[ascunde]Articolele acestei saptamâni sunt Antonio Possevino, Atentatele teroriste de la Bruxelles din martie 2016, Catedrala din Lugoj ?i Referendumul privind apartenen?a Marii Britanii la Uniunea Europeana. Oricine poate contribui la îmbunata?irea lor.Istoria RomânieiDe la Wikipedia, enciclopedia liberaNoia 64 apps help index.png

Aceasta pagina (sec?iune) necesita o verificare.De verificat: Modificari fara referin?e ?i diacritice facute de The Alchimist la 30 august 2012 ?terge?i eticheta numai dupa rezolvarea problemelor.Istoria RomânieiStema RomânieiAcest articol este parte a unei seriiPreistoria pe teritoriul RomânieiEpoca pietreiEpoca bronzuluiEpoca fieruluiDaciaCultura ?i civiliza?ia dacicaRazboaiele daco-romaneDacia romanaOriginile românilorFormarea statelor medievale?arile Române în Evul Mediu?ara RomâneascaPrincipatul MoldoveiDomina?ia otomana?arile Române la începutul epocii moderneEpoca fanariotaModernizarea ?arilor româneRegulamentul OrganicRevolu?ia Româna de la 1848Principatele UniteRazboiul de Independen?aRegatul RomânieiPrimul Razboi MondialUnirea Basarabiei cu RomâniaUnirea Bucovinei cu RomâniaUnirea Banatului cu RomâniaUnirea Transilvaniei cu RomâniaAl Doilea Razboi MondialComunismulR.P. Româna/R.P. RomînaR.S. RomâniaRevolu?ia Româna din 1989România ContemporanaVezi ?iIstoria românilorIstoria militara a RomânieiIstoriografia românaPortal România v � d � m

Acest articol se refera la istoria teritoriului României de astazi. Pentru istoria românilor, ca grup etnic, vede?i Istoria românilor. În articol se realizeaza doar o sinteza a fiecarei perioade istorice; detalii în articolele separate (Vezi legaturile în cutia din dreapta).

Prin istoria României se în?elege, în mod conven?ional, istoria regiunii geografice române?ti precum ?i a popoarelor care au locuit-o ?i care, pe lânga diferen?ele culturale specifice ?i transformarile politice, au dotat-o cu o identitate specifica, identitate care în timp a condus la recunoa?terea României drept subiect istoric de sine statator. Într-o accep?iune mai restrânsa, prin istoria României se în?elege doar istoria statului unitar, adica istoria statului modern România, a Regatului României ?i a formelor de organizare intermediare, precum ?i a evenimentelor care au dus la formarea sa ca stat na?ional.

Cuprins

1 Preistorie ?i antichitate 2 Dacia 3 Romanizarea. Latinitatea limbii române 4 Formarea limbii române 5 Statele medievale române?ti 6 Na?terea României ca na?iune 7 Razboiul de independen?a (1877-1878) 8 Societatea româneasca la mijlocul secolului al XIX-lea 9 Regatul României 10 România în al Doilea Razboi Mondial 11 România comunista 12 România începând cu 1989 13 Atlas istoric 14 Note 15 Bibliografie 16 Bibliografie suplimentara 17 Vezi ?i 18 Legaturi externe

Preistorie ?i antichitateArticol principal: Preistoria pe teritoriul României.

Teritoriul de astazi al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, speciali?tii apreciaza ca primele manifestari de via?a omeneasca pe teritoriul României dateaza de acum aproximativ 40.000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentata în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul ?arii. Se cuvine men?ionata ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civiliza?iei înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfâr?itul eneoliticului, au venit triburi de pastori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene.[1]

Ipoteza prezen?ei hominizilor pe pamântul românesc este sprijinita de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au gasit de curând unelte de prund ?i a?chii taioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au gasit ?i câteva topora?e de mâna lucrate din bolovani de silex ?i cuar?it, prin tehnica de cioplire bifaciala, caracteristica culturii abbevilliene.[2]

La mijlocul mileniului VII î.Chr. în SE Europei societatea omeneasca cuno?tea profunde transformari. Un nou mod de via?a aducea achizi?ii fundamentale pentru civiliza?ia europeana: agricultura, arhitectura, me?te?uguri, practici funerare. Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale noii societa?i îl reprezinta apari?ia plasticii concretizata într-o diversitate de statuete antropomorfe ?i zoomorfe. Acestea sunt probabil materializari ale unei complexe vie?i spirituale, ale sacrului.[3] Astfel, pe teritoriul României s-au gasit urme ale unor civiliza?ii vechi, printre care ?i Hamangia. Aceasta a fost o cultura a neoliticului mijlociu din Balcani a carei evolu?ie se plaseaza în a doua jumatate a mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei ?i nord-estul Bulgariei, fiind originara din nord-estul Mediteranei ?i apar?inând unui curent cultural care cuprinde ?i culturile Vinca, Dude?ti ?i Karanovo.[4] Simbolurile acestei culturi Gînditorul ?i Fe

meie ?ezând, descoperite în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o necropola de la Cernavoda se afla acum în Muzeul Na?ional de Istorie a României.[5]

O alta dovada care atesta faptul ca teritoriul actual al României era locuit înca din preistorie este în �Pe?tera cu Oase�. Aceasta pe?tera este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Vaii Mini?ului, în apropiere de ora?ul Anina.[6] Aici s-au descoperit, în 2002, cele mai vechi rama?i?e din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numi?i de cercetatori �Oase 1�, �Oase 2� ?i �Oase 3�), au fost datate la o vechime de 35 000 de ani, sau 40 500 folosind date calibrate.[7]DaciaArticole principale: Dacia ?i Dacia romana.Harta castrelor romane antice de la Dunare ?i a "brazdelor" (valuri de pamânt, precedate de un ?an? defensiv reprezentat prin linia sub?ire) din Evul Mediu timpuriu, dupa Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga ?i Constantin Giurescu.

Înca înainte de anul 2.000 î.Hr. ?i pâna în secolul I î.Hr., pe teritoriul României de astazi, pe atunci Dacia, sunt eviden?iate de izvoarele arheologice ?i istorice diferite uniuni de triburi tracice, daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea Regelui Charnabon (sfâr?itul sec. VI î.Hr. - începutul sec. V î.Hr.), a Regelui Dromichaites (sfâr?itul sec.IV î.Hr. - începutul sec. III î.Hr.), precum ?i a regilor Oroles ?i Rubobostes (prima jumatate a sec. II î.Hr.). Daco-ge?ii erau caracteriza?i de catre istoricul Herodot drept "cei mai viteji ?i mai drep?i dintre traci", vorbitori ai "limbii latine vulgare" (Ovidius). În secolul I î.Hr., sub stapânirea Regelui Burebista (82-44 î.Hr.), s-a format primul stat dac unitar centralizat, cu capitala la Argedava (actuala comuna Pope?ti - Nucet, jude?ul Giurgiu), cetate situata pe malul drept al râului Argessis (Arge?) ?i amplasata la cca 18�20 km sud-vest de centrul actualei capitale a României, Bucure?ti. Capitala statului dac este men?ionata de antici drept "Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpa?ii Paduro?i, în Est: întreg ?armul vestic al Marii Negre pâna la gurile râului Bug, în Sud: mun?ii Haemus (Balcani), în Vest: confluen?a râului Morava cu Dunarea Mijlocie, la grani?a de astazi a Slovaciei cu Cehia ?i Austria, apoi cursul Dunarii ?i chiar dincolo de el.

