1

Cursul 1 Teoria generală a dreptului comparat - ştiinŃă şi metodă de studiu (analiză selectivă); Dimensiunea comparativă a devenit una din caracteristicile majore ale gândirii juridice contemporane1şi după părerea noastră a devenit chiar una dintre componentele variabile ale acestei gândiri, consecinŃă a dezvoltării diacronice a societăŃilor constituite în stat sau a societăŃii internaŃionale şi implicit a prefacerii valorilor. Din acest punct de vedere se poate aprecia că studiul dreptului şi inclusiv a dreptului comparat poate fi corelat într-o mare măsură cu studiul istoriei în diferite etape ale evoluŃiei sale.

Putem astfel, considera că în istoria formării dreptului trebuie reŃinută perioada receptării dreptului imperial de către popoarele supuse.

Debutul acestei perioade începe după opinia noastră cu fenomenul receptării dreptului roman, aplicabil în multe Ńări ale lumii, secole de-a rândul, chiar după căderea imperiului roman.

În Germania sau în Grecia dreptul roman s-a aplicat în mod direct până în secolul nostru. În Anglia primul document cu caracter constitutional , Magna Carta de la 1215, era redactat

în limba latină. În FranŃa, dreptul roman a fost aplicat melanjat (cum spun francezii) împreună cu cutumele

şi normele locale. Tot în abordare retrospectivă poate fi reŃinută receptarea dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introdus codul civil şi codul comercial francez în Italia, Olanda,

Belgia şi Luxemburg. Legea franceză a devenit apoi aplicabilă în fostele colonii franceze care, chiar după

dobândirea independenŃei, şi-a menŃinut aplicabilitatea. De asemenea, anumite state în care influenŃa culturii şi ştiintei juridice franceze a fost

preponderentă au adoptat reglementări specifice, inspirate după modelul francez, printre care se numără şi România.

Într-o altă parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului britanic. Common-law, aşa cum este denumit acest sistem, s-a extins în fostele colonii britanice

(Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu excepŃia Quebec-ului, unele state anglofone din Africa). În India s-a realizat un sistem de o deosebită originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus tradiŃional cu dreptul britanic, care pentru prima dată în lume, a fost codificat.

Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu excepŃia provinciei Louisiana (fostă colonie franceză care a receptat dreptul francez).

În S.U.A., common-law adus de coloniştii englezi s-a adaptat structurii federale a acestei Ńări, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original.

Şi exemplele ar putea continua.

1 Victor Dan Zlătescu, Geografie juridică contemporană, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică , Bucureşti, 1981, p.5şi urm. Cercetarea comparativă a devenit în zilele noastre o metodă curentă care conferă, indiscutabil, o optică mai complexă, adesea surprinzătoate, asupra propriei legislaŃii şi perspectivelor acesteia, ca şi asupra locului pe care îl ocupă sistemul juridic al fiecărei Ńări în ansamblul marilor sisteme juridice ale lumii contemporane. Dintr-un studiu, cel mai adesea exegetic, aplecat în mod exclusiv asupra propriei legislaŃii, cercetarea juridică îşi găseşte o nouă dimensiune, dobândeşte un orizont mai vast, devenind capabilă să aprecieze mai bine locul şi valoarea reală a fiecărei instituŃii, dacă nu a fiecărei reglementări în parte.

2

Dar, pentru cursul nostru, exemplele menŃionate mai, le considerăm semnificative pentru a marca perioada de început a conturării marilor sisteme de drept contemporane şi implicit a originii dreptului compat ca ştiinŃă şi metodă de studiu a acestor sisteme.

Cursul contribuie la însuşirea de către studenŃi a teoriei generale a dreptului comparat cu aplicare în domeniul dreptului în general şi al dreptului constituŃional în special, cu referire la tema în discuŃie a drepturilor omului şi cetăŃeanului şi la protecŃia acestor drepturi şi libertăŃi la nivel statal, regional şi universal.

Teoria comparatistă este folosită de toate ramurile de drept în studiile efectuate. Metoda comparativă face parte dintre metodele cercetării ştiinŃifice juridice. Un studiu comparat este, dincolo de o opŃiune doctrinară, un imperativ determinat de

procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.2 Logica defineşte comparaŃia ca pe o operaŃie ce urmăreşte constatarea unor elemente

identice sau divergente la două fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a trăsăturilor, ramurilor, şi normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoasă în procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.3

Masteranzii trebuie să înŃeleagă că dreptul comparat acoperă un aspect dual : dreptul comparat ca ramură de drept şi dreptul comparat ca metodă de studiu.

Disciplina de studiu îşi justifică utilitatea prin faptul că la ora actuală există o ConstituŃie pentru Europa şi constituŃiile statelor membre ale Uniunii Europene. Rezultă astfel necesitatea

unui studiu al raporturilor dintre dispoziŃiile ConstituŃiei pentru Europa şi dispoziŃiile

ConstituŃiilor statelor membre ale U.E., precum şi raportarea acestor sisteme constituŃionale la

standardele relevante cu caracter de universalitate.

Sistemul regional european nu poate fi abordat ca un sistem înschis, el trebuie privit ca un sistem deschis către sistemul universal şi în acest sens vom extinde metoda comparativă la standardele O.N.U..

În acest context, vor fi supuse analizei comparatiste în materie, ConstituŃia pentru Europa, zece constituŃii ale unor state membre ale Uniunii Europene precum şi standardele relevante în materie ale Uniunii Europene, ale Consiliului Europei şi ale O.N.U..

Dreptul comparat nu este o ramură de drept care să cuprindă un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.

În literatura de specialitate, atunci când se vorbeşte de natura juridică a dreptului comparat, s-au formulat două opinii :

a) dreptul comparat ca ştiinŃă a dreptului ; b) dreptul comparat ca metodă de studiu. Dreptul comparat ca metodă de studiu, după opinia nostră, poate fi definit ca un ansamblu

de procedee potrivit cărora se realizează compararea unor standarde juridice dintr-un anumit domeniu de reglementare, a unor norme, a unor reglementări, a unor instituŃii sau a unor sisteme juridice naŃionale cu standardele, normele, reglementările, instituŃiile sau sistemele juridice din alte Ńări, în scopul de a evidenŃia asemănările şi deosebirile dintre ele, sau existenŃa unor elemente identice, concordante, neconcordante sau divergente.

ŞtiinŃa dreptului comparat a fixat deja anumite reguli de bază pentru utilizarea metodei comparative în drept. În literatura de specialitate sunt menŃionate cel puŃin trei reguli: prima regulă a metodei impune a compara ceeace este comparabil, a doua regulă a metodei comparative obligă să se considere termenii supuşi compaŃiei în conexiunile lor reale, în

2 Ioan Leş, Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005. 3 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1998, p.29.

3

contextul social, politic, cultural din care au rezutat, şi a treia regulă presupune ca în aprecierea termenului comparat să se Ńină seama nu numai de sensul iniŃial al normei, ci şi de evoluŃia

acesteia în timp, în procesul aplicării normei.4 Dacă în sens restrâns regula generală este că dreptul comparat are ca obiect de studiu

dreptul străin, trebue menŃionat că în sens larg, acesta reprezintă o metodă de studiu şi a dretului intern motivată de înŃelegerea complexă a propriului sistem de drept în abordare diacronică sau din punctul de vedere al metodologiei generale de tehnică legislativă.

Considerăm relevant pentru tema în discuŃie şi un îndemn pentru studiul dreptului comparat opinia domnului profesor V. D. Zlătescu potrivit căreia pentru juristul care cunoaşte, oricât de profund, numai sistemul propriei sale Ńări, contactul cu dreptul comparat capătă proporŃiile unui

reviriment şi îl îndeamnă adesea să-şi modifice multe din reprezentările pe care şi le făcuse

asupra acestui sistem. Chiar existenŃa similitudinilor – şi similitudini există numeroase între

sistemele de drept – este importantă, căci ea certifică identitatea anumitor nevoi sociale care au

reclamat reglementări asemănătoare.5 Potrivit reglementărilor constituŃionale stabilite de art.74 alin(1) iniŃiativa legislativă

aparŃine, după caz, Guvernului, deputaŃilor, senatorilor sau unui număr de cel puŃin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot.6

În derularea produrii legislative, metoda comparativă oferă legiuitorului repere importante privind standardele europene şi internaŃionale în materie, referitoare la dreptul internaŃional şi dreptul intern cu privire la tratatele ratifiate de Parlament care în conformitate cu prevederile art.11 alin.(2) din legea fundamentală fac parte din dreptul intern.

În această viziune, dorim să exemplificăm succint importanŃa analizei comparative stabilită de normelor privind tehnica legislativă.

Legea nr.24/20007 privind normele de tehnică legislativă stabileşte cerinŃele corelării proiectului de act normativ cu ansamblul reglementărilor interne precum şi armonizarea

4 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului,op. cit. p. 32. 5 Victor Dan Zlătescu, Geografie juridică contemporană, op. cit. p. 5-6. 6 ConstituŃia României din anul 1991, revizuită în anul 2003, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003. 7 Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.777 din 25 august 2004. Art. 6 alin (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienŃă legislativă. SoluŃiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinŃele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia

comunitară şi cu tratatele internaŃionale la care România este parte. Art. 12 alin (1) Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaŃiei scop în care: a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune. b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenŃei prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziŃiilor acestuia.c) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaŃionale la care România este parte. Art. 21 alin (1) SoluŃiile legislative preconzate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea. alin (2) Pevederile alin (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceeace priveşte dispoziŃiile cuprinse în tratatele internaŃionale la care Româniaeste parte. alin (3) Când este cazul, se vor face propuneri de modificare şi completare a actelor normative interne ale căror dispoziŃii nu sunt concordante cu cele ale actelor internaŃionale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.Art. 20 În activitatea pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica CurŃii ConstituŃionale în acel domeniu, practica instanŃelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum şi doctrina juridică

în materie.

4

legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia comunitară şi cu tratatele internaŃionale la care România este parte.

Rezultă că un prim argument de nivel constituŃional şi legal care poate justifica însuşirea de către masteranzi a metodei comparative de studiu se fundamentează pe următoarele principii:

- corelarea proiectelor de acte normative cu ansamblul reglementărilor interne; - armonizarea legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia comunitară;

- armonizarea legislaŃiei naŃionale cu tratatele internaŃionale la care România este

parte.

Un al doilea argument de nivel constituŃional care poate justifica însuşirea de către masteranzi a metodei comparative de studiu îl reprezintă dipoziŃiile art.20 din ConstituŃie, referitoare la tratatele internaŃionale privind drepturile omului în cuprinsul cărora sunt stabilite două reguli fundamentale în materie:

- dispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu

celelalte tratate la careRomânia este parte;

- dacă există neconcordanŃă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările

internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai

favorabile. Al treilea argument de nivel constituŃional care poate justifica însuşirea de către

masteranzi a metodei comparative de studiu îl reprezintă dipoziŃiile art.148 din ConstituŃie, referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, în cuprinsul cărora este stabilită următoarea regulă de bază: alin (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au

prioritate faŃă de dispoziŃiile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. alin (3) Prevederile alin (1) şi alin (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Al patrulea argument este de nivel general în sensul că teoria comparatistă este folosită de toate ramurile de drept în studiile efectuate.

Dreptul constituŃional comparat, abordat ca ştiinŃă a dreptului, are ca obiect de studiu cele două mari părŃi ale unei constituŃii, respectiv puterea politică sau puterea de stat precum şi drepturile libertăŃile şi îndatoririle fundamentale care vor fi analizate în temele următoare.

1

Cursul 2 Fundamentele ştiinŃifice ale dreptului constituŃional;

Sistemul dreptului este format din totalitatea subsistemelor care alcătuiesc ramurile de drept. O

primă constatare care se impune este aceea că, în delimitarea ramurilor de drept, nu poate fi trasă o linie de demarcaŃie precisă.

SeparaŃia între ramurile de drept se face prin contiguitate. Contiguitatea presupune spaŃii comune de reglementare sau discipline de graniŃă. Nu ne propunem să analizăm aceste aspecte. Ele sunt cunoscute şi tratate în doctrina juridică.

Dreptul constituŃional fiind un subsistem al sistemului unitar de drept, reŃinem următoarea definiŃie a dreptului:

,,Ansamblul regulilor de conduită, instituite sau sancŃionate de stat, reguli ce exprimă voinŃa poporului ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată de bunăvoie şi, în ultimă instanŃă, prin forŃa coercitivă a Statului”.

(1)

Dreptul constituŃional reprezintă ramura principală a dreptului care, prin regulile sale, stabileşte şi protejează valorile fundamentale ale vieŃii economice, sociale, politice şi juridice.

Din punctul de vedere al devenirii sale istorice, dreptul constituŃional se impune ca disciplină de studiu începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu apariŃia primelor constituŃii scrise.

IniŃial, în învăŃământul juridic românesc, dreptul constituŃional a fost predat împreună cu dreptul administrativ, sub denumirea de „drept public”. Şi în prezent în Marea Britanie, la majoritatea facultăŃilor de drept se predă „Dreptul constituŃional şi administrativ”. Astăzi, în lume, în afara denumirii de „Drept constituŃional” există şi denumirea de „Drept de stat” folosită în prezent în Germania, Rusia şi Austria.

Terminologia care predomină în FranŃa este aceea de „Drept constituŃional şi instituŃii politice” cu toate că există autori care folosesc şi terminologia „InstituŃii politice şi drept constituŃional” (de exemplu: Jacques Cadart, Pierre Pactet, Marcel Prélot, Jean Boulouis).

Prima catedră de drept constituŃional a fost înfiinŃată la Ferrara, în Italia, în anul 1797, fiind condusă de Giuseppe Campagnoni di Luzo. Paradoxal, deşi FranŃa în „secolul luminilor” este patria „teoriei contractului social”, care a stat la baza celor dintâi constituŃii scrise şi a adoptat prima constituŃie scrisă din Europa, în septembrie 1791, cea dintâi catedră de Drept constituŃional s-a înfiinŃat abia în anul 1834, la Paris. Ea a fost încredinŃată italianului Pellegrino Rossi.

În România, disciplina dreptului constituŃional se consolidează prin predarea şi publicarea la Facultatea de drept din Iaşi a cursului de Drept constituŃional al profesorului Constantin Stere în anul 1910, şi la Facultatea de Drept din Bucureşti a cursului „Dreptul constituŃional” al profesorului Constantin Dissescu în anul 1915, precum şi la facultatea de drept din CernăuŃi a cursului de drept constituŃional al profesorului G. Alexianu în anul 1930.

Pentru definirea noŃiunii de drept constituŃional, în cele ce urmează vom prezenta opiniile diferitelor şcoli, româneşti şi străine şi vom reŃine elementele comune ale acestor definiŃii, iar în final vom propune o definiŃie care credem că este completă şi justă.

a. Din doctrina constituŃională românească pentru lucrarea de faŃă menŃionăm definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

• Constantin Stere (2): defineşte dreptul constituŃional ca fiind „Normele după care funcŃionează

însuşi Statul, organele Statului, principiile de organizare şi funcŃionare ale organelor Statului”.

(1) Ioan Muraru, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1997, p. 17.

(2) Constantin Stere, Drept ConstituŃional, Universitatea din Iaşi, 1910, stenografiat, p. 46-55.

2

Dreptul ConstituŃional este acea parte a dreptului public care se referă la principiile de organizare şi de funcŃionare a organelor publice. Termenul de drept constituŃional susŃine autorul, este impropriu pentru a desemna această ramură a dreptului public, deoarece prin însuşi termenul de „constituŃional” pare că se face o aluzie la ConstituŃie; prin ConstituŃie se înŃelege o lege care reglementează raportul organelor publice şi principiile de organizare şi funcŃionare a lor. Din acest punct de vedere termenul „Drept constituŃional” este impropriu, fiindcă nu întotdeauna există o ConstituŃie, o lege fundamentală pe baza căreia se clădeşte întregul edificiu social al vieŃii publice şi juridice a statului.

