8/8/2019 ISDR Jean

1/76

ISTORIA DREPTULUI ROMANESC

ORGANIZAREA SOCIALA A GETO-DACILORIN EPOCA PRESTATALA

Geto-dacii fac parte din grupul etnic al tracilor. Herodot cel mainumeros dupa cel al inzilor . Ei au patruns in teritoriul de acum al tarii noastre in

Neoliticul tarziu, in cadrul procesului de indoeuropenizare a spatiului Carpato-Dunareano- Pontic. Ei au creat o stralucita civilizatie a bronzului pe un intinsareal geografic limitat la N de zona pripetului, la S de M Egee, la E de gurileBugului si la V de Dunarea Panonica.

In cadrul neamului tracic s-au cristalizat geto-dacii care sunt creatorii sipurtatorii epocii fierului la noi si sunt cel mai important neam tracic din punct devedere al civilizatiei materiale si spirituale, cat si din perspectiva organizarii

politice pe care ei l-au atins.Procesul de cristalizare a geto-dacilor ca grup etnic distinct s-a desfasurat

pe un teritoriu limitat la N de C Paduras, la S de Mtii Enzi, la E de Nistru si la Vde Tisa. Rezulta ca geto- dacii sunt autohtoni pe aceste tinuturi. Prezentastatornica pe teritoriul tarii noastre e mentinuta din sec VI i.Hr. Izvoarele latine iidenumesc daci (triburile intracarpatice), iar cele grecesti, geti (triburiextracarpatice). Denumirile nu au o conotatie etnica, ci pur teritoriala. Asa cumarata Strabon in Geografia, getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiauacelasi popor.

Istoria antica ne-a transmis informatii importante privind modul de viata,dezvoltarea economica si sistemul de realizare a conducerii sociale. Datele se

completeaza cu cele extrase din investigatiile arheologice si intregesc imagineaorganizarii societatii geto-dace in Epoca Prestatala.

Cele mai importante marturii sunt:Herodot in Cartea IV a Istoriilor expeditia Regelui persan Darius din

514 i.Hr.impotriva scitilor din stepele nord-pontice. Toate triburile trace s-ausupus lui cu exceptie geto-dacii care au opus o puternica rezistenta, fiind invinsiin cele din urma cu toate ca erau ceio mai viteji si mai drepti dintre traci.

Tucidide in Razboiul peloponesiac uniunea de triburi geto-dace a

odrizilor din Dobrogea conduse in sec V i.Hr. de Sitalces si Seuthes. El arata cagetii si celelalte popoare de aici sunt vecini cu scitii, au aceleasi arme si aceleasiobiceiuri.

1

8/8/2019 ISDR Jean

2/76

Pompeius Trogus uniunea getilor dunareni condusi de un RexHristianorum care in sec IV a jucat un rol important in conflictul dintre Filip IIregele Macedoniei si Ateas, capatenie scita.

Strabon si Arian descriu cu lux de amnunte expeditia din 335 a lui

Alexandru Macedon impotriva getilor de la N Dunarii cand regele a cucerit si ocetate a getilor luand o bogata prada de razboi.Kurtius Rufus in Istoria Alexandriei relateaza infrangera armatei

macedonene condusa de Zopyrion care in 326 i.Hr. este infrant de getii de lagurile Dunarii.

Diodor si Polianus si Pausarias relateaza conflictul din 292 i.Hr. dintrediadocul Lysimah si capetenia unei uniuni de triburi gete Dromichaites care s-aterminat cu victoria lui Dromichaites.

Iustinius relateaza conflictul regelui Orcles cu bastarnii si pedeapsadata de acesta soldatilor sai invinsi.

Textele inscriptionatede la Histria mentioneaza numele a 2 regi getiZamoldegikos si Remaxos care in secolul III i.Hr. isi exercita autoritatea asupracetatilor grecesti de pe tarmul Pontului Euxin.

Pompeius Trobus cresterea puterii dacilor in Transilvania subRobobostes. incrementa dacorum per Rubobostem rege

Concluzile sunt:-geto-dacii erau o populatie sedentara care se ocupau cu agricultura,

dispuneau de cetati intarite, armate puternice, bine echipate

-geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului in special in cadrulcelei de a II-a varste Laten -dezvoltarea puternica a mestesugului, a productiei sia schimbului de marfuri.

-pe planul formelor de conducere a vietii sociale, prezinta caracteristicilesoc gentilice ajunsa la ultimul nivel al decaderii sale-democratie militara atriburilor si uniunii de triburi.

In acest sistem de organizare a societatii atributiile sunt exercitate deAdunarea Poporului (toti barbatii capabili sa poarte arme). Adunarea ia cele maiimportante decizii pentru viata comunitatii pentru k functiona regula: cine isi

risca viata in lupta trebuie sa decida.Regii mentionati in relatarile antice nu sunt veritabili sefi de stat, ci simpli

conducatori militari, numiti si revocati de Adunarea Poporului care le stabilesteatributiile. Se manifesta tot mai pregnant tendinta acestor sefi militari de a-siconsolida pozitia, de a transmite cu titlu ereditar. Aceasta tendinta marcheazatranzitia de la societatea gentilica- tribala la stat.

2

8/8/2019 ISDR Jean

3/76

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR

In Epoca Prestatala, relatiile sociale in cadrul societatii geto- dace erau

reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic care erau respectate siaplicate de buna voie pt ca reprezinta interesele tuturor, norme cu un pronuntatcaracter religios. Unele obiceiuri au suprevietuit si in societatea feudala ceea cereprezinta o dovada incontestabila a continuitatii poporului roman pe acestteritoriu.

Herodot fii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li secuvenea din proprietatea comuna. Rezulta ca institutia proprietatii private erain plin proces de formare.

Furtul reprezenta o atingere foarta grava a normelor de convietuire sociala. Pentru incheierea conventiilor se folosea juramantul si un ritual f asemanator

cu infratirea din evul Mediu. Juramantul pe zeitatile din templu pe care trebuia sa-l faca slujitorii regelui.

Daca regele se imbolnevea, unul din slujitori jurase stramb. Pentruidentificarea lui erau desemnati 3 ghicitori pt a arata cine era acela si daca elnega se aduceau 6 ghicitori. Daca dadeau aceeasi solutie, cel in cauza eracondamnat la moarte, in caz contrar pedeapsa se aplica primilor 3 ghicitori.Procedura aminteste de proba cu jurator.

Despre casatorie Menandru referindu-se la Epoca bronzului unele triburidrace cunosteau poligamia. Horatiu arata ca geto- dacii erau monogami si pazeau cu stasnicie acest lucru. Catre sf Comunei primitive femeile erauinferioare barbatului. Dovada era pedeapsa aplicata de oroles soldatilor sai sa faca slujba femeilor lor, slujbe care mai inainte lor li se faceau.

Aceste reguli erau respectate firesc si nu prin constrangere. Agatarsii (aceleasiobiceiuri ca si dacii) formulau regulile in versuri si le invatau cantandu-le.Justinius arata ca scitii respecta dreptatea in chip firesc si nu prin legi, iar

Herodot, inca din sec VI getii erau cei mai drepti dintre traci.

FORMAREA STATULUI GETO- DAC

Potrivit legilor dialectice hegoliene saltul de democratia militara la stat erezultatul unor acumulari cantitative care s-au manifestat printr-o serie de

manifestari economice si sociale pe care le-a cunoscut societatea geto- daca.Pe plan economic, progresele au dus la cresterea productei si a schimbuluide marfuri, la dezvoltarea comertului, geto- dacii incepand sa bata monede

proprii, ce circulau paralel cu denarii romani si tetradrahmele macedoneni.

3

8/8/2019 ISDR Jean

4/76

Pe plan social, se remarca o adancire a discrepantei dintre bogati si saraci,ilustrata pe plan arheologic prin descoperirea unor morminte bogate careconstrastau cu mormintele saracacioase ale marii majoritai ale populatiei.Aparitia celor 2 clase reclama crearea statului ca un instrument destinat sa asigure

suprematia clasei dominante. Sunt intrunite cele 2 criterii pe baza caroradistingem intre societatea gentilica si societatea statala: criteriul stratificariisociale si cel teritorial (apartenenta individului la comunitate se realizeaza infunctie de teritoriul locuit).

Formarea statului a fost favorizata de factori externi:-slabirea puterii celtilor si ilirilor ca urmare a confruntarilor cu romanii.-expansiunea romana care a dus la transformarea Greciei si Macedoniei in

provincii romane si stabilirea granitei Imperiului Roman pe linia Dunarii.Statul geto-dac s-a format in cursul indelungatei domnii a regelui

Burebista, despre care istoricul Stabon arata ca pus capat razboaielor care iidivizau si slabeau pe dacii. El i-a facut pe acestia sa-i asculte poruncile si a creatstatul de care se temeau toti vecinii inclusiv romanii.

Pe langa reforma politica, el a intreprins si o reforma religioasa cu ajutorullui Deceneu unificarea triburilor si uniunilor triburilor intr-un sistem politeistunic. Prin reforma administrativa, el a mutat centrul de putere din C Munteniei ininteriorul arcului carpatic in zona muntilor Orastie, unde a stabilit capitalaSarmisegetusa, inconjurata de un sistem de protectie.

In afara de afirmatiile lui Stabon s-a gasit si inscriptia lui Aponion gasita lamormantul acestuia: Burebista e cel mai mare dintre regii traci.

4

8/8/2019 ISDR Jean

5/76

ORGANIZAREA STATULUI GETO- DAC

Organele centrale:

Puterea suprema regele ca varf al arisocratiei sclavagiste.Regaliatatea tinde sa devina ereditara, atat Burebista, cat si Decebalerau fii de regi, insa o particularitatea a succesiunii la tron este ca auvocatie succesorala si fratii regelui precum si marele preot.Marele Preot un vice- rege a carui putere religioasa completeaza

puterea laica a regelui. Iordanes si Diocrates afirma ca marii preotiaveau o putere aproape regala. Rolul f important se explica prin faptulca aristocratia si regii emana legi. Legile sunt de origine sorginala, deaceea preotiilor le revenea interpretarea vointei divine, astfel incat ei

aveau principalele atributii judecatoresti. El are judecatorul suprem. Eiau reprezentat principalul factor prin intermediul carora s-a format siimpus sistemul de drept geto- dac.

Pe langa rege si marele preot exista si curtea regelui: sfetnici si executantiai poruncilor regale. Ei se bucurau de stabilitate in exercitarea atributiilor lor.Sistemul dregatoriilor era organizat dupa modelul statelor elenistice, iar in cadrulacestui sistem exista si o ierarhie astfel incat Acornion si Deceneu au fost primiisfetnici ai lui Burebista si Resinas a lui Decebal.Organizarea locala:

Inainte de cucerirea romana, in Dacia erau unii mai mari peste treburileiar altii in jurul regelui erau impartiti la baza cetatii. Rezulta astfel existenta a 2categorii de dregatori, unii cu atributii administrative, iar altii cu atributiimiliatre pusi la paza cetatilor.Rezulta ca teritoriul statului geto- dac era impartit in unitati administrativteritoriale in cadrul caruia activitatea din agricultura era dirijata prinorganele spacializate ale statului => rolul f important al agriculturii in viataeconomica a geto- dacilor.Principala atributie a celor pusi mai mari peste treburile agricole era de asupraveghea sistemul distribuirii si redistribuirii loturilor de cultura printragere la sort, precum si repartizarea produselor obtinute pe loturilerespective.Existenta unei categorii distincte de dregatorii militare arata ca exista unvast sistem de aparare in centrul caruia se afla sistemul muntilor Orastie.