Statul dac amenin?a interesele regionale ale Imperiului Roman. Regele Burebista avea sa se implice în conflictul dintre Cezar ?i Pompei, sus?inându-l pe acesta din urma. Împaratul roman Iulius Cezar a planuit ulterior o campanie împotriva dacilor, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Câteva luni mai târziu, Regele Burebista a avut parte de aceea?i soarta, fiind asasinat de unul dintre slujitorii sai. Conducerea statului dac avea sa fie preluata de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic ?i colaborator apropiat al lui Burebista, un "om de o vasta erudi?ie" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutata la Sarmizegetusa Regia, în Mun?ii Ora?tiei (actualul sat Gradi?tea Muncelului, jude?ul Hunedoara), cetate ridicata înca în timpul domniei Regelui Burebista ?i situata la cca 350�400 km N-V de vechea capitala Argedava (Muntenia), care este men?inuta, în continuare, drept cetate de aparare. Regelui Deceneu i-au urmat regii Comosicus - tot Mare Preot - Coryllus (Scorilo) ?i Duras.

În anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluata de Regele Decebal - fiul lui Scorilo ?i nepot al lui Duras. Regele Decebal "era foarte priceput la planurile de razboi ?i iscusit la înfaptuirea lor"(Dio Cassius). Noul stat dac a avut de înfruntat o serie de batalii cu Imperiul Roman, fiind în final cucerit în anul 106 d.Hr. de Împaratul roman Traian. Cele mai importante momente ale acestor lupte sunt eviden?iate pe Columna lui Traian din Roma, realizata de catre cel mai mare arhitect al acelor timpuri - Apolodor din Damasc - realizator ?i al primului pod peste Dunare, de la Drobeta. Romanii au ocupat Transilvania ?i Oltenia de azi, teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul teritoriilor dace au ramas stapânite de "dacii liberi", condu?i de regi proprii, consemna?i de izvoare pâna la sfâr?itul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor germanice ?i ale dacilor liberi, au determinat administra?ia romana sa se retraga din Transilvania ?

i Oltenia dupa 165-167 de ani de prezen?a, în anul 273 d.Hr., considerat drept anul "Retragerii Aureliene". Petrecuta în timpul Împaratului Aurelian, "retragerea" a semnificat de fapt o rea?ezare strategica a grani?elor imperiului la Dunare, pentru o mai eficienta administrare ?i aparare a provinciilor din sudul fluviului, de acum înainte denumite Dacia Aureliana, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea ?i ulterior Dioecesis DaciaRomanizarea. Latinitatea limbii româneTraian, împaratul roman.Articol principal: Romanizare.

Romanizarea reprezinta un proces istoric complex prin care civiliza?ia romana a patruns în toate compartimentele vie?ii unei provincii, încât a dus la înlocuirea limbii popula?iei supuse cu limba latina. Factorii romanizarii au fost administra?ia, armata, veteranii, coloni?tii, urbanizarea, religia, dreptul ?i înva?amântul în limba latina. Impactul asupra autohtonilor al acestor factori a fost asimilarea, în mod con?tient, a civiliza?iei romane. În anul 271, împaratul Aurelian a retras administra?ia ?i armata din Dacia nord-dunareana. Dar o parte a popula?iei romanizate a ramas la nord de Dunare, pentru a exploata aurul din Mun?ii Apuseni ?i sarea din bazinul Târnavelor. Între vechile centre urbane se numarau Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, însa cea mai mare parte a locuitorilor vechilor ora?e s-au retras spre ?inuturile rurale din cauza popula?iilor migratoare ?i au întemeiat a?ezari noi. Romanizarea a continuat alte câteva secole pe un teritoriu vast în jumatatea de nord a Peninsulei Balcanice, aproximativ la nord de liniile lingvistice propuse de savan?ii Skok ?i Jirecek, în Daciile sud-dunarene ?i celelalte provincii ale Imperiului Roman de Rasarit.Harta provinciei romane Dacia

«Armata romana a avut un rol important în romanizare, ?inându-se cont nu numai de prezen?a legiunilor ?i a unita?ilor auxiliare lor cu veteranii aferen?i , ci ?i de dispersarea acestora în întreg �capul de pod�, pe care îl configura Dacia în apararea Imperiului. Astfel, apare ?i faptul ca româna este continuatoarea latinei militare de la frontiera daco-dunareana a Imperiului Roman. De altfel, via?a militara intensa a Daciei, alaturi de prestigiul civiliza?iei, culturii ?i limbii latine, constituie principala explica?ie pentru rapida romanizare a acestei provincii. În istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare, într-o perioada scurta, a unei limbi de prestigiu militar ?i cultural, caci, normanzii (debarca?i în 841, în NV-ul Fran?ei, ?i cre?tina?i în 911), dupa cucerirea Angliei, în urma bataliei de la Hastings, în 1066, au influen?at, ca vorbitori ai francezei, limba anglo-saxonilor, ceea ce arata ca franceza devenise limba lor materna dupa numai cca doua secole. De?i armata Rinului, în diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei, acest fapt nu a fost esen?ial în romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane, erau concentrate la limes-ul cu triburile germanice, între Meusa ?i Rin, cu centre principale la Mainz, Trier, Köln, ?i Xantem (de altfel, regiune în prezent neromanica). Dar nu numai Renania, ci ?i celelalte regiuni de frontiera ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa ?i Asia nu mai sunt astazi romanice. Deci, româna nu numai ca este continuatoarea unei latine militare de frontiera, ci este ?i singura limba neolatina care conserva vestigii ale limbajului de castru (sermo castrensis).». ( Cristian Mihail, Limbajul militar (daco-)roman ?i influen?a sa asupra limbii ?i istoriei poporului român, Editura Militara, 2012, p. 55-56)

Dupa retragerea aureliana este refacuta unitatea dacica din stânga Dunarii de Jos: desfiin?area frontierei romane de pe linia Carpa?ilor a permis circula?ia nestingherita pe ambele versante: dacii liberi patrund în interiorul arcului carpatic iar daco-romanii trec la est ?i la sud de Carpa?i. Refacerea unita?ii dacice nu a împiedicat continuarea procesului de romanizare. Practicarea neîntrerupta a unor activita?i specifice vie?ii sedentare, greu de desfa?uat în cadrul nomadismului ?i al transhuman?ei, ca agricultura, me?te?ugurile, exploatarea minereurilor, a men?inut folosirea limbii latine ca �lingua franca� pe ambele maluri ale Dunarii. În timpul împara?ilor Diocle?ian, Constantin cel Mare ?i Iustinian s-a realizat o adevarata �stapânire romana� la nord de Dunare. Raspândirea cre?tinismului în limba latina la nord

ul Dunarii demonstreaza romanizarea ireversibila a popula?iilor de substrat. Din limba latina provin termenii de baza ai cre?tinismului: biserica < basilica; Dumnezeu � Domine deus (vocativul lui Dominus deus); duminica < dominica dies; înger < angelus. Romanitatea din sudul ?i nordul Dunarii a continuat ?i s-a consolidat în secolele IV-VI. Autohtonii s-au integrat definitiv ?i deplin în romanitatea orientala, �uitându�-?i limba ini?iala ?i cea mai mare parte a elementelor culturale proprii.

Istoricul Lucien Musset a scris ca latinitatea Europei centrale din Suabia pâna în Transilvania ar trebui sa fie privita ca un întreg; par?ile occidentale au fost germanizate, cele din mijloc maghiarizate ?i numai cele din est ?i sud (România) ?i-au men?inut latinitatea[8]Formarea limbii româneArticol principal: Istoria limbii române.