De aceea, dintr-un punct de vedere mai general, s-ar putea numi ca în universităŃile germane „Drept de Stat”; sub această denumire, ar fi o disciplină de drept având ca obiect studiul formelor vieŃii de Stat, în general şi al principiilor de organizare şi de funcŃionare a puterilor publice, indiferent de forma de Stat, indiferent de natura principiilor pe baza cărora s-a construit edificiul vieŃii publice, indiferent de timpul în care s-a dezvoltat un Stat determinat. În continuare, autorul susŃine că denumirea de „drept constituŃional” nu prezintă dezavantaje esenŃiale faŃă de „dreptul de Stat”, deoarece majoritatea statelor contemporane au o ConstituŃie scrisă. Pe de altă parte, această constituŃie nu poate cuprinde niciodată toate principiile de organizare şi funcŃionare a organelor publice, iar conŃinutul acesteia variază de la stat la stat.

• Constantin Dissescu (3): defineşte dreptul constituŃional ca „ramură a dreptului care tratează

despre organizarea politică a Statului, constituirea suveranităŃii şi a puterilor publice”. Dreptul constituŃional mai mult organizează, se ocupă de structura politică a Statului. Statul este un organism, ca şi individul, compus din diferite organe cu atribuŃiile lor. În

organizarea socială va trebui să Ńinem cont de existenŃa individuală a fiecăruia, din două puncte de vedere: în raport cu el însuşi, în raport cu ceilalŃi, cu societatea.

Organizarea socială va trebui, pentru a-şi îndeplini scopul, să Ńină seama în acelaşi timp şi de faptele sociale izolate şi de complexitatea lor, de modul lor de a se produce unul în raport cu altul.

• G. Alexianu (4): defineşte dreptul constituŃional ca fiind „totalitatea regulilor şi principiilor după

care se organizează şi se guvernează un Stat”. În sfera de competenŃă a dreptului constituŃional intră deci toate regulile care stabilesc organele

centrale ale Statului şi modul lor de funcŃionare, precum şi organele de autonomie locală. El se ocupă în special de modul de succesiune al autorităŃii suverane, de modul de desemnare a puterii legiuitoare, organizarea şi prerogativele puterii judecătoreşti, organizarea puterii executive, răspunderea ministerială, răspunderea statului, supremaŃia constituŃională, organizarea puterii constituante.

Dreptul constituŃional este pârghia pe care se înalŃă întreaga viaŃă socială a Statului. El determină structura statului, organizează şi protejează viaŃa individuală. El influenŃează toate celelalte diviziuni ale dreptului, le determină caracteristica, le fixează cadrul de dezvoltare.

• Paul Negulescu (5): defineşte dreptul constituŃional ca acea ramură a dreptului public „care se

ocupă cu organizarea Statului, modul cum se exercită suveranitatea, împărŃirea atribuŃiilor suveranităŃii între organele sau puterile Statului, stabilirea raporturilor dintre aceste puteri, precum şi autolimitarea Statului prin garantarea dreptului individului”.

• N. Prisca (6): defineşte dreptul constituŃional ca fiind „ansamblul normelor juridice care

consfinŃesc esenŃa şi forma statului, precum şi bazele puterii de stat şi reglementează relaŃiile sociale ce apar în procesul organizării şi exercitării puterii de stat, adică acele relaŃii al căror conŃinut îl formează organizarea puterii de stat în funcŃie de teritoriu şi populaŃie, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale

(3) Constantin C. Dissescu, Dreptul ConstituŃional, Editura Librăriei SOCEC & Co, Societate anonimă, Bucureşti, 1915, p. 34-36. (4) G. Alexianu, Curs de drept constituŃional, Universitatea din CernăuŃi, 1930, p. 17-20.

(5) Paul Negulescu, Drept constituŃional Român, Editat de Alex. Th. Doicescu, Bucureşti, 1927, p. 35.

3

cetăŃenilor, sistemul de formare, organizare şi funcŃionare a organelor puterii de stat, sistemul şi principiile de organizare şi funcŃionare a organelor administraŃiei de stat, organelor judecătoreşti şi organelor procuraturii”.

• Tudor Drăganu (7): menŃionează că „NoŃiunea de drept constituŃional este utilizată frecvent

pentru a desemna nu disciplina ştiinŃifică denumită astfel, ci însuşi obiectul acesteia. În acest caz, noŃiunea de drept constituŃional este chemată să desemneze ansamblul normelor juridice care reglementează forma de stat, forma de guvernământ, organizarea şi funcŃionarea parlamentului, raporturile acestuia cu celelalte organe ale statului, inclusiv regulile cu orice alt obiect, dacă sunt consacrate prin însuşi textul constituŃiei”.

• Ioan Muraru (8): defineşte dreptul constituŃional „ca acea ramură a dreptului unitar formată din

normele juridice care reglementează relaŃiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii”.

• Ion Deleanu (9): defineşte dreptul constituŃional, sintetizând criteriul material şi cel formal, „ca

fiind acela care formulează în principii, organizează în proceduri şi consolidează în instituŃii regimul politic al unei Ńări, prin norme specifice adoptate de organul legiuitor”.

• Antonie Iorgovan (10)

: defineşte dreptul constituŃional astfel: „ansamblul normelor juridice, care reglementează relaŃiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării şi exercitării puterii politice ca putere statală, consacră principiile de organizare şi funcŃionare a instituŃiilor administrative sau jurisdicŃionale, stabilesc sistemul normativ juridic şi consfinŃesc sistemul drepturilor fundamentale ale omului”.

b. Din doctrina constituŃională franceză menŃionăm pentru studiul de faŃă definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

• Jacques Cadart (11): defineşte dreptul constituŃional „ansamblul regulilor de drept care determină compoziŃia, mecanismele şi competenŃele sau puterile organelor superioare ale statului: guvernanŃii şi poporul. Aceste reguli au ca scop în regimurile politice liberale şi în special în regimurile politice liberale şi democratice asigurarea supremaŃiei dreptului asupra guvernanŃilor (Parlament, Guvern, Şef de Stat) şi de asemenea asupra majorităŃii poporului şi prin urmare garantarea libertăŃii: domnia dreptului”.

• Jean Gicquel (12): defineşte astfel obiectul şi semnificaŃia dreptului constituŃional: „obiectul dreptului constituŃional îl formează încadrarea juridică a fenomenelor politice, iar semnificaŃia dreptului constituŃional constă în organizarea în cadrul statului, a coexistenŃei paşnice, a puterii şi libertăŃii”.

• Marcel Prélot, Jean Boulouis (13): disting două mari părŃi ale dreptului public: 1. dreptul public constituŃional: cercetează şi explică normele referitoare la structura statului, 2. dreptul public relaŃional: cercetează şi stabileşte normele aplicabile relaŃiilor statului cu

indivizii sau colectivităŃile nestatale dependente de el (se referă la colectivităŃile de peste mare dependente de statul francez).

(6) N. Prisca, Drept constituŃional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 20.

(7) Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Tratat elementar, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2000, p. 39. (8) Ioan Muraru, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1997, p. 19.

(9) Ion Deleanu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Bucureşti, vol. I, 1991, p. 11-12.

(10) Antonie Iorgovan, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Teorie generală, Editura „Galeriile J.L. Calderon, Bucureşti, 1994, p. 35. (11) Jacques Cadart, Institutions politiques et droit constitutionnel, Tome I, Librairie générale de droit et de jurisprudence, Paris, 1975, p. 17. (12) Jean Gicquel , Droit constitutionnel et institutions politiques, Editions Montchrestien, Paris, 1989, p. 3, 17. (13)

Marcel Prélot, Jean Boulouis, Institutions politiques et droit constitutionnel, 10e édition, Dalloz, Paris, 1987, p. 28-37.

4

Dreptul public constituŃional cuprinde ansamblul normelor care fundamentează statul în existenŃa sa, în determinarea formelor sale, stabilind structurile şi organizarea sa. Determinat astfel prin analiza logică confirmată de dreptul pozitiv, dreptul public constituŃional apare compus din 4 părŃi:

2.a. Dreptul constituŃional demotic (de la demos = cetate sau popor) corespunde structurii umane a colectivităŃii statale;

2.b. Dreptul constituŃional politic, care se referă la organizarea autorităŃilor superioare sau guvernanŃii;

2.c. Dreptul constituŃional judiciar sau mai exact dreptul constituŃional jurisdicŃional care studiază organizarea justiŃiei;

2.d. Dreptul constituŃional administrativ care studiază organizarea colectivităŃilor şi autorităŃilor intermediare.

Autorul are în vedere clasificarea autorităŃilor publice în „autorităŃi supreme”, adică cele ce adoptă deciziile generale care asigură orientarea globală a vieŃii Ńării şi „autorităŃi subordonate”, adică cele care aplică deciziile generale şi globale printr-o serie de „decizii de detaliu”, primele fiind denumite autorităŃi politice, iar secundele autorităŃi administrative.

În concepŃia franceză clasică, dreptul constituŃional clasic se limitează la dreptul constituŃional politic, adică la ansamblul instituŃiilor graŃie cărora puterea se stabileşte, se exercită sau se transmite în stat”. (14)

c. Din doctrina constituŃională canadiană menŃionăm pentru studiul de faŃă definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

• Henri Brun şi Guy Tremblay (15): menŃionează: „Dreptul constituŃional cuprinde regulile care creează şi reglementează organele mai importante ale statului, adică acelea care edictează legile şi regulile care stabilesc principiile fundamentale privind raporturile între stat şi persoane”.

Dreptul constituŃional cuprinde pe de o parte regulile care creează şi reglementează organele mai importante ale statului. Sub acest aspect organic, el defineşte Statul - aparat, adică principalele instituŃii prin intermediul cărora se exprimă Statul. Aceste organe sunt cele care edictează legile, adică cele care constituie parlamentul.

Din acest punct de vedere organic, dreptul constituŃional nu are un obiect care îl distinge complet de dreptul administrativ. Guvernul (membrii guvernului), în sistemul canadian, sunt membri în parlament şi participă într-un mod determinat la procesul de adoptare a legilor. Studiul principalelor instituŃii guvernamentale este prin urmare un obiect comun al dreptului constituŃional şi al dreptului administrativ.

Dreptul constituŃional la acest capitol cuprinde, deci, regulile de drept care creează şi reglementează Adunarea NaŃională (compusă din Senat şi Camera Comunelor), Guvernul federal şi organele federale. Acesta cuprinde, de asemenea, regulile care guvernează raporturile între aceste organe şi alte organe ale statului, cum ar fi autorităŃile judecătoreşti.

Dreptul constituŃional cuprinde, de asemenea, principiile fundamentale, reglementând raporturile dintre Stat şi persoane. Din acest punct de vedere, dreptul constituŃional este interesat de Statul – colectivitate, adică de grupul uman, subiect de drept, în raport cu Statul. La acest capitol, dreptul constituŃional cuprinde de exemplu regulile care delimitează teritoriul statului, cele care definesc cetăŃeanul unui Stat şi cele care formulează drepturile fundamentale ale persoanelor, subiecte de drept în raport cu autoritatea de stat.

(14) Marcel Prélot, Jean Boulouis, op. cit., p. 33.

(15) Henri Brun şi Guy Tremblay, Droit constitutionnel, Les Editions Yvon Blais, Inc, Ottawa, Canada, 1982, p. 12-

14.

5

Aceste norme care aparŃin constituŃiei formale, legilor parlamentului sau jurisprudenŃei, tribunalelor, circumscriu colectivitatea statală şi stabilesc principiile fundamentale care reglementează raporturile între aceste colectivităŃi şi Stat.

d. Din doctrina constituŃională britanică menŃionăm pentru studiul de faŃă definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

• E.C.S. Wade, G. Godfrey Phillips (16): care susŃin că „Nu există o definiŃie precisă şi bine stabilită a dreptului constituŃional.

O folosire general acceptată a termenului de drept constituŃional este aceea că acesta cuprinde norme care reglementează structura principalelor organe de guvernământ, relaŃiile lor cu alte organe şi stabileşte principalele lor funcŃiuni. Aceste norme cuprind fie norme juridice în sensul strict al cuvântului fie norme uzuale denumite „conventions”, care, fără a fi legiferate, sunt acceptate ca obligând pe toŃi cei care sunt implicaŃi în guvernare”.

Multe dintre regulile şi practicile conform cărora sistemul britanic de guvernământ îşi desfăşoară activitatea nu fac parte din drept, în sensul că încălcarea lor poate conduce în mod direct la sesizarea CurŃilor judecătoreşti.

Practicianul constituŃional britanic este preocupat în primul rând de aspectele juridice ale guvernării, acesta este chemat pentru înŃelegerea dreptului constituŃional ca un volum de cunoştinŃe ale trăsăturilor esenŃiale ale istoriei constituŃionale şi ale activităŃii instituŃiilor politice britanice. Practicianul constituŃional trebuie să fie, de asemenea, apărător al relaŃiilor dintre cetăŃean şi Stat, şi, în special, a ceea ce poate fi numită relaŃie politică mai mult decât o relaŃie economică.

• Harry Street, Rodney Brazier (17): precizează că „În Ńările în care există un grup de documente denumite constituŃie, cărŃile de drept constituŃional includ o selectare a celor mai importante norme privind guvernarea unei Ńări, fac în mod curent comentarii asupra acestui grup de documente. Referitor la semnificaŃiile politice şi filozofice ale acestora, la poziŃia specifică a autorităŃii de care se bucură prin constituŃie în cadrul ordinii juridice, la dispoziŃiile individuale ale constituŃiei şi implicaŃiile acestora, la amendarea, interpretarea şi aplicarea practică a acestor prevederi”.

e. Din doctrina constituŃională americană menŃionăm pentru studiul de faŃă definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

• Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini (18): „Ca şi în cazul termenului ConstituŃie, termenul drept constituŃional nu poate fi în mod precis definit. În sens larg, termenul „drept constituŃional” desemnează ramura jurisprudenŃei care se ocupă cu formarea, structura şi interpretarea constituŃiilor. Deoarece legea fundamentală în S.U.A. este constituŃia scrisă, interpretarea acestui document de către Preşedinte, Congres, deciziile CurŃilor, hotărârile funcŃionarilor publici, precum şi uzanŃele şi cutumele guvernamentale constituie o parte a dreptului constituŃional.

Cu toate acestea, hotărârile CurŃilor şi în special ale CurŃii Supreme a S.U.A. sunt principala sursă de informaŃie privind înŃelesul şi interpretarea ConstituŃiei.

Nu toate hotărârile CurŃii se referă la interpretarea ConstituŃiei, dar aceste cauze sunt izvoare principale ale dreptului constituŃional american.

• Jay M. Shafritz (19) consideră că: „Dreptul constituŃional, reprezintă domeniul dreptului care se preocupă cu interpretarea şi aplicarea legii fundamentale a naŃiunii, ConstituŃia Statelor Unite”.

(16) E.C.S. Wade,G. Godfrey Phillips, Constitutional Law, Longmans, Green and Co, London, New York, Toronto,

1957, p. 2-4. (17) Harry Street, Rodney Brazier, Constitutional and Administrative Law de Smith, Pelican Books Ltd, Harmond

Sworth, Middlesex, England, 1986, p. 15. (18) Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini, American Constitutional Law, Fourth edition, Macmillian Publishing Co,

Inc, U.S.A., New York, 1975, p.14. (19)

Jay M. Shafritz, Dictionary of American Government and Politics, Chicago, Illinois, U.S.A., 1988, p. 134.

6

• Edward S. Corwin (20): afirmă că „Dreptul constituŃional semnifică un grup de reguli rezultând din interpretarea de către o Înaltă Curte a documentului constituŃional scris, în cursul hotărârii asupra cauzelor în care a fost pusă în discuŃie conformitatea unui act al puterii guvernamentale al statului sau al NaŃiunii, cu documentul constituŃional.

Pentru studiul de faŃă, am selecŃionat definiŃiile pe care le-am considerat semnificative date dreptului constituŃional, de diferiŃi autori aparŃinând diferitelor sisteme constituŃionale.

