timpul anilor de criză, Joseph Schumpeterintra ·cu paşi mari în amfiteatru şi, după ce Îşi dădea jos pardesiul său eur.Q�an, se adresa studentilor �am speriati, cu accent�l său vienez: "Tomnilor, fM că il faceli griji cu criza.Jo il spun că nu e cazul. Pentru capitalism criza e ca o bună duşă rece."*

-Mă aflam şi eu printre ascultătorii speriati şi pot depune măr­turie că deşi engleza s� n� punea cîteodată în încurcătură: ma­joritat.ea ne dădeam seama că ni se comunica uIt mesaj foarte straniu şi cu sigurantă nekeynesian.

Schwnpeter însuşi ar fi fost primul care ar fi pnut să subli­nieze că.viziunea sa despre viata economică era în dezacord cu cea a lui Keynes. Cei doi bărba\i aveaul,llulte idei, sociale co-

• în gennanl subslfUltivul "Dusche" (duş), este de gen feminin. (N. 1.)

mune - mai presus de .orice, admiratia pentru viata burgheza cultivată şi credinta în valorile generale ale capitalismului -dar Cu toate acestea au formulat viziuni diametral opuse asupra viitorului. Keynes considera, dupa. cum am,văzut, că sistemul capitalist era în mod intrinsec amCnin\at de posibilitatea stag­nl1rii; perspectiva optimistă zugrăvitl pentru nepopi noştri de­pindea în fapt de un sprijin guvernamental adec�at In conceptia lui Schumpeter, capitalismul era în mod intrinsec dinamic şi orientat sp� creştere; el nu socotea necesare cheltuielile gu­vernamentale ca un motor auxiliar permanent,' deşi era de acord că ele puteau fi folosite" în caz de crizll, pentru ateriua­rea efectelor sociale negative.

Dar, cu toată credinta ce o nutrea în fOl\a de propulSie ine­rentli a capitalismului, viziunea pe termen lung a lui Schum­perer era exact opusul celei a lui Keynes. În felul sll.u plicticos de tenace şi de pedant, el sustinea ·mai Întîi că pe "termen scurt" capitalismul avea să străbată într-adevăr o lungă traiec­torie ascendentă, adăugînd că, în astfel dc lucruri, un secol în­seamnll. "termen scurt," Apoi venea însli deconcertantul verdict final: ,,Poate supravietui capitalismul? Nu. Nu cred că poate." Să afllim, c;leocamdat.ă, ceva mai multe lucruri despre acest om curios de contradictoriu.

Joseph Aloi� Schumpeter s-a născut în Austria în 1883 -an în care s-a născut şi KeyDes - într-o familie de oameni cum­secade dar flirll.' distinCţie. Tatll.l său a murit cînd Joseph avea patru ani; şapte.ani mai tîrziu mama sa s-a căsătorit cu un distins general, iar tÎnll.rul.sch�mpetera fost Lrimis să învete la Thcre­sianum, o şcoală exclusiv pentru fiii aristocratiei. Contactul adolescentului cu o păturl1 total diferită a societătii a fost, după opinia gener(!.Iă, de însemnătate decisivă în modelarea vederilor sale. SChumpeter adoptă codul manierelor şi gestu­rilor colegilor sai de şcoaH1, dobîndind o tinută aristocratică cu care avea să rămînă apoi toată viata. Avea să-i irite pe colegii săi de la mai multe universitl1ti apl1rînd la întrunirile corpului profesoral în costum de călărie şi îi pll1cea să sustină cll. nu­trise dintotd�auna trei dorinte - ţie a fi un mare amant, un mare clUăret şi un mare economist - dar eli, vai, viata nu i-a

115

împlinit decit douA din acestea. Cu toate aerele aristocratice, ·însă. vpm vedea el in cele din urm! Schumpeter va dllrui laurii istoriei unui alt grup social. Despre această turnură a poveştii sale va fi vorba, � abia la sfîrşitul capitolului de fată.

A intrat la Universitatea din Viena. un mare centru al înv!tţ!mîntu1ui economic din acea epoc! şi a devenit imediat un student-vedetă - ,,niciodată ,un începătoi'\ după opinia celebrului economist Anhur Spiethof - dar în acelaşi tir,np Un eniant terrjbJe, riscîndu-şi destinul prin dezacorduri fătişe cu şi mai celebrul său .profesor Eugen von Bohm-Bauwerk. După Viena urmă un sejur în Anglia. soldat cu o scună şi nefericită căsnicie. iar apoi ocuparea unui post -lucrativ de consilier financiar al unei printese în Egipt. Aci Schumpeter izbuti miracolul de a rMuce la jumătate rentele pe moşiile prinlesei dliblîndu-i în acelaşi timp veriitl!rile -=- prin simplul fapt că nu lua ca remuneratie personală mai mult decît i se cuvenea legal. Mai imponant e că în timpul şederii în Egipt a publicat prima sa cane despre natura cercetării teoretice în domeniul economic, iar trei ani mai tîrziu, la vîrsta de douăzeci şi şapte de ani, a publicat Teoria dezvoWirii econo­mice, recunoscută numaidecît drept o mică capodoperă .

. Teoria dez,VoltiU'ii c:conomice sună ca o .ftI1�liză a ceea ce noi am ajuns să numim lumea subdezvOltaUi.: In 1912. însă, statutul economic apane şi problemele specifice ale acelei "rumi" încă nu prinseseră contur'- era încă o epocă de colo­nialism netulburat. Canea lui Schumpeter vorbea despre un alt �en de dezvolta"re -' despre modul în care capitalismul dezvoltă propensiunile sale în directia creşterii. Caracterizată printr-un ton savant şi printr-un stil plicticos (întrerupt, ce-i drept, din cînd în cînd, de cîte o lumin:!. de fulger), canea nu dădea cititorului superficial impresia că ar avea' (:) mare imponantl( politică. Totuşi, acest tratat acadenuc era' menit să devină baza uneia din cele mai influente interpretări ale capi­talismultii scrise vreodată.

Expunerea debutează în felul contradictoriu caracteristic lui SchUmpeter. Este o cane consacrată creşterii şi dinamicii

capitalismului, dar se deschide cu tabloul unei economiii capitaliste din care creşterea lipseşte cu totul. Portretul initial zugrlvit de Schumpeter înfll.pşează un capit�sm lipsit toc­mai de ingredientul care alimenta creşterea În lumile lui Smith, MiU. Marxtşi Keynes � şi anuine. de acumularea de taphat. Schumpeter descrie o lume tlrl acumulare - un capitalism în care fluxul producţiei este cu�slvîrşire static şi nes­chimb!tor. capitalism care se autoreprQduce într-un "flux cir­cular" ce nu mQdificli şi nu Hlrgeşte nici�datll. creatia sa de aVUţie.

Modelul seamloll cu starea statiolUlli vizatl de Ricardo şi de MiU, cu deosebirea cii autorilor mai vechi starea staponarl1 li s-a pArut a însemna sfirşitulcapitalismului, în timp ce pentru Schurripeţer ea constituia cadrul pentru începutul capitalis-, mului .. De aceea trebuie sll. examinllm ceva mai atent caracte­risticile fluxului circular. Sistemul nedispunînd de nici un impuls; regula vietii sale economice este inerţia: "Orice Cl{­noştintJ şi deprindere, o dată dobîndi te - scrie Schumpeter - se fixeazl1 în noi la fel de trainic ca terasamentul cl1ii ferate În sol." Astfel, o dat11 ce am gl1sit, prin tncercl1ri şi erori, linia economiclcea mai avantajoas11 pentru' noi, o voml urma În vinutearutinei. E posibil ca initial viata economicl sl1'fi fost o provOCare; ea devine însl o deprindere.

M,ai important e că în acest flux neschimblltor concurenta inlllturll tpate cîştigurile care depăşesc valoarea'contributiei pe care cineva o aduce in productie: concurenta dintre patroni îi sileşte pe aceştia să le pllteascll. muncitorilor la valoarea in­tegrall a produsului pe care aceştia îl creeazll, iar cei care po­sedll pllmint sau alte avutii' naturale vor primi în chip de.rente exact valoarea cu care resursele lor contribuie la crearea avutiei. Astfel. În cadrul fluxului circular muncitorii şi proprietarii funciari primesc atît cît li se cuvine. Dar capitaliştii? Altll. sur­prizll. Aceştia nu vor primi nimic În afarll. de salariile lor ca personal de conducere. Aceasta, pentru el acea �oRtributie la valoarea produsului pe care o aduc mijloacele de productie aflate În proprietatea lpr' este absorbit! integral de valoarea muncii incorporate in fabricarea acestora plus valoarea

. .

317

resurselor cuprinse În ele .. Astfel, Întocmai cum prevăzuseră Ricardo sa" Mill, 'într-o economie statiei nu este loc pentru profit. '

, ,

. De ce ne i'nflitişeazli Sch1:lmpeter o iJllagine atît de stranie - ca sli nu spunem trasă de pl1r -.:. il sistemului capitalist? Poate eli am şi ghicit scopul ce stli În spatele metodei sale: modelul unui capitalism static este o încercare de a rlispunde la întrebarea de unde provine profitul.

De. problema sursei profiturilor s-au ocupat stăruitor ma­joritatea economiştilor. Smith a ezitat între a considera profi­tul drept un scăzămînt din valoarea creatli de muncă sau drept un gen de randament iooependent localizat în capitalul însuşi. Dac'ă profiturile erau un s�lizl1mînt, atunci, fireşte, rezulta cli munca era subremuflerată; iar dacă erau o contributie li capi­talului, rămînea de explicat de ce ele reveneau proprietaru'Iui maşinii şi nu inventatorului sau utilizatorului ei. MiU a suge­rat că profiturile sînt o r�splată pentru .,abstinenla" capitaliş­tilor, qar n-a �xplicat {le ce erau îndrituiti capitaliştii la o rlisplatli pentru o activitate ce era în mod evident în propriul lor interes. Alti economi�ti, iafă, au interpretat profiturile ca fiind cîştigurile "c;apitalului", vorbind de parcă l�pata însăşi ar fi primit plată �ntru contribuţia ci la productie. Marx, fireşte, a spus că Smith, fără să-şi fi dat seama, avusese dreptate cu prima lui ipoteză - că profiturile erau un scăiămînt din valoarea efectivă creată de muncitor. Dar aceasta !lcea pane din teoria valorii-muncă, despre care toatli lumea ştia acum că e greşită şi neutilizabilă.

Schumpeter veni acum cu un rlispuns eminent la aceasţll sîcîiloare întrebare. Profiturile, spunea el, nu provin din ex­ploatarea muncii S!lU din cîştigurile. capitalului. Ele sînt rezul­tatul unui cu totlil alt proces. Profiturile apar într-o economie static;li atunci cînd fluxul circular mceteazli sli-şi urmeze mersul sliu rutinizat.

Acurţl putem întelege de ce izbitor de nerealistul flux circular constituie un excelent punct de plecare. Cicj dintre toate fortele ce duc la penurblbi ale ·rutinei, una iese cu deose­bir<ţ În evideJltli. Este vorba de introducerea în fluxul circular a

.

318

unor inovatii tehnologice sau organizalionale - a unor proc�ee noi sau mai iefti,ne'sau a producţiei unor lucruri cu totul noi. Drept urmare a acestbr inovaJii ia naştere un flux de venituri ce nu pOt.fi puse nici pe seama muncii, nici pe seama proprietarilor resurselor. Un proces nou 'oferă unui capitalist inovator posibilitatea de a produce aceleaşi bunuri ca şi con­curentii sl1l, dar cu costuri mai mici, întocmai cum o parcelă de pămînt favorabil situatl ofed proprietarului său posibilita­tea de a obtine recolte mai ieftin decît proprietarii pămînturi­lor mai prost situate. Şi, intocmai ca proprietarul funciar favorizat, capitalisml inovator primeşte acum o ,,rentă" rezul­tată din diferenta dintre costuri. Doar d în cazul său renta nu rezultl1 din avantaje de .pozitie sau fertilitate, pentru qre proprietarul nq are nici un merit. Ea izvorăşte din vointa şi inteligenta inovatorului şi dispare de îndaHl ce alti capitalişti învată scamatoria pionierului, Noul flux nu este, aşadar, o Tentă mai mult sau mai putin permanentl1, ci este un profit cu totul trecător.

O inovatie presupune un inovator - pe cineva care are meritul de a 'fi combinat în moduri noi factorii de produetie. Acesta nu este, de bună seamă, un om de afaceri "normal", care merge pe fligaşurile băt�torite. Persoana care introduce schimbări În viata economică este reprezen1'6I1t al unei alte clase saul mai corect spus, al unui alt grup, pentfl,l că în m�d hotărît inovatorii nu se recrutează neapărat dintr-o clasă socială, anume. Schumpeter preia un' vechi cuvînt din vocabularul economic, folosindu-l pentru desemnarea acestor revolutionari ai productiei. El le spune Îl1tTepriIlziftori (in original. emrepre­Ileurs - n. t.). Intreprinzătorii şi activitatea lor inovatoare ar fi, aşadar, sursa profitului În sistemul capitalist

Teoria dezvoltlIrii econQmice nu este un simplu cîntec de slavă pentru întreprinzători. Din analiza flicută de Schumpe­ter a impactului inovatiilor asupra fluxului circular se înfiripă nu numai o nouă teorie a originii profiturilor, ci şi o nouă teorie a dobînzii şi a creditului. şi, pe deasupra. o explicatie a ciclu­lui ,industrial. Inovatiile au fost de obicei opera unor pionieri. sp<mea Schumpeter, dar în timp ce,calitatea de lider se întîlneşte

v

319

Of şi este dificilA. cea de di�pol este uşoară. Pe urmele inovatoruluinllvlleşte tin roi - cuvîntu}. e al' lui Schumpeter - de imitatori. Drept. urmare, ameliorarea initiall se genera­lizează în întreag� ,industrie, iar îmbulzeala oamenilor de afaceri de a lua împrumuturi de la bănei şi de a investi dA naştere unui bo(jm. Dar tocmai generalizarea inovatiei face ca avantajul ei diferential sli disparl. Concurenta împinge Pretu­rile în jos pînl1la noul cost de productie; profiturile <Ilspar pe m!surl ce se reinstaleazli rutina. O datl cu dfW(:linul pmfiturilor se diminueazl1 şi investitiile. Ba chiar pOate surveni şi con­tractia, dac� se dovedeşte cl1 o pa�e din cei ce fonneazl1 miul au filcut investitii la momentul nepotrivit sau nu le-au instru­mentat cu suficientl1 pricepere.

Vom mai reveni asupra �xplicatiei date ciclului de dtre Schumpeter, acwn însl1 ne intereseazl1 accentul pus de el pe functia întreprinzl1torului. Sl1 observl1m cl întreprinz!ltorul nu este neapl1rat el însuşi beneficiar al profilului, chiar dac11 el este singurul generator al acestuia. Profiturile revin pmprieta­rului întreprinderii, întocmai cum renta revine proprietarului funciar. Într-o ml1sură şi mai mare decîtcapitalistul lui Ricardo, întreprinzlitorul lui SchurlÎpeter este vlWuvit de partea ce i se

cuvine din venit tocmai de dinamica procesului pe care el l-a demarat

Mai mult decît atît, a fi întreprinzl1tor nu e o profesie sau o pozitie ce ar putea fi transmisl de la o generatie la alta. Ea este un gen aparte de conducere - nu genul strălucitor care creeazli generali sau oameni de stat, ci un talent, socialmente mult mai putin pretuit, de a sesiza şi profita de un avantaj în afaceri.