ESENTA SI FORMA STATULUI GETO-DAC

5

8/8/2019 ISDR Jean

6/76

Din punct de vedere al esentei e un stat sclavagist incepator care areparticularitati care-l apropie de statele bazate pe productia tributala (asiatic).Pentru ca in scurta perioada de existenta a statului geto-dac el nu s-a pututdesavarsi ca un stat sclavagist de tip clasic, precum cele grecesti si cel roman.

Stratificarea sociala la geto-daci a fost observata de Dio Casus si Iordanescare ne-au transmis si denumirile categoriilor sociale: aristocratia =tarabostes, pileatii; oamenii saraci = comatii sau capulatii.Toti cei care conduceau erau din randul tarabostesilor. Se practicau inunele domenii (latifundiile aristocratiei) relatii de tip sclavagist, dar fara saatinga nivelul clasic. Sclavagismul era de tip patriarhal, sporadic. La baza

productiei statea munca oamenilor saraci, dar liberi.Alaturi de latifundiile private exista si proprietatea comuna exercitataasupra obstilor satesti. Exista in statul geto-dac si un monopol al regeluiasupra minelor.In privinta formei, este o monarhie cu caracter militar. Strabon se refera lastapanirea lui Burebista numind-o imperiu. O inscriptie din Siria numeastapanirea lui Decebal, regat. Domitian i-a recunoscut lui Decebal calitateade rege cand i-a acordat diadema de rege, conducator al unui stat clientelarRomei.Caracterul militar nu e dovada de primitivism, ci e consecinta fireasca acontextului istoric in care s-a format si evoluat statul geto-dac aflat subamenintare romana.O particularitate a monarhiei geto-daca este alternanta puterii laice si

religioase in competenta aceleasi persoane sau unor persoane diferite,tendinta e de contopire a atributiilor laice cu cele religioase. (Deceneu siComosicus - regi si mari preoti).

DREPTUL GETO-DAC

Odata cu formarea statului se constituie si dreptul in locul cutumelor

nejuridice a perioadei democratiei militare. Dreptul s-a format pe 3 cai:a) o parte a vechilor cutume anterioare formarii statului, cele utile si

convenabile clasei dominante au fost sanctionate devenind obiceiurijuridice.

b) in noul context economico-social marcat de existenta statului princomportamente si deprinderi repetate se formeaza si sunt sanctionatenoi obiceiuri juridice.

c) pe langa dreptul nescris, se elaboreaza si un sistem de legi care nu ne-auparvenit pe cale directa, ci de la istoricii antici. Strabon si Organes

afirma ca legile in epoca lui Burebista, care pretindea ca i-au fostinspirate de zei , sunt transmise din generatie in generatie pana insecolul VI i. Hr.

6

8/8/2019 ISDR Jean

7/76

Nu s-a realizat o codificare a legilor, ci s-au introdus noi norme de drept.Asa cum arata autorii, legile contin porunci ale legilor. Institutile juridicereglementate de dreptul geto-dac nu sunt cunoscute in amanunte. Le putemreconstitui in linii generale pe baza unor izvoare istorice indirecte si pe baza

urmelor pe care acestea institutii le-au lasat asupra unor figuri juridice de maitarziu.

INSTITUTIA PROPRIETATII

Cea mai importanta institutie geto-daca a cunoscut doua forme:a) proprietatea privata a stapanilor de sclavi

b) proprietatea comuna (devalmasa) a obstilor satesti.In privintaproprietatii private, aceasta e atestata de Kripton: in statul geto-dac

exista mari proprietari de pamanturi si vite, precum si o serie de izvoare care atesta cavanzarea sclavilor geto-daci era o practica frecventa pe pietele de sclavi ale Imperiului

Roman. De aici rezulta ca obiectul proprietatii private il constituie pamantul, vitele sisclavii, iar titularii erau tarabostesii (aristocratia geto-daca).In ceea ce priveste proprietatea comuna, existenta si fizionomia acesteia au putut

fi reconstituite pe baza unor versuri din odele lui Horatiu:Bine-i scitilor cei din camp

Care au din stramosi carele drept salas,Getii asprii au traiul bunRoata dand belsug glia cea fara de hac,Strang recoltele obstesti cu sarg,Iar pe ogor nu-I mai prinzi anul de cum s-a dus

Sortii-i fac egali in dreptTreaba s-a ispravit,Altul sa vina in loc.

7

8/8/2019 ISDR Jean

8/76

Din examinarea versurilor rezulta ca pamantul obstei nu era impartit, ci se afla inproprietatea comuna- devalmasa a membrilor acestora ca de altfel si recoltele stranse de pe aceste terenuri. Cultivarea se facea conform sistemului asolamentului bienal.Pamantul obstei era impartit in loturi de cultura, atribuite membrilor obstei in folosintaindividuala prin tragere la sort pe termen de 1 an. In anul urmator aceste loturi erauredistribuite familiilor din obste prin acelasi sistem al tragerii la sort.

INSTITUTIA CASATORIEI

Autorii antici ne ofera informatii pretioase:Herodot la traci, casatoria se realiza prin cumpararea viitoarei sotii de

la parintii acesteia.

in cadrul familiei, sotia se afla in situatie de inferioritate fata de barbat,fapt atestat si de poetul Ovidiu: sotia geto-daca trebuia sa indeplineasca celemai grele munci in gospodarie.

Horatiu in odele sale Blanda-i soata de-a douaAvand grija pruncilor mici fara de mama ajunsi.Zestrea-i nu-l face rob pe sot,Caci virtutea e zestrea ei.Iubitoare-i de sot poftele-nfranandCrima-i patul cel pargaritFapta are ca pret moartea din mos-stramos.

Din analiza versurilor rezulta ca geto-dacii erau monogami si pazeau acest lucrucu strasnicie. Ei cunosteau si institutia dotei, numita zestre, termen care s-a pastrat invocabularul juridic al limbii romane si care e de origine daca. Adulterul era pedepsit cumoartea si in raportul dintre soti, pe primul plan era virtutea femeii si nu bunurile carealcatuiau zestrea acesteia.

In cazul dreptului penal, principalele institutii vizau apararea statului si aproprietatii private. In ceea ce priveste dreptul procesual, atributiile realizarii justitiei aufost preluate de organele specializate ale statului; in anumite situatii cum ar fi in caz de

vatamare corporala, se aplica vechiul sistem al razbunarii sangelui.Organizarea actului de judecata era una din preocuparile generale ale statuluigeto-dac. Iordanes afirma ca regele Comosicus se ocupa de organizarea si judecata

proceselor, fiind judecator suprem. Comosicus era si mare preot, fapt ce i-a facut peunii autori sa afirme ca el era judecatorul suprem nu in virtutea calitatii sale de rege, ciin virtutea calitatii de mare preot.

Poetul Ovidiu ne arata ca geto-dacii foloseau pe scara larga duelul judiciar camijloc de transare a litigiilor.

In cazul dreptului international, izvoarele antice descriu rolul important pe care

preotii geto-daci il jucau in cadrul procedurilor de incheiere a tratatelor dintre statulgeto-dac si celelalte state, in sensul oficierii unor ceremonii asemanatoare cu cea ainfaptuita de preotii cultului pagan roman.

8

8/8/2019 ISDR Jean

9/76

ORGANIZAREA DACIEI CA PROVINCIE ROMANA

Cu toate ca, in urma razboaielor daco-romane, armatele romane au cucerit ceamai mare parte a teritoriului geto-dac, au ramas in continuare zone neocupate de trupeleromane si locuite de dacii liberi: N Moldovei, Crisana, Maramures.

Nu tot teritoriul cucerit a format din punct de vedere administrativ provinciaDacia pt ca unele teritorii au fost incluse administrativ in provincia Moesia Inferioara:Muntenia, coltul SE al Transilvaniei (zona dintre Olt si Carpati), S Moldovei.

De-a lungul ocupatiei romane Dacia a fost organizata in mai multe etape:a) 106 117 (moartea lui Traian) organizarea ca o provincie unitara cuprinzand

Transilvania fara coltul SE, Banatul si Oltenia.

b) 117 124 (domnia lui Hadrian) - au avut loc mai multe organizari: imparatul Hadrian a abandonat S Moldovei si cea mai mare parte acampiei muntene pt ca erau greu de aparat si a impartit provincia Dacia in

Dacia Superioara (Transilvania fara coltul SE si Bantul) si DaciaInferioara(Oltenia si coltul SE)

in 124, din ratiuni de ordin militar, se creaza o noua provincie la N deAries si Muresul Superior,Dacia Porolissensis.

c) 168 169 (domnia lui Marc Aureliu) se realizeaza ultima organizare a Daciei

Dacia Superioara si Dacia Inferioara sunt contopite si formeaza Dacia

Apulensis din care, mai apoi, se desprinde Banatul (dupa alti autori Oltenia),formandu-seDacia Malvensis.

Dacia Porolissensis este mentinuta in vechile sale granite.

In momentul retragerii aureliene existau Dacia Apulensis, Dacia Porolisensis siDacia Malvensis.

ORGANELE CENTRALE ALE PROVINCIEI DACIA

Spre deosebire de alte provincii, Dacia este provincie imperiala condusa deimparat prin intermediul unui reprezentant al sau, un guvernator al provinciei, numitlegatul augustis pro praetore. El este recrutat din membrii ordinului senatorial si e derang consular (e fost consul la Roma). Imperiumul sau ii da dreptul sa conduca maimulte legiuni. Resedinta si capitala provinciei se aflau la Colonia Ulpia Traiana

Augusta Dacia Sarmisegetusa. Acest legat imperial exercita puterea suprema pe planadministrativ, militar si judiciar.

Situatia se mentine dupa prima reorganizare in Dacia Superioara, cu mentiuneaca legatul imperial este recrutat dintre membrii ordinului senatorial, dar nu mai are rangconsular, ci pretorian. El nu are dreptul de comanda decat a unei singure legiuni, si

9

8/8/2019 ISDR Jean

10/76

anume, Legiunea a 13-a Germina care isi avea sediul in castrul de la Appulum, tot acoloaflandu-se si resedinta. Capitala provinciei ramane la Colonia Ulpia Traiana.

In Dacia Inferioara, aceasta fiind o provincie de rang inferior, conducerea esteexercitata de un procurator prezidial, procurati augusti (preses). El e recrutat dintremembrii ordinului ecvestru (cavaler). Capitala acestei provincii si resedinta sunt laDrobeta.

Aceeasi situatie exista si in Dacia Porolissensis, capitala si resedinta fiind laNapoca. Insa, din considerente militare, Legiunea a 5-a Macedonica care stationa inMoesia Inferioara este transferata din Dobrogea, in marele castru de la Potaisa dinDacia Porolisensis si, din acest moment, conducerea acestei provincii a fost incredintatacomandantului Legiunii a 5-a.

Dupa reorganizarea lui Marcus Aurelius, conducatorul provinciei DacieiApulensis redobandeste importanta de odinioara. El coordoneaza din punct de vedereadministrativ, militar si judiciar toate cele trei provincii Dacia, purtand titulatura delegatus augusti pro praetore daciarum trium. Este recrutat dintre membrii ordinuluisenatorial si e de rang consular.

Unitatea celor 3 provincii este intarita in vremea lui Alex Severus prin ridicareaColoniei Ulpia Traiana la rangul de Metropolis a celor 3 Dacii.