Tot de la sfâr?itul secolului VIII putem vorbi de apari?ia limbii române, fiind o limba romanica sau neolatina. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împarta?it de limba albaneza, cel pu?in aproximativ 160 de lexeme) ?i adstratul slav. Repartizarea vocabularului de provenien?a din cele trei straturi este reflectata în vocabularul limbii române moderne în felul urmator, potrivit unei statistici anterioare, facuta de lingvistul Dimitrie Macrea: compozi?ia etimologica a 49.642 de cuvinte ?i variante înregistrate în DLRM (Dic?ionarul limbii romîne moderne, publicat în 1958) este clasificabila în 76 de grupe, dintre care numai 14 depa?esc procentajul de 1%. Vocabularul principalelor grupuri lexicale: latine 20,02%, slave vechi 7,98%, bulgare 1,78%, bulgaro-sârbe 1,51%. Alte elemente lexicale: turce 3,62%, maghiare 2,17%, neogrece?ti 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%, italiene 1,72%, germane 1,77%. Din categoria substratului pot face parte lexemele de origine nesigura 2,73%, de origine necunoscuta 5,58% ?i lexemele nomatopeice 2,24%. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sînt primite direct din latina, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la radacini apar?inând cuvintelor mo?tenite din latina.[9] O statistica mai recenta v. în articolul Limba româna.[10]

La sfâr?itul perioadei antice, numele Dacia a continuat sa fie folosit pentru doua provincii romane sud-dunarene (din Serbia ?i Bulgaria de astazi), Dacia ripensis ?i Dacia mediterranea, însa, în documentele oficiale în câteva limbi ?i pentru teritoriul nord-dunarean, de-a lungul evului mediu ?i chiar ?i în epoca moderna. Pentru regiunea dintre Marea Adriatica, Marea Neagra, Marea Marmara ?i Marea Egee s-a înceta?enit termenul �Romania�, pentru Imperiul Roman de Rasarit, de la care s-au inspirat personalita?ile care au optat în secolul al XIX-lea pentru numele actual România al statului rezultat din unirea principatelor Moldova ?i ?ara Româneasca.

Limba româna a evoluat din latina orientala, contactul prelungit cu popula?iile slave fiind la originea unei par?i importante din vocabular. În evul mediu ?i în perioada premoderna au intrat în limba un numar limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane ?i grece?ti (v. nota de subsol). O influen?a puternica a avut-o limba franceza în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de româna pentru limba noastra cea frumoasa[11] precum ?i a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a a?teptat întemeierea statului România. De?i supu?ii voievodatelor se desemnau ca �ardeleni� (sau �ungureni�), �moldoveni� sau �munteni�, numele de �rumâna� sca� pentru limba este atestat în secolul secolului XVI la mai mul?i calatori straini[12] precum ?i în documente române?ti vechi, ca Palia de la Ora?tie ?i Letopise?ul ?arii Moldovei.Statele medievale române?tiArticol principal: Statele medievale române?ti.Harta franceza a Europei de Sud-Est în 1020, men?ionând (de la nord spre sud ?i de la vest spre est) vorbitorii limbii proto-române, anume Vlahii din Moravia, cei din Istria (Istro-Românii), cei din Carpa?i (Românii), cei din Balcani ?i din Grecia (Aromânii).

Evolu?ia teritoriala a ?arilor române pâna la 1859: Albastru deschis: teritoriul comparativ al României mari (1918-1940); Albastru-verde deschis: forma?iuni politice având o popula?ie româneasca ("vlaha") atestata; Verde-albastru închis: Forma?iuni politice având o conducere româneasca atestata.Frontul Antiotoman - principalele batalii

În perioada postromana, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale popula?iilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii ?i bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumatate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii ?i alanii în secolele X-XII ?i tatarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu ?i ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele ?i voievodatele, ca forma?iuni prestatale române?ti. Existen?a reala a celor mai timpurii "ducate" men?ionate în lucrarea Gesta Hungarorum, anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad ?i Menumorut, nu a putut fi confirmata de nici-o alta sursa ?i nici de studiile arheologice sau paleografice, astfel ca men?ionarea lor pe har?i istorice este incerta[13].Totu?i, istoricul ?i academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit ca voievodatului românesc al lui Gelu a existat ?i a continuat sa existe sub Tuhutum, Horca ?i Iula (Geula sau Gyla)[14][15] Exista date despre voievodatul transilvanean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula). Acesta a construit la Alba Iulia prima biserica bizantina din Transilvania la sfâr?itul sec. al X-lea, având ca episcop pe Ieroteu[16] Episcopia a fost creata pentru mul?imea de credincio?i români ?i slavi din zona[17]Intr-o cronica germana, Iuliu era considerat rege:�Stephen rex Ungaricus super avunculum suum regem Iulum cum exercitum venit��Annales Hildesheimenses -text în limba latina[18]

La începutul secolului al XI-lea, Iuliu a fost atacat ?i ?ara sa a fost anexata de regele Ungariei[19] Conform studiilor istoricilor precum Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Vasile Pârvan, George Vâlsan, Constantin Giurescu, Florin Constantiniu, primele întemeieri statale române?ti au aparut în sudul Dunarii: Imperiul Româno-Bulgar întemeiat de vlahii Petru ?i Asan (anul 1186), precum ?i ?inuturile aromâne?ti din secolele X-XII: "Vlahia Mare" (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), "Vlahia Mica" (Epirul, Tespro?ia) ?i "Vlahia Superioara" (Dolopia)[20], în timp ce în nordul Dunarii, numele Banatului aminte?te de existen?a, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor forma?ii politice autonome, anume banatele croate, sârbe?ti sau române?ti, cele din urma fiind cele de la Timi?oara ?i de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este men?ionata ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul ?i Transilvania apar ce forma?ii urma?e ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum ?i Chanadinus.

În Evul Mediu nu existau statistici pe na?ionalita?i ?i numai toponimia ?i numele de persoane ne pot aduce informa?ii despre originea popula?iilor, care par de la bun început amestecate, alaturi de Români (pe atunci denumi?i "Vlahi" de celelalte popoare) traind ?i Slavi (pe atunci denumi?i "?chei'), Pecinegi, Comani ?i Maghiari. În Moldova, mai traiau Bolohovenii probabil slavo-români, Ceangaii ?i Ia?ii. În a doua jumatate a secolului al XIII-lea, regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui ?i germani, evoca?i în izvoare sub denumirea de hospites, ace?tia din urma cunoscu?i ?i ca sa?i. Tot atunci sunt men?ionate mai multe cnezate în Moldova (Onut, Stra?ine?, Baia, Bârlad, Costea ?i Olaha), ?ara Româneasca (Farca?, Litovoi, Ioan, Mi?elav, Barbat ?i Seneslau) ?i Dobrogea (Tatos, Sa?as, Sestlav, Dimitrie, Gheorghe...). Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit cele conduse Negru Voda ?i Basarab I în ?ara Româneasca, de Drago?, Bogdan în Moldova ?i de Dobrotici ?i Balcu în Dobrogea. Patura conducatoare a acestor forma?iuni politice este ?i ea de diferite origini, familia Basarab de exemplu, fiind, dupa aceia?i istorici[21], de origine Comana, în timp ce voievozii ardeleni erau preponderent Maghiari.

