țională a Sectorului Mediu i P duri în România – Vol....

Banca Mondială

Regiunea Europa și Asia Centrală

Beneficiar: Secretariatul General al Guvernului Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Analiza Funcțională a Sectorului Mediu şi Păduri în România – Vol. 1 Cod SMIS: 37608 Cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative în perioada 15 septembrie 2011 – 14 mai 2012

Raport final

i

Cuprins

Abrevieri şi prescurtări........………………………………………………..iii

Mulţumiri............………………………………………………………....…vi

Rezumat general....…………………..……………………………………...vi

I. Introducere……………………………………………………..............…...1 1.1 Contextul şi scopul evaluării..............………….…….……………...………...........…1 1.2 Abordare …...………………………………………….….…………...………......1

1.3 Prezentarea generală a raportului ……………………………..……..…...........…..3

II. Provocările din cadrul sectorului ………….……......…..……..……..3 2.1 Învăţămintele în urma restructurării recente a sectorului .……..…....……....………4

2.2 Sub-sectorul mediu ……………………………….……………....….....…..……….5

2.3 Sub-sectorul apă. ………………………………………………....………..………..8

2.4 Sub-sectorul păduri ……………………………………………....….……..……….9

2.5 (Noul) Program Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii ……...….……..……....10

III. Formularea şi Managementul Strategiei ………………...…..........…11 3.1 Cadrul strategic ...…………..............………………………………...…...…..…..….11

3.1.1 Rolul stimulativ al Acquis-ului comunitar de mediu şi management al apelor ...……11

3.1.2 Politica şi Strategia Naţională privind Pădurile ......…………………….......….……12

3.2 Strategia Europa 2020 şi Programul Naţional de Reformă ..………...…....…....…...13

3.3 Planificarea şi implementarea strategiei ...……………………......…….......…..…....15

3.3.1 Rolul esenţial al Ministerului Mediului şi Pădurilor .....…………………....…..…....15

(a) Atribuţiile funcţionale şi de management

(b) Planificarea de politici şi implementarea strategiei

3.3.2 Rolul altor departamente şi instituţii cheie ...……..……..……....…………….....….17

3.3.3 Coordonarea inter-sectorială .……………….....…………….......……………....….19

IV. Configurarea, Performanţa şi Provocările din cadrul

Sectorului..............................................................................................………20 4.1 Cartografierea instituţională: organizarea funcţională şi teritorială a sectorului ....…20 4.1.1 La baza sectorului: Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP) ...........................…….26

4.1.2 Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Mediu. ................….26

4.1.3 Direcţia Generală Păduri .....…….………………………........................….........…..28

4.1.4 Instituţii subordonate .………...……................................................................…......30

(a) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

(b) Garda Naţională de Mediu

(c) Administraţia Fonduluipentru Mediu

(d) Apele Române

(e) Regia Naţională a Pădurilor

4.2 Performanţa sectorului .....…………...………….…………...………................……35

4.2.1 Eficienţa funcţiei de reglementare de mediu ...……………….…….......................…35

Raport final

ii

4.2.2 Eficienţa implementării politicilor privind apa …………….…………................…38

4.2.3 Eficienţa implementării politicilor forestiere ……………....…………....................40

4.2.4 Absorbţia fondurilor UE …………………………………....…………..........…….40

V. Aspecte multidisciplinare ….…………………….....…….....…...…43 5.1 Bugetul şi managementul financiar.......................……………..….……........……44

5.1.1 Structura şi execuţia bugetului ..…………………………..……….….......…....…44

5.1.2 Planificarea financiară şi eliberarea de fonduri în timpul anului ..….............….....51

5.1.3 Procesarea plăţilor ...………………………………………..…….…...........……..52

5.1.4 Contabilizarea şi raportarea ...…………………………………....….....….....……52

5.1.5 Sisteme de contabilitate şi raportare financiară …………........…..…….......……..54

5.1.6 Controale financiare ale execuţiei bugetului ………….…..….….…..............……54

5.1.7 Auditul intern ……………………………………………........…….................…..55

5.2 Achiziţii ...………………………………………………….......…..............……...55

5.2.1 Constrângeri / provocări pentru un proces de achiziţionare eficient .........………..56

5.2.2 Recomandări pentru îmbunătăţirea procesului de achiziţii ...…....…........…….….58

5.3 Resursele umane (RU) ...…………………………………………............…....…..60

5.3.1 Strategia de resurse umane ......….….….…….….….….……..................................60

5.3.2 Aspecte esenţiale şi provocări pentru sistemul actual de management

al Resurselor Umane ................................................................................................61

5.3.3 Îmbunătăţirea sistemului de management al Resurselor Umane .............................63

5.4 Tehnologia informaţiilor...…………………………………........….…….......……64

Bibliografie…………..…………...........………………………..….....……65

ANEXE

ANEXA A: Matricea recomandărilor cu calendar ………..........………….....……....… 68

ANEXA B: Cadrul instituţional al principalelor Organizaţii de Mediu din România ..... 91

ANEXA B1: Cadrul instituţional general al sectorului ..………………………….…....... 92

ANEXA B2: Organigrama Ministerului Mediului şi Pădurilor .............................…....… 93

ANEXA C: Organizare instituţională: roluri, atribuţii şi personal şi funcţionare ......... 94

ANEXA D: Procesul de autorizare de mediu ....……………...……………………........ 103

ANEXA E: Analiza procedurilor de achiziţie ………….…………….…...…............… 131

ANEXA F: Lista persoanelor cu care au avut loc întâlniri pe parcursul analize .............155

Raport final

iii

Cursuri de schimb

1 EURO = 4,2 RON

1 RON = 0,34 USD

Abrevieri şi prescurtări

AM Aviz de mediu

AAU Unitate valorică alocată

CA Consiliu de Administraţie

AIMA Autoritatea pentru Inundaţii şi

Managementul Apelor

ANAR Administraţia Naţională „Apele

Române‖ (agenţia apelor române)

ANIF Administraţia Naţională a

Îmbunătăţirilor Funciare

APDRP Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare

Rurală şi Pescuit (în cadrul MADR)

BFP Cele mai bune practici de

silvicultură

EPA Evaluarea procesului de activitate

PAC Politica de agricultură comună

CBA Analiza cost-beneficiu

ACPM Autoritatea Competentă pentru

Protecția Mediului

FC Fondul de Coeziune

UCA Unitatea Centrală de Armonizare

CONSIB Comisia Naţională pentru Siguranţa

Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice

DDNRI Institutul Naţional pentru Cercetare

şi Dezvoltare Marină „Delta

Dunării‖

DGA Director General Adjunct

DG Director General

AM Aviz de Mediu

FEADR Fondul European Agricol pentru

Dezvoltare Rurală

CE/UE Comisia Europeană/ Uniunea

Europeană

EE Eficienţa energetică

FEP Fondul European de Pescuit

ITRSV Inspectoratul Teritorial de Regim

Silvic şi Vânătoare (în română)

ALPM Agenţia Locală pentru Protecţia

Mediului

AM Autoritatea de Management

MADR Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale

MAPAE Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apei şi Mediului

MEC Ministerul Economiei şi Comerţului

SMI Sistemul de Management al

Informaţiilor

OM Ordin al Ministrului

MMP Ministerul Mediului şi al Pădurilor

MF Ministerul Finanţelor

MFP Ministerul Finanţelor Publice

MOI Memorandum de Înţelegere

MDR Ministerul Dezvoltării Regionale

SMI Sistemul de Management al

Informaţiilor

AFM Administraţia Fondului pentru

Mediu

ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia

Mediului

ANP Administraţia Naţională a Pădurilor

(Romsilva)

IFN Inventar Forestier Naţional

PSNP Politica şi Strategia Naţională

privind Pădurile

PNDI Programul Naţional pentru

Dezvoltarea Infrastructurii

VNA Valoarea Netă Actuală

CSNR Cadrul Strategic Naţional de

Referinţă

Raport final

iv

DGEF Directoratul General Economie şi

Finanţe

GM Garda de Mediu

EIA Studiul de Impact asupra Mediului

FEDR Fondul European pentru Dezvoltare

Regională

PATM Planul de Acţiune privind

Tehnologiile de Mediu

ETS Schema de Tranzacţionare a

Emisiilor

EUR Euro

DF District Forestier

SMIMF Sistemul de Management al

Informaţiilor şi de Monitorizare Forestieră

SIMF Sistemul de Management al

Informaţiilor Forestiere

PMF Planul de Management Forestier

FR-EWF Evaluare funcţională – Mediu, Ape,

Păduri

HG Hotărâre de Guvern

DGP Directoratul General al Pădurilor

PIB Produsul Intern Brut

OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

EGS Emisii de Gaze de Seră

OMG Organism Modificat Genetic

GR Guvernul României

HCH Compus chimic

SC Sediul central

RU Resurse umane

DRU Direcţia de Resurse Umane

OI Organism Intermediar

ICAS Institutul de Cercetări şi Amenajări

Silvice

CCE Creşterea Competitivităţii

Economice

IGSU Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă

PCIP Prevenirea şi Controlul Integrat al

Poluării

SCISP Standardele de Contabilitate

Internaţionale pentru Sectorul

Public

ONG Organizaţie non-guvernamentală

NH3 Amoniac

IFVJO Instrument fără valoare juridică

obligatorie

NOx Oxizi de Azot

PNR Programul Naţional de Reformă

PNDR Programul Naţional pentru

Dezvoltare Rurală

CSNR Cadrul Strategic Naţional de

Referinţă

PNGA Planul Naţional de Gospodărire a

Apelor

PCB/PCT Substanţe chimice organice

persistente

DGMCIP Directoratul General privind

Metodologia Contabilă a

Instituţiilor Publice

POP Poluant Organic Persistent

LAP Legea Achiziţiilor Publice

UPP Unitate de Politici Publice

ER Energie regenerabilă

ARPM Agenţia Regională de Protecţia

Mediului

ROF Regulamentul de Organizare şi

Funcţionare

Romsilva Administraţia Naţională a Pădurilor

RON Lei noi româneşti

ESM Evaluare Strategică de Mediu

FS Fonduri Structurale

GFD Gestionarea forestieră durabilă

SGG Secretariatul General al Guvernului

SID Tabloul de Bord al Implementării

Strategiei

SMIS Specificaţia privind Iniţiativa de

Gestionare a Stocării

SO2 Dioxid de Sulf

POS Programul Operaţional Sectorial

POS Procedura de Operare Standard

GCSS Grupul de Consiliere Sectorială

Strategică

SSM Secretarul de Stat pentru Mediu

SSP Secretarul de Stat pentru Păduri

Raport final

v

IT Tehnologia Informaţiei

AT Asistenţă tehnică

DT Director tehnic

UNFF Forumul Organizaţiei Naţiunilor

Unite privind Pădurile

COV Compus Organic Volatil

DCA Directiva Cadru a Apei

Raport final

vi

Mulţumiri

Prezentul raport a fost întocmit de o echipă a Băncii Mondiale, condusă de Aziz

Bouzaher, Specialist Coordonator pe Mediu şi Coordonatorul Naţional Sectorial pentru

Dezvoltare Durabilă. Echipa a fost alcătuită din angajaţii Băncii Mondiale (Elisabetta

Capannelli, Bogdan Constantinescu, Gabriel Ioniţă, Holger Kray, Andrew Mitchell, Cesar

Niculescu şi Andreea Florescu), consultanţii naţionali (Carmen Florentina Apostol, Adina

Făgărăşan, Meral Kagitci, Bogdan Popa, Florea Trifoi şi Oana Tănăsache), precum şi

consultanţii internaţionali (Henry Phillips, Dorothea Frohn şi Rüdiger Heining).

Echipa le este foarte recunoscătoare pentru sprijinul excelent şi disponibilitatea sa,

Ministrului Laszlo Borbely, Ministrul Mediului şi Pădurilor (MMP), pentru cooperarea şi

facilitarea remarcabile de care a dat dovadă dl. Lorant Para, punctul focal general al MMP

pentru prezenta evaluare, pentru disponibilitatea şi colaborarea Secretarilor de Stat ai MMP,

dl. Cristian Apostol şi dl. Marin Anton, ale Directorilor Generali şi ale Şefilor de Servicii din

cadrul MMP, ale Directorilor Generali ai ANPM, ANAR şi Romsilva, precum şi ale

conducerilor şi personalului tuturor instituţiilor şi unităţilor care au susţinut deschis şi generos

prezenta evaluare. Echipa mai mulţumeşte pentru coordonarea şi îndrumarea remarcabile

oferite de dl. Gabriel Popa, Secretariatul General al Guvernului. Şi în sfârşit, dar nu în cele

din urmă, echipa este foarte recunoscătoare dlui. Benoit Nadler, de la CE-DG Regio pentru

disponibilitate şi cooperare, precum şi pentru comentariile detaliate pe care le-a furnizat în

calitate de evaluator al raportului.

Evaluarea a fost desfăşurată în cadrul îndrumării şi coordonării generale a conducerii

Băncii Mondiale, inclusiv Peter Harrold (Director pentru România), Francois Rantrua

(Manager pentru România), John Kellenberg (Manager Sector Mediu şi Resurse Naturale) şi

Bill Dorotinsky (Manager Sector, Managementul Sectorului Public), şi Bernard Meyers

(Coordonatorul Programului de Evaluare Funcţională).

În sfârşit, echipa le este recunoscătoare lui Karin Shepardson, Peter Dewees, şi Pier

Monatovani de la Banca Mondială pentru evaluările excepţionale efectuate.

Raport final

vii

Rezumat general

1. Contextul evaluării

1. Când a aderat la UE în 2007, în România existau cadrul legislativ şi infrastructura

instituţională de bază pentru a soluţiona provocările de mediu cu care se confrunta ţara, şi

exista, de asemenea, un mecanism de finanţare - Fondurile UE - pentru susţinerea costurilor

mari, proiectate, legate de investiţii pentru respectarea cerinţelor, dar şi pentru sprijinirea

consolidării structurilor şi a competenţelor administrative. Strategia Programului Operaţional

Sectorial pentru Mediu (POS Mediu) pentru 2007-2013 este clară şi se concentrează pe

investiţii şi servicii publice necesare pentru sporirea competitivităţii pe termen lung, a creării

de locuri de muncă şi pentru dezvoltarea durabilă. Circa 4,5 miliarde EURO – aproape o

pătrime din totalul fondurilor UE investite în România conform Politicii de Coeziune (2007-

2013) – au fost alocate programului de mediu.

2. Însă, având în vedere rata actuală de absorbţie de circa 7% (şi 1,9% de plăţi reale),

conform Guvernului, România nu a reuşit să gestioneze adecvat Fondurile UE până în

prezent, iar provocările de mediu cu care se confruntă ţara au rămas aceleaşi. Acestea sunt

majore în special în cazul apei şi al apelor uzate, infrastructură care nu numai că este esenţială

pentru bunăstarea populaţiei, dar şi pentru activitatea economică.

3. În plus, responsabilitatea comună de implementare a noului Program Naţional pentru

Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) pentru 2011-2013, aprobat cu finanţare de stat, menit să

suplimenteze finanţarea UE şi să accelereze investiţiile în infrastructura apelor, va aparţine

MMP şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Programul va fi finanţat

complet de la bugetul de stat, în paralel cu POS Mediu şi POS Regional, în cadrul căruia circa

o cincime din finanţarea totală estimată (de 5 miliarde Euro) va fi alocată MMP pentru

finanţarea proiectelor de management al apei (epurarea apei şi a apelor reziduale, reţelele de

alimentare cu apă şi canalizare), precum şi pentru protecţia împotriva inundaţiilor şi siguranţa

lucrărilor hidrotehnice.

4. În plus faţă de duplicarea aparentă cu POS Mediu, implementarea PNDI nu numai că

va conduce la suprapunerea atribuţiilor între cele două ministere, în absenţa unei separări

clare a intervenţiilor acestora cel puţin la nivel teritorial, dar mai îngrijorător este faptul că

acest nou program de investiţii va încărca în plus şi bugetul de stat, şi va creşte volumul de

activitate a acelor instituţii care, în prezent, nu reuşesc să ofere rezultatele scontate în cadrul

POS Mediu şi POS Regional.

5. În plus, o dată cu implementarea POS Mediu şi a PNDI, Ministerul Mediului primeşte

o nouă ramură de activitate, şi anume, aplicarea legislaţiei de mediu. Această funcţie

importantă de reglementare necesită o capacitate instituţională puternică, deoarece implică

procese complexe de stabilire de standarde, autorizare, monitorizare, strânsă coordonare cu

autorităţile locale, precum şi un număr semnificativ de consultări publice. Împreună cu

achiziţiile publice, această funcţie mai este, de asemenea, şi obiectul cerinţelor UE, dar şi un

Raport final

viii

pas obligatoriu în sensul cunoaşterii tuturor aspectelor din cadrul ciclului de proiect în situaţia

implementării activităţilor de investiţii publice sau private.

6. Mai mult decât atât, în urma restructurării guvernamentale recente (decembrie 2009),

pădurile au fost adăugate Ministerului Mediului, ceea ce a lărgit aria de cuprindere a

mandatului acestuia şi a triplat numărul de salariaţi din sector, aducând, totodată, un nou set

de politici şi provocări de management, inclusiv necesitatea unei strategii noi pentru adaptarea

la schimbările structurale din sector – având în vedere că jumătate dintre resursele silvice sunt

în prezent în proprietate privată, drept rezultat al restituirilor – şi o administraţie silvică cu

resurse umane în exces care trebuie să se adapteze la mediul modificat de funcţionare din

jurul său.

7. Imaginea globală care reiese în urma Evaluării este că instituţiile din cadrul sectorului

sunt foarte supraîncărcate (acest lucru se aplică nu numai MMP, ci şi principalelor sale

instituţii de implementare: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi Apele

Române (ANAR), şi mai puţin Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva)), deoarece lucrează

pe o gamă largă de programe, în care „totul reprezintă o prioritate‖ şi în cadrul cărora

rezultatele sunt slabe, în special în domeniile care ar trebui să conteze cel mai mult: de

exemplu, utilizarea fondurilor UE pentru sporirea accesului populaţiei României la alimentare

cu apă potabilă şi canalizare, protecţia aprovizionării naţionale cu apă împotriva poluării şi a

efectelor inundaţiilor, precum şi pentru conservarea şi protejarea resurselor biodiversităţii.

8. Situaţia se datorează parţial faptului că sunt multe condiţii privind convergenţa UE,

într-un ritm alert, şi presupun implicit o capacitate instituţională mai mare decât cea existentă

pe teren, parţial din cauză că în cadrul sectorului nu există un cadru strategic cu un proces clar

pentru prioritizare, alocarea bugetului, gestionarea resurselor umane, precum şi un sistem

credibil de monitorizare şi evaluare, dar şi în parte pentru că implementarea este mult

încetinită din cauza unei combinaţii de factori: constrângeri şi conflicte administrative şi de

administrare, rezultat al lipsei clarităţii regulilor şi a liniilor directoare, mult prea multe

controale în cadrul sistemului, evitarea riscurilor, personal demoralizat, slab pregătit şi slab

stimulat.

9. În concluzie, prezenta evaluare a venit în momentul propice şi a identificat un număr

de recomandări pentru a ajuta Guvernul României (GR) să facă alegeri dificile legate de

priorităţile de politici şi să mobilizeze resursele necesare pentru a îşi îndeplini obiectivele de

politici şi pentru a atinge rezultate tangibile pe teren. Recomandările privesc trei domenii:

formularea şi gestionarea de strategii, organizarea şi performanţa sectorului, şi aspectele

transversale. Sunt prezentate în detaliu la Anexa A a prezentului raport, şi vor trebui susţinute,

prioritizate în detaliu, precum şi etapizate de către cadrele superioare de conducere şi de

personalul din cadrul sectorului.

2. Formularea şi gestionarea de politici şi strategii

10. În timp ce multe dintre politicile şi aspectele strategice au o natură orizontală şi se

aplică multor ministere, dacă nu tuturor, un număr dintre acestea sunt esenţiale în mod special

Raport final

ix

în cazul MMP, care are o gamă largă de atribuţii şi gestionează resurse semnificative, ceea ce

îl face unul dintre cele mai puternice ministere, cu legături diseminate la nivelul întregii

economii româneşti.

Problemele principale

1. Întârzieri de activitate, atunci când se modifică Guvernul, ceea ce înseamnă schimbări ale

conducerilor şi numiri politice, cu impact asupra consecvenţei de gestionare a priorităţilor

strategice, indiferent de schimbarea politică;

2. Lipsa unei strategii integrate şi a unui plan de acţiune, precum şi a unei strategii de

comunicare pentru sector, în ciuda faptului că a fost iniţiat un proiect în cadrul

ministeriatului actual (de la remanierea guvernamentală din 2009), căruia îi lipseşte, însă,

procesul adecvat de consultare şi baza analitică;

3. Capacitate scăzută de elaborare de politici şi de monitorizare a rezultatelor, parţial din

cauza unei Unităţi de Politici Publice (UPP) slabe şi neresponsabilizate, dar şi din cauza

unui proces extrem de centralizat şi întrucâtva opac de stabilire a priorităţilor şi de

gestionare a rezultatelor.

4. Lipsa unei clarităţi a rolurilor, atribuţiilor şi răspunderilor principalilor manageride nivel

superior; se aplică în special celor doi Secretari de Stat şi celor doi Secretari Generali

Adjuncţi ale căror atribuţii nu sunt descrise clar in Regulamentul de Funcţionare al MMP

(ROF).

5. Folosirea în prea mare măsură a Ministrului şi a Colegiului Ministerului (prezidat, de

asemenea, de Ministru) pentru mult prea multe decizii şi aprobări, inclusiv deciziile de

management de rutină şi deciziile de control, supraîncărcându-l şi supraîncărcându-i

cabinetul cu mult prea multe activităţi, cu impact negativ potenţial asupra eficienţei

generale.

6. Finanţarea paralelă de la bugetul de stat (în special prin intermediul PNDI) pentru

investiţiile de mediu este încărcată cu aspecte importante noi, inclusiv faptul că programul

se supune regulilor naţionale care pot fi diferite ‚de cele utilizate pentru POS Mediu, lipsa

de coordonare şi transparenţă, suprapunerea atribuţiilor între mai multe ministere şi

sprijinirea pe resursele bugetare puţine şi imprevizibile.

Principalele Recomandări

1. Instituiţi o echipă de implementare a raportului funcţional. Crearea unei echipe de

manageri principali de la MMP şi de la instituţiile de sector pentru a re-examina cu atenţie

recomandările din prezentul raport şi pentru a redacta un plan de acţiune pentru

implementarea acestora.

2. Redactaţi o strategie sectorială. Din moment ce strategia sectorială generală este

stimulată de implementarea legislaţiei UE transpuse şi de convergenţa cu acquis-ul de

mediu, precum şi de priorităţile guvernului în general şi de sub-sectorul păduri, în special,

este important să se redacteze o „strategie sectorială” care să integreze priorităţile de

politici ale ambelor, UE şi GR, cu planurile de implementare şi ţintele sub-sectoriale

privind mediul, apa şi pădurile. Strategia ar trebui să se bazeze pe o viziune pentru sector

Raport final

x

şi ar trebui să acopere cinci domenii principale: finalizarea reformelor legislative şi

instituţionale, prioritizarea şi accelerarea investiţiilor şi a absorbţiei fondurilor UE,

consolidarea funcţiilor de reglementare şi de achiziţii publice (inclusiv schimbarea

climatică şi biodiversitatea / Natura 2000), fluidizarea şi consolidarea managementului

resurselor forestiere şi a administrării acestora, precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului,

în acelaşi timp cu sporirea perspectivelor verzi de creştere a economiei. În sfârşit, strategia

ar trebui să fie un „document viu‖, dinamic, care să reflecte un proces extrem de

consultativ şi inclusiv, diseminat la scară largă.

3. Consolidaţi procesul de formulare de strategii şi de management. Atenţia acordată

evoluţiei procesului de formulare de politici şi implementare de strategii care se

concentrează în prezent în jurul şi prin persoana Ministrului către un proces deschis,

inclusiv, cu următoarele trăsături:

a) Activarea sau instituirea unui grup de consiliere sectorială strategică (GCSS),

transversal pentru cele trei sub-sectoare şi reprezentând personalul la toate nivelurile,

pentru a re-examina rezultatele, încorpora noile progrese, precum şi pentru a consilia

Ministrul şi Conducerea de la vârf cu privire la priorităţi şi aspecte emergente.

Folosirea Unităţii de Politici şi Planificare (UPP) ca secretariat pentru GCSS;

b) Consolidarea Colegiului Ministerial actual, în calitate de principal mecanism de

monitorizare a randamentului, prin intermediul: interfeţei cu GCSS, pregătirii şi

distribuirii agendei, şi diseminării deciziilor colegiului către personal (prin intermediul

intranetului ministerului—care trebuie să fie instituit ca parte a consolidării SMI);

c) Inserarea documentelor folosite în prezent la reuniunile Colegiului într-un instrument /

platformă de implementare a strategiei (SID) care să facă legătura între priorităţi,

redactarea şi executarea bugetului, modalităţile de implementare şi monitorizarea

rezultatelor (politici, programe, utilizarea efectivă a resurselor şi axarea pe domeniile

strategice speciale, de exemplu absorbţia fondurilor UE, Natura 2000, Politica şi

strategia silvică naţională);

d) Susţinerea cadrului de formulare de strategii şi implementare prin intermediul

actualizării sistemului de management al informaţiilor, şi trecerea către un sistem de

împărtăşire a informaţiilor cu interfaţă web; şi

e) Elaborarea unei strategii de comunicare şi a unui program de consultări publice în

cadrul şi în afara sectorului.

4. Activaţi UPP şi consolidaţi-i rolul prin intermediul următoarelor:

a) Implementarea prevederilor Ordinului Ministrului Nr. 509 (privind planificarea

strategică), responsabilizarea şi folosirea UPP pentru finalizarea şi iniţierea

monitorizării „planului strategic‖ pentru Minister;

b) Coordonarea pregătirii şi monitorizării ţintelor de ţară / sectoriale pentru strategia

Europa 2020 (contribuţia PNR şi monitorizarea rezultatelor);

c) Susţinerea Grupului de Consiliere Sectorială Strategică şi a Colegiului Ministerial cu

ocazia prioritizării inter-departamentale şi a ţintelor;

d) Rolul explicit în ceea ce priveşte coordonarea inter-ministerială a politicii de mediu –

rolul este stabilit prin intermediul documentelor juridice privind funcţionarea

Raport final

xi

diferitelor comitete inter-ministeriale, problemele sunt legate de implementare şi de

acţiunea de monitorizare; precum şi

e) Consolidarea capacităţii UPP de a efectua evaluare de politici şi evaluări/ studii

strategice (alocare de personal şi instrumente analitice).

5. Consolidaţi legătura dintre MMP şi instituţiile subordonate—în prezent caracterizată

prin micro-management şi solicitări ad-hoc—prin intermediul autonomiei şi

responsabilizării funcţionale; aveţi în vedere consolidarea prin intermediul unui MOI cu

fiecare dintreinstituţiile subordonate, precum şi un proces de numiri ale cadrelor de

conducere bazat pe merite, realizările profesionale anterioare, însoţit de asumarea

răspunderii pentru rezultate.

6. Consolidaţi coordonarea inter-ministerială, în special cu: (i) MADR în ceea ce priveşte

respectarea transversală a condiţiei pentru plata fermierilor conform PAC a UE,

implementarea măsurilor privind silvicultura şi pregătirea etapei următoare a Programului

Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR); şi cu (ii) Ministerul Economiei, Comerţului şi

Mediului de Afaceri, în ceea ce priveşte pachetul privind energia şi schimbările climatice.

În plus, există nevoia de a se institui un proces instituţional oficial de coordonare a

politicii privind schimbarea climatică, inclusiv opţiunea de coordonare a cabinetului

Primului-ministru cu MMP care să funcţioneze în calitate de secretar.

7. Armonizaţi resursele bugetare naţionale cu cele ale POS Mediu în scopul accelerării

respectării acquis-ului. Acest lucru se poate face prin intermediul: (i) sprijinirii pe

resursele autonome şi previzibile alocate (de exemplu, taxa pe apă), în loc de bugetul

naţional; (ii) gestionării tuturor surselor de finanţare prin intermediul unei singure

instituţii (MMP sau o instituţie conexă); şi al (iii) regimului de management unificat

pentru fondurile UE şi alte surse de finanţare, în termenii strategiei (implementarea

planurilor principale deja aprobate) şi ai condiţiilor sectoriale (inclusiv politica de

regionalizare pentru sectoarele de apă şi deşeuri).

3. Capacitate, sisteme şi proceduri operaţionale

11. În ciuda faptului că legislaţia de mediu UE a fost în esenţă transpusă şi

majoritateastructurilor instituţionale de implementare şi aplicare a acesteia au fost create,

sistemul va continua să necesite o reglare fină şi ajustare, iar cele mai mari provocări pentru

România se referă la capacitatea de resurse umane şi mediul de capacitare (inclusiv tehnologia

informaţiilor, coordonare şi asumarea răspunderii) în scopul implementării.

Aspecte principale

1. Lipsa implementării şi a monitorizării prevederilor Regulamentului de Organizare şi

Funcţionare (ROF) pentru MMP. Deşi ROF conţine peste 200 de pagini de atribuţii

detaliate pentru fiecare structură din cadrul MMP, acesta nu detaliază relaţiile funcţionale

dintre diferitele Direcţii şi nici la rezultatele concrete ale acestora;

2. Lipsa unui sistem de Tehnologie a Informaţiei integrat (în cadrul MMP) cu o reţelistică

fiabilă, firewall, partajarea resurselor, facilităţi de back-up şi un sistem de comunicare (de

exemplu, intranet), şi lipsa bazelor de date operaţionale (de exemplu, privind autorizările

şi aplicarea legislaţiei), şi produse de date şi cunoştinţe care să susţină activităţile

profesionale şi pe cele de învăţare;

Raport final

xii

3. Sistem de reglementare de mediu complex şi birocratic;

4. Comunicare slabă și lentă între direcţiile MMP, care utilizează rezultatele şedinţelor

Colegiului drept principala sursă de informare.

5. Slaba cooperare inter-ministerială (de exemplu, funcţionarea Comitetelor Inter-

ministeriale: de exemplu, comitetele inter-ministeriale pe schimbări climatice şi

dezvoltare durabilă nu se reunesc periodic, iar mecanismul de monitorizare este slab).

6. Politica şi strategia privind resursele umane se concentrează în principal pe administrarea

tradiţională a personalului şi pe rolurile tranzacţionale (recrutare şi plată), în absenţa unui

sistem de management al performanţei care să susţină obiectivele strategice şi să permită

recunoaşterea, precum şi cuantificarea contribuţiilor personalului în termeni de valoare

adăugată pentru sector.

7. Grad scăzut de ocupare a posturilor din mai multe departamente ale MMP şi de la ANAR,

din cauza marii fluctuaţii de personal şi a incapacităţii de a atrage personal tânăr, cu

aptitudini tehnologice sporite şi cunoscător al noilor metode şi tehnologii de lucru este

dublat de salariile neatractive şi de nesiguranţa perspectivelor legate de carieră; şi

8. Proprietatea statului de la nivelul sectorului apelor nu este certificată şi înscrisă în cărţile

funciare, ceea ce permite ocuparea ilegală a terenurilor aflate în proprietatea statului şi

pune în pericol siguranţa surselor de apă.

Principale Recomandări

1 Fluidizaţi procesul de autorizare de mediu având în vedere următoarele măsuri – care

ar necesita modificări ale legislaţiei actuale şi păstrarea consecvenţei cu legislaţia şi

directivele UE: a) Consolidarea funcţiilor de autorizare de mediu şi de aplicare a legislaţiei la nivelul

unei singure instituţii, însă cu respectarea unei separări stricte a celor două funcţii,

precum şi dezvoltarea unei baze de date integrate privind autorizaţiile şi aplicarea

legislaţiei. De asemenea, aveţi în vedere trecerea la un sistem cu interfaţă web privind

eliberarea avizelor. Proiectat corespunzător, acesta ar permite îmbunătăţiri

semnificative ale eficienţei şi ar avea efecte de diseminare în ceea ce priveşte

accelerarea implementării investiţiilor;

b) Fluidizarea procedurii de emitere a avizelor de mediu pentru instalaţiile IPPC cu o

procedură de avizare periodică. Includerea EIA în cadrul procedurii de avizare IPPC

pentru acele instalaţii care cad sub incidenţa Directivei IPPC ar conduce la reducerea

intervalului general de timp pentru prelucrarea respectivelor solicitări şi la o mai bună

utilizare a resurselor disponibile (de exemplu, evitarea dublării activităţii în cazul

participării publicului şi al publicării deciziei, evitarea unei implicări repetate a

autorităţilor în cadrul procesului). În consecinţă, se recomandă emiterea unui singur

aviz integrat pentru construirea şi funcţionarea unei instalaţii IPPC. Asta înseamnă că

EIA ar urma să fie o parte integrantă a procedurii de avizare;

Raport final

xiii

c) Remedierea vidului legislativ în două domenii: (i) corectarea decalajului creat prin

modificarea OUG 195/2005 (Art. 11) pentru a asigura reintroducerea răspunderii de

mediu în cazul transformărilor de activitate (vânzare, faliment, consolidare, dizolvare

etc.); şi (ii) armonizarea reglementării EIA cu Legea Construcţiilor (nr. 50/1991

modificată), pentru a se asigura că cerinţele privind obţinerea autorizaţiilor de

construcţie sunt consecvente cu procesul de evaluare, pentru a se stabili dacă şi ce tip

de EIA este necesar.

2 Fluidizaţi procesul de autorizare de mediu având în vedere următoarele măsuri – care

ar necesita modificări ale legislaţiei actuale şi păstrarea consecvenţei cu legislaţia şi

directivele UE – având în vedere: a) Îmbunătăţirea calităţii Studiilor de Impact asupra Mediului prin: (i) redactarea şi

diseminarea liniilor directoare detaliate privind conţinutul şi metodologia privind

EIA pentru consultanţii şi cei care propun proiecte, precum şi pentru instituţiile de

reglementare (ANPM/ARPM/ALPM) şi ONG-uri. Începeţi cu proiectele clasificate

(proiectele din Anexa I şi Anexa II şi cu proiectele din siturile Natura 2000);

b) Fluidizarea procesului de avizare în siturile Natura 2000, prin integrarea deplină a

acestuia în sistemul de avizare de mediu (AM).

3 Efectuaţi o re-examinare detaliată în scopul fluidizării procesului de avizare de mediu

cu celelalte condiţii de autorizare (de exemplu, construcţii, apă, achiziţii) şi evaluaţi

fezabilitatea unei abordări „one-stop-shop” (birou unic).

4 Efectuaţi măsurători ale terenurilor şi înscrierea proprietăţii statului în sectorul

apelor.