Trebuie sl întelegem, aşadar, {scrie Schumpeter} că {in pozitia de întreprinzător} nu se observI manifestarea tutu­ror acelor tr!sl1turi afective care alclituiesG gloria celorl�te forme de conducere socialI. Adllugati la aceasta precari­tatea situatiei economice atît a intreprirlzlltorului individual cit şi a intreprinzAtorilor asociati, precum şi faptul că aiunei Cînd succesul economic îl înaltll pe scara socialli, . .

el nu 'dispune de o traditie sau o atitudine culturall1 care

320

să-i ofere reazem, ci se mişcl1 în soclene ca un parvenit ale cl1rui purtm lumea este gata sa le zetlemiseascll, şi veti întelege uşor de ce acest tip nu s-a bucurat niciodaHi de popularitate.

Atunci de ce consimte întreprinzătoru1 să-şi'îndeplineasc;ă sarCina lui precară şi adesea ingratl? ..întîi de toate - spune Schumpeter - este visul şi vrerea 'de a întemeia un imperiu personal; de obicei, deşi nu neapArat. şi o dinastie ... Apoi mai este, voihta eJe cuceritor: impulsul de a lupta, de a se dovedi su­

perior altora, de a reuşi - nu'de dragul roadelor pe care reuşita le aduce, ci de dragul reuşitei ca atare . . . În fine, este bucuria de a crea, de a fllptui sau, pur şi simplu, de a-şi exersa energia şi imaginati a."

Iată un port�t straniu, o mixtură între insul mînat de in­stinctul elogiat de Veblen, al lucrului bine mcut şi insul mînat de instinctul prădalnic, pe cate acelaşi Veblen l-a dispretuit atîta. Acest portret nu cuprinde, cu sigurant�, nimic din acea dorintă de pretuire publică de care era motivat capitalistul pus pe acu­mulat.al lui Smith şi nici una din complicatele presiuni care-i silesc pe magnatii lui. Marx să-şi mărească capitalul. Între­·prinzătorul la Schumpeter este mai aproape de o figură ro­mantică, e un fel de cavaler rătăcitor al sistemului. Nefiind neapărat el însuşi un burghez, întreprinzătoruI sperl1 să devinl1 burghez şi strMuindu-se să-şi realizeze aspiratia, insufll1 viatl1 unei societl1ti care altminteri ar fi la fel de insipidă ca vechea negustorime cu frica lui Dumnezeu din romanul I tii Thomas Mann -Casa Buddenbrook. În plus. dupl1 cum vom vedea mai tîrziu, Întreprinzătorul joacă un rol cu implicatii şi mai mari decît cele explicit relevate de Schumpeter. La acestea vom reveni, însă, qupa ce vom fi explicat viziunea sa.

Teoria dezvo1tlIrii. economice l-a lansat pe Schumpeter Înlt-o carieră academică ce nu va fi întreruptă decît pentru scurtă vreme, imediat după Primul război mondial, de o incursiune a sa în lwnea cercurilor guvernamentale şi de afaceri. În J 919 el a acceptat să facă parte dintr-o comisie pentru naponalizarea

321

industriei, creati de � guvern so�ialist gennan. Un tînăr economist l-a într�bat c-uni şe face d. un om care proslavise în aşa măsurii initiativa privatli putea sli facl{ parte dintr-o comisie ce avea drept scop nationalizarea. ,,Dacl1 cineva vrea să se sinuci411- a rllspuns Schumpeter - este bine să fie de fatli şi un medic." În acelaşi an i s-a oferit portofoliul de miiustru al finanwlor în nou-formatul guvern de centru -socia­list al Austriei. Schumpeter a elaborat un plan ambitios de stabilizare a monedei austriece, dar conflictele şi dezacorriu­riIe l-au sMit sl1 demisioneze înainte ca planul sl1u sl1 fi putut fi aprobat. Probabil cl1 planul ar fi eşuat, pentru cli nimic nu putea opri avalanşa int1ationistli din acel moment. Urmli o scurtli .perioadli de preşedlnpe la Biedermann Bank, o band privatli din Viena, dar aceasta fu dlirîmatli de furtunli (ca şi de necinste a unora din asociatii lui). and banca dl1ctu faliment, noul ei preşedinte se pomeni cu însemnate datorii personale. Este caracteristic pentru aristocratul din el cl1 şi-a plătit crcdi­torii pînl1 la ultimul blinut, .necliutînd sl1 se eschiveze În spatele legHor privitoare la faliment, deşi.pentru asta a trebuit sl1-şi lichideze capitalul, şi eli a continuat apoi în umlătorii zece ani să-şi pll1teascl1 datoriile din venit. La acest ghinion s-a adăugat şi faptul cii acum s-a elisătorit cu o tînl1ră ferme­clitoar�, în vîrstă de douăzeci şi unu de ani, fiica adini­nistratomlui casei de raport a mamei lui - pe care o iubea de cinci ani şi pe care o trimisese la studii, la Paris şi în Elvetia, pentru a o pregăti să-i devină sotie, dar care peste un an avea să moară la naştere; pierderea Întunecă şi mai mult personali­tatea deja sumbrii a lui Schumpeter.

Dupli aceasta începu însă adevărata lui carieră, mai Întîi ca profesor-invitat în Japonia, apoi în Germania, curînd după

,aceea la Harvard, unde manierele �i pardesiu! său flicură rePeâe din el o figurl1 remarcată a carnpJ.lsului. Tot aci s-a cl1sl1torit cu Elizabeth Boody, economistli şi ea; în fine, aci a calificat criza e�onomică drept un duş' rece, remarcl1 pe care unul din tinerii sl1i studenti n-a mai uitat-o de atunci.

Criza a fost, de fapt, un'prilej de punere la probl1 a idei­lor Ivi Schumpeter. Dacă energia �apitalismului izvora din

322

inovatiile întreprinz�torilor, de ce În deprimantul deceniu al patrulea stimulentullor lipsea? Keynes ·sustinuse cii fenomenul crizelor reflectă starea în care se anll anticipările oamenilor de afllceri, dar teoria sa nu-i cerea sll releve de ce "vitalitateal' acestora era amortit�. Schwnpeter avea. o sarcină mar grea. pentru eli el explica boomul şi crahul prin ivirea inovaţiilor şi respectiv ,.roirea" oamenilor de afaceri. Criza ce p�rea fără sfirşit cerea, aşadar, imperios. evidentierea ra{iunilor pentru care noile iJlovatii ÎÎ1tîrziau să apară.

.

Schumpeter înclina cAtre doull explicatii în cele două volume masive ale cl1rtii sale Cic1rJrile economice. publicată, în 1930. El punea în pane gravitatea crizei pe seama faptului cl1 nn exista un singur fel de ciclu economic, ci' trei ţeluri diferite - unul de durată destul de scurtă. un al doilea cu un ritm de şapte pînă la unsprezece ani. şi un al treilea c'u o pul­satie amplă, de cincizeci de ani. asociat cu inveritii epocale de'

-felul locomotivei cu abur sau .automobilului - şi că toate cele trei cicluri atingeau acum concomitent punctul lof de jos.

O a doua ratiune era impactul negativ al factorilor externi. începînd cu Revolu�a rusă şi ternlinînd cu politica guverna­mentală îndeobşte proastă. Aceşti din urmă factori se situau "dincolo" de perimetrul teoriei ciclurilor economice, dar contribuiau, cu toate acestea, la gravitatea situatiei.

Era o evaluare deloc neinteligentă a crizţj, deşi fenomenul "roirii", inderuificat drept o cauză il ciclurilor economice. n-a fost niciodatll bine documentat. Canea lui Schumpeter ne interesează, însă, dintr-un cu totul alt motiv. Capitalismul. ca de altfel orice alt sistem social, nu trăieşte numai cu pîine. El are nevoie de o credintă - în cazul de fată, de credinta În valorile şi vinutile civilizatiei pe care capitalismul o produce şi care, la rîndul ei, reproduce capitalismul. Or, in ciuda succeselor economice ale sistemului, aceasill credfn/lI îşi pier­derea treptat [oI1a mobi]izatoare.

Astfel, canea se încheie - Încă o dată! - pc o.notă con:. tradiet.orie. Judecînd din punct de vedere pur economic, capi­talismul putea sn mai dllinuie mult şi bine, ba chiar, după cum spune Schumpeter în penultima frază a căqii. dacll schema

celor trei cicluri inve8Jition�e interactive, propusă de el, era corectă, tinnAtoarele' trei deceIiii urmau să se caracterizeze printr-Wi avint economic mult mai mare decît fuseserA cele douA de �nainte. Dar apoi vine, deconcenant, ultima propo­zitie: "Aiura evolutiei sociologice, însă. nu e de aşteptat să se schimbe."

Prefigutări ale rationamentului de care este vorba aici gllsim deja în Teoria .de-zvoltMii economice şi mai mult decît prefigurAri în Cicfurile economice. D�r viziunea pe deplin ela­

,bo'rată despre viitorul capitalismului nu se încheagă decît -În 1942, cînd Schumpeter publică lucrarea Capitalism. socialism şi democraJie, care a schimbat modul nostru de gîndire cu

privire la sistemul capitalist. • Canea'începe cu Marx. E ciudat cli Schumpeter, care era o persojmA fohrte centrat li asupra propriului eu, îşi definea viata intelectualA vorbind nu atît despre sine, cît împotriva altora. Keynes era la bete noire, deoarece SChumpeter era nu doar opus din punct de vedere filozofic viziunii keynesiene, ci şi personal iritat de faptul cli acesta a atras atentia şi a cîştigat admiratia întregii lumi, în timp Ce el era nevoit să se multu­mească cu. recunoaşterea colegilor săi din lumea academică. Nu şi�a putut impune niciodată să acorde lui Keynes Creditul ce i se cuvenea: cîns1 a apărut Teoria 'generaJ�, Schumpeter a recenzat-o cu reverentele şi.co�plimentele datorate maestrului ("unul din cei mai străluci ti oameni care şi-au pus vreodatli eneigiile în slujba problemelor economice"), respingînd-o, însă, de o .m�er! nepotrivită şi, mai, rău de atît. lipsită de înţelegere ( .. cu cît vom spune mai putin desprea ea, cu atît miri bine").

AdevAratul adversar în viata intelectuală a lui Schumpe­ter nu a fost însă Keynes. ci Marx. Pe acesta îl 'citise în anii săi de studenţie şi participase atunci la discutii seminariale cu Ru­dolph Hilferding şi Olto Bauer. doi dintre cei mai străluciţi savanti marxişti ,din acea epocă. Era mai temeinic famţliarizat decîloricare alt economist occidental cu opera lui Marx aşa cum era ea înţeleasă atunci (să amintim aici cii cea mai mare parte din opera acestuia nu it apărut în lumea ariglo-americană

324

înainte de 1 950). În decursul anilor petrecuti la Harvard era oricînd dispus să discute despre Marx cu colegii săi mai tineri; ba chiar, era mai comprehensiv fat� de Marx decît fată de Keynes!. De aceea, nu este de mirare elt lucrarea Capita­lism, socialism şi democraJie se deschide cu Marx, ca singu-rul adversar cu adevărat demn de spada sa. .

Marx profetul, Marx sociologul, Marx economistul, Marx învătătorul - acestea sînt cele patru capirole de îriceput ale c�ii. Probabil că este deja evident care sînt punctele de acord şi cele de dezacord dintre cei doi. Pentru.Marx. esenta î�ăşi a capitalismului o constituie sChimbarea dialectic� şi dezechili­brul end�g�n. Schumpeter valorific! aceste idei - se. poate sP4"e chiar că teoria lui Marx despre dezvoltarea imanent! a capitalismului este în mod neîndoielnic sursa viziunii lui Schumperer. Marx însă localizează cauza acestui dinamism În lupta dintre clasa muncitoare şi clasa posedantă - luptă ce stoarce neîncetat plusvaloare şi prin aceasta îi detemlină pe toti capitaliştii (nu numai pe pionieri) să-şi salveze profiturile prin inovatii ce duc la economi�irea muncii.

În acest punct Schumpeter se desparţe de Marx. El oferă o altă viziune despre sistem - o viziune ce pune accentul pe latura "burgheză" a capitalismului, nu pe aspectele lui insaţiabiIe şi rapace. Pentru Schumpeter, această componentă burgheză era expresia culturală a omului de afaceri raţional, hedorrist, în care el vedea antiteza însăşi 'a riizboinicului fanfaron şi �vid de glorie. "Evoluţia stilului de viat� burghez - scrie el � ar putea fi descrisă uşor şi probabil cel mai elocvent cu referire la apari�a costum ului de straaă", remarcă demnă de un Veblen. Astfel în viziunea lui Schwnpeter, capitalismul I1u�şi primeşte imboldul dinan1Îzant de la figura sa centrală, burghezul de­tinător de capital, ci de la un outsider, de la un neJX>ftit � în­treprinzătorul parvenit. Marx s�u Veblen ar 11 pus la îndoială deosebirea dintre aceste două personaje, dar în interpretarea pe care Schumpeter o dă sistemului, această deosebire joacă un rol crucial.

Nu-i nevoie să zăbovifll asupra divergentelor cu Marx. E posibil ca Schumpeter să nu fi evaluat corect talia adversarului

. 325

său, dar e clar el a schitat imaginea unui intelect redutabil, care trebuie înfruntat şi biruit pe propriul său teren. Şi tocmai acest lucru s-a apucat să-I facă. Căci ' pe' pagina ce urmează capitolulw Marx învătătorul. citim: "Poate capitalismui să supr,vietuiaScă'r' Iar răspunsul vine ca un dubiu şoc: ,,Nu. Nu cred cl poate."

Dacă însă capitalismul este sortit să piară, ratiunile nu pot fi cele avansate de Marx. Urmează. în consecintă .. o des­criere, adevărat tour de [orce. a ceea ce Schumpeter numeşte "capitalism plauzibil." Ce este capitalismul plauzibil? Este ceva ce seamănă îndeaproape Cu un scenariu cumplUlit cu grijă al acelei perspective pe care Schumpeter ne-a înfl1tişat-o deja,

.un scerJariu al posibilitătilor existente pentru o creştere în decurs d� un secol. Aici este cu sigurantă punctul, forte a lui Schumpetet. Temerile stagnaţioniştilor privind scăderea şan­selor de a investi sînt date la o parte flirl multă vorbă: cucerirea aerului, spunea el, va ti o întreprindere de aceeaşi amploare cu aceea a cuceririi Indiei. Grijile pe care şi le fliceau alti econO­mişti cu privire la scleroza pe care ar cauza-o monopolizarea crescîndă sînt respinse şi ele prin descrierea inovatiei capita­liste drept ,,0 neîntreruptă, furtună de destruclie creatoare" în care agentii schimbării inovatoare sînt ,,monopolurile" înseşi. Sînt puse astfel premisele pentru ceea ce se dovedeşte a fi o infirmare directă a tezelor lUi Marx. Capitalismul plauzibil este un model rational al unui sistem economic prins într-un proce5'"cofttinuu de creştere autoÎnnoitoare.

Acum se iveşte ÎoSă contradictia schumpeteriană: capita­lismul s-ar putea să tie un succes economic, dar nu este un succes sociologic. Peritru că, după cum am văzut deja, baza economică a capitalismului creează supfastructura lui ideolQ­gică - raţională şi nu romantică, critică şi nu eroică, potri­vită pentru nişte oameni ce poartă costume lejere, nu o armUră. Pînă la urmă, aceas,tă conformatie mintală, această mentalitate capitalistă -este cea care doboară sistemul :

,

Capitalismul creează'o mentalita.te critică care, după ce a IWuit autoritatea morală a atîtor aîtor institutii, se întoalte

În cele din urml împotriva propriei sale autoritAti morale; burghezul descope�11 cu·uimire cll atitudinea raţionalistă nu· se opreşte la prerogativele -regilor şi papilor, ci se preluri­geşte în atacul - împotriva prop'Jietălii private şi a întregii table de valori burgheze.

