LUNI ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ · Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii Libanului pe care i-ai...

1

SLUJBELE

POSTULUI MARE

LUNI ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ

CONSILIUL EDITORIAL

AL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

2

Tipărită

cu binecuvîntarea Prea Sfințitului

NICODIM Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”

Edineț

3

ÎNCEPUTUL

SFÎNTULUI ŞI MARELUI POST LUNI, ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ

LA VECERNIE

DUMINICA IERTĂRII

SEARA După rugăciunea ceasului al 9-lea, preotul

stînd în faţa Sfintei Mese, zice: Binecuvîntat este Dumnezeul

nostru totdeauna, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor.

Citeţul 1: Amin. Veniţi să ne închi-

năm... (de 3 ori) Psalmul 103

Binecuvintează, suflete al meu, pe

Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,

măritu-Te-ai foarte! 2 Întru strălucire şi

în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce

Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 3

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce

acoperi cu ape cele mai de deasupra ale

lui; 4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce

umbli peste aripile vînturilor; 5 Cel ce

faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile

Tale pară de foc; 6 Cel ce ai întemeiat

pămîntul pe întărirea lui şi nu se va

clătina în veacul veacului. 7 Adîncul ca o

haină este îmbrăcămintea Lui; peste

munţi vor sta ape. 8 De certarea Ta vor

fugi, de glasul tunetului Tău se vor

înfricoşa. 9 Se suie munţi şi se coboară

văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi

nici nu se vor întoarce să acopere

pămîntul. 11 Cel ce trimiţi izvoare în văi,

prin mijlocul munţilor vor trece ape; 12

Adăpa-se-vor toate fiarele cîmpului,

asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 13 Peste

acelea păsările cerului vor locui; din

mijlocul stîncilor vor da glas. 14 Cel ce

adăpi munţii din cele mai de deasupra

ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va

sătura pămîntul. 15 Cel ce răsari iarbă

dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba

oamenilor; 16 Ca să scoată pîine din

pămînt şi vinul veseleşte inima omului; 17

Ca să veselească faţa cu untdelemn şi

pîinea inima omului o întăreşte. 18

Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii

Libanului pe care i-ai sădit; acolo

păsările îşi vor face cuib. 19 Locaşul

cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei

înalţi, adăpost cerbilor, stîncile, scăpare

iepurilor. 20 Făcut-ai luna spre vremi;

soarele şi-a cunoscut apusul său. 21 Pus-ai

întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi

toate fiarele pădurii; 22 Puii leilor mugesc

ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu

mîncarea lor. 23 Răsărit-a soarele şi s-au

adunat, şi în culcuşurile lor se vor culca. 24 Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea

sa pînă seara. 25 Cît s-au mărit lucrurile

Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai

făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea

Ta. 26 Marea aceasta este mare şi largă;

acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este

număr, vietăţi mici şi mari. 27 Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care

l-ai zidit, ca să se joace în ea. 28 Toate

către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană

la bună vreme. 29 Dîndu-le Tu lor, vor

aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se

vor umple de bunătăţi. 30Dar, întorcîndu-

Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei

duhul lor şi se vor sfîrşi, şi în ţărînă se

vor întoarce. 31 Trimite-vei duhul Tău şi

se vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. 32

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va

Domnul de lucrurile Sale. 33 Cel ce caută

spre pămînt şi-l face pe el de se

cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi

fumegă. 34 Cînta-voi Domnului în viaţa

mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi

4

fi. 35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele,

iar eu mă voi veseli de Domnul. 36 Piară

păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege,

ca să nu mai fie. Binecuvîntează, suflete

al meu, pe Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie,

Dumnezeule (de 3 ori).

Preotul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne, miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea

sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru

bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi

pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei

ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu

intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,

Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul

nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vladimir

şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop

Nicodim, pentru cinstita preoţime şi întru Hristos

diaconime şi pentru tot clerul, şi poporul , Domnului să ne rugăm.

Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,

stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi

pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu

credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne

rugăm.

Pentru buna întocmire a văzduhului,

pentru îmbelşugarea roadelor pămîntului şi

pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi

prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se

ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,

mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne

rugăm.

Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte

pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,

mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu

Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi

sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa

noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Corul: Ţie, Doamne.

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava,

cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi

Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin. Doamne, strigat-am

către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne,

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;

ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd

strig către Tine, auzi-mă, Doamne.

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca

tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor

mele, jertfă de seară, auzi-mă Doamne.

Citeţul 1: Pune, Doamne, strajă gurii

mele şi uşă de îngrădire împrejurul

buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre

cuvinte de vicleşug, ca să-mi

dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu

oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi

însoţi cu aleşii lor. Certa-mă-va dreptul

cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul

păcătoşilor să nu ungă capul meu; că

încă şi rugăciunea mea este împotriva

vrerilor lor. Prăbuşească-se de pe stîncă

judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile

mele că s-au îndulcit, ca o brazdă de

pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au

oasele lor lîngă iad. Căci către Tine,

Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine

am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie

şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit

sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am

strigat, cu glasul meu către Domnul m-

am rugat. 2 Vărsa-voi înaintea Lui

rugăciunea mea, necazul meu înaintea

Lui voi spune. 3 Cînd lipsea dintru mine

duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat,

ascuns-au cursă mie. 4 Luat-am seama

de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine

să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine

şi nu este cel ce caută sufletul meu. 5

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:

“Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în

pămîntul celor vii. 6 Ia aminte la

rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că

s-au întărit mai mult decît mine.

(Stih. Pe 10):

Citeţul 2: Scoate din temniţă sufle-

tul meu, ca să laude numele Tău,

Doamne!

Citeţul 1: Laudă de seară aducem

Ție, Hristoase, cu tămîie și cu cîntări

5

duhovnicești; miluiește, Mîntuitorule,

sufletele noastre.

Citeţul 2: Pe mine mă aşteaptă

drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.

Citeţul 1: Mîntuiește-mă, Doamne,

Dumnezeul meu, că Tu ești mîntuirea

tuturor. Viforul patimilor mă tulbură, și

greutatea fărădelegilor mă cufundă; dă-

mi mînă de ajutor, și la lumina umilinței

mă ridică, ca un milostiv și iubitor de

oameni.

Citeţul 2: Dintru adîncuri am strigat

către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul

meu!

Citeţul 1: Adună gîndul meu cel

risipit, Doamne, și inima cea înțelenită

curățește-o; dă-mi pocăință ca lui Petru,

ca vameșul suspinare și ca desfrînatei

lacrimi; ca să mă rog Ție cu mare glas:

Dumnezeule, mîntuiește-mă ca un

milostiv și iubitor de oameni.

Citeţul 2: Fie urechile Tale cu luare-

aminte la glasul rugăciunii mele!

Citeţul 1: De multe ori săvîrșind

cîntarea, m-am aflat făcînd păcat, cu

limba spunînd cîntări, iar cu sufletul,

gîndind cele necuvioase. Ci, îndreptează-

le pe amîndouă, Hristoase Dumnezeule,

prin pocăință, și mă miluiește.

Citeţul 2: De Te vei uita la fără-

delegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

Că la Tine este milostivirea.

Citeţul 1: Cu înfrînare să ne sîrguim

toţi a smeri trupul, trecînd dumnezeiasca

măsură a Postului celui fără prihană. Şi

cu rugăciuni, şi cu lacrimi să căutăm pe

Domnul, Cel ce ne mîntuieşte pe noi, şi

uitare răutăţii desăvîrşit să facem,

strigînd: „Greşit-am Ţie, mîntuieşte-ne

ca odinioară pe niniviteni, Hristoase

Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei

cereşti, Mult - Îndurate.”

Citeţul 2: Pentru numele Tău, Te-

am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul

meu spre cuvîntul Tău, Nădăjduit-a

sufletul meu în Domnul,

Citeţul 1: Mă deznădăjduiesc,

adu-cîndu-mi aminte de lucrările mele,

Doamne, cele vrednice de toată

pedeapsa; că iată, neuitîndu-mă la

cinstitele Tale porunci, Mîntuitorule, rău

mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta

curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog:

„Luminează-mă prin post şi prin

rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scîrbi

de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi

Preabunule.”

Citeţul 2: Din straja dimineţii pînă

în noapte. Din straja dimineţii să

nădăjduiască Israel spre Domnul.

Citeţul 1: Vremea Postului să o

începem cu bucurie, supunîndu-ne pe noi

nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne

lămurim sufletul, să ne curăţim trupul.

Să postim precum de bucate, aşa şi de

toată patima, desfătîndu-ne cu virtuţile

Duhului. Întru care, petrecînd cu

dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea

preacinstită patima lui Hristos

Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte

bucurîndu-ne.

Citeţul 2: Că la Domnul este mila si

multă mîntuire la El şi El va izbăvi pe

Israel din toate fărădelegile lui. Citeţul 1: stihira sfîntului d in Mineu.

Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul toate

neamurile; lăudaţi-L pe El toate

popoarele; Citeţul 1: stihira sfîntului din Mineu.

Citeţul 2: Că s-a întărit mila Lui

peste noi şi adevărul Domnului rămîne în

veac. Citeţul 1: stihira sfîntului din Mineu.

Corul: Slavă… Şi acum… a

Născătoarei din Mineu.

VOHODUL.

Diaconul: Înţelepciune, drepţi.

Corul: Lumină lină a sfintei slave a

Tatălui ceresc Celui fără de moarte,

Celui Sfînt şi Fericit, Iisuse Hristoase,

venind la apusul soarelui, văzînd lumina

cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul,

şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti

în toată vremea a fi lăudat de glasuri

cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai

viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Diaconul: Înţelepciune. Să luăm

aminte. Prochimen, glasul al 8-lea: Să nu

întorci faţa Ta de la sluga Ta; cînd mă

necăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre

sufletul meu şi-l mîntuieşte pe el.

Corul: Să nu întorci faţa Ta ...

6

Diaconul: Mîntuirea Ta,

Dumnezeule, să mă sprijinească. Corul: Să nu întorci faţa Ta ...

Diaconul: Să vadă săracii şi să se

veselească.


Diaconul: Căutaţi pe Dumnezeu şi

va fi viu sufletul vostru.


Diaconul: Să nu întorci faţa Ta de la

sluga Ta; cînd mă necăjesc, degrab mă

auzi.

Corul: Ia aminte spre sufletul meu,

şi-l mîntuieşte pe el.

Citeţul 1: Învredniceşte-ne, Doam-

ne, în seara aceasta, fără de păcat să ne

păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne

Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat, şi

preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum

am nădăjduit întru Tine. Bine eşti

cuvîntat, Doamne, învaţă-mă

îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat,

Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările

Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,

luminează-mă cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile

mîinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie

se cuvine laudă, Ţie se cuvine cîntare, Ţie

slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului, şi

Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor. Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea

de seară Domnului.

Doamne miluieşte.


pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Seara toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi

fără de păcat, la Domnul să cerem.

Dă Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor

sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşelile noastre,

la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace

lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru

pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.

Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere,

neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea

judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfînta, curata, prebinecuvîntata,

mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi

pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa


Ţie Doamne!

Preotul: Că bun şi iubitor de oameni

Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului,

şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin.

Preotul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului tău.

Preotul: Capetele noastre, Domnului să le

plecăm. Corul: Ţie Doamne.

Preotul: Fie stăpînirea împărăţiei Tale

binecuvîntată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului ,

şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin.

STIHOAVNA, g lasul al 4-lea:

Corul: Strălucit-a harul Tău,

Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor

noastre. Iată vreme bineprimită, iată

vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile

întunericului şi să ne îmbrăcăm cu

armele luminii. Ca, trecînd noianul cel

mare al Postului, să ajungem la Învierea

cea de a treia zi a Domnului şi

Mîntuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel

ce mîntuieşte sufletele noastre.

Citeţul 1: Către Tine, Cel ce locuieşti în

cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sînt ochii

robilor la mîinile stăpînilor lor, precum sînt ochii

slujnicei la mîinile stăpînei sale, aşa sînt ochii

noştri spre Domnul Dumnezeul nostru, pînă ce Se

va milostivi s pre noi.

Citeţul 2: Strălucit-a harul Tău,

Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor

noastre. Iată vreme bineprimită, iată

vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile

întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu

armele luminii. Ca, trecînd noianul cel

mare al Postului, să ajungem la Învierea

cea de a treia zi a Domnului şi

Mîntuitorului nostru, Iisus Hristos, Cel

ce mîntuieşte sufletele noastre.

Citeţul 1: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,

miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am săturat

de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul

nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea

celor mîndri.

Citeţul 2: Cel ce eşti preaslăvit întru

pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase

Dumnezeule, fiind rugat de dînşii,

trimite-ne nouă mare milă.

7

Slavă..., a sfîntului d in Mineu de are; Şi

acum..., a Născătoarei, după glasul de la Minei; iar

de nu are,

Citeţul 1: Slavă... Şi acum..., a

Născătoarei, acelaşi g las:

Cetele îngerilor te slăvesc pe tine,

Maica lui Dumnezeu, că pe Dumnezeu,

Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este

pururea cu Tatăl şi cu Duhul, şi Care a

aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia

Sa; pe Care roagă-L să mîntuiască şi să

lumineze sufletele celor ce te laudă pe

tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.

Corul: Acum slobozește pe robul

Tău, Stăpîne, în pace, după cuvîntul Tău,

căci văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe

care ai gătit-o înaintea feţei tuturor

popoarelor: lumină spre descoperirea

neamurilor şi slavă poporului Tău,

Israel.

Citeţul 2: Sfinte Dumnezeule…,

Preasfîntă Treime…, Tatăl nostru…

Preotul: Că a Ta este împărăţia…

Corul: Amin. Şi se cîntă troparele acestea,

glasul al 5-lea: Născătoare de Dumnezeu Fecioară,

bucură-te, ceea ce eşti plină de har,

Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvîntată eşti tu între femei şi

binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că

ai născut pe Mîntuitorul sufletelor

noastre. (o metanie)

Slavă…

Botezătorule al lui Hristos, pe noi

toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de

fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a

te ruga pentru noi. (o metanie)

Şi acum…

Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor

Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de

primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi

folositori către Mîntuitorul v-am cîştigat. (o metanie)

Sub milostivirea ta scăpăm,

Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile

noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci

din primejdii ne izbăveşte pe noi, una

curată, una binecuvînată. (aceasta se zice

fără metanie)

Citeţul 1: Doamne miluieşte (de 40 de

ori), Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti mai

cinstită…, Întru numele Domnului…

binecuvîntează.

Preotul: Cel ce este binecuvîntat,

Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Citeţul 1: Amin.

Împărate ceresc, pe

binecredinciosul nostru popor ocroteşte-

l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi

îmblînzeşte, lumea o împacă, sfînt locaşul

acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte

răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în

locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi

întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte,

ca un bun şi de oameni Iubitor. Preotul cu glas tare rosteşte rugăciunea

cuviosului Părintelu i nostru, Efrem Siru l:

Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul

trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire

şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al

răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii

Tale. (o metanie)

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca

să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe

fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor.

Amin. (o metanie)

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase

Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Corul: Slavă…, Şi acum… Doamne

miluieşte (de 3 ori)… binecuvîntează.

Preotul: Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale ...

Corul: Pe Marele Domn şi Părintele

nostru, Kiril, Preafericitul Patriah al

Moscovei şi a toată Rusia şi pe Domnul

nostru, Înalt Preasfinţitul Vladimir,

Mitropolitul Chişinăului şi a toată

Moldova, şi pe Domnul nostru,

Preasfinţitul Nicodim, Episcopul de

Edineţ şi Briceni, şi pe toţi dreptmăritorii

creştini, Doamne, îi păzeşte întru mulţi

ani.

După aceasta urmează

CINUL IERTĂRII

Preotul: rosteşte un cuvînt de învăţătură şi

apoi îşi cere iertare de la toţi, făcînd 3 metanii în faţa

poporului. Apoi sărută icoana Mîntuitorului care se

află pe un analog, lîngă amvon.

După aceasta, poporul sărută fiecare icoana,

ia binecuvîntare şi pleacă în pace acasă.

Corul: În acest timp cîntă: La rîul

Babilonului… Uşile pocăinţei… şi alte

cîntări de pocăinţă.

8

L U N I D I M I N E A Ţ A

U T R E N I A

Preotul: Binecuvîntat este

Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor.

Citeţul 1: Amin.

Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă

Treime..., Tatăl nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăţia...

Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte

(de 12 ori). Slavă..., Şi acum... Veniţi să ne

închinăm... (de 3 o ri) Şi apoi citeţul începe psalmii obişnuiţi de

dimineaţă, în timpul cărora Preotul săvîrşeşte cădirea mare.

Psalmul 19:

Auză-te Domnul în ziua necazului,

scutească-te numele Dumnezeului lui

Iacob. 2 Trimită ţie ajutor din locaşul

Său cel sfînt şi din Sion sprijinească-te pe

tine. 3 Pomenească toată jertfa ta,

arderea de tot a ta bine-plăcută să-I fie. 4

Dea ţie Domnul după inima ta şi tot

sfatul tău să-l plinească. 5 Bucura-ne-

vom de mîntuirea Ta şi întru numele

Dumnezeului nostru ne vom mări.

Plinească Domnul toate cererile tale. 6

Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul

pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 7

Auzi-L-va pe Dînsul din cerul cel sfînt al

Lui. 8 Unii se laudă cu căruţele lor, alţii

cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele

Domnului Dumnezeului nostru. 9 Aceştia

s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am

sculat şi ne-am îndreptat. 10 Doamne,

mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi,

în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20:

Doamne, întru puterea Ta se va

veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se

va bucura foarte. 2 După pofta inimii lui

i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai

lipsit pe el. 3 Că l-ai întîmpinat pe el cu

binecuvîntările bunătăţii, pus-ai pe capul

lui cunună de piatră scumpă. 4 Viaţă a

cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de

zile în veacul veacului. 5 Mare este slava

lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare

cuviinţă vei pune peste el. 6 Că îi vei da

lui binecuvîntare în veacul veacului,

veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu

faţa Ta. 7 Că împăratul nădăjduieşte în

Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu

se va clăti. 8 Află-se mîna Ta peste toţi

vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi

cei ce Te urăsc pe Tine. 9 Pune-i-vei pe ei

ca un cuptor de foc în vremea arătării

Tale; 10 Domnul întru mînia Sa îi va

tulbura pe ei şi-i va mînca pe ei focul. 11

Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi

sămînţa lor dintre fiii oamenilor. 12 Că au

gîndit rele împotriva Ta, au cugetat

sfaturi, care nu vor putea să stea. 13 Că îi

vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei

ţinti capul lor. 14 Înalţă-Te, Doamne,

întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda

puterile Tale.

Slavă..., Şi acum..., Sfinte

Dumnezeule... Preasfîntă Treime..., Tatăl

nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăţia...

Citeţul 1: Amin.

Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău

şi binecuvintează moştenirea Ta.

Biruinţă binecredincioşilor creştini

asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu

crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă ...,

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de

bunăvoie, poporului Tău celui nou,

numit cu numele Tău, îndurările Tale

dăruieşte, Hristoase Dumnezeule.

Veseleşte cu puterea Ta pe drept

credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui

biruinţă asupra potrivnicilor, avînd

ajutorul Tău armă de pace, nebiruită

biruinţă.

Şi acum...,

Folositoare, neînfricată şi

neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce

eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot

lăudată Născătoare de Dumnezeu.

Întăreşte viaţa cea de obşte a

dreptmăritorilor creştini. Mîntuieşte pe

cei ce i-ai rînduit să conducă şi le dă lor

birunţă din cer, pentru că ai născut pe

Dumnezeu, ceea ce eşti una

binecuvîntată. Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,

după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni

Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

9

Corul: Amin.

Întru numele Domnului, ... binecuvintează.

Preotul: S lavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de

viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna,


Corul: Amin.

Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu şi pe pămînt pace, între

oameni bunăvoire (de 3 ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi

gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori).

Psalmul 3

Doamne, cît s-au înmulţit cei ce mă

necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; 2

Mulţi zic sufletului meu: “Nu este

mîntuire lui, întru Dumnezeul lui!” 3 Iar

Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava

mea şi Cel ce înalţi capul meu. 4 Cu

glasul meu către Domnul am strigat şi m-

a auzit din muntele cel sfînt al Lui. 5 Eu

m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-

am, că Domnul mă va sprijini. 6 Nu mă

voi teme de mii de popoare, care

împrejur mă împresoară. 7 Scoală,

Doamne, mîntuieşte-mă, Dumnezeul

meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă

vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai

zdrobit. 8 A Domnului este mîntuirea şi

peste poporul Tău, binecuvîntarea Ta.