5 Revizuiţi urgent politica de RU şi managementul informaţiilor de capacitare, precum şi

mediul de sprijin pentru a spori la maximum valoarea adăugată de personal şi pentru a

îmbunătăţi implementarea.

6 Implementaţi Planul de Acţiuni Prioritare puternic, alcătuit din 40 de măsuri (PAP)

convenit cu CE pentru îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a fondurilor UE, cu un

accent special pe: capacitatea de management al proiectelor a Autorităţii de Management;

managementul financiar general şi aspectele de co-finanţare; procedurile de achiziţii;

auditul şi controlul; analiza instituţiilor externe; capacitatea administrativă a

organismelor de implementare; şi capacitatea şi asumarea proprietăţii a beneficiarilor de

fonduri.

Mesaj general

12. În general, lipsa progreselor semnificative în absorbţia fondurilor structurale UE şi

continua slabă capacitate a instituţiilor de mediu arată cât de puţine progrese au fost realizate

după aderare şi poate reprezenta o mare şansă pierdută daca MMP nu îmbunătăţeşte urgent

modalitatea de implementare a proiectelor şi rata de absorbţie. Miza este mare nu numai la

nivel de sector, dar şi la nivelul României în ansamblu, deoarece ţara riscă să nu fie capabilă

să absoabă fondurile structurale disponibile în această perioadă şi de asemenea să rateze

Raport final

xiv

oportunitatea de a avea acces în viitor la asemenea volum mare de resurse. Iată prin urmare un

potenţial dublu risc!

13. Prin urmare, concluziile acestui raport servesc drept un semnal general de alarmă şi

punctează nevoia unei abordări mult mai deliberate, dacă nu radicale, de a merge înainte în

sensul concentrării pe aspectele mai „uşoare‖, dar absolut esenţiale privind capacitatea

funcţională de administrare şi care stau în calea implementării.

Raport final

1

I. Introducere

1.1 Contextul şi scopul evaluării

1. Prezenta evaluare a fost efectuată într-un moment când România a trebuit să suporte

impactul deplin al crizei economice globale şi o contractare a economiei sale între anii 2009-

2010, ceea ce a determinat guvernul să proiecteze şi să implementeze o strategie fiscală şi

bugetară menită să reinstituie stabilitatea economică şi să redirecţioneze cheltuielile

guvernamentale către creştere şi ocuparea forţei de muncă. Prin urmare, Guvernul României

(GR) face alegeri dificile din rândul politicilor prioritare, scopul evaluării fiind să ofere o

contribuţie utilă pentru a ajuta instituţiile să fie mai eficiente cu resursele lor publice.

2. Mai concret, obiectivul Evaluării Funcţionale a Sectorului de Mediu, Ape şi Păduri

(EF - MAP)1 este să sprijine GR în elaborarea unui plan de acţiune pentru implementare pe

termen scurt şi mediu astfel încât să consolideze eficienţa şi eficacitatea administrării

sectorului, şi să furnizeze material pentru Programul Naţional de Reformă al Guvernului

(PNR 2011-2013) şi, mai mult decât atât, în special în legătură cu acele funcţii care susţin

implementarea de către România a directivelor UE esenţiale, să ajute la accelerarea

convergenţei cu acquis-ul de mediu, să îndepărteze constrângerile legate de absorbţia

fondurilor structurale UE şi la gestionarea durabilă a resurselor naturale ale ţării.

1.2 Abordare

3. Pe baza experienţei internaţionale2, tipul de evaluare din prezentul raport nu priveşte

nici o evaluare pură privind „eficienţa politicii‖ şi nici o evaluare pură privind „eficienţa

organizaţională‖, ci combină ambele aspecte, concentrându-se pe cadrul strategic al sectorului

în general şi pe un set de programe şi departamente/ unităţi esenţiale din cadrul sectorului de

mediu.

4. Datorită mandatelor instituţionale diferite şi a ariei de cuprindere din cadrul sectorului,

Ministerul Mediului şi al Pădurilor (MMP) în sine reprezintă doar o parte a resurselor şi

cheltuielilor din cadrul sectorului general, şi, în timp ce obiectivul EF-MAP îl reprezintă

îmbunătăţirea performanţei ministerului, dar şi a sectorului mai larg în cadrul căruia operează,

a fost necesară concentrarea evaluării pe câteva domenii prioritare. În această privinţă, dată

fiind cuprinderea şi descentralizarea spaţială a activităţilor din cadrul acestui sector, şi pe baza

unei analize iniţiale a informaţiilor şi a consultărilor cu factorii guvernamentali esenţiali

implicaţi pe durata fazei iniţiale, evaluarea s-a concentrat pe eficienţa cadrului de

management strategic al MMP şi pe funcţiile pe care le îndeplineşte, precum şi pe trei dintre

principalele instituţii de implementare subordonate: Agenţia Naţională pentru Protecţia

Mediului (ANPM), Apele Române (ANAR), şi Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva).

Priorităţile instituţionale şi tematice corespunzătoare sunt redate în Tabelul 1.1 de mai jos.

5. În plus, deoarece sub-sectorul pădurilor a fost trecut recent de la agricultură la mediu,

cu triplarea personalului din cadrul sectorului, şi dată fiind importanţa economică a acestuia,

unicitatea problemelor cu care se confruntă şi faptul că nu este acoperit de acquis-ul de mediu

1 În cadrul raportului, „sectorul de mediu‖ şi „instituţiile din sectorul de mediu‖ vor fi folosite interşanjabil

pentru a face referire la sectorul de mediu, ape şi păduri; în plus, „managementul de mediu‖, „managementul

apelor‖ şi „managementul pădurilor‖ se vor referi la cele trei sub-sectoare incluse în evaluare. 2 Banca Mondială (2007a).

Raport final

2

şi nu beneficiază direct de fondurile structurale UE3, s-a luat decizia de a se efectua o evaluare

mai cuprinzătoare a sub-sectorului pădurilor, care este prezentată într-un raport de sine-

stătător, iar în paralel este integrată în evaluarea generală a sectorului.

6. Evaluarea funcţională a sub-sectoarlor de mediu, apă şi păduri (EF-MAP)a fost

efectuată prin intermediul evaluărilor de la nivelul a patru domenii esenţiale: (i) cadrul

strategic, concentrat să analizeze dacă obiectivele de politici şi obiectivele MMP şi ale

instituţiilor subordonate sau afiliate sunt clar definite şi măsurabile; (ii) structurile de

organizare şi sistemele de management, concentrată pe identificarea barierelor în calea

planificării şi implementării eficace de politici de către instituţiile esenţiale din cadrul

sectorului; (iii) bugetarea, gestionarea financiară şi achiziţiile, concentrată pe legătura cu

implementarea de politici şi pe funcţiile principale ale planificării şi executării bugetului,

precum şi pe rolul achiziţiilor publice în absorbţia fondurilor şi eficienţa bugetului; şi (iv)

gestionarea resurselor umane, concentrată pe alocarea personalului, stimulente şi chestiuni

legate de randament în cadrul instituţiilor sectoriale principale.

Tabelul 1.1 – Domeniile prioritare pentru EF-MAP

Instituţii Teme

1. Administraţia centrală

(MMP)

• Stabilirea de politici şi prioritizare,

• Procesul bugetar şi monitorizarea rezultatelor

• Absorbţia fondurilor UE (POS Mediu)

• Implementarea Programului Natura 2000

• Schimbarea climatică

2. Managementul de Mediu:

Agenţiile Naţionale pentru

Protecţia Mediului

(ANPM), Administraţia

Fondului pentru Mediu

(AFM), Garda de Mediu

(GM)

• Controlul de reglementare (procesul de avizare de mediu

AM)

• Eficienţa EIA/ şi a procesului de avizare şi de aplicare a

legislaţiei, precum şi priorităţile de finanţare de mediu

3. Agenţia de gospodărire a

apelor: Administraţia

Naţională „Apele Române‖

(ANAR)

• Eficienţa furnizării serviciilor

• Convergenţa cu Directiva Cadru a Apelor

4. Managementul pădurilor:

rolul special al Regiei

Naţionale a Pădurilor

(ROMSILVA)

• Politica şi strategia sectorială

• Eficienţa ROMSILVA

• Îmbunătăţirea randamentului economic şi managementul

durabil al pădurilor

• Implementarea Programului Natura 2000

7. În sfârşit, abordarea de efectuare a evaluării s-a pus în practică prin intermediul

utilizării următoarelor instrumente şi tehnici: (i) evaluări la birou a documentelor şi datelor

3 În timp ce Tratatul de Instituire a UE nu are nici o prevedere legată de politica comună specifică a pădurilor,

lăsând-o la latitudinea Statelor Membre, o Strategie UE privind Pădurile a fost elaborată în 1998, şi este

disponibilă o anumită finanţare conform Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (măsurile din cadrul

Pilonului 2 inclus în PAC), însă nu pentru instituţiile forestiere de stat.

Raport final

3

esenţiale; (ii) interviuri extinse şi contribuţia managerilor şi a personalului din cadrul

sectorului; (iii) cartografierea funcţiilor; (iv) studiul managerilor sectorului şi al personalului

concentrat pe aspectele de RU şi percepţiile referitoare la legătura dintre strategie, priorităţi şi

rezultate; (v) utilizarea de modele simple şi liste de verificare pentru analizarea aspectelor

esenţiale; şi (vi) evaluarea capacităţilor instituţionale, prin intermediul unei abordări

structurate pentru adresarea de întrebări, analizarea rezultatelor şi identificarea aspectelor

instituţionale critice.

1.3 Prezentarea generală a raportului

8. Raportul se prezintă în două

volume, dintre care primul volum

oferă o perspectivă integrată asupra

sectorului, conform configuraţiei

actuale în jurul managementului de

mediu, al apelor şi al pădurilor, în

timp ce cel de-al doilea volum este

dedicat unei examinări detaliate a

sectorului pădurilor. Volumul 1 este

organizat după cum urmează: Partea I

oferă o introducere generală,

obiectivele şi contextul evaluării;

Partea a II-a rezumă provocările

esenţiale cu care se confruntă

sectorul, concentrată pe trei sub-

sectoare principale, managementul de

mediu, al apelor şi al pădurilor; Partea

a III-a trece în revistă cadrul strategic

al sectorului, subliniind domeniile în

care vor fi necesare îmbunătăţiri;

Partea a IV-a examinează configuraţia

sectorului, organizarea şi

performanţa; Partea a V-a evaluează

aspectele transversale cele mai

importante; iar Partea a VI-a prezintă recomandările esenţiale.

Volumul 2, destinat sub-sectorului păduri este deasemenea organizat în funcţie de cele patru

domenii de evaluare.

II. Provocările sectorului 9. Rezultatele de mediu continuă să fie greu de definit. De la momentul aderării la UE

în 2007, România a înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte reformarea cadrului

său juridic şi instituţional; legislaţia esenţială a fost transpusă a fost instituită şi este

funcţională o structură de implementare descentralizată, care, cu toate acestea, încă mai este

supusă efectelor unei transformări într-un ritm rapid şi suferă de pe urma unor multe probleme

de ajustare. În ciuda tuturor acestor aspecte, îmbunătăţirile de pe teren nu îşi fac încă simţită

apariţia: doar circa o jumătate din populaţie are în prezent acces la apă potabilă şi canalizare

(prin comparaţie cu un procent de peste 70% care este media UE), poluarea cu particule – o

Populaţia racordată la reţeaua de alimentare cu apă, ultimul

an disponibil (în paranteze)

(% din populaţie)

Sursa: Eurostat

Raport final

4

cauză majoră a îmbolnăvirilor respiratorii – este cu 1,5 mai mare decât media UE; peste o

treime din zonele agricole ale ţării sunt desemnate ca fiind zone vulnerabile din punctul de

vedere al nitraţilor, ceea ce reprezintă o problemă plus pentru o productivitate agricolă deja

scăzută – în timp ce nivelurile înalte de nitraţi ameninţă sursele de apă potabilă şi reprezintă o

ameninţare semnificativă la adresa sănătăţii copiilor, în special în zonele rurale; nivelurile

înalte de deşeuri menajere şi

periculoase negestionate (de 2,5 ori

mai mari decât media UE calculată

per capita); şi ameninţări majore la

adresa conservării biodiversităţii.

10. Sectorul de Mediu şi al

Pădurilor are o sferă largă de

activităţi pe trei sub-sectoare

importante – mediu, apă şi păduri –

toate de o importanţă semnificativă

pentru economia României, şi două

în special, mediul şi apă, sunt

esenţiale pentru acquis-ul de mediu

UE şi strategia de convergenţă ale

României. Aria de cuprindere a

sectorului este largă funcţional şi

întinsă din punct de vedere spaţial,

deoarece cele trei sub-sectoare au o

prezenţă semnificativă la nivelul

sub-naţional (42 instituţii regionale/

locale de protecţie a mediului, 11

Direcţii de bazine hidrografice, şi 41

instituţii silvice judeţene). În plus,

sectorul mai are, de asemenea (i)

atribuţii majore de reglementare prin

intermediul mandatului, pentru a se

asigura că standardele de mediu şi

protecţia resurselor ecologice naţionale sunt îndeplinite cât mai eficient posibil, precum şi (ii)

responsabilitatea de a se asigura că România îşi îndeplineşte obligaţiile conform unui număr

de tratate şi convenţii internaţionale fundamentale (de exemplu, legislaţia UE de mediu,

Protocolul de la Kyoto, Convenţia privind Biodiversitatea, Convenţia Internaţională privind

Fluviul Dunărea). Prin urmare, din cauza acestor complexităţi, EF-MAP va trebui să fie ţintit

către acele domenii în care problemele sunt semnificative, iar nevoile de reformă şi

consolidare instituţională sunt cele mai mari şi menit să îmbunătăţească eficientizarea

instituţiilor sectoriale şi eficienţa furnizării de servicii.

2.1 Învăţămintele în urma restructurării recente a sectorului

11. Sectorul de mediu din România a reprezentat centrul reformei publice încă de la

începutul pregătirilor pre-aderare. În 2003, ca parte a unei restructurări majore a guvernului,

menite să reducă birocraţia, să sporească eficienţa, să îmbunătăţească coordonarea inter-

sectorială şi să reacţioneze mai bine la condiţia de randament a UE în scopul integrării, a fost

creat un nou Minister pentru Agricultură, Păduri, Ape şi Mediu (MAPAM). Însă, confruntat

Populaţia rezidentă racordată la sistemele urbane de

colectare a apelor uzate, ultimii ani disponibili

(în paranteze) (% din populaţie)

Sursa: Eurostat

Raport final

5

cu probleme importante privind capacitatea şi coordonarea, precum şi cu progresul încetinit

legat de pregătirea şi desfăşurarea negocierilor privind Capitolul 22 al Acquis-ului de Mediu

(deschis în ianuarie 2004), experimentul a durat 8 luni, după care noile ministere ale Mediului

şi Gospodăririi Apelor şi al Agriculturii şi Pădurilor au evoluat separat.

12. În consonanţă cu experienţa globală şi europeană4, restructurarea din 2003 semnalează

cele trei învăţăminte esenţiale care continuă să fie relevante şi în prezent: (i) fuzionarea

atribuţiilor – la nivel de minister – privind elaborarea de politici de mediu şi managementul cu

rolul de coordonare pentru sectoarele economice (de exemplu, agricultura, pădurile) conduc

invariabil la roluri confuze şi potenţial contradictorii pentru diferitele departamente; acest

lucru este important în mod special la nivelul local, unde coordonarea între Agenţiile Locale

pentru Protecţia Mediului (ALPM), departamentele judeţene pentru agricultură (în prezent

defunctul serviciu extins), şi districtele judeţene de silvicultură s-a dovedit a fi o provocare

descurajantă; (ii) separarea luării de decizii între organismele de aplicare a legislaţiei şi cele

de reglementare/ avizare de mediu (de exemplu, Garda Naţională de Mediu şi ALPM) s-a

dovedit a fi un factor de limitare pentru implementarea acquis-ului de mediu şi furnizarea de

servicii; şi (iii) dintr-o perspectivă mai largă, restructurarea majoră a proceselor de la nivelul

administraţiei centrale de mediu nu va conduce la rezultate pe termen scurt dacă nu sunt

evaluate cu atenţie ex-ante contrapartida şi impacturile. Pregătirea prezentei evaluări

funcţionale a internalizat aceste învăţăminte importante.

13. Cea mai recentă restructurare post-aderare (decembrie 2009) s-a petrecut în mijlocul

crizei economice şi a avut drept rezultat adăugarea Departamentului de Păduri Ministerului

Mediului, ceea ce i-a adus un nou set de provocări. Deşi există potenţiale sporuri de eficienţă

datorită suprapunerii dintre mediu şi păduri în ceea ce priveşte conservarea biodiversităţii, şi

între mediu şi resursele de apă datorită suprapunerii în ceea ce priveşte calitatea apei şi

sănătatea mediului, mai există şi provocarea plasării laolaltă, sub acelaşi acoperiş

administrativ, a trei instituţii sectoriale, cu mandate, mentalităţi şi tradiţii de management

diferite.

2.2 Sub-sectorul Mediu

14. În calitate de stat membru UE, strategia României privind sub-sectorul şi standardele

de performanţă în ceea ce priveşte managementul de mediu sunt clar definite de acquis-ul UE

de mediu.5 Cu toate acestea, în ciuda faptului că România a transpus o cantitate considerabilă

de legislaţie UE şi a întreprins paşi însemnaţi către respectarea acquis-ului de mediu,

capacitatea administrativă şi tehnică, precum şi resursele financiare dedicate sectorului, rămân

în totalitate inadecvate, iar randamentul de implementare confuz. Acest sub-sector se

confruntă cu mai multe provocări, inclusiv:

a) Respectarea legislaţiei de mediu solicită cheltuieli mari de investiţii, precum şi

consolidarea structurilor administrative şi a competenţelor conexe. Respectarea

acquis-ului de mediu a fost estimată la o valoare netă actuală (VNA) de 17 miliarde Euro

pe o perioadă de 11 ani – cea mai mare pentru oricare dintre ţările candidate. Se estima că

fondurile nerambursabile UE vor acoperi circa 25% din costuri, urmând să fie

suplimentate cu fonduri guvernamentale şi private. S-a ştiut încă de la început că eforturile

4 Banca Mondială (2007b).

5 Acquis-ul de mediu include peste 200 de acte legislative cuprinse în 8 mari categorii, care acoperă: aspectele

orizontale, calitatea aerului, managementul apei, calitatea apei, protecţia naturii, poluarea industrială şi

substanţele chimice (consultaţi căsuţa 3.1).

Raport final

6

cele mai susţinute urmau să trebuiască a fi depuse în sectorul apelor6, unde nevoile anuale

de investiţii în afara fondurilor UE aşteptate au fost estimate în jurul a 600-800 milioane

de Euro7.

b) Provocarea structurală drept consecinţă a faptului că mediul este un aspect

transversal, prin definiţie managementul de mediu reprezintă, sub aspect instituţional, o

funcţie orizontală care necesită o cantitate însemnată de coordonare cu celelalte ministere

şi cu organele administrative locale, precum şi cu societatea civilă şi partenerii străini. În

plus, unele dintre rezultate şi majoritatea impacturilor activităţilor de mediu nu sunt uşor

de monitorizat în special pe termen scurt. Aceste aspecte se reflectă în politica publică,

formularea de strategii, alocarea de personal şi procesele administrative.

c) Importanţa celor două funcţii esenţiale de „bunuri

publice” din cadrul mandatului MMP: (i) aplicarea

reglementărilor de mediu, ceea ce necesită procese

complexe de stabilire de standarde, avizare şi

monitorizare şi în cadrul cărora consultările

publicului joacă un rol major; şi (ii) sănătatea

mediului, prin intermediul furnizării de surse de apă

potabilă şi servicii de canalizare şi aer curat. În

ambele situaţii, în timp ce sectorul public joacă rolul

de coordonare în sensul stabilirii politicilor şi rolul de

finanţare, sectorul privat poate fi un partener, prin

intermediul investiţiilor în noi tehnologii şi inovaţie,

precum şi al implementării, şi chiar al finanţării.

d) Absorbţia scăzută a fondurilor structurale UE. Cu

siguranţă cea mai importantă provocare cu implicaţii

semnificative privind costul oportunităţii se referă la

îndepărtarea constrângerilor legate de implementarea

Programului Operaţional Sectorial (POS) Mediu

pentru 2007-2013.8 În ciuda unei rate de contractare

relativ bune până în prezent (44%) la patru ani de la

iniţierea programului, România a plătit până în

prezent cu puţin peste 7% din alocarea programului în

valoare de 4,52 miliarde Euro. Această situaţie, care,

6 Cu respectarea, de asemenea, a condiţiilor Directivei Cadru a Apei (DCA), care este unul dintre cele mai

cuprinzătoare documente de politici privind apa elaborate de UE; obiectivul acesteia este îmbunătăţirea calităţii

apelor de la suprafaţă, costiere, de tranziţie şi subterane până la un „Stadiu Ecologic Bun‖ la nivelul întregii

Europe. 7 Programul Operaţional Sectorial pentru Mediu – Guvernul României, 2009.

8 „Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS Mediu) este strâns legat de obiectivele naţionale ale strategiei

prevăzute în Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR),

care are în vedere obiectivele, principiile şi practicile de susţinere ale Uniunii Europene. Are sarcina de a pune

bazele şi de a fi un catalizator pentru o economie mai competitivă, un mediu mai bun şi o dezvoltare regională

mai echilibrată. POS se bazează în totalitate pe obiectivele şi priorităţile politicilor de mediu şi de infrastructură

ale Uniunii Europene şi reflectă obligaţiile internaţionale ale României, precum şi interesele sale naţionale

specifice.‖

Utilizarea unor instrumente bazate pe

piaţă: rezultate amestecate

În ianuarie 2009, GR a introdus o taxă de

0,2 RON pe punga de plastic, ceea ce a

condus în interval de şase luni la o

scădere cu 30% a utilizării pungilor de

plastic.

În 2008, a fost introdusă o taxă bazată pe

poluare (motoarele euro 4 de până la

2,000 cm³) pentru a înlocui vechea taxă

pe primă înmatriculare ceea ce a condus

la o scădere a numărului de maşini noi şi

la o creştere semnificativă a importurilor

de maşini second-hand, ceea ce a condus

GR, drept reacţie, să tripleze taxa pe

maşinile second-hand pe care a

suspendat-o pe maşinile noi, stimulând

CE să examineze dacă taxa constituia o

discriminare faţă de maşinile uzate aduse

din alte State Membre şi era folosită

pentru protejarea industriei naţionale de

autovehicule.

Sursa: CE 2010

Raport final

7

într-o mare măsură, este legată de o flagrantă lipsă de capacitate la nivelul local şi de

deficienţele administrative (în principal în ceea ce priveşte sistemele de achiziţii şi de

management financiar existente) implică riscuri semnificative privind „dezangajarea‖

fondurilor de către UE, ceea ce ar avea pune o presiune accentuată asupra bugetului de

stat, care ar trebui să fie utilizat pentru finanţarea investiţiilor de infrastructură necesară

pentru respectarea condiţiilor UE. Aspectele esenţiale care au contribuit la această situaţie

sunt examinate în raport, însă merită subliniate principalele provocări nesoluţionate;

printre acestea se includ:

i. Capacitatea limitată a instituţiilor însărcinate cu plata fondurilor angajate deoarece

implementarea se află acum în mâinile unui beneficiar final slăbit (primării, judeţe,

operatori etc.) şi lipsa personalului suficient numeric şi suficient de calificat pentru

implementarea proiectelor.

ii. Piedicile majore din cadrul procedurilor de achiziţii publice (lipsa documentaţiei

standardizate, reglementări neclare pentru modificarea contractelor şi necesitatea de

întocmire a unui volum semnificativ de documentaţie, care conduc la mari întârzieri,

lipsă de coordonare dintre instituţiile implicate în achiziţiile publice etc.).

iii. Activitate de audit excesivă. Sunt prea multe, mult prea frecvente. De asemenea,

auditorii diferiţi au tendinţa de a oferi consiliere diferită şi de a solicita un nou set de

documentaţie pentru evaluare. Trebuie depuse eforturi pentru instituirea unei

autorităţi locale de audit şi a unui sistem unificat, în plus faţă de auditorii de la CE.

iv. Legislaţia şi procedurile inadecvate de soluţionare a neregulilor şi a corecţiilor

financiare. Absenţa unui manual operaţional clar al autorităţilor plătitoare şi de

certificare rămâne o problemă.

v. Autoritatea de Management trebuie să se concentreze de urgenţă pe redactarea

noului POS-Mediu (2014-20) şi să înceapă să lucreze la lista investiţiilor

prioritare. Deşi existenţa Planurilor Generale privind apa, apele uzate şi deşeurile

solide pentru întregul teritoriu al României la nivel judeţean ar face mai uşoară

identificarea investiţiilor prioritare, nu acelaşi lucru este valabil pentru investiţiile în

domeniul protecţiei împotriva inundaţiilor şi al gospodăririi resurselor de apă, care

trebuie elaborate la nivel de bazin hidrografic, ceea ce necesită o analiză majoră şi

coordonarea intensivă dintre organismele diferite.

e) Implementarea Programului Natura 2000, o condiţie UE care urmăreşte păstrarea sau

restaurarea unui „Statut de Conservare Favorabil‖ pentru habitatele naturale şi

biodiversitatea proprii României, se confruntă cu mai multe provocări importante, printre

care se includ:

i. Lipsa unei acţiuni decisive pentru finalizarea procesului de identificare a siturilor

Natura 2000 din România (în acord cu CE şi comunitatea locală de ONG-uri), precum

şi a elaborării Planurilor de Management pentru toate aceste situri. Până în prezent, din

cele 382 de situri Natura 2000 şi Arii Special Protejate, doar un singur sit are un plan

de management aprobat şi un administrator desemnat pe hârtie; în plus, CE a

deschis două dosare de cercetare împotriva României din cauza impactului centralelor

eoliene asupra habitatului păsărilor; şi

Raport final

8

ii. Lipsa capacităţii instituţionale de gestionare a sub-sectorului, date fiind resursele

foarte limitate ale Direcţiei Biodiversitate din cadrul MMP (în special personal şi

calificare), care, în plus faţă de funcţiile sale de bază de elaborare de politici,

monitorizare şi raportare, mai are în prezent şi responsabilitatea de implementare; în

consecinţă, urgenţa instituirii unei entităţi autonome, capabile şi cu resursele adecvate

pentru implementarea programelor de conservare a naturii şi pentru gestionarea

parcurilor naturale şi a siturilor Natura 2000.

f) Schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă reprezintă o prioritate de vârf a

Europei 2020 şi a României, însă capacitatea şi de la nivelul MMP (instituţia de

coordonare) şi de la nivelul naţional este foarte slabă. Deşi se fac anumite progrese

privind atenuarea efectelor negative, rămâne nesoluţionată o agendă mare, de aici şi

elaborarea unei strategii privind schimbarea climatică (care să acopere şi atenuarea

efectelor negative, dar şi adaptarea) care ar trebui să constituie o prioritate esenţială.

2.3 Sub-sectorul Apă

15. Trei provocări majore au fost identificate în ceea

ce priveşte sub-sectorul apă:

Îndeplinirea condiţiilor acquis-ului cu privire la

furnizarea de apă potabilă şi alimentarea cu apă

pentru populaţie şi colectarea şi tratamentul apelor

reziduale, cu ţinte clare stabilite pentru 2015 şi 2018.

Pentru respectarea acestei condiţii, fonduri

substanţiale pentru investiţii sunt mobilizate şi de la

CE, dar şi de la bugetul de stat, însă întârzierile legate

de implementarea proiectelor respective sporesc

riscul de a nu îndeplini ţintele.

Implementarea strategiei pentru protecţia

populaţiei şi a infrastructurii esenţiale împotriva

inundaţiilor (socio-economică şi de transport)

necesită finanţare substanţială pentru acţiunile

structurale şi non-structurale pentru rezolvarea

vulnerabilităţii în faţa inundaţiilor, precum şi

consolidarea activităţilor de gestionare a inundaţiilor

de către o singură structură/ instituţie.

Sporirea siguranţei barajelor este fundamentală nu

doar din punctul de vedere al riscului de rupere, ci şi

pentru a le restaura contribuţia pentru care au fost

proiectate, de stabilizare a alimentării cu apă pentru utilizatori (populaţie, industrie,

agricultură) prin intermediul unei gestionări durabile a stocului anual de apă.

Stadiul Directivei Cadru UE a Apei

(DCA)

În ciuda unei politici şi a unui cadru

instituţional solide, România mai are

multe de făcut pentru a îndeplini

obiectivele esenţiale ale DCA. Deşi

este în grafic în ceea ce priveşte

Planurile de Gospodărire a Bazinului

Hidrografic (consultările au avut loc

în 2009, însă planurile nu au fost încă

publicate), continuă să se confrunte

cu probleme importante privind

calitatea apei. Conform Directivei

Nitraţilor, în 2008 România şi-a sporit

desemnarea zonelor vulnerabile la

nitraţi de la 14% la 49% din suprafaţa

sa agricolă. Acest lucru este important

în mod special nu doar pentru

îndeplinirea obiectivelor naţionale

privind calitatea apei, ci şi a

obiectivelor noii Strategii pentru

Regiunea Dunării (în plus faţă de

România, şi Austria, Bulgaria,

Germania, Ungaria şi Slovacia sunt

Statele Membre cele mai interesate de

această iniţiativă).

Sursa: CE 2010

Raport final

9

2.4 Sub-sectorul Păduri

16. Nu numai că nu a făcut parte din acquis-ul de mediu şi cerinţele acestuia, însă din

1991, sectorul de păduri a fost obiectul unor modificări structurale majore în termeni de

proprietate şi administrare a resurselor, inclusiv restituirea proprietăţilor naţionalizate în 1948

şi privatizarea substanţială a pădurilor de stat cu un impact important asupra structurii

proprietăţii pădurilor şi capacitatea de management a instituţiilor publice. Sub-sectorul se

confruntă cu multe provocări, inclusiv:

a) Nevoia de adaptare a politicii şi strategiei naţionale privind pădurile la

modificările structurale de la nivelul sectorului. Trecerea prin cele trei etape ale

restituirii pădurilor (din 1991 - 2005) care a avut drept consecinţă aproape

înjumătăţirea proprietăţii publice asupra pădurilor (a scăzut la 3,3 milioane hectare

care includ 0,5 milioane de hectare încă obiectul unor acţiuni de restituire) şi crearea

unui număr de 830.000 de proprietari particulari de păduri, rezultând într-o

fragmentare semnificativă, sub-sectorul se confruntă cu o nouă presiune asupra

resurselor de păduri, precum şi cu un set nou de provocări unice de management. Cu

toate acestea, acest proces de schimbare a venit şi cu noi oportunităţi pentru creşterea

valorii economice a resurselor forestiere. Prin urmare, o chestiune esenţială—aceea

unei gestionări strategice/ profitabile a naturii—pentru sector este capacitatea

instituţională de a asigura că resursele forestiere ale României generează o rentă

economică maximă9 în timp ce sunt gestionate de o manieră durabilă.

b) Nevoia implementării programului Natura 2000 în strânsă coordonare cu politica

şi strategia naţională privind pădurile. În timp ce circa 18% din ţară face parte

nominal din reţeaua Natura 2000, cu mai mult de jumătate în zonele împădurite,

lipsesc planurile de management sau, dacă sunt disponibile, au tendinţa de a fi mult

prea prescriptive. Mai important, Planurile de gestionare forestieră (PGF) sunt încă

elaborate independent de priorităţile specifice ale Natura 2000. Este deci important ca

în managementul pădurilor să se țină seama de obiectivele și conservarea ariilor

protejate, iar dezvoltarea planurilor de management pentru zonele împădurite

elaborate de Natura 2000 să fie făcută dacă nu în comun, măcar în strânsă colaborare

cu dezvoltarea planurilor de management al pădurilor.

c) Cadrul de reglementare excesiv cu accent prea mare pe normele tehnice care a

avut drept consecinţă o formă foarte prescriptivă de gestionare a pădurilor şi care

acţionează ca o barieră în calea inovării şi a introducerii celor mai bune practici care

sunt necesare pentru păstrarea şi/ sau îmbunătăţirea competitivităţii din cadrul

sectorului.

2.5 (Noul) Program Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii

17. Programul Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) a fost aprobat de

Guvern în noiembrie 2010 şi se aşteaptă să fie implementat în trei ani: 2011-2013. Scopul

programului este, în principal, să susţină convergenţa României la standardele UE cu privire

la protecţia mediului prin intermediul implementării unor sisteme integrate de alimentare cu

9 Renta economică este baza pe care veniturile corespunzătoare ale guvernului generate de sector pot fi definite

(inclusiv taxa comercială, impozitele forestiere şi profitul în exces).

Raport final

10

apă şi canalizare, inclusiv tratamentul apelor uzate, alimentarea cu apă la standarde europene,

extinderea sau modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în zonele rurale şi

urbane. În plus, PNDI va finanţa proiectele de investiţii pentru protecţia împotriva

inundaţiilor, siguranţa barajelor, consolidarea zonei costiere împotriva eroziunii apelor mării,

modernizarea şi reabilitarea reţelei de drumuri judeţene şi locale, precum şi îmbunătăţirea

standardelor de viaţă în zonele rurale. Implementarea PNDI a fost încredinţată MMP şi

Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) şi va fi finanţată total din bugetul

de stat, în paralel cu POS Mediu şi POS Regional. Fondurile alocate MMP, în valoare de 3,7

miliarde RON (0,88 miliarde Euro) din totalul de 20,9 miliarde RON (5 miliarde Euro) vor

finanţa proiecte de management al apelor (tratamentul apelor şi al apelor uzate, reţelele de

alimentare cu apă şi canalizare), precum şi protecţia împotriva inundaţiilor şi siguranţa

barajelor.

18. Implementarea PNDI conduce la duplicarea cu POS Mediu şi la suprapunerea

atribuţiior celor două ministere din sectorul de mediu, fără o separare clară (cel puţin

teritorială). Dacă duplicarea programelor poate fi înţeleasă din perspectiva stimulării realizării

în practică a acquis-ului de mediu, implicarea MDRT în sectorul de mediu este mai dificil de

înţeles dată fiind întârzierea absorbţiei UE la nivelul POS Regional.

19. Conform celor raportate, PNDI este proiectat pentru a include proiectele

înaintate spre finanţare în baza POS Mediu şi a fost considerat eligibil, dar nu a fost

finanţat din cauza resurselor financiare insuficiente. Conform mecanismului financiar al

PNDI, guvernul planifică să se împrumute de la băncile comerciale sau de la dezvoltatorii de

infrastructură la dobânzile de pe piaţa privată, cu o perioadă de graţie de trei ani şi o scadenţă

de şapte ani, ceea ce va spori costul financiar al lucrărilor şi, date fiind constrângerile

financiare, nu va putea fi susţinut din punct de vedere fiscal.