Şi - astfel marea aventuri antrep!ffioriall1 Îşi afla sfîrşitul nu din pricina răzvflltirii clasei muncitoare sau pentru că siste­mul s-a dovedit finalmente incapabil de a stApîni o succesiune de crize tOl mai grave, ci pentru simplul fapt cA s-a schimbat aunosfera. Personalitatea şi tăria de caracter contează mai putin; mai importantă este gestiunea ' birocratică. Inovatia însăşi devine institutionalizată şi se transformA în rutină. Familia burgheză, aceastA mare curea d.e .transmisie a valorilor capita­liste, ajunge să se contamineze de boala rationalismului .-Oasa burghezA îşi pierde încrederea în sine. Astfel, în timp .ce la su­prafaţl[ lucrurile merg bine, "În fldîncuri lucreazl[ l�nt o ten­dinţă spre o altă civiliza\ie."

Întoarcem Încă o dată pagina. "Poate socialismul sl[ func­ţioneze? Fireşte că'poate."

Este vorb� de un tip de socialism foarte schumpeterian, de o economie planificată, birocratică, benignl1. Vom vorbi pe scurt despre el ceva mai tîrziu. Să -observăm însli un lucru interesant în rationamentul lui Schumpeter. El l-a Învins pe Marx pe terenul acestuia. Dar îi cedeazli lui Marx în ceea ce parc a fi punctul crucial al luptei dintre ei - problema posi­bilităţii de supravietuire a capitalismului. L-a biruit Însă pe Marx demonstrînd - sau cel putin sus�nînd - cl1 sistemul capitalist va ceda locul socialismului din ratiuni schumpete­riene, nu din cele invocate de Marx! Lui Marx i se acordă onorurile, dar triumfă punctul de ved

,ere al lui Schwnpeter.

Oare aşa sA fie? Întrebar�a e de o imensl1 importantă nu doar pentru aprecierea l� Schumpeter, ci pentru eli prognoza ne afectltazl1 -pe noi Înşine ca rezidenti ai sistemului despre al cilrui destin scrie Schumpeter.

327

La început avem un sentiment de uluit� admiratie ames· tecat cu o senzatie de iritare. Schlll1lpeter nu-şi poate reprima pH1cerea de a şoca, fie el îi 'pişcl1 de nas pe bunii conservatori burghezi sau pe zelatorii marxişti. El îşi foloseşte cartea spre a etala o mul�me de idei favorite: Marx e un mare conserva· tor (!); monopolurile "măresc sfera de influeniă a ,creierelor mai bune şi Îngu$te�ză sfera de' influentă a celor inferioare"; <::u Cît o natiune este mai "complet capitaţistă", cu atît e mai putin probabil să fie agresivă - verdict ce i-ar putea interesa pe cercetătorii imperialismului britanic din secolul al XIX-lea şi ai politicii externe americane' din secolul al XX �Jea.

par aceste teribilisme stilistice se cer plasate într-o pers­pectivă adecvată, după ce vom fi evaluat argumentarea sa în ansamblu. Nu cumva această argumentare are aere vizionare? Oare perspectiva unui imens teritoriu tehnologic neexplorat, a deplasării spre birocratizare în afaceri ca şi în administratie, a declinului eticii burgheze şi a slăbirii elanului ei nu sună ca o misterioasă proroci re? Să ne amintim acum că lucrarea a fost publicată În 1942. În calitate de vizionar, Schumpeter nu are egal În epocă, dînd de'ruşine deopotrivă anticipările impe­tuoase ale stîngii contemporane, care credea despre capitalism că e pe cale să-şi dea duhul, sperantele naive ale moderatilor contemporani, care credeau că o aplicare cu măsură a cheltu­ielilor guvernamentale avea să stabilizeze lucrurile o dată pentru totdeauna, şi prevestirile sumbre ale dreptei , care ne vedea mergînd ireversibil pe drumul spre robie.

Cu toate acestea, ,prognoza schumpeteriană este foarte inegală, mai putin irppresionantă la o examinare mai ate'ntă decît se înfătişează la prima vedere. Nu încape îndoială că Schumpeter a avut dreptate cu previziunea unui viitot tehno­logic de largă deschidere, dar el n-a prevăzut că natura acestei noi tehnologii, de la annele şi energia nucleară la, computeri· zare, ar putea, paralel cu lărgirea sferelor de investitii, să ge­nereze pericole considerabile �ritru capitalism. Nu-i putem contesta nicidecum puterea de anticipatie atunci cînd vor­beşte despre iminenta creştere a birocratiei în marile îÎltreprin­deri ,economice,/dar pe de altă parte, nu s·a adeverit defel c�

328

aparitia unor gig�nli economici -greoi se_va �olda cu un declin al comportâmentului lor agresiv_: spectacolul marilor companii multinationale care îşi dispută pietele mondiale nu concordă cu predictia lui Schumpeter referitoare la diminuarea tendintei ca­pitaliste de expansiune.

Şi este oare adevl1rat că peste lumea capitalistă _avea să se înstăpînească un fef de plictis, de pieRlere a crezului? Dacii am fi scris rîndurile de fată la finele anilor·'60, .aceastl1 prognoză ar fi pl1rut într-adevăr perspicace, deoarece pe atunci capitalismul occidental plU'ea sl1 se îndrepte în mod clar· spre un gen de· economie planificatll Acum, după doulzeci de ani*, prognoza e mai putin eonyihgătoare. Am asistat în acest.răstimp, nu doar în Statele Unite, ci şi în întreaga Europă, la o _renaştere a cre­dintei'in capitalism, pe măsură ce mişcarea spre un sistem mai planificat a"generat mai întîi creştere. apoi inflatie şi în cele din urmă O pierdere a încrederii în însuşi procesul de planificare. Starea de spirit actuală nu este aceea de -acceptare resenmată a venirii socialismului, despre care a scris Schumpeter.

De bună seamă, Schumpeter a scris avînd în vedere pers­pectiva îndepărtată, iar noi îl criticl1m aici prin raportare la un interval de timp scurt:Se prea poate ca spiritul regenerator să se dovedească a nu fi de durată şi să fie înlocuit iar de o înain­tare spre un fel de capitalism benign-socialist. Probabil că mişcarea spre birocratizare va dobîndi în cele din urm1{ prio­ritate asupra tendinlei. spre dominarea initiativei private şi că marile companii multinationale vor alcătui, cu timpul, un fel de cartel gigantic, împllrţind lumea în imperii economice pri­vate, asemeni. imperialismului de acum un secol .

Acestea nu sînt d�cÎt nişte speculatii . Dar viziunea lui Schumpeter este şi ea doar o speculatie, un gen - dar numai unul -'- de capitalism plauzibil. Scenariul său s-ar putea do­vedi strălucit şi edincator, dar el-nu rezultă din dezvoltarea an­terioară a sistemului cu o logicl1 la fel de riguroasll ca aceea pe care o găsim În cazul lui Ricardo, Smith sau Marx. Asta pentru ciI prognoza lui ScJwmpeter nu este, pÎnj la unn1f,

• Scris în 1968. (N. r.)

329

cîtuşi de putin una economicif. Ea ,constli, mai degrabll, dintr-un ansamblu de asef\iurii adesea sagace despre chestiuni sociă1e şi politice ce nu se lasll prezise cu acea siguran\ă care le-a permis lui S�th şi Marx să edifice impunătoarele lor teorii. Respre intelectualul nemultumit care joacă un rol atît de mare în deteriorarea perspectivelor capitalismului schum­peterian nu se poate spune eli' se supune aceluiaşi imperativ ca şi capitalistul pus pe acumulare sau Jlegustorul angajat în concurentll; omul de afaceri care aj'unge la concluzia că nu me­rită să se mai zbat11 actioneazli aşa din îndemnul unor factori culturali şi nu economici. În fond,

'nu formuJeazll oare însuşi

Schumpeter concluzia finalll triumflhoare â proc'esele econo­mice nu sînt suficÎf;nte priti ele însele ca sl1 detennine modur de functionare a sistemului?

Viziunea -sa, deci, nu poate fi judecata după exact aceleaşi criterii ca viziunile celorlalti filozofi ai lucrurilor pă­mînteşti. La el este Ivorba nu atît de o prognoză economică, cît de una istorică. de o judecată cu privire la directia în care vor bate vînturile schimbllrii , culturale. Cu gustul său aristo­cratic, cu pozitia sa distant11 de erudit, cu experientele sale dure în sfera politicii reale şi în cea a afacerilQr, e posibil ca Schum­peter sl1 fi fost mai. bine plasat pentru a se putea rosti despre tendinta generală de evolutie decît a fost IS:eynes, pentru care succesul de public a v.enit cu prea mare uşurinttl:, sau decît Marx, pentru care acest succes n-a venit defel. Dar truşul viziunii sale anticipative a fost dobîndit în delrimentul logicii strict economice care dllduse atîta putere tablourilor zugrăvite de vizionarii clasici.

I

Implicatiile tezei lui Schumpeter sînt neliniştitoare - nu -doar pentru capitalism, ci şi pentru ştiint� economic11. Oare marea înflptuire a filozofilor lucrurilor pămînteşti n-a consti­tuit-o tocmai capacitatea lor 'de a dedUce directia spre care înainta societ,atea? Oare ştiinta economic11 nu este edificat11 pe capacitatea de a prevedea - cel putin în linii mari, dac11 nu şi în detaliu? Şi oare scenariul schumpeterian nu Înseamn11 că tot ceea ce tine de trecut -.:... oricare ar fi capacitatea

predictivll a ştiintei economice, acum nu I mai conteazl1? La această chestiWIe decisivLl vom reveni în ultimul nostru capitol. Deocamdat11 n-am tenninat îndl tie vorbit despre figura don­quijotesc11 a lui Schurripeter însuş!. Mai rllmîne sti relatl1m o ultim11 tumurl1, şi vom vedea că ea înseamn11 mai mult decît un element de întregire a biografiei sale.

S11 începem prin a relua reftectia cu privire la c:ontrac;licpa centrall1 semnala� mai îmlinte în ţ.ablou1 schumpeterian al ca­pitalismUlui. Contradictia rezidli în faptul că; pe de o parte, în Teoria dezvoltJri.i economice capitalismul este prezentat ca un " flux circular' static, inert;"nechimbltor, iar pe de alta. ca un sistem strl1blltut de vîntul destructiei creatoare. Cum putea să-şi permită Schumpeter s11 descrie sistemul în aceste dou11 moduri incompatibile? Ce sens· poate avea sl1 vorbeşti despre un flu.x circular neschimblitor ca reprezentînd chintesenta unui sistem ce putea fi în acelaşi timp caracterizat drept un proces continuu de transformare endogenă?

'

CWIoaştem explicaţia: lui Schumpeter: fluxul circul ar ne îngllduie sl1 apreciem impactul initiativei antreprenori alc -ca reprezentînd nu doar forta motrice dinăuntrul capitalismu­lui, ci şi sursa. fluxului său specific de profituri. Strania duali­tate din viziunea lui Schumpeter poate fi interpretată însă şi altfel. Sl1 ne amintim că întreprinzlhorii sru riu provin dintr-o clasă anume, ei fiind pur şi simplu posesorii unui talent de a

inova. "Dezvoltarea" capiialistă nu este, deci. ceva intrinsec capitalismului -ca atare. Ea reprezintă dinamizarea societăţii de clltre o elitli'necapitalistă!

Nu încape îndoială că Schumpeter însuşi se numl1ra printre cei ce credeau în importanţa "e�tefor' în istorie - a unor minorităţi formate din, indivizi cu înzestrl1ri ieşite 'din comun, Să citim ce spune el despre aceştia în Teoria dezvoWIrij economice, unde ia ca exemplu talentul muzical :

Putem admite eli orice om sănătos poate să cînte dacă vrea. Probabil că jumătate din indivizii ,ce f01ll1ează un grup O­

mogeR din pWIct de vedere emic posed11 această capacitate într-WI grad mediu, WI sfert din ei o posed11 într-o mllsurl1

33 1

progresiv descresditoare şi, săzic�m, un sfen într-o mă­sură superioară, mediei , iar în cadrul acestui din unnă sfen, printr-uD şir continuu crescător de abilităti de a cînta şi un şir continuu desc.rescător al numălUlui de oameni ce

' o posedă, ajungem în cele 'din unnă la indivizi de calibrul unui Caruso. •

Ceea ce se constatl1 în cazul talentului de a cînta este va­labil şi pentru capacitatea de a conduce, inclusiv în Sfera eco­nomică. Circa un sfen din populatie, spune Schumpeter, este atît de' lipsită de această calitate încît trebuie să se ml1rgi­neasdi la aspectele cele mai rutiniere ale vietii economice -functionarii şi ofici3.lii din lumea afacerilor. Vine apoi unnă­toareajumătate, fonnată.din cei ce posedă un cuantum nomlal de capacitate inovatoare: aici îi gl1sim "practic pe toti oamenii de afaceri", care wnblă în principal pe fligaşurile comode ale experientei dar sînt capabili sl1 se adapteze la un volum normal de noi solicitări zilnice. De aci mai depane ajungem la adevărata elită - "la oamenii ce ilustreazl1 tipul caracterizat prin calităti supranonnale de inteligentă şi de vointă".

Aşa se face di istoria - "istoria" ca relatare a schimbă­rilor §i a dezvoltl1rii - este povestea impactului elitelor asupra masei sociale inene. În diferite situatii sociale calitl1tile cerute pentru exercitarea influentei variază - într-o societate feu­dall1 îşi afl11 10cul talentul,militar, într-o societate de piatl1 -talentul economic - dar forta propulsoare a ,unei elite.de un fel sau altul este întotdeauna prezentă. Eşalonul liderilor constituie, astfel, un grup social. Ca atare, el ocupă locul ce i se cuvine în vîiful societălii. Aici, liderii individuali se pot schimba, dar nu şi tipul de lider. "Straturile superioare ale so­cietătii - scrie Sch.pmpeter - sînt aidoma hotelurilor, care sînt totdeauna pline de oameni, dar de oameni ce se schimbl1 întruna."

Avem aici un nou aţac la adresa lui Marx - 'îndreptat, de astă dată, împotriva ideii marxiene despre forta revolutio­nară a proletariatului. Njmic mai greşît, spune Schumpeter. Ptoletariatul nu poate fi o fortă de schimbare, căci fie şi numai

în vinutea faptului c� este numeros, el nu se poate plasa decît la nivelul nonnal al capacităţi lor omeneşti. Anumiti proletari individuali e posibil sll fie înzestrati cu capaciH1li de condu­cere, dar fun<!lia înslişi de conduclltori nu poate (i îndeplinită decît de o micii minoritate.

-

Probabil cli acesta e motivul pentru care Schumpetet vorbe�te în termeni atît de filozofici despre apariţia socialis­mului. Dici cine va conduce economia managerială în care el vede produsul final al declinului capitalismului? De bună seamă, cei inzestrati pentru asta .. burghezia. "Iată o clasă ­scria el - care în vinutea procesului de selectie din care a rezultat, e fonnatli dintr-un material uman de o'calitate supra­nonnall şi- reprezintă, de aceea, o avulie natională pe care orice organizare sociall1 este rational sl1 o foloseascli." Clasa manageri�Iă nu are, aşadar, nici un motiv de a se teme de socialism. Calităţile de care este nevoie pentru condu.cerea unui sistem socialist sînt suficient de aseml1nătoare celor necesare pentru conducerea unui sistem capitalist avansat, ·încît elita burgl'lezl1 îşi va afla pozitia sa firească la vîrf.

Intră ace�stă teorie în perimetrul ştiintei economice? Potri­vit conceptiilor traditionale, nu! Mai bine i s-ar potrivi caracte­rizarea de teorie a mişcl1rii istorice. Economia politică descrie doar mijloacele prin I::are o asemenea mişcare are loc într-o so­

cietate care rllsplăteşte abilitatea manifestată de piaţă şi nu pe cîmpul de luptă sau la amvon.

, Schumpeter îşi foloseşte, aşadar. modelul economic pentru a da chip palpabil ul}ei "viziuni" mai largi. El însuşi se expriml1 în acest fel . În magistrala panoramă a gîndirii econo­mice la care lucra în ultima perioadă a vietii, "viziunea" stă în centtu1 1ucrurilor. Se prea poate ca analiza să reprezinte marea glorie a ştiintei economice, dar analiza nu se naşte de-a gata din mintea unui" economist. precwn Minerva din capul lui Jupiter. Scenariile noatre logice sînt precedate de un proces "preana­litic", proces pe care nu-l putem eluda şi care va fi În mod ine­vitabil colorat de valorile şi preferintele noastre cele filai adînci.