Înca din XIV, ?arile române au fost în contact cu occidentul, de exemplu prin coloniile genoveze men?ionate în zona Dunarii de Jos ?i marii Negre de apus : Caladda, Constanza, Licostomo, Montecastro, Policronia ?i San-Giorgio[22].

În secolele XII - XIII se concretizeaza procesul de formare a principatelor Moldovei ?i ?arii Române?ti, a caror patura conducatoare (boierimea) este clar româneasca sau românizata, dar a caror limba oficiala ?i liturgica ramâne înca timp de patru veacuri, limba slavona. Abia constituite, aceste principate române?ti se confrunta cu Imperiul Otoman, care a cucerit Constantinopolul în 1453. Pâna în 1541, întreaga Peninsula Balcanica ?i mare parte din Ungaria au devenit provincii turce?ti. Moldova, ?ara Româneasca ?i Transilvania au ramas autonome, dar sub suzeranitate otomana.

În anul 1599 voievodul ?arii Române?ti, Mihai Viteazul, aliat al împaratului habsburgic Rudolf al II-lea, a fost pentru mai pu?in de un an voievod al Transilvaniei, Moldovei ?i ?arii Române?ti. Acest episod istoric a fost adesea descris în literatura istorica de vulgarizare ca o tentativa de unire a ?arilor române, dar în realitate, Mihai Viteazul (care a legat iobagii români de glie ?i nu s-a preocupat decât de interesele nobilimii) a ac?ional excluziv din motivele politice ale vremii, ?i nu exista nici-o dovada ca ar fi avut vre-un motiv de con?tiin?a na?ionala (care în acea vreme exista doar la câ?iva carturari, poporul ?tiind bine ce limba "rumâneasca" vorbea, dar neavând ideia unirii într-un singur stat). Oricum, interven?ia Poloniei ?i întoarcerea lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei au pus capat încercarii, ?i când Mihai a recucerit Transilvania a fost asasinat din ordinele generalului austriac Gheorghe Basta.

La sfâr?itul secolului XVII, Ungaria ?i Transilvania au devenit par?i ale Imperiului Austriac (Habsburgic), dupa înfrângerea turcilor care transformasera pentru peste 150 de ani Ungaria în pa?alâc turcesc. Tot atunci apare în Transilvania biserica greco-catolica care a dus, în secolul al XVIII-lea, o lupta politica pentru recunoa?terea de catre Austrieci a drepturilor Românilor ardeleni ?i pentru desfiin?area orânduirii nedrepte numita Unio Trium Nationum. În 1718 o importanta parte a ?arii Române?ti, anume Oltenia, a fost incorporata în Imperiul Austriac, fiind înapoiata ?arii Române?ti în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit atunci Bucovina, în timp ce jumatatea de est a principatului medieval a fost ocupata mai târziu, în 1812 de Rusia, ?i numita atunci Basarabia (înainte de 1812, numele de Basarabia desemna numai regiunea numita de Turci "Bugeac").Na?terea României ca na?iuneArticol principal: Na?terea României ca na?iune.

Ca în majoritatea ?arilor europene, în anul 1848 s-a produs o revolu?ie în Moldova, ?ara Româneasca ?i Transilvania. ?elurile revolu?ionarilor - independen?a completa pentru primele doua ?i emanciparea na?ionala pentru cel de-al treilea principat românesc - au ramas neîmplinite, dar au pus bazele evolu?iilor urmatoare. De asemenea, ac?iunea educativa a revolu?ionarilor (�de?teptatorii neamului�, cum li se spunea atunci) a ajutat popula?iile celor trei principate sa-?i recunoasca unitatea lor de limba ?i sa-?i apere intereselor lor.

Istoriografia revolu?iei române de la 1848-1849 din Transilvania

Delega?ii Adunarilor ad-hoc au profitat de sus?inerea lui Napoleon al III-lea ?i de fragilitatea puterii otomane ?i ambiguitatea din textul Conven?iei de la Paris din 1858, iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al ?arii Române?ti ?i al Moldovei, unificând ulterior ?i politic cele doua principate. Domnia lui Cuza a fost, a?a cum se convenise în 1858, una de ?apte ani, lui nepermi?ându-i-se sa ramâna la putere în 1866 de catre politicienii reuni?i în a?a-numita �Monstruoasa Coali?ie�.Razboiul de independen?a (1877-1878)România (1878-1913)Animatie cu schimbarile granitelor României (1859-2010)Articol principal: Razboiul de independen?a (1877-1878).

În 1866 prin?ul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn pentru a asigura sprijinul german pentru ob?inerea independen?ei române. În 1877 Carol a condus for?ele armate române într-un razboi de independen?a plin de succes, ulterior fiind încoronat Rege al României în 1881.

Participarea României la razboiul din 1877-1878 ?i cucerirea independen?ei de stat a însemnat egalitatea juridica cu toate statele suverane, având o adânca semnifica?ie morala pentru ca a ridicat con?tiin?a na?iunii române libere ?i a permis realizarea în perspectiva, atunci când istoria a permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai pu?in important a însemnat eliberarea altor popula?ii balcanice de sub domina?ia otomana, contribuind decisiv la evolu?ia acestora ca state moderne într-o epoca de afirmare a spiritului na?ional.Societatea româneasca la mijlocul secolului al XIX-lea�România Revolu?ionara�. Pictura de C.D. Rosenthal

Economie ?i societate

În deceniul care a urmat dupa Revolu?ia din 1848-1849, popula?ia Principatelor a sporit, ajungând catre 1860 la peste 4 milioane locuitori. Totodata a crescut numarul a?ezarilor sate?ti ?i urbane. Mai multe localita?i de pe Dunare ?i din apropiere (Alexandria, Turnu Severin, Turnu Magurele etc.) au devenit importante centre urbane. ?i în aceasta perioada, agricultura a ramas principala ramura a economiei. Au crescut considerabil suprafe?ele însamân?ate cu grâu ?i secara. Gospodariile mo?iere?ti, care de?ineau cea mai mare parte a teritoriilor agricole, erau principalii furnizori de produse agricole pe pia?a, însa productivitatea acestor gospodarii era scazuta: randamentul mediu la hectar era, de exemplu, de doua ori mai mic decât în Fran?a. Cre?terea produc?iei se explica prin sporirea obliga?iilor de munca ale ?aranilor claca?i. Munca salariata era practicata înca în propor?ii reduse.Regatul RomânieiRomânia interbelicaArticol principal: Regatul României.

Noul stat, aflat la confluen?a Imperiilor Otoman, Austro-Ungar ?i Rus, cu vecini slavi pe trei par?i, aspira la vest, în principal la Fran?a ?i Germania, pentru modelele sale culturale, educa?ionale ?i administrative. În 1916, România a intrat în Primul Razboi Mondial, de partea Antantei. În ciuda e?ecurilor rasunatoare ale României din 1916, care au dus mai întâi la ocuparea sudului ?arii de catre armata germana, ?i apoi în primavara lui 1918 la încheierea unei paci separate cu Puterile Centrale, la sfâr?itul razboiului, Imperiile Austro-Ungar ?i Rus au disparut; corpurile reprezentative create în Transilvania, Basarabia ?i Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare.