Selectarea s-a făcut în ideea de a pune în evidenŃă varietatea de păreri exprimate de-a lungul timpului, ceea ce dovedeşte evoluŃia însăşi a ştiinŃei dreptului constituŃional.

Cercetarea conŃinutului definiŃiilor prezentate mai sus, ne conduce la concluzia că încercarea de a stabili conceptul de „Drept constituŃional” este, la prima vedere, un demers ştiinŃific descurajant.

Dificultatea stabilirii conceptului de drept constituŃional este pusă în evidenŃă chiar de autori consacraŃi în ştiinŃa dreptului. În acest sens se susŃine că: „orice încercare de definiŃie a dreptului constituŃional ne apare ca o operaŃie logică dificilă şi poate chiar riscantă; dreptul constituŃional se lasă numai descris nu şi definit”. (21)

De asemenea, sunt criticate toate definiŃiile date dreptului constituŃional, în sens material, formal şi pedagogic. (22)

Dar, varietatea opiniilor exprimate în evoluŃia lor istorică nu trebuie să ne surprindă, ele exprimă evoluŃia firească a ştiinŃei dreptului constituŃional. Aceste definiŃii sunt un clişeu fidel al evoluŃiei reglementării constituŃionale de-a lungul timpului.

Dovadă că definiŃii au fost şi sunt date dreptului constituŃional. În stabilirea conceptului de drept constituŃional trebuie să avem în vedere că acesta nu desemnează disciplina ştiinŃifică cu aceeaşi denumire, ci obiectul de studiu al acestei discipline.

Este aproape imposibil de cercetat, în cadrul studiului de faŃă multitudinea de păreri exprimate. Sintetizând conŃinutul definiŃiilor prezentate mai sus reŃinem că dreptul constituŃional este definit

ca fiind format din normele juridice care reglementează forma organizată a puterii poporului, adică ansamblul sistematizat de organe sau autorităŃi de stat, (puteri politice) care compun statul – aparat, organizarea şi funcŃionarea acestora, raporturile dintre ele, etc.

Unele definiŃii cuprind ca element distinct drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃeanului.

Unii autori consideră că dreptul constituŃional reglementează relaŃiile sociale ce apar în procesul „organizării şi funcŃionării puterii de stat”, alŃii în procesul „instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii statale” în timp ce alŃii susŃin că sunt relaŃii sociale reglementate de normele de drept constituŃional cele care apar în procesul „instaurării şi exercitării puterii politice ca putere statală”.

Rezultă că dreptul constituŃional cuprinde normele juridice referitoare la puterea statală. Puterea statală nu poate fi decât puterea politică care este strâns legată de instituŃiile politice.

(20)

Edward S. Corwin, The Constitution of the United States, Legislative Reference Service, Library of Congress, Washington, 1953, p. ix. (21)

Antonie Iorgovan, op. cit., p. 32. (22) Ion Deleanu, op. cit., p. 10-11; 1. „O definiŃie materială a dreptului constituŃional nu este însă preferabilă din alte motive: a) ea

ar fi o definiŃie unilaterală, sprijinindu-se exclusiv pe conŃinutul reglementării, abstracŃie făcând de forma reglementării, care îi imprimă acesteia supremaŃia; b) criteriul material de definire a normei poate fi – el singur – deformator, căci, bunăoară, operând exclusiv cu acest criteriu, unele acte normative ale puterii executive ar putea fi considerate, eronat, ca fiind legi, numai pentru simplul – dar neîndestulătorul – motiv că materia reglementată este de domeniul legii”. 2. „Nici criteriul formal pentru definirea dreptului constituŃional nu pare satisfăcător: a) suntem iarăşi în prezenŃa unei definiŃii unilaterale, abstracŃie făcând de conŃinutul reglementării; b) criteriul formal de definire poate fi – şi el – deformator, o normă urmând a fi considerată constituŃională numai pentru că ea a fost adoptată potrivit unei proceduri specifice, distincte, chiar dacă prin obiectul ei nu are, evident, o asemenea valoare; c) criteriul formal de definire – ca şi cele dintâi – implică ruptura artificială dintre conŃinutul şi forma reglementării; d) criteriul formal devine ineficient dacă nu se face distincŃie – cum se întâmplă de altfel în doctrina şi practica „parlamentară” a unor Ńări, - între „puterea constituŃională” şi „puterea constituită”, între procedura de adaptare a legilor constituŃionale şi procedura de adoptare a legilor ordinare”. 3. „DefiniŃia pedagogică a dreptului constituŃional este laxă, metaforică, dar cu totul ineficientă, atunci când ne propunem să marcăm nota distinctivă a „ramurii de drept în discuŃie”.

7

În explicarea conceptului de drept constituŃional trebuie să identificăm în ansamblul normelor dreptului – pe baza unui criteriu ştiinŃific – acele norme care formează ramura Dreptului constituŃional.

În acest sens, împărtăşim ideea că normele dreptului constituŃional reglementează numai relaŃiile sociale fundamentale ce apar în procesul „instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii”.

łinând seama de cele explicate mai sus vom defini Dreptul constituŃional ca acea ramură a dreptului unitar românesc formată din normele juridice care reglementează relaŃiile sociale

fundamentale ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii. Tot aici se cuvine să facem precizarea, că noŃiunea de drept constituŃional nu trebuie confundată

cu noŃiunea de ConstituŃie. Raportul dintre ele este de la întreg la parte, bineînŃeles partea fiind ConstituŃia.

Aşa cum s-a menŃionat mai sus, drept constituŃional există şi în statele care nu au o constituŃie scrisă sub forma unui document unic. Pe de altă parte, sfera de studiu a dreptului constituŃional nu se limitează strict la ConstituŃie.

1

Cursul 3 Fundamentele ştiinŃifice ale teoriei generale a constituŃiei;

În istoria lumii, începând cu secolul al XVIII-lea s-a impus, alături de alte mari instituŃii create în

scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice sau juridice, şi constituŃia ca lege fundamentală a oricărui stat . (1)

Înainte de a trece la analizarea noŃiunii de ConstituŃie, se impune să discutăm succint despre accepŃiunile termenului de constituŃie. Cuvântul constituŃie îşi trage originea de la cuvântul latin „constitutio” care înseamnă „aşezare”, „fixare”, „instituire”, „stabilire” (2). În perioada imperiului roman, conform celor spuse de Gaius în Institutiones, „Constitutio principis este quod imperator decreto, vel edicto, vel epistola constituit” (ConstituŃia imperială este ceea ce împăratul hotărăşte prin decret, prin edict sau prin epistolă). Din formularea lui Gaius se poate trage concluzia că „constitutio” avea înŃeles de „lege” edictată de împărat. ÎnŃelesul de lege se păstrează până în secolul al XVIII-lea.

În secolul luminilor, în viziunea Contractului social al lui J.J. Rousseau, a teoreticienilor revoluŃiei burgheze, aceasta dobândeşte înŃelesul de lege fundamentală, de document în care contractul social să fie înscris. A urmat ConvenŃia de la Philadelphia din 1787 care a stabilit pentru prima dată conceptul de „constituŃie” în înŃelesul de lege fundamentală a unui stat. De atunci şi până astăzi acest concept s-a cristalizat şi a fost consacrat.

Având în vedere că acest studiu se adresează în primul rând studenŃilor de la facultatea de drept, ne propunem să trecem în revistă definiŃiile date „ConstituŃiei” de diferite şcoli, urmând ca din aceste definiŃii să reŃinem elementele comune şi în final propunem să stabilim noŃiunea de constituŃie.

a. Din literatura constituŃională românească pentru studiul de faŃă menŃionăm definiŃiile date constituŃiei de următorii autori:

● Constantin Dissescu (3): defineşte ConstituŃia în secŃiunea „Organizarea suveranităŃii”. Acesta

susŃine că „suveranitatea, pentru ca să-şi atingă scopul, trebuie să se pună în mişcare şi să încredinŃeze cuiva exerciŃiul său. Acest exerciŃiu conform cu raŃiunea trebuie reglementat, organizat”.

Organizarea suveranităŃii face obiectul dreptului constituŃional. Autorul defineşte ConstituŃia: „organizarea exerciŃiului suveranităŃii”; şi fiindcă exerciŃiul suveranităŃii se numeşte Guvern, luat acest cuvânt în sensul cel mai generic, putem defini ConstituŃia ca fiind organizarea formei de Guvern pe care poporul suveran şi-o dă.

● Constantin Stere (4): defineşte ConstituŃia: „o lege care reglementează raportul organelor publice şi principiile de organizare şi funcŃionare a lor”.

ConstituŃia este o lege considerată la baza întregii ordini de drept. Deoarece statul este unicul izvor al ordinii juridice şi deoarece Statul a monopolizat puterea de constrângere socială, necesară pentru a impune respectarea ordinii de drept, rezultă că legea care organizează statul, care stabileşte normele de organizare şi funcŃionare a puterii publice, este temelia, este fundamentul întregii ordini de drept. În limbaj curent, ConstituŃia este un pact fundamental, reminiscenŃă a teoriei asupra contractului social, după care Statul a fost întemeiat prin contract social şi conform căreia ConstituŃia este considerată ca acel contract social, care leagă pe individ, iar încălcarea acestui pact reziliază contractul, dă libertate indivizilor ca, în măsura puterilor proprii, să-şi apere drepturile şi interesele lor proprii, drepturile lor inviolabile, imprescriptibile şi anterioare statului.

(1) Ioan Muraru, Drept ConstituŃional şi InstituŃii Politice, op. cit., p. 45.

(2) Gh. GuŃu, DicŃionar Latin-Român, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1993, p. 102.

(3) Constantin Dissescu, Dreptul ConstituŃional, op. cit., p. 116-124.

(4) Constantin Stere, Drept ConstituŃional, op. cit., p. 48-55.

2

● G. Alexianu (5): defineşte ConstituŃia ca fiind „totalul regulilor reputate ca esenŃiale pentru

organizarea şi funcŃionarea statului”. Autorul introduce conceptul de regim constituŃional pe care îl defineşte în sens material şi în sens formal astfel:

- în sens material: reprezintă întreaga organizare a unui Stat, considerat ca atare. Orice Stat, numai prin faptul existenŃei sale, are o organizare, o ConstituŃie, principiul organizării puterilor, relaŃiile între ele, raporturile dintre Stat şi individ, limitele activităŃii Statului în raport cu drepturile individului, iată materiile regimului constituŃional.

- în sens formal: reprezintă exteriorizarea ansamblului de reguli care se desprind din întreaga organizare a Statului şi care sunt considerate ca indispensabile pentru existenŃa acestuia.

Regimul constituŃional se confundă adeseori cu exteriorizarea acestor reguli în formă scrisă, în ceea ce se numeşte ConstituŃie; se consideră că au un regim constituŃional numai acele state care au o ConstituŃie scrisă. Această concepŃie nu este însă exactă; deoarece toate Statele au o ConstituŃie, adică anumite forme de organizare, exteriorizarea în formule juridice a regulilor care prezidează la organizarea şi conducerea Statelor, alcătuiesc regulile de drept scrise. Exemplul oferit de practica constituŃională engleză, unde se dezvoltă de timpuriu ideea domniei legalităŃii, însemna că toate organele Statului respectă regula de drept prestabilită şi o consideră atâta vreme cât nu este abrogată, ca sacră.

ConstituŃia apare pretutindeni ca singurul şi cel mai bun mijloc pentru dezvoltarea şi garantarea democraŃiei, iar democraŃia, cu toate criticile care i se aduc, rămâne totuşi forma cea mai compatibilă cu felul actual de viaŃă.

● Paul Negulescu (6): defineşte ConstituŃia ca fiind „o lege fundamentală care cuprinde normele

după care se organizează exerciŃiul suveranităŃii, după care se organizează puterile Statului, între care se împart atribuŃiile suveranităŃii, arătându-se modul cum funcŃionează aceste puteri sau organele Statului”.

În afară de aceasta se mai cuprind şi se garantează în ConstituŃie şi drepturile politice aşa numite drepturile omului şi cetăŃeanului, proclamate de RevoluŃia franceză de la 1789.

● N. Prisca (7): defineşte ConstituŃia ca fiind „legea fundamentală a Statului nostru, formată dintr-

un ansamblu sistematizat de norme juridice, investite cu forŃă juridică superioară, care consacră principiile organizării puterii de stat, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor, sistemul organelor statului şi principiile de organizare şi funcŃionare ale acestora”.

● Ioan Muraru (8): defineşte constituŃia ca fiind: „legea fundamentală a unui stat, constituită din norme juridice, investite cu forŃă juridică supremă şi care, reglementează acele relaŃii sociale fundamentale care sunt esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii politice a poporului”.

● Ion Deleanu (9): defineşte ConstituŃia în sens material, în sens formal şi cumulând cele două

criterii astfel: - în sens material: „ConstituŃia cuprinde ansamblul regulilor de drept, indiferent de natura şi

forma lor, având ca obiect constituirea, competenŃa, funcŃionarea şi raporturile principalelor organe de stat, între ele sau între ele şi cetăŃeni”.

- în sens formal sau organic: „ConstituŃia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul lor, elaborate în scris şi sistematic, deci într-o formă distinctă, de către un organ de Stat, anume constituit în acest scop (adunarea constituantă) şi urmând o procedură specifică (adoptarea textului în

(5) Constantin Dissescu, Dreptul ConstituŃional, op. cit., p. 116-124.

(6) Paul Negulescu, Drept ConstituŃional Român, op. cit., p. 172-173.

(7) N. Prisca, Drept ConstituŃional, op. cit., p. 38.

(8) Ioan Muraru, Drept constituŃional şi instituŃii politice, op. cit., p. 50.

(9) Ion Deleanu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, op. cit., vol. I, p. 140-141.

3

adunarea constituantă cu o majoritate calificată, de două treimi din numărul total al membrilor adunării, sau prin referendum)”. Aceste elemente de ordin formal conferă ConstituŃiei o mare rigiditate, care poate fi tradusă prin stabilitate. Cumulând cele două criterii, material şi formal, ConstituŃia poate fi definită ca fiind „actul juridic normativ suprem, cuprinzând normele care au ca obiect de reglementare instituŃionalizarea şi exercitarea puterii, norme adoptate în cadrul unei proceduri specifice”.

b. Din şcoala franceză de drept constituŃional, menŃionăm pentru studiul de faŃă definiŃiile date dreptului constituŃional de următorii autori:

● Jacques Cadart (10): defineşte ConstituŃia în sens material şi în sens formal astfel: - în sens material: ConstituŃia este „ansamblul regulilor de drept, oricare ar fi natura sau forma lor,

referitoare la principalele organe ale Statului, la construcŃia, competenŃele, funcŃionarea şi raporturile dintre ele”. La aceste reguli se adaugă, de asemenea, un număr de uzanŃe nejuridice, dar importante pentru funcŃionarea sistemului politic.

Prin urmare, modul în care aceste organe sunt construite şi mecanismele raporturilor care se stabilesc între ele sau cu cetăŃenii fac parte din ConstituŃia astfel definită.

ConstituŃia în sens material conŃine, prin urmare, regulile de drept extrem de variate din punct de vedere formal, dar care toate au ca obiect funcŃionarea organelor superioare ale Statului. Totuşi, în anumite State, şi în special în aproximativ toate Statele democratice, cele mai importante, dar nu totalitatea acestor reguli constituŃionale în sens material sunt conŃinute într-un document scris care se numeşte ConstituŃia în sens formal, superioară oricăror alte reguli de drept.

- în sens formal: ConstituŃia este un „document scris, elaborat cel mai adesea şi în orice caz întotdeauna revizuibil după o procedură specială şi conŃinând prin urmare regulile de drept având o valoare juridică superioară oricăror altor reguli de drept”.