333

.. Travaliul analitic - scrie Schumpeter - . . . construieşte tabloul lucrurilor aşa cu� noi le-vedem. şi ori de cîte ori am

avea vreun motiv de a le vedea într-o anume 'lumină mai mult decît în �ta. modul în care vedem lucrurile 'poate fi cu greu deosebit de modul În care vrem să le vedem." • Este atunci economia politică o ştiinţa vizionară - o analiz!1 a unor lumi pe care noi vrem s� le vedem sau nu ne putem împiedica să nu le vedem. şi nu o disecţie detaşată şi obiectivă a unei lumi ce în mod neambiguu "există"? Vom reveni la această întrebare în capitolul următor. atunci cînd vom încerca să evalullln înfăptuirile marilor economişti şi ale ştiintei economice în ansamblu.

Mai rămîne sl1 dezlegăm aici un singur nod, Ne amintim cum a pătruns tînărul Schumpeter în mediul unei şcoli aristo­cratice din Viena. unde a absorbit v alorile ce aveau să devină atît de importante' în propria sa viatll. Am greşi o&fe văzînd cum

'

aceste valo,ri se transferă asupra propriei sale viziuni despre istorie, viziune potrivit căreia o elită devine fortă motrice cen­trală? În mod ccrt această elită cste o aristocratie întruchipînd, credinta în superioritatea naturală a minorităţii celor aleşi. cre­dintă ce fomlcază miczul tuturor viziuni lor ari'stocratice despre societate. Să observăm însă că min,oritatea schumpeteriană nu este aleasă după' cIjteriul sîngelui. ci după cel al .Jnteligentei şi vointei." Este. aşadar. o aristocratie a talentului. Acestei eUte îi apartine însuşi Schumpeter. Drama istoriei. aşa cum i se înfăţişează lui Schumpeter, justifică. astfel, nu numai capi­talismul. ci şi pe el însuşi ca membru al unui grup al cărui loc istoric se sprijină pe ceva mai durabil şi m ai de preţ decît simplul nume sau simpla obîrşie. Constatăm. astfel. final­mente. între experienţa personală şi viziunea istoricl1. o con-gruentă ce lămureşt� mult� contradicţii.

' .

Probabil că Schumpeter î�suşi nu ar fi subscris la o astfel de' apreciere. Dar probabil că nici n-ar fi negat-o: El a năzuit să fie un mare economist - şi nu e clar dacă aceasta este do­rinta pe care vi�ţa a refuzat să i "o împlineasc!i. Este interesant că Schumpeter n-a vrut niciodată să tină prelegeri despre

334

propriile sale teorii, În ciuda Îndemnurilor studentilor şi cole­gilor sl1i; cineva a sugerat o dată că refuzul s-ar fi datorat faptului c� simtea că, În ultimă analizll; formul�rile sale sînt inadecvate. Nu ştim dacă a năzuit să fie un mare vizionar -

dar În mod sigur a fost. Ca analist saQ vizionar, oricine se in­teresează de ştiin{a economicl1 este obligat să. se confrunte cu el, nu doar pentru -ceea ce a re,a,lizat În cadrul acestei disci­p1ine, ci şi pentru cli în chiar realizările sale şi-a dat în vileag limitele. .

'

XI

Dincolo de filozofia lucrurilor pămînteşti

Iată-ne ajunşi la sfirşitul cl1rtii noastre şi e timpul să facem cîte­va reflecţii despre drwnul pe care l-am parcurs. Atentia noastră se deplasează, deci, acwn, de la înflptuirile marilor economişti luati individual la Înfl1ptuirea lor colectivă - la marea Între­prindere care este însăşi ştiinţa economică. Privind în urmă la lucrările elaborate de o mîn� de oameni remarcabili, ce putem spune despre proiectul lor? În ce măsură au izbutit marii eco­nomişti în străduinta lor de a descoperi Ordine şi Sens în istoria socială. ca să reluăm cuvintele din Introducere? În ce măsură ne oferă ştiinl<i economică posibilitatea de a sesiza o structură dincolo de încîlceala vietii cotidiene, nişte linii de (ortă în viltoarea evenimentelor?

Aceste întrebări ne determină să meditl1m din nou la două aspecte ale ştiintei economice care au ieşit în relief în capitolul precedent. Să începem cu predictia. Au crezut realmente marii economişti că pot s� prevadă cursul evenimentelor? Da şi n'u. Toti au proiectat în viitor anwnite direcţi! şi tendinte econo­mice. Cel mai aproapiat de prototipul economistului agnostic a fost 10hn Stuart Mill, care a înfllţişat cititorilor săi un catalog de căi posibile către starea stationarA, căi ce depindeau, bur:tăoară, de ritmul de creştere a populaţiei în comparaţie cu cel al acumu­lării capitalului. Dar pînă şi la Mill una dintre optiuni era "cea mai �robabilă", iar majoritatea economiştilor, după cum am văzul. n-au înflitişar cititorilor decît o singură cale.

Fireşte că nici unul din economişti �"a ("st vreodată atît de neghioţl încît sl-şi închipuie cl1 societatea s-ar mişca pe WI

336

fel de şine economice. Pesemne cli de 9' predictie univoc li şi categoricl1 s-a apropiat cel mai mult Malthus în primul şi implacabilul .său Eseu asupra populapei. SA ne amintim însă cli acesta a fost unnat, dupl �îpva ani, de mult mai mod estul şi circumspectul AI doilca eseu. PînA şi Marx, mentionat cu regularitate drept marele preyjziooist şi care, într-adevăr, a vorbit despre legile de mişcare ale sistemului , · a fost de fapt extrem de precaut în pre�jziunile sale. Între marxişti conti­null, bunlloarll, şi astăzi controversa în jiJrul întrebării dacii Marx a considerat sau nu ca fIind ,,inevitabil" saltul de la ca­pitalism la socialism.

Motivul absentei unor enunturi predictive cu caracter franc şi" necircumstantiat nu este greu de descoperit. Predictia e un lucru destuţ de anevoios în ţoate ştiintele, exceptîn� doar cî­teva cum sînt astronomia sau fizica, unde lucrurile se petrec în labOl:atorul netulburat al spatiului cosmic sau în laboratoare construite de oameni şi care îl aproximeaz.ă pe cel cosmic. In lumea socială nu găsim zone în care lucrurile sit se poatit .pe­trece nepenurbate de forte din afară. Societatea, care este pentru observatorul social echivalentul Universului, este în pennanentă zguduită sau răscolită - uneori de impactul natu­rij înseşi, mai adeSea de faptul c� plane(ele 'şi atomii societătii - instituţiile şi indivizii ce o alcittuiesc - au enervantul obicei de a se comporta în moduri ce nu-şi află corespondent în "comportamentul" planetelor şi al atomi lor propriu-zişi.

,Aşa se face eli marii economişti nu scriu despre lucrurile din viitor în felul în, care ar face nişte anticipări specifice privind cotările la bursll. ci ca şi cum ar dezvolta consecintele pe tennen lung ale unor tendinte subiacente. "Un doliu public - scrie Adam Smith· - ridică pretul .textilelor negre." Afimlati&. sa ne face să zîmbim cu rngliduintă. Dar este a­ceasta o predictie? Nu tocmai. Ne putem imagina eli urmA­torul doliu public nu va spori costul textilelor negre d.,.c�, de exemplu. se întîmpl� ca negustorii de textile să aibă la îndemînă un foarte mare stoc de asemenea textiM rămase ne­vîndute 'de la doliul precedent. Dar fireşte CIt nu la asta se gîn­dea Smith. El voia sA spunli cl în general şi presupumnd cJ1

33.1

nu intervin nici un fel de circumstanle neobişnuite, ° creştere a cererii la un produs duce la creşterea pretului s�u, cel putin pe termen scurt. Iar in conditiile unui componament de felul celui pe care-l întilnim in descrierea fl1cu� de el a sociel�tii de piat�, aşa se va intimpla.

La fel şi atunci cind Ricardo sustine c� ' o creştere a populatiei duce la m�rirea rentelor. Nici aceasta nu este exact ceea ce se cheam� o predictie, dat fiind că următoarea .creştere demografică s-ar putea să nu fie însotită de o ,ml1rire a rente­lor, dacl1, de exemplu, ş ... a întîmplat să fie o recoltă neobişnuit de mare, datorat� conditiilor meteOrologice favorabile. Ricardo nu face predictia c� orice fel de creştere a numărul!li d'e guri duce în mod necesar la o,mărire a rentelor, ci ne oferă o,gene­ralizare în care au fost llisate de o pafle capriciile vremii sau alti facton ce pot să intervină.

Aşadar, marii economişti formulau prognoze generale şi nu prediqii speCifice. Prin această distinctie vrem să spunem că ei se simteau în stare s� discearnă direcJii de e volulie înăun­trul 'societătii , pentru că există regularităti de comportament pe care teoreticianul social se poate bizui. Progno,za lui Adam Smith cu privire la textilele de culoare neagră se baza pe cer­tit,udinea sa că atunci cînd c�rerea la.un anumit produs creş­te, pretul acestuia se ridic�. El vedea aci un adevăr ce tine în aşa măsură pe bunul-simt încît întruria mentiona al;est lucru, dar tocmai pe asemenea generalizări de bun-simt îşi înteme­iau Smith şi succesorii săi afimlatiile ler cu privire la viitp'r.,

Ei nu pretindeau că generalizările sau �Jegile" s-ar'aplica în mod nemijlocit vietii reale. Dimpotrivă, presupuneau că evenimentul în cauză s-ar produce într-un fel de'clipă urină­toare atemporală în lipsa efectelor perturbatoare ale eventua­lelor schimMri intervenite în situatia-cadru, de pildă în preferintele cumpărătorilor şi ale vînzătQrilor. Ca atare, dacă vreun eveniment partkular nu se potriv,ea cu anticipările, aceasta nu echivala cu o ' infirmare a prognozei , globale de­duse din legi. Numai un şir lung de evenimente, suficient pentru a des«rie o tendinJA diferită de cea care a fost antici­pa�, ar infirma un scenariu.

Ce putea cauza o asemenea îndepărtare de ia traseul cuprins implicit în teoria initiala? Vom vedea numaidecît. De pe acum Însă trebuie sll fie evident cA ştiinta economica se poate încumeta să fac� prognoze numai dad sînt satisrncute două condiţii : .

Întîi. acJiunile indivizilor în societate s� fie guvemate de regularitlfli comportamentale. F!rl aceste regularită\i nu ·pot exista legi şi n-aI\1 avea nici o bază pentru a. pute� anticipa cu o siguranţă cît de cît • .ştiinlifică" viitorul. Existl1 asemenea

regularităti? Marii economişti credeau în mod cert că exista:. Să ne amintim de muncitorii şi de capitaliştii lui Adam Smith, porniti . şi unii şi altii, "să-şi amelioreze situatia." O altă regu­laritate. considerată odinioară de foarte multă lume ca adevărată. era reOexul malthusian: majorarea salariilor duce invariabil la înmullirea populatiei . Marx a vorbit de tendinta permanentă a capitaliştilor spre expansiune. Keynes a desco­perit o "propensiune" constantă către economisirea unei păr{i a oricăror creşteri ale veniturilor noastre.

După cum se'vede clar din aceste exemple, nu toţi econo­miştii şi-au edificat teoriile pe aceleaşi regularităţi şi nu toti' au' interpretat aceste regularităti În exact acelaşi fel. Fiecare dintre ei se baza însă pe o fOfilă sau alta de actiune sau reacţie eco­nomică regulată şi deci predictibilă . Probabil că cea Olai simplli dar şi cea mai importantă regularitate de acest fel este aceea că vînzătorii caută cea mai scumpă piată, iar cumpii-rătorii; cea mai ieftină. \

În al doilea rînd. pronosticarea se sprijin� pe credinp că rezultatul comportame11tului economic ,va constitui int1uenLa orientativA centra1i1 asupra evoJuliei societJ/ii. TOţi marii filo­zofi ai lucrurilor plimînteşti au recunoscut importanta sferei politice, a culturii. a manierelor etc. şi mulţi dintre ei dlideau acestor aspecte ale societătii o pretuire mult mai înaltli decît murdarelor daraveri economice. Cu toate acestea, ei împlirtli­şeau şi crediIl\a eli rezultatul acestor murdare dara veri joacă un

rol de o importanlli crucială în determi,narea configuraţiei glo­bale a viitorului. Viziunea în general optimistă despre socie­tate a lui Smith se sprijinea, fireşte. pe anticiparea sa privind

• 339

o lungi evolutie economiclf aseendentll. viziunea lui Marx privind soana capitalismului era dedusl în întregime din mo­dul cum întelegea el legile economice de mişcare ale acestuia; sperantele lui Keynes pentru nePOtii slli � blizau Pe con­vingerea sa cI instabilitlltile capitalismului se puteau remedia.

Acestea fiind coJulitiile prognozei economice. întelegem mai clat de ce Schumpeter marcheazA un punct de cotiturh. Fiindcll în ambele privinte el se îndepărteaz11 pe baza de pe care predecesorii săi îşi elaborau aprecierile lor despre viitor. Întîi. el nu mai priveşte activitătile economic� din sistem 'ca fiind esentialmente invanabile. Dimpotrivă. pentru conceptia sa este esential cl îri comPortamentul principalilor actori ai sistemului intervin schimblri: capitaliştii lui Smith şi ·al lui Marx sînt puşi pe acumulare pînă la cap11t, pe cînd cei ai lui Schumpeter se transformA în birocrati.

În al doilea rînd, el e primul dintre filozofii lucrurilor pă­mînteşti care proiecteazll un scenariu economic logic, pentru ca dup11 aceea sA declare c11 acesta nu va, servi, drept baz11 pentru evolutia sociaI11. Dup11 cum ain vllzut. economicul ajunge sl1 se subordoneze unor procese politice şi sociologice. .

Revenim, astfel, la problema prognoz11rii cu un nou mod de a simti importanta · ei . Proiectia economic11 presupune o predic{ie de un gen aparte . . E posibil ca legile ei sl1 nu ne dea capacitatea de a vedea foarte departe sau foarte clar, dar înainte de a descrie limitele lor,. se cuvine sl1 lullm aminte cît e de rervarcabil faptul ca atare că ele exist11. Pentru cl În acti­vitatea politicl, culturali! sau socialiI nu avem legi de comportament care siI fie cît de cît comparabile cu cele ce se manifestl pe piaJiI. Poate pllrea o banalitate să declari că vtnzătorii umblă dup11 preturi mari, iar cumpărl1torii după preturi mici . dar concluziile ce se pot trage din asemenea generalizllri simple sînt uimitor de complexe. Nu existA, ·în schimb, un asemenea cadru explicativ simplu pe care sl1 ne putem sprijini spre a face predictii despre actiunile suveranilor, ale parlamentarilor sau ale alegAtorilor; .despre comportamen­tul copiilor. al părintilor, al profesorilor sau al studentilor; despre tacticile generalilQr sau despre ·disciplina soldaplor; •

340

despre căutările oamenilor de ştiinţă; despre desftişurarea activităţii infracpona1e. E posibil ca economia sA nu fie nici pe departe capabilA ,de a rivaliza cu capacitatea predictivll a asţro­nomiei sau a chimiei, dar ea se distinge totuşi de ştiintele so­ciale surori prin' aceea cli are într-o oarecare mlisurl o atare capacitate.

Trebuie' sA ne întrebăm acum: în ce mlisurl1?

