ISA Zi Prezentare_Capitolul 1_2016

8/17/2019 ISA Zi Prezentare_Capitolul 1_2016

http://slidepdf.com/reader/full/isa-zi-prezentarecapitolul-12016 1/47

Capitolul 1

Noţiuni de bază

privind

instrumentele software



Agenda

• Istoricul limbajelor de programare

• Etapele elaborării programelor de aplicaţii şirolul economiştilor

• Instrumente pentru dezvoltarea aplicaţiilor • Instrumente software pentru economişti

• Tendinţe în instrumente software



1.1 Istoricul limbajelor de programare

• Orice activitate dintr-o organizaţie se desfăşoară cu ajutorulcalculatorului.

• Programele de aplicaţii s-au diversificat în permanenţă şi odată

cu acestea instrumentele software.

• Instrumentul software este un program folosit deinformaticieni sau utilizatori pentru dezvoltareaprogramelor de aplicaţii.



• Istoria instrumentelor software a început odată cu primelecalculatoare (anii ’50 sec. XX).

• În afara limbajelor de programare avem la dispoziţie omultitudine de alte instrumente software:

– SGBD-urile,

– programe de calcul tabelar,

– produsele CASE,

– programele pentru gestiunea informaţiilor personale etc.



Evolutia limbajelor de programare

Evoluţia limbajele de programare care a fost determinată de:

– performanţele calculatoarelor electronice,

– progresele din teoria şi practica programării.

Limbajele de programare sunt grupate în cinci categorii:

– limbaje maşină,

– limbaje de asamblare,

– limbaje de nivel înalt,

– limbaje din generaţia a patra - 4LG (limbaje de nivel

foarte înalt),

– limbaje naturale.



Limbaje maşină

• În primii ani ai dezvoltării programelor, fiecare procesor aveapropriul set de instrucţiuni, care forma aşa numitul limbaj

maşină.

• Toate instrucţiunile de programare erau redactate în codbinar, formând secvenţe de cifre binare pentru adrese, dateşi operaţii.

• Ex. 0110 1010 0110 1011 poate semnifica operaţiunea deadunare.

Dezavantaje:

• dificultatea scrierii şi, mai ales, a înţelegerii programelor;

• lipsa portabilităţii programelor (imposibilitatea executării lorpe alte tipuri de calculatoare decât cel pentru care au fostelaborate.



Limbajele de asamblare

• Limbajele de asamblare au permis reducerea dificultăţilor

specifice programării în limbaj maşină, prin folosirea unorabrevieri alfabetice (mnemonice) în locul şirurilor de 0 şi 1.

• De exemplu, instrucţiunea „ADD R1, R2, R4” semnificăadunarea valorilor conţinute în registrele de memorie R1 şiR2, iar rezultatul este scris în registrul R4.

• Codurile de operaţii şi poziţiile din memorie suntreprezentate prin simboluri → aceste limbaje se mai numescşi simbolice.

• Ele simplifică programarea, oferind mai multă comoditate în

scrierea sau citirea şi înţelegerea programelor.



• Programele scrise în limbajele de ansamblare trebuie

traduse în limbajul maşină, pentru a putea fi executate pecalculator.

• Această operaţiune este realizată prin intermediul unorprograme speciale, numite ansambloare.

• Asambloarele preiau programele sursă

şi le convertesc înprograme obiect executabile.

• Principalele limbaje din această categorie sunt: ASSIRIS, ASSEMBLER, MAGIRIS.

• Limbajele de asamblare permit utilizarea mai eficientă aresurselor calculatorului şi sunt mai rapide la execuţie →

sunt utilizate pentru dezvoltarea software-ului de sistem.



• Limbajele maşină şi cele de asamblare sunt consideratede nivel redus.

• O dată cu lansarea limbajului FORTRAN (1954) s-atrecut la generaţia limbajelor de nivel înalt (evoluate).

• Din această categorie fac parte: COBOL, BASIC, C şiC++, ADA, PROLOG etc.