Majoritatea guvernelor române dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial au pastrat forma, dar nu ?i substan?a unei monarhii constitu?ionale liberale. În acela?i timp, clasa politica, perceputa ca fiind profund corupta ?i (cel pu?in în Vechiul Regat) responsabila pentru fiascoul participarii la Primul Razboi Mondial, s-a confruntat cu o serie de mi?cari antisistem de diverse orientari, care s-au aflat în opozi?ie nu doar cu ea, ci ?i între ele. Daca activi?tii de extrema stânga asocia?i Cominternului au putut activa doar clandestin, în jurul regelui Carol al II-lea s-a cristalizat, în special în anii 1930, un grup ce dorea asanarea vie?ii politice cu participarea mai activa a Casei Regale. Pe de alta parte, mi?carea na?ionalista aproape mistica Garda de Fier a devenit ?i ea un factor politic major în exploatarea fricii de comunism ?i resentimentul pretinsei domina?ii straine ?i mai ales evreie?ti asupra economiei, manifestându-se prin acte de violen?a ?i asasinate politice (cum ar fi uciderea la Sinaia a primului ministru Ion Gheorghe Duca în 1933). În contextul problemelor economice cauzate de Marea Criza Economica, aceste mi?cari antisistem au cunoscut în România, ca ?i în alte ?ari europene, o puternica ascensiune.

Revenit pe tron în 1930 dupa renun?area la succesiune în 1925, Carol al II-lea a adus-o în prim-planul vie?ii politice pe noua sa so?ie Elena Lupescu, marginalizând-o pe prima so?ie, regina Elena ?i pe fiul sau Mihai, principele mo?tenitor. Influen?a Elenei Lupescu a crescut mult începând de atunci, ea fiind principalul factor de influen?a asupra deciziilor luate de rege. Acest grup de influen?a constituit în j

urul Elenei Lupescu ?i al lui Carol, ?i denumit peiorativ camarila regala, s-a discreditat însa ?i el prin scandaluri de corup?ie, în ciuda prezen?ei în rândul sau a unor personalita?i respectate, cum ar fi istoricul Nicolae Iorga ?i generalul Alexandru Averescu. În 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce ar fi inclus membri ai Garzii de Fier, Carol a destituit guvernul ?i a instituit o dictatura regala de scurta durata. El a fost însa silit sa abdice la 6 septembrie 1940, ca urmare a pierderilor teritoriale suferite de România în acela?i an. În locul lui, Carol l-a lasat conducator al statului pe mare?alul Ion Antonescu, ?i pe tron pe fiul sau, Mihai, care, abia ie?it din minorat, nu avea nicio putere reala.România în al Doilea Razboi MondialArticol principal: România în al Doilea Razboi Mondial.

În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât ?i în vest: în iunie 1940, ca uare a tratatului Germano - Sovietic (Ribbentrop - Molotov) dupa ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietica a anexat Basarabia, Bucovina de nord ?i ?inutul Her?a. Doua treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mica parte din URSS), pentru a forma RSS Moldoveneasca. Bucovina de Nord, ?inutul Her?ei ?i sudul Basarabiei au fost oferite RSS Ucraineane.

Între 1941 ?i 1944, mare?alul Ion Antonescu conduce ?ara ca dictator militar (�?eful Statului�).

Prin Dictatul de la Viena, România este nevoita în august 1940 sa cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garan?iilor de securitate germano-italiene. De asemenea, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost cedate Bulgariei - la insisten?ele lui Hitler, alimentate de diploma?ia bulgara - doua jude?e din sudul Dobrogei, Durostor ?i Caliacra (Cadrilaterul). România a intrat în cel de-Al Doilea Razboi Mondial alaturi de Pactul Tripartit[necesita citare] în iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute catre URSS, lucru care ini?ial avea sa fie realizat, pentru perioada iulie 1941 - august 1944.

Ca urmare a situa?iei de pe front, în toamna anului 1943[necesita citare] Mare?alul Antonescu începe la Lisabona negocieri secrete cu reprezentan?i ai Alia?ilor; ulterior acestea se vor desfa?ura la Cairo ?i Stockholm, pâna în data de 22 august 1944. Antonescu nu avea însa inten?ia de a ie?i din razboi, el ac?ionând în virtutea cuvântului de ofi?er dat lui Hitler, ?i a refuzat chiar ?i în ultimul moment sa renun?e la lupta împotriva Alia?ilor.[23]

La 23 august 1944, Regele Mihai, cu sprijinul partidelor din opozi?ie ?i al unor reprezentan?i ai armatei, a pus capat dictaturii lui Antonescu ?i a trecut armata României de partea Alia?ilor, fara semnarea unui acord prealabil cu ace?tia. Acest aspect avea sa fie speculat pe deplin de armata sovietica care, imediat a trecut la razbunari ?i rafuieli fa?a de militarii români care au participat anterior la luptele de pe frontul de est.

România a luptat în bataliile cu germanii din Transilvania, Ungaria, Austria ?i Cehoslovacia, situându-se pe locul 4 în ceea ce prive?te efectivele armate angajate în lupta, aportul concret adus Alia?ilor ?i rezultatele ob?inute pentru victoria asupra statelor Axei. La sfâr?itul razboiului, Regele Mihai I a fost decorat de Pre?edintele SUA - Harry S. Truman - cu �Legiunea de Merit în cel mai înalt grad� (Comandant ?ef) ?i de catre Iosif V. Stalin cu ordinul sovietic �Victoria cu diamante�, recunoscându-se, în acest fel, meritul deosebit al contribu?iei sale personale la victoria alia?ilor. La sfâr?itul celui de-al doilea razboi mondial, nordul Transilvaniei a revenit României, dar Bucovina de Nord, Basarabia, ?inutul Her?a ?i sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au ramas cedate URSS ?i Bulgariei. O parte din aceste teritorii, împreuna cu o parte din teritoriul fostei URSS a format RSS Moldoveneasca, stat devenit independent în 1991, sub numele de Republica Moldova.România comunistaRomânia în 1967Articol principal: România socialista.

La 30 decembrie 1947 a fost proclamata Republica Populara Româna, dupa ce, în contextul ocuparii României de catre armata sovietica, regele Mihai I a fost for?at sa abdice, stabilindu-se în Elve?ia, la Versoix.

La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritoriala în favoarea Uniunii Sovietice: Ana Pauker semneaza un proces-verbal secret în urma caruia Insula ?erpilor este cedata statului vecin de la Rasarit.

La începutul anilor 1960, guvernul comunist român a început sa-?i afirme o oarecare independen?a fa?a de Uniunea Sovietica. Ceau?escu a devenit pre?edintele Partidului Comunist Român în 1965 ?i ?ef al Statului în 1967. Denun?area de catre acesta a invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 ?i o relaxare scurta în represiunea interna a ajutat la crearea unei imagini pozitive a dictatorului, atât în vest, cât ?i acasa. Sedu?i de politica straina aparent �independenta� a lui Ceau?escu, liderii vestici au avut o pozi?ie ambigua fa?a de un regim care a devenit la sfâr?itul anilor 1970 din ce în ce mai despotic ?i imprevizibil. Cre?terea economica rapida antrenata de creditele externe a lasat loc încet-încet unei austerita?i rastalmacite ?i a unei aspre represiuni politice interne.

Conducerea lunga, de peste doua decenii, a pre?edintelui Nicolae Ceau?escu a devenit din ce în ce mai austera în anii 1980.