Eu m-am culcat şi am adormit;

sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul 37

Doamne, nu cu mînia Ta să mă

mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă

cerţi. 2 Că săgeţile Tale s-au înfipt în

mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta. 3

Nu este vindecare în trupul meu de la

faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele

mele de la faţa păcatelor mele. 4 Că

fărădelegile mele au covîrşit capul meu,

ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5

Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele,

de la faţa nebuniei mele. 6 Chinuitu-m-

am şi m-am gîrbovit pînă în sfîrşit, toată

ziua mîhnindu-mă umblam. 7 Că şalele

mele s-au umplut de ocări şi nu este

vindecare în trupul meu. 8 Necăjitu-m-

am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din

suspinarea inimii mele. 9 Doamne,

înaintea Ta este toată dorirea mea şi

suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a

tăria mea şi lumina ochilor mei, şi

aceasta nu este cu mine. 11 Prietenii mei

şi vecinii mei în preajma mea s-au

apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai

mei departe au stat. 12 Şi se sileau cei ce

căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele

rele mie grăiau deşertăciuni şi

vicleşuguri toată ziua cugetau. 13 Iar eu,

ca un surd, nu auzeam şi ca un mut ce

nu-şi deschide gura sa. 14 Şi m-am făcut

ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui

mustrări. 15 Că spre Tine, Doamne, am

nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,

Dumnezeul meu, 16 Că am zis, ca nu

cumva să se bucure de mine vrăjmaşii

mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele,

împotriva mea s-au semeţit. 17 Că eu spre

bătăi gata sînt şi durerea mea înaintea

mea este pururea. 18 Că fărădelegea mea

eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru

păcatul meu; 19 Iar vrăjmaşii mei trăiesc

şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au

înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 20

Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă

defăimau, că urmam bunătatea. 21 Nu mă

lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te

depărta de la mine, 22 Ia aminte spre

ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul

meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte

spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii

mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe

Tine Te caut dis-de-dimineaţă. 2 Însetat-a

de Tine sufletul meu, suspinat-a după

Tine trupul meu, 3 În pămînt pustiu şi

neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel

sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea

Ta şi slava Ta. 4 Că mai bună este mila

Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda. 5 Aşa Te voi binecuvînta în viaţa mea, şi

în numele Tău voi ridica mîinile mele. 6

Ca de seu şi de grăsime să se sature

sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va

lăuda gura mea. 7 De mi-am adus aminte

de Tine în aşternutul meu, în dimineţi

am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul

meu 8 Şi întru acoperămîntul aripilor

Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul

meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit

dreapta Ta. 9 Iar ei în deşert au căutat

sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos

10

ale pămîntului; da-se-vor în mîinile

sabiei, părţi vulpilor vor fi. 10 Iar

împăratul se va veseli de Dumnezeu;

lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că

s-a astupat gura celor ce grăiesc

nedreptăţi.

În dimineţi am cugetat la Tine, că

ai fost ajutorul meu. Şi întru

acoperămîntul aripilor Tale mă voi

bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi

pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.



vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie

Dumnezeule (de 3 ori). Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh.

Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în


Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mîntuirii

mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea

Ta. 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea

mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea,

Doamne. 3 Că s-a umplut de rele sufletul

meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. 4

Socotit am fost cu cei ce se coboară în

groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,

între cei morţi slobod. 5 Ca nişte oameni

răniţi ce dorm în mormînt, de care nu Ţi-

ai mai adus aminte şi care au fost

lepădaţi de la mîna Ta. 6 Pusu-m-au în

groapa cea mai de jos, întru cele

întunecate şi în umbra morţii. 7 Asupra

mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate

valurile Tale le-ai adus spre mine. 8

Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine,

ajuns-am urîciune lor. 9 Închis am fost şi

n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de

suferinţă. 10 Strigat-am către Tine,

Doamne, toată ziua întins-am către Tine

mîinile mele. 11 Oare, morţilor vei face

minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te

vor lăuda pe Tine? 12 Oare, va spune

cineva în mormînt mila Ta şi adevărul

Tău în locul pierzării? 13 Oare, se vor

cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi

dreptatea Ta în pămînt uitat? 14 Iar eu

către Tine, Doamne, am strigat şi

dimineaţa rugăciunea mea Te va

întîmpina. 15 Pentru ce, Doamne, lepezi

sufletul meu şi întorci faţa Ta de la

mine? 16 Sărac sînt eu şi în osteneli din

tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am

smerit şi m-am mîhnit. 17 Peste mine au

trecut mîinile Tale şi înfricoşările Tale

m-au tulburat. 18 Înconjuratu-m-au ca

apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19

Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe

vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia

mea.

Doamne, Dumnezeul mîntuirii

mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea

Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea

mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102


Domnul şi toate cele din lăuntrul meu,

numele cel sfînt al Lui. 2 Binecuvintează,

suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate

binefacerile Lui. 3 Pe Cel ce curăţeşte

toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă

toate bolile tale; 4 Pe Cel ce izbăveşte din

stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te

încununează cu milă şi cu îndurări; 5 Pe

Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;

înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile

tale. 6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi

judecată tuturor celor ce li se face

strîmbătate. 7 Cunoscute a făcut căile

Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. 8 Îndurat şi milostiv este Domnul,

îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9 Nu

pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va

mînia. 10 Nu după păcatele noastre a

făcut nouă, nici după fărădelegile noastre

a răsplătit nouă, 11 Ci cît este de departe

cerul de pămînt, atît este de mare mila

Lui, spre cei ce se tem de El. 12 Pe cît sînt

de departe răsăriturile de la apusuri,

depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 13 În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a

miluit Domnul pe cei ce se tem de El. 14

Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-

şi-a aminte că ţărînă sîntem. 15 Omul ca

iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa

va înflori. 16 Că vînt a trecut peste el şi nu

va mai fi, şi nu se va mai cunoaşte încă

locul său. 17 Iar mila Domnului din veac

în veac spre cei ce se tem de Dînsul, 18 Şi

dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce

11

păzesc legămîntul Lui 19 Şi-şi aduc

aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe

ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi

împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte. 20

Binecuvîntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui,

cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui

şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21

Binecuvîntaţi pe Domnul toate puterile

Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22

Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile

Lui; în tot locul stăpînirii Lui,

binecuvintează, suflete al meu, pe

Domnul.

În tot locul stăpînirii Lui,

binecuvintează, suflete al meu, pe

Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea,

ascultă cererea mea, întru credincioşia

Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu

intri la judecată cu robul Tău, că nimeni

din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi

viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a

să locuiesc în întuneric ca morţii cei din

veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima

mea încremenită în lăuntrul meu. 5

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de

demult; cugetat-am la toate lucrurile

Tale, la faptele mîinilor Tale m-am

gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile

mele, sufletul meu, ca un pămînt

însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că

a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa

Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor

ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud

dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e

nădejdea. Arată-mi calea pe care voi

merge, că la Tine am ridicat sufletul

meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la

Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac

voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la

pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele

Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru

dreptatea Ta scoate din necaz sufletul

meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe

vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce

necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul

Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea

Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea

Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Duhul Tău cel bun să mă

povăţuiască la pămîntul dreptăţii.



vecilor. Amin.


Dumnezeule (de 3 ori). Preotul zice ectenia mare:

Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne, miluieşte. Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea


Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea

sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea

tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-

însa, Domnului să ne rugăm.


Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul nostru,

Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir şi pentru Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim, pentru

cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru

tot clerul, şi poporul, Domnului să ne rugăm.


Stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm. Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi


credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru

îmbelşugarea roadelor pămîntului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin

aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,

pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor, Domnului să

ne rugăm. Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,

mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe

noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi

pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa

noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm

Corul: Ţie Doamne.

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea

şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh,


Corul: Amin.

Apoi se cîntă: Aliluia (de 3 ori), după glasul de

rînd cu aceste patru stihuri:

Preotul: De noapte mînecă duhul meu către

Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sînt poruncile

Tale pe pămînt.

Corul: Aliluia (de 3 ori)

Preotul: Dreptate vă învăţaţi toţi cei ce locuiţi

pe pămînt.

12


Preotul: Pizmuire va cuprinde pe poporul cel

neînvăţat şi acum focul pe cei potrivnici va mînca.


Preotul: Adaugă lor rele, Doamne, adaugă

rele celor măriţi ai pămîntului.


Şi după Aliluia, se cîntă troparele Treimice ale

glasului de rînd, fiecare cîte o dată. Glasul al 3-lea:

Citeţul 1: Treime de o ființă și

nedespărțită, Unime în trei ipostasuri și

împreună - vecuitoare, Ție, ca unui

singur Dumnezeu, cîntare îngerească

cîntăm:

Corul: „Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti,

Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor

fără de trup, miluieşte-ne pe noi.”

Citeţul 1: Slavă Tatălui şi Fiului, şi

Sfîntului Duh.

Pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul

cel împreună fără de început, pe Duhul

cel împreună-vecuitor, Dumnezeirea cea

una, ca heruvimii a slăvi, îndrăznind

zicem:


Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile

tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe

noi.”



Fără de veste Judecătorul va veni,

și faptele fiecăruia se vor descoperi; deci

cu frică să grăim în miezul nopții:


Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea

de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh.

Citeţul 1: Şi acum şi pururea şi în


ŞI CITEŞTE CATISMA A 4-A:

După întîia Catismă, Sedealna de umilinţă, glasul 1:

Citeţul2: La judecata cea

înfricoșătoare fără pîrîși voi fi mustrat,

fără martori voi fi pedepsit; că se vor

deschide cărțile conștiinței și lucrurile

cele ascunse se vor descoperi. Deci mai

înainte pînă ce vei cerceta cele lucrate de

mine, la acea priveliște a toată lumea,

Dumnezeule, milostivește-Te spre mimne

și mă mîntuiește.

Stih: Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri

pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

Pînă cînd stărui în păcate, suflete al

meu? Pînă cînd pui amînare pocăinței?

Ia în gînd judecta ce va să fie și roagă-te

Domnului: Greșit-am, Doamne! Cel ce

ești fără păcat, miluiește-mă.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei:

Fiecare unde se mîntuiește, acolo

după dreptate și aleargă; și care altă

scăpare este precum tu, Născătoare de

Dumnezeu, care acoperi sufletele

noastre. Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii

Săi, Dumnezeul lui Israel.

Martirica:

Cine nu se va mira de vite jiile cele

nebiruite ale sfinților mucenici? Cine nu

se uimi de isprăvile lor cele de-a

pururea? Căci cu focul și cu bătăile, cu

fiarele și cu înjunghierile au biruit pe

vrăjmașul cel protivnic, momelile

împăraților nesuferindu-le și îngrozirile

tiranilor nebăgîndu-le în seamă. Pentru

aceasta și cununi au luat de la Hristos

Dumnezeu, Cel ce dăruiește lumii mare

milă.

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh.




După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 2-lea:

Podobie: Ceea ce eşti izvorul milei...

Cu dumnezeiescul început al

Postului să cîştigăm umilinţă sufletească,

strigînd: „Stăpîne Hristoase, primeşte

rugăciunea noastră, ca nişte tămîie

aleasă şi Te rugăm mîntuieşte-ne pe noi

de stricăciunea cea urît - mirositoare şi

de înfricoşătoarea osîndă, ca Cel ce eşti

Însuţi bine – primitor!”

Slavă..., tot acesta;

Şi acum... a Născătoarei:

Ceea ce eşti izvorul milei,

învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de

Dumnezeu, de milostivire; caută spre

poporul cel păcătos, arată precum de-a

pururea putera ta; că spre tine

nădăjduim, ţie strigăm: „Bucură-te,

13

precum oarecînd Gavriil, mai-marele

voievod al cetelor fără de trupuri.”

Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori).


Duh.




După catisma a 3-a , Sedealna, glasul al 2-lea:

Prea cinstitul Post să-l începem cu

bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor

porunci ale lui Hristos, Dumnezeul

nostru, care sînt: strălucirea dragostei,

fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei,

tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi

la sfînta Înviere cea de a treia zi, care

luminează lumea cu nestricăciunea.

Slavă... tot acesta.

Şi acum..., a Născătoarei:

Rugăciunea ta cea nebiruită

cîştigînd-o în necazuri, scap în chip

minunat, mai presus de nădejde, de cei ce

mă necăjesc, o, Maică a Dumnezeului

nostru! Că tu apuci înainte totdeauna,

gonind întunericul multelor păcate, ale

celor ce se roagă ţie cu credinţă. Pentru

aceasta, cu mulţumire, strigăm ţie:

„Primeşte, Stăpînă, aceste scurte laude

de mulţumire, pentru că îmi eşti întru

toate ajutătoare!” Doamne miluieşte (de 3 ori).



vecilor. Amin.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după

mare mila Ta. 2 Şi, după mulţimea

îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3 Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea

şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că

fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul

meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie

unuia am greşit şi rău înaintea Ta am

făcut, aşa încît drept eşti Tu întru

cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca

Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am

zămislit şi în păcate m-a născut maica

mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele

nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii

Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu

isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai

vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului

meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-

vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce

faţa Ta de către păcatele mele, şi toate

fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă

curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi

duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru

ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi

Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu

duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi

pe cei fărădelege căile Tale şi cei

necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15

Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge,

Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele;

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide, şi

gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi

voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu

le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu:

duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită

Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine,

Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,

şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20

Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,

prinosul şi arderile de tot; atunci vor

pune pe altarul Tău viţei.

Preotul: Mîntuieşte, Dumnezeule, poporul

Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea

Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea

dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele

Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea

Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă

făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor

netrupeşti Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului

Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli;

cu ale celor între sfinţi Părinţilor noştri şi mari dascăli

ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie

Cuvîntătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur; cu ale

Sfinţilor Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei; cu ale celor între sfinţi Părinţilor noştri:

Nicolae al Mirelor Lichiei, Spiridon al Trimitundei,

făcătorilor de minuni, Calinic de la Cernica, Iosif cel

Nou, Ioan, Nectarie, Mitrofan, Iorest şi Sava, Varlaam

și Dosoftei, mitropoliții Moldovei, Gavriil, mitropolitul Chișinăului și Hotinului şi cu ale sfinţilor sfinţiţi

mucenici: Ciprian, Ignatie, Irineu, Foca şi Haralambie,

şi cu ale tuturor sfinţilor ierarhi; cu ale sfinţilor, mari

Mucenici: Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie,

izvorîtorul de mir, Pantelimon, Teodor Tiron, Teodor Stratilat şi Ioan cel Nou, cu ale sfintului Mucenic

Dorimedont, cu ale tuturor sfinţilor bunilor biruitori

mucenici; cu ale Sfintei Cuvioase Muceniţe Elizabeta şi

cu ale Preacuvioaselor maici Parascheva și Agafia; cu

ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri: Antonie şi Teodosie de la Kievo-

Pecersca, Iov de la Poceaev, Serafim de la Sarov,

Serghie şi Nicon de la Radonej, Ambrozie de la Optina

14

şi Simeon Noul-Teolog, Siluan Atonitul, şi cu ale preacuviosului părintelui nostru Paisie de la Neamţ, cu

ale Sfîntului (N), a cărui pomenire o săvîrşim; cu ale

sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi, Ioachim şi

Ana şi cu ale tuturor sfinţilor; rugămu-Te, mult-

Milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Corul: Doamne miluieşte (de 12 ori)

Preotul: Cu mila şi cu îndurările şi

cu iubirea de oameni a Unuia-Născut

Fiului Tău, cu Care eşti binecuvîntat,

împreună cu Preasfîntul şi bunul şi de

viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi


Corul: Amin.

CÎNTAREA 1-A

Citeţul 1: Să cîntăm Domnului, căci

cu slavă S-a prea-slăvit! Pe cal şi pe

călăreţ în mare i-a aruncat!

Tăria mea şi mărirea mea este

Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este

Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi,

Dumnezeul părintelui meu şi-L voi

preaînălţa!

Domnul este viteaz în luptă;

Domnul este numele Lui.

Carele lui Faraon şi oştirea lui în

mare le-a aruncat; pe căpeteniile cele de

seamă ale lui, Marea Roşie le-a înghiţit,

Adîncul le-a acoperit, în fundul

mării ca o piatră s-au pogorît.

Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat

tăria. Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, pe

vrăjmaşi a sfărîmat.

Cu mulţimea slavei Tale ai surpat

pe cei potrivnîci. Trims-ai mînia Ta şi i-a

mistuit ca pe nişte paie.

La suflarea nărilor Tale s-a

despărţit apa; strînsu-s-au la un loc apele

ca un perete şi s-au închegat valurile în

inima mării. Corul: Irmosul sfîntului din Mineu:

Citeţul 1:Vrăjmaşul zicea: “Alerga-

voi după ei şi-i voi ajunge; pradă-voi

împăraţi şi-mi voi sătura sufletul de

răzbunare; voi scoate sabia şi mîna mea

îi va stîrpi”. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Dar ai trimis Tu, Duhul

Tău şi marea i-a înghiţit; afundatu-s-au

ca plumbul în apele cele mari. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Doamne, cine este

asemenea Ţie între dumnezei? Cine este

asemenea Ţie preaslăvit în sfinţenie,

minunat întru slavă şi făcător de

minuni? Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Întins-ai dreapta Ta şi i-a

înghiţit pămîntul! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Călăuzit-ai cu mila Ta

acest popor şi 1-ai izbăvit; Tu îl

povăţuieşti cu puterea Ta spre locaşul

sfinţeniei Tale. Citeţul 2: A Născătoarei din Mineu

Citeţul 1: Auzit-au neamurile şi s-au

cutremurat; frică a cuprins pe cei din

Filisteia.

Citeţul 2: Cum voi plînge acum

căderea mea? Ce început voi pune

mîntuirii mele? Eu, cel ce desfrînat, am

vieţuit, Îndurate, cu judecăţile pe care le

ştii, mîntuieşte-mă.

Iată vremea pocăinţei, iată ziua

mîntuirii, intrarea Postului; suflete,

priveghează şi intrările poftelor închide-

le, către Domnul uitîndu-te.

Citeţul 1: Atunci s-au spăimîntat

căpeteniile Edomului, pe conducătorii

Moabului cutremur i-a cuprins şi toţi cîţi

trăiesc în Canaan şi-au pierdut

cumpătul.

Citeţul 2: Întreitul val al păcatelor

învăluindu-se, întru adîncul

deznădăjduirii mă trage; ci la noianul

îndurării Tale alerg, Doamne,

mîntuieşte-mă.

Citeţul 1: Frică şi groază va cădea

peste ei şi de măreţia braţului Tău ca

pietrele vor încremeni, pînă va trece

poporul Tău, Doamne, pînă va trece

poporul Tău acesta, pe care 1-ai cîştigat

Tu.

Citeţul 2: Însumi eu, păcătosul, m-

am făcut rob, însumi eu mi-am deschis

uşa poftelor. Lesne-iertătorule, Cuvinte,

întoarce-mă, miluieşte-mă cu

milostivirea Ta.

Citeţul 1: Tu îl vei duce şi-1 vei sădi

în muntele moştenirii Tale, în locul ce ţi

1-ai făcut sălăşluire, Doamne, în locaşul

sfînt cel zidit de mîinile Tale, Doamne.

Citeţul 2: Fecioară, care ai născut

Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe

mine, cel rănit de patimi, şi, din focul cel

15

veşnic, mă scoate, ceea ce singură eşti de

Dumnezeu cu har dăruită.

Citeţul 1: Împărăţi-va Domnul în

veac şi în veacul veacului.

Citeţul 2: Veniţi, popoare, să primim

astăzi darul posturilor, ca pastorale vreme

a pocăinţei de Dumnezeu dăruită, şi cu

aceasta, pe Mîntuitorul să- L înduplecăm.

Citeţul 1: Căci caii lui Faraon cu

carele şi călăreţii lui au intrat în mare.

Întors-a Domnul asupra lor apele mării, iar

fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe

uscat.

Citeţul 2: Sosit-a acum vremea

nevoinţelor, intrat-a călătoria Postului; să-L

începem toţi cu dragoste, aducînd

Domnului virtuţi ca nişte daruri.

Citeţul 1: Slavă… a Treimii,

Citeţul 2: Unime nealcătuită întreit

luminătoare, singură preastăpînitoare,

atotputernică, atotvieţuitoare, Dumnezeule

şi Doamne, Părinte atotţiitorule, Fiule şi

Duhule, mîntuieşte pe cei ce Te cinstesc pe

Tine.

Citeţul 1: Şi acum..., a Născătoarei:

Citeţul 2: Să lăudăm sfîntul munte al

lui Dumnezeu, pe Maria cea neîntinată,

dintru care a răsărit celor din întuneric

Soarele dreptăţii, Hristos, Cel ce este viaţa

tuturor.

Citeţul 1: Slavă Ţie, Dumnezeul

nostru, slavă Ţie.

Citeţul 2: Car de foc a luat pe Ilie cel

luminat, cu postul fiind întrarmat, pe Moise

l-a arătat văzător celor negrăite şi noi, pe

acesta primindu-l, vom vedea pe Hristos.



Citeţul 2: Adam a mîncat mîncare şi l-

a alungat din rai neînfrînarea, iar pe noi,

Doamne, primindu-ne, Postul ne va arăta

vrednici de pocăinţă, Iubitorule de oameni.

Corul: „Veniţi popoare să cîntăm

cîntare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a

despărţit marea şi a trecut poporul, pe care l-

a scăpat din robia egiptenilor, căci cu slavă s-

a preaslăvit„.

CÎNTAREA A 3-A Aici irmosul de la canonul sfîntului nu se cîntă, ci se

cîntă la sfîrşitul cîntării.

Citeţul 1: Domnul din înălţimea

cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va

judeca marginile pămîntului, drept fiind.

Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: El va da tărie regilor noştri

şi fruntea Unsului Său o va înălţa. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


Sfîntului Duh. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: Troparul Născătoarei din Mineu Corul cîntă irmosul sfîntului de la cîntarea a treia.

Preotul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne

rugăm.

Doamne miluieşte Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,

Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita

Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Ţie Doamne.

Preotul: Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie

slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor.

Amin.

Citeţul 1: sedealna sfîntului din Mineu, odată.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei

CÎNTAREA A 4-A: Corul: Irmosul sfîntului din Mineu:

Citeţul 1: Domnul, Stăpînul meu,

este tăria mea; El face picioarele mele ca

ale căprioarelor, Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Pe culmi poartă paşii mei! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Slavă… Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Şi acum… Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu

CÎNTAREA A 5-A: Corul: irmosul canonului a sfîntului din Mineu.