• Pentru a fi executat, programul sursă, scris într -un limbaj de

nivel înalt, trebuie convertit în program obiect.• Această operaţiune este realizată prin intermediul unor

programe speciale, numite interpretoare sau compilatoare.

• După compilare/interpretare urmează editarea de legături,

în care programul obiect este completat cu module preluatedin bibliotecile sistemului de operare.



Avantajele limbajelor de nivel înalt:

• creşterea productivităţii muncii de programare;

• portabilitatea programelor ;

• posibilitatea scrierii de programe de către persoane mai

puţin calificate decât în cazul limbajelor de ansamblare.

Dezavantajele limbajelor de nivel înalt

• sunt mai puţin eficiente decât limbajele de asamblare, dinpunctul de vedere al utilizării resurselor calculatorului;

• necesită mai mult timp de execuţie.



Caracteristici comune limbajelor 4GL

• sunt centrate în jurul bazelor de date, în mod deosebit acelor relaţionale, oferind facilităţi pentru stocarea şiinterogarea datelor din bază;

• sunt limbaje declarative /neprocedurale: accentul este

pus pe ceea ce trebuie să facă aplicaţia şi nu cumtrebuie să facă au simplificat mult procesul de

programare;

• pun la dispoziţie o interfaţă grafică prietenoasă, GUI

(Graphical User Interface – Interfaţă grafică utilizator).



Avantajele limbajelor 4GL

• posibilitatea dezvoltării de noi aplicaţii mai ieftine şi mairapid;

• uşurinţa întreţinerii aplicaţiilor;

• posibilitatea ca utilizatorii să-şi dezvolte propriile aplicaţii. Apariţia acestor limbaje → un nou concept – utilizatorulfinal informatizat (end user computing).



Limbajele naturale

• Ultimul pas în evoluţia limbajelor de programare îl reprezintălimbajele naturale (limbaje de programare de generaţia a

cincea).• Ele îşi propun utilizarea limbajului uman în programarea

calculatoarelor.

• Cele mai cunoscute: limbajele INTELLECT şi ELF.

• Aceste limbaje sunt adesea folosite ca interfeţe pentruinstrumentele 4GL.

• Principalul lor neajuns este legat de translatarea programelordin limbajul natural în limbaj maşină, o operaţiune extrem decomplexă şi costisitoare din punctul de vedere al resurselorhardware solicitate.

• Ele sunt integrate cu aplicaţiile de inteligenţă artificială. Unastfel de exemplu îl reprezintă LISP.



1.2. Etapele elaborării programelor de aplicaţii şirolul economiştilor

• Dezvoltarea programelor de aplicaţii presupune parcurgereaunui proces format din mai multe etape care

formeazăciclul de

viaţă al programelor de aplicaţii.

• Există numeroase metodologii de dezvoltare a programelor, cediferă între ele prin numărul etapelor, conţinutul şi organizarealor.

• Etapele comune majorităţii metodologiilor, şi rolul economiştilorde-a lungul procesului de dezvoltare:

1. Micr oanaliză

2. Analiză3. Proiectare logică

4. Proiectare fizică

5. Implementare

6. Ex loatare i Între inere



a. Etapa de microanaliză

• are ca obiectiv definirea clară a problemei şi a scopuluiurmărit.

• La finalul acestei etape se elaborează un plan de dezvoltare,care este supus spre analiză conducerii.

• Cel mai adesea, economiştii sunt cei care iniţiază

dezvoltarea de noi aplicaţii. Chiar dacă iniţiativa aparţinealtor categorii de personal, rolul economiştilor rămâneimportant, deoarece ei trebuie să elaboreze planul dedezvoltare, în care se face o estimare a cheltuielilor şibeneficiilor potenţiale ale aplicaţiei propuse.



b. Etapa de analiză

• precizează funcţiile pe care le va realiza noua aplicaţie.