Dupa prabu?irea comunismului în restul Europei de Est în toamna anului 1989, un protest de la mijlocul lui decembrie din Timi?oara a fost intrumentalizat împotriva regimului ceau?ist de în?i?i apropia?ii acestuia, provocând în capitala o revolta populara concomitenta cu lovitura de stat data de Ion Iliescu, Petre Roman, Vasile Milea, Victor Stanculescu ?i al?ii pe 22 decembrie. Ceau?escu a fost arestat imediat, ?i, dupa un proces înscenat, a fost executat împreuna cu so?ia sa pe 25 decembrie, în ziua de Craciun. Peste 1.500 de persoane au fost ucise în luptele de strada în care atât armata cât ?i popula?ia erau convin?i ca apara �Revolu?ia� împotriva unor pretin?i �terori?ti� ai lui Ceau?escu, tragând în realitate unii într-al?ii, lucru pentru care autorii loviturii de stat au fost considera?i ca responsabili, fara însa ca o manipulare voita sa poata fi divedita. O coali?ie de guvernare improvizata condusa de Ion Iliescu a format atunci Frontul Salvarii Na?ionale (FSN), care s-a instalat la putere ?i a proclamat restaurarea democra?iei ?i a liberta?ii ?i dorin?a sa de a ajunge la un �socialism uman ?i ?tiin?iifc�, dorin?a la care a renun?at dupa numai câteva zile pentru a promova economia de pia?a. Partidul Comunist a fost interzis prin lege, iar cele mai importante masuri nepopulare ale lui Ceau?escu, precum interzicerea avortului, au fost abrogate.Articol principal: Revolu?ia româna din 1989.România începând cu 1989Articol principal: România dupa 1989.

Istoria României dupa 1989 est marcata de dificulta?ile trecerii de la regimul comunist (dictatura cu un singur partid pe planul politic, marxism-leninism pe planul ideologic, economie de stat condusa de ministere pe planul economic) la regimul capitalist (democra?ie parlamentara cu mai multe partide pe planul politic, liberalism cu nuan?e de na?ionalism pe planul ideologic, economie de pia?a pe planul economic). Primele alegeri parlamentare ?i preziden?iale au loc pe 20 mai 1990, într-un context în care mai mul?i intelectuali (Gabriel Liiceanu, Andrei Ple?u) ?i lideri politici (Corneliu Coposu din Partidul Na?ional ?aranesc ?i Radu Câmpeanu din Partidului Na?ional Liberal), precum ?i studen?ii care manifestau în Pia?a Universita?ii reclamau �tragerea la socoteala� a persoanelor implicate în dictatura, în timp ce Ion Iliescu, candidatul Frontului Salvarii Na?ionale (FSN), le promitea tuturor ceta?enilor ca va fi (conform lozincii de pe afi?ele sale) �unul dintre noi, pentru lini?tea noastra�. Prin urmare, o buna parte dintre alegatori, care trebuisera sa accepte compromisuri cu autorita?ile comuniste pentru a supravie?ui, a votat pentru Ion Iliescu, care a câ?tigat 85% din voturi, FSN primind doua treimi din scaunele Parlamentului. Petre Roman, profesor universitar membru al nomencla

turii comuniste, dar favorabil apropierii de occident ?i de Uniunea Europeana, a fost numit prim-ministru ?i a început reformele pentru o pia?a libera.

Noul guvern fiind format cu rare excep?ii din fo?ti comuni?ti, studen?ii ?i ceta?eni care luptasera contre regimului Ceau?escu au protestat în Pia?a Universita?ii din Bucure?ti în aprilie 1990. Ace?tia au fost, ca pe vremea dictaturii, califica?i drept �golani� ?i �huligani� de pre?edintele Iliescu. Doua luni mai târziu, manifestan?ii au fost împra?tia?i brutal de catre mineri din Valea Jiului. Ace?ti mineri, adu?i în capitala de organiza?iile sindicale la cererea pre?edintelui, au atacat Universitatea, Institutul de Arhitectura �Ion Mincu�, precum ?i sediile ?i casele liderilor opozi?iei. În lunile urmatoare, au aparut tensiuni între Pre?edinte, care propunea un ritm încet pentru reforme, ?i premierul Petre Roman care propunea un ritm mai rapid. La sfâr?itul lui septembrie 1991, pentru a doua oara mineri din valea Jiului, adu?i la Bucure?ti pentru a cere salarii mai mari, s-au dedat la alte violen?e împotriva acelora?i �obiective�, în rela?ie cu organiza?iile sindicale din capitala care au adus manifestan?i în jurul sediului guvernului. În urma acestor mitinguri, guvernul Roman a cazut : obiectivul Pre?edintelui (încetinirea reformelor) fiind atins. Un tehnocrat, Teodor Stolojan s-a oferit sa conduca un guvern interimar, pâna la organizarea noilor alegeri.

O noua Constitu?ie democratica a fost proiectata de Parlament ?i adoptata dupa un referendum popular. În alegerile din 1992, Ion Iliescu a fost reales pentru un al doilea mandat, mul?umita sprijinului partidelor na?ionaliste PUNR ?i PRM ?i al fostului partid comunist devenit PSM. A fost format un guvern tehnocrat în noiembrie 1992, sub prim-minstrul Nicolae Vacaroiu, un economist. Guvernarea 1992-1996 a fost marcata de privatizari în profitul apropia?ilor puterii ?i de fraude electorale, care au permis consolidarea pozi?iilor puterii fost-comuniste în cadrul economiei de pia?a ?i al reformelor.

Timp de patru ani însa, din ce în ce mai mul?i alegatori au observat ca beneficiile reformelor profitau mai ales �prietenilor puterii�, astfel ca s-a format o coali?ie electorala denumita Conven?ia Democrata Româna (CDR), al carui candidat, profesorul universitar de geologie Emil Constantinescu, l-a învins în 1996 pe Ion Iliescu, dupa un al doilea scrutin. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. În 1997, România a fost invitata sa devina �partenera pentru pace� a NATO, cu condi?ia sa renun?e la revendicarea catre Ucraina a insulelor cedate în 1948 Uniunii Sovietice (Dalerul mare ?i mic, Coasta dracului, Maican, Limba ?i ?erpilor), lucru legalizat prin Tratatul semnat la Constan?a cu Ucraina la data de 2 iunie 1997. Ciorbea a ramas prim-ministru pâna în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile (PN?CD) ?i mai târziu de Mugur Isarescu. În ace?ti patru ani, alegatorii nu au observat schimbari semnificative în condi?iile lor de via?a : prin urmare în alegerile din 2000 Partidul Social Democrat (PSD) ?i Iliescu au câ?tigat din nou, al treilea mandat de pre?edinte - încalcând astfel constitu?ia, iar Adrian Nastase a fost numit prim-ministru.

În aprilie 2004, România a aderat la NATO, în timp ce Uniunea Europeana a confirmat sprijinul puternic fa?a de scopul ?arii de a adera în 2007. În decembrie 2004, alegerile l-au dat învingator pe Traian Basescu în func?ia de Pre?edinte al ?arii, în fruntea unei coali?ii formate din P.N.L. ?i P.D., alaturi de U.D.M.R. ?i P.U.R. (ulterior Partidul Conservator), iar cu func?ia de Prim-ministru al Guvernului României, a fost desemnat Calin Popescu Tariceanu. Partidul Conservator s-a retras ulterior de la guvernare.

La 1 ianuarie 2007, România devine membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. În aprilie 2007, Partidul Democrat a fost scos de la guvernare, noul guvern Tariceanu, din care fac parte doar mini?tri din partea P.N.L. ?i U.D.M.R., a depus juramântul la 5 aprilie 2007, fiind sprijinit în Parlament de Partidul Na?ional Liberal, de Uniunea Democrata a Maghiarilor din România, precum ?i de Partidul Social Democrat.