Alt organ de conducere la nivel central e Concilium Provinciae (ConciliumDaciarum Trium). A fost creat in vremea domniei lui Marc Aureliu si reprezinta oadunare provinciala formata din delegati ai oraselor din Dacia care se intruneau o data

pe an la Sarmisegetusa in palatul Augustarilor. Membrii adunarii apartineau ordinuluiecvestru si decurionilor si alegeau un presedinte al adunarii care era si preot al cultuluiimperial in Dacia (Sacerdos arae augusti).

Acest concilium era organ consultativ cu atributii restranse, care se limita ladiscutarea unor probleme de ordin general referitoare la orase si provincii, la sustinereaintereselor locale in fata administratiei imperiale si prezentarea de petitii imparatului (incare erau prezentate abuzurile magistratilor prezidentiali).

Principala sarcina era de a intretine cultul Romei si al Imparatului in viata, inscopul intaririi unitatii provinciei, cresterii atasamentului si loialitatii provincialilor fatade puterea romana.

ORGANIZAREA FINANCIARA A DACIEI

Administrerea finantelor provinciei revenea unor procuratori financiari, cusediul la Sarmisegetusa, unde se centralizau datele privind impozitele si veniturileintregii provincii. Acest procurator era subordonat legatului imperial, fiind recrutatdintre membrii ordinului ecvestru si avand in subordinea sa un aparat compus dinfunctionari imperiali de rang inferior.

Atunci cand locul guvernatorului Daciei Apulensis era liber, interimatul

conducerii celor 3 Dacii era asigurat de procuratorul financiar al acestei provincii. InDacia Inferioara si Dacia Malvensis, atributiile financiare reveneau procuratorilorprezidiali ai provinciilor respective. Pt Dacia Porolisensis, in fruntea provinciei este

10

8/8/2019 ISDR Jean

11/76

plasat conducatorul Legiunii a 5-a , iar atributiile financiare sunt preluate de unprocurator financiar special.

Impozitele erau stabilite din 5 in 5 ani prin recensamantul bunurilor sipersoanelor efectuat de magistrati specializati dumquirii quinquenates.

Impozitele erau: directe (tributa) cel financiar (se platea si pe cladiri),numit tributum soli stipendium.

cel personal (il plateau si peregrinii),numit tributum capitis.

indirecte (vectigaria) cel de 5% pe mosteniri si eliberaride sclavi.

cel de 4% pe vanzari de sclavi. cel de 2,5% pe ciculatia pers.

Pt incasarea acestor impozite erau organizate oficii vamale (stationes) conduseinitial de sclavii imperiali, apoi de arendasi (conductores), iar dupa 169 de procuratorivamali recrutati dintre membrii ordinului ecvastru.

ORGANIZAREA ARMATEI

Pe teritoriul Daciei au stationat mai multe legiuni:- Legiunea 1 Adriutrix- Legiunea 3 Flavia Fedrix, care la scurt timp dupa cucerire a fost transferata in alte

provincii.

- Legiunea 5 Macedonica, a fost transferata din Dobrogea in Dacia Porolisensis.- Legiunea 13 Gemina, singura care a stationat in Dacia de la inceputul cuceririi

romane pana la retragerea aureliana.In Dacia au mai existat trupele auxiliare: cohorte, alae si detasamente mixte

numite numerii. Efectivul total al trupelor stationate era de 50 000 soldati.

ORGANIZAREA LOCALA

In provincia Dacia au existat 2 categorii de asezari: urbane si rurale.Asezarile urbane erau coloniile si municipiile.Coloniile sunt centre romane puternic romanizate, locuite de cetatenii romani

care se bucurau de plenitudinea drepturilor civile si politice. Unele colonii beneficiau side ius italicum (o fictiune juridica prin care teritoriul acestor colonii era asimilat soluluiItaliei, astfel incat, cetatenii romani din coloniile respective exercitau dreptul de

proprietate quiritara, fiind scutiti de plata impozitului funciar).Municipiile erau asezari urbane de rang inferior, mai putin romanizate, in care o

parte din locuitori era alcatuita din necetateni. Statutul lor juridic era unul intermediar,insa, in epoca cuceririi Daciei, distinctia atat de clara la origine intre colonii si municipiiincepuse sa se estompeze. Cu exceptia Coloniei Ulpia Traiana, orasele din Dacia au fostvechi asezari de geto-daci ridicate succesiv la rangul de municipii si unele la rangul decolonii.

11

8/8/2019 ISDR Jean

12/76

Orasele din Dacia, ca toate orasele din Imperiu se bucurau de o conducereautonoma, fiind organizate dupa modelul Romei, fapt ce l-a determinat pe AulumGelium sa afirme in lucrarea Noctes Atice ca orasele din Imperium reprezinta miciefigii ale Romei.

Organul suprem de conducere al oraselor era Consiliul Municipal asemanatorSenatului Roman (Senat Municipal cum era numit). Membrii Senatelor Municipalealcatuiau ordinul decurionilor. Nr decurionilor din Consiliul Municipal era cuprins intre30 si 50, fiind stabilit in actul de infiintare al orasului in functie de numarul de cetateni.

Membrii Senatului Municipal erau desemnati din 5 in 5 ani de quinquenales inurma efectuarii recensamantului. Iar pt a putea accede la decurionat, o persona trebuiasa indeplinesca 3 conditii:- sa fie cetatean roman ingenu- sa aiba varsta minima de 25 de ani-

sa aiba o avere de minim 100 000 de sesteti.Erau preferati aceia care indeplinisera magistraturi municipale si sacerdotale.In epoca cuceririi Daciei de catre romani, ordinul decurionilor ajunsese in

Imperiu la maxima lui expansiune politica si economica, fapt ilustrat de o inscriptiegasita la Drobeta care numeste ordinul decurionilor ordo splendisicus

Conducerea executiva a oraselor este asigurata de magistratii superiori denumitiin colonii dumvirii euricundu, iar in municipii, quatroviri iure dicundo, avand atributiiadministrative si judiciare, precum si de ceilalti magistrati: edilii, care asigurau politiaoraselor, aprovizionarea pietelor si intretinerea cladirilor si strazilor si questorii, care

administrau finantele si bunurile oraselor.In subordinea magistratiilor municipali se afla un intreg aparat alcatuit dinfunctionari si slujbasi marunti denumiti aparitores.

Magistratii sacerdotari (preotii municipali) erau alesi dintre membrii ordinuluidecurionilor si erau organizati intr-un sistem ierarhic, in frunte cu un pontifex, alesdintre decurionii si apoiflamines, preotii zeilor principali si augurii.

In cel de-al doilea esalon de conducere a oraselor se afla ordinul augustarilor. Eierau recrutati dintre persoanele care nu aveau acces la decurionat, fiind alesi pe viata dedecurioni. Principala misiune era aceea de a intretine cultul Romei si al Imparatului in

viata, sens in care trebuiau sa faca donatii orasului pt ridicarea unor constructii civile sireligioase.Augustarii se constituiau intr-o asociatie cu sediul la Colonia Ulpia Traiana unde

se afla conducatorul lor Sacerdor Arae Augusti care era si presedintele Conciliului celor3 Dacii.

La cel de-al treilea nivel se aflau colegiile (colegia), asociatii profesionale,religioase, funerare, avand ca scop intrajutorarea membrilor lor. Colegiile profesionaleerau organizate dupa model militar in decurii si centurii, ce erau conduse de un

prefectus sau magister si se puneau sub protectiea unui cetattean de vaza al orasului

(patronus sau defensu).

Asezarile rurale sunt:

12

8/8/2019 ISDR Jean

13/76

- cele organizate dupa modelul autohton in forma traditionala a obstilor satesti sauteritoriale.

- cele organizate dupa modelul administratiei romane:- pagus (pl. pagi)- vicus (pl. vici).

Pagus(pagi) sunt asezari rurale amplasate pe teritoriul coloniilor locuite decetateni romani (pagus aque pe teritoriul Ulpiei Traiana si condusa de un prefectusdecurion al Ulpiei Traiana sipagus micia).

Vicus (vicii) sunt asezari rurale aflate in afara teritoriului coloniilor locuite denecetateni (vicus pirustarum condus de un princeps).

Alte asezari rurale:Stationes care sunt puncte fiscale, vamale, postale, de paza si control amplasate

la granita provinciei, dar si in interiorul acestuia.

Canabele sunt asezari pe langa castrele romane locuite de mestesugari, negustori,veterani, familia si rude ale soldatilor si ale altor persoane care aveau interese cu trupeleromane.

O categorie speciala de asezari sunt statiunile balneoclimaterice: Acque,Germisara, Admedia. Existau si teritorii cu organizare speciala: domeniile imperiale si

patrimonium caesoris, ce cuprindeau minele, salinele, pasunile si carierele de piatra.Pe primul plan se aflau exploatarile aurifere din zona Mtilor apuseni administrate

de un procurator aurarum. Celelalte domenii imperiale era administrate prin procuratoriimperiali, iar apoi prin arendasi (conductores ferarium pasqui ex salinarum).

O alta categorie de teritorii erau cele aferente legiunilor romane utilizate potrivit

nevoilor lor economice.

DREPTUL DACIEI ROMANE

Dreptul in Dacia, ca de altfel in toate provinciile Imperiului, are un profundcaracter statuar. El consacra un statut juridic diferit pentru diversele clase si categoriisociale.

Cetatenii romani se bucurau in Dacia de plenitudinea drepturilor civile sipolitice, cu exceptia proprietatii quiritare pe care nu o putea exercita decat cetateniiromani din coloniile investite cu ius italicum. Drepturile politice erau ius suffragi, iushonorum, ius militiae, iar cele civile erau ius comerci, ius conubi si legis actio.

In raporturile dintre ei, cetatenii romani utilizau normele dreptului civil, iar inraport cu necetatenii, dreptul gintilor.

Latinii aveau un statut juridic intermediar intre cetateni si peregrini, bucurandu-se doar de o parte din drepturile civile si politice. Aveau ius comerci, uneori ius conubisi legis actio si ius suffragi. Nu aveau ius honorum si ius militiae. Latinii din Dacia eraulatini fictivi (aveau statutul juridic al latinilor coloniari, dar nu erau rude de sange curomanii). Se utilizeaza termenul de latini in sens juridic si nu in sens etnic.

13

8/8/2019 ISDR Jean

14/76

In perioada stapanirii romane in Dacia statutul de latin devenise o exceptie,aplicandu-se numai unui numar restrans de persoane, datorita tendintei de generalizare acetateniei romane, prin edictul lui Caracal din 212 d.Hr. Latinii utilizau in raporturile cucetatenii romani si cu peregrinii, precum si in raporturile dintre ei normele dreptuluigintilor.

Peregrinii formau categoria sociala cea mai importanta din Dacia deoarece intramarea masa a autohtonilor daci. Ei erau dediticii pt ca se opusesera cu forta armelorcuceririi romane. Nu se bucurau de dreptul lor national anterior cuceririi romane. Inraporturile cu cetatenii si cu latinii, precum si in raporturile dintre ei, utilizau dreptulgintilor. Peregrinii obisnuiti puteau utiliza in raporturile dintre ei si cutumele localedesemnate prin perifraza: leges moresque peregrinorum. Cutumele erau recunoscutesi acceptate in masura in care nu contraveneau normelor de drept si principiilor juridiceromane.