20. Apariţia PNDI a condus la o creştere substanţială a volumului de lucru pentru

MMP şi ANAR. Porţiunea MMP din PNDI va fi implementată în comun de MMP şi ANAR

pe domenii diferite: MMP va fi răspunzător pentru programul multianual pentru mediu (prin

intermediul propriilor sale structuri) în timp ce ANAR va fi răspunzător pentru programul de

management al apelor, protecţia împotriva inundaţiilor, siguranţa barajelor şi protecţia zonelor

costiere. Ambele structuri sunt copleşite de volumul suplimentar de muncă, adăugat marii

presiuni deja existente de promovare, evaluare şi monitorizare a implementării programelor

existente. În plus, aceste structuri trebuie să facă faţă calităţii scăzute a documentaţiilor

întocmite anterior. Pe de altă parte, PNDI a preluat finanţarea a şapte proiecte de protecţie

împotriva inundaţiilor şi siguranţă a barajelor pentru care fuseseră pregătite proiectele

anterior, în cadrul unei finanţări a Băncii Mondiale, drept parte a Pregătirii pentru Atenuarea

Riscurilor Mari şi pentru Situaţii de Urgenţă.

21. Volumul sporit de muncă pentru structurile MMP şi pentru ANAR va implica,

de asemenea, şi răspunderi suplimentare pentru toate activităţile din aval inclusiv

selectarea consultanţilor pentru pregătirea proiectelor de inginerie, achiziţia lucrărilor publice

(se are în vedere aplicarea procedurii de achiziţii de lucrări de proiectare şi construcţie, pentru

a reduce durata intervalului de contractare), selectarea diriginţilor de şantiere, monitorizarea

implementării. În timp ce ANAR a avut o experienţă îndelungată şi diversă în desfăşurarea

acestor activităţi, structurile MMP se vor confrunta cu noi activităţi cu ale căror proceduri nu

sunt foarte familiarizaţi. Cu o provocare specială se vor confrunta cei din echipa de achiziţii

care vor fi expuşi unor proceduri de contractare a lucrărilor şi a serviciilor de consultanţă

Raport final

11

pentru proiectare, care nu au mai fost implementate până în prezent. Monitorizarea

implementării proiectelor va fi o altă provocare importantă pentru MMP.

III. Formularea şi Managementul Strategiei

3.1 Cadrul strategic

22. Sectorul se caracterizează printr-un cadru de politici cu o dublă abordare, una

stimulată de poziţia României ca Stat Membru UE şi care acoperă mediul, schimbarea

climatică şi managementul apelor, iar cealaltă stimulată de obiectivele naţionale pentru

managementul resurselor forestiere. Cu toate acestea, nu există un singur document de

politici care să articuleze obiectivele pe termen scurt şi lung ale ţării, precum şi o strategie

şi un plan de acţiune pentru a le pune în practică. Şi în ciuda faptului că o reformă

considerabilă instituţională şi juridică a fost pusă în practică drept parte a procesului de

Aderare, conducând la o dispunere de implementare funcţională acoperind toate răspunderile

principale din cadrul sectorului (Anexa B1), decalaje semnificative există în procesul de

formulare a strategiei şi de monitorizare a rezultatelor, iar implementarea este împiedicată de

puncte slabe majore, referitoare la capacitatea instituţională, făcută să fie mult mai acute din

pricina crizei economice.

3.1.1 Rolul stimulativ al Acquis-ului UE de mediu şi management al apelor

23. Viziunea şi strategia României privind sectorul se bazează pe politica de mediu a UE

care are drept scop promovarea dezvoltării durabile şi protecţia mediului pentru bunăstarea

generaţiilor prezente şi viitoare. Se bazează pe integrarea protecţiei de mediu în celelalte

politici comunicare, acţiuni de prevenire, principiul poluatorul plăteşte, soluţionarea la sursă a

impactului asupra mediului şi răspunderea împărtăşită.

24. Această politică a avut drept consecinţă unele dintre cele mai înalte standarde de

mediu din lume, elaborate vreme de decenii pentru a soluţiona o gamă largă de chestiuni, şi ia

forma acquis-ului de mediu, o parte cuprinzătoare şi cu perspectivă lungă a Acquis-ului

Comunitar, care cuprinde peste 200 de acte juridice care acoperă legislaţia orizontală, apa şi

aerul, managementul deşeurilor şi biotehnologia, protecţia naturii, poluarea industrială şi

managementul riscului, zgomotele şi protecţia împotriva radiaţiilor (Caseta 3.1).

25. La nivelul acquis-ului de mediu există un număr de principii care consolidează

descentralizarea şi promovează buna administrare, inclusiv participarea şi includerea

publicului, colaborarea interguvernamentală şi schimbul de date, responsabilizarea şi

raportarea, precum şi accesul la informaţii. În prezent, principalele priorităţi sunt legate de

combaterea schimbării climatice, păstrarea biodiversităţii, reducerea problemelor de sănătate

cauzate de poluare şi utilizarea mai responsabilă a resurselor naturale.10

Şi, deşi menite să

protejeze mediul, aceste obiective pot contribui la creşterea economică prin stimularea

inovării şi a spiritului întreprinzător.

10

Strategia Europa 2020.

Raport final

12

3.1.2 Politica şi Strategia Naţională privind Pădurile

26. Politica şi Strategia Naţionale de Dezvoltare privind Pădurile (PSNP) pentru

2001-2010, elaborate în urmă cu un deceniu şi actualizate în 2005, stabilesc obiectivul

general şi politica sectorială, precum şi o serie de acţiuni strategice pentru implementare

(consultaţi detalii în Volumul 2), însă nu au reuşit să se raporteze la aspectele esenţiale legate

de monitorizarea implementării şi priorităţile naţionale generale din cadrul politicii. Deşi

PSNP a reprezentat obiectul unei implementări limitate, a avut nişte succese notabile cum ar fi

aproape finalizatul Inventar Forestier Naţional (IFN).

27. În plus, din moment ce politica a fost elaborată, modificări semnificative au avut loc în

contextele forestiere naţional, european şi global, inclusiv: (i) restituirea pădurilor mai mult

decât cea prevăzută iniţial – au fost restituite circa 3 milioane de hectare şi în prezent există

circa 830.000 de proprietari de păduri; (ii) aderarea la UE şi accesul la măsurile silvice

conform Politicii de Agricultură Comune ale UE (PAC) pentru dezvoltare rurală; (iii) Planul

de Acţiune Forestieră al UE (2006), care, deşi nu este obligatoriu, impune o obligaţie Statelor

Membre să întreprindă acţiuni în domenii specifice, cum ar fi energia lemnului, focurile din

păduri, serviciile extinse, etc.; (iv) importanţa sporită a schimbării climatice şi abilitatea

pădurilor de a păstra şi capta dioxidul de carbon; (v) progresele făcute prin intermediul

Forumului Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Pădurile (UNFF) în ceea ce priveşte

elaborarea unui instrument fără valoare juridică obligatorie (IFVJO) pentru păduri; şi (vi)

desemnarea siturilor Natura 2000, 50% dintre care sunt localizate în zonele forestiere.

Raport final

13

28. Răspunderea pentru monitorizarea şi elaborarea legislaţiei pentru facilitarea

implementării îi aparţine Direcţiei de Politici şi Strategii din cadrul Direcţiei Generale pentru

Păduri (DGP) din Ministerul Mediului şi al Pădurilor (MMP). Într-adevăr, nu există

monitorizare coordonată a implementării PSNP, nici o raportare privind progresele sau

rezultatele înregistrate până în prezent şi nici indicatori de realizare. Un nou cod forestier a

fost aprobat în 2008, consolidând o gamă largă de schimbări prin raportare la regimul

legislativ anterior aplicabil pădurilor. Cu toate acestea, mai trebuie elaborate toate legislaţia/

reglementările/ normele tehnice necesare de sprijin, inclusiv vânzarea de cherestea, ciclurile

de rotaţie, silvicultura, sistemul de avizare al întreprinzătorilor prelucrători etc.

Caseta 3.1 Prezentarea generală a acquis-ului EU de mediu: legislaţia Uniunii

Acquis-ul de mediu este unul dintre cele mai cuprinzătoare, inter-sectoriale şi mai extinse

părţi ale Acquis-ului Comunitar. Include peste 200 de acte legislative care alcătuiesc legislaţia

de mediu UE care are supremaţie faţă de cea a Statelor Membre. Se împarte în opt categorii:

1. Orizontal, care acoperă: studiul de evaluare a impactului asupra mediului, accesul la

informaţii, participarea publicului şi răspunderea de mediu;

2. Calitatea aerului, care acoperă: aerul ambiental, COV (compuşii organici volatili) (de la

pompele de benzină şi industria vopselelor), SO2 (dioxidul de sulf), NOx (oxizii de azot),

emisiile de particule şi de plumb, conţinutul de sulf din combustibili, calitatea

combustibililor şi emisiile autovehiculelor, tranzacţionarea emisiilor, plafoanele de emisii

pentru anumiţi poluanţi şi ozonul ambiental;

3. Managementul deşeurilor, care acoperă: deşeurile periculoase, ambalajele, deşeurile,

noroiul de epurare, eliminarea uleiurilor uzate, PCB/PCT, bateriile uzate şi etichetarea

acestora, gropile de gunoi, incinerarea deşeurilor, eliminarea deşeurilor de autovehicule,

eliminarea deşeurilor electronice, substanţele periculoase;

4. Calitatea apei, care acoperă: apele reziduale urbane, apa potabilă, nitraţii, apa de

îmbăiere, apele subterane, substanţele periculoase pentru apă, mercur, cadmiu, eliminările

de HCH, extragerea apelor de suprafaţă, apa pentru moluscicultură, apa pentru

acvacultură;

5. Controlul poluării industriale, care acoperă: prevenirea poluării şi solvenţii de control, şi

marile centrale termice;

6. Substanţele chimice, care acoperă: substanţele periculoase, eliberarea de OMG-uri

(organisme modificate genetic), experimente pe animale, azbest şi biocide;

7. Protecţia naturii, care acoperă: habitatele, păsările sălbatice şi grădinile zoologice; şi

8. Zgomotul.

Sursa: Banca Mondială 2007 & UE DG Mediu, Manualul de Monitorizare a Progreselor

Raport final

14

3.2 Strategia Europa 2020 şi Programul Naţional de Reformă

29. Strategia Europa 2020 reprezintă strategia de creştere a UE pentru deceniul

viitor menită să sprijine UE şi Statele Membre să atingă înalte niveluri de ocupare a forţei de

muncă, productivitate (prin intermediul inovării), educaţie şi coeziune socială, şi să

îndeplinească ţintele ambiţioase privind schimbarea climatică. Fiecare Stat Membru îşi

stabileşte propriile ţinte naţionale în cadrul unui program naţional de reformă (PNR) care este

actualizat în fiecare an în aprilie.

30. În plus faţă de concentrarea specifică pe schimbarea climatică, Strategia Europa 2020

include un număr de iniţiative emblematice cu o legătură puternică cu acquis-ul de mediu şi

cu o agendă de dezvoltare durabilă mai lărgită. În special, iniţiativa Europa Eficientă din

punctul de vedere al Resurselor este de o mare importanţă strategică şi are drept scop

decuplarea creşterii de utilizarea resurselor. Împreună cu pachetul de schimbare climatică-

energie şi utilizarea instrumentelor bazate pe piaţă, această iniţiativă formează baza unei

economii verzi caracterizate de emisii scăzute de dioxid de carbon şi conservarea resurselor

naturale.

31. Primul PNR al României (2007-2010) era structurat în jurul a trei priorităţi: (i)

îmbunătăţirea infrastructurii de mediu (ape şi ape reziduale); (ii) conservarea biodiversităţii cu

accent special asupra Natura 2000; şi (iii) schimbarea climatică şi calitatea aerului, cu accent

special asupra elaborării unei strategii naţionale privind schimbarea climatică. În ciuda unor

anumite progrese în fiecare dintre aceste trei domenii, au

rămas decalaje majore, iar CE a recomandat ca noul

PNR (2011-2013) să includă următoarele aspecte:

Accelerarea implementării Directivei 91/271/CCE

privind tratamentul apelor urbane uzate, în scopul

sporirii ratelor de racordare la alimentarea cu apă şi

canalizarea, precum şi la tratamentul apelor uzate;

Accelerarea implementării programului Natura 2000;

Implementarea planului de acţiune pentru ca

România să se pregătească să adopte şi să

implementeze pachetul de legi „Energia –

Schimbarea Climatică‖, aprobat prin Memorandumul

Nr. 13955/16.07.2009 (care include elaborarea unei

noi Strategii Naţionale privind Schimbările

Climatice);

Analiza respectării nivelurilor naţionale de emisii de gaze, pe baza inventarelor naţionale

ale emisiilor de SO2, NOx, VOCs şi NH3;

Promovarea „achiziţiilor publice ecologice‖; şi

Implementarea Planului de Acţiune pentru Tehnologiile de Mediu (PATM România).

32. Trăsăturile esenţiale ale noului PNR al României (2011-2013) sunt rezumate în

Tabelul 3.1.11

Dacă programul pare să fie ancorat clar în agenda de creştere verde a UE, nu

spune nimic în ceea ce priveşte anumite domenii cheie în care provocările rămân

11

Pe baza versiunii proiect din aprilie 2011 a PNR (2011-2013) la care a avut acces echipa de evaluare pentru

FR. Versiunea finală a PNR este adoptată prin Memorandum al Guvernului României.

Accesul la alimentare cu apă şi

canalizare în România este mai scăzut

decât în multe ţări în curs de

dezvoltare

În România, doar 54% din populaţie este

racordată la reţelele de alimentare cu apă

şi 44% la o reţea de tratare a apelor uzate,

în timp ce în Tunisia, peste 80% din

populaţie este racordată la o sursă de apă

potabilă şi este deservită de o reţea de

canalizare.

Sursa: MMP şi Banca Mondială

Raport final

15

semnificative (apă şi canalizare, conservarea biodiversităţii şi poluarea aerului local); mai

mult decât atât, implementarea sa se confruntă cu mai multe obstacole, printre care:

La nivel de strategie: lipsa unei strategii şi a unui plan de acţiuni privind schimbarea

climatică cuprinzătoare şi susţinute de factorii interesate;

Capacitatea instituţională: lipsa personalului calificat, slaba monitorizare de implementare

şi raportare; capacitatea scăzută de management a dioxidului de carbon (de exemplu,

capacitate şi experienţă pentru a desfăşura şi gestiona un inventar de emisii EGS,

tranzacţionarea dioxidului de carbon şi înverzirea AAU);

Lipsa stimulentelor pentru atragerea investitorilor particulari în eficienţa energetică şi

energia regenerabilă; şi

Resursele bugetare inadecvate.

Tabelul 3.1 – prevederile PNR (2011-2013) privind schimbările climatice şi energia

Ţintele UE

2020

Strategia României de îndeplinire a ţintelor până în 2013

Ţintele Măsurile sectoriale Finanţare

Reducerea EGS cu

20% din 1990 (sau

cu 30% dacă există

condiţiile

internaţionale)

21,05%

Energia (mari centrale termice şi

încălzire urbană)

Transport (transportul în comun şi

infrastructura feroviară)

Captarea şi stocarea dioxidului de

carbon

Împădurire

POS Mediu, POS

CCE, şi FNM)

Fondul de coeziune,

FNM şi bugetul de stat

UE şi bugetul de stat

FNM

20% din energie din

surse regenerabile

19,66% Promovarea de surse de ER (eoliană,

geotermală, biomasă, mici centrale

hidroelectrice), certificatele verzi şi

pregătire

POS CCE, OP Bugetul

regional şi de stat

Sporirea cu 20% a

eficienţei energetice

19% Modernizarea încălzirii centrale

EE în clădirile rezidenţiale

Cogenerare de o eficienţă înaltă

Conştientizarea publicului şi

pregătire

POS CCE, POS Mediu

Măsuri orizontale: eficienţa şi

transparenţa administraţiilor

publice

Implementarea Planului de Acţiuni

Prioritare (PAP) pentru sporirea ratei

de absorbţie a FS & FC

Utilizarea ICT pentru modernizarea

administraţiei publice (inclusiv

eGovernment)

FS şi SC

3.3 Planificarea şi implementarea strategiei

3.3.1 Rolul esenţial al Ministerului Mediului şi Pădurilor

(a) Atribuţiile funcţionale şi de management

Raport final

16

33. MMP îşi desfăşoară activitatea pe cincisprezece domenii: planificare strategică,

dezvoltare durabilă, infrastructură de mediu şi managementul apelor, meteorologie,

hidrologie, hidrogeologie, schimbarea climatică, ariile naturale protejate, managementul

deşeurilor, substanţelor periculoase şi managementul compuşilor, conservarea biodiversităţii,

biosecuritatea, managementul calităţii aerului şi managementul zgomotului ambiental, precum

şi administraţia gestionării pădurilor.

34. MMP elaborează politica naţională privind managementul de mediu, al apelor şi

al pădurilor, elaborează strategia şi reglementările specifice pentru elaborarea şi armonizarea

acestor activităţi în cadrul politicii generale guvernamentale. Are responsabilitatea de

coordonare a implementării strategiei guvernului în domeniul său de competenţă, şi serveşte

în calitate de autoritate de inspecţie şi control în aceste domenii. Procedează astfel prin

intermediul unui număr de domenii funcţionale: strategie; reglementare şi avizare;

reprezentare; autoritatea statului; administrare; implementarea şi coordonarea asistenţei

financiare de la UE pentru România naţionale în domeniul mediului şi pădurilor, precum şi

managementul creditelor externe, altele decât cele UE; şi monitorizarea, inspecţia şi controlul.

35. Pentru aceste atribuţii, MMP este organizat şi operează în conformitate cu prevederile

HG României Nr. 1635/2009 privind organizarea şi funcţionarea MMP, ulterior modificată şi

completată. Structura ministerului (organigrama detaliată prezentată în Anexa B1) este

alcătuită din: (i) cabinetul Ministrului; (ii) un Secretar General care gestionează administraţia

sectorului şi este asistat de doi Secretari Generali Adjuncţi; (iii) un Secretar de Stat pentru

Mediu (SSM) şi un Secretar de Stat pentru Păduri (SSP), care coordonează politica şi

monitorizează implementarea în domeniile lor respective în numele Ministrului; (iv)

douăsprezece direcţii/ unităţi cu atribuţii administrative care acoperă bugetul şi finanţele,

achiziţiile publice, inspecţia şi auditul, comunicarea, juridicul, Afacerile Europene, resursele

umane şi tehnologia informaţiei; şi (v) şapte direcţii tehnice cu atribuţii în ceea ce priveşte:

controlul poluării şi evaluarea impactului, managementul deşeurilor şi al substanţelor

periculoase, schimbarea climatică şi dezvoltarea durabilă, biodiversitatea, pădurile, investiţiile

şi POS Mediu.

36. În sfârşit, MMP are 747 de posturi aprobate pe ştatul de funcţii (exclusiv demnitarii şi

Cabinetul Ministrului) şi funcţionează în prezent cu 535 de posturi active şi 129 de posturi

neocupate, în timp ce 83 posturi sunt suspendate temporar.

(b) Planificarea de politici şi implementarea strategiei

37. Formularea strategiei şi prioritizarea programului şi a bugetului sunt

concentrate în MMP la nivelul Cabinetului Ministrului, susţinute selectiv de consilieri

cheie şi de o „Echipă de Consiliere Strategică‖ alcătuită din managerii cheie cu experienţă din

cadrul sectorului. Dacă Secretarii de Stat (însărcinaţi cu Mediul şi respectiv Pădurile) îi

reprezintă teoretic pe managerii cu cea mai mare experienţă după Ministru, natura politică a

numirii lor, precum şi lipsa de claritate a politicii lor şi a atribuţiilor de supraveghere îi fac să

fie percepuţi ca nefiind foarte eficienţi şi pun sub semnul îndoielii utilitatea unui astfel de

sistem – care este folosit la nivelul întregului guvern român.

38. Nu există un sistem de monitorizare şi evaluare sistematice a sistemului ca întreg,

ci doar un mozaic de diferite sisteme de informaţii în diferitele instituţii concentrat foarte mult

pe procesele administrative, input şi output, şi angrenat de cerinţele de raportare pentru

Raport final

17

diferitele directive UE (de exemplu, Directiva Cadru a Apei, Directiva Nitraţilor, Programul

Naţional de Reformă), răspunzând solicitărilor Comisiei Europene.

39. Sistemul cel mai apropiat de monitorizare a implementării strategiei şi a

rezultatelor este instituit prin intermediul procesului „Colegiul Ministerului”12

, care este

prezidat de către Ministru şi include managerii cu experienţă din cadrul sectorului (Secretarul

General şi doi adjuncţi, cei doi Secretari de Stat, Directorii Generali de Departamente din

cadrul Ministerului—inclusiv economie şi buget—şi pe Directorii Generali ai instituţiilor

subordonate (ANPM, ANAR, ROMSILVA, AFM, GNM). Colegiul Ministerului are reuniuni

săptămânale pentru a trece în revistă progresul de la nivelul programului de activitate al

sectorului, şi ia decizii privind aspectele de buget şi de activitate. Procesul este gestionat prin

intermediul unui Consilier principal al Ministrului, şi deşi acoperă aspectele de politici şi

urmăreşte îndeaproape progresul legat de noua legislaţie, nu este angrenat de un cadru clar şi

transparent privind rezultatele (Caseta 3.2).

40. Deşi în prezent MMP are o unitate de politici publice (UPP) care raportează

direct Secretarului General, capacitatea şi rolul acesteia nu sunt utilizate în mod

adecvat în procesul de management al ministerului. În special, deși este clar stipulat în

legislație (DG775/2005), UPP nu joacă un rol activ în trei domenii importante referitoare la

planificarea strategică: (i) comunicarea internă în cadrul Ministerului privind aspectele de

planificare strategică, prioritizarea bugetului şi monitorizarea randamentului sectorului; (ii)

cooperarea şi coordonarea inter-ministerială cu SGG pentru a asigura coerenţa de la nivelul

strategiilor sectoriale şi a planurilor de acţiune; şi (iii) capacitatea de a desfăşura studii privind

potenţialul şi analiza chestiunilor strategice.

41. În ceea ce priveşte capacitatea, cu cei patru angajaţi şi nici un manager, UPP-ului

îi lipseşte personalul calificat cu experienţă în analiza statistică şi economică, aspectele

juridice şi de reglementare, şi experienţă prin care poate se realiza interfaţa cu oricare dintre

domeniile tehnice majore. De exemplu, în prezent Strategia şi Planul de Acţiune privind

Managementul Deşeurilor din România sunt în curs de a fi revizuite (ar fi inclusă aici, de

asemenea, şi redactarea unui regulament al Managementul Integrat al Deşeurilor), un proces

care necesită o cooperare interactivă semnificativă între diferitele departamente din cadrul şi

în afara MMP, şi căruia i-ar prinde bine „mâna stabilă‖ a unei UPP puternice. Cu toate

acestea, evaluarea a constatat o excepţie: UPP—la nivelul actual de personal—are sarcina de

redactare a planurilor strategice pe termen mediu şi lung (2009-2013/2014-2020) pentru

sector, dar, date fiind capacitatea şi puterea sa, va fi un proces dificil, şi în acelaşi timp un test

bun pentru a demonstra utilizarea unui proces de planificare strategică.

3.3.2 Rolul altor departamente şi instituţii cheie

42. Managementul politicilor privind apa. Sub-sectorul apă este gestionat de

„Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor‖ (AIMA) condus de un director

general care se subordonează direct Ministrului. Înfiinţată în septembrie 2010 prin

reorganizarea Ministerului, AIMA include trei direcţii: managementul apelor, managementul

riscului de inundaţii şi managementul spaţial al bazinelor hidrologice. AIMA are sarcina de

implementare a obiectivelor stabilite pentru sectorul apelor prin intermediul programului

de guvernare, al directivelor CE (în principal privind apa, protecţia împotriva inundaţiilor,

12

ROF MMP.

Raport final

18

dar şi părţi ale altor 17 directive privind resursele de apă), şi al strategiilor sub-sectoriale

(strategia privind protecţia împotriva inundaţiilor, managementul bazinelor hidrografice).

O importanţă specială este acordată alinierii cu eforturile internaţionale pentru gestionarea

durabilă a Fluviului Dunărea prin intermediul Planului Naţional al Managementului Fluviului

Dunărea şi implementarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă 2013-2020.

43. Directivele CE privind managementul apei, managementul riscului de inundaţii,

protecţia acviferelor etc. au fost reflectate în legislaţia şi reglementările naţionale (de

exemplu, Legea Apei, Strategia privind Protecţia împotriva Inundaţiilor). Pe baza acestora,

MMP, prin intermediul AIMA, reprezintă autoritatea de vârf în ceea ce priveşte

managementul apelor şi protecţia împotriva inundaţiilor, în timp ce alţi actori contribuie la

implementarea acestor legi şi reglementări. La fel de important, protecţia apei ca parte a

mediului de viaţă pentru vieţuitoarele acvatice (floră şi faună) reprezintă o parte a mandatului

principal al MMP, implementat prin intermediul AIMA.

44. Obiectivele generale stabilite conform strategiilor sectoriale au fost traduse în

planuri de acţiune cu ţinte anuale specifice iar implementarea acestora este monitorizată

prin intermediul rapoartelor periodice redactate şi înaintate Guvernului sau CE. În plus,

rapoartele periodice privind siguranţa construcţiilor (baraje, îndiguiri şi alte structuri

hidraulice) şi stadiul infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor sunt redactate şi

înaintate conducerii MMP. Printre planurile de acţiune se includ: (i) investiţiile în proiecte

destinate creşterii protecţiei populaţiei şi a activelor de infrastructură, precum şi asigurării de

surse fiabile de apă potabilă drept resursă pentru consumul uman şi economic; şi (ii)

consolidarea instituţională, precum şi măsurile de creştere a cunoştinţelor şi de conştientizare

la nivelul comunităţilor locale, menite sporirii capacităţii generale de protecţie a resurselor de

apă şi consolidării stării de pregătire şi de reacţie în cazul inundaţiilor.

45. Priorităţile de dezvoltare acordate sub-sectorului apă sunt reflectate clar în

programele naţionale de investiţii pentru sectorul de mediu, în prezent în curs de a fi

implementate.13

Acest program, finanţat exclusiv din bugetul de stat—şi fără nici o resursă

din partea POS Mediu – include 884 de proiecte, majoritatea dintre ele pentru protecţia

împotriva inundaţiilor (412 de proiecte) şi pentru managementul pădurilor durabile (410

proiecte). Din cele 19 miliarde RON (circa 4,5 miliarde Euro) alocate în total, 16,9 miliarde

RON (circa 4 miliarde Euro) sunt alocate investiţiilor privind apa, cu cea mai mare prioritate

acordată infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor; cu toate acestea, este necesară

alocarea mai multor fonduri către creşterea siguranţei barajelor şi a furnizării fiabile de apă

pentru utilizarea în gospodării, pentru scopuri sociale şi economice.

46. Cu toate acestea, din cauza constrângerilor financiare asupra bugetului de stat,

acest program de investiţii este foarte sub-finanţat în fiecare an, şi este întârziat

continuu, ceea ce semnalează nevoia de a se acorda prioritate proiectelor critice de

infrastructura apelor la nivelul întregului program de investiţii al guvernului, în aceeaşi

măsură cu transporturile şi mediul. Multe proiecte menite să fie finalizate în cinci ani sunt în

curs de implementare de zece ani. În ceea ce priveşte 2011, 1,05 miliarde RON au fost alocaţi

de la buget pentru întregul program de investiţii al MMP, dintre care 0,59 miliarde RON

13

Aceste programe au fost elaborate într-o perioadă de 20 de ani în paralel cu programele elaborate conform

POS. Noile proiecte se adaugă anual acestora, conform nevoilor şi dacă pot fi mobilizate fonduri.

Raport final

19

pentru infrastructura apelor, ceea ce înseamnă că, la rata actuală de finanţare anuală,

proiectele existente de infrastructura apelor vor fi finalizate în circa 28 de ani, şi dacă se

adaugă noi proiecte la program, programul existent va fi şi mai mult întârziat. Prin urmare,

dacă finalizarea tuturor proiectelor aflate în curs de implementare înainte de 2020 continuă să

fie o prioritate strategică a guvernului, alocările financiare anuale ar trebui să crească de patru

ori, păstrându-se în continuare spaţiu de finanţare pentru iniţierea noilor proiecte de

importanţă critică.

47. În cazul proiectelor de investiţii în curs de implementare de zece ani sau mai mult, e

dificil (dacă este într-adevăr posibil) să se evalueze adecvarea prioritizării strategice sau

realismul în cadrul alocărilor de resurse actuale sau potenţiale în viitorul apropiat. Prin

urmare, este important să se iniţieze o evaluare actualizată a oportunităţilor şi a beneficiilor

dorite în legătură cu proiectele curente de investiţii, şi trebuie luate deciziile de a pune capăt

celor care nu mai reprezintă o prioritate de nivel înalt. Unele dintre acestea pot fi continuate

într-un stadiu ulterior, în condiţii financiare mai bune, conform unor contracte noi. Cu toate

acestea, este important să se observe că, dacă oricare dintre aceste proiecte care urmează să fie

oprite sunt parţial finalizate, decizia ar trebui luată având în vedere pierderea siguranţei şi a

avantajelor.

48. Trebuie, de asemenea, redactată o strategie revizuită de investiţii, cu un accent

clar pe priorităţile cele mai importante pe termen lung pentru a include angajamentul ferm

de alocare a resurselor financiare în condiţii normale şi de criză. Experienţa ultimilor 15 ani a

demonstrat că factorul politic a influenţat substanţial selecţia noilor proiecte adăugate

programelor de investiţii, în multe cazuri fără a avea în vedere strategia şi procedurile de

stabilire a priorităţilor. MMP este în curs de elaborare a noilor proceduri de prioritizare a

proiectelor de investiţii şi ar trebui să existe angajamentul ferm al respectării acestor

proceduri, odată aprobate şi adoptate oficial.

3.3.3 Coordonarea inter-sectorială

49. În sfera mandatului său larg de durabilitate de mediu, MMP poartă răspunderea

generală pentru coordonarea activităţilor transversale cum ar fi schimbarea climatică şi

aspectele de mediu din Strategiile Sectoriale şi Planurile de Acţiune, elaborate şi

implementate în cadrul ministerelor din arcul guvernamental. Pentru ca acest proces să fie

eficace, Guvernul trebuie să se asigure că ministerele şi instituţiile implicate primesc

suficiente resurse pentru a elabora şi, respectiv, implementa strategiile elaborate şi aprobate.

Acest lucru înseamnă că „Unităţile de Mediu‖ deja instituite în toate ministerele trebuie să

beneficieze resursele umane şi financiare adecvate, ceea ce nu pare a fi cazul. În plus,

slăbiciunea coordonării se extinde şi asupra autorităţilor/ ramurilor/ departamentelor locale.

50. Un domeniu relativ nou, dar important, în care coordonarea inter-sectorială este

scăzută şi necesită o consolidare semnificativă se referă la politica privind schimbarea

climatică. Dacă toate sectoarele economice sunt implicate sau dacă există asupra lor un

impact direct sau indirect, mediul, energia, agricultura, transporturile, dezvoltarea regională şi

finanţele trebuie să se adune laolaltă pentru a avea în vedere aspectele privind politicile şi

implementarea strategiei. Aspectele arzătoare în prezent pentru România se referă la

gestionarea şi tranzacţionarea dioxidului de carbon, precum şi elaborarea unei strategii

cuprinzătoare privind schimbarea climatică (inventarul emisiilor, registrul emisiilor, AAU,

Certificatele Verzi, participarea la UE-ETS, etc.), toate necesitând un volum semnificativ de

coordonare şi o strânsă colaborare în plus faţă de alocarea de personal şi de resurse.

Raport final

20

IV. Configurarea, Performanţa şi Provocările din cadrul Sectorului

4.1 Cartografierea instituţională: organizarea funcţională şi teritorială a sectorului

51. Sectorul de mediu, apă şi păduri este gestionat prin intermediul unei administraţii

centrale, cuprins la baza sa de MMP, susţinut de trei instituţii sub-sectoriale: mediul (cu

ANPM şi GNM însărcinate cu implementarea politicii de mediu şi cu aplicarea cadrului de

reglementare; apa (cu ANAR, însărcinată cu implementarea politicii privind managementul

apelor; şi pădurile (cu ANP/Romsilva însărcinată cu politica privind pădurilor). Împreună,

aceste instituţii sunt astfel organizate pentru a desfăşura următoarele opt funcţii principale:

1) Strategie şi planificare, se concentrează pe elaborarea politicilor şi a programelor

cadru, bazate pe obiectivele pe termen mediu şi lung ale celor trei sub-sectoare, şi pe

traducerea acestora în programe şi planuri de acţiune sectoriale şi unitare, în

congruenţă cu cadrele financiare care au în vedere constrângerile bugetare şi fiscale.

2) Coordonare, de-a lungul diferitelor dimensiuni, cele mai importante referindu-se la

implementarea politicilor de mediu la nivelul sectoarelor cheie ale economiei, precum

şi la implementarea şi raportarea privind stadiul acquis-ului UE de mediu. În plus,

coordonarea se mai desfăşoară şi în cadrul sectorului, pentru a asigura armonizarea şi

consecvenţa, în special în termeni de aplicare a deciziilor de reglementare, şi la nivel

funcţional, dar şi la nivel teritorial (dată fiind natura extrem de descentralizată a

instituţiilor din sector).

3) Reprezentare, şi ca Stat Membru UE, cu scopul de a influenţa politicile comune de

mediu şi de a garanta interesul României, precum şi în instituţiile internaţionale în

termeni de forumuri şi convenţii şi protocoale regionale şi globale (de exemplu, Marea

Neagră – Dunărea, biodiversitatea, schimbarea climatică, POPs).

4) Reglementare şi administrare, menită să asigure că instituţiile relevante (şi în cadrul

sectorului, dar şi la nivelul întregii economii) sunt dotate cu legislaţia şi resursele

adecvate pentru implementarea politicilor sub-sectoriale. Această funcţie este privită

drept importantă în mod special pentru garantarea sănătăţii populaţiei române şi

utilizarea echitabilă şi durabilă a resurselor de apă şi de păduri ale ţării, precum şi

pentru că îi permite ţării să îşi îndeplinească angajamentele şi obligaţiile

internaţionale.

5) Managementul informaţiilor şi al datelor, cu scop dublu: informarea publicului şi

furnizarea de statistici şi cunoştinţe fiabile cu privire la rezultatele sectorului, în

special cu privire la impactul aplicării legislaţiei de mediu, calitatea resurselor de apă

ale ţării şi eficienţa investiţiilor în managementul apei şi renta economică şi

durabilitatea resurselor silvice.