În decembrie 2008, în urma alegerilor parlamentare, Prim-ministru al Guvernului Români

ei a fost numit Emil Boc - Pre?edinte al Partidului Democrat-Liberal - fiind desemnata o noua coali?ie guvernamentala, PD-L - PSD. Pre?edinte al Senatului României a fost ales Mircea Geoana, Pre?edintele Partidului Social Democrat, înlocuit ulterior de Vasile Blaga, din partea Partidului Democrat-Liberal. Pre?edinte al Camerei Deputa?ilor a fost aleasa Roberta Anastase, din partea Partidului Democrat-Liberal.

În urma alegerilor preziden?iale, desfa?urate în decembrie 2009, Traian Basescu ?i-a câ?tigat dreptul la al doilea mandat consecutiv de Pre?edinte al României, dupa cel ob?inut în decembrie 2004. A fost instalat un nou guvern, condus tot de catre Emil Boc, în cadrul unei coali?ii formate din PD-L, UDMR, grupul minorita?ilor ?i grupul parlamentarilor independen?i. PSD ?i PNL au preferat sa ramâna împreuna în opozi?ie, formând Uniunea Social-Liberala ?i refuzând participarea la guvernarea lui Mihai Razvan Ungureanu. Reprezentantul lor, Mircea Geoana, a fost înlocuit la pre?edin?ia Senatului de Vasile Blaga. Uniunea Social-Liberala preia puterea dupa votul Parlamentului pe 27 aprilie 2012 când Victor Ponta, cofondator al USL, ia scaunul de prim ministru ?i instaureaza, pentru prima data în istoria post-comunista a României, un guvern de opozi?ie înaintea alegerilor. La alegerile locale din iunie 2012, USL ia peste 60% din primariile din România.

Aceasta formula de �conlocuire� politica, care exista în multe ?ari parlamentare, ?i în care guvernul ?i pre?edintele reprezinta tabere politice opuse, permite trecerea unei ?ari prin criza economica interna?ionala într-o pozi?ie de compromis între exigen?ele instan?elor suprana?ionale (OMC, FMI, Banca mondiala, UE, fa?a de care raspunde Pre?edintele) ?i nemul?umirea popula?iei (fa?a de care raspund Parlamentul, Senatul ?i Guvernul). Dar pozi?ia este instabila ?i �conlocuirea� este o formula conflictuala, cu perioade de suspendare a pre?edintelui ales ?i de guvernare prin pre?edin?i interimari precum Crin Antonescu în vara anului 2012.Atlas istoric

Imperium si Barbaricum în 250.

"Proto-românii" în Europa în 850, dupa Anne Le Fur

"Regnum Valachorum" în 1250, dupa Anne Le Fur

Forma?iunile politice române?ti înaintea secolului XIV.

Voievodatele române dupa întemeierea Tarii Românesti (1330) si a Moldovei (1359)

Voievodatele române în fata imperiului Otoman

Voievodatele române ca vasale ale Turcilor

Voievodatele române unite sub Mihai Viteazul în 1600

Voievodatele române pe vremea Renasterii

Principatele române pe vremea expansiunii imperiului Habsburgic

Principatele române între 1793 si 1812

Principatele române în fata imperiului Rusesc

Principatele române sub influenta imperiului Rusesc

Principatele române dupa Razboiul din Crimeea

Principatele unite, 1859-1878

Vechiul regat : România independenta

Vechiul regat si unirile din anul 1918

Formarea României întregite : Vechiul regat pâna în 1913 : violet ; teritoriile unite dupa Al Doilea Razboi Balcanic si dupa Primul Razboi Mondial : portocaliu (pierdute între timp) si trandafiriu (pastrate pâna astazi)

"România Mare" între 1918 si 1940

România în vara 1940, dupa pactul Hitler-Stalin : rosu = teritoriul cedat URSS, galben = teritoriul cedat Ungariei, verde = teritoriul cedat Bulgariei

România între vara 1941 ?i primavara 1944, cu Basarabia recuperata ?i Transnistria ocupata "în schimbul" Transilvaniei de nord.

România în vara 1945, dupa Al Doilea Razboi Mondial: în verde teritoriul pastrat sau recuperat (actual), în galben teritoriile pierdute.

Re?eaua de închisori ?i lagare a regimului comunist.

Împar?irile politice ale României ?i Republicii Moldova dupa 2001.

[24]Note

^ Felicia Adascalitei, Liviu Lazar - Manual de istorie pentru clasa a XII-a - Editura Corvin, Deva, 2007, ISBN 978-973-622-369-3 ^ Academia Republicii Populare Romîne - Istoria Romîniei - Bucure?ti, 1960 ^ MNIR - Dr. Radian Romus Andreescu ?i Katia Moldoveanu, Începuturile civiliza?iei europene. Arta sacrului (6500-3500 BC) - Accesat la data de 23.05.2009 - ^ Culture Gouv - Cultura Hamangia - Accesat la data de 23.05.2009 ^ Muzeul Na?ional de Istorie a României - Gânditorul ?i femeia sezând - Accesat la data de 23.05.2009 ^ Trinkaus, E., Milota, ?., Rodrigo, R., Gherase, M., Moldovan, O. (2003), Early Modern Human Cranial remains from the Pe?tera cu Oase, Romania in Journal of Human Evolution, 45, pag. 245�253. ^ Raportul de cercetare arheologica a pe?terii - accesat 16.12.08 ^ Lucien Musset. � Les invasions. Le second assaut contre l'Europe chrétienne (VIIe-XI siècles), Presses Univ. France, 1965, p.195 ^ Theodor Hristea, Structura etimologica a lexicului românesc modern, în: Theodor Hristea (coord.), Mioara Avram, Grigore Brâncu?, Gheorghe Bulgar, Georgeta Ciompec, Ion Diaconescu, Rodica Bogza-Irimie, Flora ?uteu, Sinteze de limba româna, Bucure?ti, 1984, p.15-17 ^ Marius Sala (coordonator), Mihaela Bîrladeanu, Maria Iliescu, Liliana Macarie, Ioana Nichita, Mariana Ploae-Hanganu, Maria Theban, Ioana Vintila-Radulescu Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura ?tiin?ifica ?i enciclopedica, Bucure?ti, 1988 ^ �Limba noastra cea frumoasa� este imnul Republicii Moldova ^ ?tefan Pascu, Documente straine despre români, Editura Arhivelor statului, Bucure?ti 1992, ISBN 973-95711-2-3 ^ Alexandru Zub, Istoricul în fa?a duratei imediate : aportul ego-istoriei, în Istoria recenta în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode etice ale studiului istoriei recente. Lucrarile simpozionului interna?ional organizat de Colegiul Noua Europa, New Europe College, Bucure?ti, 2002, p. 33-51. ISBN 973-85697-0-2 ^ I.A. Pop, Romanii si maghiarii din Transilvania sec. IX-XIV, Centrul de studii Transilvane, Fundatia Culturala Romana,Cluj Napoca, 1996, p.142 ^ Edouard Sayous, Histoire generale des Hongrois, Budapest/Paris 1900, pag.25 ^ Ioan Aurel Pop, Jan Nicolae, Ovidiu Panaite, Sfântul Ierotei, episcop de Alb