Din examinarea statutului juridic al diferitelor categorii de persoane, rezulta cadreptul gintilor e un drept comun cetatenilor, latinilor si peregrinilor, utilizat inraporturile juridice dintre acestia. Formele juridice bazate pe ius gentium, desi diferitede cele bazate pe ius civile, produceau efecte juridice valabile, chiar daca imperfecte inraport cu exigentele dreptului civil.

ex: - cetatenii romani se puteau casatori valabil cu o peregrina, dar nu aveauasupra sotiei si asupra copiilor nici manus deplin, nici patria potestas deplina.

- forma scrisa utilizata in contractele incheiate intre cetateni si peregrini sefolosea nu ad validatem, ci ad probationem.

- litigiile civile dintre cetateni si peregrini erau deduse in fata instantelorromane din provincie pe baza fictiunii ca peregrinul este cetatean roman (si civisromanus eset).

Ius gentium, ca diviziune a dreptului privat roman e mult mai evoluat in raportcu dreptul civil, intrucat nu presupune forme solemne si gesturi rituale si se intemeiazain principal pe elementul subiectiv al vointei romane.

In procesul convietuierii romanilor cu dacii, dreptul civil, dreptul gintilor sicutumele locale s-au apropiat pana la contopire dand nastere in conditiile specifice aleDaciei unui sistem de drept nou pe care-l numim drept daco-roman. In acest proces desinteza juridica, este evident ca o influenta covarsitoare o exercita dreptul roman care afost si ramane cel mai evoluat sistem de drept pe care l-a avut omenirea.

Insa, si normele dreptului local au exercitat o influenta asupra dreptului roman,mai ales in inlaturarea formalismului din actele juridice si in generalizarea principiuluibunei credinte.

PRINCIPALELE INSTITUTII ALE DREPTULUI APLICAT INDACIA

INSTITUTIA PROPRIETATII

Asupra solului se exercita proprietatea quiritara si proprietatea provinciala.Proprietatea quiritara era exercitata de cetatenii romani din coloniile care sebucurau de ius italicum, solul acestora fiind exclus de la plata impozitul funciar.

14

8/8/2019 ISDR Jean

15/76

Ceilalti proprietari autohtoni si colonisti exercitau proprietatea provinciala.Terenurile cucerite intrau in ager publicus. Ele insa erau date in folosinta provinciarilorcare plateau un impozit tributum soli sau stipendi. Intrucat aceasta stapanire eradificil de incadrat din punct de vedere juridic, jurisconsultii romani au cautat sa odefineasca pe baza ideilor si institutiilor juuridice existente la acea data si sa o incadrezein categoriile juridice cunoscute de ei, considerand ca locuitorii din provincii exercitaasupra fondurilor provincilale fie posesia, fie uzufructul. Toti prudentii romani erau deacord ca titularii fondurilor provinciale puteau fi asimilati pana la un punct cu titulariidrepturilor reale. In realitate, provincialii exercitau asupra terenurilor respective overitabila proprietate, pe care doctrina moderna a desemnat-o prin proprietatea

provincila.Termenul nu e roman, ci e o creatie a doctrinei moderne, a romanistilor. Ne

bazam pe faptul ca provincialii o puteau transmite prin acte inter vivos utilizandtraditiunea, o puteau greva cu servitutii si ipoteci si o puteau lasa mostenire.

Dupa modelul uzucapiunii din dreptul civil a fost creata o prescriptio longitemporis. Aceasta prescriptie se deosebeste de uzucapiune prin 2 aspecte:

a)sub aspectul termenilor potrivit codului decemviral, uzucapiunea e de 1 an ptres mobiles si de 2 ani pt res soli.

- termenul pt prescriptio longi posesionis e de 10 aniintre prezenti si de 20 de ani intre absenti.

Prezenti aceia care locuiau in aceeasi civitatis, iar apoi aceia care locuiau in aceeasiprovincie.Absenti aceia care locuiesc in civitas diferite, ulterior in provincii diferite.

b)sub aspectul efectelor uzucapiunea e o prescriptie achizitiva in sensul caduce la dobandirea proprietatii la implinireatermenului daca si celelalte conditii ale uzucapiuniisunt indeplinite.

- precriptia longi temporis e o prescriptie extinctiva insensul ca are ca efect respingerea actiunii inrevendicare a proprietatii provinciale de catre celcare a posedat bunul 10 sau 20 de ani. La implinireatermenului, posesorul nu devenea proprietar, astfelincat, daca pierdea stapanirea bunului, nu-l putearevendica.

Atunci cand discutam de actiunea in revendicare nu avem in vedere actiorevendicatio din dreptul civil, care sanctioneaza proprietatea quiritara, ci o actio in remspecial creata dupa modelul actiunii in revendicare si care se aplica fondului provincial.

Dar intre uzucapiune si prescriptio longi temporis mai sunt si alte deosebiri. Ptprecriptio longi temporis nu se cere justul titlu si buna credinta, iar aceasta se poateimplini si prin jonctiunea posesiilor, atat in privinta succesorului universal, cat si in

privinta succesorului cu titlu particular.Imparatul Constantin cel Mare a creat si o prescriptio longisimi temporis

(prescriptia celei mai lungi durate) cu termen de 40 de ani, pe care Imparatul TeodosioII in 424 l-a redus la 30 ani si se aplica si fondurilor imperiale si bunurilor Bisericii

Crestine. Aceasta prescriptio longisimi temporis avea tot un caracter extinctiv.Imparatul Justinian, in cadrul politicii sale unificatoare, inclusiv in domeniuldomeniul dreptului, a suprimat deosebirea dintre fondurile Italiei si cele provinciale, insensul ca, si solul Italiei a fost supus impozitelor, moment in care, proprietatea

15

8/8/2019 ISDR Jean

16/76

provinciala a disparut. Se impunea reforma pt unificarea prescriptiilor corespunzatoarecelor 2 forme de proprietate. Justinian a unificat uzucapiunea cu prescriptia longitemporis, creand un sistem. Mobilele se uzucapau printr-o posesie de 3 ani (usus capio),iar imobilele in 10 ani intre prezenti si 20 de ani intre absenti (prescriptio longitemporis). In ambele cazuri prescriptia era achizitiva, dar in afara termenelor si posesieise cerea si buna credinta si justul titlu.

Justinian a creat in 528 d.Hr., printr-o constitutiune un sistem intermediarpotrivit caruia, daca posesorul nu e de buna credinta, dar nu a intrat in posesia bunuluiprin mijloace violente, dobandeste proprietatea bunului dupa trecerea a 30 de ani. E osinteza intre uzucapiune, precriptia longi temporis si precriptia longisimi temporis.

Daca posesorul nu are nici justul titlu, nici nu e de buna credinta sau daca a intratin posesia bunului prin mijloace violente poate, dupa exercitarea unei posesii de 30 ani,sa respinga cu succes actiunea in revendicare a proprietarului, dar nu va dobandiniciodata proprietatea bunului respectiv. Aceasta e o prescriptie extinctiva si e inrealitate vechea precriptie longisimi temporis.

Figura juridica a proprietatii provinciale a dat nastere pe plan tehnic dereglementare juridica unor atribute si unor determinative juridice care au putut fiutilizate cu succes ulterior in vederea consacrarii proprietatii divizate de tip feudal.

In cazul proprietatii provinciale suntem in prezenta a 2 proprietati suprapuse:proprietatea suprema a statului roman, care nu e si una efectiva, si proprietatea efectivaa provincialilor, care o recunosc pe cea a statului roman prin plata tributului funciar.

Locuitorii liberi ai Daciei exercitau asupra celorlalte bunuri proprietateaperegrina. Aceasta forma a fost creata de romani din considerente de ordin economic ptca peregrini erau principalii parteneri de comert ai romanilor. Insa, ei neavand iuscomerci nu aveau acces la proprietatea quiritara.

Proprietatea peregrina ca si cea provinciara a fost ocrotita din punct de vederejuridic prin mijloace juridice create dupa modelul celor aplicabile proprietatii quiritare,astfel actiunea in revendicarea a fost acordata si peregrinilor, fie din suprimarea dinformula a perifrazei dominium ex iure quiritium, fie ca o actiune ficticii cu fictiuneade cetateni romani.

Actiunile furtii si damnii iuria dati, care sanctionau delictul de furt, respectiv celal pagubei cauzate pe nedrept, erau acordatesi peregrinilor, tot cu fictiunea de cetateniromani.

Aceasta forma de proprietate a disparut in 212 cand Imparatul AntoninusCaracala a generalizat cetatenia romana. In urma unui proces indelungat de unificare,abstractizare si subiectivizare in epoca lui Justinian, asistam la o forma unica de

proprietate, numita dominium

INSTITUTIA CASATORIEIErau admise casatoriile intre peregrini, acestia avand acces si la tutela si la

adoptiunea fraterna pe baza careia s-a creat in feudalism institutia infratirii.

In materia succesiunilor, mostenirea era deferita conform legii, prin testament,

materie in care peregrinii testau cu precadere in forma orala ce a dat nastere infeudalism testamentului lasat, cum spune legea tarii cu limba de moarte.Ca o particularitate, peregrinii aveau testamenti factio pasiva, in sensul ca

veneau la succesiunea cetatenilor romani.

16

8/8/2019 ISDR Jean

17/76

In materia obligatiilor, Dacia romana cunoaste o reglementare amanuntita,deoarece epoca stapanirii romane in Dacia coincide cu perioada de apogeu in Imperiu,caracterizata printr-o maxima evolutie a productiei si a schimbului de marfuri.

TABLITELE CERATE DIN TRANSILVANIA

Sinteza juridica daco-romana, care alaturi de sinteza etnica si institutionalaconstituie etnogeneze romana, este demonstrata clar printr-unul din cele mai importantedocumente ale dreptului privat roman.

Tablitele cerate din Transilvania se prezinta sub forma unor tablite din lemn debrad legate cate 3. Fetele interioare ale tablitelor exterioare si ambele fete ale tablitei

interioare sunt scobite, scobitura fiind acoperita cu ceara pe care s-a scris cu varful unuistilet. Tablitele au fost descoperite 1786 1855 la Alburnus Maios (Rosia Montana)intr-o mina de aur abandonata.

Au fost traduse si publicate la Viena de marele romanist german TheodorMomsen in lucrarea Corpus inscriptiones latinarum. Plecand de la faptul ca ele suntdatate in 167 d.Hr., epoca in care romanii se aflau in razboi cu cvazii si marcomanii, ela spus ca locuitorii acelei asezari au ascuns in mina actele cele mai importante alecomunitatii si au fugit din calea razboiului dupa care nu s-au mai intors. Ipoteza luiMomsen nu e plauzibila pt ca expoatarea minelor de aur din Mtii Apuseni reprezenta

preocuparea esentiala a administratiei romane in Dacia, de aceea e mai usor de presupus

ca numai persoana care le-a ascuns nu s-a mai intors.Au fost descoperite 25 de triptice dintre care numai 14 sunt lizibile, restulaflanduse intr-o stare de degradare. Din cele 14: 4 contin contracte de vanzare, 3contracte de munca, 2 contracte de imprumut, un contract de societate, un contract dedepozit, un proces verbal prin care se desfiinta o asociatie funerara, una care contineacheltuieli pt organizarea unui bachet si una obligatia unei persoane de a plati o datorie.

Din analiza contractelor se desprind o serie de concluzii referitoare la formaactelor, la elementele si efectele lor si la capaciatatea juridica a partilor care le-auincheiat.