6) Implementare, inclusiv furnizarea de servicii, avizare şi aplicare a reglementării,

răspunderea pentru proiectarea, managementul şi implementarea fondurilor UE

(conform POS Mediu), managementul pădurilor şi al resurselor naturale, precum şi

administrarea resurselor statului.

Raport final

21

7) Supraveghere, include monitorizarea şi evaluarea randamentului programelor sub-

sectoriale, monitorizarea aplicării prevederilor condiţiilor avizării de mediu şi eficienţa

administrării sectorului.

8) Managementul resurselor umane, include în principal recrutarea şi salarizarea, şi

foarte puţine privind alocarea strategică a personalului şi managementul

performanţelor.

52. Analiza şi constatările evaluării—care s-au bazat pe două surse principale de

informaţii: (a) rolurile şi atribuţiile descrise în ROF, şi (b) exerciţiul de cartografiere

instituţională a funcţiilor şi a capacităţilor efectuat de echipa Evaluării Funcţionale prin

intermediul unor interviuri structurate pe baza unui set de întrebări standard şi a unor aspecte

critice de pe lista de verificare – sunt rezumate în cele trei tabele de mai jos.

a) Tabelul 4.1 (care descrie ce presupun cele opt funcţii diferite de mai sus) prezintă

acoperirea funcţională adecvată prin comparaţie cu celelalte State Membre UE şi cu

nivelul internaţional, în cadrul sectorului care desfăşoară circa 14 funcţii specifice

acoperind strategia, reglementarea, implementarea, informaţiile, reprezentarea şi

supravegherea.

b) Tabelul 4.2 pe de altă parte (care cartografiază funcţiile specifice desfăşurate de fiecare

instituţie/ departament/ unitate) prezintă potenţialul semnificativ pentru optimizarea

atribuţiilor funcţionale în rândul instituţiilor sectoriale. Distribuţia (prin lege şi/ sau în

practică) a celor 14 funcţii specifice la nivelul administraţiei centrale şi al instituţiilor

sectorului scoate în evidenţă două trăsături importante, care, în practică, semnalează

domeniile de sporire potenţială a eficienţei:

i. densitatea relativ mare a matricei de cartografiere indică o lipsă de specializare şi de

complementaritate în rândul instituţiilor; acest lucru este important în mod special

pentru MMP, ANPM şi ANAR, şi reprezintă o reflectare a faptului că nu există o

separare clară între planificarea politicilor şi a strategiei – care ar trebui să fie

funcţia principală a Ministerului – şi implementare – care ar trebui să fie

responsabilitatea ANPM şi ANAR) ; şi

ii. rolul important al instituţiei silvice Romsilva în ceea ce priveşte planificarea

politicilor şi a strategiei, o funcţie care ar trebui să fie desfăşurată de Direcţia

Generală a Pădurilor sub supravegherea Secretarului de Stat.

c) Tabelul 4.3 prezintă modul în care se distribuie funcţiile la nivelul instituţiilor sectoriale

care, într-o mare măsură reflectă, de asemenea, şi organizările lor interne.

53. În sfârşit, în plus faţă de cuprinderea funcţională a sectorului, implementarea

programelor sale este efectuată prin intermediul instituţiilor sale de implementare

extrem de descentralizate. Toate cele trei sub-sectoare au o prezenţă semnificativă la nivelul

sub-naţional, inclusiv cele 42 de instituţii regionale/ locale de protecţie a mediului, cele 11

direcţii de bazine hidrografice, şi cele 41 de ramuri judeţene de silvicultură, cu peste 80% din

personal care lucrează la nivelul acestor birouri locale. Dacă aria de cuprindere a prezentei

evaluări nu a permis o analiză detaliată a administraţiei locale, a scos în evidenţă că există mai

Raport final

22

multă claritate în diviziunea sarcinilor şi a răspunderilor de la nivelul fiecăreia dintre

principalele trei instituţii de implementare:

majoritatea avizelor de mediu din evidenţa ANPM reprezintă răspunderea ARMP şi

ALPM, iar aplicarea se efectuează de către ramurile regionale ale GNM;

în cadrul ANAR, administraţiile regionale de bazine au răspunderi clare în ceea ce

priveşte deciziile locale privind managementul apelor şi implementarea investiţiilor; şi

în cadrul Romsilva, ramurile judeţene de silvicultură sunt răspunzătoare pentru

managementul şi protecţia resurselor (inclusiv păduri şi parcuri naţionale) şi vânzările

de cherestea,

toate ramurile locale ale instituţiilor de implementare cooperează foarte susţinut cu

administraţia guvernării locale—în conformitate cu principiile descentralizării şi ale

bunei administrări din Acquis-ul Comunitar UE—dar reprezintă obiectul

interferenţei politice (de exemplu, numirile de funcţionari publici local sunt mai

prevalente în sub-sectorul pădurilor.

Raport final

23

Tabelul 4.1: Funcţiile Administraţiei de Mediu şi a Pădurilor (M&P)

Funcţii de bază Funcţii specifice Descriere (nu este exhaustivă)

Strategie şi

planificare

Elaborarea de strategii Elaborarea de cadre programatice pentru dezvoltarea

sectoarelor M&P

Elaborarea de

programe şi planuri Elaborarea de programe sectoriale şi planuri de acţiune

Planificarea resurselor

financiare

Elaborarea de cadre financiare pe termen mediu pentru

sectoarele M&P

Coordonare Colaborarea cu actorii

publici (externi)

Asigurarea complementarităţii şi/ sau evocarea sinergiilor cu

alte programe sectoriale şi evitarea suprapunerilor şi a

discrepanţelor

Reprezentare Participarea la UE şi la

alte forumuri

Exprimarea intereselor sectoriale române în cadrul UE şi a

altor forumuri (bilaterale, multilaterale, etc.)

Comunicarea cu şi raportarea către organismele publice

europene relevante (cu referire la, de exemplu,

implementarea politicilor şi managementul fondurilor UE)

Reglementare şi

administrare

Elaborarea legislativă Adaptarea legislaţiei cu respectarea prevederilor UE şi a celor

de reglementare naţionale relevante

Managementul bugetar

şi financiar Asigurarea alocării operaţionale a resurselor, contabilitate

Managementul

informaţiilor şi al

datelor

Relaţiile publice Furnizarea de informaţii către public, cu privire la politici,

progresele sectorului, modul de cheltuire a fondurilor

Strângerea de date

statistice şi cercetare

Strângerea de date, desfăşurarea de evaluări sectoriale,

desfăşurarea unor cercetări fundamentale privind M&P

Furnizarea de

informaţii şi statistici

Furnizarea de informaţii privind sectorul şi de publicaţii

statistice

Implementare

Furnizarea de servicii Servicii de consiliere, pregătire

Certificare, acreditare, testare, înregistrare, etc.

Administrarea

resurselor Gestionarea proprietăţii statului

Implementarea

Fondurilor UE

Asigurarea eficienţei, corectitudinii, managementului şi

implementării POS Mediu

Supraveghere

Aplicarea legii

Monitorizarea aplicării adecvate şi utilizarea măsurilor

privind politicile şi a fondurilor, aplicarea legilor

Inspecţii

Monitorizarea

randamentului

Monitorizarea şi evaluarea programelor sectoriale,

monitorizarea randamentului administraţiei M&P

Controale interne Auditurile şi controalele din cadrul administraţiei M&P

Managementul

Resurselor Umane

(RU)

Elaborarea strategiei de

RU Strategia de RU şi managementul performanţelor RU

Accent principal: recrutare, plată, puţine stimulente Managementul RU

Raport final

24

Tabelul 4.2: Funcţiile Administraţiei de Mediu, Apă şi Păduri

Funcţia de

bază Funcţii specifice

MM

P

AN

PM

AR

PM

EP

A

EF

A

GM

- C

om

isa

ria

te r

egio

nale

GM

– C

om

isa

ria

te j

ud

eţen

e

AN

AR

RB

A

MM

P –

FG

D

ITR

SV

AN

P

Ra

mu

ra j

ud

eţea

nă

a I

NF

A

ICA

S

Pa

rcu

ri n

atu

rale

+ a

rii

pro

teja

te

Strategie şi

planificare

Elaborarea de strategii

Elaborarea de programe şi

planuri

Planificarea resurselor

financiare

Coordonare Colaborarea cu actorii

publici (externi)

Reprezentare Participarea la UE şi la

alte forumuri

Reglementare

şi

administrare

Elaborarea legislativă

Managementul bugetar şi

financiar

Management

ul

informaţiilor

şi al datelor

Relaţiile publice

Strângerea de date

statistice şi cercetare

Furnizarea de informaţii

şi statistici

Implementare

Furnizarea

de servicii

Consiliere

& pregătire

Alte servicii

Administrarea resurselor

Implementarea

Fondurilor UE prin

intermediul POS-Mediu

Supraveghere

Aplicarea

legii

Respectare

Inspecţii

Monitorizarea

randamentului

Controale interne

Management

ul Resurselor

Umane (RU)


RU

Managementul RU

Funcţia principală Funcţia secundară Potenţialul semnificativ de optimizare

Sursa: Echipa RO FR MMP, pe bazele datelor MMP, 201

Raport final

25

Tabelul 4.3 Atribuţiile funcţionale ale Instituţiilor din Sectorul de Mediu

Ministerul

(MMP)

Agenţia Naţională de

Protecţie a Mediului

(ANPM)

Agenţiile Regionale

de Protecţie a

Mediului (ARPM)

Agenţiile

Judeţene de

Protecţie a

Mediului (APM)

- Strategii şi politici

naţionale de mediu

- Legislaţie

- Monitorizare,

inspecţie şi control

- Administrare

- Reprezentare în

forumurile naţionale

şi internaţionale

- Implementarea şi

coordonarea

asistenţei financiare

naţionale şi a celei

UE în domeniul

mediului şi al

pădurilor

- Implementarea POS-

Mediu

- Sprijin tehnic şi ştiinţific

pentru MMP în sensul

elaborării, implementării

şi monitorizării

strategiilor, planurilor de

acţiune şi proiectelor de

Mediu

- Coordonare,

supraveghere şi sprijin

tehnic pentru ARPM şi

APM

- Emiterea de acte de

reglementare, în

conformitate cu legea

- Strângerea de date,

analiza şi raportarea către

MMP

- Programe de formare şi

informare

- Colaborarea cu procesul

de aplicare

- Contribuţia la planul

de dezvoltare

regională

- Planurile regionale de

acţiune de mediu

- Bazele de date de

mediu regionale

- Emiterea actelor de

reglementare, în

conformitate cu

asistenţa juridică şi

tehnică pentru APM

- Cooperarea cu GNM

în cursul procesului

de aplicare a legii

- Managementul şi

comunicarea

informaţiilor

regionale de mediu

- Strângerea şi

managementul

datelor privind

protecţia mediului

- Emiterea actelor de

reglementare, în

conformitate cu

legea

- Monitorizarea

factorilor de mediu

(calitatea aerului,

radioactivitatea) -

colaborarea cu

GNM în cursul

procesului de

aplicare a legii

Garda

Naţională de

Mediu (GNM)

Administraţia

Fondului pentru

Mediu (AFM)

Agenţia „Apele

Române” (ANAR)

Regia Naţională a

Pădurilor

(ROMSILVA)

- Inspecţia şi

controlul

activităţilor cu

privire la protecţia

mediului

- Emiterea,

promovarea şi

actualizarea

ghidurilor şi a

normelor tehnice în

domeniul inspecţiei

şi al controlului

- Emiterea de

pedepse

- Managementul fondurilor

din taxele de poluare,

amenzile şi taxele verzi

pentru a susţine programe

în şase domenii: energia

regenerabilă,

autovehiculele forestiere

uzate, alimentarea cu apă

şi canalizare, înverzirea

urbană şi ONG-urile,

asociaţiile private şi

grupurile religioase

- Managementul fondurilor

de dioxid de carbon,

rezultate în urma

tranzacţionării alocaţiei

României de 300 milioane

(AAU) şi finanţarea

proiectelor de ER şi EE

pentru clădirile publice.

- Managementul

administrării resurselor

de apă de la suprafaţă

şi din subteran

- Funcţionarea şi

păstrarea Sistemului

Naţional de

Management al Apelor

- Implementarea

directivelor UE la

nivelul sectorului de

apă

- Protecţia împotriva

inundaţiilor

- Păstrarea şi operarea

lucrărilor hidrologice

de pe domeniul public

- Emiterea aprobărilor şi

a autorizărilor

- Pregătirea personalului

- Managementul

pădurilor aflate în

proprietatea

statului

- Stabilirea zonelor

şi a locurilor de

vânătoare

- Păstrarea fondului

genetic cabalin

pentru rase pur-

sânge

- Cercetarea şi

dezvoltarea în

cazul creşterii

animalelor cu

blană

Raport final

26

4.1.1 La baza sectorului: Ministerul Mediului şi al Pădurilor (MMP)

54. MMP este principala instituţie răspunzătoare pentru elaborarea politicii generale

şi a legislaţiei în domeniile managementului de mediu, al resurselor de apă şi al pădurilor,

precum şi monitorizarea şi aplicarea implementării politicilor, precum şi strângerea şi

comunicarea către public a datelor privind starea mediului. Structura sa organizaţională

cuprinde şi funcţiile tehnice, dar şi funcţiile administrative (consultaţi Anexa B2 pentru

organigrama detaliată a MMP).

55. Ca atare, MMP reprezintă instituţia centrală şi principalul ordonator de credite

pentru sector. Rolul său principal este să formuleze şi să monitorizeze implementarea

politicilor prin intermediul a două Secretariate de Stat (unul pentru Păduri şi unul pentru

Mediu), a unei Direcţii Generale privind Managementul Apei, şi a unei Autorităţi de

Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu finanţat de UE (POS Mediu).

Administrarea ministerului reprezintă răspunderea unui Secretar General, susţinut de doi

secretari generali adjuncţi şi de unităţi fiduciare. Principalul mecanism privind randamentul şi

răspunderea la nivelul conducerii superioare este „Colegiul Ministerului‖ (Caseta 3.2) care se

reuneşte săptămânal sau bilunar este prezidat de Ministru şi este alcătuit din toţi managerii cu

experienţă, precum şi directorii executivi ai instituţiilor afiliate.

4.1.2 Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Mediu14

56. Autoritatea de Management are statutul unei Direcţii Generale care se

subordonează direct Ministrului, şi este răspunzătoare pentru managementul şi

implementarea efective ale Programului Operaţional Sectorial pentru Mediu (POS Mediu). În

plus, Ministerul mai are, de asemenea, şi o Direcţie de Afaceri UE, amplasată în afara

Autorităţii de Management, însărcinată cu aspectele UE referitoare la respectarea, redactarea

legilor şi diferitele sarcini de politici şi de reprezentare.

57. POS Mediu pentru România pentru perioada 2007-2013 a fost aprobat de

Comisia UE în iulie 2007. Obiectivul general al programului este îmbunătăţirea standardelor

de viaţă şi de mediu, concentrându-se, în special, pe îndeplinirea criteriilor legislaţiei

europene privind mediul. Obiectivul este de a reduce decalajul de infrastructură de mediu care

există între Uniunea Europeană şi România în termeni şi de cantitate, dar şi de calitate.

58. În contextul aderării României la UE, POS Mediu este un important document

programatic, care contribuie la implementarea strategiilor naţionale şi de mediu, respectând, în

acelaşi timp, priorităţile obiectivelor de dezvoltare naţională aşa cum au fost stabilite în Planul

Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) şi în priorităţile strategice pentru fondurile structurale

şi de coeziune instituite în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR).

59. Prin urmare, axele prioritare ale POS Mediu sunt în concordanţă cu Prioritatea 3

„Protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului‖ a PND 2007-2013 şi cu prioritatea tematică

„Dezvoltarea infrastructurii de bază către standardele europene‖ a CSNR. În plus, POS Mediu

14

Directoratul General pentru POS Mediu (Autoritate de Management – AM pentru Programul Operaţional

Mediu – Axele 1 până la 6) – Programul Operaţional Mediu se încadrează în Obiectivul de Convergenţă şi este

co-finanţat prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC).

Raport final

27

este complementar cu celelalte priorităţi de dezvoltare ale României, care conduc la

dezvoltarea durabilă a ţării (Caseta 4.1).

60. Rolul AM, funcţionarea sa internă, legătura cu organismele externe sunt stabilite

în detaliu în POS Mediu, ceea ce face ca funcţionarea departamentului în cadrul Ministerului

să fie destul de independentă şi unică. Acest lucru este determinat în mod special de condiţiile

legale pentru managementul Fondurilor Structurale (FS) şi a fost un aspect asupra căruia a

existat acord în momentul redactării POS (2006). Mici modificări au fost introduse între timp.

Departamentele operaţionale constau în: (i) Unitatea de programare şi evaluare (cu sarcina

de redactare a strategiilor, evaluărilor, programării următorului PO; (ii) Direcţia

Fondurilor Structurale (răspunde de Axele 2, 4, 6); şi (iii) Direcţia Fondurilor de Coeziune

(răspunde de Axele 1, 3, 5)15

.

15

Detalii privind aria de cuprindere şi dimensiunea Axelor Prioritare sunt furnizate ulterior în raport.

Caseta 3.2 „Colegiul” este instrumentul principal de monitorizare a rezultatelor

Structura MMP include două organisme consultative pentru Ministru: Colegiul Ministerial şi Consiliul

Consultativ. Alcătuirea şi regulile de funcţionare ale acestor două organisme consultative sunt stabilite şi

aprobate prin Ordin al Ministrului (OM). OM actual din august 2010 se referă doar la alcătuirea Colegiului

Ministerial (care este alcătuit din toţi managerii cu experienţă din minister, şefii instituţiilor afiliate şi

consilierii ministrului).

Principalii indicatori urmăriţi periodic de către Colegiu în reuniunile sale săptămânale includ:

a) Execuţia bugetului – şi pentru MMP, dar şi pentru instituţiile subordonate/ aflate în coordonare

b) Investiţiile – priorităţile ministerului pentru anul în curs (de exemplu, 2011)

c) Licitaţiile şi planul de contractare pentru anul în curs (de exemplu, 2011)

d) Activitatea legislativă – lista cu proiectele legislative aflate la diferite nivele de aprobare (circuit intern,

circuitul inter-ministerial, parlament)

e) Comunicare – informaţii periodice cu privire la soluţii, reacţiile la articolele de presă referitoare la

aspectele de mediu legate de minister sau de instituţiile subordonate

f) În plus, alte teme sunt dezvoltate de către Colegiu, în conformitate cu urgenţa şi relevanţa; printre acestea

se includ aspecte specifice referitoare la:

Administrarea Fondului de Mediu

Natura 2000

Planul Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii

Strategia privind Dezvoltarea Durabilă

Încălcarea legislaţiei europene – crearea unei note informative săptămânale care urmează să fie

primită de direcţiile MMP şi de instituţiile subordonate/ aflate în coordonare, cu privire la situaţia

actualizată a tuturor documentelor legislative referitoare la încălcarea legislaţiei europene

Păduri – diferite analize tehnice (de exemplu reglementarea condiţiilor pentru activităţile de tăiere a

lemnului, activităţile de împădurire etc.), şi

Analiza internă a instituţiilor subordonate

Sursa: MMP

Raport final

28

Direcţia de Suport Tehnic furnizează sprijin de IT şi de management restului AM şi este,

de asemenea, Organism Beneficiar pentru Axa 6 (Asistenţa Tehnică). Toate programele de

formare şi celelalte contracte de asistenţă tehnică specifică finanţate prin Axa 6, şi

avându-i drept beneficiari pe Autoritatea de Management şi pe Organismele Intermediare

sunt coordonate de Direcţia de Suport Tehnic16

.

61. Există opt Organisme Intermediare (OI) localizate în regiunile/ judeţele pentru

POS. Acestea sunt organizaţii publice, finanţate de la bugetul de stat şi direct subordonate

Ministerului. Fiecare OI este coordonată de un Director Executiv şi se subordonează AM.

Rolul lor include programarea, monitorizarea, controlul financiar şi raportarea pentru POS-

Mediu în baza unui acord de delegare încheiat cu AM. Beneficiarii POS Mediu pot fi

primăriile, asociaţiile de primării, companiile aflate în proprietatea primăriilor, entităţile

publice şi ONG-urile.

4.1.3 Direcţia Generală Păduri (DGP)

62. Răspunderea pentru păduri în cadrul MMP ţine de Direcţia Generală Păduri

(DGP) care este susţinută de trei direcţii. Direcţia de Politici şi Strategii se ocupă de

aspectele de politica pădurilor, elaborarea de politici şi cadrul de reglementare/ juridic pentru

păduri, care include normele tehnice care guvernează activităţile din cadrul sub-sectorului

păduri. Direcţia de Dezvoltare Forestieră este răspunzătoare pentru dezvoltarea generală în

cadrul sectorului, inclusiv împădurirea, infrastructura forestieră şi aprobarea planurilor de

management forestier. Direcţia de control, în afara unui serviciu de recensământ al vânătorii/

studii constă în 9 unităţi teritoriale de inspecţie (ITRSV), dintre care una este localizată în

Bucureşti. Conform HG 333 din 21 aprilie 2005, acestea au sarcina de a organiza şi controla

inspecţia pădurilor în scopul respectării legii, a reglementărilor şi a normelor tehnice,

indiferent de tipul de proprietate, la nivelul tuturor activităţilor/ operaţiunilor forestiere şi de a

identifica şi monitoriza activităţile ilegale, precum şi de a stabili sancţiunile conform legii.

Mai au şi răspunderi legate de aprobarea proiectelor tehnice, în legătură cu planificarea

managementului forestier, furnizarea de consultanţă/ consiliere pentru proprietarii particulari,

plăţi compensatorii şi păstrarea datelor.

16

Trebuie observat că până de curând, asistenţa tehnică finanţată din Instrumentele Structurale nu a fost folosită

extensive, deoarece încă mai erau disponibile ultimele fonduri de pre-aderare pentru Asistenţă Tehnică. Aceste

fonduri aproape s-au terminat în prezent, şi, prin urmare, se aşteaptă să crească cererea pentru perioada

următoare legată de utilizarea sprijinului conform Axei 6 Asistenţă Tehnică.

Raport final

29

Caseta 4.1 Complementaritatea/ suprapunerea cu operaţiunile finanţate prin alte PO,

FAEDR şi FEP

Intervenţiile prevăzute conform POS Mediu sunt complementare cu operaţiunile finanţate ale altor Programe

finanţate prin Instrumentele Structurale, FAERD sau FEP, în principal în următoarele domenii (Axa 16):

Sistemele de apă şi ape uzate, POS Mediu finanţează proiectele integrate regionale la scală largă, inclusiv

pentru aglomeraţiile mai mari de 10.000 de echivalent populaţie, precum şi pentru câteva aglomeraţii între

10.000 şi 2.000 echivalent populaţie, care sunt identificate în Planurile Generale regionale ca fiind adecvate

pentru regionalizarea serviciilor de apă. PNDR finanţează proiectele la scală mică din localităţile rurale cu un

număr sub 10,000 echivalent populaţie, care nu sunt incluse în proiectele regionale finanţate conform POS

Mediu. POR finanţează proiectele de scală mică din zonele urbane, care nu sunt incluse în proiectele regionale

din cadrul POS Mediu

Eficienţa energetică şi calitatea aerului, POS Mediu susţine marile centrale termice (MCT) care operează în

cadrul sistemelor de termoficare municipale pentru a reduce emisiile de gaze de la nivelul centralelor, precum

şi pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică la nivel de centrală şi de reţea de distribuţie, prin intermediul

retehnologizării şi reducerii pierderilor de agent termic; POS Competitivitate finanţează MCT care furnizează

electricitate pentru Sistemul Naţional de Energie în sensul îmbunătăţirii eficienţei şi al reducerii emisiilor de

gaze, pentru a asigura aprovizionarea cu electricitate pentru economie.

Reabilitarea siturilor contaminate, POS Mediu finanţează închiderea/ reabilitarea de mediu a siturilor istorice

contaminate/ poluate, care au impact negative asupra mediului natural şi al sănătăţii omului. POR susţine

reabilitarea siturilor industriale abandonate, pentru a fi reutilizate în scopuri economice şi sociale.

Prevenirea inundaţiilor, lucrările majore efectuate pe principalele râuri de către Autoritatea Naţională „Apele

Române‖ sunt finanţate prin intermediul POS Mediu, în timp ce lucrările de prevenire pe pâraiele mici sunt

efectuate cu sprijinul FAERD. Măsurile de împădurire din cadrul PNDR ar trebui să asigure durabilitatea

lucrărilor de prevenire a inundaţiilor.

Prevenirea incendiilor, acţiunile specifice susţinute în cadrul PNDR, cu excepţia măsurilor efectuate în cadrul

zonelor protejate, care sunt finanţate în cadrul POS Mediu.

Natura 2000, redactarea planurilor de management, dezvoltarea, funcţionarea şi întreţinerea infrastructurii,

instituirea de sisteme de monitorizare, precum şi formarea şi consolidarea capacităţii instituţionale pentru

siturile Natura 2000 sunt finanţate prin intermediul POS Mediu, în timp ce FAERD şi FEP oferă plăţile

compensatorii pentru implementarea cerinţelor pentru siturile Natura 2000.

Asistenţa tehnică, axa prioritară asistenţă tehnică în conformitate cu POS Mediu este menită să asigure sprijinul

specific pentru managementul şi implementarea POS, inclusiv pregătirea specifică a personalului, precum şi

informarea şi publicitatea intervenţiilor finanţate prin intermediul POS Mediu; PO Asistenţă Tehnică asigură

formarea orizontală privind implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune, întreţinerea şi dezvoltarea

SMIS, precum şi măsurile generale privind informarea şi publicitatea pentru asistenţa FCS în general.

Alte intervenţii menite să îmbunătăţească calitatea mediului sunt finanţate prin intermediul POS Transport

(dezvoltarea durabilă a sectorului de transport), POS Dezvoltarea Resurselor Umane (introducerea educaţiei de

mediu în programa programelor de pregătire pentru întreprinderi în domeniul dezvoltării durabile şi al protecţiei

mediului), POS Competitivitate (etichetarea Eco, introducerea de standarde de mediu, promovarea utilizării

resurselor de energie regenerabilă), PNDR (măsuri de agro-mediu şi împădurire, dezvoltarea agriculturii ecologice,

îmbunătăţirea managementului solurilor).

Sursa: Documentul de programare POS-Mediu şi personalul AM

Raport final

30

4.1.4 Agenții aflate sub autoritatea MMP17

(a) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)

63. Dacă MMP este răspunzător pentru funcţiile de elaborare de politici şi planificare, cele

operaţionale (implementare, monitorizare şi aplicare) sunt delegate instituţiilor teritoriale,

Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi Gărzii Naţionale de Mediu (GNM)

(consultaţi Anexa B1).

64. ANPM, în calitate de braţ de implementare al politicilor de mediu al

administraţiei centrale, este o instituţie specială responsabilă pentru aplicarea şi raportarea

stării naţionale a mediului. Îşi îndeplineşte aceste funcţii prin intermediul coordonării tehnice

a autorităţilor teritoriale de protecţie a mediului de la nivelurile regionale şi locale (8 ARPM

şi 34 ALPM). ANPM este răspunzătoare să se asigure că instituţiile locale au personalul

pregătit adecvat. Principalele funcţii ale structurii instituţiei de protecţie a mediului sunt: (i)

emiterea avizelor pentru toate activităţile cu impact potenţial asupra mediului; (ii) colaborarea

cu entitățile responsabile pentru inspecţiile de mediu; (iii) monitorizarea calităţii de mediu cu

accent special pe calitatea aerului ambiental şi radioactivitate, şi (iv) raportarea periodică a

stării mediului către MMP.

(b) Garda Naţională de Mediu (GNM)

65. Garda Naţională de Mediu este o instituţie separată cu sarcina de monitorizare şi

control al aplicării prevederilor avizelor de mediu. Se coordonează cu ANPM şi cu autorităţile

locale. Funcţiile sale sunt aparent distincte de cele ale Direcţiei de Inspecţie şi Control din

cadrul MMP, care poate, de asemenea, controla respectarea standardelor de mediu.

(c) Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM)

66. Administraţia Fondului pentru Mediu a fost înfiinţată în 2005 (O.U.G. 196/2005)

pentru gestionarea fondurilor din taxele de poluare, amenzi şi taxele verzi pentru a susţine

programe în şase domenii: energia regenerabilă, silvicultura (împăduririle pe terenurile

degradate), autovehiculele uzate, alimentarea cu apă şi canalizarea, înverzirea urbană, precum

şi ONG-urile, asociaţiile private şi grupările religioase implicate în mediu. În plus, mandatul

AFM mai include şi gestionarea fondurilor obținute din tranzacţionarea alocaţiei României de

circa 300 de milioane de Unităţi Valorice Alocate (AAU)18

, precum şi finanţarea proiectelor

de energie regenerabilă (ER) şi de eficienţă energetică (EE) la nivelul clădirilor publice.

67. Deşi înfiinţat în cadrul unei structuri de administraţie autonome, din raţiuni practice,

AFM se află în controlul direct al MMP, din moment ce preşedintele său este numit de

Ministru (prin decizie a Primului Ministru) care aprobă, de asemenea, şi strategia, priorităţile

de finanţare şi planurile anuale ale AFM. Comitetul AFM de aprobare a proiectelor este

prezidat de Secretarul General Adjunct al MMP. În plus, dacă AFM funcţionează ca fond de

17

Mai există şi un număr de alte instituţii care raportează Ministerului, cum ar fi Autoritatea Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Delta Dunării (DDNRI), Institutul Naţional pentru

Cercetare şi Dezvoltare Marină – Constanţa şi Agenţia Naţională pentru Monitorizarea Radioactivităţii Mediului.

Datorită dimensiunii şi rolului relative minor, acestea nu sunt examinate aici. 18

Tranzacţionarea emisiilor internaţionale de gaze de seră la nivelul ţărilor (industrializate) din Anexa I conform

Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto.

Raport final

31

rulment cu o medie anuală de 300 milioane EURO de activitate, mai gestionează direct şi sute

de contracte.

68. Dat fiind potenţialul de venit al AFM (de exemplu, din vânzarea de AAU deoarece

această activitate face parte din mandatul Fondului—deşi acest lucru ar necesita o capacitate

semnificativă şi specializată care în prezent lipseşte în România), printre observaţiile iniţiale

în scopul transformării AFM într-un instrument mai eficient de finanţare de mediu, se includ:

(i) o mai bună prioritizare pentru a cupla cât mai strâns finanţarea priorităţilor sectoriale cu

randamentul; (ii) accentul pe programarea, managementul, dar şi monitorizarea şi evaluarea

fondurilor, şi să fie lăsată implementarea pe seama instituţiilor specializate şi/ sau a

beneficiarilor de proiecte; şi (iii) re-examinarea structurii de administrare a fondurilor pentru a

o face autonomă, dar răspunzătoare.

(d) Administraţia Naţională „Apele Române” (ANAR)

69. Administraţia Naţională „Apele Române‖ (ANAR) este o instituţie publică cu

autonomie financiară în coordonarea MMP. ANAR este răspunzătoare pentru implementarea

strategiilor guvernamentale privind managementul apelor, protecţia împotriva inundaţiilor şi

siguranţa structurilor hidraulice de la nivelul naţional şi cu privire la bazinul Fluviului

Dunărea. Managementul apelor se desfăşoară la nivel de bazin hidrografic (la nivelul

Comitetelor de Bazine Hidrografice se iau deciziile). Abordarea ANAR este că apa este o

resursă finită, vulnerabilă şi strategică, care poate crea valoare economică fără să fie o marfă

comercializabilă. ANAR are sarcina managementului zonelor protejate, fie pentru alimentarea

cu apă a gospodăriilor, fie pentru populaţia de specii acvatice, precum şi monitorizarea

domeniilor vulnerabile faţă de nutrienţi şi poluarea cu nitraţi (întregul teritoriu al României se

consideră zonă sensibilă). ANAR este implicată în implementarea directivelor CE privind apa

şi managementul riscului de inundaţii.

70. Structura organizaţională a ANAR include un birou central, 11 direcţii de bazine

hidrografice cu personalitate juridică, Institutul Naţional pentru Hidrologie şi Managementul

Apelor, precum şi Complexul Hidrologic „Stânca-Costeşti‖ (pentru operarea barajului, a

hidrocentralei şi a rezervorului împreună cu Republica Moldova). Direcţiile de bazine

hidrografice au o acoperire la nivelul întregii ţări, iar activitatea lor judeţeană se desfăşoară

prin intermediul sistemelor de gospodărire a apei (SGA), fără personalitate juridică,

subordonate direcţiilor bazinelor hidrografice (distribuţia geografică a direcţiilor bazinelor

hidrografice este prezentată în Figura 4.1).

71. ANAR are două departamente strategice (planificarea bazinelor hidrografice şi

dezvoltarea infrastructurii de managementul apelor) şi două departamente operative

(managementul resurselor de apă şi administrarea infrastructurii de management a apelor).

Această organizare de departament de la nivelul central este reflectată la nivelul direcţiilor

bazinelor hidrografice.

72. Departamentul de Planificare a Bazinelor Hidrografice este răspunzător pentru

redactarea şi managementul planurilor de management al bazinelor hidrografice. Acestea

trebuie să fie elaborate în conformitate cu Directiva Cadru a UE privind Apa (DCA) şi cu

Planul Naţional de Management al Apelor (PNMA). PNMA reprezintă principalul instrument

pentru implementarea DCA şi va fi ulterior integrat în Planul Districtului Hidrografic al

Fluviului Dunărea. Toate planurile de management al bazinelor hidrografice au fost finalizate,

la fel se întâmplă şi în cazul consecvenţei acestora cu PNMA care a fost finalizată. Aceste

Raport final

32

planuri introduc un nou concept de „corp de apă‖, definit de DCA, care modifică abordarea în

ceea ce priveşte managementul apei. Departamentul de Planificare a Bazinului Hidrografic

mai este răspunzător şi pentru elaborarea, managementul şi actualizarea bazei de date GIS în

ceea ce priveşte implementarea DCA, monitorizarea şi raportarea către MMP cu privire la

stadiul de implementare a planurilor de acţiune pentru protecţia mediului (calitatea apei).

Departamentul se mai coordonează şi colaborează cu statele vecine cu privire la aspecte legate

de bazinele hidrografice.

73. Departamentul de Dezvoltare a Infrastructurii de Management a Apelor poartă

răspunderea pentru dezvoltarea şi implementarea noilor programe de investiţii

aprobate de către MMP. Departamentul mai evaluează şi aprobă noile proiecte (supuse

ulterior aprobării MMP sau a Guvernului, pe baza competenţelor conferite prin Legea

Finanţelor Publice), redactează documentele de licitaţie şi gestionează procedurile de licitaţii.