ConstituŃia în sensul formal este deci definită prin forma sa, în primul rând forma sa scrisă, dar acest element nu este suficient: ea este de asemenea şi mai ales definită ca fiind un ansamblu de reguli elaborate conform unei proceduri speciale mai întotdeauna, şi a cărei revizuire nu poate fi făcută în orice caz decât după o procedură specială. Aceste tehnici complexe de elaborare şi de revizuire dau ConstituŃiei durabilitate şi împiedică astfel ca ea să fie modificată fără respectarea unei proceduri greoaie şi dificile, pentru că ea este superioară tuturor celorlalte reguli de drept.

● Jean Gicquel (11): defineşte ConstituŃia în sens material şi în sens formal astfel:

- în sens material: (luând în considerare conŃinutul ConstituŃiei). Orice Stat, datorită faptului că există, are în mod obligatoriu o ConstituŃie. ConstituŃia este „ansamblul de reguli cele mai importante ale Statului, reglementând forma Statului, organizarea şi raporturile organelor publice, denumite puteri constituite (parlament, executiv, justiŃie) şi stabilind pe de altă parte relaŃiile cu cetăŃenii”.

- în sens formal: ConstituŃia este „un ansamblu de reguli juridice elaborate şi revizuite după o procedură specială şi superioară celei utilizate pentru legea ordinară”. Norma constituŃională este în acelaşi timp privilegiată şi protejată: privilegiată, în sensul că ea este în afara atingerii altor norme care, prin definiŃie, îi sunt inferioare acesteia.

La coincidenŃa celor două criterii, ConstituŃia cuprinde regulile cele mai importante ale Statului (criteriul material), beneficiind de un regim juridic superior (criteriul formal).

● Pierre Pactet (12): defineşte ConstituŃia în sens material şi în sens formal astfel:

(10) Jacques Cadart, Institutions politiques constitutionnelles tome I, op. cit., p. 112-117.

(11) Jean Gicquel, Droit constitutionnel et institutions politiques, op. cit., p. 187-189.

(12) Pierre Pactet, Institutions politiques, Droit constitutionnel, op. cit., p. 65-69.

4

Dacă este definită material, adică în funcŃie de conŃinutul ei, prin ConstituŃie înŃelegem totalitatea regulilor referitoare la transmiterea şi exercitarea puterii, indiferent dacă ele figurează sau nu într-un text scris şi dacă da, indiferent de categoria juridică căreia îi aparŃine acest text.

Dacă este definită formal sau mai bine spus organic, prin ConstituŃie se înŃeleg regulile care fie au primit formă distinctă (este ipotetic cazul constituŃiei scrise), fie că ele au fost publicate sau nu pot fi revizuite decât printr-un organ specific (de exemplu, care au fost publicate de o adunare constituantă), fie că ele au fost publicate sau nu pot fi revizuite decât conform unei proceduri specifice (de exemplu, care nu pot fi revizuite decât cu majoritatea de 2/3 din membrii uneia sau a celor două adunări parlamentare sau după un referendum de ratificare).

c. Dintre definiŃiile date constituŃiei de autori canadieni menŃionăm: ● Henri Brun, Guy Tremblay (13):ConstituŃia Canadei este definită de Legea constituŃională din

anul 1982, ca fiind „legea supremă a Canadei” şi aceasta cuprinde: „Legea privind Canada (prin care Regatul Unit a operat repatrierea în anul 1982), legile constituŃionale de la 1867 la 1982 (care sunt în număr de 14), precum şi alte 11 texte legislative (special enumerate în Anexa la Legea ConstituŃională din 1982), dintre care Statul de la Westminster din 1931. Multe din aceste componente ale ConstituŃiei nu se referă decât la o provincie sau la o parte a Canadei.

Totuşi, dispoziŃiile conŃinute în diversele texte în discuŃie nu au toate o autoritate supralegislativă. Aceasta provine din faptul că Legea ConstituŃională din 1982 la art. 44 şi art. 45 permite Parlamentului federal sau legislaturii unei provincii să modifice printr-o simplă lege ordinară dispoziŃiile ConstituŃiei, referitoare la anumite materii. Aceste dispoziŃii ale „ConstituŃiei Canadei” nu au, deci, decât autoritatea legii formale.

d. Dintre definiŃiile date constituŃiei de autori din Marea Britanie menŃionăm: ● Smith, Harry Street, Rodney Brazier (14): consacră un capitol constituŃiilor. Se susŃine că în

marea majoritate a Statelor moderne sau a societăŃilor politice există un document identificabil sau un grup de documente, denumite constituŃie, care cuprind o selectare a celor mai importante reguli privind guvernarea unei Ńări. Chiar dacă constituŃiile scrise diferă mult în scopuri, formă şi conŃinut, ele au în comun două caracteristici. Ele vor fi legea fundamentală a Ńării şi vor fi o categorie de lege supremă.

Ele vor fi legea fundamentală, în măsura în care desemnează organele principale de guvernământ şi le investesc pe acestea cu autoritate; în acest fel, ele vor constitui şi defini Adunările Legislative şi vor stabili care este scopul puterii legislative şi procedura pentru exercitarea acestei puteri. Cu alte cuvinte, ele vor fi legea în spatele legii, adică sursa juridică de legitimitate a autorităŃii.

ConstituŃiile vor fi o formă de lege supremă, ale căror reguli vor fi ierarhic superioare faŃă de alte legi şi nu vor fi modificate decât cu o procedură prescrisă special pentru amendare. Procedurile pentru amendarea constituŃională diferă mult de la o constituŃie la alta, dar ele cer în mod uzual măsurii de amendare să fie adoptată cu o majoritate calificată a Adunării Legislative sau să fie supusă votului poporului printr-un referendum, sau ambele.

ConstituŃiile sunt la origine preocupate de autoritatea şi puterea politică în ceea ce priveşte locul, atribuirea, distribuirea, exercitarea şi limitarea autorităŃii şi puterii organelor Statului.

● Peter Wales (15): defineşte ConstituŃia ca „modalitatea în care funcŃionarea suveranităŃii este controlată, este cunoscută”. Nici o Ńară dezvoltată nu permite Guvernului să-şi exercite mandatul în mod arbitrar, astfel că a fost stabilit un set fundamental de reguli şi proceduri, pentru controlul exercitării puterii politice.

(13) Henri Brun, Guy Tremblay 12

, Droit constitutionnel, op. cit., p. 19-20. (14) Smith, Harry Street, Rodney Brazier, Constitutional and Administrative Law, op. cit., p. 15-27.

(15) Peter Wales, The British Constitution, Hulton Educational Publications Ltd, Great Britain, 1976, p. 9-24.

5

ConstituŃia nu poate fi definită ca un cadru fundamental care sistematizează viaŃa politică a unei Ńări.

ConstituŃiile pot fi clasificate în două categorii: scrise şi nescrise. ConstituŃia scrisă (sau documentară) reprezintă un sistem în care toate regulile de bază pentru controlul vieŃii politice a unei Ńări sunt cuprinse într-un singur document fundamental. O constituŃie nescrisă este o reglementare în care spiritul şi forma fundamentală a cadrului politic al unei Ńări nu sunt consemnate într-un singur document, existând o varietate de surse în care se găsesc scrise.

Motivul principal pentru care Marea Britanie este unică în acest domeniu, este faptul că, spre deosebire de alte Ńări, britanicii nu au avut o tranziŃie violentă, în istoria lor recentă de la un sistem social la altul. Alte Ńări au simŃit nevoia, după perioade de mari tulburări sau revoluŃii, să expună clar noile reglementări politice într-un singur document.

Reglementările constituŃionale britanice nu sunt cuprinse într-un singur document cuprinzător, dar baza o formează trei izvoare principale. Aceste trei izvoare principale sunt:

1. Statutele (dreptul scris) – acestea sunt legi care au fost adoptate de Parlament. Statutele importante în dezvoltarea politică a Marii Britanii includ:

- The Petition of Right (PetiŃia Dreptului), 1628, care a fost prima încercare făcută de către Parlament pentru a exercita un control colectiv asupra cheltuielilor coroanei şi de asemenea asupra forŃelor armate;

- The Bill of Right (DeclaraŃia Drepturilor), 1869, care stabileşte controlul parlamentar asupra finanŃelor publice şi stabileşte de asemenea un sistem al monarhiei limitate;

- The Act of Settlement (Legea de Reglementare), 1701, care include o secŃiune în care se stabileşte libertatea judecătorilor faŃă de interferenŃa politică;

Legile mai recente includ, de exemplu: The Parliament Acts (Legile privind Parlamentul) din anii 1911 şi 1949, care limitează puterea

Camerei lorzilor de adoptare a legii; - The Representation of the People Act (legea reprezentării poporului), din anul 1949, care

codifică legea privind reglementarea sistemului electoral. 2. Conventions (ConvenŃiile) – Acestea sunt cutume bine stabilite care reglementează diferite

proceduri politice. ConvenŃiile nu sunt o parte a legilor ordinare în sensul punerii lor în aplicare de către CurŃile de JustiŃie. De obicei, ele sunt susŃinute cu atâta fermitate şi controlează materii atât de importante, încât este foarte puŃin probabil ca funcŃionarea lor să fie pusă sub semnul întrebării. FuncŃiile principale ale Primului Ministru sunt, de exemplu, aproape în exclusivitate bazate pe convenŃie. Acestea sunt exemple de convenŃii importante care controlează puterile sale:

- Liderul partidului majoritar, din camera Comunelor, după fiecare alegere generală, devine Prim-Ministru;

- Primul-Ministru îşi alege miniştrii; - Primul-Ministru poate demite miniştrii; - Primul-Ministru, în interiorul unei perioade de maximum 5 ani, decide asupra datei exacte a

viitoarelor alegeri generale. 3. Deciziile judecătorilor – acestea sunt deciziile referitoare la materiile constituŃionale care au

ajuns la judecătorii de la CurŃile Superioare de JustiŃie. Decizia judecătorească îşi aduce contribuŃia la ConstituŃie pe două căi:

- Prin recunoaşterea şi definirea dreptului comun de natură constituŃională, stabilit pe termen lung – dreptul comun – este acea parte a Dreptului Englez care derivă din vechile cutume. Cea mai mare parte a protecŃiei acordată cetăŃenilor de către CurŃile de justiŃie, împotriva acŃiunii arbitrare întreprinse de către administraŃie, îşi are originea în dreptul comun, care a fost stabilit clar de către judecători.

6

- Prin interpretarea înŃelesului exact al dreptului statutar (dreptul scris). Una dintre îndatoririle CurŃilor de JustiŃie este să interpreteze implicaŃiile legilor adoptate de parlament.

Principalele caracteristici ale ConstituŃiei Britanice sunt următoarele: a) Regatul Unit este un Stat unitar; b) ConstituŃia este flexibilă – Nici o procedură specială nu este cerută pentru modificarea

dispoziŃiilor fundamentale; c) SupremaŃia Parlamentului – În ConstituŃia Britanică, Parlamentul este autoritatea supremă

centrală; d) adunare Legislativă bicamerală – În Marea Britanie dreptul statutar este adoptat de două

autorităŃi legislative distincte: Camera Comunelor şi Camera Lorzilor; e) Un Executiv Parlamentar – Un sistem în care Primul-Ministru şi cabinetul său dobândesc

puterea ca rezultat direct al alegerilor pentru Camera Comunelor; f) AbsenŃa Sistemului de revizuire judecătorească – CurŃile judecătoreşti nu pot cerceta

deciziile Parlamentului pe motiv că anumite materii sunt neconstituŃionale. e. Dintre autorii de drept constituŃional din S.U.A. menŃionăm: ● Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini (16), menŃionează: „Conceptul unei ConstituŃii scrise este

unica contribuŃie pe care Statele Unite au dus-o la arta guvernării”. ConstituŃia americană, care este compusă dintr-o parte introductivă cunoscută ca preambul, şapte articole şi douăzeci şi şase de amendamente, are trei obiective majore:

- stabileşte cadrul sau structura guvernării; - deleagă sau stabileşte puterile guvernării; - restrânge exercitarea acestor puteri de către oficialii guvernării, pentru ca anumite drepturi

individuale să fie conservate. Principiile fundamentale care au stat la baza ConstituŃiei americane: 1. Suveranitatea populară şi guvernarea limitată. Sistemul constituŃional american rămâne la

ferma convingere că afacerile guvernamentale trebuie să fie conduse conform consimŃământului poporului. Guvernarea limitată este considerată în sensul că oficialii guvernării posedă numai acele puteri care le-au fost conferite acestora de către electorat.

2. SeparaŃia puterilor, controlul şi echilibrul acestora ConstituŃia înfiinŃează trei instituŃii distincte şi trei organe egale teoretic ale guvernării centrale:

legislativul, executivul şi puterea judecătorească. Aceste trei organe sunt legate împreună printr-o relaŃie dinamică de cooperare şi conflict, printr-un

sistem de control şi echilibru astfel încât în moduri diferite, se prevede pentru fiecare din cele trei ramuri de guvernământ un anumit control asupra oricăreia din celelalte două.

3. Federalismul Aşa cum se menŃionează în preambul, „poporul a stabilit ConstituŃia”. Formarea uniunii

americane a devenit posibilă prin Statele înseşi, acŃionând ca unităŃi suverane, mai curând decât prin acŃiunea întregului popor al Statelor Unite. Sistemul constituŃional american s-a bazat pe o divizare a puterii între Guvernul Federal şi State.

Aceasta a fost realizată prin enumerarea puterilor guvernului naŃional în autoritatea ConstituŃiei şi lăsând nespecificate puterile Statelor. Acest principiu a fost teoretic asigurat prin amendamentul X, ratificat în 1791, care prevede: „Puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de către ConstituŃie, nici interzise prin aceasta Statelor, sunt rezervate Statelor respective, sau poporului”.

4. The Rule of law. Formularea clasică a „rule of law” a fost expusă de către A.V. Dicey; „the rule of law” are două semnificaŃii pertinente în această discuŃie:

(16) Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini, American Constitutional Law, op. cit., p. 8-15.

7

- Nimeni nu poate fi pedepsit sau nu poate fi legal făcut să sufere corporal sau în ceea ce priveşte bunurile sale mobile, exceptând cazul încălcării individuale a legii stabilite în cadrul juridic ordinar în faŃa CurŃilor ordinare ale Ńării… .

- Nimeni nu este mai presus de lege … Oricine … este subiect al legii ordinare a Ńării. Expresia clară „the rule of law” în istoria Statelor Unite este fondată în art. XXX al constituŃiei

Statului Massachusetts din 1780, care stabilea doctrina separaŃiei puterilor „ca să poată fi o guvernare a legilor şi nu a unui om”.

Chiar dacă nu este specificată în mod expres în ConstituŃia federală, o asemenea idee este specificată implicit în acest document. BineînŃeles, frazele „guvernarea legilor” şi „guvernarea unui om” au semnificaŃie într-un sens relativ, pentru că oamenii în esenŃă pot face şi administra legile. Prelegerea având scop didactic şi de cercetare, am procedat la o trecere în revistă a şcolilor de drept constituŃional pe care le-am considerat semnificative, pentru a pune în evidenŃă dezvoltarea istorică a noŃiunii de constituŃie şi particularităŃile doctrinare ale fiecărei şcoli.

Au fost analizate definiŃiile formulate de diferiŃi autori, din Ńări care au o constituŃie scrisă sub forma unui document unic, din Ńări care nu au o constituŃie scrisă (de exemplu Anglia) şi din Ńări care au o constituŃie scrisă, dar sub forma unui ansamblu de documente constituŃionale (Canada).

Se constată că în general unii autori francezi şi unii autori români, definesc ConstituŃia în sens material şi în sens formal. Considerăm că aceste două moduri de definire a ConstituŃiei au la bază două metode ştiinŃifice de studiu, dar aceste două definiŃii sunt complementare, referindu-se la un document unic: ConstituŃia.

Având în vedere că cele două definiŃii au la bază un singur obiect de studiu, ConstituŃia, optăm pentru o definiŃie care să îmbine cele două aspecte: material şi formal.

Examinând definiŃiile prezentate, vom constata că majoritatea au ca element comun statul sau puterea de stat sau definiŃiile şcolii americane în ceea ce priveşte guvernarea.