In contractul de imprumut creditor e o femeie peregrina, Anduiena lui Vato, ceea

ce inseamna o derogare de la exigentele dreptului roman, stiut fiind ca femeia sui iurisera considerata obstaculata din punct de vedere intelectual, fiind pusa sub tutelaagnatilor sai. Si totusi in acte femeia incheie, fara autoritatis tutores, actul juridicrespectiv, ceea ce inseamna ca incheierea a fost influentata de o cutuma locala.

In alt contract de imprumut, obligatia debitorului de a plati dobanzi se nastedintr-o simpla conventie, ceea ce inseamna o departare de la normele dreptului roman,

pt ca dobanzile se percepeau in baza unui act solemn, in baza unei stipulatio usurarumalaturata lui muutum (stip dobanzilor) sau in baza unei stipulatio sortis ex usurarum(stip capitalului si al dobanzilor).

Printr-un contract de depozit se realizeaza operatiunea juridica a depozitului

neregulat (actul prin care bancherul se obliga sa restituie clientului suma pastrata + odobanda). In Triptice, actul nu e incheiat ad validitatem, ci ad probationem, adica pt aproba o obligatie nascuta dintr-un alt act.

17

8/8/2019 ISDR Jean

18/76

Se remarca faptul ca stipulatiunea e utilizata atat pt realizarea operatiunii juridicea imprumutului cu dobanda, cat si pt constituirea unor garantii personale, desi la vremearespectiva, fata de stadiul de evolutie al dreptului roman, operatiunile juridicerespective se realizau prin acte speciale.

Totusi, in Transilvania, ele se realizeaza prin stipulatiune, in virtutea caracteruluiabstract al acesteia care ii confera o functie generala, fiind utilizata in raporturile dintrecetateni si peregrini, intrucat stipulatia e si un act de drept al gintilor.

Unul din contractele de locatiune imbraca in forma juridica locatiunea deservicii, fiind in speta un contract de munca prin care un miner se angajeaza sa prestezeservicii intr-o mina. Se prevede in contract si clauza potrivit careia minerul accepta sanu fie platit de proprietarul minei pt zilele in care nu poate lucra ca urmare a inundariiminei.

Problema care se pune e aceea a suportarii riscului in contract, si din aceastaperspectiva, in dreptul roman vechi functiona regula: riscul in contract e suportat dedebitorul obligatiei imposibil de executat. El nu va fi platit, chiar daca nu presteazaserviciile inchiriate datorita unei imprejurari care nu-i e imputabila.

In dreptul roman clasic aceasta regula se modifica, in sensul ca, riscul in contracte suportat de conductor (proprietarul minei). El trebuie sa-l plateasca pe locator chiar si

pt zilele in care acesta nu-si putuse efectua munca ca urmare a unei situatii ce nu-i eraimputabila.

Si totusi in contractul din Triptice apare aceasta clauza derogatorie prin care serevine la sistemul din dreptul roman vechi. Existenta acestei clauza arata ca, in Dacia,dreptul aplicabil se indeparteaza incet, dar sigur de la fizionomia dreptului roman clasicdatorita discrepantelor de natura economica intre partile contractante. Onestiores putandimputa celor umili clauze defavorabile pt acestia din urma.

In contractele de vanzare, forma vanzarii e diferita de cea a dreptului romanclasic, in sensul ca intr-unul din actele din Triptice avem o clauza de cumparare, odeclaratie referitoare la pret si clauze distincte pt garantii. Vanzarea fusese influentatade dreptul local, stiut fiind ca in dreptul roman clasic toate aceste efecte izvorau dintr-un singur act si anume contractul consensual de vanzare

In alt caz, actul e semnat nu numai de martori, ci si de parti si garanti. In dreptulroman actele se clasifica in 2 categorii: acte redactate in forma obiectiva (semnatenumai de martori) si cele redactate in forma subiectiva (semnate numai de parti).Imprejurarea ca in Triptice actele sunt semnate si de martori si de parti si de garanti, ne

arata ca ne aflam intr-o faza de tranzitie de la forma obiectiva la cea subiectiva. Aceastadin urma generalizata in dreptul roman sub influenta dreptului grecesc.O alta operatiune juridica de vanzare se realizeaza printr-o curiozitate greu de

explicat atat prin intermediul mancipatiunii, cat si prin intermediul contractuluiconsensual de vanzare. Ceea ce complica si mai mult lucrurile e faptul ca nici una dinconditiile mancipatiunii nu sunt indeplinite.

In literatura de specialitate sunt mai multe opinii. Unii au spus ca e adevarat camancipatiunea nu-si produce efectele, dar vanzarea se realizeaza in virtutea contactuluiconsensual. Aceasta afirmatie e doar o constatare. Altii au spus ca partile din gresealaau utilizat termenul de mancipatiune si de fapt e vorba de traditiune.

Acestea nu pot fi acceptate pt ca privesc acest act din perspectiva metafizica decercetare a fenomenului juridic. Singura explicatie valida e cea a determinismului de tipdialectic. Astfel, stim ca in dreptul roman contractul consensual de vanzare nu etranslativ de proprietate si generator de obligatii. In dreptul roman clasic, la care ne

18

8/8/2019 ISDR Jean

19/76

raportam, transferul proprietatii se face prin acte speciale (mancipatiunea). La celalaltcapat al procesului istoric de evolutie in materia vanzarii, constatam ca in Legea tarii,vanzarea e consensuala translativa de proprietate.

Faptul ca actul din Triptice in care contractul consensual e unit cu mancipatiuneain mod fortat si oarecum artificial, ne arata ca suntem intr-o faza intermediara de trecerede la vanzarea consensuala generatoare de obligatii la vanzarea consensuala translativade proprietate.

In concluzie, actele juridice continute de Triptice, prin fizionomia lor, seindeparteaza de la formele prescrise de dreptul roman, dar si de la normele dreptuluidac. Faptul ca unele reguli si principii romane sunt derivate de la menirea lor initiala,capatand in Triptice functii si finalitati noi, nu trebuie interpretat ca pe o curioziateistorica, ci ca pe o marturie evidenta a sintezei juridice daco-romane.

ORGANIZAREA OBSTEI SATESTI

Fiind o comunitate de munca, obstea este organizata in vederea exercitarii in

conditii optime a indeletnicirilor traditionale ale membrilor sai: agricultura si pastoritul.Exista foarte putine dovezi scrise privind organizarea obstei satesti intre perioadaretragerii aureliane si sec VIII-IX, astfel incat stabilirea organizarii obstei in aceastaepoca s-a putut realiza pe baza metodei retrospective: prin studierea actelor scrise dedupa intemeierea statelor romanesti de sine statatoare, precum si cercetarea sociala lanivelul obstilor care au supravietuit in epoca moderna.

In perioada la care ne referim obstea era intr-o forma arhaica fara diferentierisociale care sa creeze situatii privilegiate unor membrii.

Organul suprem era Adunarea Generala a Obstei, numita tot obste, convocata

prin viu grai si care se tinea la casa obstei, iar in zilele de sarbatoare la Biserica. LaAdunarea generala participau toti membrii majori, majoratul fiind stabilit fie in functiede varsta, fie in functie de data casatoriei. Femeile nu participau decat la acele adunarila care se luau hotarari in ceea ce le priveste.

19

8/8/2019 ISDR Jean

20/76

Adunarea generala lua toate deciziile privitoare la patrimoniu, la organizareamuncii in comun, la solutionare conflictelor dintre membrii, la organizarea Bisericii sicultului religios.

In cadrul adunarii se distingea grupul oamenilor buni si batrani compus dinpersoane de vaza ale obstei, cu mare experienta de viata, iar acest sfat al oamenilor bunisi batrani avea atributii jurisdictionale: acea judecata de sub stejar.

Un alt organ sunt Alesii Obstei, persoane imputernicite cu exercitarea unoratributii speciale, denumirile lor amintind de cele ale dregatorilor din statul feudal.Originea acestor dregatorii se afla in organele de conducere ale obstei din perioadaarhaica.

- vornicul (dajdierul) strangea contributiile membrilor obstei.- postelnicul cel ce se ingrijea de Biserica.- logofatul stiutorul de carte care scria actele obstei.- nemesnicul avea grija de gardurile tarinii, ale campului de cultura.- jitarul cel ce pazea recolta.- judele era seful militar al statului, avand si atributiuni juridice.

(jude are origine latina; juzii satelor romanesti avandu-si originea in magistratiicoloniilor si municipiilor romane, avand atributii jurisdictionale dumvirii iure dicundosi quatrovirii iure dicundo).

Alesii obstei aveau atributiuni stabilite de Adunarea generala a obstei care iinumea si ii revoca, controlandu-le activitatea. Ei erau imputerniciti sa aplice anumitesanctiuni acelora dintre membrii obstei care nu le aduceau la indeplinire dispozitiile.Fiind sub controlul adunarii, alesii obstei nu-si puteau permanentiza functiile si nu le

puteau transmite cu titlu ereditarObstea sateasca sau teritoriala este cea mai simpla forma de organizare pe

criteriul teritoriului, ceea ce nu exclude posibilitatea incadrarii ei in forme de organizareteritoriale mai vaste.

Astfel, necesitati de ordin economic legate de exploatarea unitara a unui teritoriucare ofera conditii similare din punct de vedere geografic (ex.:valea unui rau, versantulunui munte), precum si necesitatii de aparare decurgand din configuratia teritoriuluiimpunea unirea obstilor satesti intr-o uniune de obsti care mai era numita confederatiede obsti sau obste de obsti.

Unele confedereatii au evoluat catre forme politice de organizare sociala dand

nastere formatiunilor prestatale de tip feudal (cnezate, voievodata, tari), altele au ramasin aceeasi forma de organizare sociala mult timp dupa intemeierea statelor romanesti desine statatoare.

Confederatiile de obste aveau un organ suprem, Marele Sfat format dinreprezentantii obstilor componente, care luau decizii privind intreaga confederatie. Insa,

problemele interne ale fiecarei obsti continuau sa fie solutionate de organele proprii aleacestora.

Dintre putinele dovezi scrise referitoare la organizare obstilor satesti amintim.Scrisoarea din sec IV d.Hr. redactata in greceste si adresata de comunitatea crestina dinDacia Gotica unei comunitati crestine din Papadocia, se refera la patimirile Sf Sava care

traia intr-un sat de la N Dunarii, mentionand existenta unor sate ale caror locuitori seindeletniceau cu agricultura si pastoritul si care aveau o pozitie solidara in cadrulcomunitatilor respective. Sau opera Strategicon a Imparatului bizantin Mauriciu carevorbeste despre populatia romanica de la N Dunarii, vorbitoare de limba latina,

20

8/8/2019 ISDR Jean

21/76

organizata in sate de-a lungul raurilor, ai carei locuitori se indeletniceau cu agriculturasi cresterea vitelor.

NORMELE DE CONDUITA IN CADRUL OBSTEI SATESTI

Fiind o comunitate de munca, obstea sateasca a creat norme de conduita legatede obiectul muncii in comun, care reglementeaza procesul muncii in comun, normefundamentale la care se adauga celelalte norme referitoare l astatutul persoanei, lafamilie, la invoieli si la solutionarea diferendelor dintre membrii obstei.

Toate normele imbraca forma obiceiului sau cutumei si nu au un caracter juridicdatorita democratismului obstei in perioada sa arhaica.

NORMELE REFERITOARE LA PROPRIETATE(ne referim la proprietate in sens economic)Stapanirea exercitata de membrii obstei imbraca 2 forme: stapanirea devalmasa

si cea personala (individuala). Amandoua sunt forme de apropriere a folosintei si nutrebuie confundate cu proprietatea devalmasa si proprietatea privata.1. stapanirea devalmasa intrau padurile, pasunile, islazurile, apele, iar in epoca obstei

arhaice turmele apartinand comunitatii, fondul de rezerva ptanii cu recolta slaba, moara satului si bogatiile subsolului.