Un aspect sare în Ochi numaidecît. Scenariile filozofilor lucrurilor pl1mînteşti sînt limitate în timp. Viziunea lui Smith, cuprinzătoare cum era, nu trceea dincolo de hotarele secolu­lui în care el a trăit, pentru cli A vupa naJiunilor nu cuprinde nici cea mai mică aluzie la capitalismul industrial care urma 511 înlocuieascl1 manufacturile de ace prin otell1rii. Remarcabi­lul model censtruit de Ricardo al unei economii ce se 'loveşte de barierele fertilitătii naturale nu viza Anglia din vremea lui Alfred Marshall, cu cincizeci de ani mai tîrziu, în care rentele din agricultură aveau sl1 reprezinte deja doar un element de importantl1 minoră în economiţ. La sfîrşitul vietii lui Mill, prin 1 870, devenise d�a cît se poate de clar că 'starea sta­tionară imaginată de el nu era decît o închipuire. Progndza lui Marx s-a dov.edit mai rezistentă la eroziunea evenimentelor, dar la cincizeci de ani de la moartea sa, anii Marii Crize aduceau deopotrivă o confirmare a scenariului sl1u şi infirma­rea lui prin primele experimente cu o economie sprijinită de stat. Keynes a trăit aproape suficient de mult ca să descopere cum capitalismul astfel sprijinit dezvoltă propriile sale disfunctii, între care la loc de frunte inflatia, Iar în capitolul precedent am vl1zut că predictiile generale ale lui Schumpe" ter, deşi mai ' sînt , încă relevante, vădesc deja semne de perimare.

Cum se explică limitarea temporală a acestor previziuni? Un motiv de căpetenie, aplicabil 'mai cu seamă la lucră­

rile economiştilor mai vechi , a fost faptul că ei n-au putut an­ticipa mersul, sau consecintele, schimbării tehnologice. SJnith n-a prevăzut aparitia capitalismului industrial deoarece tehni­cile .productiei de masă aveau să se impunl1 cincizeci de ani

34 1

mai tîrziu. Ricardo n-a simtit cll sectorul strategic al econo­miei avea sA se deplaseze din gospodăria agricolă în fabricl1, deoarece n-a observat generalizarea iminentă a utilizării ener­giei aburului şi a maşinismului. Adevărul e că nimeni pînă la Marx nu şi-a dat pe deplin seama de forta generatoare de teh­nologie a capitalismului însuşi sau de efectele pe care tehno­logia putea sii le exercite asupra mersului evenimentelor economice.

O ilustrare a acestei cecităli tehnologice a fost neputinta vechilor economişti de a întelege cii maşinile puteau sii înlo­cuiască munca, dînd naştere lâ un fel de pandant, produs de om, al creşterii populaliei. Smith îşi închipuia c.ă acumularea de maşini avea sA sporea'sd posibilitAtile patroni lor de a da de lucru )a muncitori, aşa cum pesemne se întîmpiase pe vre­mea cînd maşinile 'nu erau, la drept vorbind, decît nişte unelte mai sofisticate. Ricardo, dup!\ cum ne am.intim, a fost primul care a observat că maşini le. ar putea efectiv sA-i înlocu(ascA pe muncitori, dar el a considerat aceasta ca fiind, probabil, o simplA posibilitate, o curiozitate. Abi.a la Marx înlocuirea muncitorilor de cAtre maşini a fost integrinA funqionllrii sistemului în an­samblu; iar analiza lui Marx este incii şi astăzi controversatA.

Un·al doilea motiv al limitărilor de care a suferit capaci­tatea de prognozare . a economişlilor tine de schimbările ce intervin nu il}. mediul tehnologic, ci în mediul social existent. De-a lungul secolului al XIX-lea, de exemplu, clasa munci­toare a,devenit în mod constant mai militantă şi nu - cum anticipase Smith - mai apatică. Scenariul armonios al lui Smith se sprijinea pe premisa stabilitAtii ordinii socile, nici­decum pe o perspectivă a luptei de clasA. Un alt exemplu ni-l oferă te,Tlsiunea dintre ideea de democratie, cu miza egalitAtii, prezentă implicit în ea - un om, un vot - şi ideea de capita­lism cu explicita �a inegalitate de pozitie economicA. Previ­ziunea - sau speranta' - lui Marx privind· o revo1u\ie socialA era bazatli pe convingerea cii aceastii tensiun� RU se putea re­zolva paşnic în cadrul societătii capitaliste, iar principala ra­tiune pentru care legile de mişcare de care a vorbit el nu s-au împlinit e�te că aceastl( previziune s-a dovedit eronatI(. Un al

342

treilea exemplu îl constituie rolul asumat de guvern ca centru de putere capabil să intervinli decisiv în sistemul economic. a asemenea conceptie a Cost la fel . d� strwnll majoritlltii eco­nomiştil(l)r din secolul al XIX-lea cum este încă strllin majo­ritlitii celor din secolul nostru modul de functionare a unui capitalism gestionat de ditre stat,-de 'tip japonez.

PUterile de previziune ale celor mai mari economişti au fost, aşadar, limitate de neputinta lor de a privi pe după col­ţurile istoriei şi dela iscodi schimblrile ce aveau loc în cadrul institutional sau tehnic în eare Se desfl1şurau af.tivitătile eConomice ale actorilor. Capitalismul ca epocll istoricii pare să fi mcut trei sau patru cotlturi de acest fel, trecînd de la în­ceputurile mercantile .Într-o perioadă de capitalism preindus­triaI, aproximativ În rlstimpul dintre Smith şi Ricardo, apoi într-o epocă de capitalism industrial, ce se Întinde de la Mill şi Marx pînă la Veblen; după aceea într-un stadiu .de capita­lism orientat sau sprijinit, începînd de la Keynes şi conti­nuînd şi În zilele noastre; iar acum, probabil , într-o epod noult, de piete planetare şi de inaltii tehnologie. Înăuntrul fieclireia din aceste epoci, ideile şi viziunile filozotilOI: lucru­rilOr pămînteşti au deschis cîte o cale logică spre viitor, dar fiecare viziune acoperea din viitor numai atît cît îi permitea cadruţ tehnologic şi institutiorial dominant în momentul ela­borării ei. După ce istoria face o cotiturii, prognoza nu i se mai aplică. Acţiunile cumpărătorilor şi ale vÎnzătorilor pe pială pot sii riimînii aceleaşi, dar Într-un mediu schimbat ele dau naştere la consecinte diferite: un dezechilibru de pialii înseainnii una în conditiile. mantifacturilor de ace, şi alta în conditiile uzinelor siderurgice.

.

Ajungem _cu aceasta la cel de al treilea şi probabil cel mai deconcertant motiv pentru -care prognoza economiei PQli­tice este limitatl1 - motiv ce se aplicii cu deosebitl{ fOrţl1 pro­priei noastre epoci. Este vorba de faptul că regularitiitile înseşi nu m<v sînt la fel de reguJate cum erau înainte - eli re­actiile predictibile pe care se reazemă ştiinta economieli , se pot dovedi a nu mai fi atît de predictibile.

343

Aici intervine Adqlph Lowe, la care am mcut o scurtll referire în prefatl. Asdneni majoritlllii econontiştilor, Lowe a fost multA vreme fascinat de problema ordinii ce se observă în societate - de faptul uimitor el nişte fiinte umane ce actioneazll ' liber, cooperînd şi ciocnindu-se una de �ta în urmărirea scopurilor lor economice private, puteau genera o solupe coerenti la o probl�mll pe care ele însele nu şi-au pus-o niciod ati, aceea de. a acoperi nevoile materiale ale comunităpi ca întreg. Spre deosebire, însă, de majoritatea economiştilor, Lowe n-a explic�t niciodată aceastll capacitate ca pe un fel de rezultat natural al sistemului de piată. Ci s-a întrebat: ce fel de comportament este ,necesar pentru a se obtine acest rez).!ltat remarcabil? Apoi s-a întrebat: de ce fel de mediu social este nevoie pentru a se obtine acest compor­tament? Şi, în fine: ce se întîmplă lilacă mediul social nu este cel de care avem nevoie?

Rl1spunsul la prima din aceste întrebări este bine cunos­,cut econoryliştilor: comportamentul de piată are ca rezultat o societate economică practicabilă numai atîta timp cît fiecare indIvid se comportă m;ti mult sau mai putin în felul indivizi­lor lui Smith. Aceasta înseamnl1 că ordinea economic Il depinde de existenta unei societăti în care atît cumpl1rătorii ctl: şi vînzătorii sînt siliti mereu să ,,maximizeze" - adicll să urmărească avantajul lor pecuniar imediat. Numai atunci cînd indivizii se comportă în acest mod, putem conta că mecanis­mul de piată îşi va realiza alchimia sa sooială. Ceea ce însă numai Lowe a semnalat este că tQcmai genul acesta de mentalitate individualist-achizitivll a apllrut În conditiile capi­talismului preindustrial'�i industrial timpu.riu, cînd sărăcia de inasl1, o ordine civill1 concurential� şi urmărirea cu aviditate a succesului economic au generat comportamentul de care avea nevoie ordinea economică.

Acum se iveşte marea problemă. Pe măsurl1 ce capitalis­mul se dezvoltl1, conditiile care dau naştere comportamentu­lui maximizant se erodează tre�tat. În locul sărăciei , avem o crescÎndll bunllstare de mas�. în aşa mllsurll încît pentru a crea cererea care odinioarll izvora din simpla nevoie, ne trebuie ti

344

rec1aml1 bazatl1 pe valori vebleniene. în locul îmbulzelii pentru cîştig imediat, asistl1m aii la un fel de joc al scaunelor muzicale'" desfl1şurat în ritm mai domol, dat fiind cli marile . \ intreprinderi tşi staJlilesc , strategii pe termen lung ce ar clepl1şi cu totul posibilitătile unor firme mici ce se zbat să rămînă la suprafată În apele furtunoase ale concurentei. Iar acolo unde altii datli mecanismul de piatA producea el însuşi majoritatea rezultatelor sociale, stA acum 'guvernUl, plasîndu-se deasupra - şi împotriva - pietei.

Toat� acestea pot fi cît se poate de binevenite pentru re­zidentii unui sistem de piată :- nimeni n-ar mai dori să se Întoarcă la un capitalism dickensian. Avantajul obtinut este pllftit însli cu un pret considerabil. Deoarece genul de com­portament necesar pentru ordinea economică este În tot mai mică ml1sum cel generat de presiunile mediului social în schim­bare. Capitalismul creeazli o abundentl1 tot mai mare, dar, ca o consecintli, devine tot mai putin autoreglant. Înt�-o mlisur11 crescîndă ordinea este impusli sistemului din afarli în loc s11 fie gene raUl dinliuntru.

Acum vţne teza cea mai gravă a lui Lowe. De vreme ce capitalismul modem. "organizat", nu se mai poate bizui pentru .asigurarea'bunei sale funcţionări pe fortele spontane ale pietei, Însăşi ştiinta economicli Îşi schimbă raporturile cu �ocietatea: Atît timp cît În functionarea sistemulUi se puteau recunoaşte legile comportamentului, ştiinta economică putea să fie o in­deletnicire pasivă, o contemplare detaşată a proceselor din societate. Observatorii puteau. desigur. sl1 recomande cu insis­tentă uri mod de actiune sau altul - toţi mari'i economişti au fost profund preocupati de ceea ce ei considerau a fi pentru guvern politicile corecte de urmat - dar aceste recomandări

• Joc În care participantii merg În riunul muzicii În jurul unui rînd de scaune goale (numărul scaune lor fiind cu unu mai mic decît cel al jucători­lor) �i de fiecare dată cînd muzica se opre�te. se reped sA ocupe un loc; jucă­torul care n-a izbutit sA se aşeze pe unul din scaune este eliminat. (N. r.)

345

erau bazate pe premisa: fennl � sistemul, lăsat în voia sa, ar

fi urmat altminteri drumul pe care-l împingeau regularitlltile sale componamentale.

,Schimbarea intervenită în mediul social al capitaţismului contemporan exclude însl1 ac'eastă premis!L Spre a fi eficace, ştiinta economică este silită acum să devină un instrument al interventiei active în mersul lucrurilot. Functia ei nu mai constă în a prezice $au prognostica, pentru câ lucrul aces�a nu mai este posibil. Noua functie a ştiintei economice - 'singura pe care o n)ai poate avea, dată fiind indetemiinarea cresCîndă a comportamentului - este de a controla economia. Prin control. Lowe nu înţelege o planificare centrală autoritară. El vede sarcina controlului economic în orientarea sistemului spre un obiectiv socialmente dorit printr-un .componment de piată adecvat. Un comportament adecvat se poate obtine prin flOlitici foane ponderate. cum ar fi măsurile fiscale. dupl1 cum poate fi orientat şi prin actiuni mai energice ale guvernului, care sa afecteze direct oferta şi cererea. Indiferent dacă politi­cile vor � ponderate sau nu, sarcina ştiinţei economice nu mai ' poate fi cea de altă dată. Vechea ştiint11 economică a ·avut, aşa-zicînd, un caracter filozofic. Noua ştiintl1 econo­mică va trebui sll". aib11 un caracter politic -"Va trebui sl1 fie o disciplină preocupată să descopere mijloacele economice pentru atingerea unor scopuri alese după criterii politice.

Este corect diagnosticul lui Lowe? E adevărat că siste­mul economic devine tot mai putin autoordonator, functiona­rea sa adecvată fiind tot mai dependentă de, forte din afara .pietei? Este o teză plauzibilă. După cum am văzut în capitp­luI precedent, astltzi este foane rl1�pîndită deziluzia în privinţa planificării. Cealaltă fată a acestei medalii o consti­tuie proslăvi rea - aproape cultul - pietei ca fiind instru­mentul căruia ar trebui ' să:..i încredintăm destinul nostru. E posibil ca ambarcatiunea economiei să aibă nevoi� de o "Şliint11 economică politizată", ca de . un nou dispOzitiv de directie. Ea poate, cu toate acestea, să-şi desfăŞoare pînzele sperînd s11 prindă vechile alizee ilIe initiativei private ..

346

Deciziâ depinde de un aspect al gîndirii economice pe care l-am mentionat adesea dar pînl1 acum nu l-am identificat în mod explicit. Este v,orba de aspectul ei vizionar, de acea schemă "preanalitid\" (pentru a folosi termenul lui Schumpe­ter) Care scoate În evidentll un mobil sau altul ca fiind cea mai puternică fortă motrice, ori o idee sau alta 'ca fiind sensul cel mai 'puternic ce s-ar degaja din istorie. Conceptia lui Schumpeter despre importanta elitelor este o asemenea vizi­une preanaliticl1, dar nu este nici<Jecum singura. Întreaga gîndire_ economicl1 a luicmith a fost modelat! de ,viziunea sa despre istoria umanităţii ca proces stadial în cadrul căruia societătile înaintează de la un nivel de infăptuiri materiale şi culturale la altul, pînă cînd omenirea realizează în cele din urmlt conditiile pe care le presupune o societat6t a libertăţii "natur�e." Viziunea lui Marx se înrudeşte cu cea a lui Smith prin aceea că este construit li, neîndoielnic, În Jurul marii teme a emancipării umane, dar diferă de aceasta prin faptul că în ceea ce Smith numeşte societate a "libertălii naturale"; Mârx percepe încă o societate împărtită În clase. depane de socie­tatea fără clase spre care omenirea Îşi croieşte drum în mod anevoios dar irezistibil. Mill proiectează şi 'el o viziune a ameliorării condiţiei umane ca teleologie fundamentală â is­toriei : viziunea sa despre o societate fOffilată din indivizi care lucrează la propria lor Împlinire este mai radicală decît cea a lui Smjth, şi mai conservatoare decît cea a lui Marx. Iar Keynes eaifică, tot aşa\ sistemul său pe o viziune alcătuită din ideile filozofului liberal G. E. Moore şi ale marelui om·politic con­s,ervator Edmund Burke.