În stabilirea conceptului de ConstituŃie, s-a impus în timp caracterul de lege al acesteia, deoarece este alcătuită din norme juridice. Dar aceste norme juridice reglementează relaŃiile sociale fundamentale din toate domeniile vieŃii economice, sociale, culturale, politice şi juridice. De asemenea, aceste norme reglementează organizarea şi funcŃionarea organelor supreme ale Statului, limitele aduse acestor organe, relaŃiile dintre acestea, precum şi relaŃiile dintre acestea şi cetăŃeni. Prin aceasta se recunoaşte caracterul de super-legalitate al normelor cuprinse în ConstituŃie, adică poziŃia supremă a acesteia în cadrul sistemului dreptului.

În acest sens, suntem de acord cu părerea potrivit căreia ConstituŃia trebuie considerată a fi legea fundamentală a unui Stat, constituită din norme juridice, investite cu forŃă juridică supremă şi care

reglementează acele relaŃii sociale fundamentale care sunt esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi

exercitarea puterii politice a poporului.

1

Cursul 4 Sistemul instituŃional european potrivit Tratatului de la Lisabona - 2007

1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene astfel cum a fost adoptată de

Parlamentul European la 12 decembrie 2007, În preambulul său, Carta proclamă că ,,Uniunea se fondează pe valorile indivizibile şi

universale ale demnităŃii umane, libertăŃii, egalităŃii şi solidarităŃii ’’. Folosind criteriul valorilor recunoscute şi garantate de Uniune, drepturile fundamentale ale

Uniunii sunt clasificate astfel : a) Demnitatea

• Demnitatea umană ; • Dreptul la viaŃă ; • Dreptul la integritatea persoanei ; • Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante ; • Interzicerea sclaviei şi a muncii forŃate.

b) LibertăŃile

• Dreptul la libertate şi la siguranŃă ; • Respectarea vieŃii private şi familiale ; • ProtecŃia datelor cu caracter personal ; • Dreptul de a se căsători şi dreptul la întemeierea unei familii ; • Libertatea de gândire, de conştiinŃă şi de religie ; • Libertatea de exprimare şi de informare ; • Libertatea de întrunire şi de asociere ; • Libertatea artelor şi ştiinŃelor ; • Dreptul la educaŃie ; • Libertatea profesionalăa şi libertatea de a munci ; • Libertatea de a conduce afaceri ; • Dreptul de proprietate ; • Dreptul la azil ; • ProtecŃia în caz de evacuare, expulzare şi extrădare.

c) Egalitatea

• Egalitatea în faŃa legii; • Nediscriminarea; • Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică; • Egalitatea între femei şi bărbaŃi; • Drepturile copilului; • Drepturile persoanelor în vârstă; • Integrarea persoanelor cu handicap.

d) Solidaritatea

• Dreptul de negociere şi de acŃiuni colective; • Dreptul de acces la serviciile de plasament; • ProtecŃia în caz de concediere nejustificată; • CondiŃii de muncă juste şi echitabile; • InterdicŃia muncii copiilor şi protecŃia muncii tinerilor; • ViaŃa familială şi viaŃa profesională;

2

• Securitatea socială şi ajutorul social; • ProtecŃia sănătăŃii; • Accesul la serviciile de interes economic general; • ProtecŃia mediului; • ProtecŃia consumatorilor.

Uniunea Europeana recunoaşte drepturile, libertăŃile şi principiile enunŃate în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii şi prezentate mai sus.

InstituŃiile-mecanism pentru protecŃia drepturilor fundamentale ale Uniunii sunt în principal următoarele:

• Mediatorul european; • Parlamentul european, în faŃa căruia cetăŃenii europeni îşi exercită dreptul de

petiŃionare; • Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene; • Curtea Europeană a Drepturilor omului; • Organele consultative ale Uniunii.

2. CetăŃenia Uniunii

Orice persoană având cetăŃenia unui Stat membru posedă cetăŃenia Uniunii Europene. CetăŃenia Uniunii se adaugă la cetăŃenia naŃională şi nu o înlocuieşte pe aceasta. În calitatea de cetăŃeni europeni, aceştia se bucură de drepturile şi sunt supuşi îndatoririlor

prevăzute de ConstituŃie. Ele sunt:

• dreptul de a circula şi de a-şi stabili reşedinŃa liber pe teritoriul statelor membre; • dreptul de a vota şi de a fi ales în alegerile pentru Parlamentul european,

precum şi în alegerile municipale în Statul membru unde ei sunt rezidenŃi, în aceleaşi condiŃii ca şi resortisanŃii acestui Stat;

• dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei Ńări terŃe unde Statul membru al cărui resortisant este nu este reprezentat, de protecŃia autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui Stat membru, în aceleaşi condiŃii ca şi resortisanŃii acelui stat;

• dreptul de a adresa petiŃii Parlamentului european, de a recurge la mediatorul european, precum şi dreptul de a se adresa instituŃiilor şi organelor consultative ale Uniunii, în una din limbile ConstituŃiei şi de a primi un răspuns în aceeaşi limbă.

3. Parlamentul european (aspecte selective)

Parlamentul european exercită, împreună cu Consiliul de Miniştri, funcŃiile legislative şi

bugetare. El exercită funcŃiile de control politic şi consultative în conformitate cu condiŃtiile

prevăzute de ConstituŃie. Parlamentul european este compus din reprezentanŃii cetăŃenilor Uniunii. Numărul parlamentarilor europeni nu depăşeşte 750 de membri. Reprezentarea cetăŃenilor este asigurată de o manieră descrescătoare proporŃional, cu un

prag minim de 6 membri pentru Statul membru.

3

Nici unui stat membru nu i se vor atribui mai mult de 96 de mandate. Membrii Parlamentului european sunt aleşi prin sufragiu universal, direct şi secret, pentru

un mandat de 5 ani. Parlamentul european alege dintre membrii săi Preşedintele şi biroul acestuia. Printr-o lege europeană, Parlamentul european stabileşte statutul şi condiŃiile generale de

exercitare a funcŃiilor membrilor săi. La cererea unui numar de 1/4 dintre membrii săi, Parlamentul european poate să constituie

o comisie temporară de anchetă. Parlamentul european alege mediatorul european pentru un mandat egal cu durata

legislaturii acestuia. Parlamentul european adoptă regulamentul interior al acestuia, cu votul majorităŃii

membrilor care îl compun, stabilind şi qvorum-ul pentru desfăşurarea şedinŃelor sale. Parlamentul european, sesizat cu o moŃiune de cenzură asupra activităŃii Comisiei

Europene, nu poate să se pronunŃe asupra acesteia decât după trecerea unui termen de 3 zile cel puŃin de la depunerea moŃiunii şi prin scrutin public.

Daca moŃiunea de cenzură este adoptată cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate şi cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul european, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcŃiile lor, împreună cu Ministrul afacerilor externe al Uniunii din cadrul Comisiei.

4. Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene şi Parchetul european (aspecte selective)

a) Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene asigură respectarea legii în interpretarea şi aplicarea

ConstituŃiei. Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene se compune din :

• Curtea de JustiŃie ; • Tribunalul General ; • Tribunalele specializate.

Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene statuează în următoarele mari cazuri : • asupra recursurilor formulate de către un Stat membru, o instituŃie sau de către

persoanele fizice ori juridice ; • cu titlu prejudiciabil, la cerera jurisdicŃiilor naŃionale, privind interpretarea dreptului

Uniunii sau cu privire la validitatea actelor adoptate de instituŃii ; • în alte cazuri prevăzute de ConstituŃie.

a.1) Curtea de JustiŃie

Curtea de JustiŃie este compusă dintr-un judecător pentru fiecare stat membru al Uniunii. Pentru examinarea cererilor cu care este sesizată, Curtea de JustiŃie se constituie, conform

statutului CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene, în : • Camere ; • Marea Cameră ; • Plenul CurŃii.

Curtea de JustiŃie este asistată de 8 avocaŃi generali.

4

Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplină imparŃialitate şi independenŃă, concluziile motivate privind cauzele care, în conformitate cu Statutul CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene, cer intervenŃia sa.

Judecătorii CurŃii de JustiŃie desemnează dintre ei pe preşedintele CurŃii pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

Curtea de JustiŃie adoptă propriul său regulament de procedură. Curtea judecă în ultimă instanŃă recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului

general, cu privire la problemele de drept, în condiŃiile şi limitele prevăzute de statut. Curtea statuează asupra oricărui diferend între statele membre, în conexitate cu obiectul

ConstituŃiei, dacă acest diferend îi este supus pentru a se ajunge la un compromis . Curtea statuează în alte cazuri prevăzute de ConstituŃie sau rezervate de Statutul CurŃii de

JustiŃie a Uniunii Europene.

a.2) Tribunalul general

Numărul judecătorilor Tribunalului este stabilit prin Statutul CurŃii de JustiŃie a Uniunii

Europene care poate să prevadă că Tribunalul este asistat de avocaŃi generali. Judecătorii desemnează dintre ei preşedintele tribunalului pentru un mandat de 3 ani. Tribunalul este competent să judece în primă instanŃă recursurile prevăzute la articolele III-

365, III-367, III-370, III-372 şi III-373 din ConstituŃia pentru Europa, cu excepŃia celor care sunt atribuite unui tribunal specializat.

Statutul CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene poate să prevadă că Tribunalul este competent şi în alte categorii de recursuri.

Tribunalul este competent să judece recursurile care sunt formulate împotriva deciziilor tribunalelor specializate.

a.3) Tribunalele specializate

Tribunalele specializate sunt înfiinŃate printr-o lege europeană şi funcŃioneaza pe lângă

Tribunalul general. Tribunalele specializate judecă în primă instanŃă anumite categorii de recursuri formulate în

materii specifice. Legea europeană stabileşte compunerea tribunalelor specializate şi întinderea atribuŃiilor

care îi sunt conferite. b) Parchetul European

Parchetul European este înfiinŃat printr-o lege europeană şi are ca principală atribuŃie

combaterea infracŃiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European este competent pentru cercetarea, urmărirea şi trimiterea în judecată ,

dacă este cazul, în legătură cu Europol- ul, a autorilor şi a complicilor infracŃiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Legea europeană stabileşte statutul Parchetului European, condiŃiile de exercitare a funcŃiilor sale, regulile de procedură aplicabile activităŃilor sale, precum şi pe cele care guvernează admisibilitatea probelor şi regulile aplicabile controlului jurisdicŃional al actelor de procedură pe care el le reŃine în exercitarea funcŃiilor legale.

5

AtribuŃiile Parchetului pot fi extinse la lupta împotriva criminalităŃii grave având o dimensiune transfrontalieră.

Deciziile CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene au forŃă juridică executorie . Executarea forŃată este supusă regulilor de procedură civilă în vigoare în statul membru pe

teritoriul căruia ea are loc. Formula executorie este aplicată fără alt control decât cel de verificare a autenticităŃii

titlului, de către autoritatea naŃională pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop şi informează Comisia europeană şi Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene.

4. Comisia europeană

Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia măsurile adecvate în acest scop.

Comisia are rolul de executiv al Uniunii. Ea veghează la aplicarea ConstituŃiei, precum şi a măsurilor adoptate de instituŃii în baza

acesteia. Comisia supervizează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul CurŃii de JustiŃie a Uniunii

Europene. Ea execută bugetul şi administrează programele. De asemenea, exercită funcŃiile de coordonare, executare şi gestiune în conformitate cu

condiŃiile prevăzute de ConstituŃie. Comisia are iniŃiativa legislativă a actelor Uniunii, cu excepŃia cazului în care Tratatele

Uniunii Europene dispun altfel. Prima Comisie Europeană este compusă dintr-un resortisant al fiecărui stat membru,

inclusiv preşedintele şi ministrul afacerilor externe al Uniunii. Mandatul Comisiei este de 5 ani. Comisia este responsabilă în faŃa Parlamentului European care poate adopta o moŃiune de

cenzură, cum s-a menŃionat anterior. Preşedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European cu votul majorităŃii

membrilor săi. 5. Consiliul European

Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene nu au însă decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituŃie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe (fuzionate) ale ComunităŃilor Europene (CE şi EURATOM).

Activitatea este reglementată în art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale, având deci competenŃe directoare. În cazuri excepŃionale soluŃionează problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). În cea mai mare parte însă Consiliul se ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluŃie ale Uniunii Europene. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi de guvern la întâlnirile la nivel înalt.

6

Consiliul European nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic, are totuşi un drept directiv.

Rezultatele consultărilor sunt consemnate în “Concluziile preşedinŃiei”, care apoi sunt puse în practică de celelalte instituŃii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotărâri, trebuie să găsească pentru formularea concluziilor trase o soluŃie de compromis.

Consiliul European se întruneşte de cel puŃin 2 ori pe an (summit UE). ŞedinŃele se Ńin de obicei la jumătatea şi la sfârşitul duratei fiecărei preşedinŃii. În afară de acestea mai are loc în întâlnire specială la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. PreşedinŃia Consiliului European se schimbă o dată la şase luni, din rândul şefilor de stat şi de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotaŃie în care se Ńine cont atât de ordinea alfabetică cât şi de populaŃia şi mărimea Ńărilor membre. łara care deŃine preşedinŃia în Consiliul de Miniştri o preia automat şi pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda acestuia. PreşedinŃia Consiliului European oferă statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls naŃional propriu şi de a-l pune în practică prin mijloacele diplomatice existente.

ŞedinŃele consiliului nu sunt publice. Totuşi, acesta raportează în scris Parlamentului European rezultatele şedinŃelor avute. Acest lucru confirmă caracterul interguvernamental al Consiliului European.

1

Cursul 5 Sistemul constituŃional al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei

de Nord

1. EvoluŃia dreptului pozitiv

Istoria specifică a Marii Britanii a făcut ca o lege fundamentală scrisă sub forma

unui document unic să nu fie necesară, ci să existe numai un set de reguli şi principii constituŃionale care formal-juridic se exprimă printr-o serie de obiceiuri dezvoltate prin intermediul jurisprudenŃei, la care se adaugă documente scrise şi, uneori, jurisprudenŃa.

ConstituŃia britanică reprezintă cel mai edificator sistem nescris din lume. Se poate considera că primul document cu caracter constituŃional din istoria

constituŃională engleză îl reprezintă Carta acordata supuşilor săi de regele Henric I la urcarea pe tron în anul 1100.

Formal, izvoarele ,,ConstituŃiei Marii Britanii’’ cuprind statute, pacte (convenŃii), jurisprudenŃa şi doctrina.

Statutele sunt legi adoptate de parlament care, de regulă, se referă la organizarea politică a statului.

Dintre statute, cel mai des sunt citate : • Magna Charta Libertatum (1215) ; • Petition of Right (1628) ; • Habeas Corpus Act (1679) ; • Bill of Rights (1689) ; • Act of Settlement (1701) ; • Parliament Act (1911 si respectiv 1949) ; • Representation of the People Act (1949); • Scotland Act (1998); • Northern Ireland Act (1998); • Human Rights Act (1998); • House of Lords Act (1999).

Pactele (convenŃiile) sunt cutume, obiceiuri bine stabilite care guvernează diferite proceduri politice.

JurisprudenŃa desemnează ansamblul hotărârilor judecătoreşti care se referă la probleme de ordin constituŃional ce au ajuns până la judecătorii de la instanŃele superioare.

2. ProtecŃia drepturilor fundamentale prin acte scrise

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord neavând o ConstituŃie scrisă, sub

forma unui document unic fundamental, se pune întrebarea unde pot fi găsite izvoarele juridice ale drepturilor fundamentale de care se bucură cetăŃenii regatului unit.

Cea mai mare parte a acestor drepturi şi-au găsit la început existenŃa în deciziile judecătorilor, prin care aceştia recunoşteau un drept pe care britanicii îl posedau deja.

Începând cu secolul al XVIII—lea , multe dintre aceste drepturi au obŃinut o delimitare clară din partea unor statute importante.

Odată cu sfârşitul dinastiei Stuart în anul 1688 Rule of Law a devenit convenŃia esenŃială cu privire la drepturile fundamentale de care se bucură cetăŃenii britanici.

