Istorie Economica
2
Concepția “prin noi înșine” “Prin noi înşine” este o concepţie de esenţă liberală, care se sprijinea pe doi piloni importanţi în economie: BNR si Banca Românească, care aveau capital românesc liberal şi urmăreau “romanizarea” întreprinderilor cu capital străin, în sensul: capitalul românesc trebuia să deţină în orice firmă mai mult de 50,1%. Aceasta concepţie nu excludea participarea capitalului străin în economie, însă profitul trebuia să rămână în cea mai mare parte în România. La 24 mai 1875, Ion C Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A. G. Golescu, G. H. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Anastase Stolojan, Gh. Chitu, C.G. Pesacov si N. C. Furculescu, printr-un program întărit de semnături, puneau bazele Partidului Naţional Liberal. Reuniunile de la Mazar Pasa depăşeau cadrul unor contracte dintre parlamentarii liberali, aceştia vizând crearea unei atmosfere favorabile în opinia publică pentru ca, prin presiune, să se forţeze îndepărtarea conservatorilor de la putere. Această coaliţie a fost văzută ca un cuib de conspiratori antimonarhi, care totuşi a format în 1876 guvernul liberal de I. C. Brătianu care se va menţine până în 1888. În ţara noastră, PNL s-a implicat în istoria sa în mai multe evenimente care aveau să devină semnificative pentru România, în special obţinerea independenţei în 1877, construirea Regatului României în 1881, războiul de întregire naţională (crearea României Mari) în 1918, reforma agrara în 1921 şi relansarea economică după criza mondială din 1929-1933. Liberalii au fost la putere în România în nenumărate rânduri, mai ales în perioada interbelică. Principalul promotor în practică al politicii “prin noi înşine” a fost Vintilă Brătianu. Aceasta exprima dorinţa celei mai puternice părti a burgheziei româneşti de a-şi asigura, cu ajutorul statului, un loc mult mai important în industrie, bănci, comerţ, în exploatarea bogăţiilor naturale şi de a asigura o sporire mai rapidă a acumulării interne. Liberalii, ca naţionalişti în materie de economie, erau hotărâţi să împartă cât mai puţin puterea cu străinii. Cu toate că recunoşteau nevoia de a menţine bune relaţii cu statele industrializate ale Europei, pentru simplul motiv că acestea dominau comerţul internaţional şi pieţele financiare, liberalii doreau să evite subordonarea economică faţă de Apus. Ei insistau ca infrastructura şi principalele industrii să fie în mâini româneşti, adică în propriile lor mâini. Sub deviza “prin noi înşine”, ei s-au jucat chiar cu ideea finanţării ambiţiosului lor program economic doar cu capital autohoton. Liberalii erau convinşi că industria oferea cea mai bună speranţă de aducere a României cu lumea modernă şi de a-i da posibilitatea să devină o putere regională, a cărei cooperare să fie indispensabila Marilor Puteri în urmărirea propriilor lor interese în Europa Rasariteana. Aceştia şi-au justificat restricţiile în privinţa capitalului străin prin sublinierea, corectă, că pătrunderea economică era frecvent însoţită de o presiune politică din partea guvernelor străine, pentru a obţine avantaje şi mai mari. Într-o anumită măsură guvernul liberal a suplinit lipsa de investiţii de capital privat în interior prin finanţarea directă de către stat a industriei. Liberalii au promovat, de asemenea, industria autohtonă printr-o serie de înalte tarife protecţioniste, stabilite în anii 1924-1927. Guvernul Naţional ţărănesc din anii 1928-1930 şi cele ce i-au succedat imediat au reţinut politica protecţionistă liberal. Între anii 1929-1938 taxele vamale la importuri au crescut cu 845 %, dar pentru materii prime, maşini şi alte articole necesare industriei româneşti taxele erau, in general, joase. Eforturile liberarilor de a menţine în mâini româneşti segmentele cheie ale economiei au fost doar parţial încununate de succes. Înainte de primul război mondial, capitalul străi n a reprezentat 80% din totalul capitalului investit în industria românească. Liberalii au tratat
description
Conceptia "prin noi insine"
Transcript of Istorie Economica
-
Concepia prin noi nine
Prin noi nine este o concepie de esen liberal, care se sprijinea pe doi piloni importani n economie: BNR si Banca Romneasc, care aveau capital romnesc liberal i urmreau romanizarea ntreprinderilor cu capital strin, n sensul: capitalul romnesc trebuia s dein n orice firm mai mult de 50,1%. Aceasta concepie nu excludea participarea capitalului strin n economie, ns profitul trebuia s rmn n cea mai mare parte n Romnia.
La 24 mai 1875, Ion C Brtianu, Mihail Koglniceanu, A. G. Golescu, G. H. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Anastase Stolojan, Gh. Chitu, C.G. Pesacov si N. C. Furculescu,
printr-un program ntrit de semnturi, puneau bazele Partidului Naional Liberal. Reuniunile de la Mazar Pasa depeau cadrul unor contracte dintre parlamentarii liberali, acetia viznd crearea unei atmosfere favorabile n opinia public pentru ca, prin presiune, s se foreze ndeprtarea conservatorilor de la putere. Aceast coaliie a fost vzut ca un cuib de conspiratori antimonarhi, care totui a format n 1876 guvernul liberal de I. C. Brtianu care se va menine pn n 1888. n ara noastr, PNL s-a implicat n istoria sa n mai multe evenimente care aveau s devin semnificative pentru Romnia, n special obinerea independenei n 1877, construirea Regatului Romniei n 1881, rzboiul de ntregire naional (crearea Romniei Mari) n 1918, reforma agrara n 1921 i relansarea economic dup criza mondial din 1929-1933. Liberalii au fost la putere n Romnia n nenumrate rnduri, mai ales n perioada interbelic.