Ce putem spune despre-aceste proiectii atît de variate ale imaginatiei?- Neîndoielnic că fiecare d,in ele conline elem.eme de biografie personală a autorului ei , atît de pregnante în cazul tînl1rului aruncat în compania unor colegi de şcoală aristci­crati. În ele se poate recunoaşte, de bună seamă, acea rationa­lizare a anumitor interese şi predilectii, pe care Schumpeter o numeşte ideologie. Ar fi Însă" o greşeală capitală să trecem cu vederea sîmburele de pătrundere intelectuală şi de curaj emotional,_ prezent în toate aceste mari viziuni. Marx spunea

347

ci a fi radical inseamnl'a merge pînl1 la rădl1cina 1ucrurilor şi ci aceastll r!ldkinl este omul însuşi. În acest sens, toate aceste viziuni sînt niŞte eforturi radicale de a da seama despre om şi despre viata colectivll pe care el a creat-o pentru sine.

. Un singur lucru am mai cuteza sI1 avansl1m dincolo de aceste remarci foarte generale. Importanta viziunilor în mo­delarea şi urzirea scenariilor avans�te de marii economişti sug((reazA că scenariile înseşi nu pot pretiRde cl se sprijinA pe fapte irefutabile şi incontestabile. Sau, ca sA ne expriml1m altfel, dat fiind spectrul larg al viziu.Wlor ce-i sînt subiacente, rezultă cli ştiinţa economică însăşi nu este un nivel ultim, ireductibil al întelegerii sociale. Ea se ocupă de rezultatele complexe ale proceselor sociale, inclusiv de actu� de schimb, de forţa miltrice a expansiunii capitalismului şi de alte com­portamente pe care le numim "economice. o; Dar aces�e com­portamente, ele însele, reflectă contextul istoric - sau uman - în care sînt situate. Actele de schimb sau de acumulare sîtlt cărămizile din care se clădeşte ştiinta economică, dar că­ramizile, la rîndul lor, cuprind relatiile de mutualitate şi de dominatie prezente în ţesutul, sau dedesubtul, oricărei vieti sociale. La rl1cPăcina lucrurilor se aflli omul, dar nu omul ca fiintli "economică", ci omul ca fiintă psihologică şi socială, pe care îl întelegem doar În mod imperfect. Înţelegerea economică este un capitol admirabil în autobiografia omeni­rii, dar nu este nici primul capitol şi nici ultimul.

Mai existA astlizi filozofi ai lucrurilor pămînteşti? De bunii seamă cli există un foarte mare număr de economişti -peste -douAzeci de mii numai În Statele Unite. Niciodată pro­fesia de economist n-a fost .atît de. vizibilA sau atît de ubicuă. Există un Comitet al coosilierilor economici (ar merita să ne întrebl1m cu seriozitate de ce nu există şi un Comitet al consi­lierilor politici). Exist'ă un Premiu Nobel pentru economie. Există, ecoAomişti În orice bancă şi în orice corporatie; econo­miştii sînt prezenti dimineata În coloanele ziarelor şi seara în

- emisiunile de televiziune. Dacă am lua drept criteriu proemi­nenta. epoca noastră este prin excelenţă epoca economistului.

348

Dar sînt aceşti economişti nişte filozofi ai lucrurilor pămÎnte�ti? Nu, dacă prin această expresie întelegem ample prognodri sau mari viziuni. Cu , foarte putine exeepţii, no­beliştii nu sînt prea interesati de constructia unor mari modele cuprinzlltoare ale dezvoltlrii economi.ce. Paul S'Plluelson, primul laureat american al Premiul� Nobel wntru economie, este reputat pentru lucrarile sale de pionierat în domeniul economiei matematice. Alti laureati au fost prerriiati pentru rafinarea unor tehnici puternice dar esentialmente neutre -econometria - pentru testar� ipotezelor privitoare la anu­mite relatii economice, sau analiza input-outp.,n pentru studiul conexiunilDr dintre componentele sistemului. Alti nobeli�ti s-au ocupat de teoria pură, demonstrînd, de exemplu, posibi­litatea, sau conditiile precise, ale atingerii unui echilibru general în sistem.

Astfel, dacli ştiinta economică este foarte prezentă în ochii publicului, lucrările economiştilor de frunte nu se prea plaseazli în traditia trecutului. Cîteva figuri au devenit larg ' cunoscute pentru filozofiile lor economice - ne gîndim la nobelistul Milton FriedmNl, care a elogiat energic virtutile pietei libere (dar. nu pentru asta a primit premiul), sau ia John Kenneth Galbraith, care a sustinut la fel de energic eli piata liberl1 e un lucru perimat. În 'principal, însa, ştiinta economică a devenit o denumire tehnicl1. deseori cu o rezonan\ă tainică. iar printre obiectivele ei nu se mai numliră elanurile ambi­tioase ale imaginatiei înspre viitor. Merită notat că chiar, şi Friedman şi Galbraith sînt mai procupati de critica prezentu­lui decit de crearea de modele de anvergma celor datorate lui Smith, Marx sau Schumpeter.

De,ce a diseărut din gîndirea economic� interesul pentru ideea unei filozofii a lucrurilor plimînteşti? In mod sigur" nu pentru că ar lipsi în vreun fel probleme economice de mare ampToare sau perspective eConomice dificile. Nu-i nevoie să fii economist pentru a şţi eli ne stau în fatli probleme econo­miee uriaşe. Una dintre ele este amenintarea latentll. a depre­siunii şi inflatiei - problema, încă departe de a fi rezolvatli, a instabilitl1tii economice a sistemului. Este apoi nou. apAruta

349·

provocare a, globali zării , care schimbă geografia econorrtică a productiei în moduri ce pun în pericol fundamentele înseşi ale statelor industriale mai vechi. Mai este, apoi , problema fier­binte a zonelor şi tărilor sărace. Şi mai este, tot aşa, tăgMuinta ambivalentă a tehnologiei, aducătoare de bunăstar� materială şi de primejdii ecologice, pe creştere economică şi de accen­tuare a şomajului, de viată şi de moarte.

, Aceste probleme, a căror rezolvare într-un mod sau într-altul va afecta atît de profund perspectivele capitalismului , nu pot fi soluţionate doar de fortele econorrtice. Înainte ca aceste forte să-şi joace rorul lor, se 'cere luată o decizie prealabilă cu privire la amploarea acestui rol. Depresiune sau inflaJie, pro­ducJit; şi finanle internaJiohale, îndatorarea planetarl1 şi ruptu­ra tel111ologid sînt toate probleme economice a cMor evolulie şi ale cMor consecinle ,vor fi detenninate în pl"imul rînd de faptul daciI sînt încredinJate hOlllrîrilor pieJei sau celor ale gu­vernelor. Aprecierea lui Lowe că economiştii ar trebui să-şi modifice concepţia despre profilul actual al ştiintei econorrti­ce poate să fie sau să nu, fie corectă. dar pare incontestabil că' deciziile politice vor crea cadrul pe�tru ceea ce' face economia. Dacă ăceste 'decizii 'înclină spre a lăsa ca piata să-şi urmeze cursul, vom avea un gen de scenariu. Dacă pendulul politic se

deplasează iar spre orientarea generală a proceşelor econo­rrtice de către stat, vom avea un alt gen de scenariu. Nici unul dil1 ele nu poate fi scris dinainte, dată fiind marea complexi­tate a fortelor econorrtice şţ politice. Tot ce se poate anticipa este că fiecare scenariu presupune un context diferit în care marile probleme vor trebui să fie rezolvate. O hotărîre în fa­voarea jocului liber al fortelor economice va încredinta această solu�e fatidică individualismului şi energiei unei societăti de piaţă - cu instabilitatea şi cecitatea morală ce o caracteri­ze,ază. O hotărîre în favoarea planificării va încredinta rez.ol­varea ei exerciţiului deciziei politice - cu tendihţele b�rocratice şi ineficientele ce o caracterizează. Această alegere Între două scenarii rivale se impune a fi făcută Înainte de a încerca să construim o logică a .ptişcării istorice pentru epoca În care trăim.

în oricare v ariantl1, de bunii seaml1, vom avea o ştiintă economică ,.- una de piaţă sau una.politizată. Pare improbabil că vom avea din hou o 'filozofie a lucrurilor pămînteşti. Con­textul vieţii contemporane nu este propice genurilor de,previ­ziÎmi prezentate de marii economişti. E posibil să âvem mari vi�ionari, mari constructori de sisteme, dar e putin probabil ca aceste sisteme şi viziuni sI aibă viguroasa simplitate a celor elaborate de filozofii lucrurilor pllmînteşti. Operele acesto�a au fost scrise într-o epocă în care procesele econo­mice ale societl1tii fuseseră plasate de istorie într-o pozitie <;entrală pe cate este imprpbabil să o mai redobîn<!ească, chiar dacă am opta în favoarea /pietei şi'în detrimentul planificării . Încît pesemne trebuie să punem cruce filozofiei lucrurilor pă­mînteşti . Nu vor mai exista de 'acum dramaturgi sociali care, să cuteze a sprijini drame de o asemenea anvergură pe o bazl1 motfvationall1 atît de îngustă.

.

Totuşi, filozofii lucrurilor pămînteşti nu vor fi alungaţi la muzeul ideilor. Dacă eşafodajele lor explicative nu vor mai fi socotite suficiente într-o lume în care ştiinta economică nu va mai trona niciodată necontestată ca în. trecut, vor exista cu si­guranţă eforturi de a crea aşafOdaje noi în care logiCa gîndirii �econonlice va fi coroborată de aceea. a politicii şi psihologiei, sau poate subordonată acesteia. Nu putem prezice astâzi dacl1 asemenea scenarii mai largi şi mai adînci pot fi elaborate sau nu. Un lucru, însă, pare destul de sigur. Ca putini alţi gîn­ditori, filozofii lucrurilor pămînteşti ne-au învăţat să privim evolutia societătii ca pe o dramă al cărei sens poate fi descifrat de indivizi care altminteri s-ar simti doar purtati în voia unor forţe copleşitoare şi, de neînteles. Ţelul final al gîndirii lor economice a fost întelegerea societăţii. Această extraordinară lecţie pentru emanciparea umană nu v a fi uitată. J

GIUD PENTRU ALTE LECTURI

Lumea e în general convinsll cll scrierile economice repre­zintl un adevllrat deşen de prozli prllfoasii. Cinstit vorbind, multe din ele aşa şi sînt. Cine se apucll de studiul economiei politice trebuie sl1 fie pregiitit pentru lungi ciiliitorii în care uneori nu va întîlni o singurii fraz11 riicoritoare; pentru a strii­bate' pînll ia capllt unele din marile texte, ili trebuie cu adevll­rat o rezistentll de cl1milll şi o rllbdare de sfint.

Nu toatll literatura econorpicll intr11 îns11 în aceastll cate­gorie. Existll multe luc�iiri vii , incitante şi. stimulative chiar şi pentru un novice, şi mult mai multe care sînt suficient de in­teresante, convingiitoare sau impOnante pentru a merita oste­neala de a fi citite. Acestea sînt ciirtile pe care le recomand în cel'€ ce unneazii. Ele nu constituie nicidecum o explorare a întregii ştiinte economice - nici Q list11 scunii n-ar Plltea rea­liza o atare performant li. Sînt doar,nişte puncte proeminente din care se pot efectua recunoaşteri asupra cîte unei portiuni din întregul teren; Întîlnim printre ele cllrti dificile, dar nu şi imposibile sau care sll nu merite, efanul lecturii. Eu unul, pentru tin motiv sau altul , le-am citit pe toate cu 'plllcere şi cu folos. Mai semnalez, În treacăt, şi că· multe din cărtile men­tionate mai jos se glls'esc şi în editii broşate"' .

• Astfel de retipiriri apar Într-un asemenea ritm, încît e greu si fii la curent cu toate. Am pus asterisc la toate titlw1Ie de�e care ştiu cli au apA­rut în editii broşate.

N. t.: lucrlirile pentru care exist! traduceri româneşti sînt marcate prin cîte un (R).

352

Cititorul ar putea pentru început să-şi încerce norocul cu un manual de economie, spre a se dumiri '"cu ce se ocupl1", de fapt, aceastA ştiintă. E o încercare ce meritl1 Bcută, cu -condi�a de a o fac� fl1rli . grabli, JJrml1rind instruirea şi nu distracţia. Dintr-o duzină de texte bune, aş sugera lucrarea Econol7;1ics de Paul Samuelson (Mc Graw Hill, New York), neî!ldoielnic cel mai celebru text economic din epoca noastrll. Este o carte strălucită, de larg orizont şi solicitantI. care se cere studiată, nu doar lecturatl1. Pentru cititorul care doreşte o introducere mai simplă, aş sugera Economics Explained de hester Thurow şi subsemnatul (Tuchstone Books, publicată Ia Simon & Schuster, lnc., New York, 1987).

Mai . puţin simplu este să recomanzi lecturi din istoria doctrinelor economice - adică să recomanzi o carte care să . . aiM cupriRsul celei de faţă, dar să fie mai detaliată şi să acorde mai multă atentie întregii game a ideilor economice. Din acest punct de vedere. A HistOJ)' of Economic Tboug/1f de Eric Roll (Prcntice H alI, Englewood Cliffs, N.. J . ) este proba­bil cea mai indicată pentru cineva fl1ră pregătire în ştiinţa economică. Lucrarea lui Mark Blang Economic TlJeory in Retrospecţ (R) (Cambridge University Press. 1978) este excelentl1, dar cere considerabile cunoştinte de teorie econo­mică. Faimoasele Note de curs ale lui Wesley Mitcheil · au fost publicate de Augustus Kelly sub titlul Types of Econo­mic Theory. E o lucrare admirabilă dar. din .păcate. foarte scumpă iar pllkerea lecturii va fi partial dlminuatli de faptul că editorul a tinut să includă toate variantele recente, ceea ce face. ca necontenitele repetitii să reducl1 efectul produs de extraordinarul bagaj de cunoştinţe al lui MitchelI. În sfîrşit. lucrarea postumă a lui Joseph Schumpeter A History of Economic Analysis (Oxford University Press, New York, 1954) este o capodop'cră î9 genul său, o trecere în rev�stli cu �dev4rat enciclopedic� a I analizei economice, la fel de strălucită şi de personală ca şi autorul ei. Pentru un neprofe-

353

sionist s-ar pUtea, dovedi, cam aridă; blIDuiesc că nici majori� tatea economiştilor universitari n-au parcurs-o vreoqată de la un cap la altul.

Tema genezei capitalismului a fost tratată fascinant în cartea lui ,Karl Polanyi The Great Transformation* (Farrar & Rinehart� New York, 1944). Cartea este în esentă un studiu al dificultălii cu care s ... a impus ideea pietei, în secolul al XVIII­lea, într-o lume care pînă atunci fusese altfel orientată, dar se ocupă şi de aspectele actual� ale aceleiaşi probleme. E o carte de-a dreptul captivantli. Cam pe aceeaşi temă, dar centrată pe un a�pect diferit al afirrnării capitalismului, lucrarea lui R. H. Tanney Religion and the Rise ofCapilalism (New York, 1 937, reeditată recent de Harcoun, Brace) este o realizare de prim ordin, profundă şi scrisă într-un stil inegalabil de dUre un mare istoric. Elica protestaJJt� şi spiritul capit<J1ismului (R) de Max Weber este o altă lucrare clasică din acest domeniu, dar ceva mai solicitantă pentru cititor. Cine doreşte o privire mai putin specializată asupra istoriei dezvoltării capitalismului poate apela la cartea mea 'TIJe Making of Economic Society* (Prentice-Hall,' Englewood Cliffs, N, J., 1985).

Pentru a-şi îmbogăţi info.rmaţia istorică. cititorul poate utiliza lucrarea lui H. Pirenne Economic and Social History of Medieval Europe* (Harcourt Brace, New York, 1 937). Mai sînt şi cele două volume din Cambridge Economic His­tol)' of Europe, cuprinzînd fascinante eseuri scrise de mai multi istorici ai economiei (Cambridge University Press, Londra, 1 952). Ca delect�re aş sugera TlJe Unbowld Prometlleus de David Landes (Cambridge University Press, Cambridge, 1969) sau The Industrial Revolution in the EiglJteenllJ Century* de Paul Mantoux (Harcourt, Brace, New York, 1928), două djntre cele mai bune cărti, cunoscute de mine, privitoare la istoria economică.