În plus, departamentul are sarcina de monitorizare a implementării proiectelor, supraveghere a

şantierelor şi recepţie a noii infrastructuri la finalizarea lucrărilor. Departamentul gestionează

în prezent circa 300 de proiecte în curs (finanţate de la bugetul de stat, din credite din

străinătate, din Fondul de Mediu şi de la UE – în cadrul POS Mediu), destinate să sporească

siguranţa barajelor, reconstrucţia infrastructurii distruse şi construcţia de infrastructură nouă

pentru protecţia împotriva inundaţiilor, dezvoltarea unui sistem de informaţii hidrologice nou,

modern. Un nou domeniu de activitate îl constituie conversia zonelor umede de-a lungul

râurilor.

Figura 4.1 Distribuţia geografică a direcţiilor de bazine hidrografice

Sursa: ANAR

Raport final

33

74. Departamentul de Management al Resurselor de Apă este răspunzător pentru

managementul apelor pentru utilizatori şi reglementarea utilizării apei prin intermediul

autorizărilor şi avizelor. Acest lucru se bazează pe cunoştinţele detaliate referitoare la

evoluţia cantitativă şi calitativă a resurselor de apă prin intermediul măsurătorilor periodice şi

a activităţilor de testare în cele 41 de laboratoare acreditate. În această privinţă, departamentul

este însărcinat cu managementul a circa 140 miliarde m3 de apă de suprafaţă şi în subteran

anual. Departamentul coordonează strângerea datelor privind hidrologia şi managementul

apelor, precum şi redactarea de rezumate periodice, evaluări şi informări publice cu privire la

calitatea fizică, chimică şi biologică a apelor curgătoare, precum şi calitatea şi calitatea trofică

a apelor din lacuri. În plus, departamentul contribuie la monitorizarea implementării mai

multor directive CE (de exemplu, privind apele urbane uzate, PCIP, nitraţi, protecţia apelor de

suprafaţă, poluarea industrială) prin intermediul activităţilor sale.

75. Departamentul de Administrare a Infrastructurii Managementului de mediu

poartă răspunderea managementului, operării, întreţinerii şi monitorizării tuturor

infrastructurilor hidraulice şi de protecţie împotriva inundaţiilor, dar şi pentru pregătirea

şi reacţia în situaţii de urgenţă. O activitate importantă constă în monitorizarea siguranţei

infrastructurii (în special barajele şi digurile) prin intermediul inspecţiilor periodice şi al

redactării de rapoarte periodice înaintate Comisiei Naţionale privind Siguranţa Barajelor. În

ceea ce priveşte protecţia împotriva inundaţiilor, departamentul are sarcina de monitorizare, la

nivel de bazin hidrologic, a principalilor parametri care ar putea indica inundaţiile iminente şi

stimula mecanismele de reacţie structurale şi non-structurale prin intermediul alertelor.

Departamentul are în subordinea sa, prin intermediul direcţiilor de bazine hidrologice, circa

80.000 km de ape curgătoare, 270 de baraje şi rezervoare, 122 de lacuri naturale, precum şi

restul infrastructurii hidraulice.

76. Cu toate aceste atribuţii extrem de tehnice, ANAR se confruntă cu constrângeri

în ceea ce priveşte îmbunătăţirea eficienţei sale din cauza problemelor de personal, inclusiv

cea mai mare rată a fluctuaţiei de personal din istoria sa în rândul angajaţilor cu cele mai

înalte calificări19

, profilului personalului actual (număr, experienţă şi calificări), şi a

constrângerii privind capacitatea sa de a recruta persoane talentate, din pricina salariilor

neatractive şi a perspectivelor de carieră.

77. În sfârşit, din cauză că proprietatea statului din sectorul apelor nu este certificată şi

înregistrată în cărţile funciare, este supusă abuzurilor comise de persoanele care ocupă ilegal

proprietatea statului şi pun în pericol siguranţa surselor de apă. Prin urmare, sunt necesare de

urgenţă studierea şi înregistrarea proprietăţii de stat, în acest sens fiind necesară garantarea

fondurilor de la bugetul de stat.

(e) Regia Naţională a Pădurilor (ROMSILVA)

78. Sectorul de stat este organizat pe baza liniilor funcţionale, iar funcţia de proprietate se

realizează în practică prin intermediul Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva), care

gestionează pădurile de stat, cuprinzând în prezent 3,3 milioane de hectare. DGP are trei

direcţii – Dezvoltarea Silvică şi a Pădurilor, Politici forestiere şi Strategia şi Controlul

Pădurilor, care include şi inspectoratul teritorial regional (ITRSV).

19

Fluctuaţia personalului este cauzată de chestiuni cum ar fi salariile şi perspectivele de carieră, precum şi de

complexitatea cerinţelor tehnice ale activităţii profesionale.

Raport final

34

79. În plus faţă de gestionarea pădurilor statului, Romsilva gestionează 22 dintre cele 26

de Parcuri Naţionale şi Naturale, în acord cu MMP. În 2009, parcurile au dobândit

personalitate juridică. Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) care se ocupă de

planificarea managementului şi de inventarul şi cercetările silvice, este subordonat

Directorului General al Romsilva, deşi este o persoană juridică separată şi îşi are propriul

buget. În 2002, prin intermediul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 139/2002, „Compania

Naţională a Cailor Pur-sânge‖ (o companie cu capital mixt) a fost dizolvată şi preluată de

Romsilva. În iunie, compania cu capital mixt, „Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru

Creşterea Animalelor cu Blană‖ a fost transferat la Romsilva şi este în prezent administrat în

coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Siseşti. Un obiectiv cheie al acestui

transfer al înmulţirii cailor şi a animalelor cu blană către Romsilva l-a constituit conservarea a

ceea ce a fost considerat drept patrimoniu şi fond genetic de importanţă naţională.

80. Romsilva este organizată în modul tradiţional al unei întreprinderi silvice aflate în

proprietatea statului. Are un sediu central (SC) cu un număr de Direcţii funcţionale, cu sarcina

de efectuare a operaţiunilor silvice, re-împădurire şi dezvoltare, comerţ, finanţe, şi creşterea

cabalinelor. Există şi o mică unitate de IT, subordonată Directorului General Adjunct (DGA),

în timp ce unitatea de resurse umane raportează Direcţiei de Finanţe. Din punct de vedere

funcţional, planificarea managementului silvic, inventarul forestier şi cercetarea silvică sunt

implementate nu de către Direcţiile SC, ci de către ICAS – căruia i-a fost alocat acelaşi nivel

de ramură judeţeană în ierarhia administrativă. Operaţiunile Romsilva sunt supravegheate de

Consiliul propriu de Administraţie, care este alcătuit din Directorul General (DG) şi din

reprezentanţi ai (a) Ministerelor Mediului şi Pădurilor, Finanţelor şi Educaţiei, (b) directorii

de direcţii Romsilva, (c) ICAS şi (d) Ramurile Judeţene. Consiliul de Administraţie (CA) are

un mandat cuprinzător. Aprobă structura organizaţională şi funcţională a Romsilva la toate

nivelurile, analizele şi aprobă bugetul şi declaraţiile financiare, aprobă necesitatea creditelor,

hotărăşte asupra competenţelor tehnice, financiare şi de resurse umane, şi decide asupra

înfiinţării/ dizolvării de filiale etc. CA se reuneşte lunar şi mai frecvent, în funcţie de nevoi.

81. Structura organizaţională de la nivel de ramură judeţeană este aproape o reflectare în

oglindă a SC. Există un Director şi un Director Tehnic (DT) cu un număr de unităţi

funcţionale, precum şi un Director Economic cu o unitate financiară. Sub biroul teritorial,

există mai multe districte forestiere (DF), fiecare cu un număr de sectoare silvice20

, depinzând

de circumstanţele locale, una sau mai multe unităţi cu atribuţii în ceea ce priveşte zonele de

vânătoare, prelucrarea lemnului, întreţinerea drumurilor, unităţi de afaceri care nu sunt în

legătură cu cheresteaua (de exemplu ferme piscicole) etc.

82. Pădurile aflate în proprietatea privată sunt obligate juridic să se subordoneze unei regii

silvice. Circa un milion de hectare de păduri particulare sunt administrate de Romsilva, iar

restul sunt organizate în aproximativ 132 de Districte/ Regii Forestiere Private. Există o mică

zonă de păduri private care nu se află în cadrul nici unei regii/ al unui management. În plus,

proprietarii de păduri private mai sunt organizaţi, de asemenea, într-un număr de asociaţii

silvice. Organizaţia naţională umbrelă (APPR) pentru asociaţii, deşi existentă, şi-a încetat

funcţionarea.

83. În sfârşit, implementarea măsurilor silvice, de exemplu, drumurile forestiere,

pregătirea, împădurirea şi plăţile din cadrul Natura 2000 din cadrul Programului Naţional

20

Dimensiunea unui sector forestier este stabilită prin lege la un minim de 3000 de hectare (la şes), 5000 de

hectare (pentru dealuri) şi 7000 de hectare (pentru munţi).

Raport final

35

pentru Dezvoltare Rurală (PNDR), sunt în sarcina Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală

(APDRP) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

4.2 Performanţa sectorului

4.2.1 Eficienţa funcţiei de reglementare de

mediu

Evaluarea şi Avizarea de mediu

(E&AM) reprezintă principala funcţie de

reglementare a sectorului; proiectarea şi

implementarea sa efectivă au impact şi asupra

eficienţei de implementare a proiectelor de

dezvoltare, dar şi asupra investiţiilor din sectorul

privat din toate domeniile de activitate (în

termeni de timp şi cost al atenuării efectelor

asupra mediului), asupra durabilităţii resurselor

de mediu şi a protecţiei sănătăţii omului. Baza

pe care se desfăşoară evaluarea şi avizarea de

mediu este reprezentată de două Directive UE

esenţiale: (i) Directiva privind Studiul de Impact

asupra Mediului (EIA) 85/337/CEE, care

stabileşte regulile de evaluare a proiectelor

individuale (de exemplu, centrale electrice,

baraje, autostrăzi, aeroporturi, producţie

industrială), şi (ii) Directiva privind Evaluarea

Strategică de Mediu (ESM) care se aplică

tuturor planurilor sau programelor publice.

Aceste proceduri sunt obiectul unor consultaţii

publice ample.

În România, sistemul este cuprinzător,

dar complex, şi implică cinci proceduri/ scheme

principale separate de avizare. În consonanţă cu

Directivele UE, nucleul sistemului este

constituit de cerinţa EIA pentru proiectele

prevăzute la Anexa 1 şi Anexa 2 (vezi Caseta

4.2), pentru o definiţie), la care se adaugă

procedurile suplimentare: (i) ESM atunci când

sunt implicate planurile şi programele, (ii)

Evaluarea Adecvată (AA) atunci când este

implicată Natura 2000, (iii) Prevenirea şi

Controlul Integrate privind Poluarea (PCIP) pentru activităţile industriale şi agricole cu un

Caseta 4.2 Clasificarea proiectelor

conform Directivelor UE privind EIA

Directiva UE privind EIA (85/337/CEE)

este în vigoare din 1985 şi a fost modificată

de trei ori, în 1997, în 2003 şi în 2009. Se

aplică proiectelor publice şi private care

sunt definite în Anexele I şi II:

(a) EIA obligatoriu: toate proiectele

enumerate la Anexa I se consideră ca

având efecte semnificative asupra

mediului şi necesită un EIA (de

exemplu, liniile de cale ferată pentru

distanţe lungi, autostrăzile şi drumurile

expres, aeroporturile cu o lungime de

bază a pistei ≥ 2100 m, instalaţiile

pentru eliminarea deşeurilor

periculoase, instalaţiile pentru

eliminarea deşeurilor nepericuloase >

100 tone/zi, staţiile de epurare a apelor

uzate > 150.000 p.e.).

(b) Latitudinea Statelor Membre

(evaluare): pentru proiectele

enumerate la Anexa II, autorităţile

naţionale trebuie să decidă dacă este

necesar un EIA. Acest lucru se face

prin intermediul ―procedurii de

evaluare‖ care stabileşte care sunt

efectele proiectelor pe baza pragurilor/

criteriilor sau pe baza unei examinări

individuale în fiecare caz. Cu toate

acestea, autorităţile naţionale trebuie să

aibă în vedere criteriile prevăzute la

Anexa III. Proiectele enumerate la

Anexa II sunt, în general, cele care nu

sunt incluse la Anexa I (căi ferate,

şosele, instalaţiile de eliminare a

deşeurilor, staţiile de epurare a apelor

uzate), dar şi alte tipuri, cum ar fi

proiectele de dezvoltare urbană,

lucrările de asistenţă pentru inundaţii,

modificările Anexelor I şi II, proiectele

existente).

Sursa:

http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-

legalcontext.htm

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31997L0011:EN:NOT

http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=285362:cs&lang=en&list=466655:cs,459375:cs,285362:cs,283615:cs,283556:cs,&pos=3&page=1&nbl=5&pgs=10&hwords=&checktexte=checkbox&visu=#texte

http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=496647:cs&lang=en&list=496647:cs,&pos=1&page=1&nbl=1&pgs=10&hwords=&checktexte=checkbox&visu=#texte

Raport final

36

potenţial înalt de poluare care afectează atmosfera, apa şi solul, şi (iv) Avizul de Mediu (AM)

care instituie condiţii de operare pentru toate proiectele care necesită o evaluare de mediu.

(Sistemul detaliat de avizare în cadrul diferitelor proceduri este prezentat la Anexa D21

).

84. În conformitate cu reglementările UE, în România, procedurile ESM şi EA fac parte

din procesul de aprobare a dezvoltării, iar avizele sunt emise de autorităţile locale drept

componentă a certificatului de urbanism, însă evaluarea iniţială de mediu este desfăşurată de

către APM-urile locale (există prin urmare, o relaţie foarte strânsă de lucru între consiliile

municipale şi autorităţile locale de mediu).

85. În prezent, implementarea E&AM se confruntă cu probleme majore, iar sistemul este

supraîncărcat. Trei limitări structurale vor trebui să fie soluţionate în scopul îmbunătăţirii

eficienţei întregului sistem.

(a) Lipsa unei abordări bazate pe

risc la nivelul evaluării şi avizării de

mediu

86. Progrese importante au fost

efectuate în sensul transpunerii şi

implementării prevederilor Directivei

EIA (Hotărârea de Guvern Nr.

445/2009). Cu toate acestea, modificările

recent introduse în legătură cu Legea

Construcţiilor (Nr. 50/1991) privind

asigurarea unei mai bune participări a

publicului în procedurile de avizare de

mediu au condus, în fapt, la un tratament

egal al tuturor activităţilor economice şi

de dezvoltare în termeni de proces de

EM, indiferent de aria de cuprindere şi

de severitatea impacturilor de mediu ale

acestora. Potrivit oficialilor ANPM,

aceasta a condus la situaţia în care

ANPM şi structurile sale regionale/

locale au trebuit să desfăşoare circa

60.000 de evaluări în 2010, ceea ce a

condus la întârzieri considerabile ale

întregului proces de avizare şi la

creşterea tensiunii dintre diferitele

autorităţi, precum şi la un impact asupra

calităţii evaluărilor şi a procesului de

decizie. Până la sfârşitul anului, au fost

luate circa 12.725 de decizii de mediu,

75% fiind avize de mediu care nu

necesitau un studiu de mediu (Figura

4.3). Prin comparaţie cu statele UE,

numărul de EIA necesare în România

pare să fie cu 20-30% mai mic (Figura

Sursa: ANPM-GR

Sursa: GHK (2010)

Raport final

37

4.4).21

(b) Aplicarea cerinţelor procesului privind avizul de mediu AM

87. În prezent procesul de avizare de mediu AM (arie de cuprindere, fezabilitate şi stadii

operaţionale) reprezintă sarcina ANPE/ ARPM/ ALPM, însă inspecţia şi aplicarea cad în

sarcina Gărzii de Mediu.22

Acquis-ul ca atare nu se raportează la aspectul structurii

instituţionale, din moment ce separarea funcţiilor la nivelul diferitelor instituţii este clar o

prerogativă a Statelor Membre.

88. Aspectul consolidării funcţiilor de avizare şi de inspecţie - care există în multe state

UE - a fost semnalat în cursul prezentei evaluări ca un mod posibil de fluidizare şi

îmbunătăţire a eficienţei procesului de avizare de mediu AM. Trebuie cântărit pe baza

riscurilor legate de potenţialul conflict de interese în cazul unei consolidări. Însă o întrebare

de bază este cât de importante sunt informaţiile primite în urma activităţilor de inspecţie şi

aplicare în scopul stabilirii cerinţelor de avizare. Dacă avizarea şi inspecţia sunt funcţii

desfăşurate de instituţii separate, este necesar ca acestea să conlucreze strâns astfel încât

informaţiile din urma inspecţiilor să poată fi folosite la revizuirea avizelor. Separaţia funcţiilor

este utilă pentru evitarea conflictului de interese, şi, prin urmare, din punct de vedere juridic,

este mai atrăgătoare. Cu toate acestea, funcţionarea se îngreunează în situaţia în care condiţiile

avizelor sunt strâns legate de condiţiile locale de mediu (de exemplu, respectarea nu doar a

standardelor naţionale/ UE). În acest caz, inspectorii, entităţile de monitorizare şi cele

emitente ale avizelor de mediu trebuie să conlucreze îndeaproape pentru a stabili ce este

necesar din punctul de vedere al condiţiilor, şi ce se poate realiza. Conform acestui argument,

cele două autorităţi ar trebui să facă parte din aceeaşi instituţie, să fie separate, cu toate

acestea, să asigure o interfaţă deplină care să rezulte într-o furnizare mai bună de servicii.

(c) Calitatea Rapoartelor de Evaluare de Mediu

89. Calitatea rapoartelor EIA se consideră inegală, şi, în multe cazuri, inadecvată, în parte

din cauza lipsei liniilor directoare funcţionale cu privire la conţinut, metodologie, şi

asigurarea calităţii rapoartelor de mediu, ceea ce are impact direct asupra proiectelor pentru

care se solicită finanţare UE. Aceste linii directoare ar sprijini şi pe dezvoltatorii de proiecte

pentru a furniza informaţiile adecvate pe durata etapei de stabilire a ariei de cuprindere şi

pentru a pregăti termenii de referinţă pentru consultanţi, dar şi Agenţiile Locale şi Regionale

de Protecţie a Mediului atunci când ar analiza informaţiile înaintate de cei care propun

proiecte. Acest proces ar trebui efectuat în etape, începând cu proiectele conform Anexei I şi

Anexei II a Directivei EIA care pot fi finanţate din fondurile structurale UE, în special în

cazul proiectelor privind apa şi apele uzate din cadrul POS Mediu. În principiu, ar trebui să

existe suficiente resurse în componenta AT a POS Mediu – sau ar trebui suplimentate prin

21

Pe lângă principalele cinci proceduri descrise în detaliu în Anexa D21

sistemul românesc de reglementare

E&AM este de asemenea încărcat cu un număr de alte proceduri specializate cerute de aquis-ul de mediu, ca de

exemplu: procedura de autorizare pentru colectarea florei; procedura de obținere a autorizației pentru emisiile de

seră, procedurile de înregistrare a managementului deșeurilor pentru producătorii de EEE, ambalaje, baterii, etc.;

procedurile de aprobare a transporturilor de deșeuri și substanțe chimice periculoase; procedura de obținere a

permisului pentru folosirea nămolului de epurare în agricultură; proceduri comune cu ale altor ministere pentru

obținerea aprobării în cazul biocidelor de exemplu. 22

Direcţia de Inspecţie a Ministerului mai desfăşoară, de asemenea, şi anumite tipuri de activităţi de inspecţie şi

de aplicare a legii. În plus, sectorul păduri îşi are propriul departament de inspecţie (In cazul României sunt

folosite datele din Figura 4.3 despre acordurile de mediu inclusiv pentru IPPC).

Raport final

38

intermediul finanţării de stat – în scopul susţinerii consolidării acestor procese operaţionale

critice şi al diminuării întârzierilor costisitoare de implementare.

4.2.2 Eficienţa implementării politicilor privind apa

90. Politicile privind apa sunt reglementate prin indicatori stabiliţi şi la nivel UE, dar şi la

nivel naţional, iar evaluarea eficienţei MMP în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor

Guvernului nu este o sarcină uşoară. Implementarea politicilor privind apa necesită o gamă

largă de activităţi, de la deciziile legislative şi de reglementare, până la programele de

investiţii în scopul îndeplinirii ţintelor, monitorizarea activităţilor, pentru confirmarea

îmbunătăţirilor, precum şi creşterea nivelului de conştientizare al autorităţilor şi al populaţiei

privind nevoia de a contribui la protecţia resurselor de apă, până la acţiuni de pregătire în caz

de inundaţii.

91. Armonizarea legislaţiei române şi a cadrului de reglementare privind managementul

apelor cu Directiva Cadru UE privind Apa a fost finalizată înainte de aderarea la UE. Procesul

a continuat după ianuarie 2007 prin reflectarea noii directive privind protecţia împotriva

inundaţiilor în legislaţia română şi amendamentele la restul legislaţiei pentru a respecta

modificările directivelor CE, precum şi reglementările sau modificarea cerinţelor societăţii. O

provocare majoră este reprezentată de nevoia de monitorizare a implementării acestei

legislaţii, cu elaborarea cadrului de reglementare la nivel de bazin hidrografic, inclusiv cu

cuprinderea tuturor apelor curgătoare şi a bazinelor hidrografice.

92. Protecţia împotriva inundaţiilor reprezintă o componentă importantă a politicilor

privind apa. În vara lui 2010 a fost adoptată o nouă strategie de Guvern privind managementul

riscului de inundaţii (pe baza principiilor stabilite în Directiva UE privind Managementul

Riscului de Inundaţii adoptată în octombrie 2007), care stabileşte atribuţiile pentru

consolidarea protecţie împotriva inundaţiilor de la nivelul de bazin hidrografic.

93. Deşi au fost implementate multe activităţi în România privind consolidarea protecţiei

împotriva inundaţiilor, majoritatea dintre acestea s-au raportat la probleme localizate, şi a

existat prea puţină integrare a acţiunilor. Lipsa endemică de fonduri a împiedicat

implementarea lucrărilor necesare şi a lăsat multe comunităţi neprotejate. Multe dintre

proiectele elaborate cu peste 20 de ani în urmă încă mai sunt în curs de implementare, cu

fonduri alocate din ce în ce mai puţine. Noua strategie de protecţie împotriva inundaţiilor

integrează noile mijloace tehnologice în evaluarea riscului de inundaţie şi a vulnerabilităţilor,

evaluează la nivel de bazin hidrografic şi de sub-bazin care este protecţia oferită prin

intermediul infrastructurii existente, ceea ce necesită o mai mare implicare a autorităţilor

locale şi a populaţiei, precum şi pregătirea personalului, precum şi operaţiuni de salvare

comunitară periodice. Deşi au fost întreprinşi paşi semnificativi în sensul implementării

strategiei, mai rămân multe de făcut.

94. Rapoartele periodice pregătite fie de direcţiile AIMA, de ANAR, fie de comisiile

tehnice (cum ar fi Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi a Lucrărilor Hidrotehnice –

CONSIB) fac obiectul evaluării şi analizei de către conducerea MMP. Recent a fost luată o

decizie strategică importantă de a include în Noul Program Naţional pentru Dezvoltarea

Infrastructurii şi proiectele de investiţii pentru siguranţa barajelor şi protecţia împotriva

inundaţiilor, care fie nu erau eligibile pentru finanţare, fie beneficiau de fonduri insuficiente în

Raport final

39

cadrul POS Mediu. Această hotărâre a permis alocarea de fonduri noi pentru sporirea

siguranţei unui număr de baraje mari, aflate în risc sever de distrugere sau care nu puteau fi

operate la parametrii proiectaţi, ceea ce afecta activităţile umane, economice şi sociale din aria

lor de cuprindere.

95. În implementarea mandatului lor privind managementul apelor şi protecţia împotriva

inundaţiilor, MMP şi ANAR colaborează cu diferiţi alţi actori din cadrul sau din afara

sectorului. Există o strânsă cooperare între AIMA şi ANAR, din moment ce ANAR reprezintă

braţul de implementare pentru programul de investiţii capitale privind protecţia împotriva

inundaţiilor, managementul apelor şi siguranţa barajelor. În plus, ANAR are sarcina de

management, operare şi întreţinere a tuturor corpurilor de apă (râuri, lacuri şi ape subterane), a

barajelor de reţinere a apei şi a circa jumătate din infrastructura de protecţie împotriva

inundaţiilor. AIMA mai cooperează, de asemenea, şi cu celelalte ministere în cadrul

Comitetului Inter-ministerial de Calitate a Apei (înfiinţat în 2007), asigurându-i secretariatul

tehnic. Un aranjament asemănător ar trebui avut în vedere şi pentru protecţia împotriva

inundaţiilor. În prezent, MMP conduce Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă –

Inundaţii, în cadrul căruia cooperează cu celelalte ministere, Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă (IGSU), şi autorităţile locale, după caz.

96. Există atribuţii care se suprapun cu privire la protecţia împotriva inundaţiilor din

moment ce, în afara ANAR, două alte instituţii deţin sarcini specifice în ceea ce priveşte

protecţia împotriva inundaţiilor. Acestea sunt Hidroelectrica S.A. (principala companie de

generare de hidro-electricitate) şi Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF).

Hidroelectrica S.A., o societate comercială de stat în subordinea Ministerului Economiei şi

Comerţului şi Mediului de Afaceri are sarcina generării de hidro-electricitate pe baza

barajelor şi a hidrocentralelor localizate pe principalele râuri (Siret, Olt, Prut, Argeş, Lotru,

etc.), dar mai contribuie, de asemenea, şi la protecţia împotriva inundaţiilor prin atenuarea

inundaţiilor în rezervoarele din spatele barajelor sale. ANIF, o entitate publică în subordinea

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) acoperă o zonă mare cu infrastructură

de protecţie împotriva inundaţiilor în subordinea sa, inclusiv digurile şi micile rezervoare care

protejează în special terenul agricol. În special, ANIF gestionează toate digurile de-a lungul

Fluviului Dunărea (1.200 km), de la graniţa cu Serbia şi până în Deltă. În ciuda unui nivel

rezonabil de colaborare dintre ANAR şi ANIF în cursul inundaţiilor, ultima nu dispune de

fondurile solicitate anual pentru păstrarea şi asigurarea digurilor şi a canalelor. Prin urmare, se

recomandă ca activităţile de protecţie împotriva inundaţiilor (pentru infrastructura care nu este

destinată pentru generarea de electricitate) să fie consolidate în responsabilitatea MMP prin

intermediul ANAR.

4.2.3 Eficienţa implementării politicilor forestiere

97. Există un număr de bariere clar identificabile în ceea ce priveşte implementarea

politicilor. PSNP îi lipseşte o serie de priorităţi identificate clar şi de indicatori conveniţi

privind realizările faţă de care să se poată măsura implementarea. Lipsa oricărei proceduri

formale definite în cadrul PSNP pentru monitorizarea şi raportarea progreselor privind

implementarea de politici a lăsat un vid în urmă, rezultatul fiind că implementarea

reacţionează la modificările şi aspectele apărute în cadrul sectorului pe bază anuală, prin

urmare, îi lipseşte orice tip de continuitate sau asumare a proprietăţii asupra PSNP. În plus,

există fragmentare şi lipsă de conexiune în cadrul sectorului la nivelul diferitelor entităţi

responsabile pentru iniţiativele care susţin implementarea de politici (DGP, FNM, Romsilva,

NPRD).

Raport final

40

98. Aria de cuprindere a celor trei etape de restituire a pădurilor (Legile 18/1991, 1/2000

şi 247/2005) nu a fost deloc prevăzută, ceea ce a condus aproape la o înjumătăţire a pădurilor

de stat în cadrul Romsilva şi la crearea a 830.000 de proprietari de păduri private, multe dintre

acestea reprezentând doar parcele mici de pădure. Într-adevăr, tiparul de restituire a avut drept

rezultat fragmentarea pădurii de stat în anumite zone, ceea ce a făcut ca managementul să fie

mult mai dificil. În plus, restituirea încă nu a fost finalizată şi există circa 500.000 de hectare

asupra cărora trebuie să se ia o decizie. În timp ce aceste zone se află încă într-un proces de

luare de decizie, Romsilva trebuie să continue să păzească zonele împădurite, însă nu se pot

gestiona activ prin intermediul intervenţiilor necesare de tăiere de arbori conform Planului de

Management Forestier (PMF), sau, într-adevăr, nu pot fi efectuate activităţile de silvicultură

necesare.

99. Implementarea programului Natura 2000 s-a dovedit a fi problematică în România,

ceea ce se aplică în aceeaşi măsură şi sectorului silvic. Mai mult de jumătate din zona Natura

2000 este reprezentată de păduri, deşi în special în pădurile cu o funcţie de protecţie. În scopul

implementării PMF, care, la rândul său, susţine obiectivul de politici privind managementul

durabil al pădurilor (GFD) în aceste zone este necesară o evaluare de mediu a activităţilor

propuse, ceea ce poate fi scump şi poate avea drept consecinţă nişte măsuri de atenuare a

efectelor negative mult prea prescriptive.

100. Strângerea datelor de pe teren pentru primul Inventar Forestier Naţional bazat pe

statistici (IFN) a început în 2008 şi până la sfârşitul anului 2010, circa 65% din datele de pe

teren fuseseră strânse. Finanţarea a fost intermitentă, şi pentru 2011, ICAS va primi doar 15%

din bugetul solicitat. IFN, programat să fie finalizat în 2012, trebuie să îi permită României nu

numai să raporteze la nivelul naţional cu privire la stadiul resurselor sale forestiere, ci şi să îşi

îndeplinească cerinţele internaţionale de raportare către Eurostat, FAO, MCPFE şi UNFCC,

precum şi să îşi bazeze pe aceste date dezvoltarea ulterioară a sectorului industriei lemnului.

Mai are, de asemenea, şi potenţialul de a facilita contabilizarea dioxidului de carbon naţional

pentru sectorul forestier şi de a spori nivelurile raportate privind captarea dioxidului de carbon

în mod semnificativ.

4.2.4 Absorbţia fondurilor UE

101. Strategia POS Mediu pentru 2007-2013 se concentrează pe investiţii şi servicii

colective care sunt necesare în sensul sporirii competitivităţii pe termen lung, a creării de

locuri de muncă şi a dezvoltării durabile. Bugetul total alocat pentru program este în jur de 5,6

miliarde Euro, iar asistenţa Comunităţii ajunge la 4,5 miliarde Euro (circa 23% din totalul

fondurilor UE investite în România conform Politicii de Coeziune 2007-2013).

102. Pentru a îndeplini aceste obiective, fondurile UE şi ale Guvernului se alocă către

implementarea următoarelor axe prioritare: Axa prioritară 1: Extinderea şi modernizarea

sistemelor de apă şi de ape uzate; Axa prioritară 2: Dezvoltarea sistemelor integrate de

management al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric; Axa prioritară 3:

Reducerea poluării şi atenuarea efectelor negative ale schimbării climatice prin restructurarea şi

reînnoirea sistemelor de încălzire centralizate în scopul atingerii ţintelor de randament energetic

în punctele fierbinţi de mediu identificate pe plan local; Axa prioritară 4: Implementarea unor

sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii; Axa prioritară 5: Implementarea unei

Raport final

41

infrastructuri adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai vulnerabile; Axa

prioritară 6: Asistenţă Tehnică23

. Consultaţi detalii în Tabelul 4.3 de mai jos.

Tabelul 4.3: Stadiul absorbţiei fondurilor UE în cadrul PO Mediu (pe axe)

103. La sfârşitul lui februarie 2011 absorbţia fondurilor conform acestui PO la este de

12,6% (când sunt avute în vedere şi fondurile contractate, dar şi fondurile plătite), din care

7,2% reprezintă doar plăţile. Aceasta este o rată mai bună de absorbţie prin comparaţie cu ţara

ca întreg, cu toate acestea, tot este dezamăgitoare prin comparaţie cu celelalte ţări. (Consultaţi

Figura 4.5).

23

Obiectivul acestei priorităţi îl constituie să asigure o implementare eficientă a întregului PO MEDIU. Va

contribui la sporirea capacităţii de absorbţie a fondurilor UE prin susţinerea identificării proiectelor, consolidarea

capacităţii administrative a Autorităţii de Management şi a Organismelor Intermediare, finanţarea activităţilor

privind monitorizarea, evaluarea şi controlul proiectelor, precum şi la acţiunile de informare şi de publicitate

pentru PO Mediu.

Raport final

42

104. Deşi s-au făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte angajarea fondurilor, în special în

cadrul Axei 1 a PO Mediu (apă şi canalizare); rata plăţilor rămâne scăzută, ceea ce face ca

problema absorbţiei să rămână acută. În mod clar, dată fiind rata actuală a plăţilor, riscul ca

fondurile să fie dezangajate este real. Se estimează că, dacă nu se accelerează rata existentă de

absorbţie, suma plătită îşi va atinge alocarea (pe baza angajamentului real) în 2020. Acest

lucru clar nu va fi fezabil în vederea procedurilor de implementare ale Fondurilor Structurale.

105. Mai mulţi factori au contribuit la situaţia îngrijorătoare existentă. Autoritatea de

Management (AM) a avut o foarte strânsă curbă de învăţare pentru implementarea PO-Mediu,

deoarece aceasta a fost prima perioadă de programare pentru România. Regulile jocului au

continuat să se schimbe, s-au adăugat noi cerinţe, iar procedurile au fost revizuite în continuu,

inclusiv din cauza nivelului suplimentar de control la care au fost supuse toate instituţiile din

cauza unei suspiciuni generale a corupţiei din ţară. Regulile s-au referit la achiziţii

anevoioase, lipsa de documentaţie standardizată, iar coordonarea la nivelul instituţiilor

implicate în achiziţii, precum cerinţele de audit solicitante şi potenţial excesive au cauzat şi

continuă să reprezinte o provocare faţă de implementarea rapidă a PO.

106. AM s-a confruntat cu o sarcină enormă, iar în acelaşi timp a trebuit să îşi găsească

personal. A mai constatat că era dificil să aplice lecţiile asimilate de la celelalte ţări, deoarece

problemele de implementare au tendinţa de a fi foarte specifice fiecărei ţări în parte. În plus,

mentalitatea locală şi cultura împingerii deciziilor cât mai sus pe scara luării de decizii nu

stimulau mediul în care personalul trebuia în permanenţă să identifice soluţii pragmatice. Deşi

această abordare conduce la un proces mai rapid de luare de decizii, a mai avut drept

consecinţă şi un număr substanţial de corecţii financiare ulterioare.

107. Personalul a fost şi continuă să fie o altă constrângere în calea funcţionării efective a

AM. Numărul de persoane, calificarea inadecvată a cadrelor şi lipsa de stimulente pentru a

reţine personalul au drept consecinţă o mare fluctuaţie în acest domeniu. Salarizarea

inadecvată a cadrelor şi capacitatea limitată de a furniza stimulente pentru acestea a făcut ca

resursele umane să fie încărcate peste limită. Din cauza volumului excesiv de lucru şi din

Raport final

43

cauza oportunităţilor disponibile în alte părţi, personalul acceptă adesea să se angajeze în altă

parte, iar atragerea de personal din alte părţi ale Ministerului este dificilă din raţiuni de volum

de muncă excesiv şi de plată suplimentară limitată.