2

Cele mai importante drepturi de care se bucură cetăŃenii britanici pot fi considerate următoarele :

a) Dreptul de vot ; b) Dreptul la libertate personală ; c) Dreptul la libertatea opiniilor ; d) Dreptul la întrunire publică ; e) Dreptul la proprietate privată ; f) Dreptul la alegerea religiei ; g) Dreptul de a aparŃine unui sindicat. TradiŃia britanică, magistral exprimată de Dicey în 1885, consacră un principiu

fundamental pentru garantarea efectivă a drepturilor fundamentale ale omului, în conformitate cu care ,,există o prezumŃie generală că individul este liber din moment ce el poate să facă tot ce nu îi este interzis prin lege’’. Cu o astfel de mentalitate, extinsă la nivelul întregii societăŃi britanice, nu e de mirare că timp de secole constituŃionaliştii nu au admis nici măcar necesitatea unei enumerări a elementelor care compun libertatea individuală. Human Rights Act din 1998 reprezintă primul efort de codificare a drepturilor fundamentale de la adoptarea Bill of Rights în 1869. Ceea ce este interesant în cazul acestui act normativ este nu numai faptul că el încorporează expres în dreptul pozitiv britanic ConvenŃia europeană a drepturilor omului, dar şi faptul că, în baza articolului 3, judecătorul este obligat să interpreteze dreptul intern (atât legile, cât şi common law) în conformitate cu dispoziŃiile convenŃiei. În cazul în care acest lucru nu este posibil, judecătorul este obligat să facă o declaraŃie de neconformitate, ceea ce atrage după sine o modificare a dispoziŃiei contrare din dreptul intern, indiferent că aceasta este o reglementare secundară sau primară.

3. Parlamentul ApariŃia instituŃiei pe care astăzi o numim parlament este de regulă plasată în evul

mediu, când regele dispunea de două Consilii pentru a guverna regatul : Privy Council,

format din consilierii săi particulari imputerniciŃi cu conducerea administraŃiei cotidiene a regatului, şi King’s Council sau Common Council, format din reprezentanŃii oraşelor şi domeniilor cărora regele le cerea să voteze impozitele. Foarte repede, acesta din urmă se va distanŃa faŃă de puterea regală şi, fapt care ulterior îi va asigura caracterul reprezentativ, va forma un corp distinct care, în timp, se va obişnui să guverneze în domeniile de competenŃa sa, strict limitată de cutumă, cu o autonomie care a făcut din el precursorul parlamentului de astăzi.

Astăzi, Parlamentul Marii Britanii este compus din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor. Camera Comunelor are atribuŃiile cele mai importante : adoptă legile, deŃine în exclusivitate competenŃele financiare, are competenŃa de a controla Guvernul şi de a pune în discuŃie responsabilitatea sa. Cât despre Camera Lorzilor, ea nu mai are decât un rol decorativ, disputele sale cu Camera Comunelor privind votarea anumitor legi putând fi uşor depăşite de cea din urmă cu un vot în cursul a două sesiuni succesive, separate de un termen de minimum un an.

Acest parlament dispune de suveranitate legislativă, actele normative pe care le adoptă constituind singura formă de legislaŃie care nu poate fi limitată în aplicarea sa de nici una din celelalte autorităŃi ale statului (în Marea Britanie neexistând încă o formă de

3

control al constitutionalităŃii legilor). Paradoxul constă în faptul că tocmai această suveranitate parlamentară nu dispune de nici o garanŃie constituŃională, ci numai de beneficiul cutumei şi al stabilităŃii legilor adoptate chiar de parlament.

4. Monarhia

Regele este deŃinătorul puterii executive, cel putin teoretic. În practică, miniştrii

,,majestăŃii sale’’ exercită puterea executivă sub conducerea unui prim-ministru care răspunde solidar cu ei pentru toate acŃiunile lor, dar nu în faŃa suveranului, ci a parlamentului. Astfel, răspunderea suveranului pentru actele miniştrilor săi nu mai subzistă. Oricum, suveranul nu este considerat responsabil, căci ,,the king can do no

wrong’’. Legea nu permite angajarea urmăririi penale împotriva reginei / regelui ca persoană privată.

Legea constituŃională din 1701 a înlocuit principiul primogeniturii masculine în materie de succesiune la tron cu o regulă specială: în absenŃa descendenŃilor prinŃesei Anna de Danemarca şi ai lui Wilhelm al III-lea, prinŃesa Sofia şi descendenŃii săi au devenit moştenitorii legitimi ai tronului, cu condiŃia ca ei să fi fost protestanŃi. Regina actuală este, prin urmare, descendenta directă a familiei de Hanovra, instituită în 1701. Ceea ce legea nu precizează însă sunt atribuŃiile de care dispune monarhul, reduse tot mai mult de-a lungul timpului.

Astfel, monarhia rămâne supusă regulii fundamentale a neutralităŃii politice. Însă toate prerogativele monarhului sunt pur nominale, nici una neputând fi exercitată fără contrasemnătura primului-ministru. Chiar şi alegerea primului-ministru (o prerogativă importantă a şefilor de stat în alte Ńări cu regim parlamentar) nu mai este o competenŃă proprie a monarhului britanic : sistemul bipartit şi cel electoral au simplificat totul. Formal, regina mai poate :

a) să declare deschise şi, respectiv, încheiate sesiunile parlamentare ; b) să dizolve şi să convoace parlamentul ; c) să-l numească pe primul-ministru ; d) să-i numească pe miniştri ; e) să dispună de unele competenŃe în materie judecătorească ; f) să acorde titluri onorifice. 5. Primul-ministru şi cabinetul său

Cabinetul (primul-ministru şi miniştrii) derivă, în teorie, din puterea suveranului.

La început, miniştrii nu erau nimic altceva decât membrii Consiliului Privat al Coroanei, fără nici o existenŃă colectivă. După dinastia germană de Hanovra, care ajunge la tron în 1714 şi care se dezinteresează de problemele regatului, miniştrii dobândesc importanŃă şi, sub autoritatea primului-ministru, se detaşează de Consiliul Privat al Coroanei.

Aceeaşi schemă este reluată şi în privinŃa responsabilităŃii : la început miniştrii nu răspund decât individual, în faŃa parlamentului, pentru actele lor de gestionare a treburilor publice. Este însă o răspundere pur penală, care dă naştere unei proceduri de punere sub acuzare de către Camera Comunelor (impeachment) şi unei judecări de către Camera Lorzilor, cu consecinŃe care pot merge până la condamnarea miniştrilor la pedeapsa capitală. Pentru a evita consecinŃe atât de grave pentru persoana lor, miniştrii au luat

4

bunul obicei de a demisiona înainte de a fi acuzaŃi. Începând cu 1689 simpla ameninŃare a unui impeachment îi va face pe miniştri să se retragă înainte ca procedura să se puna în mişcare. Astfel, responsabilitatea penală şi individuală a posteriori este înlocuită printr-o responsabilitate politică şi colegială a priori. Cabinetul este de acum înainte un organ colegial, solidar, condus de primul-ministru, responsabil politic în faŃa parlamentului, dar nu şi în faŃa regelui. Primul-ministru şi Cabinetul sunt într-adevăr organele cheie ale puterii.

Cabinetul este modest ca număr de persoane, dar cu atribuŃii deosebit de importante în cadrul unei echipe guvernamentale foarte numeroase, compusă din miniştri fără portofoliu, miniştri însărcinaŃi să conducă un departament, secretari şi subsecretari de stat, etc. Primul-ministru este cel care îşi alege miniştrii dintre colegii de partid aleşi în Camera Comunelor şi, uneori, însă foarte rar, dintre Lorzi. El îi poate revoca liber. Numărul membrilor variază în funcŃie de epocă, între 14 si 24 de miniştri ; în caz de ostilităŃi, el poate fi redus la numai 4 sau 5 membri.

6. Sistemul partidelor politice

Scrutinul majoritar într-un singur tur poate fi considerat, în egală măsură, fie cauză,

fie efect al celuilalt fenomen ce caracterizează peisajul politic britanic : bipartidismul. Timp de mai bine de o sută cincizeci de ani două partide şi-au disputat scena politicii britanice : Whigs şi Torries, iar mai apoi succesorii lor, liberalii şi conservatorii. Abia la sfârşitul celui de-al doilea război mondial se produce o schimbare spectaculoasă şi apar laburiştii.

Deja în cursul secolului al XVIII-lea se disting două grupări de interese : Torries – reprezentanŃii aristocraŃiei tradiŃionale, cu interese strict funciare, şi Whigs- reprezentanŃii noii burghezii industriale şi comerciale. În secolul al XIX-lea Torries şi-au luat numele de conservatori şi Whigs pe cel de liberali. La începutul secolului al XX-lea a luat naştere un nou partid politic, apărut din lupta sindicală, care îşi propune ca scop principal apărarea intereselor muncitorilor. În anul 1906 el participă pentru prima dată la alegeri şi obŃine 30 de mandate. Se intitulează Labour Party şi continuă să-şi sporească influenŃa într-atât, încât în 1945 reuşeşte să înlăture complet Partidul Liberal din parlament. De atunci, alternanŃa la putere se face între conservatori şi laburişti, fără ca celelalte partide politice, de mai mică importanŃă, dar care există în Marea Britanie, să reuşească să-i detroneze.

7. Scrutinul

Timp de şase secole sistemul constituŃional britanic a evoluat în direcŃia votului

universal. În 1918 acest lucru a fost în sfârşit realizat, însă numai începând cu vârsta de 21 de ani pentru bărbaŃi şi 30 de ani pentru femei. De abia în 1969 vârsta limită a fost coborâtă la 18 ani pentru ambele sexe, cu excluderea de la dreptul de vot a membrilor Camerei Lorzilor, a străinilor, a persoanelor alienate mintal şi a persoanelor condamnate pe parcusul ultimilor cinci ani pentru corupŃie sau practici ilegale în legătură cu alegerile. Eligibilitatea revine oricărei persoane având 21 de ani împliniŃi până în ziua alegerilor, cu excepŃia lorzilor, a prelaŃilor diferitelor culte, a handicapaŃilor mintal şi a funcŃionarilor statului.

5

Procedura electorală, atât pentru alegerile generale cât şi pentru cele locale, este cuprinsă în Legea reprezentării poporului (People’s Representation Act) din 1949, cu modificările ulterioare. Contestarea alegerilor este posibilă în termen de 12 zile de la numărarea voturilor, prin depunerea unei cereri la un tribunal compus din doi judecători ai Înaltei CurŃi care îşi are sediul în circumscripŃia electorală respectivă. łinând seama de motivele cererii şi de natura contestaŃiei, tribunalul poate să confirme rezultatele, să le modifice adăugând sau anulând voturi sau să dispună noi alegeri. La sfârşitul deliberării, tribunalul trebuie să prezinte concluziile sale Speaker-ului Camerei Comunelor, care ia apoi o decizie în consecinŃă.

Sistemul electoral al Marii Britanii rămâne unul de referinŃă, atât din punct de vedere teoretic, cât şi în ceea ce priveşte influenŃa concretă pe care o are asupra vieŃii politice şi statale. Astfel, Marea Britanie este divizată în 651 de circumscripŃii din care se desemnează câte un membru în Camera Comunelor. Scrutinul se bazează pe regula majorităŃii simple, uninominale, cu un singur tur ; adică, mandatul revine candidatului care a obŃinut cel mai mare număr de voturi în circumscripŃia în care a candidat. Un scrutin considerat foarte dur, dar foarte eficient în ceea ce priveşte desemnarea unei majorităŃi parlamentare eficiente, întrucât a dat aproape întotdeauna rezultate nete.

1

Cursul 6 Sistemul constituŃional al statelor unite ale americii

1. Scurtă abordare retrospectivă a sistemului constituŃional american În jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii în partea de est a S.U.A.

Majoritatea coloniştilor erau englezi, care proveneau din ScoŃia, Irlanda şi łara Galilor. De asemenea, erau mulŃi germani în Pensylvania, olandezi în New York şi francezi în Louisiana.

Unele colonii aveau propriul lor guvern. Altele erau conduse de reprezentanŃi ai Coroanei britanice. Guvernul britanic le cerea să plătească impozite care să contribuie la plata cheltuielilor coloniale, dar nu erau consultate în emiterea legilor fiscale. Trupele britanice staŃionate în colonii, în marea lor majoritate, erau cazate în locuinŃele coloniştilor. În anul 1774, un grup de conducători ai coloniştilor s-au întrunit şi au constituit Congresul continental, care l-a informat pe regele Angliei despre convingerea coloniştilor că, în calitate de englezi liberi, ar trebui să fie şi ei consultaŃi asupra legilor care îi guvernau. Regele şi Cabinetul britanic nu au luat în considerare cerinŃele coloniştilor. Membrii Congresului au considerat aceasta o mare nedreptate şi au hotărât să ceară independenŃa faŃă de Coroana britanica.

În anul 1775 au izbucnit lupte între trupele Gărzii NaŃionale din Noua Anglie şi soldaŃii britanici.

La 4 iulie 1776 Congresul continental a adoptat DeclaraŃia de independenŃă, elaborată de Thomas Jefferson, fermier şi avocat din coloniile Virginia ; acest document a enumerat multe nemulŃumiri împotriva regelui şi a declarat că din acel moment ,,Coloniile Unite’’ nu mai erau supuse Angliei.

La încheierea păcii, Statele Unite erau, de fapt, un grup de 13 colonii, fiecare având propriul său guvern şi fiind organizate asemenea unei Ńări independente. Fiecare colonie îşi elabora propriile legi şi se ocupa de toate problemele interne.

În timpul războiului, statele au căzut de acord să elaboreze un act prin trimiterea de reprezentanŃi în cadrul Congresului continental. După câştigarea războiului, Congresul urma să se ocupe numai de problemele pe care statele individuale nu le puteau rezolva singure. El urma să strângă bani pentru a plăti datoriile de război, să stabilească un sistem monetar unic şi să se ocupe de încheierea tratatelor cu naŃiunile străine. ÎnŃelegerea care a stabilit acest plan de cooperare a fost denumită ,,Articolele ConfederaŃiei’’.

Articolele ConfederaŃiei nu au avut succes, deoarece statele nu cooperau cu Congresul şi nici între ele. Când Congresul a avut nevoie de bani pentru plata datoriilor faŃă de FranŃa şi alte state europene, unele state au refuzat să plătească contribuŃia.

Majoritatea americanilor era totuşi de acord că trebuiau aduse modificări Articolelor ConfederaŃiei.

Congresul Continental a cerut fiecărui stat să trimită delegaŃi la o întrunire în Philadelphia, oraşul în care fusese semnată Declaraşia de independenŃă, pentru a discuta modificările ce trebuiau aduse Articolelor ConfederaŃiei.

Întrunirea de la Philadelphia a avut loc pe data de 17 mai 1787 şi a fost denumită ConvenŃia de la Philadelphia. La ConvenŃie au participat 12 state din cele 134 care au semnat Articolele ConfederaŃiei (lipsea cel mai mic stat, Rhode Island).

ConvenŃia a fost prezidată de George Washington şi la aceasta au participat 54 de delegaŃi. În timpul ConvenŃiei, delegaŃii au creat o nouă formă de guvernământ pentru

2

Statele Unite. Aceasta formă de guvernământ a fost cuprinsă într-un document denumit ConstituŃia Statelor Unite ale Americii.

În timpul elaborării ConstituŃiei, delegaŃii au fost confruntaŃi cu două mari temeri, împărtăşite de majoritatea americanilor.

Prima era aceea că o persoană sau un grup aparŃinând guvernului central ar putea deveni prea puternică sau ar putea acapara controlul asupra Ńării, dând astfel naştere tiraniei. Pentru a preveni acest lucru, delegaŃii au alcătuit o guvernare compusă din trei părŃi : executivă, legislativă şi judecătoreascăă. Fiecare din aceste trei ramuri avea puteri pe care celelalte două nu le aveau, creându-se astfel posibilitatea ca fiecare dintre ele să contrasemneze şi să limiteze orice acŃiune greşită a celorlalte.