Principalul promotor n practic al politicii prin noi nine a fost Vintil Brtianu. Aceasta exprima dorina celei mai puternice prti a burgheziei romneti de a-i asigura, cu ajutorul statului, un loc mult mai important n industrie, bnci, comer, n exploatarea bogiilor naturale i de a asigura o sporire mai rapid a acumulrii interne.
Liberalii, ca naionaliti n materie de economie, erau hotri s mpart ct mai puin puterea cu strinii. Cu toate c recunoteau nevoia de a menine bune relaii cu statele industrializate ale Europei, pentru simplul motiv c acestea dominau comerul internaional i pieele financiare, liberalii doreau s evite subordonarea economic fa de Apus. Ei insistau ca infrastructura i principalele industrii s fie n mini romneti, adic n propriile lor mini. Sub deviza prin noi nine, ei s-au jucat chiar cu ideea finanrii ambiiosului lor program economic doar cu capital autohoton.
Liberalii erau convini c industria oferea cea mai bun speran de aducere a Romniei cu lumea modern i de a-i da posibilitatea s devin o putere regional, a crei cooperare s fie indispensabila Marilor Puteri n urmrirea propriilor lor interese n Europa Rasariteana.
Acetia i-au justificat restriciile n privina capitalului strin prin sublinierea, corect, c ptrunderea economic era frecvent nsoit de o presiune politic din partea guvernelor strine, pentru a obine avantaje i mai mari. ntr-o anumit msur guvernul liberal a suplinit lipsa de investiii de capital privat n interior prin finanarea direct de ctre stat a industriei. Liberalii au promovat, de asemenea, industria autohton printr-o serie de nalte tarife protecioniste, stabilite n anii 1924-1927. Guvernul Naional rnesc din anii 1928-1930 i cele ce i-au succedat imediat au reinut politica protecionist liberal. ntre anii 1929-1938 taxele vamale la importuri au crescut cu 845 %, dar pentru materii prime, maini i alte articole necesare industriei romneti taxele erau, in general, joase.
Eforturile liberarilor de a menine n mini romneti segmentele cheie ale economiei au fost doar parial ncununate de succes. nainte de primul rzboi mondial, capitalul strin a reprezentat 80% din totalul capitalului investit n industria romneasc. Liberalii au tratat
-
agricultura ca pe un copil vitreg i au preferat s canalizeze puinul capital indigen spre industrie, lsnd aceasta mic rnime la cheremul tradiiei i al cmtarilor de la state. Liberalii au ncercat de asemenea, s asigure ranilor o industrie specific, prin sporirea numrului de agronomi profesioniti n fiecare jude i prin crearea de ferme model, n msur s demonstreze practic avantajele noii metode de cultivare a pmntului i a tehnologiei moderne. Liberalii au contat pe industrializare pentru a atenua criza din agricultur.
Liberalii, aflai la putere ntre 1934-1937, au fcut din industrializare elementul central al programului lor intern. Au pus accentul pe industria grea, din care se gndeau s fac baza unei economii naionale moderne. Toate activitile lor pun n eviden un model de intervenie sporit i de control din partea statului n economie. Erau convini c ncurajarea i protejarea industriei de ctre stat erau indispensabile, intruct mijloacele particulare se dovediser nepotrivite. Dar ei nu erau singuri. Devenise evident politicienilor din alte partide i de alte convingeri ideologice c problemele industriei i ale economiei n general puteau fi rezolvate doar printr-o conducere ferm de sus n jos.
Spijinirea industriei de ctre stat a mbrcat multe forme. Acesta i-a furnizat capital direct prin intermediul propriului su buget, o politic ce a avut drept rezultat, printre altele, o sporire de aproape trei ori a importurilor de maini ntre 1927-1937.
La fel ca i n perioada anterioar, politica economic liberal a anilor 30 s-a axat pe protecionism, ceea ce a fcut ca ntre anii 1932-1938 tarifele vamale pentru un mare numr de produse industrial importate s creasc de patru ori. Principalele excepii au continuat s fie produse precum mainile i motoarele electrice, care nu se produceau n Romnia i care erau considerate indispensabile pentru industrializarea pe mai departe. Capitalul strin a continuat sa fie o important surs de finanare pentru industria din anii 30. n unele ramuri (minier, petrolier i chimic) acesta deinea un loc dominant. Totui, deceniul 1929-1939 a nregistrat un declin al participrii strine n industria grea de la 70% la 40% i n economie n general de la 65% la 68%.
Ca i n anii 20 liberalii nu au avut o politic agrar coerent i au urmrit industrializarea pe seama agriculturii, orientnd grosul investiiilor de capital n industriile favorizate. n consecin, ei au lsat intact organizarea existent a agriculturii i au fcut puin pentru a spori productivitatea sau pentru a ridica nivelul de trai al majoritii trnimii. Mai curnd, au continuat s ncurajeze cultivarea grului pentru export, cu scopul de a obine devizele necesare dezvoltrii industriei. O asemenea politica a fcut s se perpetueze agricultura extensiv, fapt ce a constituit cauza fundamental a crizei agrare nentrerupte.
Cu toate acestea liberalii au luat msuri modeste n direcia diversificrii produciei prin introducerea a noi culturi n special de soia.
Dictatura regal a lui Carol al II-lea din anii 1938-1940 au urmat aceleai politici economice ca i liberalii. Interventia statului a devenit i mai pronunat, ntruct proiectele de industrializare au fost accelerate, acordndu-se importana deosebit necesitii aprrilor naionale.
Timpul a dat dreptate, n bun msur concepiei liberale, printre ai crei reprezentani s-au numrat: Ionel i Vintil Brtianu, N. Angelescu, I.G. Duca.