V. Aspecte multidisciplinare

108. Prin analiza iniţială au fost identificate şase domenii multidisciplinare, care vor fi

evaluate mai în detaliu în faza următoare; acestea sunt: (i) cadrul strategic; (ii) planificarea

politicilor; (iii) asigurarea personalului, stimulente şi performanțe; (iv) tehnologia

informaţiilor; (v) aprovizionare; şi (vi) buget şi management financiar. În condiţiile în care

observaţiile iniţiale referitoare la primele trei domenii au fost incluse in prezentările

subsectoriale de mai sus, iar tehnologia informaţiilor şi aprovizionarea vor fi analizate mai pe

larg în stadiul următor, secţiunea finală de mai jos prezintă observaţii detaliate cu privire la

bugetare şi managementul financiar.

5.1. Bugetul şi managementul financiar

5.1.1. Structura şi execuţia bugetului

109. Principalele activităţi ale Ministerului Mediului şi Pădurilor (MMP) legate de

execuţia bugetului includ: (i) planificarea financiară din an şi eliberarea fondurilor; (ii)

procesul de plată; (iii) contabilizare şi raportare; (iv) control financiar intern; şi (v) audit

intern. Direcţia Generală Economică Financiară (DGEF) se ocupă cu eliberările de numerar,

jucând astfel un rol cheie în execuţia şi planificarea bugetului pe lângă funcţiile sale legate de

programarea cheltuielilor şi pregătirea bugetului.

110. DGEF cuprinde trei departamente: a) Financiar; b) Contabilitate; şi c) Buget. Funcţiile

de control intern financiar preventiv sunt organizate în cadrul departamentului de

contabilitate. DGEF este condusă de un director general, care raportează Ministrului MMP şi

Secretarului de Stat însărcinat cu activităţile de finanţe, economie şi buget. Structura de

personal a DGEF a fost, până de curând, mai mult sau mai puţin adecvată, însă reducerile

salariale severe de la mijlocul anului 2010, precum şi plecările de personal datorate

reducerilor salariale au condus la un număr insuficient de personal în cadrul DGEF, cu un

deficit estimat de aproximativ 20 de persoane din totalul de 30 de funcţii incluse în

organigrama DGEF. Nu este clar când vor fi anunţate aceste posturi, având în vedere

permanenta îngheţare a posturilor conform căreia se pot face angajări pentru un singur post la

şapte posturi blocate (ieşiri la pensie sau desfiinţare de posturi).

111. În anul 2010, Ministerul Mediului şi Pădurilor a gestionat unele măsuri politice

finanţate din bugetul de stat în sumă de aproape 1,8 miliarde de lei, precum şi fonduri în

euro în sumă de aproape 5,1 miliarde echivalent lei. Acestea din urmă sunt angajate în

special pentru măsuri politice în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Mediu (POS

Raport final

44

M), co-finanţat de Uniunea Europeană. Pentru perioada actuală de programare, între 2007 şi

2013, şi în conformitate cu principiile de gestionare financiare şi de finanţare ale UE,

Romania finanţează activităţile24

MMP din cele trei surse de finanţare principale:

Fondul de Dezvoltare Regională Europeană (FDRE): FDRE este destinat întăririi

coeziunii economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea

inegalităţilor dintre regiunile sale, prin acordarea de finanţări directe pentru investiţii,

infrastructură, instrumente financiare şi asistenţă tehnică. FDRE poate interveni în cele

trei obiective ale politicii regionale, şi anume convergenţă, competitivitate şi locuri de

muncă, şi cooperare teritorială europeană.

Fondul de Coeziune (FC): FC este destinat reducerii deficitului economic şi social din

statele membre al căror venit naţional brut pe locuitor este mai mic de 90% din media

Comunităţii, precum şi stabilizării economiilor acestora. Activităţile din cadrul

categoriilor de mediu şi reţele de transport trans-europene sunt eligibile pentru

finanţarea din FC, pe lângă proiectele de energie şi transport care se dovedesc în

beneficiul mediului.

Bugetul de stat al MMP şi al agenţiilor subordonate: Finanţarea din surse ale

bugetului naţional se aplică (i) finanţării contrapartidelor publice pentru cheltuieli

efectuate în cadrul POS pentru Mediu; şi (ii) programelor naţionale de sub conducerea

Ministerului Mediului şi Pădurilor şi a agenţiilor subordonate acestuia.

112. Aproximativ trei sferturi din bugetul total este dedicat transferului de fonduri;

cel de-al patrulea sfert acoperă, în principal, cheltuielile operaţionale şi investiţiile de

capital ale Ministerului Mediului şi Pădurilor şi ale agenţiilor subordonate acestuia. Plăţile

transferate sunt acordate în special în scopurile POS pentru Mediu, cu deosebire pentru:

Extinderea şi modernizarea Sistemelor de apă şi ape reziduale (Axa 1), susţinute din

Fondul de Coeziune.

Dezvoltarea Sistemelor integrate de gestionare a reziduurilor şi reabilitare a siturilor

contaminate istoric (Axa 2), susţinută din FDRE.

Reducerea poluării şi ameliorarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea

şi renovarea sistemelor urbane de încălzire în scopul obţinerii eficienţei energetice în

zonele locale identificate ca problematice (Axa 3), susţinute din Fondul de Coeziune.

Implementarea unor sisteme adecvate de gestionare pentru protecţia naturii (Axa 4),

susţinută din FDRE.

24

Este de menţionat, totuşi, că subvenţiile pentru păduri sunt acordate în cadrul Politicii Agricole Comune a UE

şi, deci, sunt finanţate pe plan intern conform Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) gestionat de

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR)

Raport final

45

Implementarea unei infrastructuri adecvate pentru prevenirea riscurilor naturale în

zonele cele mai vulnerabile (Axa 5), susţinută din Fondul de Coeziune.

Asistenţă tehnică (Axa 6), susţinută din FDRE.

113. Ca şi în cazul altor ministere analizate, structura de buget actuală constituie un

mijloc adecvat de contabilizare şi respectă, în linii mari, cerinţele legii finanţelor publice.

Cu toate acestea, atât structura bugetului, cât şi sumele sale îi limitează utilitatea ca

instrument de alocare a resurselor strategice, gestionare eficientă, măsurare a performanţelor

şi responsabilităţii. Bugetul este, în primul rând, un buget funcţional, conform cu legislaţia şi

cerinţele de raportare ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP) şi consecvent cu cadrul pe

termen mediu emis de MFP. Cu toate acestea, nu permite o demarcare clară a cheltuielilor

dintre Minister şi unităţile sale subordonate, şi nici o distincţie între sumele bugetate pentru

activităţile curente, plata vechilor datorii sau viitoarele activităţi nesigure. De asemenea, nu

identifică ce departament răspunde de fiecare buget. Utilizarea parametrilor de performanţă

este fundamentală şi orientată mai mult spre rezultate decât spre rezultate strategice. Aşadar,

asigură foarte puţină responsabilitate şi un slab feed-back asupra implementării şi

performanţelor, şi nu oferă structurilor de conducere informaţii suficiente despre aspecte

strategice simple, cum ar fi costurile administrative ale aplicării programelor politice cheie.

114. Cu toate că structura de buget aplicată în întreaga administraţie românească este una

funcţională şi nu o structură de buget pe programe, există o structură de buget pe programe

într-o formă de bază, anexată documentului principal. Aceasta are rolul de a facilita

utilizarea bugetului (anexat) ca o resursă de alocare a finanţărilor strategice. Forma şi execuţia

bugetului pentru Ministerul Mediului şi Pădurilor sunt în prezent structurate în şapte

programe:

Programul privind protecţia mediului, conservarea naturii, biodiversitate, calitatea

aerului, modificarea climei şi programul de gestionare a reziduurilor;

Programul de administrare a resurselor de apă;

Programul privind infrastructura administrării apelor, protecţiei împotriva inundaţiilor

şi siguranţa barajelor, finanţat din Programul Naţional pentru Dezvoltarea

Infrastructurii;

Programul de dezvoltare durabilă a pădurilor;

Programul de administrare a activităţilor meteorologice;

Programul privind construcţia de capacităţi instituţionale pentru Minister;

POS Mediu.

Raport final

46

Tabelul 5.1: Bugetul pe 2010 al MMP pe surse de finanţare

115. Demarcarea programelor în cadrul bugetului Ministerului respectă în mare

structura organizatorică a Ministerului. Aceasta este o observaţie importantă, având în

vedere faptul că acest lucru nu se observă de obicei la nivelul celorlalte ministere, şi se

realizează mai uşor, deoarece Ministerul are trei zone de activitate distincte, ce se pot defini

clar: mediu, ape şi păduri. Structura programelor aplicate în prezent (i) asigură o

responsabilitate mai mare, deoarece permite identificarea parţială a bugetelor pe fiecare

unitate, (ii) promovează monitorizarea financiară şi feed-backul şi (iii) oferă informaţii

bugetare pentru următorul ciclu de buget. Cu toate acestea, mai mult de trei sferturi din

bugetul Ministerului, ce nu este cuprins în programul POS, finanţează un singur program, şi

anume Programul privind protecţia mediului, conservarea naturii, biodiversitate, calitatea

aerului, modificarea climei şi programul de gestionare a reziduurilor şi cuprinde activităţi

efectuate sub îndrumarea diverselor structuri organizatorice.

Ponderea din totalul

Bugetul de stat Finanţat UE bugetului administrat

[milioane RON] [[milioane RON] [%]

TOTAL 1,831,678 5,137,000 100.0%

Resurse UE 5,137,000 73.7% - transferuri FDRE 1,107,000 15.9%

- transferuri FC 4,030,000 57.8%

- transferuri ESF 0 0.0%

- transferuri fond preaderare [PHARE; ISPA] 0 0.0%

- alte transferuri UE [incl. AT sub POS Mediu 0 0.0%

Alocaţia de la bugetul de stat pentru transferuri

finanţate de UE 231,452 3.3%

- transferuri Fonduri Structurale [FDRE; ESF; FC] 24,534 0.4%

- transferuri fond preaderare [PHARE; ISPA] 78,343 1.1%

- alte transferuri UE [incl. AT sub POS Mediu 128,575 1.8%

Alte alocaţii de la bugetul de stat 1,567,932 22.5% - Alte programe/activităţi cu finanţare externă 85,900 1.2%

- Cheltuieli de capital 1,166,079 16.7%

- Cheltuieli recurente 282,208 4.0%

din care: salarii* 132,353 1.9%

- altele 33,745 0.5%

* datele includ numai salariile din MMP şi din instituţiile complet subordonate. Salariile din cadrul instituţiilor parţial subordonate sunt

incluse la cheltuieli recurente

Sursa: Direcţia Buget a MMP

Ministerul Mediului şi Pădurilor

2010

Raport final

47

116. Anexele de buget asigură o primă

formă de măsurare a performanţelor

programelor. Atât programele, cât şi sub-

programele au un set selectiv de indicatori

cheie de performanţă, care pot face

legătura dintre funcţiunile bugetare şi de

administrare a performanţelor în cadrul

Ministerului. Nu este, însă, clar dacă aceşti

indicatori sunt folosiţi într-adevăr în

monitorizarea bugetelor operaţionale, ca

mijloc de stabilire a priorităţilor strategice

sau în justificarea alocărilor bugetare

pentru următoarele cicluri de buget.

117. În final, Ministerul Mediului şi

Pădurilor ar beneficia de trecerea la

abordarea bugetării complete pe

programe. Aceasta, împreună cu un proces

nou de elaborare, ar asigura o utilizare mai

eficientă şi mai strategică a puţinelor resurse existente, prin mărirea alocărilor strategice şi

promovarea descentralizării în luarea deciziilor. De asemenea, ar accentua gradul de

responsabilitate, ar promova monitorizarea financiară şi feed-back-ul şi ar oferi informaţii

bugetare pentru următorul ciclu de buget. Bugetarea pe programe ar permite Ministerului să

armonizeze bugetul în funcţie de priorităţi. Ar defini obiectivele pentru fiecare program, iar

bugetul respectiv ar fi în conformitate cu obiective măsurabile. Astfel s-ar putea lua în

considerare durata implementării unui program şi s-ar defini departamentele şi agenţiile care

să răspundă de implementarea bugetului şi de rezultatele acesteia.

118. Metoda bugetării pe programe ar îmbunătăţi, de asemenea, procesul de elaborare a

bugetului, deoarece s-ar putea identifica mai uşor contrapartidele strategice. În loc să

primească cereri din partea agenţiilor din subordine bazate în primul rând pe nivelurile actuale

de cheltuieli şi să încerce să împartă „echitabil‖ puţinele sale resurse, conducerea Ministerului

şi departamentul său de politici ar stabili direcţiile prioritare clare, anual, în cadrul unui plan

de cheltuieli pe termen mediu ce se actualizează permanent. Aceste direcţii prioritare ar ajuta,

la rândul lor, agenţiile şi direcţiile să propună un buget. Mecanismul de consultare ar trebui,

de asemenea, perfecţionat prin mecanismul de bugetare, astfel încât fiecare unitate să poată

elabora propriul buget pentru care să fie răspunzătoare. Un comitet de lucru al conducerii

Ministerului va lua, apoi, deciziile bugetare finale.

119. Chiar şi acum, elaborarea şi planificarea strategică a bugetului şi supravegherea

bugetului strategic de către conducerea superioară pare a fi mai eficientă decât în cadrul

multor alte ministere. Conform rapoartelor, conducerea, până la nivelurile cele mai de sus

ale conducerii politice ale Ministerului, acordă o mare importanţă prioritizării resurselor

strategice. Deşi afectată de restricţiile aplicabile tuturor structurilor guvernamentale în ceea

Caseta 4.1: Un exemplu al bugetării programelor pe

baza performanţelor: Slovacia.

Toate liniile de buget din ministerele Slovaciei subliniază

indicatorii de performanţă (majoritatea calitativi). Se

monitorizează foarte atent îndeplinirea obiectivelor.

Analizele efectuate semestrial evaluează progresul realizat

în îndeplinirea obiectivelor. Activităţile care riscă să nu

poată fi realizate sunt plasate sub o atentă monitorizare şi

supraveghere din partea conducerii. Există un sistem de

sancţiuni în caz de nerealizare a poziţiilor bugetare, care

se aplică şi instituţiilor subordonate sau asociate ce

primesc ajutor de la buget. Agenţiile şi instituţiile

susţinute din buget riscă să fie obligate să returneze

sumele primite de la buget în cazul nerealizării

obiectivelor stabilite în contractele încheiate, în funcţie de

performanţe; în cazul nerealizărilor repetate, acestea riscă

suspendarea ajutoarelor de la buget. În general,

implementarea strictă a bugetării programelor în

funcţie de contracte pe baza performanţelor a

contribuit în mod semnificativ la calitatea

monitorizării şi gestionării capitolelor din buget.

Sursa: Analiza cheltuielilor publice ale Slovaciei în anul

2008, Banca Mondială

Raport final

48

ce priveşte flexibilitatea în elaborarea

bugetului, este accentuată formularea

bugetului numai pentru un număr limitat de

unităţi (în special pentru unităţile de suport

administrativ). Pentru celelalte unităţi şi

programe, alocările sunt realizate ca o

funcţie a priorităţilor politice şi faze ale

progresului în implementarea respectivului

program. Decizia finală în ceea ce priveşte

alocările din buget este luată de Ministru pe

baza propunerilor făcute de Direcţia

Generală Economică Financiară în urma

consultărilor purtate cu toate departamentele

tehnice şi agenţiile subordonate sau

coordonate. Deciziile Ministrului şi cele ale

DG sunt bazate, în principal, pe strategia

multianuală a Ministerului.

120. Execuţia bugetului în special

pentru mandatele finanţate din bugetul de

stat este atent monitorizată de Direcţia

Generală Economică Financiară şi sunt

prezentate în mod regulat (săptămânal)

rapoarte către conducătorii de nivel superior

şi operaţional din întregul minister. Direcţia

Generală monitorizează modul de respectare a bugetului şi a planurilor de achiziţii pentru a se

evita devieri semnificative de la planurile bugetare. Ca parte a analizelor sale regulate privind

cheltuielile, se pare că Ministerul a controlat execuţia bugetului şi utilizarea strategică a

puţinelor sale resurse într-un mod cât mai reuşit. Diversele unităţi de cheltuieli

monitorizează propriile bugete, iar Direcţiile Generale tehnice sunt informate în mod

regulat despre rezultatele absorbţiei de fonduri. Deşi monitorizarea pare adecvată şi bine

orientată, discuţiile au relevat posibilitatea unor îmbunătăţiri în ceea ce priveşte formatul

rapoartelor, prezentarea şi clasificările datelor.

121. Se pare că limitele cheltuielilor trimestriale nu reprezintă o restricţie importantă

în execuţia bugetului, iar Direcţia Generală Economică Financiară atribuie acest lucru unui

proces meticulos de planificare strategică în avans în timpul elaborării bugetului. Spre

deosebire de alte ministere (cum ar fi, de exemplu, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale unde plăţile în sprijinul fermierilor sunt efectuate conform unei programări sub

mandatul Comisiei Europene) diferenţele trimestriale nu duc la penalităţi financiare din partea

Comisiei Europene. De asemenea, alocările trimestriale din anul 2011 au dovedit o

îmbunătăţire semnificativă a modului în care Ministerul Finanţelor Publice echilibrează

Figura x.x: Limitele de cheltuieli trimestriale,

2010 şi 2011

Sursa: MMP

0

200

400

600

Q1 Q2 Q3 Q4

mill

ion

RO

N

2010 Quarterly Ceilings

Amounts requested by MoEF

Amounts allocated by MoPF

0

200

400

600

800

Q1 Q2 Q3 Q4

mill

ion

RO

N

2011 Quarterly Ceilings

Amounts requested by MoEF

Amounts allocated by MoPF

Raport final

49

alocarea trimestrială a resurselor cu nevoile financiare efective ale Ministerului Mediului şi

Pădurilor.

122. În general, Direcţia Generală Economică Financiară pare să realizeze funcţiunile de

supraveghere şi monitorizare generală într-un mod eficient. Totuşi, deşi într-o manieră mai

puţin pronunţată decât în alte ministere, gestionarea bugetului urmează încă o abordare

bipolară între programele finanţate de UE şi cele naţionale. Singurele programe pentru

care este consolidată informarea privind planificarea sunt programele finanţate de UE, în

principal din două motive: (i) cheltuielile de bază din cadrul Fondurilor europene sunt

executate prin două organe subordonate şi (ii) arhitectura financiară ce stă la baza acestor

programe este supusă unor reglementări financiare mai clare şi unor programe multianuale

convenite cu Comisia Europeană.

123. Cele două constrângeri cu care se confruntă Direcţia Generală Economică

Financiară sunt lipsa de personal şi capacităţile limitate de administrare financiară a

beneficiarilor locali. În primul rând, se pare că reducerile de personal de la mijlocul anului

2010 au condus la apariţia unei lipse acute de personal în cadrul DG, care are un deficit de

personal de aproximativ 20 de persoane. Deşi lipsa de personal nu a condus încă la scăderea

calităţii activităţii sau la creşterea duratei de muncă, nu se ştie cât se va mai rezista cu acest

nivel al lipsei de personal. În al doilea rând, se constată că abilităţile de administrare

financiară şi de proiect ale beneficiarilor locali pun unele restricţii în capacitatea DG de a

proiecta şi gestiona mai bine alocările trimestriale şi anuale de buget.

123. Alte provocări în elaborarea şi execuţia bugetului sunt clar trans-sectoriale în

mod natural şi vor avea nevoie de modificarea unor legi sau reglementări. Totuşi, Ministerul

ar putea să-şi construiască o serie de instrumente interne de administrare a bugetului în cadrul

legal existent. Decât să aştepte modificările legii finanţelor publice, Ministerul poate începe

dezvoltarea unui instrument intern de bugetare a programelor, care ar facilita elaborarea

bugetelor strategice, monitorizarea şi responsabilitatea faţă de obiectivele programelor. În loc

să construiască un buget pe programe pe baza bugetului funcţional oficial, Ministerul ar putea

să iniţieze un proces de bugetare pe programe care să constituie după aceea baza bugetului

funcţional al MFP. Un asemenea buget ar include priorităţile strategice ale Ministerului,

indicatorii rezultaţi, bugetul detaliat şi numărul de personal, şi ar identifica departamentul care

răspunde de implementare. Acesta ar permite actualizări clare şi regulate nu numai în ceea ce

priveşte indicatorii sectoriali, ci şi performanțele procesului.

125. Funcţiunile legate de buget ale MMP beneficiază de un stil complex şi practic de

administrare şi de o perfecţionare procedurală continuă. Personalul MMP raportează

următorii factori cheie pentru administrarea bugetului de stat de către Minister:

Administrarea puternică, atentă, angajată, implicată şi plină de înţelegere din partea

conducerii superioare;

Politica uşilor deschise din partea unităţilor/oficialităţilor cheie însărcinaţi cu luarea

deciziilor strategice legate de buget;

Raport final

50

Monitorizare atentă (―abordare agresivă a monitorizării‖) astfel încât rapoartele să fie

de mare acurateţe şi prezentate la timp;

Consecvenţă (în timp şi conţinut) a instrucţiunilor primite de la conducerea superioară.

5.1.2 Planificarea financiară şi eliberarea de fonduri în timpul anului

Procedura de alocare

126. După aprobarea legii bugetului anual, principalii ordonatori elaborează planuri

trimestriale de implementare a bugetului care sunt revizuite de DGEF şi aprobate de Ministrul

MMP. Dintre principalii ordonatori fac parte preşedinţii agenţiilor subordonate, conducătorii

altor autorităţi publice şi agenţii specializate şi şefi ai unor entităţi publice autonome şi

întreprinderi de stat. După aprobarea planurilor trimestriale de implementare a bugetului,

principalii ordonatori distribuie creditele bugetare aprobate pentru propriul buget şi pentru

entităţile sau unităţile publice subordonate, ai căror directori sunt ordonatori secundari sau

terţi. Apoi, ordonatorii secundari distribuie creditele bugetare aprobate pentru propriul buget

şi pentru ordonatorii terţi subordonaţi.

127. Pentru a asigura o prudentă execuţie de buget, ordonatorii principali trebuie să aloce în

planul lor de implementare a bugetului 10% din finanţarea aprobată drept rezerve, cu excepţia

cheltuielilor de personal şi a fondurilor legate de obligaţiile externe, care sunt distribuite în

totalitate. Aceste rezerve sunt distribuite în cea de-a doua jumătate a anului.

Eliberările de numerar

128. Numerarul este eliberat prin deschidere de credit lunară. Ordonatorii principalii

prezintă în fiecare lună DGEF mai multe solicitări de eliberări de numerar, care trebuie să

respecte limita trimestrială de cheltuieli. Aceste solicitări sunt însoţite de o notă în care sunt

descrise operaţiunile ce urmează a fi finanţate. După revizuirea acestor solicitări, deschiderile

de credit sunt aprobate şi, astfel, numerarul este pus la dispoziţia ordonatorilor principali.

Aceste deschideri de credit sunt înregistrate în sistemul de plăţi al Trezoreriei. Apoi,

eliberările autorizate de numerar sunt distribuite în cascadă către unităţile principale.

129. DGEF exercită un control atent asupra eliberărilor de credite, prin combinaţia dintre

limitele trimestriale de numerar şi deschiderea trimestrială de credit. Asemenea controale pot

ajuta la ţinerea sub control a numerarului, când bugetul nu se bazează pe estimări realiste ale

veniturilor. Cu toate acestea, acest proces ia mult timp şi implică un mare număr de verificări.

Procesul afectează în mod negativ gestionarea cheltuielilor la cel mai de jos nivel

administrativ dacă distribuţia deschiderilor de credit în cadrul MMP este aprobată cu

întârziere. De asemenea, există riscul generării unor arierate în cazul în care eliberările de

numerar nu iau în considerare schema de plată a angajamentelor existente, sau dacă eliberările

de numerar sunt limitate din cauza limitării fondurilor generale.

Raport final

51

5.1.3 Procesarea plăţilor

130. Există un sistem eficient de Cont Unic de Trezorerie. Toate tranzacţiile în numerar

sunt canalizate prin contul de Trezorerie de la banca centrală, exceptând tranzacţiile în valută

care sunt procesate de băncile comerciale. Conturile MMP şi ale entităţilor subordonate sunt

la Trezorerie. Plăţile sunt efectuate în aceste conturi prin sistemul informatic al Trezoreriei,

în general în decursul unei zile. Entităţile subordonate nu beneficiază de un sistem eficient de

monitorizare prin care să vadă că fondurile le-au fost puse la dispoziţie şi ele trebuie să se

bazeze pe desele verificări neoficiale pe care le fac prin convorbirile telefonice purtate cu

personalul financiar al MMP şi al Trezoreriei pentru a afla dacă fondurile au fost eliberate.

131. Ordonatorii trebuie să prezinte ordinele de plată (ordonanţarea) la sucursalele

Trezoreriei. Această procedură, deşi impusă de Legea Finanţelor Publice (500/2002), este

greoaie, consumă mult timp şi implică o cantitate mare de hârtii şi semnături. Până în prezent,

problemele legate de autorizarea legală a semnăturii electronice împiedică transmiterea

automată a ordinelor de plată de la ordonatori la sucursalele Trezoreriei. La sucursalele

Trezoreriei ordinele de plată sunt în general scanate (un ordin de plată include un cod de bare)

sau procesate manual pentru a fi înregistrate în baza de date a Trezoreriei.

5.1.4 Contabilizarea şi raportarea

132. Ordonatorii principali, secundari şi terţi pentru bugetul de stat şi alte entităţi

guvernamentale ţin contabilitatea folosind metoda de contabilitate cumulativă (de ex. iau în

calcul deprecierea mijloacelor fixe). Există un plan de conturi unificat pentru unităţile

guvernamentale centrale şi locale. Guvernul deja a implementat, din 2003 în 2010, 18

standarde de contabilitate cumulativă din cadrul Standardelor Internaţionale de Contabilitate

pentru Sectorul Public (IPSAS) (dintr-un total de 31 de standarde în prezent). Consolidarea

implementării acestor standarde şi implementarea în continuare a altor standarde IPSAS va

necesita instruire şi supraveghere atentă. Aceste aspecte sunt abordate separat de Bancă,

printr-o asistenţă tehnică de la Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

133. MMP şi principalii ordonatori pregătesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, care

includ:

Un raport asupra execuţiei de buget care indică: (i) autorizarea angajamentului; (ii)

creditul bugetar de plată iniţial; (iii) creditul bugetar revizuit; (iv) angajamentele

bugetare (rezervarea creditului bugetar pentru a fi utilizat într-un anumit scop); (v)

angajamentele juridice; (vi) plăţile; (vii) cheltuielile verificate inclusiv cheltuielile

neplătite; (viii) rapoarte lunare privind cheltuielile cu salarii.

O balanţă cuprinzând activele şi pasivele.

134. MMP consolidează aceste situaţii financiare şi apoi ele sunt centralizate de Direcţia

Generală de Metodologie Contabilă pentru Instituţiile Publice (DGMCIP) din cadrul MFP,

printr-un software dedicat. Rapoartele trimestriale sunt transmise la DGMCIP în termen de 45

Raport final

52

până la 60 de zile de la sfârşitul trimestrului analizat. În paralel, Sistemul Informatic al

Trezoreriei poate produce rapoarte de execuţie bugetară pe bază de numerar, aproape în timp

real.

135. Perioada de timp în care se pot obţine date despre angajament este destul de mare.

Angajamentele făcute în prima lună a unui trimestru sunt raportate abia la 3,5 până la 4 luni

după încheierea lunii respective. Această situaţie prezintă următoarele probleme:

Uneori, fondurile alocate deja angajate sunt tăiate în timpul reviziilor bugetare din

cauza acestor deficienţe de raportare a angajamentelor. Acest lucru poate conduce la

generarea de arierate.

Raportarea angajamentelor la timp împreună cu sancţiuni pentru supra-angajamente

sau angajamente extra-bugetare va contribui la o mai bună disciplină fiscală.

Planificarea mai eficientă a numerarului ar necesita o perioadă mai scurtă de raportare

pentru angajamente şi de raportare a schemei de plăţi asociate respectivelor

angajamente.

Sistemele software financiare ale MMP sunt concentrate în principal pe contabilizare

şi raportare, dar chiar şi aceste procese se bazează destul de mult pe intervenţiile

manuale. Transferul de date de la aplicaţia MMP în formatul impus de DGMCIP din

cadrul MFP se face manual, pe baza balanţei de verificare a MMP, durează destul de

mult timp şi este predispus erorilor.

136. În plus, pentru moment, nu există o procedură sistematică pentru a face o comparaţie

între plăţile pentru cheltuieli prezentate în raportul de execuţie a bugetului a unui ordonator

secundar sau terţ şi operaţiunile plată înregistrate în Sistemul Trezoreriei.

5.1.5 Sistemele de contabilitate şi raportare financiară

137. MMP utilizează câteva aplicaţii software pentru scopurile sale de administrare

financiară. Principalul sistem este software-ul de administrare financiară Prosoft dezvoltat de

o firmă românească, Prosys, care include câteva module standard, şi anume contabilitate,

contracte, mijloace fixe, inventare şi altele. Cu toate acestea, software-ul este utilizat numai la

sediul central al MMP şi în alte câteva entităţi, dar nu la nivel naţional, în întreaga structură a

sectorului de mediu şi păduri. Acest software nu include funcţiuni cum ar fi statul de plată,

care a fost externalizat către o firmă privată din anul 2011. Excel este, de asemenea, utilizat pe

larg pentru raportare şi analiza datelor. Au fost raportate o serie de probleme privind

hardware, inclusiv unele căderi ale reţelei şi serverului, în special în perioadele foarte

aglomerate, de raportare trimestrială. Întreruperile de electricitate sunt destul de frecvente pe

timpul verii, din cauza capacităţii limitate a circuitelor electrice şi utilizării aparatelor de aer

condiţionat, ceea ce a crescut numărul întreruperilor şi întârzierilor funcţiunilor de

administrare financiară.

Raport final

53

138. DGEF şi-a exprimat interesul de a lua în considerare extinderea sistemului

pentru a avea un sistem informatic de management financiar complet integrat (IFMIS).

MMP ar beneficia din plin de dezvoltarea şi implementarea unui IFMIS modern, cu toate

funcţiunile sale, şi anume planificarea achiziţiilor, bugetarea programelor, plăţi, venituri

proprii, contabilitate, raportare, mijloace fixe, stocuri şi inventare, salarii, etc. În plus,

transferul de date de la software-ul de contabilitate al MMP în formatul impus de Direcţia

Generală de Metodologie Contabilă pentru Instituţiile Publice (DGMCIP) din cadrul MFP se

face manual, pe baza balanţei de verificare a MMP, fiind astfel predispusă erorilor. De

asemenea, datele referitoare la angajamente se obţin cu destul efort şi nu sunt actualizate,

fiind de puţin folos managementului MMP.

5.1.6 Controalele financiare ale execuţiei bugetului

139. Legea nr. 500 a finanţelor publice defineşte patru stadii ale execuţiei bugetului

(normele ALOP - angajament, verificare, ordin de plată şi plată) şi subliniază principiul

separării atribuţiilor. Există câteva proceduri de control interne, scrise, ale MMP, totuşi, unele

trebuie să fie individualizate conform activităţilor specifice ale MMP. DGEF intenţionează să

actualizeze şi să finalizeze elaborarea tuturor procedurilor de control interne până pe data de

30 iunie 2011. Sistemul de controale financiare preventive (ex-ante) efectuate în cadrul MMP

este după cum urmează:

controlorii financiari interni care efectuează controlul financiar ex-ante al tuturor

tranzacţiilor de cheltuieli (angajamente, deschidere de numerar şi ordin de plată –

ordonanțare); acestea sunt reglementate de propriile norme de control financiar

preventiv;

MMP este supus controlorilor financiari ai MFP „delegaţi‖, care fac parte din

personalul Unităţii de Armonizare Centrală (UAC) pentru Management Financiar şi

Control din cadrul MFP. Aceştia efectuează controale financiare asupra tranzacţiilor

de peste o anumită sumă, în general în jur de 25 000 RON. Aceste tranzacţii sunt

supuse unui sistem de „viză dublă‖, care cuprinde atât viza propriului controlor

financiar intern „preventiv‖, cât şi viza controlorului financiar „delegat‖ de MFP.

140. Sistemul de „viză dublă‖ creşte volumul de documente şi riscurile de a da impresia

ministerelor că ele sunt absolvite de responsabilitate, tranzacţiile lor fiind verificate ex-ante de

un controlor al MFP. MFP intenţionează să retragă aceste controale financiare delegate de la

ministere până în decembrie 2012. După această dată, numai controlorii financiari care

raportează ministerelor vor mai efectua controale preventive. Această măsură oportună ar

putea necesita şi alte măsuri pentru a întări controlul intern în cadrul ministerelor. Ministerele

pregătesc un program de lucru în acest scop. UAC pentru Management Financiar şi Control

din cadrul MFP va trebui să analizeze şi să monitorizeze aceste programe de lucru. Din martie

2011, MMP este încă printre ministerele supuse vizei controlorului financiar delegat de MFP.

Raport final

54

5.1.7 Auditul intern

141. Structura de audit intern din cadrul MMP este înfiinţată în conformitate cu Legea

privind Auditul Intern Public (672/2002). Această structură de audit intern este monitorizată

de UAC pentru audit intern din cadrul MFP, care analizează planul şi metodologia de audit

intern, efectuează acţiuni de instruire şi participă la auditurile sectoriale ce implică mai multe

ministere.

142. Departamentul de audit intern din cadrul MMP se confruntă cu aspecte generice

pentru întreaga ţară, şi anume vizibilitatea redusă a auditului intern (organizat ca un

departament în loc ca o direcţie); misiuni excesive de audit intern ad-hoc, care afectează

eficienţa unei strategii de audit intern pe baza riscurilor şi a planului de lucru anual; cu

personal mult sub necesităţi; bugete reduse de instruire, ceea ce împiedică asigurarea unei

dezvoltări profesionale adecvate continue; insuficient echipament disponibil (niciun laptop);

timp îndelungat necesar pentru implementarea recomandărilor în urma constatărilor auditului

intern; interes relativ redus din partea managementului MMP faţă de constatările auditului

intern cu privire la îmbunătăţirea şi optimizarea proceselor şi procedurilor.