Pentru o informare selectivă privina literatura economică presmitheană, există mai multe posibilităli ispitit.oare. Pentru pHlcere s-ar putea citi Bemard Mandeville, TIle Fable of ilIe Bces (Penguin Oassics, New York, 1970). Pentru o prezentare sistematică a naşterii ş{ afirrnării ştiinţei economice există

354

lucrllrile The Origins of Scientific Economics de William Letwin (Doubleday, New York 1967) şi minunata (deşf speci­alizata) carte a lui RonaId Meek The Economics of Physiocracy (HalVard University Press, 1 963). A� mai meptiona şi TlJe Politica} Theol}' of Possessive Individualism* de C. B. Mac Pherson (Oxford University Press, New York, 1962). Dupli cwn se ghiceşte din titlu, în carte nu este vorba propriu-zis de economia poli'tică, dar, dup� cum va descoperi cititorul, ea arunc1l multl luminli asupra unor chestiuni economice.

Cu Adam Smith ţ o probleml Uriiversitatea din Glasgow a slirblitorit bicentenarul A'vutiei NaJiqnilpr (R) cu o editie mare, cuprinzătoare şi groaznic de scumpl1 de Opere com7. plete. Cine vrea sl1 se specializeze în Smith va trebui neapl1rat sli citeascli volumul de ESS.1YS (ed. A. Skinner şi E. Wilson. Clarendon Press, Oxford, 1 975). Altminteri aş sugera 'cum­pl1rarea A vuJiei în editia Modem Library sau, pentru cine do-

. reşte o mai amplă selecţie din ea plus .. cele mai bune păf\i'; din The Tl1eOlY of Moral Sentiments şi din alte scrieri ale lui Smith, eu am alcătuit volumul Tl1e Esse11liaJ Adam Smitl! eyv. W. Nonon, New York, 1985) .

Cu Malthus şi Ricardo lucrurile stau la fel ca şi cu Adam Smith: .cititorul neprofesionist nu prea are multe de ales. Keynes are o frumoasă J'rezentare a lui Malthus în ale sale Essays in Biography (Horizon Press, New York, 195 1 ), iar felul cum îl expune Mitchell pe Ricardo în deja mentionatele Note de curs e pur şi simplu captivant. De totalitatea scrierilor lui Ricardo dispunem acum Într-o editie în mai multe volume îngrijită scrupulos de Piero Sraffa, Works of David Ricardo (Cambridge University Press, Londra. 1 95 1 ) . cu observati a

'

cli ultimul volum cuprinde destul material biografic nu grozav de interesant. Nu-l sfl1tuim îns! pe cititor sl1 se avînte în Ricardo dac! nu e pregl1tit de opinteli zdravene: textul ricardian e numai argumentare abstract! şi deloc uşor de biruit. Totuşi, dacă e curios. sl1 încerce volumul al doilea din lucrarea lui STaffa. unde sînt reproduse Principiile lui Malthu5. însopte la fiecare paragraf de comentariile nimicitoare ale lui Ricardo. Îi vedem aici pe cei doi adversari aflati în mare for-

355

mii. Cît desPre �_s şi dilema populatiei, cititi On Popu­lalion (Modem Libraiy, New ,York, '1 960) (R). cu o extrem de interesanti introducere scrisli'de istoricul Gertrude Himmel­farb. Ma� bine ar'fi totuşi să cititi ori�are din căr{ile mai re­cente; destul de numeroase, în problema populatiei.

Lectura socialiştilor utopici n-ar fi de ruei un folos. În­cercati în schimb The Prophels of Paris De Frank Manuel (Harvard Uruversity Press, 1962) sau cartea lui Alexander Gray The Socialist Tradition {Longmans, Green, Londra, 1946), pe care m-!lffi sprijinit m.asiv în privinta lui Saint­Simon şi a lui Fourier. Stilul lui Gray e, un 'pic zglobiu, dar cînd e vorba despre nişte figuri mai originale, acest mod de a le înfătişa nu e tocmai rău; cartea e altminteri apăsat şi măr­turisit părtinitoare în favoarea sQcialismuliJi utopic ca opus celui "Ştiinlific." Da�ă acest prim contact prinde, biblioteca vă va pune la dispozitie originalele ..:....- dar, atentie: aceşti autori sînt de o verbozitate insuportabiHl. Există o simpatică biografie de modă veche a lui Robert Owen, scrisă de F. Pod­more (Appleton, New York, 1967) şi una mai document�tă dar mai pUlin atrăgătoare la lectură, de G. D. H. Cole (E. Benn, Londra, 1925), Nici una, însă, nu oferă un portret cu totul satisfăcător aI acestui om uluitor; cea mai bună este, poate,'în ac'est sens, propria sa istorisire 77w Life of RobeJ1 Owel1 (Kno,pf, New York, 1920).

.

Vine apoi, fireşte, John Stuart MilI. Autobiograp/ly a sa (Columbia University Press, New York, 1944) este o scriere clasiCă şi plicticoasă - dar există o excelentă biografie de Michael Pac�e (Macmillan, New York, 1954). Pentru cei interesati de MiU, Friedrich A. Hayek a publicat corespon­denta dintre Mill şi Harriet Taylor, (University of Chicago Press, Chicago, 195 1), care aruncă o lumină nou� asupra lui Mill ca om, Pentru o altă viziune foarte edificatoare asupra, luj MiU şi a relatiilor sale cu redutabila Harriet, vezi Gertrude Hirnmelfarb, 'Ol1 Libert)' and Liberalism (Knopf, New York, 1 974). Iar în ce priveşte gîndirea' economică, Mill merită efortul de a fi citit. Principles of Politica] Economy (lJniver­sity of Toronto Press, . 1965) este scrisă frumos şi cu avînturi

356

liberale, fiind" Încă de interes pentru cititorul de ast�zL Un volu.m broşat Bantani, intitulat The EssentiaJ Works of lohn Stuart Mill, cuprinde Autobiography şi pe drept celebrul Essay on Liberty* (R). . �

Despre Marx există o literatUrii abundentă. Cititorul are la îndemînă un numk de excelen� biografii de dată recentă; cea mai bunA, dupli gustul meu, este Karl Marx de .David McLeUan (HaIper & Row, New YOfk, 1973) şi lucrarea mai scurta a

' aceluiaşi autor, despre Marx scrisA pentru seria Modem Masters, editatli d,e Viking (New York, 1975). Eu aş. reco­manda Însă cu insistentă o carte mai veche, To the FiJJland Statipn (Han::ourt, Brace, New York, 1940) de Edmund WIl­son. Aceasta este, între altele, o biografie a lui Marx şi Engels, o trecere în revistă a operei lor şi o critică a operei lor istorice în general, to'ate de o foarte bună calitate. potentată şi de un stil ce merită aprecieri superlative. Se citeşte ca un roman. '

Dacă ar trebui să indicăm pentru Marx o singur:ă introdu­cere, cea mai bună ,ar fi Marx însuşi, îndeosebi Clpitalul, voI . 1 (R). Dac. această lectură "prinde", pasul următor este vari�nta scurtă (nu cea lungă) din Bazele criticii economiei politice ;(R). După care s-ar recomanda culegerea Întocmită de Robert Tucker (Nonon. New York, 197 1 )* . Mai departe, aş zice, lucrarea lui Pau] Sweezy The 17JeolY of Capitalist Developmel1l (Monthly Review Press)*; iar după aceea, există o întinsă literatură, în creşlere, pentru care nu se poate da un ghid concis. Cu' scuza că mă propun iar pe mine, men{ionez şi lllcrarea mea MaJ7dsm, For and AgaillSt (W. W. Norton, New York, 1 983).

'

Despre victorieni separat JlU există nici un volum. Cititorul ar putea, eventual, să se uite prin Alfred MarshaU, Principles ofEconomics (Macmillan, New York, 1 948). E o lucrare ma-' sivA, dar nu dificilă, care necesită mai mult rlibdare decît cu-' noştinte prealabile. În deja menpotiatele Essays III Biograplly, Keynes are frumoase schite biografice despre Marshall şi despre Edgeworth.

.

Subterana se recomandă prin lecturi mai agreabile. Henry 'George e învechit, dar cartea sa Progress and Poverry

l)oubleday, New Y OIle, 1926) Îşi pllstreazll atractia emotională li este scrisA într-un ÎnvoIt - uneori prea ÎnvoIt - stil juma­lislic. Hobson e mai grav şi mai captivant. Cartea sa lmperia­fism (S. Allen & Unwln, Londra, 1938) cuprinde Încă lucruri peninente şi de enbnn interes, mai multe decîţ celebra bro­pari cu acelaşi titlu a ' lui Lenin (lmperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului - n. 1.)

Veblen Însuşi prilejuieşte o lectură de primll calitate dacă izbuteşti sl1 te Împaci cu stilul său. Nu toată lumea izbuteşte, dar pasionatii se dau În vînt după nestematele lui. The Theory of lhe Leisure Class* (Modem Library, New York, 1934) este cea mai cunoscută lucrare a sa, eu Însă aş sugera volumul The Portable Veblen (Viking Press, New York, 1950) cu o sclipitoare introducere de Max' Lemer, care creionează cu multă claritate figura lui Veblen ŞI principalele sale idei. Această carte cuprinde un spectru larg din scrierile lui Veblen. Pentru gîndirea lui Veblen aş sugera studiul pătrunzător al lui Jack Diggins, The Bard of Savagery (Seabury Press; New York, 1978). Epoca În care a trlUt Veblen este ilustratll Într-o mani�ră tranşantă şi totodată exuberarită Într-o superbă cane a lui Manhew Josephson, intitulată The Robber Barons* (Harcourt, Brace, New York, 1934).

Există două biografii de căpetenie ale lui Keynes: cuprin­zAtoarea dar .uşor pompoasa Lile of John Maynard Keynes d� Roy Harrod (H'arcourt, Brace, New York, 1957) şi sclipi­toarea lucrare a lui Robert Skidelsky John MaYJJard Keynes (Viking, New York, 1986), din care a apărut pină, acum doar primul volum (din două sau trei , cîte va. avea). Pe omul Key­nes îl puteti cunoaşte şi direct prin proza. lui scînteietoare şi translucidă, excelente fiind În acest sens atît Economic Cose­quences'ofthe Peace (Harcoun, Brace, New York, 1920) (R), cît şi Essays in Persuasion (Harcoun, Brace, New York, 195 1). Gîndirea lui Keypes a fost expusă în multe versiuni de popularizare, cea mai bună fiind lucrarea lui Roben Lekach­man The Age of Keynes (Random HouSe, New York, 1966).

O dată ajunşi la întrebările: încotro capitalismul şi Încotro ştiinta economică, mă văd obligat sI plasez şi acwn printre

lucrârile din . fruntea listei cartea lui Joseph Schumpeter

Capitalism, Socialism and Democracy (Harper, New York, 1947). Pentru un punct de vedere ce porneşte de la cel al lui Schumpeter, cititorul interesat ar putea sâ se uite prin cartea mea The Nature and Logic of Capit:Ilism* (W. W. Nonon, New Yodc, 1985). în sfîrşit, lucrarea lui Adolph Lowe On Economic Knowledge (M. E. Sharpe, White Plains, N. Y., 1977) este un text profund dar accesibil care va rl1spHiti efortul ce-l reclam�.

INDICE·

Absentee OA'DeTShip and Business En/aprise (Veblen), 257

AddingtOll, Henry, Viconte de Sidmouth, 79

Africa, 99:209-2 1 0, 2 1 3, 216 Albai'ly - Su�quehanna Railroad, 230 AI doilea război mondial, 2 1 8 American Economic Association, 262 Anaconda Copper Comp�ny, 23 1 ,.Anti-Diihring" (Engels), 154 "Apology for a Toper, An" (Veblen),

238 Aristotel, 4 1 , 136 Arlcwright, Sir Richard, 64, 68 Armoniile economice (BastiaO, 195 Ashton, Frederick. 276 Asociatia Internationali a Muncitori-

lor, 162 Atlah/ic Monthly, 233 Austria 1 8 1 , 3 1 5 Aurobiography (Mill) 1 36, 1 44

Bakunin, Mihail A . , 1 62 Banca Jnternationali. 306 Bangladesh, 97 Banks, Sir Joseph, 85 Baririg, Alexander, 86, 1 0 1 Bastiat, Fr�dt!ric, 1 92-1 96, 223 Bauer, Bruno, 153 Bauer, 0110, 324

Beal-d, Charles A., 26 1 Belgia, 146, 1 48,. 206 BeII, Oive, 276 Bentham, Jeremy, 135, 1 86 Berlin, 146 Biserica saiflt-simonistă, 1 2g Bismarck, Ono vori, 2 1 6 Blincoe, Robert, 1 12-1 1 3, 1 34 Bloomsbury, 274, 276. 277 Bohm-Bawerk, Eugen von, 3 1 6 Bonar, James, 89 .

Boody, Elisabeth, 322 Bosanquet. Bemard, 91 Boslon, 24 Boswell, James, 50 Bowring, sh John. 92 Brandeis, Louis, 205 "

Brooks Noah, 199 Bryce, James, 233 Buharill, Nikolai 1.. 2 15 Bull, John, 2 1 7 Burke. Edmund. 79. 303, 347 BUrJIs. Lizzie. 150

.

Burns, Mary, 150 Business CycJes (Schumpeter), 323-324 Byng. Sir John, 63

Cahagnes, William de, 273 Candid (Voltaire), 7 1 Cantillon, Richard, 54

• La scrierile autorilor britanici şi americani titlurile sunt date în original;' la cele ale ahor autori, am dat traducerea lor româncascl (N. t.)

Capitalism. SOCialism and DemocracJ' (Schumpeter), 3Z4-325

Capitalul (Marx), 1 6 1 , 165-1 74 .. Captaill' of Industry, The" (Veblen),

256 •

Carlyle, Thomas, 83 Casa.Buddenbrook (Thomas Mann),

32 1 Ce este proprietatea? (Proudhon), 164 ChesterfieId, lord, 5 1 China, 97, 213, 219 Churchill, Witiston, 272 Clark, John Bates, 1 85, 233, 239 gemenceau, Georges, 278, 279 Clemens, Samuel (Mark Twa,in), 206 Cobbett, William. 1 19 Colbert. Jean Baptiste. 25 Coleridge, Sall}ud Taylor. 1 00 Columb, Criitofor; 37, 4 2 Comitetul Consilierilor Economici,

348 C�mitewl de Criză (Marea Britanie),

183, 207 Comitetul Federal pentru Rezerve,

299 Compania.Indillor Orientale, 56, 88 .conferinta de la Bretton Woods, 307 Consideralions on Represen/aliH�

Gon·mmentlMill}. 144 Coreea de ,Sud, 2io Cortez. Hernando, 42 Crossthwaite, Sir Charles. 207 Cu ba, 2 1 8

Dale (proprietar de uzină), 1 1 7 Dalkeith, contesa de, 5 1 Dana, Charles A., 1 60, 1 6 1 Davenport (ec�nomist), 260 Defoe, Daniel, 47 Dewey, John, 205. 26 1 DiaJ, 261 Disraeli. Benjamin, 206 Distribution of Wealdi, The (Clark),

233 Dorfman, Joseph, 262 Drake, Sir Franciş, 37, 12

Dri�water (proprietar de fabrică), 1 16-1 17

DUhring, Eugen, 154

Economic Consequences of Ihe Peace. The (Keynes), 279, 283, 305

Economic 10urnal, 276, 304 Economic �sibililies for Ollr Grand­

children (Keynes), 31 1, 3 1 3 Eronomics (Taussig), 233 EdgewOI1b, FraDCÎ$ Ysidro, 186-189,

249 Edgewortb, Maria, 9 1 Egiptul -antic. 2 1 , 26, 289, 295 Elisabeta 1, regina Angliei; 34, 37 Ellis, Havelock, 94 • Engels, Caspar. 1 5 1 Engels, Friedrich, 149-152, 1 53, 1 57,

160, 1 6 1 , 1 64, 1 84 Engineers and the Price System, The

(Veblen), 257 Essay on Ihe Principk of Populalion,

An (Malthus), 83, 94, 95 Etiopia, 97

\Evul Mediu, 2Jc-3!. 155

Fable of the Bees. 'The (Mandeville) •

191 Fay. C.R., 222 Filozofia mizeriei (Proudhon). 164 Fisher, Irving. 270 Fisk, Jim, 230 Fondul Monetar International, 306 Ford, Henry. 255. 294 Forsler. E.M., 276 Fourier, Charles, 124. 130-1 32 Fox, Annie, 1 98 Fox, Charles James. 72 France, Anatole, 133 Franklin, Benjarilin, 54 Franta, 23,/25, 32-33, 40. 146, 147.