Citeţul 1: Morţii Tăi vor trăi şi

trupurile lor voi învia! Deşteptaţi-vă,

cîntaţi de bucurie, voi, cei ce sălăşluiţi în

pulbere! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Căci roua Ta este rouă de

lumină şi din sînul pămîntului umbrele

lor vor învia. Du-te, poporul meu, intră

în cămările tale şi închide uşa după tine;

ascunde-te puţine clipe, pînă cînd mînia va

fi trecut! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


Sfîntului Duh.

16


Citeţul 1: Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu

CÎNTAREA A 6-A: Aici irmosul sfîntului din Mineu nu se cîntă, ci se cîntă

la sfîrşitul canonului drept catavasie.

Citeţul 1: Cei ce slujesc idolilor deşerţi

dispreţuiesc harul Tău. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Dar eu îţi voi aduce Ţie

jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mîntuirea vine de la

Domnul. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu




vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu Corul: irmosul sfîntului de la cîntarea a 6-a.


rugăm. Doamne miluieşte

Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,

Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita

Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Ţie Doamne.

Preotul: Că Tu eşti Împăratul păcii şi

Mîntuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi

în vecii vecilor.

Citeţul 1: Condacul și Icosul sfîntului din

Mineu.

CÎNTAREA A 7-A: Corul: Irmosul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Binecuvîntat eşti Tu pe

scaunul împărăţiei Tale şi prealăudat şi preamărit în veci!


Citeţul 1: Binecuvîntat eşti Tu pe bolta cerului şi prealăudat şi preamărit

în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu




vecii vecilor. Amin. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu

CÎNTAREA A 8-A:

Citeţul 1: Binecuvîntaţi, toate

lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-

L şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii

Domnului, cerurile Lui, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi pe El în veci!

Binecuvîntaţi pe Domnul, toate

apele cele mai presus de ceruri, toate

puterile Domnului, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi pe El în veci.

Binecuvîntaţi pe Domnul, soare şi

lună şi voi stele cereşti, lăudaţi-L şi-L


Binecuvîntaţi pe Domnul, ploaie,

rouă şi toate vînturile, lăudaţi-L şi-L


Binecuvîntaţi pe Domnul, foc şi

căldură, frig şi arşită, lăudaţi-L şi-L


Corul: Irmosul sfîntului din Mineu.

Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul

rouă şi zăpadă, gheaţă şi ger, lăudaţi-L

şi-L preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Binecuvîntaţi pe Domnul,

brume şi zăpezi, fulgere şi nori, lăudaţi-L

şi-L preaînălţaţi pe el în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


lumină şi întuneric, nopţi şi zile, lăudaţi-

L şi-L preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


pămînt, munţi şi dealuri şi toate cele ce

răsăriţi pe ele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi

pe El în veci! Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu


izvoare, mări şi rîuri, chiţi şi toate cele ce

se mişcă în ape, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi pe El în veci! Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu


toate păsările cerului, fiarele şi toate

dobitoacele, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi

pe El în veci!

Citeţul 2: Pe mine, cel aprins de

pofte şi întunecat la vederea sufletului,

înnoindu-mă, Hristoase, cu focul temerii

Tale, mă luminează cu lumina mîntuirii;

ca să Te slăvesc întru toţi vecii.


fiii oamenilor, binecuvintează pe

Domnul, Israele, lăudaţi-L şi-L


17

Citeţul 2: Saţiul poftelor urînd,

hrăneşte-te, smeritul meu suflet, cu

dulceaţa virtuţilor şi te îndulceşte mai

mult cu desfătarea Postului, abătîndu-te

de la amărăciunea dulceţilor şi viază în

veci.

Citeţul 1: Binecuvîntaţi, preoţi pe

Domnul, slujitorii Domnului, lăudaţi-L

şi-L preaînălţaţi pe El în veci!

Citeţul 2: Fiind orbit la suflet, şi de

beţia patimilor întunecat, nicicum nu pot

căuta către Tine, unul Dumnezeu. Pentru

aceasta, îndură-Te şi mă luminează, şi-mi

deschide mie uşile pocăinţei.


duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi

şi smeriţi cu inima, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi pe El, în veci!

Citeţul 2: Curată, care ai făcut

cerească firea noastră cea pămîntească şi

stricăcioasă, cu rugăciunea ta ferbinte, fă

să se îndrepteze rugăciunile şi cererile

noastre către al tău Fiu şi al tuturor

Dumnezeu şi Împărat.


Ananie, Azarie şi Misaile, lăudaţi-L şi-L


Citeţul 2: Luminat să primim,

credincioşilor, intrarea Postului, şi să nu

ne mîhnim, ci să ne spălăm feţile noastre

cu apa nepătimirii, binecuvîntînd şi

preaînălţînd pe Hristos în veci.


apostoli, prooroci şi mucenici ai

Domnului, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe

El în veci!

Citeţul 2: Cu undelemnul milostivirii

ungîndu-ne noi sufletul, să nu grăim

multe către Tatăl nostru Cel ce este în

ceruri, rugăciuni trimiţînd,

binecuvîntînd şi preînălţîndu-L în veci.

Citeţul 1: Binecuvîntăm pe Tatăl şi

pe Fiul, şi pe Sfîntul Duh, Domnul,

cîntîndu-I şi preaînălţîndu-L întru toţi

vecii!

Citeţul 2: Pe Tatăl, Cel fără de

început şi pururea veşnic, să-L lăudăm

credincioşii şi pe Fiul, Cel împreună fără

început, şi pe Duhul, Cel ce împreună

este strălucit din Tatăl, fiind Feţe de o

fiinţă ale unei stăpînii şi puteri

atotputernice.

Citeţul 1: Şi acum... , a Născătoarei:

Citeţul 2: Marie, ceea ce eşti de

Dumnezeu chemată şi cu adevărat

mijlocitoare credincioşilor, că prin tine

se dă iertare tuturor din destul, nu înceta

să îndupleci pe Fiul tău şi Domnul,

pentru cei ce te laudă pe tine.

Citeţul 1: Slavă ţie, Dumnezeul


Citeţul 2: Postind Domnul numărul

cel de patruzeci de zile, a cinstit şi a

sfinţit aceste zile de acum, fraţilor, la

care ajungînd strigăm: „Binecuvîntaţi şi

preaînălţaţi pe Hristos în veci!” Corul: Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să

ne închinăm Domnului, cîntîndu-I şi

preaînălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.

„Pe Domnul, Cel ce a răcorit de

demult în văpaie pe tinerii evreieşti şi a ars

în ea pe haldei în chip uimitor, să-L

lăudăm pe El, zicînd: „Binecuvîntaţi-L şi-

L preaînălţaţi întru toţi vecii”.

CÎNTAREA A 9-A:

Preotul: Pe Născătoarea de

Dumnezeu şi Maica luminii, întru cîntări

cinstind-o, să o mărim.

Corul: Măreşte, suflete al meu, pe

Domnul şi s-a bucurat duhul meu de

Dumnezeu, Mîntuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decît

heruvimii şi mai mărită fără de

asemănare decît serafimii, care, fără

stricăciune, pe Dumnezeu Cuvîntul ai

născut, pe tine, cea cu adevărat

Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Că a căutat spre smerenia roabei

Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici

toate neamurile.







Că mi-a făcut mie mărire Cel

Puternic şi sfînt este numele Lui. Şi mila

Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem

de El!





18



Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-

a pe cei mîndri în cugetul inimii lor.







Coborît-a pe cei puternici de pe

scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei

flămînzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei

bogaţi i-a scos afară deşerţi.







A sprijinit pe Israel, sluga Sa, ca să-

şi aducă aminte de mila Sa, precum a

grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi

seminţiei lui, pînă în veac.







Corul: Irmosul sfîntului din Mineu.

Citeţul 1: Binecuvîntat este Domnul,

Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a

răscumpărat pe poporul Său; Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Şi ne-a ridicat Mîntuitor

puternic din casa lui David, slujitorul

Său, Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Precum a grăit prin gura

sfinţilor Săi prooroci, din veac. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Ca să ne scape de

vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor

care ne urăsc. Citeţul 2: Troparul sfîntului din Mineu

Citeţul 1: Şi să facă milă faţă de

părinţii noştri, aducîndu-şi aminte de

legămîntul Său cel sfînt. Citeţul 2: a Născătoarei din Mineu

Citeţul 1: De jurămîntul cu care S-a

jurat lui Avraam, părintelui nostru, ca

fiind izbăviţi din mîna vrăjmaşilor.

Citeţul 2: Ziua postului părăsire de

păcate să-ţi fie , suflete, şi către

Dumnezeu plecare şi apropiere; ca să

scapi din prăpastia răutăţii şi să iubeşti

numai căile care duc la odihna cea de

acolo.

Citeţul 1: Să-I slujim Lui în sfinţenie

şi în dreptate, în toate zilele vieţii

noastre.

Citeţul 2: Şi cu gîndurile alunecînd,

şi cu trupul greşind, mă tînguiesc, suspin

şi strig: „Mîntuieşte-mă, Doamne,

mîntuieşte-mă, Cel ce eşti singur fără de

răutate, şi nu mă osîndi în focul gheenei,

pe mine cel vrednic de osîndă!”

Citeţul 1: Şi tu, pruncule, prooroc al

Celui Preaînalt te vei chema, căci vei

merge înaintea feţei Domnului, ca să

găteşti calea Lui.

Citeţul 2: Cu luminatul veşmînt al

postului îmbrăcîndu-ne, să ne dezbrăcăm

de haina cea întunecată şi de nepurtat a

beţiei; şi, luminaţi făcîndu-ne prin

dumnezeieştile virtuţi, cu credinţă să

vedem luminatele patimi ale

Mîntuitorului.

Citeţul 1: Să dai poporului Său

cunoştinţa mîntuirii spre iertarea

păcatelor lui, prin bunătatea milei

Dumnezeului nostru.

Citeţul 2: Pe ticălosul meu suflet, cel

bolnăvit de toate asuprelile demonilor

celor răi tămăduieşte-l, Preacurată

Stăpînă, tu, care ai născut pe

tămăduitorul Hristos, Răscumpărătorul

nostru, al celor ce te ştim pe tine fiică,

fecioară nestricată.

Citeţul 1: Cu care ne-a cercetat pe

noi Răsăritul cel de sus, ca să lumineze

pe cei ce şedeau în întuneric şi în umbra

morţii.

Citeţul 2: Acum a sosit vremea

sfintelor posturi, să le începem cu bune

purtări, că zice: „Cu judecăţi şi cu gîlcevi

să nu postiţi.”

Citeţul 1: Şi să îndrepte picioarele

noastre la calea păcii.

Citeţul 2: În muntele Horeb cu

postul curăţindu-se Ilie, a văzut pe

Dumnezeu. Să ne curăţim şi noi inima cu

postul, şi vom vedea pe Hristos.

Citeţul 1: Slavă..., a Treimii:

19

Citeţul 2: Unei firi mă închin, trei Feţe

laud, pe un Dumnezeu al tuturor: pe Tatăl

şi pe Fiul, şi pe Sfîntul Duh, stăpînirea cea

pururea veciuitoare.

Citeţul 1: Şi acum..., a Născătoarei:

Citeţul 2: Curată ai născut prunc,

Fecioară ai hrănit cu lapte şi întru acestea

amîndouă, cum, după ce ai născut, ai rămas

fecioară? Dumnezeu este Cel ce a făcut

aceasta. Nu cerceta de la mine în ce chip.



Citeţul 2: O zi se zice că este toată

viaţa pămîntenilor; celor ce se ostenesc

cu dorire patruzeci sînt zilele postului, pe

care să le săvîrşim cu bucurie.

Corul: Pe ceea ce mai presus de fire

cu trup a zămislit în pîntece, pe Cuvîntul,

Cel ce fără de ani mai înainte a strălucit

din Tatăl, cu neîncetate laude să o mărim

credincioşii.

Cuvine-se cu adevărat ...


rugăm.

Doamne miluieşte








Ţie Doamne.

Preotul: Că pe Tine Te laudă toate Puterile

cereşti şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Amin.

Luminînda, glasul al 3-lea:

Citeţul 1: Trimite lumina Ta,

Hristoase, Dumnezeule, și luminează

inima mea, cu ocrotirilor celor fără de

trup și mă mîntuiește.


Duh.

Trimite lumina Ta, Hristoase,

Dumnezeule, și luminează inima mea,

pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi,

miluieşte-ne pe noi.

Şi acum, şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.

Trimite lumina Ta, Hristoase,

Dumnezeule, și luminează inima mea,

pentru rugăciunile Născătoarei de

Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

LAUDELE:

Psalmul 148

Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul din

ceruri, lăudaţi-L pe El, întru cele înalte. 2

Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui, lăudaţi-

L pe El,toate puterile Lui. 3 Lăudaţi-L pe

El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El, toate

stelele şi lumina. 4 Lăudaţi-L pe El,

cerurile cerurilor şi apa cea mai presus

de ceruri 5 Să laude numele Domnului, că

El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au

zidit. 6 Pusu-le-ai pe ele în veac şi în

veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor

trece. 7 Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe

pămînt, balaurii şi toate adîncurile. 8

Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul,

toate îndepliniţi cuvîntul Lui; 9 Munţii şi

toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi

cedrii; 10 Fiarele şi toate animalele,

tîrîtoarele şi păsările cele zburătoare; 11

Împăraţii pămîntului şi toate popoarele,

căpeteniile şi toţi judecătorii pămîntului; 12 Tinerii şi fecioarele, bătrînii cu tinerii, 13 Să laude numele Domnului, că numai

numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe

pămînt şi în cer. 14 Şi va înălţa puterea

poporului Lui. Cîntare tuturor cuvioşilor

Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se

apropie de El.

Psalmul 149

Cîntaţi Domnului cîntare nouă;

lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. 2 Să

se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe

el şi fiii Sionului să se bucure de

Împăratul lor. 3 Să laude numele Lui în

horă; în timpane şi în psaltire să-I cînte

Lui. 4 Că iubeşte Domnul poporul Său şi

va învăţa pe cei blînzi şi-i va izbăvi. 5 Se

vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor

bucura în aşternuturile lor. 6 Laudele

Domnului în gura lor şi săbii cu două

tăişuri în mîinile lor, 7 Ca să se răzbune

pe neamuri şi să pedepsească pe popoare, 8 Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe

cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,

Ca să facă între dînşii judecată

scrisă. Slava aceasta este a tuturor

cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii

Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii

Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui;

20

lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei

Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă;

lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă;

lăudaţi-L pe El în strune şi organe.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine

răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale

de strigare. Toată suflarea să laude pe

Domnul! Iar de sînt la Mineu doi sfinţi la rînd, se cîntă

seara, la Vecernie, stihirile unuia; iar ale celuilalt se cîntă

dimineaţa la Laude, 4 stihiri, de vor fi; iar de nu sînt, zice

Citeţul:



veciilor. Amin.

Ţie slavă se cuvine, Doamne

Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavă Ţie Celui ce ne-ai

arătat nouă lumina.

Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu şi pe pămînt pace, între

oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te

cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te,

mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea

mare. Doamne, Împărate ceresc,

Dumnezeule, Părinte atotţiitorule,

Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse

Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne

Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu,

Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii,

miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele

lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel

ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne

miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfînt,

Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru

slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate

zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda

numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă

în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,

miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că

am greşit Ţie. Doamne, către Tine am

scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu

eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este

izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea

lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc

pe Tine.”

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua

aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Bine eşti cuvîntat, Doamne Dumnezeul

părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit

este numele Tău în veci. Amin. Fie,

Doamne, mila Ta spre noi, precum am

nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvîntat,

Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Bine eşti cuvîntat, Stăpîne, înţelepţeşte-

mă cu îndreptările Tale. Bine eşti

cuvîntat, Sfinte, luminează-mă cu

îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este

în veac, lucrurile mîinilor Tale nu le

trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie

se cuvine cîntare, Ţie slavă se cuvine,

Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin. Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea de

dimineaţă, Domnului.

Doamne miluieşte

Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi fără de

păcat, la Domnul să cerem.

Dă Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile

noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace

lumii, la Domnul să cerem. Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru


S fîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere,

neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoare

judecată a lui Hristos, să cerem. Pe Preasfînta, curata, prea binecuvîntata,




noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Ţie Doamne.

Preotul: Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor,

şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui

şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.


Corul: Ş i duhului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le

plecăm.

Corul: Ţie Doamne. Preotul: Că al Tău este a ne milui şi a ne

mîntui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi

în vecii vecilor.

Corul: Amin.

LA STIHOAVNĂ Stihira, galsul al 5-lea.

Venit-a postul, maica curăţiei, cea

care învinovăţeşte păcatul şi este

vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor

şi mîntuitoarea oamenilor; să strigăm

21

credincioşii: „Dumnezeule, miluieşte-ne

pe noi!”

Citeţul 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de

mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am

veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am

pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru

anii în care am văzut rele. Caută s pre robii Tăi şi

spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Citeţul 2: Venit-a postul, maica

curăţiei, cea care învinovăţeşte păcatul şi

este vestitoarea pocăinţei, purtarea

îngerilor şi mîntuitoarea oamenilor; să

strigăm credincioşii: „Dumnezeule,

miluieşte-ne pe noi!” Citeţul 1: Şi să fie lumina Domnului

Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile

mîinilor noastre le îndreptează.

Citeţul 2: Binecuvîntată este oastea

Împăratului cerurilor. Că de au şi fost

pămînteni mucenici, dar s-au sîrguit a

ajunge la vrednicia îngerească; de

trupuri neîngrijindu-se şi prin pătimiri,

cinstei celor fără de trupuri

învrednicindu-se. Pentru rugăciunile lor,

Doamne, mîntuieşte sufletele noastre.

Citeţul 1: Slavă... Şi acum... a

Născătoarei:

Citeţul 2: Pe tine, Maica lui

Dumnezeu şi Fecioară curată şi decît

heruvimii mai sfîntă, cu glasuri de cîntări

te mărim; căci cu sufletul şi cu trupul te

mărturisim; Născătoare de Dumnezeu,

ca pe ceea cea ai născut cu adevărat pe

Dumnezeu întrupat. Roagă-te,

Preacurată, pentru sufletele noastre.

Citeţul 1: Bine este a ne mărturisi

Domnului şi a cînta numele Tău,

Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi

adevărul Tău în toată noaptea (de 2 ori). Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă

Treime…, Tatăl nostru…


Citeţul 1: Amin. În Biserica slavei

tale stînd, în cer ni se pare că stăm,

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă

cerească; deschide-ne nouă uşile milei

tale.

Doamne miluieşte… (de 40 de ori)

Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti

mai cinstită..., Întru numele Domnului...,

binecuvintează. Preotul iese din altar, în fața ușilor împărătești şi

rosteşte ecfonisul:


Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna,


Citeţul 1: Amin.

Împărate ceresc, pe

binecredinciosul nostru popor ocroteşte-

l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi

îmblînzeşte, lumea o împacă, sfînt locaşul

acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte

răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în

locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi

întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte,

ca un bun şi de oameni Iubitor. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem

Sirul: Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul

trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al

grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).


răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi

văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că

binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o

închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul

(o închinăciune). Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o

închinăciune).

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o

închinăciune).

Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, toată, şi la sfîrşit o metanie.

CEASUL ÎNTÎI Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de

3 ori)

Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le, Doamne!

Înţelege strigarea mea! 2 Ia aminte la

glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi

Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi

ruga, Doamne! 3 Dimineaţa vei auzi

glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta

şi mă vei vedea. 4 Că Tu eşti Dumnezeu,

Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va

locui lîngă Tine cel ce vicleneşte. 5 Nu vor

sta călcătorii de lege în preajma ochilor

Tăi. Urît-ai pe toţi cei ce lucrează

fărădelege. 6 Pierde-vei pe toţi cei ce

grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean

îl urăşte Domnul. 7 lar eu, întru mulţimea

milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-

mă-voi spre sfînt locaşul Tău întru frica

Ta. 8 Doamne, povăţuieşte-mă întru

22

dreptatea Ta, din pricina duşmanilor

mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. 9

Că nu este în gura lor adevăr, inima lor

este deşartă; groapă deschisă grumazul

lor, cu limbile lor viclenesc. 10 Judecă-i pe

ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor;

după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i

pe ei, că Te-au amarît, Doamne. 11 Şi să

se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru

Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor

sălaş, şi se vor lăuda cu Tine, toţi cei ce

iubesc numele Tău. 12 Că Tu vei

binecuvînta pe cel drept, Doamne, căci

cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe

noi.

Psalmul 89


în neam şi în neam. 2 Mai înainte de ce s-

au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi

lumea, din veac şi pînă în veac eşti Tu. 3

Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu,

Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai

oamenilor”, 4 Că o mie de ani înaintea

ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a

trecut, şi ca straja nopţii. 5 Nimicnicie

vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va

trece. 6 Dimineaţa va înflori şi va trece,

seara va cădea, se va întări şi se va usca. 7

Că ne-am sfîrşit de urgia Ta şi de mînia

Ta ne-am tulburat. 8 Pus-ai fărădelegile

noastre înaintea Ta, greşelile noastre

ascunse, la lumina feţei Tale. 9 Că toate

zilele noastre s-au împuţinat şi în mînia

Ta ne-am stins. 10 Anii noştri s-au socotit

ca pînza unui păianjen; zilele anilor

noştri sînt şaptezeci de ani; 11 Iar de vor

fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai

mult decît aceştia, osteneală şi durere; 12

Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. 13

Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine

măsoară mînia Ta, după temerea de

Tine? 14 Învaţă-ne să socotim bine zilele

noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre

înţelepciune. 15 Întoarce-Te, Doamne!