- aceasta stapanire asupra terenurilor si bunurilor faceaimposibil ca membrii obstei sa poata instraina hotarul satului

2. stapanirea individuala la baza ei a stat munca proprie depusa de membrii obstei ptamenajarea unora dintre terenurile aflate in hotarul obstei,terenuri care anterior se aflau in stapanirea devalmasa.Aceasta munca conferea terenurilor respective o valoareeconomica noua , reprezentand temeiulstapanirii personaleasupra lor.

Prima desprindere din fondul devalmas a reprezentat-o locul de casa si gradina(gospodaria personala). Semnul distinctiv al trecerii unui teren din stapanirea devalmasain cea personala l-a reprezentat gardul. Proces asemanator a parcurs si campul decultura (tarina) terenul destinat agriculturii. Tarina era impartita in loturi repatizate

familiilor din obste prin tragere la sort, dar nu in sistemul asolamentului, ci o data pttotdeauna. Se numeau loturi matca sau sorti, pt ca dadeau posibilitatea celor care lestapaneau sa utilizeze si celelalte parti din hotarul obstii in devalmasie cu ceilatimembrii ai obstei.

Procesul de trecere de la stapanirea devalmasa la stapanirea individuala acontinuat in sensul ca membrii obstei mai puteau lua in folosinta personala si altesuprafete de teren din hotarul obstei (din pasuni, paduri, fanete) prin defrisare,destelenire, terenuri care erau apoi introduse in circuitul ogricol. Ele se numeaustapaniri locuresti.

Celelalte terenuri din hotarul obstei au ramas in stapanirea devalmasa a

membrilor lor. Obstea exercita asupra tuturor terenurilor (si asupra celor personale) undrept de supraveghere si control care mai tarziu va fi drept de protimis.

21

8/8/2019 ISDR Jean

22/76

NORMELE REFERITOARE LA PROCESUL MUNCIIIn aceasta categorie intrau normele de conduita care reglementeaza:

- repartizarea loturilor din campurile de cultura catre membrii obstei,- stabilirea calendarului de activitati,-

stabilirea felului de cultura pt fiecare lot,- distribuirea produselor obtinute pt consumul personal si pt fondul de rezerva.In privinta cresterii vitelor, se stabilea:

- termenului de pornire a turmelor,- a locurilor de pasunat,- a modului de impartire a produselor turmelor comune.

In afara principalelor activitati desfasurate in comun existau si activitati care nunecesitau un efort colectiv, ci o specializare, carora li se consacrau unii dintre membriiobstei: mestesugurile. In privinta acestora a fost consacrata regula ca mesterugarii sunt

proprietarii muncii lor si pe care o puteau valorifica in cadrul obstei sau in afara ei.

Inmultirea indeletnicirilor personale a reprezentat o premisa a procesului dediferentiere sociala si de avere in cadrul obstei.

NORME CARE REGLEMENTAU CONDITIA PERSOANELORPrincipiul fundamental e acela al egalitatii dintre mebrii obstei, decurgand din

stapanirea devalmasa si din participarea comuna la activiattea economica.Evidentierea unora dintre membrii obstei, a alesilor obstei se realiza exclusiv pe

baza calitatii acestora si nu avea criterii de natura sociala.

NORME REFERITOARE LA FAMILIE

La nivelul obstei satesti functionafamilia mica (parinti si copii), in cadrul careiase manifesta egalitatea in drepturi a membrilor familiei, bazata pe munca comunadesfasurata in gospodarie.

Parintii exercitau puterea parinteasca asupra copiilor. Intre parinti si copii si intresoti exista obligatii reciproce de intretinere.

Casatoria se incheia prin liber consimtamant si binecuvantarea religioasa, iardivortul era admis la cererea oricarui dintre soti, ei fiind egali in privinta motivelor dedivort pe care le puteau invoca.

Pe plan succesoral, descendentii aveau vocatie succesorala egala, fiindrecunoscut si dreptul la mostenire al sotului supravietuitor.

NORME REFERITOARE LA OBLIGATIIMembrii obstei aveau deplina capacitate de a incheia conventii, fiind libere de

formalismul roman. Vanzarea, sub influenta bizantina, devenise consensuala,translativa de proprietate.

O alta conventie datorita caracterului natural al economiei era conventia deschimb.

NORME REFERITOARE LA SOLUTIONAREA CONFLICTELORIn ceea ce priveste normele care reglementeaza solutionarea conflictelor dintre

membrii obstei, precum si raspunderea acestora pt incalcarea normelor de conduitatrebuie precizat ca ei raspundeau de faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, iarsolutionarea conflictelor se realiza in cadrul obstei pe baza principiilor:

22

8/8/2019 ISDR Jean

23/76

- principiul solidaritatii rudelor- legea talionului- sistemul compozitiunii.

Functionau aceleasi instante la nivelul obstei si pt pricinile civile si pt cele

penale: Sfatul oamenilor batrani si judele. Puteau pronunta sanctiuni impotrivamembrilor care ducea la excluderea din obste.Se cristalizeaza unele probe fundamentale: juramantul cu brazda si proba cu

juratori, ceea ce atesta continuitatea poporului roman si la nivel jurisdictional siinstitutional.

APARITIA PRIMELOR FORMATIUNIFEUDALE ROMANESTI

FORMAREA STATELOR FEUDALE ROMANESTI

Incheierea procesului etnogenezei a dus la afirmarea poporului roman din punctde vedere etnic ca un popor cu o personalitate proprie care a folosit apelativul roman

pt a se desemna, izvorat din traditia colonistilor romani cat si din cea a autohtonilordaci, ca locuitori ai unor teritorii care au facut candva parte din Imperiul Roman.

Semnificativ este si faptul ca autorii bizantini ii denumeau pe locuitorii spatiuluiCarpato-Dunareano-Pontic romani pt a-I deosebi de popoarele barbare. Imparatul CtinVII Porfirogenetu (cel nascut in purpura.

Celelalte popoare vecine ii desemnau pe romani cu termenii de vlahi, volohi,olahi, valahi, termeni prin care popoarele respective ii denumeau pe fostii locuitori aiImperiului Roman. Asta inseamna o recunoastere implicita a originii romane a

poporului roman.Insa poporul roman s-a afirmat in istorie nu numai ca un popor de origine

romana, ci si ca un popor crestin-ortodox, deosebindu-se de popoarele vecine. Aparareade catre romani a credintei este ilustrata intr-o scrisoare a Papei Grigore IX din 1234, incare acesta se plangea de succesele pseudoepiscopilor ortodoxi ai vlahilor din diocezahumanilor din Moldova.

In perioada feudalismului timpuriu, in sec IX-XIV, au avut loc tranformari lanivelul obstei teritoriale care au dus la aparitia stratificarii sociale de tip feudal si arelatiilor de productie de tip feudal si au determinat formarea claselor si categoriilorsociale specifice feudalismului. Astfel, din randul membrilor obstei si in special dinAlesii obstei s-a format aristocratia cnezatelor, voievodatelor, tarilor si embrionulviitoarei clase a nobililor feudali.

Existenta acestor realitati economice si sociale e oglindita intr-o serie dedocumente.Diploma Ioanitilor(1247) care vorbeste de existenta unormaiorea terrae sia unor rustice valahi care erau tinuti sa presteze celor dintai venituri, foloase si slujbe,adica cele 3 forme ale rentei feudale.

Formarea relatiilor de productie de tip feudal si a categoriilor sociale specificfeudalismului a dus la constituirea primelor formatiuni prestatale de tip feudal din secIX. Documentele vremii le mentioneaza pt intreg teritoriul locuit de romani. Ele suntdesemnate prin termenul generic de tara si prin termenul de campulung, termeni careanterior fusesera utilizati pt a denumi confederatiile de obsti.

23

8/8/2019 ISDR Jean

24/76

In limba romana termenul de tara e de origine latina (terra), dar in limba romanateremnul de tara a intrat cu sensul de organizare politica si nu cu sensul de pamant, asacum s-a intamplat cu toate celelalte limbi romanice.

Pt sensul material, avem un alt termen, acela de pamant (lat. Pavimentum). Chiarsi atunci cand in unele expresii termenul de tara e folosit cu sensul material de

pamant, referirea e la teritoriul unei organizatii de tip statal.In documantele epocii respective denumirea generica de tara era completata cu

termenii care identificau diversele formatiuni politice dupa o serie de criterii:- criteriul geografic: Tara Hategului.- criteriul etnic: Terra Vlahorum.- criteriul etnico-geografic: Tara Brotnicilor (locuitori de la vaduri).- criteriul peroanei conducatorului: Tara lui Litovoi.Denumirile tarilor care contin termenii toponimici si hidronimici atesta vechimea

si continuitatea romana pe teritoriile respective. Denumirile cu caracter etnic sunt datede popoarele straine si sunt semnificative pt ca atesta incheierea etnogenezei siformarea poporului roman ca popor cu identitate proprie.

Denumirile care se refera la persoana conducatorului arata ca aceste formatiunisunt organizatii statale de tip feudal.

In limba romana au patruns si o serie de dublete ale termenului de tara. Undublet de origine tracica: jupa (Jupan Dimitrie) => jupan. Apoi un dublet de originegeramnica: cneaz, si unul de origine slava: voievod.

Acesti termeni i-au determinat pe unii autori sa afirme ca institutia cnezatului sicea a voievodatului nu ar fi creatii ale poporului roman, ci ar fi institutii de originestraina, preluate de romani in procesul lor de afirmare ca popor distinct in istorie.

Insa aceasta sustinere nu poate fi primita pt ca termenii respectivi au patruns inlimba romana ca dublete ale termenilor originali, ca urmare a supravietuirii daco-romanilor cu migratorii, iar pe de alta parte in organizarea institutionala slava, cnezatulsi voievodatul sunt institutii cu continut diferit de cele ale romanilor. La slavi termenulcneaz inseamna principe, iar voievod, principe. In ierarhia feudala romaneasca,voievodul e mai mare peste o adunare de cnezi, fiind ales de adunarea cnezilor sicontinua pe plan superior atributiile judiciare ale cnezilor si juzilor.

Aceste formatiuni prestatale de tip feudal au depasit stadiul de organizare socialaal uniunilor si confederatiilor de obsti, fiind adevarate formatiuni de tip politic statal cuun aparat administrativ si militar corespunzator care sa asigure realizarea functiilor

interne si externe.1. Functia interna asigura tinerea in ascultare a taranimii dependente. In acestsens juzii, cnezii, voievozii dispunea de asezari intarite si de cete militarecompuse din curteni si slujitori care alcatuiau un adevarat aparat razboinic(apparatus belicus asa cum e el numit in Diploma Ioanitilor) si cu ajutorulcaruia ii tineau in ascultare pe taranii dependenti.

2. Functia externa era slab dezvoltata deoarece aceste organe politice isiexercitau autoritatea pe teritorii restranse si dispuneau de mijloace militareinsuficiente pt a face fata sarcinii de aparare impotriva atacurilor popoarelorvecine.

Acesta e contextul in care la sfarsitul sec XIII si inceputul sec XIV s-auconstituit statele feudale romanesti de sine statatoare. Feudalii romani care devin din cein ce mai puternici nu mai sunt dispusi sa imparta veniturile lor cu feudalii straini, ai

24

8/8/2019 ISDR Jean

25/76

caror vasali erau, si nici marea masa a populatiei nu mai era dispusa sa accepteexpoatarea sociala si nationala.

