ORGANIZAREA SOCIALA SI NORMELE DE CONDUITA INTRE 271-275 SI SECOLUL IX D CH

Aceasta perioada coincide cu etnogoneza romaneasca si cu afirmarea obestei satesti ca forma de organizare a populatiei daco-romane. Retragerea aureliana a aparatului administrativ roman si al armatei romane nu a insemnat abandonul teritoriului carpato-danubiano-pontic intrucat marea masa a poporului daco-roman a ramas pe loc, iar legaturile acesteia cu lumea romana nu au incetat.Din considerente de ordin stategic, Imperiul Roman a continuat sa manifeste interes pentru provinciile Daciei, iar Roma a mentinut o legatura continua si a organizat un intreg sistem de aparare cu garnizoane militare permanente. Pe langa relatiile militare, au continuat si relatiile economice care sunt dovedite arheologic prin obiecte romane ulterioare retragerii aureliene.Acesta este contextul istoric in care are loc etnogeneza romaneasca care a parcurs 2 etape:

1. romanizarea dacilor si a formarii poporului daco-roman2. formarea poporului roman ca un popor cu identitate proprie

RomanizareaProcesul de romanizare a inceput inainte de cucerirea romana, durand si dupa retragerea aureliana si a condus la formarea unei populatii omogene daco-romane, continuitoare a traditiilor cetatenilor romani ai foste provincii. Ca proces a incemnat o sinteza etnica a autohtonilor geto-daci si colonistii romani dar si o sintezi lingvistica dintre limba vorbita de autohtonii geto-daci si latini. Aceasta a dus la formarea limbi romane.

CrestinizareaProcesul de crestinizare a inceput in secolul 3 si reprezinta elementul distinctiv al poporului daco-roman fata de popoarele barbare pagane. Intrucat procesul de crestinizare a poporului daco-roman a reprezentat o componenta a etnogenezei romanesti, inseamna ca , spre deosebire de toate popoarele vecine, poporul roman s-a nascut ca unul crestin si nu a fost crestinizat ulterior asa cum s-a intamplat cu slavii, maghiarii. In acest sens este existenta in limba romana a sinonimiilor lege romaneasca – lege crestina si roman-crestin.

RuralizareaSub aspectul organizarii sociale, dupa retragerea aureliana, poporul daco-roman si-a conturat existenta in formele stravechi de organizare si anume obstile satesti. Astfel pe fondul decaderii vietii urbane asistam la un proces de ruralizare a vietii sociale si in acest context, obstea sateasca devine singura forma de convietuire a poporului daco-roman. Obstea a reprezentat o forma de organizare sociala care a parcurs mai multe etape. a) In comuna primitiva asistam la existenta obstilor gentilice constituite pe baza legaturilor de rudenie.b) Dupa formarea satului, obstea sateasca dobandea un carácter teritorial. Obstea sateasca datorita caracterului sau

teritorial a supravietuit aparitiei statului si a reprezentat un element plasat la mijlocul distantei distre stat si societatea gentilita.

Caracterele obstii satesti1. caracterul teritorial : obstea sateasca e o asociatie de gospodarii familiale reunite pe baza unui teritoriu stapanit in

comun. Termenul care desemneaza teritoriul stapanit in comun este cel de “mosie”.2. caracter agrar sau pastoral : caracterul agrar e determinat de indeletniciri traditionale ale poporului roman:

agricultura si cresterea vitelor. Acestor indeletniciri era corespunzator teritoriul obstei ce era in campii de cultura care cuprindeau padurea adica teritoriul destinat cresterii vitelor. Cresterea vitelor s-a realizat intr-o forma pastorala specifica, prin transhumanta. Activitatea pastorala era cu caracter secundar iar pe de alta parte caracterul de stabilitate al ocuparii pastorale era dat intocmai de destinatia specifica acordata unot terenuri aflate in hotarul obstei, cele utilizate exclusiv pentru pasunat.

ORGANIZAREA OBSTEI SATESTI

Obstea sateasca se organizeaza in vederea desfasurarii in conditii optime a agriculturii si al pastoritului ( principalele indeletniciri din cadrul obstei). Obstea sa gasea in forma arhaica si nu se cunoaste stratificarea sociala a membrilor sai.Organele de conducere ale obstei erau:1. Adunarea generala a membrilor obstei – cuprindea toti membrii majori ai obstei, majoratul fiind ficat fie in raport cu varsta intre 18-30 de ani, fie in raport cu data casatoriei. Femeile participau la adunarile acelea la care urmau sa se adopte hotarari in ceea ce le priveste. Aceasta adunarea avea urmatoarele atributii: - hotaraste asupra patrimoniului obstei - Organizeaza munca colectiva- Supravegheaza relatiile de familia- Rezolva conflictele dintre membrii obstei- Ratifica transferuri de bunuri dintre membrii obstei si incheie diferite conventii- asigura organizarea si intretinerea bisericii satutlui si a cultului religios

2.Sfatul oamenilor buni si batrani – cuprinde cei mai respectati oameni ai obstei, membrii de baza cu atributii jurisdictionale

3.Alesii obstei – erau persoane imputernicite cu exercitarea unor atributii speciale. Denumirea acestora amintesc de denumirile unor dregatori din statul feudal ceea ce demonstreaza continuitatea poporului roman:- vornicul – strange contributiile membrilor obstei- postelnicul – are grija de biserica satului- logofatul – este stiutor de carte si scrie actele obstei- nemesnicul – are grija de gardurile campiei de cultura- jitarul – pazea recolta- judele – este seful militar al satului si are atributii jurisdictionaleAlesii obstei se aflau sub controlul permanent al Adunarii Generale a obstei care ii numea, ii revoca din functii si le stabilea atributiile si controla exercitarea acestora.