Pînă cînd vei sta departe? Mîngîie pe

robii Tăi! 16 Umplutu-ne-am dimineaţa

de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am

veselit în toate zilele vieţii noastre. 17

Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai

smerit, pentru anii în care am văzut rele. 18 Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile

Tale şi îndreptează pe fiii lor. 19 Şi să fie

lumina Domnului Dumnezeului nostru

peste noi, şi lucrurile mîinilor noastre le

îndreptează.

Psalmul 100

Mila şi judecata Ta voi cînta Ţie,

Doamne. 2 Cînta-voi şi voi merge, cu

pricepere, în cale fără prihană. Cînd vei

veni la mine? 3 Umblat-am întru

nerăutatea inimii mele, în casa mea. 4 N-

am pus înaintea ochilor mei lucru

nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urît. 5

Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică;

pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-

am cunoscut. 6 Pe cel ce clevetea în

ascuns pe vecinul său, pe acela l-am

izgonit. 7 Cu cel mîndru cu ochiul şi

nesăţios cu inima, cu acela n-am mîncat. 8 Ochii mei sînt peste credincioşii

pămîntului, ca să şadă ei împreună cu

mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană,

acela îmi slujea. 9 Nu va locui în casa mea

cel mîndru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu

va sta înaintea ochilor mei. 10 În dimineţi

voi judeca pe toţi păcătoşii pămîntului,

ca să nimicesc din cetatea Domnului pe

toţi cei ce lucrează fărădelegea.



vecilor. Amin.



Doamne miluieşte (de 3 ori).

Preotul în faţa uşilor împărăteşti zice troparul

acesta pe glasul al 6-lea:

Dimineaţa auzi glasul meu,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (o

metanie).

Corul: Dimineaţa auzi glasul meu...,

Preotul: Graiurile mele ascultă-le,

Doamne, înţelege strigarea mea. (o metanie).


Preotul: Către Tine mă voi ruga,

Doamne. (o metanie).


Preotul: Slavă Tatălui şi Fiului, şi

Sfîntului Duh.



Cum te vom numi, Ceea ce eşti

plină de har? Cer, că ai răsărit pe

Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit

23

floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai

rămas nestricată? Maică curată, că ai

avut în sfintele tale braţe Fiu, pe

Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-L să

mîntuiască sufletele noastre.

Corul: Paşii mei îndreptează-i după

cuvîntul Tău şi să nu mă stăpînească

toată fărădelegea. (de 2 ori)

Izbăveşte-mă de clevetirea

oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. (de 2

ori)

Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi

mă învaţă îndreptările Tale. (de 2 ori)

Să se umple gura mea de lauda Ta,

Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua

mare cuviinţa Ta. (de 3 ori)




Citeţul 2: Amin. Pe Mărita Maică a

lui Dumnezeu, şi mai sfîntă decăt sfinţii

îngeri, fără încetare o lăudăm cu inima şi

cu gura, Născătoare de Dumnezeu, pe

dînsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu

adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat

şi se roagă neîncetat pentru sufletele

noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Cel ce în toată vremea şi în tot

ceasul, în cer şi pe pămînt, eşti închinat şi

slăvit, Hristoase Dumnezeule, Îndelung-

răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-

milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe

cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi

la mîntuire pentru făgăduinţa

bunătăţilor ce au să fie; Însuţi, Doamne,

primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul

acesta şi îndreptează viaţa noastră spre

poruncile Tale; sufletele noastre le

sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele

îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne

izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele

şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu

sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,

fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la

unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei

Tale celei neapropiate, că binecuvîntat

eşti în vecii vecilor. Amin.


Slavă…, Şi acum…







Întru numele Domnului ... ,

binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul în fața

ușilor împărătești:

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre

noi şi ne binecuvintează; luminează faţa

Ta peste noi şi ne miluieşte.

Citeţul 1: Amin. Preotul cu glas tare rosteşte rugăciunea

cuviosului Părintelui nostru, Efrem Sirul:



grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie). Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al

răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o

metanie).


văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru

stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o închinăciune).


(o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o

închinăciune). Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o

închinăciune).

Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,

toată, şi la sfîrşit o metanie.




Citeţul 2: Amin. Doamne miluieşte (de 12 ori).

Hristoase, Lumina cea adevărată,

Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce

vine în lume, să se însemneze peste noi

lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem

lumina cea neapropiată. Îndreptează

paşii noştri spre lucrarea poruncilor

Tale, pentru rugăciunile Preacuratei

Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

Amin.

Corul: Apărătoare Doamnă, pentru

biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din

nevoi, aducem ţie, Născătoare de

Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci ca ceea ce ai

stăpînire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi

din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

„Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.”



24

Corul: Slavă…, Şi acum…, Doamne

miluieşte (de 3 ori), ...binecuvintează.

Preotul: Hristos, Adevăratul


Preacuratei Maicii Sale, cu ocrotirile

celor fără de trup puteri ...

Corul: Pe Marele Domn ...

CEASUL AL TREILEA Preotul: Binecuvîntat este

Dumnezeul nostru totdeauna acum şi


Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumne-

zeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,

Mîngîietorule ..., Sfinte Dumnezeule ...,

Preasfîntă Treime, ..., Tatăl nostru ... Preotul: Că a Ta este împărăţia ...


(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne

închinăm (de 3 ori)

Psalmul 16

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia

aminte cererea mea, ascultă rugăciunea

mea, din buze fără de viclenie. 2 De la

faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să

vadă cele drepte. 3 Cercetat-ai inima

mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai

lămurit, dar nu s-a aflat întru mine

nedreptate. 4 Ca să nu grăiască gura mea

lucruri omeneşti, pentru cuvintele

buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5

Îndreaptă picioarele mele în cărările

Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 6 Eu am

strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule;

pleacă urechea Ta către mine şi auzi

cuvintele mele. 7 Minunate fă milele Tale,

Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în

Tine de cei ce stau împotriva dreptei

Tale. 8 Păzeşte-mă, Doamne, ca pe

lumina ochilor; cu acoperămîntul

aripilor Tale acoperă-mă 9 De faţa

necredincioşilor care mă necăjesc pe

mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au

cuprins; 10 Cu grăsime inima lor şi-au

încuiat, gura lor a grăit mîndrie. 11

Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat;

ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la

pămînt. 12 Apucatu-m-au ca un leu gata

de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în

ascunzişuri. 13 Scoală-Te, Doamne,

întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte

sufletul meu de cel necredincios, cu sabia

Ta. 14 Doamne, desparte-mă de oamenii

acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci

s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile

Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat

rămăşiţele pruncilor. 15 Iar eu întru

dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-

mă-voi cînd se va arăta slava Ta.

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat

sufletul meu, Dumnezeul meu. 2 Spre

Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în

veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3

Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine

nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce

fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale,

Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă

învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul

Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu,

Mîntuitorul meu, şi pe Tine Te-am

aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de

îndurările şi milele Tale, Doamne, că din

veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale

neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila

Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea

Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul,

pentru aceasta lege va pune celor ce

greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei

blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi

căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt

milă şi adevăr pentru cei ce caută

aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12

Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte

păcatul meu,că mult este. 13 Cine este

omul cel ce se teme de Domnul? Lege va

pune lui în calea pe care a ales-o. 14

Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi

seminţia lui va moşteni pămîntul. 15

Domnul este întărirea celor ce se tem de

Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16

Ochii mei pururea spre Domnul, că El va

scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută

spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi

sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-

au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 19 Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-

mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe

vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură

nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul

meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez

că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără

răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că

Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,

Dumnezeule, pe Israel din toate

necazurile lui.

25

Psalmul 50


mare mila Ta 2 Şi după mulţimea









zămislit, şi în păcate m-a născut maica








faţa Ta de către păcatele mele, şi toate




ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi

Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu


pe cei fărădelege căile Tale şi cei




bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide şi













vecilor. Amin.



Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului

Duh.



ŞI CITEŞTE CATISMA A 7-EA.

Iar după citirea catismei:

Preotul din faţa uşilor împărăteşti zice troparul,

glasul al 6-lea:

Doamne, Cel ce pe Preasfîntul Tău

Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis

Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L

lua de la noi, ci Îl înnoieşte întru noi, cei

ce ne rugăm Ţie. (o metanie).

Corul: Doamne, Cel ce pe Prea-

sfîntul Tău Duh...

Preotul: Inimă curată zideşte întru

mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte

întru cele dinăuntru ale mele. (o metanie).

Corul: Doamne, Cel ce pe

Preasfîntul Tău Duh...

Preotul: Nu mă lepăda pe mine de la

faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua

de la mine. (o metanie).

Corul: Doamne, Cel ce pe

Preasfîntul Tău Duh...


Sfîntului Duh.



Născătoare de Dumnezeu, tu eşti

viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul

vieţii; ţie ne rugăm: „Roagă-te, Stăpînă,

cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele

noastre.”

Domnul Dumnezeu bine este

cuvîntat. Bine este cuvîntat Domnul ziua,

în toate zilele; să facă priincioase cele ale

noastre Dumnezeul mîntuirii noastre,

Dumnezeul nostru, Dumnezeul mîntuirii.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfîntă



Citeţul 1: Amin.

Bine eşti cuvîntat, Hristoase,

Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi

pe pescari ai arătat, trimiţîndu-le lor

Duhul Sfînt, şi printr-înşii lumea ai vînat,

Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Slavă…

Grabnică şi tare mîngîiere dă

robilor Tăi, Iisuse, cînd se mîhnesc

duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele

noastre întru necazuri; nu Te depărta de

26

gîndurile noastre în împresurări, ci

pururea ne întîmpină pe noi. Apropie-Te

de noi, apropie-Te, Cel ce eşti

pretutindeni. Precum şi cu Apostolii Tăi

ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de

Tine, Te uneşte pe Tine, Îndurate, ca

fiind împreună cu Tine, să Te lăudăm şi

să slăvim Duhul Tău cel Sfînt.

Şi acum…

Nădejdea şi folositoarea, şi

scăparea creştinilor, zid nebiruit celor

slabi, liman neînviforat, tu eşti

Născătoare de Dumnezeu Preacurată; ci

precum lumea o mîntuieşti cu neîncetată

rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi,

Fecioară, întru tot lăudată.





răbdătorule, Mult-Milostive şi Mult-

Milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe

















Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti

mai cinstită..., Întru numele Domnului... ,

binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul:




Citeţul 1: Amin. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem

Sirul:





metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că




Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o închinăciune).


(o închinăciune).


închinăciune). Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o

închinăciune).



Citeţul 1: Stăpîne Dumnezeule,

Părinte atotputernice, Doamne Fiule

Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule

Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-

mă pe mine, păcătosul şi, cu judecăţile

care ştii, mîntuieşte-mă pe mine,

nevrednicul robul Tău, că bine eşti

cuvîntat în vecii vecilor. Amin.

CEASUL AL ŞASELEA Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm ... (de

3 ori) Psalmul 53

Dumnezeule, întru numele Tău

mîntuieşte-mă şi întru puterea Ta mă

judecă. 2 Dumnezeule, auzi rugăciunea

mea, ia aminte cuvintele gurii mele. 3 Că

străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei

tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe

Dumnezeu înaintea lor. 4 Că iată,

Dumnezeu ajută mie şi Domnul este

sprijinitorul sufletului meu. 5 Întoarce-va

cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul

Tău îi vei pierde pe ei. 6 De bunăvoie voi

jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău,

Doamne, că este bun, 7 Că din tot necazul

m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit

ochiul meu.

Psalmul 54

Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea

şi nu trece cu vederea ruga mea. 2 Ia

aminte spre mine şi mă ascultă; mîhnitu-

m-am întru neliniştea mea şi m-am

tulburat de glasul vrăjmaşului şi de

necazul păcătosului. 3 Că a abătut asupra

mea fărădelege şi întru mînie m-a

vrăjmăşit. 4 Inima mea s-a tulburat întru

mine şi frica morţii a căzut peste mine; 5

Teamă şi cutremur au venit asupra mea

şi m-a acoperit întunericul. 6 Şi am zis:

“Cine-mi va da mie aripi ca de

porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?”

27

7 Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş

sălăşlui în pustie. 8 Aşteptat-am pe

Dumnezeu, Cel ce mă mîntuieşte de

puţinătatea sufletului şi de vifor. 9

Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile

lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare

în cetate. 10 Ziua şi noaptea o va

înconjura pe ea peste zidurile ei;

fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi

nedreptate; 11 Şi n-a lipsit din uliţele ei

camătă şi vicleşug. 12 Că de m-ar fi ocărît

vrăjmaşul, aş fi răbdat; 13 Şi dacă cel ce

mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-

aş fi ascuns de el. 14 Iar tu, omule,

asemenea mie, căpetenia mea şi

cunoscutul meu, 15 Care împreună cu

mine te-ai îndulcit de mîncări, în casa lui

Dumnezeu am umblat în acelaşi gînd! 16

Să vină moartea peste ei şi să se coboare

în iad de vii, 17 Că vicleşug este în

locaşurile lor, în mijlocul lor. 18 Iar eu,

către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-

a auzit pe mine. 19 Seara şi dimineaţa, şi

la amiezi, spune-voi, voi vesti şi va auzi

glasul meu. 20 Izbăvi-va cu pace sufletul

meu de cei ce se apropie de mine, că

mulţi erau împotriva mea. 21 Auzi-va

Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este

mai înainte de veci. 22 Că nu este în ei

îndreptare şi nu s-au temut de

Dumnezeu. Întins-au mîinile lor

împotriva aliaţilor lor, 23 Întinat-au

legămîntul Lui. Risipiţi au fost de mînia

feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; 24

Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decît

untdelemnul, dar ele sînt săgeţi. 25

Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va

hrăni; nu va da în veac clătinare

dreptului. 26 Iar Tu, Dumnezeule, îi vei

coborî pe ei în groapa stricăciunii. 27

Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu

vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu

voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui

Preaînalt, întru acoperămîntul

Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2 Va

zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi

scăparea mea; Dumnezeul meu, voi

nădăjdui spre Dînsul”. 3 Că El te va

izbăvi din cursa vînătorilor şi de cuvîntul

tulburător. 4 Cu spatele te va umbri pe

tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o

armă te va înconjura adevărul Lui. 5 Nu

te vei teme de frica de noapte, de săgeata

ce zboară ziua, 6 De lucrul ce umblă în

întuneric, de molima ce bîntuie întru

amiază. 7 Cădea-vor dinspre latura ta o

mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de

tine nu se vor apropia. 8 Însă cu ochii tăi

vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei

vedea. 9 Pentru că pe Domnul, nădejdea

mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare

ţie. 10 Nu vor veni către tine rele şi bătaie

nu se va apropia de locaşul tău. 11 Că

îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să

te păzească în toate căile tale. 12 Pe mîini

te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de

piatră piciorul tău. 13 Peste aspidă şi

vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi

peste balaur. 14 “Că spre Mine a

nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice

Domnul; îl voi acoperi pe el,că a

cunoscut numele Meu. 15 Striga-va către

Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în

necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. 16

Cu lungime de zile îl voi umple pe el şi-i

voi arăta lui mîntuirea Mea”.



vecilor. Amin.


Dumnezeule. (de 3 ori)

Doamne miluieşte. (de 3 ori)


Duh.


vecii vecilor. Amin. ŞI CITEŞTE CATISMA A 8-A.

Iar după citirea catismei:

Preotul înaintea uşilor împărăteşti zice troparul,

glasul al 2-lea:

Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea

pe Cruce ai pironit păcatul, cel cu

îndrăzneală, făcut de Adam în rai, şi

zapisul greşelilor noastre rupe-l,

Hristoase Dumnezeule, şi ne mîntuieşte

pe noi. (o metanie).

Corul: Cel ce în ziua ...

Preotul: Auzi, Dumnezeule, glasul

meu şi nu trece cu vederea rugăciunea

mea. (o metanie)

Corul: Cel ce în ziua ...

28

Preotul: Eu către Dumnezeu am

strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. (o

metanie) Corul: Cel ce în ziua ...


Sfîntului Duh.



Neavînd îndrăzneală pentru

păcatele noastre cele multe, tu, pe cel ce

S-a născut din tine, roagă-L, Născătoare

de Dumnezeu Fecioară, că mult poate

rugăciunea Maicii spre îmblînzirea

Stăpînului. Nu trece cu vederea

rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că

milostiv este şi poate să mîntuiască, Cel

ce a voit a pătimi pentru noi.

Troparul profeţiei, glasul al 5-lea:

Doamne, Doamne, de Care toate se

înfricoşează şi se cutremură de faţa

puterii Tale, înaintea Ta cădem

Nemuritorule, şi Ţie ne rugăm Sfinte:

„Mîntuieşte sufletele noastre, pentru

rugăciunile sfinţilor Tăi.”


Doamne, Doamne, de Care toate...

Preotul: Înţelepciune. Să luăm

aminte.

Citeţul 2: Prochimen, glasul al 4-lea:

Ştie Domnul calea drepţilor, iar

calea necredincioşilor va pieri.

Corul: Ştie Domnul calea drepţilor...

Citeţul 2: Fericit bărbatul care n-a

umblat în sfatul necredincioşilor şi în

calea păcătoşilor n-a stat. Corul: Ştie Domnul calea ...

Citeţul 2: Ştie Domnul calea drep-

ţilor.

Corul: Iar calea necredincioşilor va

pieri.

Preotul: Înţelepciune.

Citeţul 2: Din Proorocia lui Isaia,

citire:

Preotul: Să luăm aminte:

Citeţul 2: Vedenia lui Isaia, fiul lui

Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi

Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam,

Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda. Ascultă,

cerule, şi ia aminte, pămîntule, că

Domnul grăieşte: „Hrănit-am feciori şi i-

am crescut, dar ei s-au răzvrătit

împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte

stăpînul şi asinul ieslea domnului său,

dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu

nu Mă pricepe. Vai ţie, neam păcătos,

popor împovărat de nedreptate, soi rău,

fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul,

tăgăduit-au pre Sfîntul lui Israel,

întorsu-I-au spatele. Pe unde să mai fiţi

loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot

capul vă este numai răni şi toată inima

slăbănogită. Din creştet pînă în tălpile

picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul

este numai plăgi, vînătăi şi răni pline de

puroi, necurăţate, nemuiate cu

untdelemn şi nelegate. Ţara voastră este

pustiită, cetăţile voastre arse cu foc,

ţarinile voastre le mănîncă străinii

înaintea ochilor voştri, totul este pustiit,

ca la nimicirea Sodomei. Sionul ajuns-a

ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o

bostănărie, ca o cetate împresurată!

Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o

rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-

am fi asemănat cu Gomora. Ascultaţi

cuvîntul Domnului, voi conducători ai

Sodomei, luaţi aminte la învăţătura

Domnului, voi popor al Gomorei! Ce-mi

foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice

Domnul. M-am săturat de arderile de tot

cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi

nu mai vreau sînge de tauri, de miei şi de

ţapi! Cînd veneaţi să le aduceţi, cine vi le

ceruse? Nu mai călcaţi în curtea

templului Meu! Nu mai aduceţi daruri

zadarnice! Tămîierile Îmi sînt

dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă

şi adunările de la sărbători nu le mai pot

suferi. Însăşi prăznuirea voastră e

nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile

voastre sînt pentru Mine o povară.

Ajunge! Cînd ridicaţi mîinile voastre

către Mine, Eu îmi întorc ochii aiurea, şi

cînd înmulţiţi rugăciunile voastre nu le

ascult. Mîinile voastre sînt pline de sînge;

spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău

înaintea ochilor Mei! Încetaţi odată!

Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi

dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi

dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

Veniţi să ne judecăm. zice Domnul. De

vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, ca

zăpada le voi albi şi de vor fi ca purpura,

ca lîna le voi face. De veţi vrea şi de Mă

veţi asculta, bunătăţile pămîntului veţi

29

mînca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi

asculta, atunci sabia vă va mînca, căci

gura Domnului grăieşte.”


aminte.

Citeţul 2: Prochimen, glasul al 7-lea.

Slujiţi Domnului cu frică şi vă

bucuraţi de El cu cutremur.

Corul: Slujiţi Domnului cu frică ...

Citeţul 2: Pentru ce s-au întărîtat

neamurile şi popoarele au cugetat cele

deşarte.

Corul: Slujiţi Domnului cu frică ...

Citeţul 2: Slujiţi Domnului cu frică.

Corul: Şi vă bucuraţi de El cu

cutremur.

Citeţul 2: Degrab să ne întîmpine pe

noi îndurările Tale, Doamne, că am

sărăcit foarte. Ajută-ne nouă,

Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, pentru

slăvirea numelui Tău. Doamne,

mîntuieşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele

noastre, pentru numele Tău.




Citeţul 2: Amin. Şi troparele acestea, glasul al 2-lea:

Mîntuire ai lucrat în mijlocul

pămîntului, Hristoase Dumnezeule; pe

Cruce ai întins preacuratele mîinile Tale,

adunînd toate neamurile cele ce strigă:

„Doamne, slavă Ţie!”

Slavă…

Preacuratului Tău chip ne

închinăm, Bunule, cerînd iertare

greşelilor noastre, Hristoase

Dumnezeule. Că de voie bine ai voit cu

trupul a Te sui pe Cruce, ca să scapi din

robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai

zidit. Pentru aceasta cu mulţumire

strigăm Ţie: „Toate le-ai umplut de

bucurie, Mîntuitorul nostru, Cel ce ai

venit să mîntuieşte lumea!”