Procesul formarii statelor feudale romanesti e un proces unitar cu trasaturiesentiale romanesti pt toate teritoriile locuite de romani, dar si cu particularitati de la otara la alta.

Formarea statului feudal de sine statator al Tarii Romanesti, asa cum se arata incronica anonima a Tarii Romanesti, dar si in cronica lui Constantin Capitanul, esterezultatul actiunii conjugate a feudalilor romani din stanga si din dreapta Oltului careau acceptat sa renunte la o parte din prerogativele politice in favoarea unuia care si-aluat titulatura de mare voievod si domn. In cronica lui Constantin Capitanul se

precizeaza ca atunci s-au ales dintr-ansii boieri care au fost de neam mare si puserabanoveti un neam de le zicea Basarab.

Pe aceeasi linie, formarea Moldovei, asa cum e ea redata in cronica episcopuluiIoan de Tarnave, este rezultatul actiunii feudalilor romani de la E de Carpati avand infrunte un voievod maramuresan razvatit contra coroanei maghiare care a proclamatindependenta statului.

La mijlocul sec XIV, pe fondul destramarii celui de-al II-lea Tarat Bulgar, s-aconstituit statul feudal Dobrogea (Tara Cavarnei). Insa acest stat a avut o existantaistorica f scurta, fiind incorporat de Mircea cel Batran Tarii Romanesti, iar dupainstaurarea stapanirii otomane, anexat Imp Otoman.

In ceea ce priveste Transilvania, patrunderea ungurilor in sec XI-XII a intreruptprocesul de formare a unui stat feudal de sine statator, context in care s-a constituit doarun voievodat autonom dependent de coroana maghiara. Incercarile regilor maghiari dedesfiintare a feudalilor romani prin maghiarizare, catolicizare si ruinarea lor au esuatlamentabil, astfel incat, si dupa instaurarea domniei maghiare, romanii din Transilvaniasi-au continuat existenta in formele de viata feudale traditionale, voievodatele si tarile.Mai mult, unii dintre voievozii Transilvaniei, dintre care cei mai multi de origineromana, au devenit suficient de puternici pt a se opune cu succes incercarilor regilormaghiari de limitarea autonomiei voievodatului si au desfasurat o politica proprie, astfelincat, pe intreaga durata de existenta a statului maghiar, Transilvania s-a afirmat ca oentitate politica distincta de Ungaria.

Din acestea rezulta ca formarea statelor feudale romanesti este rezultatul peplanul determinismului dialectic al dezvoltarii fortelor de proprietate si al relatiilor deproductie de tip feudal si adancirii contradictiilor proprii societatii feudale. Acest proces

a fost influentat si de lupta popoarelor romanesti impotriva dominatiei straine.Nu putem accepta o serie de teorii formulate care neaga dialectica raportuluidintre baza economica a societatii si suprastructura acesteia si care pot fi grupate in 2categorii:

a) teorii care atribuie intemeierea unei interventii externe privind-o ca pe ocucerire ea e o varianta a teoriei violentei in istorie pe care N Balcescu a combatut-o,aratand ca niste stapani ai unor state mici ca Fagaras si Maramures nu puteau aveasuficienta putere pt a cuprinde provincii ca Tara Romaneasca si Moldova. El arata cafeudalitatea nu s-a putut introduce in aceste tari cu acesti domni. Ea e rezultatul unui

proces intern si nu a unei interventii externe.

b) teorii care socotesc intemeierea ca rezultat al actiunii unor factori interni, darcare nu sunt determinati cea mai importanta e cea sustinuta de N Iorga si GheBratianu, teoria drumurilor comerciale potrivit careia Tara Romaneasca si Moldova s-au format pt a se asigura paza drumurilor comerciale care le strabateau. Nu poate fi

25

8/8/2019 ISDR Jean

26/76

acceptata pt ca aparitia si evolutia institutiilor politice este determinata de productia demarfuri, si nu de comert care reprezinta un factor secundar determinat de productia demarfuri.

Au existat o serie de teorii formulate in literatura de specialitate straina caresustineau ca Europa feudala e o creatie a poporului german pe care acesta a exportat-o,iar noi am imprumutat-o pe filiera maghiara. Teoria e vadit falsa pt ca, la venireaungurilor in Transilvania, acestia aflandu-se in gradul de dezvoltare sociala a comunei

primitive, au gasit gata elaborate atat relatiile de productie de tip feudal, cat siinstitutiile politice si juridice de tip feudal, creatii ale romanilor transilvaneni pe careungurii le-au preluat, consacrandu-le in intreaga Transilvanie si utilizata apoi cainstrumente de oprimare sociala si nationala a romanilor.

FORMAREA DREPTULUI FEUDAL NESCRIS.

LEGEA TARII

In perioada sec IV- IX, in cadrul obstilor si al uniunilor de obsti, a existat unsistem de reguli de conduita fara caracter juridic, fara continut de clasa, elaborate decomunitate si respectate de buna voie de membrii obstei pe baza deprinderii siobisnuintei.

Incalcarea era sanctionata printr-un mecanism obstesc, prin organele alese demembrii obstei. Aceste norme nu aveau o sanctiune statala. Insa, in contextul formariirelatiilor de productie de tip feudal, al stratificarii sociale, vechile norme din cadrul

obstei devin norme juridice, alcatuind ceea ce N Iorga denumea dreptul popular alcomunitatilor satesti. Alaturi de vechile reguli de conduita apar unele noi cu caracterjuridic corespunzatoare noilor realitati, cele ale lumii feudale.

Din aceasta categorie de norme faceau parte acelea care stabileau:- privilegiile feudale;- obligatiile taranilor dependenti;- 3 forme ale rentei feudale;- sistemul relatiilor de vasalitate;- noua organizare politica a societatii;- caracterul ereditar al institutiei cnezatului;- caracterul electiv si apoi electivo-ereditar al institutiei voievodatului.

In ceea ce priveste forma de exprimare a acestor norme juridice, ele erauobiceiuri sau cutume, fiind desemnate de D Cantemir prin sintagma ius non scriptum.Marele N Balcescu arata ca romanii de la intemeierea ambelor principate nu au avutlegi scrise.

Cunoasterea dreptului obisnuielnic romanesc e posibil pe baza dovezilor scriseinterne si externe din perioada cand el a fost in vigoare:

- surse interne: documentele cancelariei domnesti care fac numeroase trimiteri ladreptul nescris, dar cunoscut de popor.

- surse externe: documentele emise de cancelariile straine care desemneazadreptul poporului roman printr-o serie de sintagme: volos quizacum (polonezii), zacon vlaschi (sarbii), ius valahicum, lexolahorum (doc cancelariei maghiare redactate in lb latina).

26

8/8/2019 ISDR Jean

27/76

Din aceste sintagme rezulta ca strainii aveau in vedere atunci cand desemnaudreptul, caracterul etnic privind dreptul romanesc ca un drept personal.

Spre deosebire de straini, romanii au denumit dreptul feudal nescris, dreptulobisnuielnic, dreptul cutumiar cu sintagma Legea tarii, obiceiul pamantului (termenul

pamant are sensul secundar de tara, deoarece in constiinta tarii, Legea tarii aparea ca undrept vechi, obicei din batrani, de la alcatuirea tarii, chiar anterior acesteia).

Multa vreme Legea tarii a fost singurul izvor de drept si chiar dupa aparitiadreptului feudal scris a ramas dreptul comun in toate materiile.

In procesul de formare distingem 3 etape:- Sec IV- IX etapa normelor de conduita fara caracter juridic ale obstilor si uniunilor

de obsti.- Sec IX- XIV formarea normelor juridice care reglementeaza noile relatii de

productie specifice feudalismului timpuriu, precum si organizarea formatiunilorprestatale de tip feudal.

-

Dupa formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare legea tarii devine unsistem de drept complet si atotcuprinzator, ingloband intreaga materie a dreptuluipublic si privat.

TRASATURILE LEGII TARII

1. Legea tarii are un caracter unitar- decurge in mod firesc din unitatea etnica a romanilor si se releva pe plan terminologic

prin utilizarea termenului generic de tara, insotit de sintagma lege care desemneazasistemul de norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale in cadrul formelor politicerespective.- el s-a pastrat si dupa formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare asa cum s-a

pastrat si denumirea utilizata pt desemnarea dreptului nostru obisnuielnic.2. Legea tarii are un caracter teritorial-imobiliar- Legea tarii e dreptul unei societati organizate politic in tari, adica legea unui teritoriuorganizat din punct de vedere statal. Astfel, ea se deosebeste de dreptul popoarelormigratoare care nu e un drept teritorial, ci unul personal.- caracteristica Legii tarii de a fi un drept imobiliar rezulta din institutia fundamentala a

dreptului obisnuielnic, institutia proprietatii, in special a terenului care cunoaste oamanuntita reglementare.3. Legea tarii e o creatie originala a poporului roman .- organizarea decurge din faptul ca exprima modul de viata al stramosilor daci siromani, precum si evolutia populatiei daco-romane in cadrul obstilor si uniunilor deobsti si in cadrul formatiunilor de tip statal.- influentele straine asupra institutiilor juridice romanesti nu au adus atingereoriginalitatii Legii tarii, ele rezumandu-se la planul terminologic. Dubletele straine au

patruns in vocabularul juridic romanesc folosindu-se alaturi de termeni originali desorginte daco-romana.

In ceea ce priveste formarea Legii tarii s-au formulat mai multe teorii si opinii.

27

8/8/2019 ISDR Jean

28/76

Intr-o prima opinie s-a sustinut originea romana a dreptului romanesc nescis,opinie impartasita de adeptii scolii latiniste, B P Hasdeu, Gr Tocilescu si V Parvan, si

juristi ca St Longinescu, I Peretz si Andrei Radulescu.Principalul argument este cel analogic, in sensul ca, asa cum romanii au transmis

limba si obiceiurile, ei au transmis si sistemul de drept. Longinescu arata ca in timpulstapanirii romane in Dacia s-a creat aici un fond juridic si a luat nastere o mentalitate

juridica romana. Ele s-au mentinut si dupa parasirea Daciei ca un atavism juridic,reimprospatat in raport cu dreptul bizantin.

Peretz sustine si el ca dreptul roman clasic reprezinta fondul romanesc aldreptului nostru reudal. Pt argumentare a realizat o analiza comparata intre dreptulroman si cel romanesc nescris in materia comtractului de vanzare-cumparare.

Profesorul Radulescu are meritul de a fi facut si el un studiu comparat intredreptul roman si Legea tarii, semnaland o serie de asemanari in privinta unor institutiiin materia obligatiilor, materia contractelor, materia succesorala, procedura de judecata.

Intr-o a II- a opinie s-a sustinut originea pur traca a dreptului nostru feudalnescris. Aceasta opinie a fost sustinuta de istorici ca I Andreiesescu si N Densusianu,Ioan Nadejde si G Cotino.

Nadejde arata ca dreptul trac reprezinta baza dreptului nostru consuetudinal sireleva originea traca a unor institutii ale Legii tarii: proprietatea devalmasa, dreptul de

promitis (dreptul de precumparare si rascumparare), adalmasul, infratirea, proba cujuratori, juramantul cu brazda si raspunderea colectiva.