Sunt urmărite trei obiective: – descrierea sistemului informaţional existent (documentele

primare, fluxurile de informaţii din sistem, prelucrările şirapoartele);

– identificarea şi definirea cerinţelor pentru noua aplicaţie; – documentarea detaliată a tuturor cerinţelor, funcţionale şi

nefuncţionale.• În finalul etapei de analiză: documentaţi a necesară proiectării

• Economiştii joacă un rol determinant. Ei descriu documenteleprimare, prelucrările realizate în sistem, procedurile decontrol, modalităţile de obţinere a informaţiilor şi de prezentarea acestora în rapoarte.



c. Proiectarea logică

se derulează prin intermediul a trei paşi (subfaze):

• proiectarea formularelor/formatelor (pentru culegereadatelor) şi a rapoartelor ;

• proiectarea interfeţelor şi a dialogurilor , pentruevidenţierea modului de comunicare a utilizatorului cuprogramele şi echipamentele;

• proiectarea logică a bazelor de date, prin care esteconcepută schema relaţională a bazei de date, subforma unui ansamblu de tabele normalizate între careexistă legături.

• Economiştii pot juca un rol important dar trebuie sădeţină cunoştinţe suplimentare de informatică, precum:modelul relaţional şi normalizarea bazelor de date,tipurile de obiecte din formularele, limbajul SQL.



d. Proiectarea fizică

• are un caracter tehnic, fiind orientată spre platformele pe

care va fi implementată aplicaţia.• Specificaţiile acestei etape vor avea un pronunţat caracter

tehnic, economiştii intervenind rareori în derularea acestoractivităţi.

• Două dintre activităţile importante ale acestei etape privescproiectarea fizică a bazei de date şi proiectarea modulelorde program. De exemplu, la proiectarea fizică a bazei dedate se vor lua în considerare facilităţile de stocare şiaccesare a datelor din SGBD-ul ales, precum tipul deorganizare a fişierelor şi utilizarea indecşilor .



e. Etapa de implementare

Principalele activităţi care se desfăşoară în cadrul etapei:

• scrierea şi testarea programelor;• construirea BD;

• conversia datelor din vechea aplicaţie în formatul cerut denoua aplicaţie;

• instalarea aplicaţiei pe calculatoare;

• instruirea utilizatorilor;

• elaborarea documentaţiei aplicaţiei şi a manualelor de

utilizare, exploatare şi întreţinere.



f. Etapa de exploatare şi întreţinere

În această etapă sistemul trebuie supus revizuirilor periodice

pentru a se asigura întreţinerea:

• corectarea eventualelor erori apărute în exploatarea lui,

• îmbunătăţirea caracteristicilor sau funcţiilor, ca răspuns lamodificarea unor cerinţe organizaţionale.

Această etapă este, de obicei, cea mai costisitoare (timpul pecare şi-l petrec specialiştii din departamentele informaticereprezintă 48-60% din totalul timpului alocat pentrudezvoltarea sistemului).



1.3. INSTRUMENTE PENTRU DEZVOLTAREA

APLICAŢIILOR

Enumerarea şi descrierea instrumentelor software poateporni de la componentele programelor de aplicaţii:

• interfaţa utilizator (formulare pentru introducereadatelor, ferestre de dialog, meniuri, rapoarte etc.);

• modulele de program, care realizează prelucrările dinsistem, cum ar fi calculul salariilor, întocmirea graficelorde rambursare etc;

• baza de date, în care sunt organizate şi stocate toate

datele necesare aplicaţiei.



Mediile de programare

Mediile de programare - seturi de programe care includf uncţiile:

– introducerea şi editarea programului sursă, – transformarea programului sursă în programe executabile, – depanarea programelor.

• Ex.: MS Visual Studio, Oracle JDeveloper, OraclePowerObjects, Java, Borland Jbuilder, Borland Delphi, IBMVisual Age, Sybase PowerBuilder.

• În MS Visual Studio sunt incluse mai multe limbaje deprogramare, cum ar fi: Visual Basic, C# sau C++.