A doua temere era aceea că noul guvern central ar putea slăbi sau chiar anula posibilitatea guvernului fiecărui stat de a-şi rezolva propriile probleme.

Pentru a elimina această suspiciune, în ConstituŃie s-a precizat care sunt puterile guvernului central şi care sunt puterile rezervate statelor membre. Astfel, fiecărui stat îi era rezervat dreptul de a-şi alege propriul său guvern.

2. Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este compus din Camera ReprezentanŃilor şi Senat. Alegerea sistemului

bicameral se datorează unor condiŃii istorice, statele care au acceptat ConstituŃia din anul 1787 convenind asupra unei forme legislative comune, în care să fie reprezentate proporŃional cu populaŃia lor, dar dorind în acelaşi timp să menŃină ideea egalităŃii în drepturi a statelor federaŃiei.

Principalele atribuŃii ale Congresului sunt: 1. Reglementează impunerea şi colectarea taxelor, a impozitelor de orice fel,

inclusiv a taxelor vamale, care vor fi uniforme pe întregul teritoriu. 2. Asigură achitarea datoriilor S.U.A. 3. Asigură apărarea comună şi bunăstarea generală. 4. Ratifică împrumuturile efectuate în numele S.U.A. 5. Reglementează comerŃul cu naŃiunile străine şi între diferite state membre ale

federaŃiei. 6. Reglementarea uniformă a naturalizării. 7. Reglementarea uniformă a falimentului. 8. Reglementează emiterea monedei naŃionale şi a valorii acesteia. 9. Reglementează standardele pentru măsuri şi greutăŃi. 10. Reglementează activitatea poştei. 11. Reglementează dreptul de proprietate intelectuală. 12. Reglementează înfiinŃarea CurŃilor de rang inferior CurŃii Supreme de JustiŃie a

S.U.A. 13. Declararea stării de război. 14. Alocarea fondurilor pentru recrutarea şi înzestrarea forŃelor armate. 15. Propune amendamente constituŃionale.

3

3. Senatul

Senatul este compus din 102 senatori, câte doi aleşi de fiecare stat, indiferent de

populaŃia acestuia. Astfel, statul Alaska, care are 407.000 de locuitori, sau statul Haway, care are 895.000 de locuitori, trimite în senatul american tot doi senatori, ca şi statul California, care are 22 milioane de locuitori. Această soluŃie adoptată de ConstituŃia S.U.A. are la bază ideea egalităŃii în drepturi a statelor participante la federaŃie.

Puterile exclusive rezervate Senatului sunt următoarele : a) Senatul este singurul competent să-şi dea acordul cu privire la numirea unor

înalŃi funcŃionari. În cadrul acestei funcŃii, Senatul aprobă numirile de judecători ai CurŃii Supreme, făcute de Preşedintele S.U.A. În fapt, Preşedintele uzează de prestigiul său şi convinge aproape întotdeauna pe senatori să aprobe numirile făcute de Casa Albă.

b) Senatul aprobă în exclusivitate acordurile ( executive agreements), adică acordurile, înŃelegerile sau tratatele încheiate de Preşedintele S.U.A. Se apreciază că acestea sunt de 15 ori mai numeroase decât cele încheiate în numele S.U.A.

a) Senatul are puterea exclusivă de a judeca punerile sub acuzare ale unor înalŃi funcŃionari ai statului, inclusiv a Preşedintelui. Este aşa-numita procedură impeachment.

Hotărârea de punere sub acuzare se ia de către Camera ReprezentanŃilor cu votul majorităŃii simple a membrilor acesteia.

Atunci când judecă punerile sub acuzare, senatul este prezidat de preşedintele CurŃii Supreme a S.U.A.

Pentru a fi condamnat un înalt funcŃionar public sau Preşedintele S.U.A. este necesară întrunirea unei majorităŃi calificate de 2/3 din numărul senatorilor.

SancŃiunea constă în îndepărtarea din funcŃie şi pierderea dreptului de a deŃine sau de a se bucura de orice fel de funcŃie onorifică sau remunerată oficial în S.U.A.

Punerea sub acuzare este motivată de săvârşirea infracŃiunilor de trădare, luare de mită sau a altor infracŃiuni foarte grave sau încălcări ale legii.

4. Camera ReprezentanŃilor

Camera ReprezentanŃilor este compusă din 435 de membri şi 3 reprezentanŃi ai

districtului Washington. Numărul reprezentanŃilor nu poate depăşi câte unul la 30.000 de locuitori din fiecare stat, dar fiecare stat va avea cel puŃin câte un reprezentant. Numărul reprezentanŃilor este actualizat din 10 în 10 ani, în urma recensământului populaŃiei, şi este proporŃional cu numărul populaŃiei fiecărui stat.

Camera ReprezentanŃilor are puteri care îi sunt conferite în exclusivitate : a) aprobă cu majoritate simplă punerea sub acuzare a unor înalŃi funcŃionari din

administraŃia S.U.A., inclusiv a Preşedintelui sau vicepreşedintelui S.U.A.; b) elaborează în exclusivitate toate proiectele de lege privind stabilirea impozitelor,

taxelor şi altor contribuŃii (Senatul poate doar să propună amendamente). În ceea ce priveŃte procedura legislativă, cele două Camere cooperează ca parteneri

egali.

4

5. Preşedintele şi vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii

ConstituŃia S.U.A. prevede în art. 2 că ,,puterea executivă va fi executată de

Preşedintele S.U.A.’’. Referindu-se la această exprimare constituŃională, profesorul american Laurence Tribe arată : ,,Spre deosebire de celelalte ramuri constituŃionale,

preşedintele este o persoană , precum şi o instituŃie, el este ales de către întreaga naŃiune

pe care o reprezintă şi îi exprimă aspiraŃiile’’. Preşedintele S.U.A. este desemnat prin vot universal indirect de către un Colegiu

electoral format din mari electori, fiecare stat beneficiind de un număr de delegaŃi egal cu cel al congresmanilor aleşi în forul suprem legislativ din partea statului respectiv. Acest colegiu este format din 538 de electori.

Congresul constituŃional a imaginat acest sistem deoarece nu a dorit ca preşedintele să fie dependent de Congres, ceea ce a făcut să se instituie sistemul electoral pe care l-am menŃionat şi care este destul de complicat, dar care, în fond, asigură o anumită independenŃă preşedintelui, care nu este ales de Congres.

Anumite puteri ale Preşedintelui sunt consacrate de ConstituŃie, altele au rezultat din interpretarea constituŃiei dincolo de dispoziŃiile sale constituŃionale. Practic, interpretarea dispoziŃiilor constituŃionale poartă numele de cutume constituŃionale.

Sunt considerate funcŃii tradiŃionale ale Preşedintelui cele de: a. şef al satului; b. şef al puterii executive (al guvernului); c. comandant suprem al forŃelor armate; d. şef al diplomaŃiei; e. şef al partidului care l-a propus candidat la preşedinŃie. Această prerogativă nu înseamnă că preşedintele ar ocupa o anumită ierarhie în

partid, ci este o obligaŃie morală a acestuia de a susŃine partidul şi de a contribui la sporirea prestigiului şi numărului de simpatizanŃi ai acestuia.

Alături de aceste prerogative tradiŃionale, Preşedintele şi-a asumat în timp şi altele, printre care enumerăm:

1. coordonator al politicii economice; 2. apărător al politicii sociale; 3. suport al sistemului federal de guvernământ; 4. moderator al soluŃiilor de dezamorsare a unor crize interne şi externe; 5. nu răspunde în faŃa Congresului şi nu poate fi obligat să demisioneze dacă are un

sprijin minoritar în Camere; 6. nu are dreptul să dizolve Congresul şi să procedeze la organizarea unor noi

alegeri. În calitatea sa de şef al executivului, preşedintele este şi şef al Cabinetului, compus

din secretari care au calitatea de miniştri cu atribuŃii de a conduce departamentele administraŃiei federale în număr de 15, cu un număr de 2.600.000 de agenŃi.

În perioada în care Preşedintele este în funcŃie, vicepreşedintele îndeplineşte funcŃia de preşedinte al Senatului, dar el nu are dreptul să voteze decât în caz de paritate a voturilor în această Cameră.

5

6. Puterea judecătorească

Potrivit art.3 secŃiunea 1 din ConstituŃia S.U.A., puterea judecătorească este

încredinŃată CurŃii Supreme şi unor CurŃi inferioare , a căror jurisdicŃie a fost stabilită la nivel federal. ConstituŃia stabileşte puterea Congresului de a înfiinŃa prin lege curŃile inferioare CurŃii Superioare a S.U.A.

În afara CurŃilor federale, constituŃia acordă puteri Congresului de a înfiinŃa CurŃi specializate pentru anumite cauze sau pentru anumite domenii de activitate.

În ceea ce priveşte stabilirea gradelor de jurisdicŃie, Curtea Supremă este competentă să judece plângerile împotriva sentinŃelor pronunŃate de CurŃile înfiinŃate de Congres.

Trebuie menŃionat că puterea judecătorească federală are atribuŃia de a interpreta şi întări forŃa juridică a ConstituŃiei ca lege. Temeiul juridic al acestei puteri se întemeiază pe principiul separaŃiei puterilor.

În ceea ce priveşte independenŃa şi inamovibilitatea judecătorilor, acestea se bazează pe dispoziŃiile ConstituŃiei, potrivit căreia ,,judecătorii de la Curtea Supremă , precum şi cei ai celorlalte curŃi îşi vor menŃine posturile în caz de bună comportare’’.

De asemenea, judecătorii pot fi puşi sub acuzare şi judecaŃi potrivit procedurii de impeachment, când comit anumite fapte. Ei sunt numiŃi în funcŃie de Preşedinte şi confirmaŃi de către Senat.

În prezent, sistemul CurŃilor federale este compus din următoarele jurisdicŃii: a. CurŃile de district- 94 de jurisdicŃii; b. CurŃile de apel – 13 jurisdicŃii; c. CurŃi de jurisdicŃie specială; d. Curtea Suprema de JustiŃie. Curtea Supremă de JustiŃie a S.U.A. este compusă din 9 judecători aflaŃi sub

coordonarea unui Chief Justice. Aceştia sunt numiŃi pe viaŃă de către Preşedintele S.U.A. şi au posibilitatea, de care profită rar, de a se retrage la vârsta de 70 de ani, dacă o doresc.

1. DeclaraŃia drepturilor omului (Bill of Rights)

După ratificarea ConstituŃiei S.U.A. în anul 1789 reprezentanŃii unor state au făcut

constatarea că în ConstituŃie nu se menŃionează garantarea libertăŃilor , a drepturilor şi privilegiilor cetăŃenilor.

Astfel, ConstituŃiei i-a fost adaugată DeclaraŃia drepturilor omului (Bill of Rights) în anul 1791 care este compusă din 10 articole denumite amendamente.

Această declaraŃie garantează libertatea şi drepturile individuale şi interzice amestecul guvernului în viaŃa personala a cetăŃenilor.

În DeclaraŃia drepturilor omului, americanilor li se garantează libertatea de credinŃă, libertatea cuvântului şi a presei. Ei au dreptul de a se întruni în locuri publice, de a protesta împotriva acŃiunilor guvernului şi de a cere schimbări.

Ei au dreptul să deŃină arme dacă doresc. DeclaraŃia interzice poliŃiei să reŃină şi să percheziŃioneze o persoană fără motive

întemeiate.

6

De asemenea, ei nu pot percheziŃiona locuinŃa unei persoane fără un mandat din partea unui for judecătoresc.

Până în anul 1986, la cele zece amendamente ale ConstituŃiei au mai fost adăugate alte 16.

Dintre prevederile acestora menŃionam : interzicerea sclaviei, garantarea cetăŃeniei şi a tuturor drepturilor , indiferent de rasă, acordarea dreptului de vot femeilor şi reducerea limitei de vârsta la 18 ani pentru exercitarea dreptului de vot.

La ora actuală, ConstituŃia S.U.A conŃine 27 de amendamente, iar proiectul celui de-al 28-lea se află pe agenda de lucru a Congresului.

1

Cursul 7 Sistemul constituŃional al FranŃei

1. O abordare retrospectivă a evoluŃiei sistemului constituŃional al FranŃei ( aspecte selective)

Dorind parcă să exprime evoluŃia sistemului constituŃional francez, Joseph de Maistre afirmă că ,,Există întotdeauna în fiecare ConstituŃie, ceva care nu poate să fie scris’’.

În istoria FranŃei, perioada 1789 – 1799 este denumită perioada revoluŃiei. La data de 17 iunie 1789 starea a treia s-a proclamat Adunare NaŃională. La data

de 20 iunie 1789 s-a depus jurământul ,,să nu ne despărŃim niciodată şi să ne întâlnim oriunde împrejurarile o vor cere, până ce ConstituŃia regatului va fi întocmită şi întărită pe temelii trainice’’.

La 26 august 1789 a fost votată declaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului. Inspirându-se în multe puncte din DeclaraŃia americană aceasta avea un răsunet universal şi Ńinea seama de enormele transformări care se produseseră.

Absolutismul şi privilegiile erau condamnate. Era înscris principiul că orice suveranitate rezidă esenŃial în naŃiune. În această

perspectivă în declaraŃie este consacrat principiul că ,,oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi, iar deosebirile sociale nu pot fi fondate decât pe utilitate comună’’.

Înlăturarea privilegiilor este consfinŃită prin egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii fie când aceasta protejeaza fie când aceasta pedepseşte.

Preluând doctrina lui Montesquieu, prin declaraŃie se afirmă că nu posedă constituŃie acel stat în care puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească nu sunt separate.

Împotriva suveranităŃii clerului se proclamă libertatea de conştiinŃă, libertatea cultelor şi libertatea presei.

Prima constituŃie franceză a fost ConstituŃia din data de 3 septembrie 1791, care menŃinea monarhia, dar stabilea fundamentarea acesteia pe baze democratice şi constituŃionale.

În anul 1792 s-au hotărât noi alegeri pentru ConvenŃia naŃională, care s-a întrunit în prima şedinŃă la data de 21 septembrie 1792. La această dată este proclamată republica.

Regimul constituŃional al FranŃei a fost reglementat de documentele constituŃionale enumerate mai jos:

• ConstituŃia din data de 24 iunie 1793; • ConstituŃia din data de 22 august 1795; • ConstituŃia anului VIII din data de 13 decembrie 1799; • Carta din data de 4 iunie 1814; • Actul constituŃional la ConstituŃiile Imperiului din data de 22 aprilie 1815; • Carta din data de 18 august 1830; • ConstituŃia din data de 4 noiembrie 1848; • ConstituŃia din data de 14 ianuarie 1852; • Regimul provizoriu de la 1870 la 1875; • Legile constituŃionale din anul 1875; • Guvernarea FranŃei între 1940-1945; • ConstituŃia FranŃei din anul 1946;

2

• ConstituŃia FranŃei din data de 4 octombrie 1959. 2. ConstituŃia FranŃei din data de 4 octombrie 1958 În cuprinsul normativ al acesteia pot fi identificate un preambul şi 15 titluri. a) ConstituŃia din anul 1958 nu conŃine o declaraŃie de drepturi, ci numai un

preambul foarte scurt care consfinŃeşte că ,,poporul francez proclamă solemn ataşamentul său la ,,Drepturile omului şi la principiile suveranităŃii naŃionale’’ aşa cum sunt ele definite în DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din anul 1789, confirmate şi completate de preambulul ConstituŃiei din anul 1946’’. Caracteristicile Republicii franceze sunt proclamate de articolul întâi al Legii fundamentale astfel „FranŃa este o republică indivizibilă, laică, democratică şi socială. Ea asigură egalitatea în faŃa legii a tuturor cetăŃenilor, fără deosebire de origine, de rasă sau de religie. Ea respectă toate convingerile”.

b) Titlul I- Despre suveranitate; c) Titlul II- Preşedintele Republicii; d) Titlul III- Guvernul; e) Titlul IV- Parlamentul; f) Titlul V- Raporturile dintre Parlament şi Guvern; g) Titlul VI- Despre tratatele şi acordurile internaŃionale; h) Titlul VII- Consiliul constituŃional; i) Titlul VIII- Autoritatea judiciară; j) Titlul IX- Despre Înalta Curte de JustiŃie; k) Titlul X- Consiliul economic şi social; l) Titlul XI- Despre colectivităŃile teritoriale; m) Titlul XII- Despre comunităŃi; n) Titlul XIII- Despre acordurile de asociere; o) Titlul XIV- Despre revizuire; p) Titlul XV- DispoziŃii tranzitorii. Problema valorii juridice a declaraŃiilor de drepturi şi a preambulului, a dat

naştere la dezbateri îndelungate după anul 1958, până la data de 16 iulie 1971 când printr-o decizie a Consiliului ConstituŃional a consacrat valoare juridică preambului ConstituŃiei din anul 1958, recunoscându-i se valoare constituŃională.