Şi acum…

Ceea ce eşti izvorul milei,

învredniceşte-ne pe noi de milostivire,

Născătoare de Dumnezeu. Caută spre

poporul cel păcătos şi arată, precum de-

a-pururea, puterea ta, că întru tine

nădăjduind, strigăm ţie: „Bucură-te, ca

şi oarecînd Gavriil, mai-marele voievod

al celor fără trup.”






















Doamne miluieşte. (de 3 ori) Slavă…,

Şi acum…, Ceea ce eşti mai cinstită...,

Întru numele Domnului...,

binecuvintează.

Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor

împărătești rosteşte ecfonisul:





Sirul:






metanie).







închinăciune).


(o închinăciune).


închinăciune).


închinăciune).



30

Citeţul 2: Dumnezeule şi Doamne al

puterilor, şi Ziditor a toată făptura, Care

pentru milostivirea milei Tale celei

neasemănate, pe Unul-Născut Fiul Tău,

pe Domnul nostru, Iisus Hristos, L-ai

trimis spre mîntuirea neamului nostru şi,

prin cinstită Crucea Lui, zapisul

păcatelor noastre l-ai rupt şi ai biruit

întru Dînsul stăpîniile şi puterile

întunericului; Însuţi Stăpîne, Iubitorule

de oameni, primeşte aceste rugăciuni de

mulţumire şi de cerere ale noastre, ale

păcătoşilor şi ne izbăveşte pe noi de toată

căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi

întunecată, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi

nevăzuţi care caută să ne facă rău.

Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi

nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau

gînduri rele, ci, cu dorirea Ta, hrăneşte

sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna

căutînd şi cu lumina cea de la Tine

povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea

neapropiată şi pururea fiitoare privind,

neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie

să înălţăm, Tatălui celui fără de început,

împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfîntului şi bunului şi de viaţă

făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi

în vecii vecilor. Amin.

CEASUL AL NOUĂLEA

Citeţul 1: Veniţi să ne închinăm ... (de

3 ori)

Psalmul 83

Cît de iubite sînt locaşurile Tale,

Doamne al puterilor! 2 Doreşte şi se

sfîrşeşte sufletul meu după curţile

Domnului; inima mea şi trupul meu s-au

bucurat de Dumnezeul cel viu. 3 Că

pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib,

unde-şi va pune puii săi: 4 Altarele Tale,

Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi

Dumnezeul meu. 5 Fericiţi sînt cei ce

locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te

vor lăuda. 6 Fericit este bărbatul al cărui

ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în

inima sa a pus, 7 În valea plîngerii, în

locul care i-a fost pus. Că binecuvîntare

va da Cel ce pune lege; 8 Merge-vor din

putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul

dumnezeilor în Sion. 9 Doamne,

Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea

mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! 10

Apărătorul nostru, vezi,Dumnezeule, şi

caută spre faţa unsului Tău! 11 Că mai

bună este o zi în curţile Tale decît mii.

Ales-am a fi lepădat în Casa lui

Dumnezeu, mai vîrtos decît a locui în

locaşurile păcătoşilor. 12 Că mila şi

adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har

şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de

bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. 13 Doamne al puterilor, fericit este omul

cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

Bine ai voit, Doamne, pămîntului

Tău, întors-ai robimea lui Iacob. 2 Iertat-

ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai

toate păcatele lor. 3 Potolit-ai toată mînia

Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mîniei

Tale. 4 Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul

mîntuirii noastre, şi-Ţi întoarce mînia Ta

de la noi. 5 Oare, în veci Te vei mînia pe

noi? Sau vei întinde mînia Ta din neam

în neam? 6 Dumnezeule, Tu, întorcîndu-

Te, ne vei dărui viaţă, şi poporul Tău se

va veseli de Tine. 7 Arată-ne nouă,

Doamne, mila Ta şi mîntuirea Ta dă-ne-o

nouă. 8 Auzi-voi ce va grăi întru mine

Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste

poporul Său. 9 Şi peste cuvioşii Săi şi

peste cei ce îşi întorc inima spre Dînsul. 10

Dar mîntuirea Lui este aproape de cei ce

se tem de Dînsul, ca să se sălăşluiască

slava în pămîntul nostru. 11 Mila şi

adevărul s-au întîmpinat, dreptatea şi

pacea s-au sărutat. 12 Adevărul din

pămînt a răsărit şi dreptatea din cer a

privit. 13 Că Domnul va da bunătate şi

pămîntul nostru îşi va da rodul său; 14

Dreptatea înaintea Lui va merge şi va

pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă

auzi, ca sărac şi necăjit sînt eu. 2 Păzeşte

sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte,

Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce

nădăjduieşte în Tine. 3 Miluieşte-mă,

Doamne, că spre Tine voi striga toată

ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că

spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul

meu. 4 Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti

şi mult-milostiv tuturor celor ce Te

cheamă pe Tine. 5 Ascultă, Doamne,

31

rugăciunea mea şi ia aminte la glasul

cererii mele. 6 În ziua necazului meu am

strigat către Tine, că m-ai auzit. 7 Nu este

asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi

nici fapte nu sînt ca faptele Tale. 8 Veni-

vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi

se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi

vor slăvi numele Tău. 9 Că mare eşti Tu,

Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul

Dumnezeu. 10 Povăţuieşte-mă, Doamne,

pe calea Ta şi voi merge întru adevărul

Tău; veselească-se inima mea, ca să se

teamă de numele Tău. 11 Lăuda-Te-voi,

Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima

mea şi voi slăvi numele Tău în veac. 12 Că

mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit

sufletul meu din iadul cel mai de jos. 13

Dumnezeule, călcătorii de lege s-au

sculat asupra mea şi adunarea celor tari

a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe

Tine înaintea lor. 14 Dar Tu, Doamne,

Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti;

îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi

adevărat. 15 Caută spre mine şi mă

miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi

mîntuieşte pe fiul slujnicei Tale. 16 Fă cu

mine semn spre bine, ca să vadă cei ce

mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu,

Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.

Fă cu mine semn spre bine, ca să

vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că

Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.



vecilor. Amin.


Dumnezeule (de 3 ori). Doamne, miluieşte. (de 3 ori)


Duh.


vecii vecilor. Amin. ŞI CITEŞTE CATISMA A 9-A.

După citirea catismei:

Preotul înaintea uşilor împărăteşti zice troparul,

glasul al 8-lea:

Cel ce în ceasul al nouălea pentru

noi cu trupul moarte ai gustat, omoară

cugetul trupului nostru, Hristoase

Dumnezeule, şi ne mîntuieşte pe noi. (o

metanie). Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...

Preotul: Să se apropie rugăciunea

mea înaintea Ta, Doamne, după cuvîntul

Tău mă înţelepţeşte. (o metanie)

Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...

Preotul: Să intre cererea mea

înaintea Ta, Doamne, după cuvîntul Tău

mă izbăveşte. (o metanie) Corul: Cel ce în ceasul al nouălea ...


Sfîntului Duh.



Cel ce pentru noi Te-ai născut din

Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule,

Care cu moartea pe moarte ai prădat şi

învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu

trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu

mîna Ta. Arată iubirea Ta de oameni,

Milostive, primeşte pe Născătoarea de

Dumnezeu, Ceea ce Te-a născut pe Tine,

care se roagă pentru noi şi mîntuieşte,

Mîntuitorul nostru, pe poporul cel

deznădăjduit.

Nu ne lăsa pe noi pînă în sfîrşit,

pentru numele Tău cel sfînt şi nu strica

legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la

noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi

pentru Isaac, robul Tău, şi Israel, sfîntul

Tău.



Preotul: Că a Ta este împărăţia… Citeţul 1: Amin.

Văzînd tălharul pe Începătorul

vieţii pe Cruce spînzurat, zicea: „De n-ar

fi fost Dumnezeu întrupat Care cu noi a

fost răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele

razele sale, nici s-ar fi clătinat pămîntul,

cutremurîndu-se. Ci, Cel ce toate le-ai

suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru

împărăţia Ta.”

Slavă…

În mijlocul a doi tîlhari cumpănă

dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică

ce s-a pogorît în iad cu îngreuierea hulei;

iar celălalt s-a uşurat de greşeli, spre

cunoaşterea cuvîntării de Dumnezeu,

Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.

Şi acum…

Pe Mieluşelul şi Păstorul, şi

Mîntuitorul lumii, văzîndu-L ceea ce L-a

născut, a zis lăcrimînd: „Lumea se

32

bucură luînd izbăvire, iar cele dinăuntru

ale mele ard, văzînd răstignirea Ta, pe

care pentru toţi o rabzi, Fiule şi

Dumnezeul meu.”

Doamne miluieşte. (de 40 de ori)
















sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea

lor,fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la






Întru numele Domnului...,

binecuvintează. Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor






Sirul:





metanie).


văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).

Citeţul 1: Stăpîne Doamne, Iisuse

Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce

îndelung ai răbdat pentru greşelile

noastre şi pînă la acest ceas de acum ne-

ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel

de viaţă făcător fiind răstignit, tîlharului

celui bine cunoscător intrarea în rai i-ai

făcut şi cu moartea pe moarte ai

sfărîmat; curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii şi

nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi

fărădelegi am făcut şi nu sîntem vrednici

să ridicăm ochii noştri şi să privim la

înălţimea cerului, pentru că am lăsat

calea dreptăţii Tale şi am umblat în voile

inimii noastre; ci ne rugăm neasemănatei

bunătăţii Tale: „Iartă-ne pe noi,

Doamne, după mulţimea milei Tale şi ne

mîntuieşte pentru sfînt numele Tău, că s-

au stins întru deşertăciuni zilele noastre.

Scoate-ne din mîna potrivnicului, iartă

nouă păcatele noastre şi omoară gîndul

nostru cel trupesc. Ca lepădînd pe omul

cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi

Ţie să vieţuim, Stăpînul nostru şi

Făcătorului de bine. Şi aşa urmînd

poruncile Tale, la odihna cea veşnică să

ajungem, unde este locaşul tuturor celor

ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat

veselia cea adevărată şi bucuria celor ce

Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru,

şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu

Părintele Tău cel fără de început şi cu

Preasfîntul şi bunul şi de viaţă făcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.” Corul începe a cînta pe glasul al 8-lea:

Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne

pe noi, Doamne, cînd vei veni întru

împărăţia Ta.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a

acelora este împărăţia cerurilor.

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei

veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor

mîngîia. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,

cînd vei veni întru împărăţia Ta.

Fericiţi cei blînzi, că aceia vor

moşteni pămîntul. Pomeneşte-ne pe noi,

Doamne, cînd vei veni întru împărăţia

Ta.

Fericiţi cei ce flămînzesc şi

însetoşează de dreptate, că aceia se vor

sătura. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,


Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor

milui. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,


Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia

vor vedea pe Dumnezeu. Pomeneşte-ne

pe noi, Doamne, cînd vei veni întru

împărăţia Ta.

33

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia

fiii lui Dumnezeu se vor chema.



Fericiţi cei prigoniţi pentru

dreptate, că a acelora este împărăţia

cerurilor. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,


Fericiţi veţi fi, cînd vă vor ocărî şi

vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvîntul rău

împotriva voastră, minţind pentru Mine.



Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata

voastră multă este în ceruri. Pomeneşte-

ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru

împărăţia Ta.


Duh. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd

vei veni întru împărăţia Ta.


vecilor. Amin. Pomeneşte-ne pe noi,

Doamne, cînd vei veni întru împărăţia

Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd

vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie) Pomeneşte-ne pe noi, Stăpîne, cînd

vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie)

Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, cînd

vei veni întru împărăţia Ta. (o metanie)

Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă

pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt

Domnul Savaot, plin este cerul şi

pămîntul de slava Ta.”

Citeţul 1: Apropiaţi-vă către Dînsul

şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se

vor ruşina.

Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă

pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt

Domnul Savaot, plin este cerul şi

pămîntul de slava Ta.”

Citeţul 1: Slavă Tatălui…

Citeţul 2: Ceata sfinţilor îngeri şi a

arhanghelilor, cu toate cereştile puteri,

Te laudă pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt,

Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul şi

pămîntul de Slava Ta.”

Citeţul 1: Şi acum…

Citeţul 2: Cred întru unul Dumne-

zeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului

şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi

nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,

Care din Tatăl S-a născut mai înainte de

toţi vecii; Lumină din Lumină,

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o

fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au

făcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a

noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri

şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din

Maria Fecioara şi S-a făcut om.Şi S-a

răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu

Pilat, şi a pătimit, şi S-a îngropat. Şi a

înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a

suit la ceruri, şi şade de-a dreapta

Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu Slavă, să

judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie

nu va avea sfîrşit. Şi întru Duhul Sfînt,

Domnul de viaţă făcătorul, Care din

Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl

şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a

grăit prin prooroci. Întru una, sfîntă,

sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea

păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi

viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule,

greşelile noastre, cele de voie şi cele fără

de voie, cele cu lucrul şi cu cuvîntul, cele

cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte

şi din zi, cele cu mintea şi cu gîndul, toate

le iartă nouă, ca un bun şi de oameni

Iubitor.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,

sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia

Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi

pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate

zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă

greşelile noastre, precum şi noi iertăm

greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în

ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.


Citeţul 1: Amin. După ecfonis, urmează condacele: cele din zilele

săptămînii şi al sfîntului care este hramul bisericii. Iar de

este hramul lui Hristos, se zice: al hramului, al zilei şi al

sfîntului din acea zi, dacă sfîntul are condac.

Condacul zilei, glasul al 2-lea:

Mai-marilor voievozi ai lui

Dumnezeu, slujitorilor dumnezeieşti ai

slavei, căpeteniile îngerilor şi povăţuitorii

oamenilor, ceea ce este de folos cereţi

nouă şi mare milă, ca cei ce sînteţi mai-

marii voievozi ai celor fără de trup.

34

Slavă… Cu sfinţii fă odihnă, Hristoase,

sufletelor adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfîrşit.

Şi acum… Ceea ce eşti folositoare creştinilor,

neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul

neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale

păcătoşilor; ci apucă înainte, ca o bună,

spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: „Grăbeşte spre

rugăciune şi sîrguieşte spre îmblînzire, apărînd pururea, Născătoare de

Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.”

Doamne miluieşte. (de 40 de ori) Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului


vecilor. Amin. Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru

numele Domnului, ... binecuvintează. Preotul iese din altar şi stînd înaitea ușilor



noi şi ne binecuvintează; luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte.



trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).


răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că

binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie). Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru

stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului (o

închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul (o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă (o închinăciune).

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).

Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, toată, şi la sfîrşit o metanie.

LA VECERNIE

LUNI SEARA.


3 ori)

Psalmul 103


Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,

măritu-Te-ai foarte! 2 Întru strălucire şi

în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce

Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 3

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce

acoperi cu ape cele mai de deasupra ale

lui; 4 Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce

umbli peste aripile vînturilor; 5 Cel ce

faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile

Tale pară de foc; 6 Cel ce ai întemeiat

pămîntul pe întărirea lui şi nu se va

clătina în veacul veacului. 7 Adîncul ca o

haină este îmbrăcămintea Lui; peste

munţi vor sta ape. 8 De certarea Ta vor

fugi, de glasul tunetului Tău se vor

înfricoşa. 9 Se suie munţi şi se coboară

văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 10 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi

nici nu se vor întoarce să acopere

pămîntul. 11 Cel ce trimiţi izvoare în văi,

prin mijlocul munţilor vor trece ape; 12

Adăpa-se-vor toate fiarele cîmpului,

asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 13 Peste

acelea păsările cerului vor locui; din

mijlocul stîncilor vor da glas. 14 Cel ce

adăpi munţii din cele mai de deasupra

ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va

sătura pămîntul. 15 Cel ce răsari iarbă

dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba

oamenilor; 16 Ca să scoată pîine din

pămînt şi vinul veseleşte inima omului; 17

Ca să veselească faţa cu untdelemn şi

pîinea inima omului o întăreşte. 18

Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii

Libanului pe care i-ai sădit; acolo

păsările îşi vor face cuib. 19 Locaşul

cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei

înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare

iepurilor. 20 Făcut-ai luna spre vremi;

soarele şi-a cunoscut apusul său. 21 Pus-ai

întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi

toate fiarele pădurii; 22 Puii leilor mugesc

ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu

mîncarea lor. 23 Răsărit-a soarele şi s-au

adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. 24 Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea

sa pînă seara. 25 Cît s-au mărit lucrurile

Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai

făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea

Ta. 26 Marea aceasta este mare şi largă;

acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este

număr, vietăţi mici şi mari. 27 Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care

35

l-ai zidit, ca să se joace în ea. 28 Toate

către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană

la bună vreme. 29 Dîndu-le Tu lor, vor

aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se

vor umple de bunătăţi. 30 Dar întorcîndu-

Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei

duhul lor şi se vor sfîrşi şi în ţărînă se vor

întoarce. 31 Trimite-vei duhul Tău şi se

vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. 32 Fie

slava Domnului în veac! Veseli-se-va

Domnul de lucrurile Sale. 33 Cel ce caută

spre pămînt şi-l face pe el de se

cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi

fumegă. 34 Cînta-voi Domnului în viaţa

mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi

fi. 35 Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele,

iar eu mă voi veseli de Domnul. 36 Piară

păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege,

ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete

al meu, pe Domnul.



vecilor. Amin.


Dumnezeule (de 3 ori). Preotul zice ectenia mare: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte.

Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea


Pentru pacea a toată lumea, pentru

bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi

pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei

ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu

intră într-însa, Domnului să ne rugăm.


Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul

nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vladimir

şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop

Nicodim, pentru cinstita preoţime şi întru Hristos

diaconime şi pentru tot clerul, şi poporul , Domnului să ne rugăm.


stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi


credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne

rugăm.

Pentru buna întocmire a văzduhului,

pentru îmbelşugarea roadelor pămîntului şi

pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi

prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se

ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,

mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne

rugăm.


pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,

mărita Stăpîna noastră, de Dumnezeu

Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi

sfinţii să o pomenim.

Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa

noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Corul: Ţie Doamne.

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava,

cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi


Citețul 1: CITEŞTE CATISMA A 18-A:

După citirea catismei:

Preotul: zice ectenia mică:

Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.








Ţie Doamne.

Preotul: Că a Ta este stăpînirea şi a Ta este

împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului, şi a

Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în veci vecilor.

Corul: Amin. Doamne, strigat-am

către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne,

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;

ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd

strig către Tine, auzi-mă, Doamne.

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca

tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor

mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne.

Citeţul 2: Pune, Doamne, strajă gurii

mele şi uşă de îngrădire, împrejurul

buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre

cuvinte de vicleşug, ca să-mi

dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu

oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi

însoţi cu aleşii lor. Certa-mă-va dreptul

cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul

păcătoşilor să nu ungă capul meu; că

încă şi rugăciunea mea este împotriva

vrerilor lor. Prăbuşească-se de pe stîncă

judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile

mele că s-au îndulcit, Ca o brazdă de

pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au

oasele lor lîngă iad. Căci către Tine,

Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine

am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

36

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie

şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit

sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am

strigat, cu glasul meu către Domnul m-

am rugat. 2 Vărsa-voi înaintea Lui

rugăciunea mea, necazul meu înaintea

Lui voi spune. 3 Cînd lipsea dintru mine

duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat,

ascuns-au cursă mie. 4 Luat-am seama

de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să

mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi

nu este cel ce caută sufletul meu. 5

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:

“Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în

pămîntul celor vii. 6 Ia aminte la

rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că

s-au întărit mai mult decît mine. (Stih. Pe 10):

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu,

ca să laude numele Tău, Doamne.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii,

pînă ce-mi vei răsplăti mie. (Stih. Pe 8):

Stih: Dintru adîncuri am strigat

către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul

meu!

Stih: Fie urechile Tale cu luare-

aminte la glasul rugăciunii mele. Se pun stihirile Triodului, glasul al 2-lea:

Citeţul 2: De Te vei uita la

fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va

suferi? Că la Tine este milostivirea.

Citeţul 1: Tot păcatul am făcut, pe

toţi i-am întrecut cu risipa. De aş vrea să

mă pocăiesc, nu am rîuri de lacrimi. De

voi vieţui şi acum nepăsător, sînt vinovat

de osîndă. Ci-mi dă mie îndreptare,

Unule, Bunule Dumnezeule, şi mă

miluieşte .

Citeţul 2: Pentru numele Tău, Te-am

aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul

meu spre cuvîntul Tău, Nădăjduit-a

sufletul meu în Domnul,

Citeţul 1: Dă-mi, Hristoase, ploi de

lacrimi, în ziua cea plăcută a postului,

ca să plîng şi să-mi spăl întinăciunea

cea din pofte şi să mă arăt Ţie curăţit,

cînd ve i veni din cer Judecător,

Doamne , să judeci pe oameni, ca un

judecător şi singur drept.

Citeţul 2: Din straja dimineţii pînă

în noapte. Din straja dimineţii să

nădăjduiască Israel spre Domnul.

Citeţul 1: Veniţi, credincioş ilor, cu

dragoste, avînd ca o pavăză arma cea

tare a postului, să întoarcem înapoi

toată uneltirea înşelăciunii

vrăjmaşului; să nu ne îndulcim cu

plăcerile poftelor, ca să nu ne temem de

focul ispite lor; prin care post Hris tos,

Iubitorul de oameni, cu răsplata

răbdării ne va încununa pe noi. Pentru

aceasta, cu îndrăzneală rugîndu-ne,

cădem înaintea Lui strigînd ş i cerînd

sufletelor noastre pace şi mare milă. Dacă în Mineu se vor afla doi sfinţi, stihirile unuia

le cîntăm la Laude.