• Pentru stocarea şi gestionarea volumelor mari de date

se folosesc sistemele de gestiune a bazelor de date.• Majoritatea aplicaţiilor stochează datele în BD.

• Bazele de date cel mai des întâlnite sunt cele organizatedupă modelul relaţional: Oracle, DB2, Sybase SQL

Server, MS SQL Server, MS Access, MS Visual FoxPro.



• În condiţiile globalizării afacerilor şi a dezvoltării reţelelorde calculatoare se simte din ce în ce mai mult nevoiadistribuirii resurselor informaţionale ale companiei pe maimulte calculatoare.

• Dezvoltarea unei aplicaţii distribuite impune apelarea laarhitectura client – server , care presupune conceperea

aplicaţiei în două categorii de componente: – componente client, care solicită anumite servicii,

– componente server , care furnizează servcii.



• Comunicarea între două componente aflate pe calculatoarediferite sau mascarea eterogenităţii platformelor hardware şisoftware sunt rezolvate prin intermediul soluţiilor middleware.

• Cele mai cunoscute modele midleware sunt RPC (RemoteProcedure Call), RMI (Remote Method Invocation), ODBC

(Open Database Connectivity) şi CORBA (Common ObjectRequest Broker Architecture).



• În cazul în care firma nu dispune de resurse financiare caresă-i permită achiziţionarea unor produse program, poateapela la soluţii freeware.

• Există instrumente de dezvoltare software gratuite.

• Cel mai răspândit limbaj de programare folosit în medii deprogramare gratuite este Java.



• Un SGBD gratuit, care reuşeşte să ajungă la un nivel de

complexitate a prelucrării datelor comparabil cu cel alcelor mai bine vândute SGBD-uri este PostgreSQL.

• Spre deosebire de alte SGBD-uri gratuite (MySQL),PostgreSQL este capabil să rezolve interogări complexeadresate bazelor de date pe care le gestionează.

• La capitolul SGBD-uri gratuite începe să concureze şiunul dintre cele mai performante SGBD-uri relaţionaledin lume, Oracle, prin lansarea versiunii OracleDatabase 10g Express Edition.



• Dezvoltarea aplicaţiilor Web presupune folosirea unor

platforme diferite de mediile de programare specificateanterior.

• Pentru realizarea rapidă a unor site-uri Web se poate

apela la programul MS FrontPage.

• Uşurinţa în utilizarea acestui instrument software este datăde asemănarea interfeţei sale cu interfeţele programelordin cadrul MS Office, de faptul că utilizatorul nu este nevoit

să înveţe limbajul HTML şi de folosirea unor şabloane.



• Trecerea la site-uri mai complexe nu presupune doar

folosirea resurselor unei baze de date, ci şi elementegrafice care să atragă atenţia utilizatorului.

• Pentru construirea site-urilor Web complexe:Dreamweaver , ColdFusion, Flash şi RoboDemo.

• Aplicaţiile Web pot conţine elemente de limbaj împrumutate din mediile de programare tradiţionale, cumar fi VB Scripts sau Java Scripts.



1.4. INSTRUMENTE SOFTWARE PENTRU ECONOMIŞTI

Economiştilor li se oferă astăzi o serie de instrumente

software cu ajutorul cărora pot să-şi dezvolte propriile aplicaţiiinformatice (de complexitate mai redusă):

– instrumentele CASE,

– programele de calcul tabelar,

– sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD),

– instrumentele pentru crearea de pagini Web,

– instrumentele pentru organizarea informaţiilorpersonale.



CASE (Computer Aidded Software Engineering)

• CASE reprezintă un instrument pentru automatizarea procesului

de dezvoltare a programelor .• Economiştii pot realiza :

– planificarea resurselor financiare alocate proiectelor de sistemeinformaţionale,

– redactarea cerinţelor funcţionale ale aplicaţiei, – participarea activă la întocmirea specificaţiilor de proiectare a

programelor,

– generarea automată a programelor sau a bazei de date fără aavea cunoştinţe tehnice privind limbajul de programare sauSGBD-ul folosite,

– testarea programelor,

– generarea automată a documentaţiei pentru aplicaţia dezvoltată.• Cele mai cunoscute instrumente CASE sunt Oracle Designer şi

Visible Analyst.