3. Parlamentul francez Parlamentul francez se compune din două Camere, respectiv Adunarea NaŃională

şi Senatul. Adunarea NaŃională se compune din 277 de membri, aleşi prin sufragiu universal

direct, pentru un mandat de 5 ani. Senatul se compune dintr-un număr de 321 de membri, aleşi prin sufragiu

indirect, pentru un mandat de 9 ani şi asigură reprezentarea colectivităŃilor teritoriale ale republicii, precum şi reprezentarea francezilor stabiliŃi în afara teritoriului naŃional.

Cea de a ,,treia Cameră’’, cum este denumită în literatura de specialitate franceză, o reprezintă Consiliul Economic şi Social.

3

Consiliul Economic şi Social se compune dintr-un număr de 230 de membri, fiind o adunare consultativă.

Prin reprezentarea principalelor activităŃi economice şi sociale, Consiliul favorizează colaborarea diferitelor categorii profesionale între ele şi asigurăă participarea lor la politica economică şi socială a Guvernului.

La sesizarea Guvernului, Consiliul Economic şi Social dă aviz consultativ asupra proiectelor de lege, de ordonanŃă sau decret, precum şi asupra propunerilor de lege.

Trebuie reŃinut că legea fundamentală franceză stabileşte domeniile rezervate legii şi domeniile rezervate principiilor fundamentale stabilite prin lege. Aceste domenii pot fi precizate şi completate printr-o lege organică.

Pentru celelalte domenii , legea are caracter de reglementare. IniŃiativa legislativă aparŃine în egală măsură Primului-Ministru şi membrilor

Parlamentului. Senatul francez are o situaŃie constituŃională privilegiată în sensul că nu poate fi

dizolvat, putând bloca o propunere de revizuire constituŃională, fiind considerat din acest punct de vedere, unul din garanŃii ConstituŃiei.

Reguli comune se referă la statutul membrilor parlamentului, respectiv incompatibilităŃile imunităŃilor, regimul indemnizaŃiilor, sesiunile ordinare şi extraordinare, etc.

Organizarea internă şi funcŃionarea fiecărei Adunări se face prin propriul regulament adoptat de Adunarea NaŃională şi Senat.

Principalele atribuŃii ale Parlamentului francez pot fi considerate: adoptarea declaraŃiei de război, autorizarea stării de urgenŃă atunci când aceasta depăşeşte 12 zile, autorizarea Guvernului de a emite ordonanŃe, iniŃiativa legislativă, etc.

4. Preşedintele Republicii franceze Organizarea puterilor publice stabilită de ConstituŃia FranŃei din anul 1958 acordă

instituŃiei preşedintelui un caracter de primordialitate, care în literatura de specialitate este motivată de aşezarea acestei instituŃii în structura normativă a legii fundamentale înaintea guvernului şi parlamentului.

Caracterul de primordialitatea este pus în evidenŃă şi de rolul important acordat preşedintelui de arbitru în funcŃionarea normală a puterilor publice.

Din această perspectivă putem cita discursul rămas celebru, prezentat de generalul De Gaulle în cadrul conferinŃei de presă din data de 31 ianuarie 1964, în cadrul căreia declara că ,,trebuie să se înŃeleagă clar că autoritatea indivizibilă a statului este încredinŃată în întregime preşedintelui, de către poporul care l-a ales, că nu există nici o altă autoritate , nici ministerială, nici civilă, nici militară, nici judiciară, care să nu fie acordată şi menŃinută de către acesta’’.

Primul Preşedinte al celei de a-V-a Republici a fost ales prin sufragiu indirect de către un colegiu electoral care cuprindea membrii Parlamentului şi un anumit număr de reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale.

După reforma constituŃională din anul 1962 care a modificat modul de scrutin pentru alegerea preşedintelui Republicii, acesta este ales prin sufragiu universal direct.

4

Dintre puterile preşedintelui putem enumera: numirea Primului - Ministru, dreptul de a adresa Parlamentului mesaje, numirea preşedintelui şi a membrilor Consiliului ConstituŃional, conducerea relaŃiilor internaŃionale, calitatea de comandant al armatei, etc.

În raporturile cu justiŃia, preşedintele Republicii are dreptul de graŃiere, este garantul independenŃei autorităŃilor judecătoreşti, prezidează Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Guvernul francez Guvernul francez aparŃine puterii executive. FranŃa a adoptat soluŃia constituŃionala a unui executiv dual format din şeful statului

- Preşedintele şi Guvernul. Într-o ordine atipică şi Guvernul este reglementat de legea fundamentală franceză

înaintea parlamentului. În doctrina de specialitate franceză, cea de a – V - a Republică este denumită

,,republica semiprezidenŃială’’. Forma duală a executivului sugerează a fi de inspiraŃie engleză. În sens restrâns, Guvernul este organul executiv compus din Primul-Ministru şi din

miniştri. Numirea Primului-Ministru reprezintă o prerogativă constituŃională a preşedintelui

republicii. În ceea ce priveşte miniştrii, aceştia sunt numiŃi de preşedinte la propunerea

Primului-Ministru. Guvernul se întruneşte în Consiliul de Miniştri, prezidat de Primul-Ministru. Guvernul cuprinde pe lângă miniştri şi miniştrii de stat, miniştri delegaŃi pe lângă

Primul-Ministru şi secretari de stat. FuncŃiile ministeriale sunt incompatibile cu funcŃiile profesionale private şi cu alte

funcŃii publice. Primul-Ministru, după deliberarea Consiliului de Miniştri, angajează în faşa

Adunării NaŃionale răspunderea Guvernului cu privire la propriul său program sau cu privire la o declaraŃie de politică generală.

Adunarea NaŃională poate pune în discuŃie răspunderea Guvernului prin votarea unei moŃiuni de cenzură.

De asemenea, Primul-Ministru are posibilitatea de a solicita Senatului aprobarea unei declaraŃii de politică generală.

IniŃiativa legislativă aparŃine în egală măsură Primului-Ministru şi membrilor parlamentului.

Până la revizuirea constituŃională din data de 19 iulie 1993, competenŃa de a judeca actele îndeplinite de miniştri în exercitarea funcŃiilor acestora revenea Înaltei CurŃi de JustiŃie.

După revizuirea menŃionată, membrii Guvernului răspund penal pentru actele îndeplinite în exerciŃiul funcŃiei acestora şi calificate drept crime sau delicte în faŃa CurŃii de JustiŃie a Republicii.

Aceasta este o jurisdicŃie specială compusă din 15 judecători: 12 parlamentari desemnaŃi paritar de Senat şi Adunarea NaŃională şi 3 judecători de la Curtea de CasaŃie.

5

6. Puterea judecătorească

Puterea judecătorească în FranŃa este structurată astfel: • Înalta Curte de JustiŃie; • Consiliul Superior al Magistraturii; • Curtea de CasaŃie; • CurŃi de Apel; • Tribunale; • Parchetele de pe lângă CurŃi şi Tribunale. Referitor la structura puterii judecătoreşti ne vom limita să prezentam selectiv

Consiliul Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de JustiŃie. a) Consiliul Superior al Magistraturii Consiliul Superior al Magistraturii este compus din 9 membri desemnaŃi de

Preşedintele Republicii în condiŃiile următoare: • trei membri de la Curtea de CasaŃie, dintre care un avocat general; • trei membri de la CurŃi şi Tribunale; • un consilier de stat ales de o listă de trei nume stabilită de adunarea generală a

Consiliului de Stat; • două personalităŃi care nu aparŃin magistraturii şi sunt aleşi pe criteriul

competenŃei. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani. Dintre atribuŃiile Consiliului Superior al Magistraturii menŃionăm: • nominalizarea magistraŃilor în funcŃii; • hotărâri în materie disciplinară; • exercitarea dreptului de graŃiere. b) Înalta Curte de JustiŃie Înalta Curte de JustiŃie se compune din 24 de judecători titulari. După fiecare alegere, în termen de o lună de la prima întrunire Adunarea NaŃionala

alege 12 judecători titulari şi 6 judecători supleanŃi. De asemenea, după o nouă alegere a Senatului, în termen de o lună de la prima

întrunire a acestei camere, alege 12 judecători titulari şi 6 judecători supleanŃi.

1

Cursul 8 Sistemul constituŃional al Republicii Federale a Germaniei

I. Structura Legii fundamentale a Republicii Federale a Germaniei din 23

mai 1949, astfel cum a fost amendată de Tratatul de Unificare din 31 august 1990 şi

de Statutul Federal din 23 septembrie 1990

Din analiza sistematică a legii fundamentale a Germaniei rezultă că aceasta este

structurată pe un Preambul, 11 capitole, 146 de articole şi o Anexă. I. 1. Preambulul cuprinde principiile fundamentale care au stat la baza adoptării

acestei ConstituŃii: a. Conştient de răspunderea sa în faŃa lui Dumnezeu şi a oamenilor şi însufleŃit de

voinŃa de a servi pacea în lume ca membru cu drepturi egale într-o Europă unită, poporul german, în virtutea puterii sale constituŃionale, a adoptat această Lege fundamentală;

b. Germanii din landurile Baden-Wuerttemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hesse, Lower Saxony, Mecklenburg-Western Pomerania, North-Rhine-Weststphalia, Rhineland-Paltinate, Saarland, Saxony, Saxony-Anhalt, Schleswig-Holstein, and Thuringia au realizat prin liberă autodeterminare unitatea şi libertatea Germaniei.

c. Prin aceasta, Legea fundamentală este aplicabilă întregului popor german. I. 2. Cele 11 capitole sunt următoarele: - Capitolul I Drepturile fundamentale (art. 1 – art. 19); - Capitolul II FederaŃia şi Landurile (art. 20 – art. 37); - Capitolul III Bundestag – ul (art.. 38 – art. 49); - Capitolul IV Bundesrat – ul (Consiliul Federal art. 50 – art. 53); - Capitolul V Preşedintele federal (art. 54 – art. 61); - Capitolul VI Guvernul federal (art. 62 – art. 69); - Capitolul VII Puterile legislative ale federaŃiei (art. 70 – art. 82); - Capitolul VIII Executarea legilor federale şi Administrarea federală (art. 83 –

art. 91); - Capitolul IX Administrarea justiŃiei (art. 92 – art. 104); - Capitolul X FinanŃele (art. 104 a – art. 115); - Capitolul XI DispoziŃii tranzitorii şi finale (art. 116 – art. 146); I. 3. Anexă: potrivit art. 140 din Legea fundamentală sunt menŃinute în vigoare

art. 136, art. 137, art. 138, art. 139 şi art. 141 din SecŃiunea „Religia şi AsociaŃiile religioase” ale ConstituŃiei Germaniei din 11 august 1919 – ConstituŃia de la Weimar.

II. Drepturile fundamentale - Articolul 1 ProtecŃia demnităŃii umane; - Articolul 2 Drepturile libertăŃii; - Articolul 3 Egalitatea în faŃa legii; - Articolul 4 Libertatea religioasă, de conştiinŃă şi de credinŃă; - Articolul 5 Libertatea de exprimare;

2

- Articolul 6 Căsătoria şi familia; - Articolul 7 EducaŃia; - Articolul 8 Libertatea de întrunire; - Articolul 9 Libertatea de asociere; - Articolul 10 Secretul corespondenŃei, al poştei şi al telecomunicaŃiilor; - Articolul 11 Libertatea de circulaŃie; - Articolul 12 Dreptul de a alege o ocupaŃie, interzicerea muncii forŃate; Articolul 12 a Obligarea la serviciul militar şi la alte servicii; - Articolul 13 Inviolabilitatea domiciliului; - Articolul 14 Proprietatea, dreptul la moştenire, exproprierea; - Articolul 15 Socializarea; - Articolul 16 Pierderea cetăŃeniei, extrădarea, dreptul de azil; - Articolul 17 Dreptul de petiŃionare; Articolul 17 a Restrângerea drepturilor fundamentale individuale prin lege, adoptată pentru scopuri de apărare şi privind serviciul alternativ; - Articolul 18 Pierderea drepturilor fundamentale; - Articolul 19 Restrângerea drepturilor fundamentale. III. Bundestag - ul Membrii Bundestag - ului german sunt aleşi prin sufragiu universal, direct, liber,

egal şi secret pentru un mandat de patru ani. Bundestag – ul este compus din 669 de membri, dintre care 328 sunt aleşi prin

scrutin uninominal în colegii uninominale, iar 328 sunt aleşi prin scrutin de listă, listă întocmită de partidele politice la nivelul landurilor sau al statului federal la care se adaugă 13 mandate suplimentare.

Ei sunt reprezentanŃi al întregului popor german şi nu sunt legaŃi de ordine şi instrucŃiuni, ci sunt supuşi numai conştiinŃei lor. Bundestag - ul se întruneşte cel mai târziu în a treizecea zi după alegeri.

Validarea alegerilor este de resortul Bundestag – ului, el hotărăşte dacă un deputat şi - a pierdut locul în Cameră. Împotriva hotărârii Bundestag – ului se poate face contestaŃie la Tribunalul ConstituŃional Federal.

Bundestag – ul alege dintre membrii săi preşedintele, vicepreşedinŃii şi secretarii. Acesta adoptă propriul regulament.

ŞedinŃele Bundestag – lui sunt publice, dar la propunerea a 1/10 din numărul membrilor săi sau la propunerea Guvernului federal şedinŃele se pot desfăşura cu uşile închise, dacă propunerea este adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul total al membrilor Camerei.

Bundestag – ul şi comisiile sale pot cere prezenŃa oricărui membru al Guvernului federal. De asemenea, membrii Bundesrat – ului(Consiliul Federal) şi ai Guvernului federal, precum şi delegaŃii acestora au acces la toate şedinŃele Camerei şi ale Comisiilor sale. Aceştia trebuie să fie ascultaŃi oricând.

Legea fundamentală nominalizează înfiinŃarea următoarelor Comisii ale acestei Camere: Comisii de anchetă, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru apărare, Comisarul pentru apărare al Bundestag - ului şi Comisia pentru petiŃii.

3

Membrii Bundestag – lui se bucură de protecŃie împotriva răspunderii judiciare, disciplinare sau de orice altă răspundere şi de imunitate.

Un membru al Bundestag – ului nu poate fi niciodată urmărit în instanŃă ori supus unei acŃiuni disciplinare sau oricărei chemări în responsabilitate, în afara Bundestag - ului pentru voturile exprimate sau a unei declaraŃii făcute de acesta în Bundestag sau în una din Comisiile sale. Această protecŃie nu se aplică pentru insultele defăimătoare.

De asemenea, un membru al Bundestag – ului se bucură de imunitate, în sensul că poate fi tras la răspundere sau arestat pentru comiterea unei infracŃiuni numai cu încuviinŃarea Bundestag – ului, în afara cazului de infracŃiune flagrantă sau în cursul zilei următoare comiterii faptei.

ÎncuviinŃarea Bundestag – ului este de asemenea, necesară pentru orice altă restrângere a libertăŃii personale a unui membru al acestuia sau pentru iniŃierea procedurii împotriva unui membru al Bundestag – ului în temeiul art. 18 din Legea fundamentală.