Citeţul 2: Că la Domnul este mila şi

multă mîntuire la El şi El va izbăvi pe

Israel din toate fărădelegile lui. Citeţul 1: I stihiră a sfîntului din Mineu

Citeţul 2: Lăudaţi pe Domnul toate

neamurile; lăudaţi-L pe El toate

popoarele; Citeţul 1: a II-a stihiră a sfîntului din Mineu

Citeţul 2: Că s-a întărit mila Lui pes-

te noi şi adevărul Domnului rămîne în

veac. Citeţul 1: a III-a stihiră a sfîntului din Mineu

Citeţul 2: Slavă… a sfîntului dacă are, iar de

nu, Slavă…, Şi acum… a Crucii, a Născătoarei,

din Mineu.

Corul: Lumină lină a sfintei slave a

Tatălui ceresc Celui fără de moarte,

Celui Sfînt şi Fericit, Iisuse Hristoase,

venind la apusul soarelui, văzînd lumina

cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul,

şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti

în toată vremea a fi lăudat de glasuri

cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai

viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte. Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.

Corul: Şi duhului tău.


aminte.


A Domnului este mîntuirea şi peste

poporul Tău, binecuvîntarea Ta.

Corul: A Domnului este mîntuirea ...

Citeţul 1: Doamne, cît s-au înmulţit

cei ce mă necăjesc.

Corul: A Domnului este mîntuirea ...

37

Citeţul 1: A Domnului este mîn-

tuirea.

Corul: Şi peste poporul Tău,

binecuvîntarea Ta.


Citeţul 1: De la Facere, citire:

Preotul: Să luăm aminte: Citeţul 1: La început a făcut

Dumnezeu cerul şi pămîntul. Şi pămîntul

era netocmit şi gol. Întuneric era

deasupra adîncului şi Duhul lui

Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.

Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină”. Şi a

fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este

bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu

lumina de întuneric. Lumina a numit-o

Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit

noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:

ziua întîi. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o

tărie prin mijlocul apelor şi să despartă

ape de ape!”. Şi a fost aşa. A făcut

Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu

apele cele de sub tărie de apele cele de

deasupra tăriei. Tăria a numit-o

Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e

bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:

ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: „Să se

adune apele cele de sub cer la un loc şi să

se arate uscatul!”. Şi a fost aşa. Şi s-au

adunat apele cele de sub cer la locurile

lor, şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a

numit Dumnezeu pămînt, iar adunarea

apelor a numit-o mări. Şi a văzut

Dumnezeu că este bine. Apoi a zis

Dumnezeu: „Să dea pămîntul din sine

verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după

felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care

să dea rod cu sămînţă în sine, după fel pe

pămînt!”. Şi a fost aşa. Pămîntul a dat în

sine verdeaţă: iarbă, care face sămînţă,

după felul şi după asemănarea ei, şi pomi

roditori, cu sămînţă, după fel, pe pămînt. Şi

a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost

seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Preotul: Înţelepciune. Să luăm aminte.


Domnul mă va auzi cînd voi striga

către Dînsul.

Corul: Domnul mă va auzi ...

Citeţul 2: Cînd Te-am chemat, m-ai

auzit, Dumnezeul dreptăţii mele.

Corul: Domnul mă va auzi ...

Citeţul 2: Domnul mă va auzi.

Corul: Cînd voi striga către Dînsul..


Citeţul 2: De la Pilde, citire:

Preotul: Să luăm aminte:

Citeţul 2: Pildele lui Solomon, fiul lui

David, folositoare pentru cunoaşterea

înţelepciunii şi a stăpînirii de sine, pentru

înţelegerea cuvintelor adînci, pentru

dobîndirea unei îndrumări bune, pentru

dreptate, pentru dreapta judecată şi

nepărtinire, pentru a prilejui celor fără

gînd rău o judecată isteaţă, omului tînăr

cunoştinţă şi bună cugetare. Să ia aminte

cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel

priceput va dobîndi iscusinţa de a se purta

pătrunzînd cu mintea pildele şi înţelesurile

adînci, graiurile celor înţelepţi şi tîlcuirea

lor nepătrunsă. Frica de Dumnezeu este

începutul înţelepciunii; cei fără de minte

dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpînirea de

sine. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui

tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.

Căci ele sînt ca o cunună pe capul tău şi ca o

salbă împrejurul gîtului tău. Fiul meu, de

voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te

învoi, dacă-ţi spun: "Vino cu noi să ne

punem la pîndă, ca să vărsăm sînge, să

întindem curse fără cuvînt celui neprihănit,

să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi

întregi, ca pe cei ce se coboară în mormînt.

Să punem stăpînire pe tot felul de lucruri

scumpe, să ne umplem de pradă casele

noastre, o singură pungă fi-va pentru toţi!".

Fiul meu, nu te însoţi cu ei pe cale; abate

piciorul tău din cărarea lor, căci picioarele

lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să

verse sînge. Zadarnic se întind curse în

văzul păsărilor! Căci ei întind curse tocmai

împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi

întind ei laţuri. Aceasta este soarta celor

lacomi de cîştig. Lăcomia le aduce

pierderea vieţii. Înţelepciunea strigă pe uliţă

şi în pieţe îşi ridică glasul său.

Citeţul 1: Învredniceşte-ne, Doamne,

în seara aceasta, fără de păcat să ne

păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne,

Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi


Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am

nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvîntat,

Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine

38

eşti cuvîntat, Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu

îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,

luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne,

mila Ta este în veac, lucrurile mîinilor Tale

nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă,

Ţie se cuvine cîntare, Ţie slavă se cuvine,

Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor. Amin. Preotul: Să plinim rugăciunea noastră cea de

seară, Domnului. Doamne miluieşte.



Seara toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi fără de

păcat, la Domnul să cerem. Dă Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor

sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşelile noastre,

la Domnul să cerem. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace

lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru


S fîrşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea

judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfînta, curata, prabinecuvîntata, mărita

Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa


Ţie Doamne

Preotul: Că bun şi iubitor de oameni

Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum şi purure,a, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin.


Corul: Ş i duhului tău.

Preotul: Capetele noastre, Domnului să le

plecăm.

Corul: Ţie Doamne.

Preotul: Fie stăpînirea împărăţiei Tale

binecuvîntată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului, şi a


STIHOAVNA, glasul al 3-lea:

Citeţul 2: Să postim post primit,

bineplăcut Domnului; postul cel adevărat

este înstrăinarea de răutăţi, înfrînarea

limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de

pofte, de clevetire, de minciună şi de

jurămîntul mincinos. Lipsirea de acestea

este postul cel adevărat şi bineprimit. Citeţul 1: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer,

am ridicat ochii mei. Iată, precum sînt ochii robilor la

mîinile stăpînilor lor, precum sînt ochii slujnicii la

mîinile stăpînei sale; aşa sînt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, pînă ce se va milostivi spre noi.

Citeţul 2: Să postim post primit,

bineplăcut Domnului; postul cel adevărat

este înstrăinarea de răutăţi, înfrînarea

limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de

pofte, de clevetire, de minciună şi de

jurămîntul mincinos. Lipsirea de acestea

este postul cel adevărat şi bineprimit. Citeţul 1: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,

miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de

defăimare. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de

ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mîndri.

Citeţul 2: Mare este puterea muce-

nicilor Tăi, Hristoase, că în morminte zac

şi duhurile alungă; şi au stricat puterea

vrăjmaşului cu credinţa Treimii,

nevoindu-se pentru dreapta credinţă.

Citeţul 1: Slavă… a sfîntului dacă are; dacă

nu


Citeţul 2: Născătoare de

Dumnezeu, ocrotitoarea tuturor celor ce

se roagă, întru tine ne lăudăm, întru tine

ne este toată nădejdea noastră. Roagă pe

Cel ce S-a născut din tine, pentru

nevrednicii robii tăi.

Acum slobozește pe robul Tău,

Stăpîne, în pace, după cuvîntul Tău, căci

văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai

gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor:

lumină spre descoperirea neamurilor şi

slavă poporului Tău, Israel.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfintă


Preotul: Că a Ta este împărăţia… (în

fața ușilor împărătești)

Corul: Amin. Şi se cîntă troparele acestea,

glasul al 5-lea: Născătoare de Dumnezeu Fecioară,

bucură-te, ceea ce eşti plină de har,

Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvîntată eşti tu între femei şi

binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, că

ai născut pe Mîntuitorul sufletelor

noastre. (o metanie)

Slavă…

Botezătorule al lui Hristos, pe noi

toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de

fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a

te ruga pentru noi. (o metanie)

Şi acum…

Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor

Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de

primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi

folositori către Mîntuitorul v-am cîştigat. (o metanie)

Sub milostivirea ta scăpăm,

Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile

39

noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci

din primejdii ne izbăveşte pe noi, una

curată, una binecuvînată (fără metanie).


ori), Slavă…, Şi acum…, Ceea ce eşti mai

cinstită…, Întru numele Domnului, ....

binecuvintează.


Hristos Dumnezeu nostru, totdeauna,


Citeţul 1: Amin.

Împărate ceresc, pe binecredin-

ciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa

o întăreşte, pe cei răi îi îmblînzeşte,

lumea o împacă, sfînt locaşul acesta bine-

l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi,

părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile

drepţilor îi aşază, iar pe noi întru

pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca

un bun şi de oameni Iubitor. Preotul rosteşte rugăciunea cuviosului Efrem

Sirul:




Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale (o

metanie).



binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie). Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru



închinăciune).

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul (o închinăciune).


închinăciune).


închinăciune). Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,





Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte. (de 12 ori)

Preasfîntă Treime, Stăpînie de o

fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce

eşti pricina tuturor bunătăţilor,

binevoieşte şi pentru mine păcătosul;

întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi

şterge toată întinarea mea. Luminează

gîndul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi

să Te laud, şi să mă închin Ţie, şi să zic:

„Unul Sfînt, unul Domn, Iisus Hristos,

întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.”

Fie numele Domnului binecuvîntat

de acum şi pînă în veac. (de 3 ori) Slavă…, Şi acum…

Psalmul 33

Bine voi cuvînta pe Domnul în toată

vremea, pururea lauda Lui în gura mea. 2 În Domnul se va lăuda sufletul meu; să

audă cei blînzi şi să se veselească. 3 Slăviţi

pe Domnul împreună cu mine şi să

înălţăm numele Lui împreună. 4 Căutat-

am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate

necazurile mele m-a izbăvit. 5 Apropiaţi-

vă de El şi vă luminaţi, şi feţele voastre să

nu se ruşineze. 6 Săracul acesta a strigat

şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate

necazurile lui l-a izbăvit. 7 Străjui-va

îngerul Domnului împrejurul celor ce se

tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. 8 Gustaţi şi

vedeţi că bun este Domnul; fericit

bărbatul care nădăjduieşte în El. 9

Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că

n-au lipsă cei ce se tem de El. 10 Bogaţii

au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L

caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot

binele. 11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe

mine, frica Domnului vă voi învăţa pe

voi; 12 Cine este omul cel ce voieşte viaţa,

care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi

limba de la rău şi buzele tale să nu

grăiască vicleşug. 13 Fereşte-te de rău şi

fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. 14

Ochii Domnului spre cei drepţi şi

urechile Lui spre rugăciunea lor. 15 Iar

faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să

piară de pe pămînt pomenirea lor. 16

Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi

din toate necazurile lor i-a izbăvit. 17

Aproape este Domnul de cei umiliţi la

inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va

mîntui. 18 Multe sînt necazurile drepţilor,

şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei

Domnul. 19 Domnul păzeşte toate oasele

lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. 20

Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei

ce urăsc pe cel drept vor greşi. 21 Mîntui-

va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor

greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.


Corul: Cuvine-se cu adevărat să te

fericim, pe tine, Născătoare de

Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea

nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

40

Preotul: Preasfîntă Născătoare de

Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi.

Corul: Ceea ce eşti mai cinstită

decăît heruvimii şi mai mărită fără de

asemănare decăt serafimii, care, fără


născut, pe tine, cea cu adevărat,




Corul: Slavă…, Şi acum… Doamne

miluieşte (de 3 ori), ... binecuvintează. Preotul: Hristos, Adevăratul


Preacuratei Maicii Sale...

Corul: Pe Marele Domn şi Părintele

nostru ...

PAVECERNIŢA CEA MARE

ÎN ZIUA DE LUNI SEARA ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ A

POSTULUI MARE. Preotul: Binecuvîntat este

Dumnezeul nostru totdeauna acum şi


Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumne-

zeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,

Mîngîietorule ..., Sfinte Dumnezeule ...,

Preasfîntă Treime, ..., Tatăl nostru ... Preotul: Că a Ta este împărăţia ...


(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne

închinăm (de 3 ori)

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia

aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie

grăbeşte-Te! 2 Să se ruşineze şi să se

înfrunte cei ce caută sufletul meu; 3 Să se

întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi

voiesc mie rele; 4 Întoarcă-se îndată

ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine,

bine!” 5 Să se bucure şi să se veselească

de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,

Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce

iubesc mîntuirea Ta: “Slăvit să fie

Domnul!” 6 Iar eu sărac sînt şi sărman,

Dumnezeule, ajută-mă! 7 Ajutorul meu şi

Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu

zăbovi.

Apoi se începe Canonul cel mare, împărţindu-l în patru părţi cu irmoasele, de cîte două ori şi se sfîrşeşte joi

seara.

Alcătuire a Sfîntului Părintelui nostru, Andrei

Criteanul Ierusalimiteanul.

CÎNTAREA 1-a, gl. 6

Corul: Ajutor şi acoperitor s-a făcut

mie spre mîntuire. Acesta este Dumnezeul

meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul

părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci

cu slavă S-a preaslăvit. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

De unde voi începe a plînge faptele

vieţii mele ticăloase? Ce început voi

pune, Hristoase, acestei tînguiri de

acum? Ci, ca un milostiv, dă-mi iertare

greşelilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă. Vino, ticăloase suflete, împreună cu

trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul

tuturor. Părăseşte de acum nebunia cea

dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de

pocăinţă. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Rîvnind neascultării lui Adam cel

întîi-zidit, m-am cunoscut pe mine

dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia

cea vecuitoare şi de desfătare, pentru

păcatele mele. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-

ai asemănat Evei celei dintîi? Că ai căzut

rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de

pom şi ai gustat cu îndrăzneală

nebunească mîncare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

În locul Evei celei simţite, făcutu-s-

a mie Evă înţelegătoare cugetul cel

pătimaş în trup, arătîndu-mi cele dulci şi

gustînd pururea din băutura cea amară. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

După dreptate s-a lepădat Adam

din Eden, nepăzind o poruncă a Ta,

Mîntuitorule. Dar eu ce voi pătimi,

nebăgînd seamă totdeauna de cuvintele

tale cele de viaţă.

Slavă…

Treime, fiinţă preaînaltă, Căreia ne

închinăm întru o Unime, ridică de

41

deasupra mea lanţul cel greu al păcatului

şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de

umilinţă.

Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea

şi folositoarea celor ce te laudă pe tine,

ridică de deasupra mea lanţul cel greu al

păcatului şi, ca o stăpînă, curată, mă

primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc.

Corul: Ajutor şi acoperitor S-a făcut

mie spre mîntuire. Acesta este Dumnezeul

meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeu

părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci

cu slavă S-a preaslăvit.

CÎNTAREA a 2-a

Corul: Ia aminte, Cerule şi voi grăi,

şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din

Fecioară cu trup.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Ia aminte, Cerule şi voi grăi,

pămîntule, primeşte în urechi glasul celui

ce se pocăieşte faţă de Dumnezeu, şi-L

laudă pe Dînsul.


mă. Ia aminte, Dumnezeule,

Mîntuitorul meu, cu ochiul Tău cel blînd

şi-mi primeşte mărturisirea mea cea

plină de căldură.


mă.

Greşit-am mai mult decît toţi

oamenii, însumi am greşit Ţie; ci Te

milostiveşte Mîntuitorule, ca un

Dumnezeu spre făptura Ta.


mă.

Chip făcînd urîţeniei patimilor

mele, cu pofte iubitoare de plăcere, mi-

am stricat frumuseţea minţii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Viforul răutăţilor m-a cuprins,

Milostive Doamne; ci ca, lui Petru,

întinde-mi şi mie mîna Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Pătatu-mi-am haina trupului meu,

şi mi-am întinat podoaba cea după chipul

şi după asemănarea Ta, Mîntuitorule. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Întunecatu-mi-am frumuseţea

sufletului cu plăcerile patimilor şi cu

totul toată mintea, ţărînă mi-am făcut-o. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Ruptu-mi-am acum veşmîntul cel

dintîi, pe care mi l-a ţesut mie Ziditorul

din început şi, pentru aceasta, zac acum

gol. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe

care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfatul şi

mă ruşinez. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Lacrimile celei desfrînate şi eu le

vărs, Îndurate, înaintea Ta; milostiveşte-

Te spre mine, Mîntuitorule, cu îndurarea

Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Privit-am la frumuseţea pomului şi

mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol, şi

mă ruşinez. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Uneltit-au pe la spatele meu toţi

începătorii răutăţilor, lungind asupra

mea fărădelegea lor.

Slavă…

Pe Tine, Dumnezeu tuturor, Unul

în trei feţe Te laud: pe Tatăl şi pe Fiul, şi

pe Sfîntul Duh.

Şi acum…

Preacurată Fecioară, Născătoare de

Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată,

roagă-te îndelung să ne mîntuim.

Corul: Ia aminte Cerule şi voi grăi, şi

voi lăuda pe Hristos, Care a venit din

Fecioară cu trup.

CÎNTAREA a 3-a

Corul: Pe piatra cea neclintită a

poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte

Biserica Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Foc de la Domnul plouînd oarecînd,

a ars Domnul de demult pămîntul

Sodomei. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

42

În munte scapă, suflete, ca Lot

acela şi izbăveşte-te dinainte în Sigor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Fugi de aprindere, o, suflete! Fugi

de arderea Sodomei! Fugi de stricăciunea

dumnezeieştii văpăi. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am

mai mult decît toţi, Hristoase

Mîntuitorule, nu mă trece cu vederea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă

pe mine, mielul, şi, rătăcit fiind, nu mă

trece cu vederea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti

Ziditorul meu; întru Tine Mîntuitorule

mă voi îndrepta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Mărturisescu-mă Ţie,

Mîntuitorule: „Greşit-am Ţie fără

măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un

îndurat.”

Slavă…

O, Treime-Unime, Dumnezeule,

mîntuieşte-ne pe noi din înşelăciune şi

din ispite şi din primejdii.

Şi acum…

Bucură-te, pîntece primitor de

Dumnezeu; bucură-te, scaunul

Domnului; bucură-te, Maica vieţii

noastre.

Corul: Pe piatra cea neclintită a

poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte

Biserica Ta.

CÎNTAREA a 4-a

Corul: Auzit-a proorocul de venirea

Ta, Doamne, şi s-a temut că vrei să Te

naşti din fecioară şi oamenilor să Te arăţi,

şi a grăit: „Auzit-am auzul Tău şi m-am

temut. Slavă puterii Tale, Doamne.” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Lucrurile Tale nu le trece cu

vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte

Judecătorule; că de am şi greşit eu

însumi, ca un om, şi mai mult decît tot

omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere

ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.


mă.

Se apropie, suflete, sfîrşitul, se

apropie şi nu te îngrijeşti, nu te găteşti.

Vremea se scurtează, scoală-te, aproape

lîngă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o

floare trece vremea vieţii. Pentru ce în

deşert ne tulburăm? Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă. Deşteaptă-te, o, sufletul meu! Ia

seama faptelor tale pe care le-ai făcut şi

le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă

picături din lacrimile tale; spune cu

îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale

lui Hristos, şi te îndreptează. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

N-a fost în viaţă păcat, nici faptă,

nici răutate, pe care să n-o fi săvîrşit eu,

Mîntuitorule, cu mintea şi cu cuvîntul, cu

voinţa şi cu gîndul, şi cu ştiinţa; şi cu

fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici

odinioară. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă. Dintru aceasta m-am judecat,

dintru aceasta m-am osîndit eu, ticălosul,

adică din cugetul meu, decît care nimic

nu este în lume mai apăsător;

Judecătorule, Mîntuitorul şi

cunoscătorul meu, milostiveşte-Te şi mă

scapă şi mă mîntuieşte pe mine, robul

Tău. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Scara pe care a văzut-o de demult

marele între patriarhi, suflete al meu,

este arătarea suirii celei cu lucrarea şi a

înălţării gîndului. Deci, de voieşti să

vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi

cu înălţarea gîndului, înnoieşte-te. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Arşiţa zilei a răbdat patriarhul

pentru lipsă şi frigul nopţii a suferit, în

toate zilele făcînd cîştig, păstorind,

trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia

amîndouă femeile. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Două femei, înţelege: lucrarea şi

cunoştinţa întru gîndire. Prin Lia

lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulţi

43

copii; iar prin Rahila gîndirea, ca pe cea

cu multă osteneală. Că fără de osteneli,

nici lucrarea, nici gîndirea nu se vor

săvîrşi, suflete.

Slavă…

Nedespărţită în fiinţă, neamestecată

în feţe, Te cunosc pe Tine, Dumnezeire,

una în Treime, ca de o împărăţie şi un

scaun; şi strig Ţie cîntarea cea mare, ce

se cîntă întreit întru cele de sus.