a Iulia (sec. X). Edit. Reîntregirea, 2010, 335 p ^ I.A. Pop, Romanii si maghiarii din Transilvania sec. IX-XIV, Centrul de studii Transilvane, Fundatia Culturala Romana,Cluj Napoca, 1996, p.144 ^ Annales Hildesheimenses,Hannoverae,1878 p.29 ^ Curta, Florin: Transylvania around A.D. 1000; in: Urbanczyk, Przemyslaw (Editor): Europe around the year 1000; Wydawn. DiG, 2001 ^ Thodor Capidan, Macedoromânii : etnografie, istorie, limba, Funda?ia Regala pentru Literatura ?i Arta, Bucure?ti, 1942. ^ Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Vasile Pârvan, George Vâlsan, Constantin Giurescu ?i Florin Constantiniu ^ G.I. Bratianu, Cercetari asupra Vicinei ?i Cetaatea?ii-Albe, Universitatea Ia?i, 1935, 39 p., ?i Codex Parisinus latinus în Philippe Lauer, Catalogue des manuscrits latins, p. 95-6, ref. Lat. 1623, IX-X, editura Bibliotecii na?ionale franceze, Paris, 1940. ^ Ciobanu 1991, p. 22 ^ Atlasul istoric are ca surse lucrarile urmatoare : "Atlas istorico-geografic, Academia Româna, 1995, ISBN 973-27-0500-0 ; "Westermann Grosser Atlas zur Weltgeschichte", 1985, ISBN 3-14-100919-8 ; "DTV Atlas zur Weltgeschichte", 1987 ISBN 2-7242-3596-7, "Putzger historischer Weltatlas Cornelsen" 1990, ISBN 3-464-00176-8, Atlasul "Europe centrale" din seria "Atlas des Peuples", André ?i Jean Sellier, edit.: La Découverte, Paris : 1992, ISBN 2-7071-2032-4, cu amanunte din "Történelmi atlasz" Akademiai Kiadó, Budapesta, 1991, ISBN 963-351-422-3 CM.

Bibliografie

�Istoria românilor�, 4 vol., Academia Româna, Editura Enciclopedica, Bucure?ti 2001. Istoria românilor, Nicolae Iorga, Edi?ia I, 1936-1939 Istoria românilor din Dacia Traiana, Alexandru D. Xenopol, 1888-1893 Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pâna astazi, Constantin C. Giurescu ?i Dinu C. Giurescu, 1975 Istoria românilor de la origini pîna în zilele noastre, Vlad Georgescu, München, 1984 �O istorie sincera a poporului român�, Florin Constantiniu, Editura Univers Enciclopedic, 2012 Ciobanu, Mircea (1991), Convorbiri cu Mihai I al României, Bucure?ti: Editura Humanitas, ISBN 973-28-0242-1 �Istoria contemporana a României (1918-2001)�, Ioan Scurtu, Editura Funda?iei România de Mâine, Bucure?ti, 2002 �Istoria Românilor în secolul XX�, Ioan Scurtu, 1999 �România ?i Marile Puteri�, Ioan Scurtu, Editura Funda?iei România de Mâine, Bucure?ti, 1999 �Românii în secolele XIX-XX. Europenizarea�, Ion Bulei, Editura Litera, 2011

�Democra?ia la români. 1866 - 1938�, Ioan Scurtu, 1990

�România. Evolu?ie în timp ?i spa?iu�, Ioan Scurtu, 1996

România, ?ara de frontiera a Europei, Lucian Boia, Humanitas, 2002, 2005, 2007, 2012

Între Orient ?i Occident. ?arile române la începutul epocii moderne, Neagu Djuvara, Humanitas, 1995 O scurta istorie a românilor povestita celor tineri, Neagu Djuvara, seria Istorie, Humanitas, 1999 Cum s-a nascut poporul român, seria Humanitas Junior, Neagu Djuvara, 2001

�Mica enciclopedie de cultura ?i civiliza?ie româneasca�, Dan Petre, Editura Litera International, 2005 - [1] �Enciclopedia civiliza?iei române�, Dumitru Tudor, Editura ?tiin?ifica ?i Enciclopedica, Bucure?ti, 1982

�Dic?ionar Biografic de Istorie a României�, Stan STOICA, Vasile MARCULE?, Stanel ION, Alexandru V. ?TEFANESCU, Valentin VASILE, Valentina BILCEA, George MARCU, Constan?a PIROTICI, Editura Meronia, ISBN 973-8200-39-8 - [2]

�România ?i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)�, Bogdan Murgescu, Editura Polirom, 2010 [3]

Bibliografie suplimentaraVezi ?i: Wikipedia:Resurse/Istoria românilorVezi ?iPortal icon Portal România

România Istoria Dobrogei Istoria vlahilor de la sud de Dunare Lista domnilor ?arii Române?ti (pâna în 1859) Lista domnilor Moldovei (pâna în 1859) Lista de domnitori transilvaneni (pâna în 1918) Regii României (1859 - 1947) Reginele României (1859 - 1947) Pre?edin?ii României (din 1947) Premierii României (din 1862) Pierderi teritoriale ale României

Legaturi externe

fr Sayous despre Gelu (pag.25): https://archive.org/details/histoiregnra00sayouoft ro Redescopera adevarata istorie a românilor Soarta ora?elor din Dacia dupa anul 271 ro Ion Calafeteanu, Istoria României Mari ro Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pâna la moartea regelui Carol I en Ion Calafateanu, History of Romanians ro Monumentele istorice din Romania Cei mai buni ?i cei mai rai ani din istoria României, 9 iunie 2008, Valentin Sandulescu, Adrian-silvan Ionescu, Radu Iftimovici, Descopera Celelalte Românii: proiectele de ?ara care n-au mai apucat sa fie, 30 ianuarie 2013, Vlad Stoicescu, Adevarul - articol Historia Mitul Na?ional, politica ?i arta, 28 septembrie 2012, Diana Scarlat, Jurnalul Na?ional Maratoanele Descopera: Descopera istoria românilor, decembrie 2009

[arata]v � d � mRomânia � Români � Limba româna � Drapelul României[arata]v � d � mIstoria Europei dupa ?araCategorie:

Istoria României

Meniu de navigare

Nu sunte?i autentificat Discu?ii Contribu?ii Creare cont

Autentificare

Articol Discu?ie

Lectura Modificare Modificare sursa Istoric

Pagina principala Portaluri tematice Cafenea Articol aleatoriu

Participare

Schimbari recente Proiectul saptamânii Ajutor Portalul comunita?ii Dona?ii

Tiparire/exportare

Creare carte Descarca PDF Versiune de tiparit

Alte proiecte

Wikimedia Commons

Trusa de unelte

Ce trimite aici Modificari corelate Trimite fi?ier Pagini speciale Navigare în istoric Informa?ii despre pagina Element Wikidata Citeaza acest articol

În alte limbi

??????? ????????? Català Ce�tina Dansk Deutsch English Español Euskara Français Galego ????? Hrvatski Magyar

??????? Ido Italiano ??? ??????? Latina Lietuviu ?????????? Nederlands Norsk bokmål Polski Português ??????? Slovencina ?????? / srpski Svenska Türkçe ?????????? Ti?ng Vi?t ??

Modifica legaturile

Ultima modificare a paginii efectuata la 23 martie 2016, ora 19:35. Acest text este disponibil sub licen?a Creative Commons cu atribuire ?i distribuire în condi?ii identice; pot exista ?i clauze suplimentare. Vede?i detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confiden?ialitate Despre Wikipedia Termeni Dezvoltatori Cookie statement Versiune mobila

Wikimedia Foundation Powered by MediaWiki