5.2 Achiziţii25

143. Procedurile româneşti de achiziţii publice (AP) sunt guvernate de reglementările

emise prin respectarea „noilor‖ directive UE. OUG nr. 34/2006 privind acordarea de contracte

de achiziţii publice, contracte de concesiune pentru lucrări publice şi contracte de concesiune

de servicii, modificată şi completată (Legea Achiziţiilor Publice (LAP)) sunt obligatorii

pentru toate achiziţiile (bunuri, servicii si lucrări) efectuate de autorităţile contractante din

sectorul public sau clasic şi din sectorul de utilităţi. Procesul de acordare a unui contract de

achiziţii publice, ca în toate ţările UE, este supus principiilor de nediscriminare, tratament

egal, recunoaştere mutuală, transparenţă, proporționalitate, utilizare eficientă a fondurilor

publice şi asumarea responsabilităţii (Anexa E prezintă mai multe detalii).

5.2.1 Constrângeri/provocări pentru un proces de achiziţionare eficient

144. Punctele slabe ale sistemului de achiziţii din punct de vedere general sunt date de

lipsa abilităţilor sau experienţei în gestionarea procesului ca întreg. Există o tendinţă

generală printre factorii de decizie de a nu încuraja colaborarea dintre personalul de achiziţii

şi cel tehnic şi de a considera, pe de o parte, că personalul tehnic nu trebuie să aibă cunoştinţe

cu privire la achiziţii şi, pe de altă parte, că personalul de achiziţii nu trebuie să înţeleagă

aspectele tehnice sau natura achiziţiilor. Aceste neînţelegeri dau naştere la breşe, întreruperi şi

afectează rezultatul procesului de achiziţii în întregul ciclu al proiectului. Pe lângă aspectele

25

În timpul fazei iniţiale a analizei, achiziţiile au apărut ca o constrângere esenţială în absorbţia fondurilor UE, şi

de aceea s-a convenit efectuarea unei evaluări a achiziţiilor împreună cu analiza Dezvoltării Regionale; prin

urmare, cele două FR au aceeaşi evaluare a achiziţiilor, dar cu recomandări diferite.

Raport final

55

legate de claritatea responsabilităţii instituţionale şi de slaba colaborare, problemele cele mai

obişnuite care apar în procesul de achiziţii sunt identificate în tabelul de mai jos (Tabelul 5.2).

145. Calitatea slabă a specificaţiilor tehnice se reflectă în mod direct în contractele de

lucrări şi este rezultatul: (i) unei proceduri de achiziţii anterioare, cu cerinţe şi clauze

contractuale generale neadecvate, sau (ii) al unei lipse de verificare din partea unui specialist

independent. În practică, autorităţile contractante nu doresc să contracteze un consultant

independent pentru verificări (―verificator‖), şi ajung să solicite contractorului să

utilizeze/procure verificatorul personal.

146. Calcularea greşită a valorii estimate a contractului este un alt aspect important care

afectează întregul proces şi este rezultatul: (i) unei lipse de experiență în planificarea unui

proiect, sau (ii) unei proceduri de achiziţii anterioare, cu cerinţe şi clauze contractuale

generale neadecvate, când consultantul a fost ales pe baza criteriului celui mai mic preţ.

Tabelul 5.2 – Aspecte ale procesului de achiziţii publice

Stadiu Activitate Aspecte

Înainte de

competiţie

Pregătirea

documentelor

tehnice

Calitate slabă a specificaţiilor tehnice

Calcularea greşită a valorii estimate a contractului

Cerinţe de calificare disproporţionate

Factori de acordare irelevanţi sau necorespunzători

Pregătirea

documentaţiei de

licitaţie

Calitate slabă a documentelor de ofertare

Modificarea principalelor prevederi ale documentelor de

ofertare după ce s-a publicat notificarea de contractare

Numirea unor membri în comitetul de evaluare fără cunoştinţe

privind regulile achiziţiilor publice sau obiectul contractului

În timpul

competiţiei

Perioada de

evaluare

Verificare slabă a cerinţelor de calificare

Evaluare superficială a propunerilor tehnice şi financiare

Motive necorespunzătoare în stabilirea ofertelor inacceptabile,

defecte sau admisibile

Aplicare greşită a criteriului de selecţie

După competiţie

Perioada post-

acordare

Primirea unui mare număr de reclamaţii

Abordare neunitară în rezolvarea reclamaţiilor

Suspendarea contractului prin contestarea deciziei CNSC în

justiţie

Calitate necorespunzătoare a lucrărilor/serviciilor

Raport final

56

147. Cerinţele disproporţionate de calificare sunt un rezultat al prevederilor Legii AP

(LAP). Pe baza principiului proporţionalităţii şi pentru a evita limitarea concurenţei, LAP

impune limite de stabilire a cerinţelor de calificare a documentaţiei de licitaţie care ar putea

afecta rezultatul procedurii de achiziţii prin selectarea unui operator economic cu mai puţină

experienţă în implementarea unui contract de achiziţii publice.

148. Factorii irelevanţi sau necorespunzători de acordare sunt rezultatul unui număr de

factori, printre care (i) specificaţii tehnice necorespunzătoare, (ii) lipsa capacităţii de a face

diferenţa între cerinţele tehnice minime şi cele optime, (iii) lipsa de indicaţii privind stabilirea

factorilor de acordare, sau (iv) teama de organele de control.

149. Calitatea slabă a documentelor de ofertare este rezultatul lipsei procedurilor standard

de ofertare şi a documentelor de licitaţie aplicabile la nivel naţional pentru achiziţionarea de

lucrări, bunuri şi servicii de consultanţă, care ar include o descriere a procesului de achiziţii,

conţinutul standard al ofertelor şi contractele standard.

150. Modificarea principalelor prevederi din documentele de ofertare după ce notificarea

de contract este publicată reprezintă o practică ce derivă dintr-unul sau două motive (sau

ambele): (i) răspunsul primit la clarificări şi nevoia de evita posibile reclamaţii; şi (ii) calitatea

slabă a documentelor de ofertare.

151. Situaţia în care membrii comitetului de evaluare nu posedă cunoştinţe privind

regulile achiziţiilor publice sau obiectul contractului este rezultatul modificărilor de personal,

ceea ce conduce la pierderea angajaţilor experimentaţi şi instruiţi, care nici nu doresc să îşi

asume riscuri.

152. Problemele care apar în perioada de evaluare sunt rezultatul scurtei perioade

prevăzute în LAP pentru evaluare, combinate cu numeroşii factori din perioada de pregătire a

ofertei (descrise mai sus). În multe cazuri, utilizarea unei licitaţii electronice pentru acordarea

unui contract rezultă într-un preţ ofertat care s-ar putea să nu acopere toate obligaţiile

contractuale deoarece contractorii câştigători se bazează pe faptul că specificaţiile tehnice nu

sunt comprehensive şi că, pe durata execuţiei contractului, ei pot solicita creşterea preţului.

153. Problemele care apar în perioada de după acordare rezultă din nemulţumirile

operatorilor economici (ofertanţii) care depun reclamaţii la CNSC în speranţa că vor

influenţa/modifica rezultatul procesului de achiziţii; şi/sau negociază cu câştigătorul pentru a-

şi asigura o parte din contract. Alte probleme din perioada de după acordare sunt legate de

calitatea lucrărilor şi serviciilor, precum şi de conflictele dintre contractor sau consultant şi

autoritatea de contractare ce apar datorită implicaţiilor de cost în momentul completării sau

îmbunătăţirii articolelor ce lipsesc din specificaţiile tehnice.

154. Eficientizarea achiziţiilor este crucială nu numai din punctul de vedere al absorbţiei

fondurilor UE, ci şi pentru programele de investiţii finanţate de stat. Problemele sunt corect

identificate şi se învârt în jurul mai multor aspecte, care – luate câte unul – par că se pot

Raport final

57

rezolva, dar luate împreună constituie o adevărată provocare. Aceste aspecte sunt legate de

nevoia de uniformitate, fluxul de informaţii, claritatea activităţilor şi responsabilităţilor,

utilizarea indicaţiilor, documente standard de licitaţie şi un mai bun control al calităţii

proiectelor şi specificaţiilor tehnice. Toate acestea sunt reliefate şi consolidate de factorii

comportamentali şi stimulentele din interiorul sistemului, care nu vor fi uşor de rezolvat

dintr-o dată.

5.2.2 Recomandări pentru îmbunătăţirea procesului de achiziţii

155. Pentru îmbunătăţirea şi accelerarea procesului de achiziţii de la nivelul MMP (care

trebuie să se ocupe de un număr foarte mare de proiecte) au fost identificate mai multe

măsuri pe termen scurt şi mediu. Aceste măsuri au în vedere constatările specifice ale

evaluării desfăşurate la AM-POS Mediu şi ANAR, din moment ce cele două instituţii

desfăşoară activităţi de achiziţii similare şi, prin urmare, recomandările le sunt aplicabile

amândurora.

1) Pe termen scurt (6 luni sau mai puţin):

a) Instituiţi un cadru de acţiune pentru fiecare program de dezvoltare, cu definirea

fluxului de informaţii, a activităţilor şi a răspunderilor, precum şi o procedură

internă, începând cu aprobarea proiectului, prin intermediul strategiei de achiziţii şi

proceduri pentru contractarea implementării.

b) Elaboraţi linii directoare cu privire la:

I. Redactarea şi verificarea specificaţiilor tehnice;

II. Selecţia procedurii de achiziţii aplicabile;

III. Alegerea tipului adecvat de contract aplicabil; şi

IV. Definirea criteriilor de calificare şi a criteriilor de atribuire aplicabile

pentru diferitele tipuri de proiecte.

c) Elaboraţi documente standard de licitaţie pentru fiecare procedură de achiziţii,

inclusiv contracte standard pentru lucrări, bunuri şi servicii de consultanţă (servicii

intelectuale pentru proiectare, asistenţă tehnică, etc.).

2) Pe termen mediu (6 -18 luni):

a) Organizaţi o echipă de servicii de consiliere la nivel de MMP (de tip „help desk‖)

care să fie alcătuită din persoane cu cunoştinţe solide cu privire la procedurile şi

contractele de achiziţii pentru fiecare tip de sarcină care urmează să fie achiziţionată;

echipa va furniza sprijin beneficiarilor finanţării de la MMP pentru implementarea

de proceduri şi contracte standard. Un astfel de aranjament funcţionează deja în

cazul ANAR, unde biroul central furnizează consiliere direcţiilor de bazine

hidrografice. Deşi necesară pentru beneficiarii finanţării de la MMP, va fi dificil

să fie implementată pentru POS Mediu, deoarece CE şi-a exprimat avizul negativ

în sensul acceptării acesteia, iar DG Achiziţii a MMP are extrem de puţină

experienţă pe achiziţia de lucrări sau servicii de consultanţă. Prin urmare, e

posibil ca pentru acest serviciu să trebuiască să fie angajat personal atras din

exterior.

Raport final

58

b) Furnizaţi sprijin pentru beneficiari în sensul consolidării capacităţii de achiziţii prin

intermediul atelierelor şi al programelor de formare organizate şi furnizate de echipa

serviciului de consiliere pentru personalul beneficiar însărcinat cu achiziţiile şi

managementul contractelor (personal tehnic şi de achiziţii). Acelaşi comentariu şi

aceleaşi preocupări ca mai sus.

c) Consolidaţi controlul de calitate al proiectelor şi al specificaţiilor tehnice la nivel de

minister, ANAR, beneficiar pentru a evita deficienţele ulterioare în implementarea

contractelor prin intermediul cursurilor comprimate de formare pentru beneficiarii

cu experienţă sau capacitate tehnică scăzută.

d) Consolidaţi capacitatea comitetelor de evaluare în sensul de a desfăşura evaluarea

ofertelor/ licitaţiilor de calitate şi la timp, prin intermediul cursurilor comprimate de

formare organizate înainte de data admiterii ofertelor şi finalizate cu certificarea

cunoştinţelor cu privire la evaluarea ofertelor.

e) Elaboraţi liste de verificare cu privire la activităţile care trebuie finalizate pe durata

implementării oricărui contract pentru a accelera rambursare, şi, implicit, fluxul

fondurilor.

5.3 Resursele Umane (RU)

5.3.1 Strategia de RU

156. Evaluarea managementului resurselor umane de la nivelul sectorului a fost

efectuată prin concentrarea pe trei aspecte importante inter-dependente: (a) dacă MMP

are o strategie de RU şi cum se leagă strategia de priorităţile generale ale sectorului; (b) dacă

sistemul de management al performanţelor RU este instituit; şi (c) ce învăţăminte ar putea fi

trase de pe urma impactului situaţiei fiscale restrânse care a condus la reducerea personalului,

blocarea angajărilor şi reducerea salariilor.

157. Managementul Resurselor Umane din cadrul MMP este sarcina Direcţiei de RU,

care este lipsită de personal şi dotată rudimentar în termeni de instrumente moderne de

management al cadrelor şi al randamentului şi de sisteme de IT. Direcţia de RU

gestionează direct resursele umanede la nivelul MMP şi coordonează unităţile de RU din

cadrul instituţiilor subordonate. În mod similar cu sectorul ca întreg, nu există nici un

document la nivel de MMP sau la nivelul oricăreia dintre instituţiile de implementare care să

prevadă o strategie de RU care să susţină priorităţile din sector. Dintre aspectele acoperite de

funcţia de RU în organizaţiile moderne26

, cum ar fi plata, angajarea, managementul

performanţelor, dezvoltarea organizaţiei, siguranţă, bunăstare, avantaje, motivarea

angajaţilor, comunicare, administrare şi formare profesională etc., Direcţia de RU se

26

Ghidul Managerului privind RU: Angajare, Concediere, Evaluările Rezultatelor, Documentaţie, Avantaje şi

Tot Ce Altceva Mai Trebuie Să Ştii (Max Muller, 2009)

Raport final

59

concentrează în special pe recrutare şi pe plată, pentru care există proceduri detaliate şi

rigide28

.

158. Direcţia de RU continuă să se concentreze în principal pe personalul tradiţional,

administrare şi roluri tranzacţionale, şi nu există nici un sistem de management al

performanţelor pentru a susţine obiectivele strategice şi pentru a permite recunoaşterea şi

aprecierea contribuţiilor personalului, cuantificate final în termeni de valoare adăugată pentru

sector. În mijlocul crizei economice (2009-2010), sectorul s-a regăsit în mijlocul unei crize

majore stimulate de politicile guvernamentale care au condus la reduceri de salarii, blocarea

angajărilor şi chiar suspendarea a sute de funcţii. Rolul Direcţiei de RU a fost să „gestioneze

criza‖ şi să se ocupe de repercusiunile zilnice asupra moralului personalului, modificărilor de

contracte, numirilor temporare etc.

159. Combinaţia dintre absenţa unei strategii privind resursele umane, celelalte

deficienţe ale sistemului (de exemplu, achiziţiile) şi factorii externi apăruţi în urma

schimbărilor de la nivelul politicilor guvernamentale ar putea fi foarte costisitoare

pentru România. Trei priorităţi de politici ale guvernului sunt subminate, în prezent, de

lipsa personalului adecvat şi a stimulentelor pentru a continua să le fie menţinută

productivitatea şi pentru a scădea fluctuaţia de personal. Acestea sunt (a) absorbţia fondurilor

UE, (b) implementarea prevederilor CE privind schimbarea climatică şi pachetul privind

energia şi (c) finalizarea reţelei naţionale Natura 2000 şi redactarea planurilor de

management al siturilor.

5.3.2 Aspecte esenţiale şi provocări pentru sistemul actual de management al RU

160. În plus faţă de lipsa unei strategii reale de management al resurselor umane, sectorul

se mai confruntă actual şi cu o serie de provocări, inclusiv:

1. Numărul scăzut de personal activ, prin comparaţie cu numărul de posturi din

organigrama MMP (din cele 747 de posturi aprobate, doar 535 personal activ – Figura

5.1). Unele dintre Direcţiile Generale/ Direcţii (de exemplu: IT, Financiar şi

Economic, Juridic, Comunicare) operează cu mai puţin de 50 % din capacitatea de

personal; Direcţia de Afaceri Europene şi Direcţia Generală de Investiţii operează la o

capacitate de 50%; iar Direcţia AM POS-Mediu, Schimbare Climatică şi Dezvoltare

Durabilă, Direcţia Biodiversitate şi Departamentul de RU operează toate cu un număr

mai mic de personal faţă de schemă;

2. Deşi există anumite stimulente şi alocaţii financiare limitate în principal în cadrul

ANPM, ANAR, şi Romsilva, toate legate de strângerea diferitelor taxe şi amenzi, nu

există un sistem clar, unitar şi nici previzibilitate în sensul distribuirii acestor

stimulente financiare. Personalul din MMP este evaluat în fiecare an conform DG

611/2008 privind aprobarea normelor pentru organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici, modificată și completată, conform obiectivelor stabilite potrivit

indicatorilor de performață. Pentru recunoașterea meritelor și motivarea personalului

din MMP, în decembrie 2010 și iunie 2011 s-au acordat promovări.

3. Deşi ocuparea posturilor se face pe baza unor descrieri ale fişelor posturilor detaliate şi

rezonabil bune, nivelurile scăzute de salarizare, în special în administraţia centrală –

unde posturile sunt de „funcţionar public‖ şi sunt gestionate unitar la nivelul

guvernului, ceea ce nu este cazul pentru instituţiile subordonate—conduc managerii de

Raport final

60

resurse umane să ocupe acele posturi pentru care salariile sunt relativ mari, chiar dacă

profilul candidatului nu este în totalitate compatibil cu condiţiile;

4. Încărcătura semnificativă de muncă şi sarcinile complexe de activitate, personalul cu

motivare scăzută, în special la nivelul direcţiilor tehnice, toate contribuie direct la

fluctuaţia de personal;

5. Lipsa unui sistem de management al randamentului personalului se reflectă în lipsa

instrumentelor de RU pentru a avea în vedere personalul inactiv în prezent şi

personalul ineficient sau neperformant, precum şi într-o capacitate limitată de

furnizare a stimulentelor (financiare şi ne-financiare) pentru personalul performant29;

6. Numărul insuficient de personal specializat la nivelul anumitor direcţii (de exemplu,

Unitatea de Politici Publice, Secţiunea IT, Direcţia de Comunicare, şi Direcţia

Generală Juridică);

7. Moralul scăzut şi lipsa de motivare prevalentă la nivelul personalului din cadrul MMP

din cauza nivelului scăzut al salariilor prin comparaţie cu posturile similare din alte

ministere (de exemplu, Dezvoltare Regională) sau din cadrul programelor şi al

proiectelor finanţate de la UE ale căror cadre au dreptul la un spor de 75% (stimulent

care a fost redus anul trecut la 62,5 %);

Figura 5.1 Distribuţia personalului la nivelul MMP

Sursa: Departamentul de RU al MMP

Raport final

61

5.3.3 Îmbunătăţirea sistemului de management al RU

161. Personalul din sector beneficiază în general de pregătire superioară, iar 70% deţine o

diplomă de absolvire a universităţii (60% dintre acestea sunt într-un domeniu tehnic – Tabelul

5). Prin intermediul unui sondaj al personalului27

, efectuat drept parte a prezentei evaluări, au

reieşit mai multe observaţii şi recomandări, consecvente cu celelalte constatări ale evaluării:

Tabelul 5.3: Nivelul de studii al personalului din cadrul sectorului (valabil pentru MMP şi principalele instituţii)

Autoritate

Diplomă

universitară

tehnică

Diplomă

universitară

Şcoală

medie

tehnică

Şcoală

medie Management Muncitori

ANPM 61% 16% 8% 5% 9% 1%

ANAR 24% 8% 7% 3% 6% 51%

46% 33% 1% 0% 9% 10%

MMP 51% 34% 2% 2% 10% 1%

EFA 19% 60% 5% % 11% 0%

Sursa: Departamentul de RU al MMP

(1) Consolidaţi interesul puternic al personalului de a activa în sectorul de mediu în

ciuda nivelurilor scăzute ale salarizării (Figura 5.2). Performanţele personalului ar putea fi

îmbunătăţite prin intermediul (i) unor obiective, sarcini şi atribuţii clar definite, (ii) unui

mediu îmbunătăţit

de activitate care să

accentueze lucrul în

echipă şi

colaborarea

transversală,

partajarea de

informaţii şi

cunoştinţe, precum

şi introducerea unui

sistem de

dezvoltare a

carierei. Aceste

chestiuni sunt mai

acute pentru

27

Studiul a fost trimis unui număr de 1000 de angajaţi de la nivelul MMP şi al instituţiilor principale. Rata de

reacţie a fost de 20% cu circa 50% din personalul tehnic, 14% personal administrativ, 20% manageri (inclusiv

manageri publici). 28

Managementul RU se află sub constrângerea rigidității legislației actuale care nu permite dezvoltarea unei

strategii pentru RU. MMP a prezentat un proiect pentru Programul Operațional pentru Dezvoltarea Capacității

Administrative (PODCA), Axa Prioritară 1: ‖Imbunătățiri ale structurii și procesului de management al

politicilor publice‖ pentru pregătirea standardelor și indicatorilor de performanță vizând evaluarea capacității

instituționale în sistemul național de protecție a mediului.

Figura 5.2 Motivarea la locul de muncă la nivelul personalului din

Sectorul de Mediu (sondaj din 2011)

Sursa

Raport final

62

personalul operativ de la MMP şi Romsilva.

(2) În plus, cel puţin pe termen scurt, compensaţi salariile reduse şi moralul scăzut al

personalului cu resurse adecvate (buget, echipament IT şi accesul la date şi informaţii) şi

un mediu de lucru care să stimuleze lucrul în echipă şi aprecierea contribuţiilor

individuale. Unii angajaţi intervievaţi au indicat că au sentimentul că li se erodează

aptitudinile deoarece nu au fost folosiţi de instituţie.

(3) Chiar dacă există acord şi la nivelul managerilor, dar şi la nivelul angajaţilor că

pregătirea este esenţială pentru rezultatele şi motivaţia profesionale, există puţine şi rare

ocazii (circa 80% dintre respondenţii la sondaj au indicat că nu avuseseră nici o ocazie pentru

a se forma profesional în ultimii doi ani). Este esenţială alocarea de resurse pentru

pregătirea profesională a cadrelor, începând cu personalul operativ. Dintre cele şase

domenii potenţiale de pregătire (tehnic, management, planificare strategică şi M&E,

comunicare, limbi străine şi legislaţie UE), cel puţin ultimele trei sunt cele mai dorite de

angajaţi. Pe termen scurt s-ar putea profita de oportunităţile existente prin intermediul

proiectelor UE şi al altor fonduri de proiecte în timp ce procesul de elaborare a planurilor de

formare a personalului pe baza evaluărilor nevoilor şi legat de rezultate este iniţiat drept parte

a unei strategii de RU.

5.4 Tehnologia informaţiilor

162. Constatarea generală este că sectorului îi lipseşte cu adevărat Tehnologia Informaţiilor

în toate dimensiunile acesteia: hardware, software, personal pregătit şi resursele bugetare. La

nivel de MMP, nu există sistem integrat de management al informaţiilor şi nici capacitatea de

partajare de informaţii. Deşi majoritatea angajaţilor au acces la un calculator, au doar acces la

Internet. Mai alarmant este faptul că Ministerul are are numai o persoană, fără pregătire

specializată care să gestioneze serverul şi nu are pe nimeni care să o susţină.

163. Instituţiile de implementare îşi au propriile sisteme care nu sunt în legătură cu MMP.

De exemplu, nu există o singură bază de date de RU pentru sector şi nu există bază de date

integrată cu informaţii privind avizele de mediu şi măsurile luate în sensul aplicării. Dacă

Guvernul sau oricine altcineva doreşte să ştie, de exemplu, câte avize de mediu au fost emise

la nivel naţional într-o anumită perioadă de timp în cadrul Procedurii Integrate de Prevenire şi

Control a Poluării, precum şi ce tip de industrie le-a obţinut, informaţiile vor trebui să fie

colectate de la toate APM-urile locale. Există în prezent un proiect de creare a unui sistem

integrat pentru ANPM şi ramurile sale teritoriale, dar nu este finanţat în mod adecvat.

29 In 2010 45 de persoane au participat la cursurile ECDL organizate de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici iar 37 au participat la cursuri de limba franceză. In 2011 au existat

cereri pentru participarea la cursurile organizate de ANFP pentru 100 de persoane din MMP,

fiecare persoană având ocazia să participe la două programe.

Raport final

63

BIBLIOGRAFIE (Inclusiv Documente Guvernamentale)

Strategia Europa 2020. http://europa.eu/press_room/pdf/complet_en_barroso___007_-

_europe_2020_-_en_version.pdf

GHK (2010). Colecţie de informaţii şi date pentru susţinerea studiului de Evaluare a

Impactului pentru re-examinarea Directivei EIA. www.ghkint.com

Guvernul României (2009). Programul Operaţional Sectorial Mediu.

Guvernul României (2011). Programul Naţional de Reformă (Aprilie).

Comisia Europeană (2010). Studiul anual privind creşterea, Anexa 1. Raportul privind

Progresele referitoare la Europa 2020. COM (2011) 11 - A1/2. Bruxelles, Belgia.

Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/environment/eia/home.htm

Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-legalcontext.htm

Comisia Europeană (2009). Re-examinarea politicilor de mediu. Document de lucru pentru

personal SEC(2010) 975 Final.

Whiteman, A. (1999) Economic Rent from Forest Operations in Suriname and a Proposal for

Revising Surinam‘s Forest Revenue System. Proiectul GCP/SUR/001/NET. FAO, Roma

Banca Mondială (2007a). Determining the Structure and Functions of Government: Program

and Functional Reviews de Nick Manning and Neil Parison (proiect).

Banca Mondială (2007b). Journey to a Cleaner Future: Investing in People and Institutions

that Make Environmental Laws Work. Iunie. Washington, DC, SUA.

Documentele MMP

Direcţia Afaceri Europene:

1. Plan de acţiuni pentru pregătirea încheierii perioadelor de tranziţie

2. Măsuri restante 2006-2010

3. Plan de măsuri prioritare pentru anul 2011 – Capitolul 22:Mediu

4. Organizarea detaliată

5. Agenda reuniunii de coordonare

6. Procesul-verbal al reuniunii de coordonare

7. Proceduri

8. Rapoarte

Direcţia Inspecţie şi Control:

1. Raportul de activitate pentru 2010

1. Adresa nr. 1157

2. Propunerea de program de inspecţii tematice unice

http://www.ghkint.com/

http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-legalcontext.htm

64

Documentele instituţiilor afiliate/ subordonate MMP

Fondul de Mediu:

1. Organizare

1. Ordonanţa de Urgenţă Nr. 195/2005

2. Raportul privind managementul fondului de mediu în 2010

3. Situaţia plăţilor în 2009 şi 2010

Garda de Mediu:

1. Organizare

2. Notă de fundamentare

3. Raport de activitate 2010

ANPM:

1. Hotărârea de Guvern Nr. 918/2010

2. Hotărârea de Urgenţă Nr. 918/2010 privind reorganizarea ANPM

ARPM Bucureşti

1. Proiectul de Înfrăţire Instituţională

Ghidurile EIA de JASPERS:

1. Liniile directoare pentru 2010 privind alimentarea cu apă

2. Liniile directoare pentru 2010 privind apele uzate

3. Liniile directoare pentru 2010 privind autostrăzile şi şoselele

4. Liniile directoare pentru 2010 privind căile ferate

5. Liniile directoare pentru 2010 privind deşeurile

6. Liniile directoare pentru 2010 privind desulfurizarea

7. Liniile directoare pentru 2010 privind inundaţiile

Activitatea de avizare:

1. Schema de ordine EIA

2. Centralizarea documentelor de reglementare pentru 2009



5. Hotărârea de Urgenţă Nr. 445/13 iulie, 2009 EIA

6. Legea Nr. 50/1991

7. Monitorul Oficial Nr. 135/2010

8. Studiul COM

POS Mediu

1. Problemele identificate în cursul reuniunii ACP

2. Principiile şi atribuţiile reuniunii ACP

3. Centralizatorul problemelor aprobate pe Axele 1, 3, 5

4. Tabelul POS Mediu

5. Prezentarea Fondurilor AM POS Mediu – ANRMAP

6. Prezentarea DFC

7. Probleme specifice legate de implementarea proiectelor

8. Progresul de implementare

9. Proiectele avute în vedere pe Axa 5

10. Principalele proiecte avute în vedere pe Axa 1


65


13. Raportul progreselor pe Axa 2

14. Raportul progreselor pe Axele 1, 3, 5

15. Raportul progreselor privind contractele pentru Axa 2

16. Atribuţiile părţilor FIDIC AM POS

Relaţiile externe

1. Documentul ROF

Departamentul de Resurse Umane

1. Datele privind RU pentru MMP şi instituţiile subordonate

DG Economie şi Finanţe

1. Bugetul 2009-2010

Documentele celorlalte ministere

1. Activitatea de Protecţie de Mediu în cadrul transporturilor

2. Eco-condiționalitatea în România – Ministerul Agriculturii

3. Tabelul centralizator cu privire la Progresele legate de punerea în practică a Strategiei

Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă a României

ACIS:

1. Hotărârea de Urgenţă Nr. 26

2. Hotărârea de Urgenţă Nr.457/2008

1.

Altele

AmCham Romania: Recomandările pentru Evaluarea Funcţională pe Mediu a Băncii

Mondiale

Raport final

66

Anexa A Evaluarea Funcţională a MMP din România - Plan de Acţiuni Propuse

A1 : Mediu şi Apă

Obiectiv

Acţiuni secvenţiale

Impact/

Prioritate

Perioadă de

implementare Responsabilitate

Progrese/

Produse rezultate Ţintă/ Rezultate

Resurse

estimate

(critic,

mare,

capacitare)

(<3 luni; <6

luni, <12 luni;

<18 luni, >18

luni)

Indicator €28

1. Formularea şi Managementul Strategiei

1.1 Formularea

viziunii, a strategiei şi

a politicii (VSPF)

Instituirea unui comitet de

elaborare, formulare şi

coordonare a politicii şi a

strategiei sectoriale integrate

Capacitare <3 luni

Ministru, prin

intermediul

Secretarilor de

Stat şi al

Secretarului

General

Comitetul de coordonare

instituit şi funcţional Cadru clar pentru VSPF 0

Finalizarea strategiei şi a

planului de acţiune al MMP cu

(a) o viziune, (b) ţinte

cuantificabile (c) analiza de

fundamentare cost-beneficiu şi

(e) condiţii de finanţare

Critic <12 luni

Grupul de

Consiliere

Strategică

MMP

Grup de lucru (WG)

instituit şi funcţional

Părţi interesate consultate

Strategia şi planul de

acţiune al MMP finalizate


acţiune sectoriale, cu

viziune, ţinte de politici,

costuri şi calendar în curs

de implementare

€€

28

0 = nimic; €= scăzut (mai puţin de € 100.000); €€ = moderat (între € 100.000 şi 500.000); €€€ = mare (peste € 500.000)

67

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Instituirea unui proces nou de

formulare de politici şi de

management cu un proces clar şi

transparent de stabilire a

priorităţilor, bugetare şi

răspundere pentru rezultate

Critic < 6 luni

Ministru prin

intermediul

Colegiului

Ministerului

Un nou proces de

formulare de politici şi de

management, documentat,

aprobat de MMP

Un nou proces de

formulare de politici şi

de management,

implementat prin

intermediul unui nou

Ordin al Ministrului

0

1.2 Planificare

strategică şi M&E

Clarificarea şi consolidarea

rolului UPP Mare Continuu MMP

Implementarea

prevederilor Ordinului

Ministrului Nr. 509

privind planificarea

strategică

UPP cu resurse şi cu

sarcina planificării

strategice, a coordonării

de politici şi M&E

pentru a susţine noul

proces din cadrul MMP

€€€

Instituirea de proceduri de

monitorizare şi raportare pentru

implementarea strategiei şi a

planului de acţiune

Mare < 15 luni MMP

Cadrul de monitorizare şi

de raportare instituit şi

funcţional

Elaborarea continuă de

politici şi raportarea

progreselor

€

Implementarea procedurilor de

monitorizare pentru strategie şi

planul de acţiune

Mare Continuu MMP Rapoarte anuale

Sectorul de mediu

informat şi elaborarea

continuă de politici

1.3 Strategia de

comunicare


comunicare şi a planului de

acţiune al MMP

Mare <12 luni

Ministru, prin

intermediul

Secretarului

General

Finalizarea strategiei de

comunicare şi a planului

de acţiune al MMP

O viziune, strategie şi

plan de acţiuni privind

comunicarea la nivelul

MMP, cu ţinte

realizabile, costuri şi

indicatori elaboraţi şi

funcţionali

€

68

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

2. Structuri, Organizare, Sisteme şi Proceduri

2.2 Sistemul Integrat

de Tehnologie a

Informaţiilor

(inclusiv hardware,

software, angajaţi şi

buget)

Proiectarea şi implementarea

unui sistem de IT cuprinzător în

cadrul MMP cu legături către

sistemele instituţiilor

subordonate, prin intermediul:

Sistemelor, practicilor şi

operaţiunilor actuale de

informaţii şi de audit;

Elaborarea unei strategii

privind sistemul de

informaţii şi a planului de

investiţii pentru date,

aplicaţii, tehnologie şi

organizare, aliniate cu planul

strategic al Ministerului

Etapizarea implementării

Critic <18 luni

Ministru prin

intermediul

Secretarilor de

Stat /

Secretarului

General

Şefilor de

Instituţii Afiliate

Finalizarea auditului

sistemului de IT

Plan de investiţii

elaborat, aprobat şi în

curs de implementare

Sistem IT integrat

modern şi care să

permită eficientizarea

care să susţină atribuţiile

funcţionale ale MMP

€€€

2.3 Consolidarea

cooperării inter-

ministeriale

Consolidarea funcţionării

Comitetelor Inter-ministeriale Capacitare < 6 luni

UPP şi

organismele

tehnice relevante

Instituirea WG cu

MADR privind

respectarea

transversală a PAC

UE

Consolidarea

coordonării politicii

privind schimbarea

climatică

Planul de acţiune pentru

asistarea fermierilor

români în ceea ce

priveşte respectarea

transversală convenit şi

în curs de implementare

Termenii de referinţă

pentru strategia de

schimbare climatică

aprobaţi şi activitatea

analitică contractată

€€

69

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3. Management Operaţional

3.1 Funcţia de Reglementare

3.1.1 Revizuirea

cadrului de

reglementare şi

avizare pentru

simplificarea

procedurii

- Revizuirea Legii Construcţiilor

(Nr. 50/1991), Art. 2 (b, c, d)

pentru a reduce sarcina

împovărătoare asupra

autorităţilor de mediu (ANPM,

ARPM şi APM) cu privire la

procesul de avizare

- Evaluarea fezabilităţii emiterii

unui singur aviz integrat pentru

PCIP (eliminarea procedurii

separate de emitere a unui aviz

de mediu mai întâi)

Mare

<12 luni legea

construcţiilor

va fi revizuită

în doar 12

luni? Poate

este mai bine

etapizarea

acestei

acţiuni?