1 80 Frick, H.c.. 255 Friedman. Milton. 349 Friedrich Wilhelm IV. regele Prusiei,

148

361

Fry, Roger, 276 Fugger, 27

Galbrailh, John KeDDetb, 349 General MOlors, 220 General TheOlY d Employment, ln­

terest arni Moncy, The (Keynes), 292, 2�297, 301, 30.3-304

Gentleman's Magazine, 82 George, Henry. 1 97-20.5, 223 Germania, 23-24, 147, 148, 178,

' 179, 206 Giffen, Sir Roben, 184 Godric de Fjnchale, Saint, 28 GOdwin, William, 82-83, 89, 96 Goshen. Sir Warry, 309 GOuld,'Jay, 230-23 1 , 254 Grand National, 1 22 Grant, Duncan, 281 Grenville, William WyndhalYl! 79 Grey, Sir Edward, 282

.

Hales, John, 34 Harper, William Rainey, 242, 245,

259 Harroel, Roy, 277 Hayek, Friedrich, 3o.2 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich,

152-153 Heine, Heinrich, 147 Herschel, Sir William, 284 Higher Leaming in America, The

(Veblen), 26o. Hilferding, Rudolph, 324 HiII, James, 255 Hobson, John A., 20.8-214, 216, 222 Hoover, Herbert, 267-268 How to Pay for lhe War (Keynes),

30.5 •

Howells, William Dean, 245 Hu�o, Victor, 20.5 Hume, David, 45, 49, 52, 53, 82 Hutcheson, Francis, 50.

I.B.M., 220. bnperial Gennany (Veblen), 260.

Imperialism (Hobson), 2 1 0 Imperiul britanic, 206, 216-21-7 India, 97, 98, 213, 2 1 8, 286 InquiI)' in/O rhe Nature of rhe Peace.

• An (Veblen), 261 Internationala a II-a, 164 Internationala 1, t63-164 Internationala a III-a, 1 65, 215 lsabella, regina Spaniei, 37 Italia, 147, 178

Jackson, Andrew, 121 Japonia, 180, 213, 220 Jarrow Shipyards, 184 Jevons, Stanley, 1 85, 189, 196, 284 Johann, print de Austria, 1 14 Johnson, Samuel, 44, 53 Josepsohn, Matthew, 254

Kallen, Horace, 262 Keayne, RQben, 24, 38, 4o. Kenl, duce de, 1 1 8 Kenya, 97 Keynes. Aorence, 3o.g Keynes, John Maynard, 14, 224,

273-3 10, 3 1 1-314, 323, 324, 339, �O, 34 1, 347

Keynes, John Neville, 273, 30.8 "i King, Gregory, 80-'8 1

Kipling, Rudyard; 206 Kruger, .Oom Paul,. 2 1 0

Laughlin, J . Laurence, 233, 24 1. 245 lA!w, John, 40. Legile cereaklor (Corn Laws), 85-86,

10.5, 106 Lenin, V.I., 163, 1 65, 1 74, 2 14, 215,

30.5 Liga Comuniştilor, 148, i62 ligii hanseatidi, 27 Lion. The, 1 12 Uoyd George, David, 279 Locke, John. 54 Loeb, Jacques. 242 Logic (MilI), 144

362

Lopokova, Lidia, 277, 281, 303, 306, J08

Lowe, Adolph, 344-346, 350 Luddilii 1 13 Ludovic al XVI-lea, regele Frantei,

125 Ludovic Filip, regele Frantei, 146 Ludovic Napoleon (Napoleon al Bl-lea),

147, 155 Luxemburg, Rosa, 213 Lynd, Helen, 250 Lynd, Robert, 250

Macaulay, Thomas Babington, 1 23 McClure, William, 121 Mac Donald, Ramsay, 164 McGuffog (comerciant de pînzeturi),

1 16 Mackintosh, Sir James, 1 1 1 MacJuria. 121 Malthus, Daniel, 82-83 Malthus, reverendul Thomas Robert,

82�, 8Fr-l00, 105--106, lOFr-l l 1 , 1 12, 133, 191, 233, 337

Manchester, 151-152 Manchester Guardian, 281 MandeVllle, Bemard, 43; 54, 65, 1 9 1 Manifestul Partidului Comunist (Mim<

şi Engels), 145, 146-149, 158, 1 60, 165

Mann, Thomas, 321 Marea Britanie, 15, 33-35, 40,

45-4-7, 64�5, 78 Marea criză, 250, 26�27 1 , 293-302,

341 MarshaIJ, Alfred, 1 85, 222-227 Marx, Heinrich, 152 Marx:Ienny von Westph8Jen, 15Fr-16 1 Marx, Karl, 58, 63, 149-1 82, 25 1 ,

337, 339-342, 347 Mathematical Psychics (Edgeworth),

1 86 Maximilian, arhiduce de Austria, 1 14 Mencken, H.L., 261 , 264

, ldercantilqw; 43

Merehant Adventurers Company, 25 Micllelson, Albert, 242 Middlelown (Robert şi Helen), 250,

' 2'70 .

Mill, James, 9 1 , 1 35, 206 Mill, John Stuan. 135-145, 1 89, 336,

34 1 Mirabeau, Victor Riqueti, marchiz

de, 52 Mississippi Company, 40, 284 Mitcbell,Wesley, �62, 266 Mizeria filozofiei (Marx), 1 64 Modern Tones (Comunitatea Qwenită),

132 Molinari. M. de, 193 Moore. G.E . • 347 Morgan. J. Pierpont, 230, 232, 255 Morgan, Lloyd. 242 Morning ChronicJe. 91 Mummery. A.F., 20Fr-209 Mussolini, Benito, 165. 301

Napoleon 'al III-lea (Ludovic Napo-leon), 147, 155

Natiunile Unite, 97-98 Necker, Jacques, 133 Needham, ElIicc:, 1 12 New Castle Chemical Works, 184 New Deal, 1 39, 2%, 300 New Hant)Ony, 120 New Icaria, 132 New Lanark, 1 14-1 1 8. 120. 147 New School for Social Research,

26 1 -262 New Statesman and Nalion, 304 New York Times, 299 New York Tribune, 160, 203 Nicaragua. 2 1 8 Nikolai 1 , taru1 Rusiei, 1 14 North American PhaJanx, 132 Northem Pacific RaiIroad, 255

O'neida, 1 32 On Libeny (Mill), 141 , Î43 Owen, Robert, 1 16-124, I]S

-.. Roben Dak. 124

.. WaJIeT H_s. 242 �. VVill�. 81. 100-10 1 �. Sir William. 26. S4 �ogy of lndustry. lhe (i-Iobson

Ji �ununery). 209 'iaao. Pablo. 272 .... A.C .• 274 'islldsti. Joseph. 164 'ia, William, junior, 79, 8 1 , 1 00 ta.d Dawes. 280 'IMI:Jt, Mall., 283 PIca for Canibalism, A" (Veblen),

238 WIEcIonos\ev. KonSlantm, 205 WiIical Justice (Godwin), 82 "alo, Marco, 37

. "odiI,alia, 206 � Roscoe, 261 ..... 146 �. Jtichard, 80-8 1 . 84 'riIIIaI rlI.zboi mondial, 215 tiDciples of Economics (Marshall),

224-226 �s of Politica! Econom.,' (MaI­

Ibus), 9 1 , 1 05 bIripks of Political Econom." (Mill).

137. 139, 141 'lM:ipks of Politica] Economy (Ri­

tudo). IOI "IapmIul lntemationaIei Comuniste,

165 Ikps md PO,'eIt)" (George), 200-205 �. Pierre, 1 64

)lrsuy. Fran�ois, 52-54

laIlob. Jobn.J .• 268-269 �,a i�iană. 37 � americanl, 5 1 , 1 25, 1 63,

312 � 6ancezl, 1 35, 2 1 9 baIII;a rusi. 22, 32� � wrdc, 9-7 r - - k ăinmg. 153

Rhodes, Cecil, 2 1 0 , Rkardo, David. 84. 87-:94, 1 0 1 -1 1 1 ,

1 12, 1 1 9. 133. 135 Rickman, John, 100 Riqueti Victor, marchiz de Mirabeau,

52 •

R�ad to Serfdom, The (flayek). 302 ROchdale Pioneers, 1 22 ROQkefeUer, John D., 23 1 . 242, 255 RockefeUer, William. 23 1 , 255 'Rodbenus, Johann Karl , 2 1 3 Rogen, Henry, 23 1 Rolfe , 'EUen, 239: 240, 244. 259 Roosevelt, Franklin D .• 282, 297 Roosevelt, Theodore, 204, 205 Rousseau, Jean�Jacques, 82 Royal Dutch SheU. 220 Rusia, 147. 178, 179. 205 Rusk,in, John, 208 RusselI, Bertrand,. 272, 283 Ryff Andreas, 23� 36

Saint-Simon, Henri de Rouvroy, conte de. 124-130, 1 33, 258

Samuelson, Paul, 349 San Francisco Argon3ur, 203 San Francisco POSI. 199 San: Francisco Times; 1 9 9 ) . Sania Anna, Antonio Lo�z de, 1 2 1 Say, Jean-Baptiste, 107 Scandinavia, 23 Schacht; Hjahnar, 217 Schumpeter, Joseph, 3 14-335, 340,

34 1 , 347'

Scott, Sir Walter, 53, 1 14 Se1ect Society, 52 Shaw, George Bemard, 1 64, 2'2, 291 Sidgwick, Henry, 1 89 Sidmouth, Henry Addin�ton, viconte,

79 Sitting BulI (Taurul care §ade), c!ipe­

tenie, 255 Situaţia clasei muncitoare din Anglia

în 1844 (Engels), 152

Smith, Adam, 1 7, 2 1 , 3 1 , 32, 44-79, 8 1 , 84, 87, 133, 337-33�, 34 1-342, 347

Smuts, Jan Cristian, 2 1 0 Societatea peJltru Reprimarea Paşnică

a NecredinJei, 1 23 Southey, Robert, ).14 Spencer, Herbert, 144 Spiethof, Arthur; 3 1 6 StaeI, dna de, 1 27 ' Stindard Oil, 230, 242 , Statele Unite, 99, 1 79, 205, 2 1 8-220 Steuart, D., 54 Stickney, A.B., 232 Strachey, Lyllon, 274-276.28 1 Sutherland, duce sa de, 34

Taussig, F.�I., 233 Taylor, Harriet, 1 37, 144 Taylor, Helen, 1 37, 14,4 Taylor, James RusseIl, 204 Tell-el-Amama,Tăblilele de la, 28 Theol)' of Busines5 Ente1JJfise, nl�

(Veblen), 252, 256-257 Theory of Economic Del'eJopmenr,

The ' (Schumpeter), 3 1 6, 3 19, 321, 324, 331

Theory of Moral Sentimenls, The (SmithJ, 50, 59, 78

Theory of the Lcisure C/ass, The (Veblen), 245-25 1 , 256

.Thomas, Elisabeth Marshall, 20 ThUnen, Joha))n Heinrich von, J89 Tinerii hegelieni, 1 53 Tocqueville, Alexis de, 147, 233 Townshend, Charles� 5 1 Tpwnshend, rev. James, 94 TraCI an MOnelaI)' Refonn (Veblen),

283 Tratatul de la Versailles, 279 '{reatise of Human Na/ure, A (Hume),

49 Treatise an MOlIey (Keynes), 283,

289-290 Trea'ise .:in Probabi/ilY (KeYJ:les), 283 Trumbull Phalanx, 132

365

Tufts, James Hayden, 242 Turgot, Jacques, 54 Twain, Mark (Samuel Clemens), 206

Unilever, 220 United States Steel Corporation, 255 Universitatea din Chicago, 24 1-242 Uli/itarianism (Mill), 144

Vanderbilt, Cornelius, 229, 254. Veblen, Kari, 237 Veblen,. Thomas, 237 Veblen,.Thorstein Bunde, 78. 234-266 Victoria. regina Angliei, 1 23, 206 Vietnam, 2 1 8 Villard, Henry, 255 Voltaire, (Fran�ois Marie Arouet),

45, 52., 7 1

Walker, Francis A., 204 Walker, Samuel, 68 Walpole, Horal'e, 5 1 Walras, Leon. 1 89-190 Wall, James, 46 H-'ealth of Nations, The (Smith), 44.

53-63, 65, 72, 75, 78-79 Wedgwood, Josiah. 68 Weitling (croitor), 163 WelIington" Arlhur Wellesley, duce

de, 9� Westphalen. baron VOR, 158 Westphalen, Jenny von, 1 58-161 Wilberforce, William, 79 Willich, August, 163 Wilson, Woodrow, 205, 278, 279 Woolf, Leonard, 274, 276 Woolf;Virginia, 276 WoollcolI, Alexander, 1 32 Woolston, reverendul Howard, 243

r'

York, duce de, 1 18

CUPRINS

PrefaJa la ediJia a şasea 7

1. Introducere 13

II. Revolutia economic li 19

III. Minunata lwne a lui Adam Smith 45

IV. Presimţi riIe sumbre ale pastorului Malthus şi 'ale lui David Ricardo 80

V. Viziunile socialiştilor utopici 1 12

VI. Inexorabilul sistem al lui Karl Marx 146

VII. Lumea victori'!flă şi subterana ştiintei economice 1 83

'III. Societatea sălbaticli a lui Thorstein Veblen 228

�X. Ereziile lui John Maynard Keynes 267

X. Contradicţiile lui Joseph Schumpeter 3 1 1

XI. Dincolo de filozofia lucrurilor pl1rnînteşti 336

Gllid pentru alte lecturi '352

Indice 360

FILOZOFII LUCRURILOR pĂMINTEŞTI n e-au învătat să privim evol utia societăti i ca pe o dramă al cărei sens poate fi descifrat de indivizi i care altminteri s-ar f i simtit doar pu rtati în voia u nor forte copleşitoare şi de neînteles. Ţel u l f inal al gîndiri i lor economice a fost întelegerea societăti i .

ROBERT L . HE ILB RONER

Cartea lui Heilbroner prezintă ideile marilor economişti, de la Smith, Ricardo şi Malthus, prin J. S. Mi i i , socialiştii utopici şi Marx, pÎnă la gÎnditori d i n seco l u l nostru, ca J. M. Keynes, J. Schumpeter şi alti i . Ceea ce o deosebeşte de obişnuitele istorii ale aceluiaşi domeniu este inspirata Îmbinare dintre expunerea evolutiei gÎndirii .economice şi o extrem de vie portretizare a pri ncipalilor ei exponenti , cu biografii adesea uluitoare, punctate de bizareri.i sau de drame, totul fi ind Înfătişat cu talent l iterar şi cu o vervă cuceritoare. Este probabi l - au spus-o şi uni i recenzenti americani - cea m. izbufită şi mai captivantă introduce,. În ştiinţa economică şi În istoria ej din cîte s-au scris vreodată. j

.-.'.