N Densusianu in Dacia Preistorica a fundamentat cu deosebita eruditie aceastateorie reluand si dezvoltand o teza mai veche a lui B P Hasdeu cu privire la raportuldintre strat si substrat.

Comparand Legea celor 12 table cu statutele Tarii Fagarasului, Densusianugaseste asemanari: ele sunt determinate nu de sinteza juridica daco-romana, ci de faptulca dacii si romanii ar fi avut o origine comuna tracica, cunoscand apoi in istorie oevolutie separata. Dacii si romanii sunt stratul, tracii sunt substratul.

Cea de-a 3-a opinie e teoria originii daco-romane. Ea e sustinuta de D Cantemirin Descriptio Moldavae in care arata ca, dupa parasirea Daciei de catre romani, legileromane au inceput sa se strice si sa fie schimbate de daci. In acelasi sens N Iorgaconsidera ca mostenirea juridica daca si romana reprezinta radacinile profunde alevechiului drept romanesc.

Argumente in sprijinul acestei teorii au adus si reprezentantii scolii latiniste.

Prof. Longinescu admite existenta la romani a unui atavism juridic sub forma uneimosteniri de la stramosi a obiceiurilor dace inraurite cu regulile dreptului romanCea de-a IV-a teorie sustine ca dreptul nostru feudal nescris e de sorginte slava.

Adeptii acestei teorii au fost istoricii D Onciul si prof A D Xenopol si juristii PNegulescu si Ctin Disescu. Ei au plecat de la denumirile slave ale unor institutii politicesi juridice patrunse in vocabularul juridic al limbii romane. Cercetarea aprofundata aacestor institutii a aratat ca intre dreptul roman si dreptul slav exista deosebiri esentialein materiile respective, iar terminologia comuna se explica prin imprumuturile inerentecoabiatrii daco-romanilor cu slavii, termenii fiind dublete ai unor termeni de originedaco-romana.

A V-a teorie sustine ca dreptul feudal nescris a fost influentat de dreptulmagharo-german.

28

8/8/2019 ISDR Jean

29/76

Aceste teorii, fie ca sunt moniste sau dualiste, pacatuiesc prin exclusivismul lorsi nu iau in calcul creatia juridica a poporului roman care, in opinia autorilor, pare a-si ficonstituit un sistem de drept numai din mosteniri si imprumuturi.

Deficientele acestor teorii isi au izvorul in metoda utilizata, care e ceametafizica. Metoda metafizica de cercetare a fenomenului juridic si istoric privesteacest fenomen ca pe un complex de idei, reduce dreptul la o suma de idei si urmareste

prin comparatie sa stabileasca filiatia acestor idei si primordialitatea unora in fata altora.Aplicand metoda metafizica in cercetarea originii Legii tarii, acesti autori rezolva

problema astfel: ori de cate ori constata asemanari cu dreptul popoarelor vecine,considera ca institutiile juridice respective sunt imprumutate de la acele popoare.

G Fotino este cel care a exprimat in modul cel mai limpede aceasta conceptie:dreptul romanesc e original numai unde nu prezinta vreo asemanare cu vreo institutie

juridica straina, caci in caz contrar e vorba de un imprumut.S-a ajuns ca in preajma celui de-al II-lea Razboi Mondial sa se admita in

literatura juridica de la noi ca institutiile juridice ale dreptului romanesc se clasifica in 3categorii: institutii mostenite, imprumutate si originale(aici fiind incluse acelea care nu

puteau fi introduse in celelalte 2 categorii).Privind insa formarea Legii tarii din perspectiva metodei dialectice, (adica din

perspectiva determinismului dialectic) dintre baza economico-sociala si suprastructurasociala si institutionala putem explica asemanarile dintre Legea tarii si dreptul

popoarelor vecine, nu prin existenta unui imprumut, ci prin existenta unor conditiimateriale, asemanari care la un moment dat genereaza reglementari asemanatoare.

Numai astfel putem explica, de ex. asemanarile dintre Legea tarii si dreptul indian (cele2 popoare nu s-au aflat in legaturi stranse pt a se admite imprumutul). Existentaasemanarilor nu implica neaparat un imprumut si presupune analiza conditiilormateriale de existenta.

Din perspectiva metodei dialectice trebuie sa facem distinctia intre origine siinfluenta, intre factorii determinanti si favorizatori. Acestia din urma avand un rolrestrans, limitat doar la o parte din institutiile juridice ale Legii tarii.

In literatura juridica s-a formulat totodata o serie de opinii in legatura cu sfera dereglementare, de aplicare sau continutul Legii tarii. Astfel, s-a afirmat ca Legea tariieste un sistem de norme care reglementeaza in exclusivitate dreptul de proprietate.

G Fotino, adeptul acestei opinii spunea ca dreptul nostru obisnuielnic e un dreptde proprietate asupra imobilelor. Alti partizani, N Iorga, Dinu Arion, aratau ca vechiul

drept feudal romanesc e un drept agrar imobiliar. Acesti autori aveau in vedere doarproprietatea in cadrul obstii satesti, fara sa se ocupe de proprietatea boiereasca.Intr-o alta opinie apartinand lui N Iorga, dar pe care a sustinut-o in lucrarile sale

tarzii, Legea tarii e un drept al agricultorilor si pastorilor, fara continut de clasa.In alta opinie sustinuta de I Bogdan si D Bonciu se arata ca in continutul

dreptului nostru obisnuielnic, intra normele pe care se intemeieaza organizarea cnezialsi voievodala cu care poporul roman apare in istorie.

O conceptie de sinteza in aceasta privinta se cristalizeaza in aceasi perioada,conform careia sfera de reglementare a Legii tarii cuprinde toate elementele mentionatein teoriile anterioare.

Aceasta opinie de sinteza e insa criticata. Cercetarile sociale efectuate inperioada interbelica in obstile de munte intreprinse de D Bursti, continuate de HenriStal si P Panaitescu au pus in evidenta existenta mai multor categorii de norme decatcele aratate de autorii teoriilor respective. Aceste rezultate ale cercetarii sociologice

29

8/8/2019 ISDR Jean

30/76

confirma teza lui N Balcescu care arata ca obiceiul pamantului a tinut locul multavreme si de constitutie politica si de condica civila si criminala. Adica Legea tarii esteun sistem de drept atotcuprinzator care reglementeaza intreaga materie a dreptului

public si privat.In concluzie, Legea tarii s-a format in cadrul unui proces istoric complex in care

poporul roman a elaborat un sistem de norme apte sa reglementeze toate domeniilevietii feudale. In acestea au fost incluse institutiile juridice originale, majoritare, siunele institutii juridice mostenite si imprumutate, adoptate intr-un mod creatornecesitatilor.

ORGANIZAREA SOCIALA SI NORMELE DE CONDUITA(retragerea aureliana sec VIII d Hr)

Aceasta perioada coincide cu etnogeneza romanesca si cu afirmarea obstii satestica singura forma de organizare sociala a populatiei daco-romane. Retragerea aureliana ainsemnat retragerea aparatului administrativ superior roman, retragerea armatei romanesi a catorva stapani de latifundii si sclavi a caror existenta se impletea organic cu cea astatului roman. Retragerea a facut ca din punct de vedere formal sa inceteze dominatiaromana pe fosta provincie Dacia.

Marea masa a populatiei romane a ramas pe loc, iar legaturile acestei populatiicu lumea romana, cu civilizatia si cultura Romei au ramas la fel de intense ca pe vremeacuceririi romane. Imp Roman a continuat sa manifeste un interes deosebit pt fostele

posesiuni de la N Dunarii, considerate o zona tampon de protectie a limesului roman.Roma si-a mentinut o prezenta activa pe teritoriul din stanga Dunarii, organizand

un intreg complex de asezari fortificate si capete de pod cu efective militarepermanente, situatie care a durat pana in sec V d Hr. Mai mult in vremea lui Constantincel Mare sunt organizate pe malul stang al Dunarii noi fortificatii si garnizoane romane(la Constantiniana Dafne). Se refac drumurile si se construiesc noi poduri peste Dunare,iar in vremea lui Justinian, romanii construiesc noi cetati la N de Dunare.

In acest fel Imperiul a continuat sa controleze in stanga Dunarii un intensteritoriu limitat la N de asa zisa Brazda a lui Novac, teritoriu ce a continuat sa faca partedin Imperiu pana in sec VI d Hr., ceea ce i-a facut pe unii autori sa vorbeasca despre o

noua recucerire a Daciei.Pe langa ajutorul militar dat de statul roman populatiei daco-romane de la N de

Dunare, prin campaniile purtate impotriva popoarelor migratoare, au continuat sirelatiile economice dintre Imperiu si daco-romani. Relatiile au fost dovedite din punctde vedere arheologic de monedele romane, de obiectele romane de import si deobiectele de factura romana descoperite pe intreg teritoriul Dacieisi datate duparetragerea aureliana.

Dar, o parte din spatiul Carpato-Dunareano-Pontic a ramas sub stapanire romana(Dobrogea) care initial a facut parte din Moesia Inferioara, iar dupa Diocletian a devenito provincie aparte Scitia in cadrul Dioceziei tracice.

Si teritoriul locuit odinioara de dacii liberi a continuat sa devina integrat ca si petimpul stapanirii romane in orbite de influenta a spiritualiatii romane.

30

8/8/2019 ISDR Jean

31/76

In ceea ce priveste raporturile daco-romanilor cu migratorii, popoarelemigratoare, care s-au perindat incepand cu sec III pe teritoriul locuit de daco-romani, auexercitat asupra teritoriului o dominatie pur nominala, de la distanta, data fiind asezareaacestora in puncetele marginase ale teritoriului dacilor si s-a concretizat in percepereaunui tribut si intr-o serie de raiduri cu scop de reprimare si prada.

Pt ca migratorii se aflau in comuna primitiva, nu au fost in masura sa organizezedin punct de vedere politic teritoriul locuit de daco-romani, iar in final au fost asimilatide autohtoni care le erau superiori, atat din punct de vedere demografic, cat si alcivilizatiei.

In acest context istoric, etnogeneza romaneasca a parcurs 2 etape:a) a romanizarii Daciei si formarii poporului daco-roman- acest proces de romanizare a inceput cu mult inainte de cucerire si a continuat multtimp dupa retragerea aureliana, adica pana in sec VI.

b) afirmarea poporului roman ca un popor cu identitate proprie (VI- VIII)-rezultatul procesului de romanizare a fost crearea unei populatii omogene daco-romane, continuatoare a traditiilor cetatenilor fostei provincii Dacia, o populatiedistincta de lumea barbara si net superioara.

Alt rezultat al romanizarii este formarea limbii romane prin sinteza lingvisticadintre lb latina si lb vorbita de geto-daci. Caracterul latinofon al lb vorbite de populatiaromanica de la N Dunarii este atestat inca din sec IV d Hr. de Auxentiu din Durostor,care mentioneaza ca Ulfila (episcop gotic) predica populatiei de la N Dunarii nu numaiin lb gotica, dar si in latina.

In sec V d Hr. istoricul bizantin Cristus Panites sublinia caracterul latinofon aldaco-romanilor de la N de Dunare cu prilejul traversarii acestui teritoriu in drum sprecurtea lui Atila. In paralel cu procesul romanizarii a avut loc si procesul crestinarii

poporului roman care a inceput din sec III d Hr. si care e cea de-a II-a componenta aetnogenezei romanesti. Acest element al crestinarii distinge poporul roman de

popoarele vecine, pt ca poporul roman s-a nascut direct crestin si nu a fost crestinatulterior, asa cum s-a intamplat cu slavii