Şi acum…

Şi ai născut, şi eşti fecioară, şi ai

rămas întru amîndouă cu firea fecioară.

Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi

pîntecele a născut nesimţind dureri.

Dumnezeu, unde voieşte, se biruieşte

rînduiala firii; că face cîte voieşte.

Corul: Auzit-a proorocul de venirea Ta,

Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din

fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit:

!Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă

puterii Tale, Doamne.”

CÎNTAREA a 5-a

Corul: De noapte mînecînd,

Iubitorule de oameni, mă rog luminează-

mă şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi

mă învaţă, Mîntuitorule, să fac voia Ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

În noapte viaţa mea mi-am petrecut

pururea, că întuneric s-a făcut mie şi

negură adîncă noaptea păcatului; ci ca

pe un fiu al zilei arată-mă, Mîntuitorule. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Lui Ruben asemănîndu-mă eu,

ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi

călcător de lege asupra lui Dumnezeu

celui înalt, spurcîndu-mi patul meu,

precum acela pe al tatălui său. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase

Împărate; greşit-am, greşit-am, ca mai

înainte fraţii lui Iosif, văzînd rodul

curăţiei şi al înţelepciunii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

De cei de un sînge a fost dat, a fost

vîndut în robie, dulcele suflet cel drept,

spre închipuirea Domnului; iar tu,

suflete, te-ai vîndut întreg răutăţilor tale.


mă.

Lui Iosif celui drept şi minţii lui

celei curate urmează, ticăloase şi

neiscusite suflete, şi nu te desfrîna cu

pornirile cele fără de minte pururea

făcînd fărădelege. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

De s-a şi sălăşluit în groapă

oarecînd Iosif, Stăpîne Doamne, dar spre

închipuirea îngropării şi a sculării Tale a

fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce ţie în

acest chip vreodată?

Slavă…

Pe Tine Treime Te slăvim, pe Unul

Dumnezeu; Sfînt, Sfînt, Sfînt eşti Părinte

şi Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin

sine, Unime, Căreia pururea ne

închinăm.

Şi acum…

Din tine S-a îmbrăcat întru a mea

frămîntătură Dumnezeu, Cel ce a zidit

veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti

nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a

împreunat Luişi firea omenească.

Corul: De noapte mînecînd,

Iubitorule de oameni, mă rog:

„Luminează-mă şi mă îndreptează la

poruncile Tale, şi mă învaţă, Mîntuitorule,

să fac voia Ta.”

CÎNTAREA a 6-a

Corul: Strigat-am cu toată inima mea

din iadul cel mai de jos către înduratul

Dumnezeu şi m-a auzit şi a scos din

stricăciune viaţa mea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Lacrimi din ochii mei,

Mîntuitorule, şi suspinuri dintru adînc

curat aduc Ţie, strigînd inima mea:

Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-

Te spre mine. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Înstrăinatu-te-ai suflete, de Domnul

Tău, ca Datan şi ca Abiron; dar din toată

inima strigă: „Iartă-mă!” Ca să nu te

împresoare pe tine prăpastia pămîntului. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Ca o juncă sălbătăcită asemănatu-

te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară

44

păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţîndu-ţi cu

aripi mintea, cu lucrarea şi cu gîndirea. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Mîna lui Moise ne va face să

credem, suflete, cum că poate Dumnezeu

viaţa cea leproasă să o albească şi să o

cureţe nu te deznădăjdui dar, măcar de

eşti lepros.

Slavă…

Treime sînt, neamestecată,

nedespărţită; despărţită după feţe, şi

Unime sînt din fire unită: Tatăl şi Fiul, şi

Dumnezeiescul Duh.

Şi acum…

Pîntecele tău ne-a născut nouă pe

Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe

un Ziditor al tuturor, roagă-L,

Născătoare de Dumnezeu, ca, prin

rugăciunile tale, să ne îndreptăm.

Corul: Strigat-am cu toată inima mea

din iadul cel mai de jos către înduratul

Dumnezeu şi m-a auzit, şi a scos din

stricăciune viaţa mea.

Doamne miluieşte. (de 3 ori)

Slavă…, Şi acum…,

CONDACUL, glasul al 6-lea:

Suflete al meu, suflete al meu,

scoală! Pentru ce dormi? Sfîrşitul se

apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te

dar, ca să se milostivească spre tine

Hristos Dumnezeu, Cel ce este

pretutindenea şi toate le plineşte.

CÎNTAREA a 7-a

Corul: Greşit-am, fărădelege am

făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici

am păzit, nici am făcut precum ne-ai

poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi pînă

în sfîrşit, Dumnezeul părinţilor” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Greşit-am, păcătuit-am şi am

lepădat porunca Ta; că întru păcate m-

am zămislit, şi am adăugat rană rănilor

mele. Dar Tu mă miluieşte ca un îndurat,

Dumnezeul părinţilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Cele ascunse ale inimii mele le-am

mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi

smerenia mea, vezi şi necazul meu şi ia

aminte acum la judecata mea; şi Tu mă

miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul

părinţilor. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Saul oarecînd, dacă a pierdut asinii

tatălui său, suflete, degrab a aflat

împărăţia spre ridicare; ci păzeşte-te să

nu greşeşti alegînd mai degrabă poftele

tale cele dobitoceşti, decît Împărăţia lui

Hristos. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

David, dumnezeiescul părinte, de a

şi greşit oarecînd îndoit, suflete al meu,

cu săgeata desfrîului săgetîndu-se şi cu

suliţa robindu-se pentru pedeapsa

uciderii; dar tu, cu mai grele lucruri

boleşti, din pornirile cele din voia ta. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Împreunat-a David, oarecînd,

nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat

desfrîul cu uciderea; dar îndată îndoită

pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai

viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către

Dumnezeu. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

David, oarecînd, a însemnat

cîntarea, scriind-o ca într-o icoană, prin

care-şi mustra fapta pe care o săvîrşise,

strigînd: „Miluieşte-mă, că Ţie unuia am

greşit, Dumnezeului tuturor; Însuţi mă

curăţeşte!”

Slavă…

Treime neamestecată, nedespărţită,

de o fiinţă, Unime sfîntă; lumini şi

lumină, şi trei Sfinte, şi unul Sfînt, se

laudă Treimea-Dumnezeu; ci laudă şi

preaslăveşte, suflete, viaţă şi vieţi, pe

Dumnezeul tuturor.

Şi acum…

Lăudămu-te, bine te cuvîntăm,

închinămu-ne ţie, Născătoare de

Dumnezeu; că ai născut pe Unul din

Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi

Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis

nouă, celor de pe pămînt, cele cereşti.

Corul: Greşit-am, fărădelege am

făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici

am păzit, nici am făcut precum ne-ai

45

poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi pînă

în sfîrşit, Dumnezeul părinţilor.

CÎNTAREA a 8-a

Corul: Pe Cel ce-L slăvesc oştile

cereşti şi de Dînsul se cutremură

heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi

zidirea, lăudaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L

preaînălţaţi întru toţi vecii. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Miluieşte-mă pe mine, cel ce am

greşit, Mîntuitorule; ridică-mi mintea

mea spre întoarcere: Primeşte-mă pe

mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe

mine, cel ce strig: „Greşit-am Ţie,

mîntuieşte-mă; nelegiuit-am, miluieşte-

mă.” Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Ilie, cel ce a fost purtat în car,

suindu-se în carul virtuţilor, s-a înălţat

ca spre cer oarecînd, mai presus de cele

pămînteşti. Deci la suirea acestuia cugetă

suflete al meu. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Elisei, luînd oarecînd cojocul lui

Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar

tu, o suflete al meu, de acest har nu te-ai

împărtăşit, pentru neînfrînare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Curgerea Iordanului, oarecînd, a

stat de o parte şi de alta cu lovirea

cojocului lui Ilie, prin Elisei, iar tu, o

suflete al meu, de acest har nu te-ai

învrednicit, pentru neînfrînare. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Samarineanca, oarecînd, a primit

pe Cel drept cu gînd bun; iar tu, o

suflete, n-ai adus în casă nici străin, nici

călător. Pentru aceasta vei fi lepădat

afară din cămară, tînguindu-te. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Minţii celei spurcate a lui Ghiezi,

pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete;

a cărui iubire de argint leapăd-o măcar

la bătrîneţe. Fugi de focul gheenei,

depărtîndu-te de răutăţile tale. Binecuvîntăm pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe

Sfîntul Duh, Dumnezeu.

Părinte, Cel ce eşti fără de început;

Fiule cel împreună fără de început;

Mîngîietorule cel bun, Duhule cel drept;

Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvîntul,

Cuvinte al Tatălui Celui fără început,

Duhule cel viu şi făcător, Treime-Unime,

miluieşte-mă.

Şi acum…

Ca din vopsea de porfiră s-a ţesut

trupul lui Emanuel, înlăuntru în

pîntecele tău Preacurată, ceea ce eşti

porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta,

Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe

tine te cinstim.

Corul: Pe Cel ce-L slăvesc oştile

cereşti şi de Dînsul se cutremură

heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi

zidirea, lăudaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L

preaînălţaţi întru toţi vecii.

CÎNTAREA a 9-a

Corul: Naşterea cea din zămislire

fără de sămînţă este netîlcuită; rodul

Maicii celei fără de bărbat este nestricat;

că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.

Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca

pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu

dreaptă credinţă te mărim. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă. Mintea s-a rănit, trupul s-a moleşit,

duhul boleşte; cuvîntul a slăbit, viaţa s-a

omorît, sfîrşitul este lîngă uşă. Pentru

aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face

cînd va veni Judecătorul să cerceteze cele

ale tale? Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă. Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la

Moise facerea lumii şi toată Scriptura

cea aşezată de el, care îţi povesteşte ţie de

cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care

celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai

urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu,

iar nu celor dintîi. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Legea a slăbit, Evanghelia nu

lucrează şi toată Scriptura nu este băgată

în seamă întru tine; profeţii au slăbit şi

tot cuvîntul celui drept. Şi rănile tale, o,

suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor care

să te vindece.

46


mă. Pildele Scripturii celei noi ţi le aduc

ţie, ca să te aducă pe tine suflete la

umilinţă. Rîvneşte dar drepţilor, iar de

păcătoşi te leapădă; şi îmblînzeşte pe

Hristos, prin rugăciuni şi prin postiri, şi

prin curăţie, şi prin smerenie. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Hristos S-a făcut om, chemînd la

pocăinţă pe tîlhari şi pe desfrînate.

Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa

Împărăţiei acum şi o apucă mai înainte

fariseii şi vameşii, şi desfrînaţii,

pocăindu-se. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Hristos S-a făcut om, împreunîndu-

Se cu mine prin trup şi toate cîte sînt ale

firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat;

arătîndu-ţi ţie, o, suflete, pilda şi

închipuirea smereniei Sale. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Hristos pe magi i-a mîntuit, pe

păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o

a făcut mucenici, pe bătrînul l-a mărit şi

pe văduva cea bătrînă. De la care n-ai

rîvnit, suflete, nici faptele, nici viaţa. Dar

vai ţie, cînd vei fi judecat! Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-

mă.

Postind Domnul patruzeci de zile în

pustie, mai pe urmă a flămînzit, arătînd

firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi!

De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu

rugăciunea şi cu postul, alungă-l departe

de la picioarele tale.

Slavă…

Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L

preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu

credinţă să ne închinăm, Treimii celei

nedespărţite, Unimii după fiinţă: ca

lumină şi lumini şi viaţă şi vieţi,

făcătoarei de viaţă şi luminătoare

marginilor.

Şi acum…

Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată

Născătoare de Dumnezeu, că întru tine

ea cu credinţă împărăţind, întru tine se şi

întăreşte şi, prin tine biruind, întoarce

toată încercarea, robeşte pe vrăjmaşi şi

stăpîneşte pe supuşii ei.

Cuvioase Părinte Andreie, roagă-te lui

Dumnezeu pentru noi.

Andreie cinstite şi părinte de trei

ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta

rugîndu-te pentru cei ce te laudă; ca să

ne izbăvim de toată mînia, necazul şi

stricăciunea, şi de greşeli să ne mîntuim

noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.

Corul: Naşterea cea din zămislire

fără de sămînţă este netîlcuită; rodul

Maicii celei fără de bărbat este nestricat;

că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.

Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca

pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu

dreaptă credinţă te mărim.

Psalmul 4

Citeţul 1: Cînd Te-am chemat, m-ai

auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru

necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre

mine şi ascultă rugăciunea mea. 2 Fiii

oamenilor, pînă cînd grei la inimă?

Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi

minciuna? 3 Să ştiţi că minunat a făcut

Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă

va auzi cînd voi striga către Dînsul. 4

Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce

ziceţi în inimile voastre, întru

aşternuturile voastre, vă căiţi. 5 Jertfiţi

jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. 6

Mulţi zic: “Cine ne va arăta nouă cele

bune?” Dar însemnatu-s-a peste noi

lumina feţei Tale, Doamne! 7 Dat-ai

veselie în inima mea, mai mare decît

veselia pentru rodul lor de grîu, de vin şi

de untdelemn ce s-a înmulţit. 8 Cu pace,

aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu,

Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai

aşezat.

Psalmul 6

Doamne, nu cu mînia Ta să mă

mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă

cerţi. 2 Miluieşte-mă, Doamne, că

neputincios sînt; vindecă-mă, Doamne,

că s-au tulburat oasele mele; 3 Şi sufletul

meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne,

pînă cînd? 4 Întoarce-Te, Doamne;

izbăveşte sufletul meu, mîntuieşte-mă,

pentru mila Ta. 5 Că nu este întru moarte

cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad

cine Te va lăuda pe Tine ? 6 Ostenit-am

întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare

noapte patul meu, cu lacrimile mele

47

aşternutul meu voi uda. 7 Tulburatu-s-a

de supărare ochiul meu, îmbătrînit-am

între toţi vrăjmaşii mei. 8 Depărtaţi-vă de

la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că

a auzit Domnul glasul plîngerii mele. 9

Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul

rugăciunea mea a primit. 10 Să se

ruşineze şi să se tulbure foarte toţi

vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se

ruşineze foarte degrab.

Psalmul 12

Pînă cînd, Doamne, mă vei uita

pînă în sfîrşit? Pînă cînd vei întoarce faţa

Ta de la mine? 2 Pînă cînd voi pune

gînduri în sufletul meu, durere în inima

mea ziua şi noaptea? 3 Pînă cînd se va

înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? 4

Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul

meu, luminează ochii mei, ca nu cumva

să adorm întru moarte, 5 Ca nu cumva să

zică vrăjmaşul meu: “Întăritu-m-am

asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor

bucura de mă voi clătina. 6 Iar eu spre

mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va

inima mea de mîntuirea Ta; cînta-voi

Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi

cînta numele Domnului celui Preaînalt.

Caută, auzi-mă, Doamne,

Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca

nu cumva să adorm întru moarte, Ca nu

cumva să zică vrăjmaşul meu: “Întăritu-

m-am asupra lui”.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de 3 ori)

Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă…, Şi

acum…,

Psalmul 24

Către Tine, Doamne, am ridicat

sufletul meu, Dumnezeul meu. 2 Spre

Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în

veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3

Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine

nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce

fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale,

Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă

învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul

Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu,

Mîntuitorul meu, şi pe Tine Te-am

aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de

îndurările şi milele Tale, Doamne, că din

veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale

neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila

Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea

Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul,

pentru aceasta lege va pune celor ce

greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei

blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi

căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt

milă şi adevăr pentru cei ce caută

aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12

Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte

păcatul meu,că mult este. 13 Cine este

omul cel ce se teme de Domnul? Lege va

pune lui în calea pe care a ales-o. 14

Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi

seminţia lui va moşteni pămîntul. 15

Domnul este întărirea celor ce se tem de

Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16

Ochii mei pururea spre Domnul, că El va

scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută

spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi

sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-

au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 19 Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-

mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe

vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură

nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul

meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez

că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără

răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că

Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,

Dumnezeule, pe Israel din toate

necazurile lui.

Psalmul 30

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit,

ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru

îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă

scoate. 2 Pleacă spre mine urechea Ta,

grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu

apărător şi casă de scăpare ca să mă

mîntuieşti. 3 Că puterea mea şi scăparea

mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei

povăţui şi mă vei hrăni. 4 Scoate-mă-vei

din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o

mie, că Tu eşti apărătorul meu. 5 În

mîinile Tale îmi voi da duhul meu;

izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul

adevărului. 6 Urît-ai pe cei ce păzesc

deşertăciuni în zadar, iar eu spre

Domnul am nădăjduit. 7 Bucura-mă-voi

şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat

spre smerenia mea, mîntuit-ai din nevoi

sufletul meu, 8 Şi nu m-ai lăsat în mîinile

vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat

picioarele mele. 9 Miluieşte-mă, Doamne,

48

că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mînie

ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. 10

Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii

mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie

tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. 11

La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de

ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică

cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară

fugeau de mine. 12 Uitat am fost ca un

mort din inima lor, ajuns-am ca un vas

stricat, 13 Că am auzit ocara multora din

cei ce locuiesc împrejur, cînd se adunau

ei împreună împotriva mea; ca să ia

sufletul meu s-au sfătuit. 14 Iar eu către

Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: “Tu

eşti Dumnezeul meu!” 15 În mîinile Tale,

soarta mea, izbăveşte-mă din mîna

vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă

prigonesc. 16 Arată faţa Ta peste robul

Tău, mîntuieşte-mă cu mila Ta! 17

Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am

chemat pe Tine; să se ruşineze

necredincioşii şi să se coboare în iad. 18

Mute să fie buzele cele viclene, care

grăiesc împotriva dreptului fărădelege,

cu mîndrie şi cu defăimare. 19 Cît este de

mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne,

pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine,

pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în

Tine, înaintea fiilor oamenilor. 20

Ascunde-i-vei pe dînşii cu acoperămîntul

feţei Tale de tulburarea oamenilor. 21

Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de

împotrivirea limbilor. 22 Binecuvîntat

este Domnul, că minunată a fost mila Sa,

în cetate întărită. 23 Iar eu am zis întru

uimirea mea: Lepădat sînt de la faţa

ochilor Tăi. 24 Pentru aceasta ai auzit

glasul rugăciunii mele cînd am strigat

către Tine. 25 Iubiţi pe Domnul toţi

cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi

răsplăteşte celor ce se mîndresc, cu

prisosinţă. 26 Îmbărbătaţi-vă şi să se

întărească inima voastră, toţi cei ce

nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui

Preaînalt, întru acoperămîntul

Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2 Va

zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi

scăparea mea; Dumnezeul meu, voi

nădăjdui spre Dînsul”. 3 Că El te va

izbăvi din cursa vînătorilor şi de cuvîntul

tulburător. 4 Cu spatele te va umbri pe

tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o

armă te va înconjura adevărul Lui. 5 Nu

te vei teme de frica de noapte, de săgeata

ce zboară ziua, 6 De lucrul ce umblă în

întuneric, de molima ce bîntuie întru

amiază. 7 Cădea-vor dinspre latura ta o

mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de

tine nu se vor apropia. 8 Însă cu ochii tăi

vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei

vedea. 9 Pentru că pe Domnul, nădejdea

mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare

ţie. 10 Nu vor veni către tine rele şi bătaie

nu se va apropia de locaşul tău. 11 Că

îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să

te păzească în toate căile tale. 12 Pe mîini

te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de

piatră piciorul tău. 13 Peste aspidă şi

vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi

peste balaur. 14 “Că spre Mine a

nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice

Domnul; îl voi acoperi pe el,că a

cunoscut numele Meu. 15 Striga-va către

Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în

necaz şi-l voi scoate pe el, şi-l voi slăvi. 16

Cu lungime de zile îl voi umple pe el şi-i

voi arăta lui mîntuirea Mea”. Corul începe Cîntarea proorocului Isaia, cu

cîntare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea:

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi,

neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este

Dumnezeu.

Auziţi pînă la marginile

pămîntului, căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi

este Dumnezeu.

Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi

biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi orice sfat veţi sfătui, risipi-l-va

Domnul, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi cuvîntul pe care îl veţi grăi, nu

va rămîne întru voi, căci cu noi este

Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

nici ne vom tulbura, căci cu noi este

Dumnezeu.

Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe

Acela vom sfinţi şi El va fi nouă frică,

căci cu noi este Dumnezeu. Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre

Dînsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi

este Dumnezeu.

49

Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre

Dînsul şi mă voi mîntui printr-Însul, căci

cu noi este Dumnezeu.

Iată eu şi pruncii care mi i-a dat

Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umbla întru

întuneric a văzut lumină mare, căci cu

noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiţi în latura şi umbra

morţii, lumină va srăluci peste voi, căci


Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-

a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.

A Cărui stăpînire s-a făcut peste

umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.

Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu

noi este Dumnezeu.

Şi se cheamă numele Lui Înger de

mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.

Sfetnic minunat, căci cu noi este

Dumnezeu.

Dumnezeu tare, Stăpînitor, Domn

păcii, căci cu noi este Dumnezeu.

Părinte al veacului ce va să fie, căci




Dumnezeu.



Dumnezeu.


Duh, căci cu noi este Dumnezeu.



Dumnezeu.


vecilor. Amin. Căci cu noi este

Dumnezeu.



Dumnezeu. Apoi troparele:

Ziua trecînd, mulţumesc Ţie,

Doamne, seara, rogu-mă, cu noaptea,

fără de păcat, dăruieşte-o mie,

Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte.

