Islanda – țară candidată la ue

Fișă de țară

Așezare geografică:Islanda este o țară insulară din Europa de Nord, care cuprinde

insula Islanda și insulițele sale periferice pe partea nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei și Groenlanda.

Este supranumită și Țara Focului și a gheții, din cauza activității intense vulcanice, care a creat un peisaj neobișnuit, alǎturi de ghețari aflându-se vulcani, gheizere și izvoare termale.

Tratate internaționale de mediu:

Semnatar: Poluarea aerului, Biodiversitate, Schimbarea climatică, Deșertificare, Specii în pericol, Deșeuri periculoase, Legea mării, Dumping Marin, Interdicția testelor nucleare, Protecția stratului de ozon, Poluarea navelor (MARPOL 73/78), Mlaștini, Pescuitul de balene

Semnat, dar nu ratificat: Poluarea aerului - Poluanți organici persistenți, Modificarea mediului, Conservarea vieții marine.

Demografie:Este cea mai mică țară nordică după populație și penultima ca

suprafață — are aproximativ 313.000 de locuitori și 103.000 km² de suprafață.

Capitala Islandei și cel mai mare oraș al său este Reykjavík.Densitatea populației este de 3 loc./km² și ocupă locul 172 pe

glob.Limba oficială, scrisă și vorbită, a Islandei este islandeza, o limbă

nord-germanică provenită din nordica veche.Moneda oficială: coroana islandeză (ISK).

Indicatori economici: PIB-ul: $15,9 de miliarde PIB/loc: $52.764 IDU:  0,960 – înalt

Forma de organizare politică:

Islanda este o republică parlamentară, practicând o democrație reprezentativă cu partide multiple, având puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entități, puterea executivă, puterea legislativă și puterea juridică.

Președintele Islandei, ales pentru o perioadă de 4 ani, este șeful statului dar are puteri limitate, fiind o persoană care exercită un rol mai mult de reprezentare a țării, funcționând mai ales ca un diplomat și

1

evident în calitatea de șef de stat. Conducerea efectivă este exercitată de guvernul Islandei, care este condus de un prim ministru, care de obicei este și liderul partidului care câștigă alegerile.

Președinte (actual): Ólafur Ragnar Grímsson

Prim-ministru (actual): Geir Haarde

Guvernul este numit oficial de către președintele țării după alegerile generale pentru parlament, Althing, dar, de fapt, este constituit de către partidele politice care dețin majoritatea în Alhing. Prin liderii lor, proporțional cu locurile deținute (Athing are 63 de locuri), se ia o hotărâre de comun acord privind viitoarea componență a guvernului, al cărui viitor prim ministru va fi liderul partidului politic majoritar al alianței sau coaliției. Apoi, utilizând exact configurația guvernamentală propusă de partidele politice câștigătoare ale alegerilor, președintele numește guvernul.

Islanda - statut de membru în devenire a UE:

Islanda a aplicat pentru a deveni membră a Uniunii Europene în iulie 2009. Comisia Europeană a emis o opinie favorabilă în februarie 2010, iar Consiliul a decis în iunie 2010 ca negocierile pentru aderare să înceapă.

Înainte de 2009, Islanda luase deja parte la Spațiul Economic European (European Economic Area – EEA), Spațiul Schengen, Asociația Europeană de liber schimb (European Free Trade Association – EFTA) și la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

De asemenea, este semnatară pentru Regulamentul Dublin privind politica de azil și este parteneră a politicii din zona nordică a Uniunii Europene pentru promovarea cooperării în Europa Nordică.

Prin participarea la Spațiul Economic European, Islanda participă deja la piața unică europeană și contribuie financiar la coeziunea socială și economică în Europa. Un număr important din legile Uniunii Europene sunt aplicate deja în Islanda astăzi. Cu toate că nu are drept de vot, Islanda participă în numeroase organisme ale Uniunii Europene și programe, privind domenii precum mediul, educaţia şi cercetarea.

Islanda este membră a Asociației Europene de liber schimb din 1970 iar o mare parte a comerțului internațional al Islandei este făcută cu statele membre ale Uniunii Europene.

Economie – Industrie:

2

Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de pește pescuită/loc.) și prelucrarea peștelui, industria metalurgică (pentru neferoase), industria energetică(bazată pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice). Produce: nave, ciment, conserve, ulei de balenă, confecții, echipamente electrice, îngrășăminte și produse alimentare.

Aproape 20% din forța de muncă este ocupată în domeniul pescuitului sau al procesării peștelui. Pescadoarele folosesc plase foarte mari pentru a pescui peștele de pe fundul oceanului. Bărcile cu motor, mai mici, folosesc deseori undițe lungi pentru pescuit. Unele au firul lung de până la 16 km, având circa 20.000 de cârlige. Principalele specii de pește pescuite sunt codul și heringul.

Industria cea mai importantă a Islandei este cea procesatoare de pește. Mici fabrici de procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik și Siglufjörður există refrigeratoare mari. Majoritatea peștelui este uscat, sărat sau înghețat pentru a fi exportat. O parte din peștele proaspăt este pus la gheață și trimis în Marea Britanie și Germania.

Economie – Turism:

Turismul este o parte importantă a economiei islandeze, generând circa o treime din PIB. Cei mai mulți turiști provin din Marea Britanie și Germania, dar și din țările scandinave și S.U.A. Turiștii sunt atrași de atracțiile naturale ale Islandei (ghețari, gheizere, ape geotermale), dar și de activitățile care sunt puse la dispoziția turiștilor : petreceri tematice, excursii asistate pe ghețari sau în zonele sălbatice din interiorul țării, precum și de diferitele festivaluri, cum ar fi "zilele nopților albe" (în luna iulie), când soarele nu apune deloc, sau zilele nopților arctice, când soarele nu răsare deloc (în luna februarie). Printr-un sistem foarte bine pus la punct, Islanda atrage anual un număr de turiști de două ori mai mare decât propria populație.

Economie – Agricultură:

Ramuri principale: creșterea animalelor (pentru carne și lapte), legumicultura în sere, vânatul.

Aproximativ 15% din populație sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme împraștiate în regiunile de câmpie. Majoritatea fermierilor cresc oi (pentru lână, carne și piei) și vite (pentru produse din lapte). Cresc de asemenea mici cai islandezi. Principala recoltă este fânul, pe care fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele. Fermierii pot strânge două sau trei recolte de fân, datorită ploilor abundente și zilelor lungi din timpul verii. Fermierii mai cultivă și rădăcinoase, ca guliile și cartofii. Din 1930,

3

fermierii și-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale încalzesc serele, și astfel fermierii pot cultiva roșii și alte legume, flori, viță de vie și chiar banane.

Comerțul Islandei:

Exportă pește și produse din pește, carne, produse lactate, piei, lână, aluminiu.

Importă mașini, echipamente și utilaje industriale, combustibili, produse alimentare. Comerț exterior cu: Marea Britanie, Franța, Germania, SUA, Danemarca, Olanda, Japonia și altele.

Islanda are foarte puține resurse naturale, și doar 1% din suprafața sa poate fi cultivată. Dar apele teritoariale sunt bogate în pește. Islanda depinde foarte mult de vânzările de pește și de produse din pește pentru a importa aparatură electrocasnică, fructe și legume, echipamente industriale și materii prime. Partenerii săi comerciali sunt: Danemarca, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Suedia și Statele Unite ale Americii. Islanda a devenit membră EFTA (European Free Trade Association) în 1970.

Patrimoniu mondial:

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO este înscris următorul obiectiv din Islanda:

• Parcul național „Thingvellir” (2004)

4