• Programele pentru gestiunea informaţiilor personaleau rolul de a ajuta utilizatorii în stocarea, organizarea şiextragerea informaţiilor privind clienţii, diferite activităţi,

întâlniri, şedinţe etc.

• De exemplu, informaţiile pot fi extrase şi prezentate subdiverse forme: un calendar electronic, o listă de întâlnirisau o planificare în timp a activităţilor unui proiect.

• Cele mai cunoscute programe: Lotus Organizer şiMicrosoft Outlook.



Furnizorii de software destinate nespecialiştilor oferăastăzi pachete integrate de programe sub forma unorsuite de programe î n care se regăsesc:

• un SGBD,

• un program de calcul tabelar,

• un program pentru gestiunea informaţiilor personale,

• un procesor de texte,

• un procesor pentru grafică.



Principalele suite de programe şi componentele lor

Pachete (suite) Microsoft

Office

Lotus

SmartSuite

Corel

WordPerfect

Office

Calcul tabelar Excel Lotus 1-2-3 QuatroPro

SGBD Access Approach Paradox

Gestiunea

informaţiilor

personale

Outlook Organizer Corel Central



1.5. TENDINŢE ÎN INSTRUMENTELE SOFTWARE

• Ca o tendinţă generală se observă predilecţia

companiilor către achiziţia programelor de aplicaţii de lafurnizorii specializaţi, în detrimentul dezvoltării lor încadrul campaniei, cu forţe proprii sau prin angajarea despecialişti.

• În acest context, două acronime au devenit extrem depopulare: ERP şi ASP.



ERP (Enterprise Resource Planning)

• ERP reprezintă o mega-aplicaţie multi-modulară care

integrează procesele economice şi optimizeazăresursele disponibile ale organizaţiei, reunind toatefuncţiunile sale într -o singură soluţie software.

• ERP elimină barierele departamentale, prin

integrarea tuturor sistemelor informaţionaletranzacţionale într -o singură bază de date, accesibilăoricui din organizaţie.



ERP (Enterprise Resource Planning)

• ERP urmăreşte eliminarea graniţelor organizaţiei cu partenerii săide afaceri. Două aplicaţii, adesea incluse în soluţiile ERP, stau

drept mărturie: – CRM (Customer Relationship Management), centrată pe

gestiunea relaţiilor cu clienţii,

– SCM (Supply Chain Management), orientată spre gestiunea

relaţiilor cu furnizorii.• ERP nu realizează doar integrarea funcţională, ci şi pe cea

tehnologică. Sub egida sa sunt reunite diverse tehnologii, precum:groupware, EDI (Electronic Data Interchange), Internet, Intranet,data warehouse (depozite de date) etc.



• Avantajele soluţiilor ERP:

– reducerea costurilor producţiei şi a stocurilor,

– planificarea integrală a resurselor întreprinderii,

– îmbunătăţirea productivităţii globale,

– maximizarea profitului prin flexibilitate şi reactivitate sporităla cerinţele pieţei.

• Neajunsurile soluţiilor ERP:

– preţul foarte mare, – timpul îndelungat de implementare,

– adaptabilitatea redusă la condiţiile particulare din firmă.



ASP (Application Service Providers)

• ASP a devenit cunoscut odată cu tendinţa de externalizare a

serviciilor informaţionale, în scopul reducerii costurilor şi îmbunătăţirii performanţelor acestora.

• Externalizarea serviciilor informaţionale este posibilă prinapelarea la furnizorii specializaţi, numiţi ASP (Application

Service Providers).



ASP (Application Service Providers)

• ASP reprezintă o companie care dezvoltă şi furnizeazã

servicii informaţionale folosite în comun de mai mulţiutilizatori, care plătesc un abonament sau taxe de folosire,serviciile fiind furnizate dintr-o locaţie centrală prin Internetsau printr-o reţea privată.