Slavă…,

Ziua trecînd, slăvescu-Te pe Tine,

Stăpîne: seara, rogu-mă, cu noaptea, fără

de sminteală, dăruieşte-o mie,

Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte.

Şi acum…,

Ziua trecînd, cu cîntare Te slăvesc

pe Tine, Sfinte: seara, rogu-mă, cu

noaptea, fără de bîntuială, dăruieşte-o

mie, Mîntuitorule, şi mă mîntuieşte. Corul cîntă pe glasul al 2-lea:

Firea cea fără de trup a

heruvimilor, cu cîntări fără încetare pe

Tine Te slăveşte.

Vieţuitorii cei cu cîte şase aripi,

serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine

Te preaînalţă.

Toate oştile îngerilor cu cîntări

întreit sfinte Te laudă.

Că mai înainte de toate eşti, Cel ce

eşti Părinte şi împreună fără de început

ai pe Fiul Tău.

Şi întocmai cinstit purtînd pe

Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii arăţi.

Preasfîntă Fecioară, Maica lui

Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singuri

văzători cuvîntului şi slujitori.;

Ale proorocilor şi ale mucenicilor

toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă

nemuritoare,

Pentru toţi rugaţi-vă cu de-adinsul,

că toţi sîntem întru nevoi.

Ca, izbăvindu-ne de înşelăciunea

celui rău, să cîntăm cîntare îngerească:

„Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte,

Doamne, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe

noi. Amin.”

Citeţul 1: Cred întru unul Dumne-

zeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului

şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi

nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,

Care din Tatăl S-a născut mai înainte de

toţi vecii; Lumină din Lumină,

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o

fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au

făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru

a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri

şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din

Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a

răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu

Pilat, şi a pătimit, şi S-a îngropat. Şi a

înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a

suit la ceruri, şi şade de-a dreapta

Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu Slavă, să

judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie

50

nu va avea sfîrşit. Şi întru Duhul Sfînt,

Domnul de viaţă făcătorul, Care din

Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl

şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a

grăit prin prooroci. Întru una, sfîntă,

sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea

păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi

viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Preotul: Preasfîntă Stăpînă, de

Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru

noi, păcătoţii.

Corul: Preasfîntă Stăpînă, de

Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru

noi păcătoţii. (de 2 ori)

Preotul: Toate puterile cereşti, ale

sifnţilor îngeri şi ale arhanghelilor,

rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii.

Corul: Repetă

Preotul: Sfinte Ioane, Proorocule şi

Înaintemergătorule şi Botezătorul

Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te

pentru noi, păcătoşii.

Corul: Repetă

Preotul: Sfinţilor măriţilor apostoli,

proorocilor şi mucenicilor, şi toţi sfinţii,

rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii.

Corul: Repetă

Preotul: Preacuvioşilor şi de

Dumnezeu purtători părinţi ai noştri,

păstori şi învăţători ai lumii, rugaţi-vă

pentru noi, păcătoşii.

Corul: Repetă

Aici se pomeneşte şi sfîntul al cărui hram este, de

două ori.

Preotul: Cea nebiruită şi necuprinsă

şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de

viaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe noi,

păcătoşii. Corul: Repetă

Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-ne

pe noi, păcătoşii.

Corul: Dumnezeule, curăţeşte-ne pe

noi, păcătoşii.

Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-ne

pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.

Corul Dumnezeule, curăţeşte-ne pe

noi, păcătoşii:, şi ne miluieşte.

Citeţul 1: Sfinte Dumnezeule…

Preasfîntă Treime… Tatăl nostru…


Citeţul 1: Amin. Şi troparele acestea pe glasul al 8-lea:

Luminează ochii mei, Hristoase

Dumnezeule, ca nu cîndva să adorm

întru moarte; ca nu cîndva să zică

vrăjmaşul meu: „Întăritu-m-am asupre

lui.”

Slavă…

Sprijinitor sufletului meu fii,

Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a

multe curse. Izbăveşte-mă de ele şi mă

mîntuieşte, Bunule, ca un iubitor de

oameni.

Şi acum…,

Că nu avem îndrăzneală pentru

multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a

născut din tine, roagă-L, Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, că mult poate

rugăciunea Maicii spre îmblînzirea

Stăpînului. Nu trece cu vederea

rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că

milostiv este şi poate să mîntuiască, Cel

ce a primit a pătimi pentru noi.

Doamne miluieşte. (de 40 de ori)

Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai

cinstită decît heruvimii…, Întru numele

Domnului, … binecuvintează.

Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor

părinţilor noştri, Doamne Iisuse

Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-

ne pe noi.

Citeţul 1: Amin.

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai

izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi,

izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă

întru întuneric. Primeşte jertfa cea de

seară, ridicările mîinilor noastre şi ne

învredniceşte şi măsura nopţii fără de

prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne

izbăveşte de toată tulburarea şi

îngrozirea, care ne vine de la diavol.

Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi

gîndurilor noastre grijire de întrebarea

ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta

Ta judecată. Pătrunde, cu frica Ta,

trupurile noastre şi omoară mădularele

noastre cele pămînteşti, ca şi întru

liniştea somnului să ne luminăm cu

privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la

noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta

cea vătămătoare, şi ne ridică în vreme de

rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind

51

întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi

bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu

Care binecuvîntat eşti, împreună cu

Preasfîntul şi bunul, şi de viaţă Făcătorul

Duhului Tău, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.


3 ori)

Psalmul 50


mare mila Ta. 2 Şi, după mulţimea









zămislit şi în păcate m-a născut maica








faţa Ta de către păcatele mele şi toate




ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi

Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mînturii Tale, şi cu


pe cei fără de lege căile Tale şi cei




bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide, şi











Psalmul 101

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi

strigarea mea la Tine să ajungă! 2 Să nu

întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă

necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! 3

În orice zi Te voi chema, degrab auzi-

mă! 4 Că s-au stins ca fumul zilele mele şi

oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. 5

Rănită este inima mea şi s-a uscat ca

iarba; că am uitat să-mi mănînc pîinea

mea. 6 De glasul suspinului meu, osul

meu s-a lipit de carnea mea. 7

Asemănatu-m-am cu pelicanul din

pustie; ajuns-am ca bufniţa din

dărîmături. 8 Privegheat-am şi am ajuns

ca o pasăre singuratică pe acoperiş. 9

Toată ziua m-au ocărît vrăjmaşii mei şi

cei ce mă lăudau, împotriva mea se

jurau. 10 Că cenuşă am mîncat în loc de

pîine şi băutura mea cu plîngere am

amestecat-o, 11 Din pricina urgiei Tale şi

a mîniei Tale; că, ridicîndu-mă eu, m-ai

surpat. 12 Zilele mele ca umbra s-au

plecat şi eu ca iarba m-am uscat. 13 Iar

Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea

Ta din neam în neam. 14 Sculîndu-Te, vei

milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti

pe el, că a venit vremea. 15 Că au iubit

robii Tăi pietrele lui şi de ţărîna lui le va

fi milă. 16 Şi se vor teme neamurile de

numele Domnului şi toţi împăraţii

pămîntului de slava Ta. 17 Că va zidi

Domnul Sionul şi se va arăta întru slava

Sa. 18 Căutat-a spre rugăciunea celor

smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. 19 Să

se scrie acestea pentru neamul ce va să

vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe

Domnul; 20 Că a privit din înălţimea cea

sfîntă a Lui, Domnul din cer pe pămînt a

privit, 21 Ca să audă suspinul celor

ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorîţi, 22

Să vestească în Sion numele Domnului şi

lauda Lui în Ierusalim, 23 Cînd se vor

aduna popoarele împreună şi împărăţiile,

ca să slujească Domnului. 24 Zis-am către

Dumnezeu în calea tăriei Lui: „Vesteşte-

mi puţinătatea zilelor mele. 25 Nu mă lua

la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,

Doamne, sînt din neam în neam. 26

Dintru început Tu, Doamne, pămîntul l-

ai întemeiat şi lucrul mîinilor Tale sînt

52

cerurile. 27 Acelea vor pieri, iar Tu vei

rămîne şi toţi ca o haină se vor învechi, şi

ca un veşmînt îi vei schimba şi se vor

schimba. 28 Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi

nu se vor împuţina. 29 Fiii robilor Tăi vor

locui pămîntul lor şi seminţia lor în veac

va propăşi.” Rugăciunea regelui Manase.

Doamne atotţiitorule, Dumnezeul

părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui

Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei celei

drepte a lor, Cel ce ai făcut cerul şi

pămîntul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvîntul poruncii tale,

Care ai încuiat adîncul şi l-ai pecetluit cu

numele Tău cel înfricoşător şi slăvit,

înaintea Căruia toate se tem şi tremură

din pricina atotputerniciei Tale, pentru

că nimeni nu poate să stea înaintea

strălucirii slavei Tale şi nesuferită este

mînia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila

făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul Cel

preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult

milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile

oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea

bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi

iertare celor ce Ţi-au greşit şi, după mulţimea îndurărilor Tale, ai hotărît

pocăinţă păcătoşilor spre mîntuire.

Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor

drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei

drepţi: pentru Avraaam şi Isaac şi Iacov,

care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus

pocăinţă mie, păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decît nisipul mării.

Multe sînt fărădelegile mele şi nu sînt

vrednic a căuta şi a privi înălţimea

cerului din pricina mulţimii

nedreptăţilor mele. Strîns sînt eu cu

multe cătuşi de fier, încît nu pot să-mi

ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mîniat şi am

făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia

Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am

pus urîciuni şi am înmulţit smintelile.

Dar acum îmi plec genunchii inimii mele,

rugînd bunătatea Ta: am păcătuit,

Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele

eu le cunosc. Însă cer, rugîndu-Te: „Iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă

pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă

osîndi la întuneric sub pămînt, căci Tu

eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se

pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mîntuieşte-mă pe mine, nevrednicul,

după mare mila Ta, şi Te voi preaslăvi în

toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te

slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este

slava în vecii vecilor. Amin!”

Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă

Treime… Tatăl nostru… Preotul: Că a Ta este împărăţia…

Apoi troparele acestea pe glasul al 6-lea:

Corul: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,

miluieşte-ne pe noi, că, nepricepîndu-ne

de nici un răspuns, această rugăciune

aducem Ţie, ca unui Stăpîn, noi,

păcătoşii robii Tăi; miluieşte-ne pe noi. Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că

întru Tine am nădăjduit; nu Te mînia pe

noi foarte, nici pomeni fărădelegile

noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi

ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri,

că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi sîntem poporul Tău, toţi lucrul mîinilor

Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…,

Uşa milostivirii deschide-o nouă,

binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu,

ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru

tine, ci să ne mîntuim prin tine din nevoi,

că tu eşti mîntuirea neamului creştinesc. Citeţul 2: Doamne miluieşte. (de 40 de

ori). Slavă…, Şi acum… Ceea ce eşti mai

cinstită decît heruvimii…, Întru numele Domnului ..., binecuvintează.

Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor

Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase,

Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Citeţul 2: Amin. Apoi rugăciunea aceasta:

Stăpîne Dumnezeule, Părinte

atotputernice, Doamne, Fiule Unule-

Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o

Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe

mine, păcătosul şi, cu judecăţile care ştii, mîntuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul

Tău, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor.

Amin.


3 ori)

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia

aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie

grăbeşte-Te! 2 Să se ruşineze şi să se

53

înfrunte cei ce caută sufletul meu; 3 Să se

întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi

voiesc mie rele; 4 Întoarcă-se îndată

ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine,

bine!” 5 Să se bucure şi să se veselească

de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine,

Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce

iubesc mîntuirea Ta: “Slăvit să fie

Domnul!” 6 Iar eu sărac sînt şi sărman,

Dumnezeule, ajuta-mă! 7 Ajutorul meu şi

Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu

zăbovi.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea,

ascultă cererea mea, întru credincioşia

Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu

intri la judecată cu robul Tău, că nimeni

din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi

viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a

să locuiesc în întuneric ca morţii cei din

veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima

mea încremenită înlăuntrul meu. 5

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de

demult; cugetat-am la toate lucrurile

Tale, la faptele mîinilor Tale m-am

gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile

mele, sufletul meu, ca un pămînt

însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că

a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa

Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor

ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud

dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e

nădejdea. Arată-mi calea pe care voi

merge, că la Tine am ridicat sufletul

meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la

Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac

voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la

pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele

Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru

dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul

meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe

vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce

necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul

Tău.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu

şi pe pămînt pace, între oameni

bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te

cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te,

mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea

mare. Doamne, Împărate ceresc,

Dumnezeule, Părinte atotţiitorule,

Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse

Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne

Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu,

Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii,

miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele

lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel

ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne

miluieşte pe noi. Că Tu eşti unul Sfînt,

Tu eşti unul Domn Iisus Hristos, întru

slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate

zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda

numele Tău în veac şi în veacul veacului.


în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,

miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că

am greşit Ţie. Doamne, către Tine am

scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu

eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este

izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea

lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc

pe Tine.”

Învredniceşte-ne, Doamne, în

noaptea aceasta, fără de păcat să ne

păzim noi. Bine eşti cuvîntat, Doamne

Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi


Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum

am nădăjduit întru Tine. Bine eşti

cuvîntat, Doamne, învaţă-mă

îndreptările Tale. Bine eşti cuvîntat,

Stăpîne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările

Tale. Bine eşti cuvîntat, Sfinte,

luminează-mă cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile

mîinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie

se cuvine laudă, Ţie se cuvine cîntare, Ţie

slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului, şi



Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă

Treime… Tatăl nostru…

Preotul: Că a Ta este împărăţia… Apoi încep strănile să cînte lin şi rar pe glasul al 7-

lea:

Corul: Doamne al puterilor, fii cu

noi, că pe altul afară de Tine, ajutor

întru necazuri, nu avem. Doamne al

puterilor, miluieşte-ne pe noi. (de 2 ori)

Stih: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii

Lui, lăudaţi-l pe El întru tăria puterii Lui.

54

Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile lui,

lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă;

lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.

Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă,

lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine

răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de

strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Doamne al puterilor ... Stih: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii

Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Doamne al puterilor ...

Slavă…

Doamne, de n-am avea pe sfinţii

Tăi rugători şi bunătatea Ta

milostivindu-se spre noi, cum am

îndrăzni, Mîntuitorule, a Te lăuda pe

Tine, pe Care Te binecuvintează

neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor,

iartă sufletele noastre.

Şi acum…

Multe sînt mulţimile greşelilor

mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine

am scăpat, Curată, mîntuire trebuindu-

mi. Cercetează neputinciosul meu suflet

şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului

nostru să-mi dăruiască mie iertare de

relele ce am făcut, ceea ce eşti una

binecuvîntată.

Preasfîntă Născătoare de

Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă

lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă

încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi

mă miluieşte.

Toată nădejdea mea spre tine o

pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă

sub acoperămîntul tău.


ori). Cel ce în toată vremea şi în tot






















Întru numele Domnului, ...

binecuvintează. Preotul iese din altar şi rosteşte ecfonisul:







grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie)

Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (o

metanie)



binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie) Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru


Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului. (o

închinăciune)

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuieşte-mă.

(o închinăciune)


închinăciune). Şi pe urmă iarăşi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul,


Citeţul 1: Sfinte Dumnezeule…

Preasfîntă Treime… Tatăl nostru…


Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte. (de 12 ori).

Apoi rugăciunea aceasta:

Nepătată, neîntinată, nestricată,

fără prihană, curată Fecioară, a lui

Dumnezeu Mireasă; Stăpînă, care pe

Dumnezeu-Cuvîntul cu oamenii, prin

preaslăvită naşterea ta, L-ai unit şi firea

cea lepădată a neamului nostru cu cele

cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti

singură nădejdea celor fără de nădejde şi

celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare

celor ce aleargă la tine şi tuturor

55

creştinilor scăpare, nu te scîrbi de mine,

cel păcătos şi întinat, care cu urîte

gînduri şi cu cuvinte, şi cu fapte, pe mine

de tot netrebnic m-am făcut, şi, prin

lenea dulceţilor vieţii, cu voia rob m-am

făcut; ci, ca ceea ce eşti Maica iubitorului

de oamenii Dumnezeul, cu iubirea de

oameni, milostiveşte-te spre mine,

păcătosul şi întinatul, şi primeşte

rugăciunea mea, ce se aduce ţie din buze

necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpînul

nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o

Maică, cuprinzînd, roagă-L să-mi

deschidă şi mie milostivirile cele

iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale.

Şi, trecînd greşelile mele cele

nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă

şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă

arate. Şi fii lîngă mine pururea ca o

milostivă, milosîrdă şi iubitoare de bine.

Întru această viaţă de acum, caldă

folositoare şi ajutătoare; năvălirile

potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă

îndreptîndu-mă. Şi, în vremea ieşirii

mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi

întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli

departe de aceasta izgonindu-le. Şi, în

ziua înfricoşătoarei judecăţi de munca

cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei

negrăite ale Fiului tău şi Dumnezelui

nostru moştean pe mine arătîndu-mă. Pe

care să o şi dobîndesc, Stăpîna mea,

Preasfîntă de Dumnezeu Născătoare,

prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul

şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut

Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi

Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,

Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi

închinăciunea, împreună cu Cel fără de

început al Lui Părinte şi cu Preasfîntul, şi

bunul, şi de viaţă făcătorul Duhul Lui,


Amin. Altă rugăciune către Domnul nosru Iisus Hristos.

Şi ne dă nouă, Stăpîne, celor ce

mergem spre somn, odihnă trupului şi

sufletului; şi ne păzeşte pe noi de

întunecatul somn al păcatului şi de toată

întunecata şi cea de noapte patimă a

dulceţii. Conteneşte întărîtările

patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele

aprinse, cele pornite asupra noastră cu

vicleşug. Zburdările trupului nostru le

potoleşte şi tot gîndul nostru cel

pămîntesc şi trupesc adoarme-l. Şi ne

dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte

deşteaptă, cuget curat, inimă trează,

somn uşor şi de toată nălucirea satanei

nestrămutat. Scoală-ne pe noi în vremea

rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale şi

pomenirea judecăţilor Tale întru noi

nestricată avînd-o. Cuvîntare de slava Ta

în toată noaptea ne dăruieşte, ca să

cîntăm şi să binecuvîntăm şi să slăvim,

preacinstitul şi preaîncuviinţatul Tău

nume, al Tatălui şi al Fiului, şi al



Preaslăvită pururea Fecioară

binecuvîntată, de Dumnezeu Născătoare,

du rugăciunea noastră la Fiul tău şi

Dumnezeul nostru şi cere să mîntuiască

prin tine sufletele noastre.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea

mea este Fiul, acoperămîntul meu este

Duhul Sfînt, Treime Sfîntă, slavă Ţie.



Corul: Slavă…, Şi acum…

binecuvintează. Preotul în genunchi cu faţa spre popor zice cu

glas mare această rugăciune; iar toţi stau în genunchi.

Stăpîne Mult-milostive, Doamne,

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

pentru rugăciunile Preacuratei Stăpînei

noastre de Dumnezeu Născătoare şi

pururea Fecioarei Maria; cu puterea

cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu

folosinţele cinstitelor cereştilor puteri

celor fără de trupuri; pentru rugăciunile

cinstitului, măritului prooroc

Înaintemergătorului şi Botezătorului

Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot

lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor măriţilor

şi buni biruitori mucenici; ale

preacuvioşilor şi purtătorilor de

Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor

şi drepţilor dumnezeieşti părinţi,

Ioachim şi Ana, şi ale tuturor sfinţilor

Tăi; bine primită fă rugăciunea noastră;

dăruieşte-ne iertare de greşelile noastre;

acoperă-ne cu acoperămîntul aripilor

Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul

şi pizmaşul; împacă viaţa noastră;

Doamne, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta

56

şi mîntuieşte sufletele noastre, ca un bun

şi de oameni Iubitor. Preotul după rugăciune sculîndu-se în picioare

zice:

Binecuvîntaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă

iertaţi pe mine, păcătosul, cîte am greşit

cu cuvîntul, cu gîndul, cu fapta şi cu

toate simţirile mele. Poporul: răspunde

Dumnezeu să te ierte, părinte

sfinţite, roagă-te lui Dumnezeu pentru

noi, păcătoşii. Preotul zice ectenia:

Să ne rugăm pentru pacea lumii. Doamne miluieşte.

Pentru buna sporire şi întărirea

dreptmăritorilor creştini.


Preafericitul Patriarh Kiril, şi pentru Domnul nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir, şi pentru

Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim şi

pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.

Pentru de Dumnezeu păzită țara noastră, stăpînirea, oastea și poporul ei. (la mănăstiri se

pomenesc starețul și frații)

Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc

pe noi.

Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor

să ne rugăm pentru dînşii.

Pentru izbăvirea celor robiţi.

Pentru părinţii şi fraţii noştri care sînt departe.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer.

Pentru cei ce zac în neputinţe.

Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor

pămîntului.

Şi pentru toţi ortodocşii creştini. Să fericim pe conducătorii ţării.

Pe arhiereii ortodocşi.

Pe ctitorii sfîntului locaşului acestuia.

Pe părinţii şi învăţătorii noştri

Și pe toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri ortodocşi, care odihnesc aici şi

pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.

Doamne miluieşte (de 3 ori) Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri,

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Amin.

LUNI ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ · Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii Libanului pe care i-ai...

Documents

Transcript of LUNI ÎN PRIMA SĂPTĂMÎNĂ · Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii Libanului pe care i-ai...