Obstea sateasca estea cea mai simpla forma de organizare teritoriala a poporului daco-roman ceea ce nu exclude posibilitatea incadrarii ei in forme teritoriale mai vaste precum uniuni de obsti sau confederatii de obsti. Intr-adevar din considerente de natura economica precum folosirea unitara a versantului unui munte , a vaii unui rau sau din necesitati de natura militara legate de organizarea apararii in comun, uneori obstile se organizau in uniuni satesti pastrandu-si nealterata autonomia. Unele dintre unilunile de obsti au evoluat spre forme de organizare de natura politica de unde au rezultat formatiunile prestatale de tip feudal. Confederatia obstei avea un organ suprem de conducere, Marele sfat, alcatuit din reprezentantii obstilor componente ce aveau urmatoarele atributii :

- rezolvau problemele patrimoniale comune- solutioneaza conflictele dintre obstile componente- stabileste contributia fiecarei obsti- organizeaza apararea satelor

NORMELE DE CONDUITA ALE OBSTII SATESTI

NORME CE REGLEMENTEAZA PROPRIETATEA :Stapanirea exercitata de membrii obstei imbraca 2 forme a) stapanirea devalmasa – paduri, pasuni, ape iar in epoca obstei arhaice si turmele comune, moara satului, bogatiile subsolului. Un corolar al stapanirii devalmase era in posibilitatea membrilor obstei de a instraina parti din mosia satului in vederea pastrarii unitatii si integritatii acestirab) stapanirea individuala I – munca proprie depusa de fiecare membru al obstei pentru amenajarea unui nun aflat anterior in devalmasie si care dobandeste prin incorporarea acelei munci o valoare economica noua.Prima desprindere de fondul devalmas a fost terenul pe care membrii obstei si-au intemeiat casa si curtea, ceea ce rezulta ca la romani intalnim sub numele de “herediu” locul de casa si gradina. Semnul distinctiv al trecerii gospodariei comune in stapanirea individuala il reprezinta gardul. Membrii obstei puteau lua in stapanire individuala si anumite parti din restul hotarului devalmas. De ex , loturile de cultura obtinute prin defrisari adica stapanirile locuresti. Trecerea terenurilor din stapanire devalmasa in stapanire individuala se face cu acordul si cu supravegherea obstei. Procesul de trecere a terenurilor din stapanire devalmasa in stapanire individuala nu a insemnat dezagregarea obstilor satesti intrucat obstea a continuat sa traiasca, sa exercite si asupra teritoriilor in stapanirea individuala de drept superior de supraveghere si control, care s-a materializat in Legea Tarii prin institutia dreptului de protinis ( dreptul de precumparare sau de rascumparare)

NORME PRIVITOARE LA RELATIILE DE MUNCA

Fiind o comunitate de munca, obstea sateasca a organizat indeletnicirile principale, agricultura si cresterea vitelor statuand, in norme speciale referitoare la - repartitia campului de cultura intre membrii obstii, - stabilirea felului culturii, suprafata fiecarui lot, - stabilirea tipului de desfasurare a unor activitati agricole, - norme referitoare la stabilirea locurilor si prerioadelor de pasunat, - norme referitoare la impartirea productiei turmelor comune.Existau norme de conduita constituite pe masura paritiei unor activitati noi , vanatoarea si pescuitul, norme potrivit carora cei care realizau asemenea activitati necesitau pregatire speciala.

NORME REFERITOARE LA FAMILIE, SUCCESIUNI SI OBLIGATII

In perioada obstei arhaice , familia unica compusa din parinti si copii, reprezinta elementul structural al obstei, caracterizat prin aceeasi egalitate a membrilor ca si obstea in ansamblul ei. Egalitatea, la nivelul familiei era determinata ca si in cazul obstei de munca in comun, desfasurate in cadrul gospodariei si stapanirea comunca asupra patrimoniului familiei. Existau obligatii reciproce de intretinere atat intre parinti si copii cat si intre soti.In materia organizarii familiei, casatoria se realiza pe liberul consimtamant al partilor insotita de bunacuviinta religioasa, intre soti existand deplina egalitate in pronuntarea motivelor de divort irevocabile.In materia succesiunilor, descendentii aveau egala vocatie succesorala la mostenirea mosiei familiei, fiind recunoscut totodata si dreptul la mostenire al sotului supravietuitor. In materia obligatiilor, toti membrii obstei aveau deplina capacitate de a incheia conventii. Cea mai raspandita conventie era vanzarea . O alta conventie des intalnita era de schimb dat fiind caracterul natural al economiei acelei perioade.

NORME REFERITOARE LA RASPUNDEREA SI SOLUTIONAREA LITIGIILOR

Raspunerea membrilor obstei pt faptele ilicite cauzatoare de prejudicii precum si colutionarea conflictelor dintre membrii obstei se realizau pe baza sistemului solidaritatii rudelor si compozitiunii voluntare ( + legea talionului). Solidaritatea obstei se manifesta atunci cand acesta trebuia sa raspunda pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite de unul dintre membrii sai asupra unui membru al obstei invecinate.In materia probelor se contureaza inca din acea perioada unele probe fundamentale : juramantul cu brazda si proba cu juratori pe cale le vom regasi reglementate si in Legea Tarii, ceea ce atesta continuitatea poporului roman.In materia procedurii : Judele si sfatul oamenilor buni si batrani – aceste instante aveau competenta de a cerceta litigii deduse spre solutionare si de a pronunta hotarari care sa contina sanctiuni la adresa membrilor obstei mergand pana la excluderea membrilor din colectivitate. Pe plan probativ se contureaza o serie de probe fundamentale in practica judiciara : juramantul pe brazda si proba cu juratii ceea ce arata continuitatea poporului roman si pe planul institutiilor juridice.