• Un ASP permite clienţilor săi accesul la un mediu de aplicaţiicomplet, preocupându-se de investiţiile necesare în licenţede aplicaţii, servere, angajaţi şi alte resurse.



Beneficiile serviciilor ASP:

• investiţii iniţiale modeste şi predictibilitatea costurilor (se

plăteşte o taxă fixă pe principiul “plăteşti pe măsură ceutilizezi”);

• posibilitatea de a fi mereu în pas cu progreseletehnologice;

• posibilitatea închirierii aplicaţiilor scumpe;• acces la suport tehnic şi consultanţă de specialitate

pentru servicii cu înalt nivel tehnologic;

• obţinerea de aplicaţii funcţionale într -un interval de timp

foarte scurt.



La ora actuală: tendinţa extinderii serviciilor furnizate,conceptul ASP fiind înlocuit cu XSP (X semnifică serviciigenerice).

XSP nu oferă doar aplicaţii, ci şi tehnologii, sisteme şiprocese economice.

Modelul XSP promite numeroase beneficii:

• firmele vor putea să cumpere doar funcţionalitatea pe careo doresc şi atunci când o doresc, reducând astfel investiţiile

în tehnologiile informaţionale;

• firmele pot activa pe piaţă nu doar pe post de consumatorde servicii ci şi cel de furnizor etc.



În ceea ce priveşte strict limbajele de programare,

reţinem tendinţele:

• limbajele orientate-obiect,

• limbajele orientate-Internet,

• limbajele naturale.



• Limbajele orientate-obiect modelează sistemulinformaţional sub forma unui set de obiecte careinteracţionează între ele prin schimbul de mesaje.

• Un obiect integrează datele şi acţiunile (procedurile) carepot fi executate asupra datelor, numite metode.

• Astfel, spre deosebire de limbajele anterioare, datele şiprogramele de prelucrare a acestora nu mai sunt

separate.• Ex. Contul de card al unui client reprezintă un obiect.

• Numele clientului, adresa sa, numărul contului, numărulcardului, soldul contului, limita de credit reprezintădatele, referite şi ca proprietăţi, iar retragerea denumerar, depunerea, transferul bancar, schimbareacardului reprezintă acţiuni, numite metode, care descriucomportamentul obiectului.



• Dezvoltarea limbajelor orientate-obiect a determinatapariţia programării vizuale.

• Limbajele vizuale dispun de un mediu grafic ce permiteprogramatorilor să dezvolte aplicaţii prin manipulareadirectă a unor imagini, în loc de scrierea de programe.

• Ex. Visual Basic (cel mai cunoscut), DELPHI, PowerObjects, Visual C++.

• Limbajele de programare orientate-obiect au influenţat şialte domenii ale sistemelor informaţionale: există metodede analiză şi proiectare orientate-obiect, sisteme de

gestiune a bazelor de date orientate obiect (SGBDOO),instrumente CASE orientate-obiect.



• Limbajele orientate-Internet se referă la tehnologiile carestau la baza dezvoltării aplicaţiilor Web, cele maiimportante fiind limbajele HTML şi XML.

• HTML (HyperText Markup Language) - limbaj dedescriere utilizat pentru crearea paginilor Web sub formadocumentelor hypertext sau hypermedia.

• HTML este derivat din SGML (Standard GeneralizedMarkup Language) - metodă de reprezentare a limbajelorde formatare a documentelor.

• XML (eXtensible Markup Language) - nu este un limbaj

de descriere a formatului unei pagini Web, ci un limbaj dedescriere a conţinutului paginilor Web. De exemplu,informaţiile privind zborurile aeriene de pe pagina Web aunei agenţii de turism vor fi descrise prin intermediul tag-urilor XML. Este derivat tot din standardul SGML.

ISA Zi Prezentare_Capitolul 1_2016

Documents

Transcript of ISA Zi Prezentare_Capitolul 1_2016