MMP şi ANPM

Avizul juridic redactat de

Departamentul Juridic al

MMP şi înaintat

consultării cu instituţiile

de implementare şi

autorităţile locale

Linii directoare pentru

identificarea activităţilor

de risc scăzut pregătite

(consecvente cu legislaţia

AM)

Evaluarea iniţială pentru

activităţile cu risc scăzut/

fără risc

delegată autorităţilor

locale ca parte a

procesului de autorizare

a dezvoltării

fluidizarea avizării PCIP

€€

3.1.2 Umplerea

vidului legislativ

Reintroducerea în OUG Nr.

195/2005 a obligaţiei de

solicitare a avizului de mediu în

cazul proiectelor de

destructurare cu potenţiale

răspunderi de mediu în cazul

structurilor comerciale

(faliment, etc.)

Mare <6 luni ANPM OUG 195/2005 revizuită

Închiderea portiţei

legislative şi emiterea

liniilor directoare de

aplicare revizuite

€

70

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.1.3 Îmbunătăţirea

calităţii AM

Folosirea liniilor directoare

funcţionale pentru redactarea

AM. Finalizarea şi

reglementarea liniilor directoare

detaliate cu privire la conţinut şi

metodologie pentru solicitanţi şi

consultanţi, precum şi pentru

ANPM/ARPM/ALPM (legătura

cu ghidurile JAPSPERS

elaborate în 2010)

Capacitare <6 luni MMP

Pregătirea şi

implementarea liniilor

directoare privind

conţinutul AM şi a

procesului de revizuire

Programul de pregătire

a angajaţilor pe baza

noilor linii directoare

implementate

Îmbunătăţirea calităţii

AM

€€€

(Costul

real poate

fi mai mic

pe baza

activităţii

deja depuse

prin

Jaspers)

3.1.4 Fluidizarea

procesului de avizare

pentru siturile

Natura 2000

Consultaţi recomandarea 3.3.3

de mai jos referitoare la

planurile de management

Natura 2000

3.1.5 Consolidarea

funcţiilor de

reglementare, avizare

şi aplicare

Efectuarea evaluării fezabilităţii

consolidării funcţiilor de avizare

şi de aplicare

Mare <6 luni MMP / ANPM

/GNM

Documentul privind

opţiunile pregătit şi

discutat cu părţile

interesate

MMP decide asupra

opţiunii de consolidare pe

care o implementează

Îmbunătăţirea calităţii şi

aplicării avizării, având

drept consecinţă

redistribuirea eficientă a

resurselor

€€

3.2 Schimbări climatice

71

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.2.1 Consolidarea

capacităţii Direcţiei

de Schimbari

Climatice şi

Dezvoltare Durabilă

DSC&DD

Efectuarea evaluării atribuţiilor

funcţionale, a volumului de

activitate şi a eficienţei

DSC&DD (având în vedere

noul rol al UPP)

Critic <6 luni MMP

Procesul de activitate şi

planul de consolidare a

capacităţii pentru

DSC&DD finalizate

Planul de consolidare a

DSC&DD aprobat €

Implementarea procesului de

activitate şi de consolidare a

capacităţii pentru DSC&DD

Critic <18 luni MMP

DSC&DD capabil să

consilieze MMP & GR

cu privire la politicile

privind clima (inclusiv

managementul dioxidului

de carbon) şi să

monitorizeze

implementarea

angajamentelor faţă de

UE şi UNFCC

€€

3.2.2 Redactarea

Strategiei privind

Schimbarile

Climatice

Finalizarea strategiei naţionale

şi a planului de acţiune privind

schimbarile climatice

- Împreună cu UPP, efectuarea

de studii strategice (de exemplu,

economia atenuării efectelor

asupra mediului şi opţiunilor de

adaptare) pentru a informa

politicile privind Creşterea

Verde

Mare

<12 luni

MMP, împreună

cu comitetul

interministerial

(în special

energie, transport,

agricultură,

resurse de apă)

Strategia şi Planul de

Acţiune Integrate privind

Schimbari Climatice

pregătite (implică nişte

consultări susţinute ale

părţilor interesate)


acţiune privind schimbari

climatice aprobate şi în


€€

72

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.2.3 Consolidarea

capacităţii DSC&DD

şi a ANPM în ceea ce

priveşte

managementul

dioxidului de carbon

Îmbunătăţirea managementului

dioxidului de carbon prin

intermediul: (i) inventarului

EGS şi al raportării către

UNFCC; (ii) distribuirii de

alocaţii; (iii) consolidării

administrării Registrului

Naţional de Emisii; (iv)

participarea ETS; (v) GIS şi JI,

etc.

Critic <12 luni MMP /ANPM

Actualizarea inventarului

EGS

Registrul Emisiilor

actualizat şi protejat

Proiectul GIS pregătit

România îndeplineşte

standardele UE ETS şi

participă la

tranzacţionarea de dioxid

de carbon

€€

3.3 Natura 2000

3.3.1 Consolidarea

Direcţiei

Biodiversitate (DB)

Efectuarea evaluării atribuţiilor

funcţionale, a volumului de

muncă şi a eficienţei DB

Critic <6 luni MMP

Procesul de activitate şi

planul de consolidare a

capacităţii pentru DB

pregătite

Planul de consolidare a

DB aprobat €

Implementarea procesului de

activitate şi a planului de

consolidare a capacităţii pentru

DB

Critic <12 luni MMP Capacitatea DB

consolidată

DB capabilă să

gestioneze procesul

Natura 2000 şi

angajamentul

internaţional al României

€€

73

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Pregătirea şi implementarea

planului de acţiune pentru

finalizarea desemnării siturilor

Natura 2000 şi pregătirea şi

aprobarea planurilor de

management pentru siturile

desemnate în prezent (382

situri) –finanţată conform POS-

Mediu axa 4

Critic <12 luni MMP

Planurile de management

Natura 2000 pregătite şi

administratorii de situri

desemnaţi

Reţeaua României de

Natura 2000 îndeplineşte

condiţiile UE

€€€

3.3.2 Finalizarea

cadrului instituţional

pentru

managementul

Ariilor Protejate şi al

siturilor Natura 2000

Separarea stabilirii de politici de

implementare prin intermediul

înfiinţării unei entităţi/ instituţii

autonome pentru managementul

Ariilor Protejate şi al siturilor

Natura 2000

Mare >18 luni MMP

Agenţia pentru

Managementul Ariilor

Protejate şi al Siturilor

Natura 2000 instituită şi

funcţională

Managementul mai

eficient al ariilor

protejate şi al siturilor

Natura 2000

€€

3.3.3 Revizuirea

cadrului instituţional

Eliminarea suprapunerilor

funcţionale dintre DB şi ANPM

(de exemplu, funcţia de avizare)

Capacitare MMP, ANPM

Procesul AM care

implică siturile Natura

2000 fluidizat şi mai

eficient

0

Revizuirea Statutului extrem de

Protejat al zonelor de pădure

Natura 2000 şi integrarea

Programului Natura 2000 şi a

planificării de management al

pădurilor

Mare MMP / Romsilva

Strategia privind

biodiversitatea, PSNP

revizuită, coerentă

Un management mai

eficient al siturilor

Natura 2000 în zonele de

pădure

0

74

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.4 Managementul Apelor

Coordonarea inter-

ministerială

Consolidarea nivelului de

reprezentare al sectorului de apă

la nivelul relaţiilor/ comitetelor

inter-ministeriale

Capacitare <12 luni GR, MMP

Managementul Autorităţii

de Apă este stabilit la

nivel de secretar de stat

MMP este reprezentat la

acelaşi nivel de luare de

decizii în comitetele

inter-ministeriale, unde

deţine conducerea, ca

membru al celorlalte

instituţii

€

Revizuirea cadrului

instituţional

Consolidarea managementului

riscului de inundaţii sub un

singur acoperiş instituţional

(ANAR)

Mare < 6 luni GR, MMP

Managementul riscului de

inundaţii preluat de la

MADR-ANIF

Eficienţă şi eficacitate

crescute pentru

managementul riscului

de inundaţii

€€

Finanţarea resurselor

de apă şi protecţia

împotriva

inundaţiilor

Prioritizarea investiţiilor

continue în sectorul apă care

sunt sub-finanţate (peste 400 de

proiecte)

Mare < 6 luni MMP, ANAR

Fondurile scăzute sunt

alocate finalizării de

proiecte critice

Stimularea îndeplinirii

acquis-ului UE privind

apa, furnizarea de

protecţie împotriva

inundaţiilor, precum şi

siguranţa barajelor

€€

Negocierea unei priorităţi mai

mari pentru proiectele de apă de

la nivelul programelor

guvernamentale de investiţii

Mare < 6 luni MMP, GR

Mai multe fonduri alocate

anual pentru proiectele de

apă, cele noi şi cele

viitoare

Intervalul de timp pentru

finalizarea proiectelor

redus la maximum 6 ani

€€

75

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.5 Absorbţia Fondurilor UE - Acţiunile propuse susţin „Planul de acţiuni susţinute pentru promovarea absorbţiei instrumentelor de Coeziune în România”

aprobat de CE

3.5.1 Programare

Accelerarea pregătirii pentru PO

pentru următoarea perioadă de

finanţare. Un Ordin al

Ministrului (OM) ar trebui emis

pentru instituirea unui comitet

mixt care să ia decizii asupra

listei de investiţii prioritare

Capacitare <6 luni MMP

OM emis

Comitetul Mixt înfiinţat şi

funcţional

Pregătirea pentru

implementarea

programării POS–Mediu

0

3.5.2 Resurse umane

Soluţionarea lipsei cronice de

personal şi a aspectelor de

calitate în cadrul Autorităţii de

Management, precum şi crearea

unui sistem de stimulente care

să permită recrutarea şi reţinerea

personalului calificat

Mare 12 luni MMP, ACIS

Se pregăteşte Planul de

Ocupare cu Personal,

inclusiv cu modalităţile de

ocupare a posturilor

vacante. Se proiectează un

plan de consolidare a

productivităţii şi a

eficienţei.

Calitatea şi viteza

furnizării serviciilor

sporesc.

€€

Standardizarea grilei de

salarizare a personalului de la

diferitele autorităţi de

management şi soluţionarea

nivelului actual scăzut de

salarizare al personalului AM

PO Mediu

Capacitare < 6 luni ACIS Monitorizarea recrutării

angajaţilor

Creşte viteza şi calitatea

de implementare 0

Efectuarea unei analize a

nevoilor angajaţilor, a

chestiunilor legate de calitate şi

stimulente de la nivelul

Organismelor de Implementare

şi al Instituţiilor de

Implementare

Capacitare > 12 luni ACIS, MMP,

Beneficiarii PO

Se pregăteşte un Plan de

Angajare care este înaintat

autorităţilor relevante de

control

Accelerarea acţiunilor

pentru absorbţia

fondurilor UE

€€€

76

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Creşterea utilizării fondurilor de

Asistenţă Tehnică din cadrul

PO, pentru soluţionarea nevoilor

imediate de personal şi lansarea

pregătirilor de studii/ sarcini

pentru următorul PO

Critic 18 luni MMP Monitorizarea Fondurilor

AT

Creşterea pregătirii

pentru următoarea

perioadă de Programare

€

3.5.3 Achiziţii publice (Consultaţi secţiunea de

achiziţii de mai jos) 0

3.5.4 Auditare şi

Corecţii Financiare

Clarificarea procedurilor de

gestionare a corecţiilor

financiare ale Fondurilor UE şi

emiterea unei Ordonanţe conexe

a Guvernului pentru aplicarea

consecventă a prevederilor

legislative

Mare < 6 luni

MMP şi

Autoritatea

Naţională de

Audit (pentru

inspecţia

achiziţiilor)

0

Dezvoltarea unui sistem pentru

o mai bună coordonare a

evaluărilor de Audit în rândul

auditorilor UE şi locali

Capacitare < 18 luni

MMP şi

autorităţile de

Audit implicate

Este convenit un nou

sistem care este instituit

Reducerea numărului de

auditări şi de

suprapuneri, pentru a

elibera personalul către

sarcinile mai productive

şi mai de calitate

0

Consolidarea capacităţii de

auditare şi de manipulare a

datelor şi a informaţiilor de la

nivelul Organismelor

Intermediare şi al beneficiarilor

finali

Mare < 12 luni MMP , Auditori şi

Beneficiari

Se formulează un program

de AT care este contractat

şi implementat

Îmbunătăţirea calităţii

auditului şi reducerea

nevoii de corecţii

financiare

€

77

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

3.5.5 Contractare

Sporirea contribuţiei

Beneficiarului pe durata

perioadei de elaborare a

contractului financiar

Capacitare < 6 luni MMP, OI şi

Beneficiarii

Contribuţia sporită a

Beneficiarului va ajuta la

evitarea neînţelegerii

anumitor clauze

contractuale

O mai bună înţelegere de

către Beneficiar a

prevederilor contractului

0

Instituirea unui Birou de Sprijin

pentru Implementare (Help

Desk) în cadrul AM pentru a

susţine Beneficiarii şi OI

(pentru accelerarea procedurilor

de licitaţie după finanţarea

contractului, furnizarea de tipare

şi clarificarea procedurilor etc.)

Critic < 12 luni MMP Se vor transfera

cunoştinţele

Cunoştinţele acumulate

în cadrul AM vor fi

transferate la nivel de OI

şi de beneficiari.

€

3.3 Activităţi de achiziţie - Acţiunile propuse susţin „Planul de acţiuni susţinute pentru promovarea absorbţiei instrumentelor de Coeziune în România” aprobat de CE

3.6.1 Achiziţiile

publice –

consolidează procesul

de la pregătirea

proiectului la

managementul

contractului

Instituirea unui cadru de acţiune

pentru fiecare program de

dezvoltare (flux de informaţii,

acţiuni şi atribuţii, proceduri

interne)

Capacitare < 6 luni MMP, ANAR,

ACIS

0

78

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Elaborarea liniilor directoare

privind:

Redactarea şi verificarea

specificaţiilor tehnice,

Alegerea procedurii de

achiziţii aplicabile,

Alegerea tipului adecvat de

contract aplicabil,

Definirea criteriilor de

calificare şi a criteriilor de

atribuire aplicabile pentru

tipurile de proiecte.

Capacitare < 6 luni MMP, ANAR €

Elaborarea de documente

standard de licitaţie pentru

fiecare procedură de achiziţie,

inclusiv de contracte standard

pentru lucrări, bunuri şi servicii

de consultanţă (servicii

intelectuale pentru proiectare şi

asistenţă tehnică etc.).

Critic < 12 luni

MMP, (cu

sprijinul

ANRMAP,

UCVAP, ACIS)

€

79

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Organizarea unei echipe de

servicii de consiliere la nivel de

MMP (de tip help desk) cu

includerea angajaţilor cu

cunoştinţe solide privind

procedurile şi contractele de

achiziţii pentru fiecare tip de

sarcină care urmează să fie

achiziţionată; echipa va furniza

sprijin pentru Organismele de

Implementare şi pentru

beneficiarii OP-Mediu în ceea

ce priveşte implementarea de

proceduri şi contracte

standardizate.

Mare < 12 luni

MMP, (cu

sprijinul

ANRMAP)

€€

Ateliere şi programe de formare

pentru consolidarea capacităţii

de achiziţii a beneficiarilor de

către echipa de servicii de

consiliere însărcinată cu

managementul achiziţiilor/

contractelor (personal tehnic şi

de achiziţii).

Capacitare < 12 luni MMP (cu sprijinul

ANRMAP) €

80

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Consolidarea controlului de

calitate al proiectelor şi

specificaţiilor tehnice la nivel de

minister, ANAR, OI şi

beneficiar pentru a evita

deficienţele ulterioare în ceea ce

priveşte implementarea

contractelor (cursuri

comprimate de pregătire pentru

personalul cu experienţă sau

capacitate tehnică scăzute.)

Mare < 18 luni MMP, ANAR €€

Consolidarea capacităţii

comitetelor de evaluare pentru

desfăşurarea unor evaluări de

calitate şi la timp a ofertelor/

licitaţiilor prin intermediul

cursurilor comprimate de

pregătire ţinute înainte de data

înaintării ofertelor şi finalizate

cu certificarea cunoştinţelor

privind evaluarea ofertelor.

Mare < 18 luni MMP (cu sprijinul

ANRMAP) €

Elaborarea de liste de verificare

a activităţilor care urmează să

fie finalizate în cursul

implementării oricărui contract

pentru accelerarea rambursării şi

a fluxului de fonduri.

Capacitare < 18 luni MMP, ANAR,

OI, Beneficiari 0

4. Managementul Resurselor Umane

81

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

4.1 DRU Viziune şi

Strategie

Elaborarea unei strategii de RU

având în vedere strategia

generală, obligaţiile şi

modalităţile de îndeplinire a

cerinţelor legate de calitatea de

membru al UE, precum şi

structura şi procedurile MMP

Mare < 6 luni

Secretar de Stat/

Secretar General

Viziunea şi strategia DRU

definite

Viziune clară asupra

managementului RU €

4.2 Stimularea

randamentului

angajaţilor şi a

eficienţei sectorului

Instituirea unui sistem de

management al randamentului

Mare < 18 luni Secretar de Stat /

DRU29

Detaliat mai jos Detaliat mai jos €€€

4.2.1 Înţelegerea

clară a aşteptărilor

de la locul de muncă

Actualizarea Fişelor Posturilor

Mare < 6 luni

Secretar de Stat/

Secretar General

/DRU

Fişe ale posturilor

actualizate

Înţelegerea condiţiilor

actualizate de la locul de

muncă

4.2.2 Cuantificarea

aşteptărilor

subliniate în

descrierea fişei

postului –

Consolidarea

evaluării

randamentului

angajaţilor

Re-examinarea procesului

actual de evaluare. Elaborarea

unui sistem de evaluare şi

monitorizare a randamentului la

locul de muncă

Mare < 6 luni

Secretar de Stat/

Secretar General

/DRU

Sistem de evaluare a

randamentului proiectat,

indicatorii discutaţi cu

angajaţii şi documentul

finalizat

Instituirea unui nou

sistem de evaluare a

randamentului, pe baza

criteriilor privind

rezultatele

29

DRU = Direcţia de Resurse Umane

82

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

4.2.3 Furnizarea de

feedback periodic cu

privire la rezultate

Monitorizarea indicatorilor

privind randamentul pe o bază

periodică

Mare < 12 luni

Secretar de Stat/

Secretar General

/DRU

Rapoarte periodice cu

privire la randamentul

angajaţilor

Randamentul angajaţilor

monitorizat; mecanism

de feedback instituit,

capacitarea măsurilor de

dezvoltare a carierei,

măsurile de corecţie şi

distribuirea echitabilă a

recompenselor

4.2.4 Introducerea

paşilor pentru

îmbunătăţirea

randamentului –

Program de formare

pentru personalul

MMP

Stabilirea nevoilor de pregătire

ale angajaţilor Mare < 12 luni DRU

Raportul de analiză al

nevoilor de formare,

inclusiv priorităţile

identificate

Nevoi de pregătire

prioritizate clar pentru a

susţine dezvoltarea

viitoare a MMP

Elaborarea programului de

formare continuă al MMP

Mare < 18 luni DRU

Module de formare;

materiale de formare;

personal pregătit

Îmbunătăţirea continuă a

aptitudinilor ce va

susţine creşterea şi

dezvoltarea ulterioare ale

organizaţiei

4.2.5 Instituirea

recompenselor şi a

penalităţilor, în

funcţie de rezultate

Definirea politicilor de bază

pentru a face faţă punctelor

slabe şi a randamentului scăzut

al funcţionarilor publici

Mare < 18 luni Toate ministerele

Elaborarea de criterii şi

mecanisme pentru a lega

recompensele de

randament

Consolidarea motivaţiei

angajaţilor care îşi asumă

sarcini şi dau randament

la standarde înalte

Grile de salariale egale pentru

posturi similare la nivelul

întregii administraţii publice

centrale

Mare < 18 luni Toate ministerele Revizuirea grilelor de

salarizare





83

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Elaborarea unui sistem de

recompense dependent de

sarcini, funcţii şi rezultate –

Definirea şi aplicarea unui

sistem clar la nivelul MMP de

distribuire a stimulentelor

financiare

Mare < 6 luni

Ministru,

Secretari de Stat,

Secretar General

Sistemul de recompense

definit





Efectuarea unei analize

strategice a personalului angajat

de Autoritatea de Management

şi de Organismul Intermediar

(inclusiv analiza opţiunilor de

externalizare)

Mare 6 luni MMP/ACIS

Soluţionarea lipsei şi a

marii fluctuaţii de

personal cu aptitudinile

specifice necesare pentru

gestionarea Fondurilor

UE

Identificarea sinergiilor

şi a suprapunerilor la

nivel de AM şi de OI

4.3 Pregătire

profesională

specializată pentru

susţinerea dezvoltării

personalului MMP

din punctul de vedere

al elaborării de

strategii şi politici (în

corelare cu măsura

conexă inclusă în

PNR)

Pregătirea personalului de bază

în ceea ce priveşte formularea

de politici şi elaborarea de

strategii, inclusiv tehnicile de

evaluare a investiţiilor de bază

Critic < 3 luni MMP

Program de pregătire

proiectat şi furnizat;

Personal pregătit

Capacitatea de gestionare

a Strategiei Generale de

Mediu

€

84

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

4.4 Formare

profesională

specializată pentru

instituţiile afiliate

MMP (ANAR,

ANPM, ARPM,

APM, personal)

Îmbunătăţirea amestecului de

aptitudini şi management al

randamentului angajaţilor

pentru a se conforma condiţiilor

şi inovării

Mare < 18 luni MMP, ANAR

Program de pregătire

proiectat şi furnizat;

personal pregătit

Îmbunătăţirea

amestecului de aptitudini

şi managementul

randamentului

angajaţilor

€

85

A2 : Păduri

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

(critic,

mare,

capacitare)

(<3 luni; <6

luni, <12 luni;

<18 luni, >18

luni)

Indicator €30

1. Formularea şi Managementul Strategiei

1.1 Formularea

viziunii, a strategiei

şi a politicii

Instituirea comitetului de

elaborare, formulare şi

coordonare a politicilor şi

strategiei forestiere

Capacitare <3 luni Ministru prin

intermediul

Secretarului de

Stat

Comitetul de coordonare

instituit şi funcţional

Cadru de activitate clar

pentru PSNP

0

Pregătirea şi publicarea unui

nou PSNP cu (a) o viziune, (b)

ţinte măsurabile (c) analiza de

fundamentare cost-beneficiu şi

(e) condiţiile de finanţare

Critic <12 luni MMP / DGP Documentul PSNP

discutat cu părţile

interesate

Viziune, ţinte de politici

şi costuri de finanţare

pentru sector

€€

Instituirea procedurilor de

monitorizare şi raportare

pentru implementarea PSNP

Mare < 15 luni MMP/ DGP Cadrul de monitorizare şi

raportare instituit şi

funcţional

Politici continue de

dezvoltare şi raportare a

progreselor

€

Implementarea procedurilor de

monitorizare pentru PSNP

Mare Continuu MMP/DGP Rapoarte anuale Sector silvic informat şi

elaborarea continuă de

politici

30

0 = nimic; €= scăzut (mai puţin de € 100.000); €€ = moderat (între € 100.000 şi 500.000); €€€ = mare (peste € 500.000)

86

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

1.2 Revizuirea

PNDR pentru

perioada de

programare 2014-

2020

Instituirea grupului de lucru

responsabil pentru procesul de

programare pentru PNDR

2014-2020

Critic < 3 luni MMP/DGP WG instituit Contribuţii timpurii şi

coordonate pentru

pregătirea PNDR pentru

uşurarea tranziţiei către

următoarea perioadă de

programare

0

Desfăşurarea de activitate

analitică în sensul actualizării

PNDR în colaborare cu CBA

pentru PSNP Nota: Furnizarea de servicii

pentru extindere şi sprijin pentru

proprietarii de păduri se include la

această acţiune

Mare < 18 luni MMP/DGP Priorităţi identificate şi

măsuri forestiere pentru

proiectul de PNDR

Măsuri forestiere în

PNDR aliniate cu PSNP

şi susţinute de analizele

adecvate.

€

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

2. Structuri, Organizare, Sisteme şi Proceduri

2.1 Furnizarea de

stabilitate de

conducere în cadrul

Romsilva pentru a

susţine dezvoltările

ulterioare

Instituirea unui moratoriu

privind numirile politice la

toate nivelurile în cadrul

Romsilva

Critic <3 luni Ministru Moratoriu aprobat şi

instituit

Stabilitatea de

management pentru a

permite conducerea şi

dezvoltarea pe termen

lung

0

2.2 Viziunea şi planul

strategic al Romsilva

Romsilva îşi elaborează o

viziune şi o strategie pe

termen lung pentru

dezvoltarea organizaţiei

Mare <6 luni MMP / ANP Viziunea şi strategia

publicate

Orientare clară pentru

dezvoltarea ulterioară şi

acţiunile prioritizate de

capacitare

-

87

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

2.3 Eficienţa de

costuri şi

randamentul

operaţional

Instituirea unei Evaluări a

Procesului de Activitate

(EPA) şi a comitetului de

coordonare şi management

Critic <3 luni DG Comitet funcţional cu

raportare lunară

Nou model de activitate

cu o economie de costuri

identificată, îmbunătăţirea

utilizării resurselor şi

fluidizarea practicilor de

activitate.

-

Implementarea primei etape a

evaluării procesului de

activitate

Mare <12 luni DG Rapoarte de proiect EPA;

POS finalizate şi

aprobate pentru

procesele prioritare în


Prioritate redefinită

practici de lucru care

facilitează economiile la

costuri şi dezvoltarea

organizaţională

€€

Implementarea celei de-a

doua etape a evaluării

procesului de activitate

Mare <18 luni DG Raportul de proiect EPA

finalizat şi POS aprobate

pentru implementarea

proiectelor din etapa a

doua

Practici solide de

activitate reproiectate

pentru facilitarea

economiilor de costuri şi

dezvoltarea

organizaţională

€

Instituirea grupului de lucru

care să stabilească parametrii

economici şi tehnici pentru o

structură teritorială viabilă şi

un calendar de implementare

Capacitare < 6 luni DG Grup de lucru instituit şi

operaţional

Bază robustă de activitate

pentru reorganizarea

filialelor pe baza

resurselor forestiere şi a

premizei de activitate

-

Convenirea asupra unui

calendar şi a unei etapizări

pentru introducerea noii

structuri de Centru de Profit

Mare < 12 luni DG Plan de acţiune pentru a

implementa

reorganizarea

Bază robustă şi convenită

pentru implementare

-

88

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Etapa din noua structură

teritorială

Mare < 18 luni DG Numărul de filiale Structură viabilă de filiale

pentru susţinerea

dezvoltării continue a

Romsilva

-

2.4 Sisteme de

informaţii pentru

susţinerea dezvoltării

Elaborarea unei strategii a

sistemului de informaţii

pentru a se adresa datelor,

aplicaţiilor, tehnologiei şi

organizării

Mare <12 luni DG Strategie aprobată de CA O strategie a sistemului de

informaţii capabilă să

susţină dezvoltarea

ulterioară a organizaţiei

€

2.5 Creşterea zonei

de păduri certificate

Instituirea unui grup de lucru

pentru identificarea barierelor

în calea certificării şi

soluţionarea la timp a

acestora

Mare <18 luni DG Barierele şi măsurile de

soluţionare a primelor

identificate. Zonă sporită

certificată.

Toate pădurile de stat

certificate conform FSC

€€

2. 6 Identificarea

costurilor pentru

furnizarea funcţiilor

de bunuri publice, şi

furnizarea acestora

Instituirea unui grup intern

pentru identificarea tuturor

costurilor şi veniturilor

asociate furnizării funcţiilor

de bunuri publice ale

pădurilor

Mare <12 luni DG Costuri clar identificate

asociate cu fiecare dintre

principalele funcţii de

bunuri publice

Costul net al organizării

pentru furnizarea de

bunuri publice. Argument

informat pentru plata

pentru furnizarea acestor

bunuri

€

Pe baza costurilor identificate

şi a rezultatelor EPA, se va

avea în vedere gruparea

anumitor funcţii de bunuri

publice în cadrul unei unităţi

separate din cadrul

organizaţiei

Capacitare < 18 luni DG Procentul de funcţii de

bunuri publice

transferate noii unităţi

Separaţie clară a ramurii

comerciale a companiei.

Eficienţă sporită.

-

89

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

2.7 Simplificarea

cadrului de

reglementare pentru

un management şi

practici de lucru mai

eficiente

Redactarea documentului de

cuprindere şi a TR pentru

efectuarea evaluării generale

a cadrului de reglementare şi

a normelor tehnice

Critic < 3 luni MMP, DGP TR redactaţi Clar -

Implementarea proiectului

pentru evaluarea normelor

tehnice

Critic < 12 luni DGP Norme simplificate

rescrise. Reglementări

rescrise

Norme tehnice

simplificate şi aplicabile

€€

Implementarea proiectului de

elaborare a unei abordări cu

dublă pistă pentru

managementul pădurilor pe

baza zonei de prag

Mare <12 luni DGP Cerinţe rescrise şi

simplificate pentru

zonele mici de pădure

Practici de management şi

de reglementare

simplificate pentru micii

proprietari particulari

€

2.8 Finalizarea

Inventarului

Naţional Forestier

Furnizarea de finanţare

pentru ICAS pentru

strângerea datelor de pe teren

şi analizarea acestora pentru

2011 şi 2012

Critic MMP DGP Procentul de date de pe

teren strânse

Un IFN cu bază statistică

pentru a îi permite

României să

îndeplinească cerinţele de

raportare şi să susţină

contabilizarea dioxidului

de carbon din păduri

€€€

2.9 Instituirea unei

Unităţi Naţionale de

Contabilizare a

Dioxidului de

Carbon din Păduri

Instituirea unităţii de

contabilizare a dioxidului de

carbon din păduri în cadrul

ICAS

Mare <12 luni MMP Unitate instituită cu un

mandat clar

Raportare consolidată a

dioxidului de carbon din

păduri pe baza propriilor

standarde dezvoltate,

aprobate de IPCC având

drept rezultat niveluri

declarate crescute în ceea

€€

90

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

ce priveşte captarea CO2

în păduri

2.10 Monitorizarea şi

dezvoltarea

funcţională şi de

susţinere SMIMF şi

SUMAL la nivelul

sectorului

Efectuarea unui exerciţiu de

cuprindere pentru a stabili

aria de cuprindere a

modificării cerute şi

redactarea TR pentru echipa

de proiect care va desfăşura

activitatea

Capacitare < 6 luni DGP TR redactaţi, convenirea

asupra ariei de

cuprindere a

modificărilor cerute

Un sistem de informaţii

integrate care să

îndeplinească nevoile

sectorului în general

-

Instituirea unei echipe de

proiect cu normă completă,

dedicată, pentru a desfăşura

elaborarea necesară a SMIMF

şi SUMAL

Mare < 18 luni DGP Echipa de proiect

instituită; Rapoartele

privind proiectul;

Jaloanele şi produsele

estimate ale proiectului.

Soluţie integrată, eficientă

din punct de vedere al

costului şi robustă din

punct de vedere tehnic

pentru SMIMF şi

SUMAL

€€

Controlul implementării

SMIMF şi SUMAL

îmbunătăţite

Mare > 18 luni DGP Instalaţiile SMIMF şi

SUMAL şi înregistrarea

utilizatorilor; logurile

sistemelor

Sistem funcţional

complet, utilizat la nivelul

sectorului care să permită

monitorizarea şi controlul

continue, precum şi să

susţină FLEGT UE

€

3. Reţeaua Natura 2000 şi Pădurile

3.1 Statutul extrem

de protejat al

siturilor Natura 2000

Modificarea stadiului siturilor

Natura 2000 din zonele

forestiere de la extrem de

protejate la unele care vor

permite managementul

Mare < 6 luni MMP Statut modificat în

conformitate cu celelalte

state UE

Pentru a îndepărta

barierele din calea unui

management activ şi

durabil al resurselor

-

91

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

forestier durabil şi continuu forestiere

3.2 Integrarea

Natura 2000 şi

Planificarea pentru

Managementul

Pădurilor

Armonizarea sistemului de

avizare pentru Natura 2000

cu procesul de aprobare

pentru Planurile de

Management al Pădurilor

Mare < 12 luni MMP / DGP Sistem de avizare

revizuit pentru PMP şi

Natura 2000

O abordare mai informată

şi mai armonizată în ceea

ce priveşte managementul

durabil al pădurilor şi al

resurselor de habitat

-

4. Finanţare şi Absorbţia Fondurilor UE

4.1 Elaborarea unei

Declaraţii Forestiere

Indicatoare (DFI)

pentru susţinerea

împăduririi în cadrul

PNDR

Elaborarea TR pentru

proiectul de pregătire al DFI

naţionale

Capacitare < 3 luni DGP TR şi aria de cuprindere

pentru DFI

Bază solidă pentru

cuprinderea şi detalierea

DFI

Implementarea proiectului de

pregătire a DFI în acelaşi

timp cu pregătirea PSNP

Mare < 12 luni DGP Rapoartele în cadrul

proiectului, jaloane şi

produse aşteptate

Bază informată pentru

împădurirea naţională

viitoare şi

4.2 Îmbunătăţirea

coordonării,

asumării şi

implementării

măsurilor forestiere

Instituirea unui comitet

interdepartamental pentru a

se raporta la implementarea

măsurilor forestiere

Capacitare < 3 luni MMP / MADR Comitet instituit;

Procesul-verbal al

reuniunilor

Îmbunătăţirea asumării

măsurilor forestiere şi

absorbţia fondurilor UE

-

92

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

Simplificarea ghidurilor

pentru solicitanţi şi a

procedurilor pentru măsurile

forestiere

Mare < 12 luni APDRP / DGP Ghiduri simplificate

revizuite;

Bariere pentru solicitanţii

potenţiali, rezultând într-o

mai mare absorbţie a

fondurilor

-

Consolidarea conştientizării

în rândul solicitanţilor

potenţiali de măsuri forestiere

Mare < 18 luni APDRP/ DGP Evenimente de creştere a

nivelului de

conştientizare; campanii

mass-media; materiale de

conştientizare

Conştientizarea sporită şi

nivelul înalt de calitate al

solicitărilor

€€31

Transferul responsabilităţii de

implementare a măsurilor

forestiere la DGP pentru

următorul PNDR

Mare > 18 luni MADR / MMP Hotărâre de Guvern

pentru transferul

responsabilităţii pentru

implementarea măsurilor

forestiere la DGP

Implementarea

îmbunătăţită şi

coordonarea tehnică

pentru măsurile forestiere

-

4.3 Baza obiectivă şi

eficientă de colectare

a taxei pentru

utilizarea resurselor

aflate în proprietatea

statului

Efectuarea unui studiu pentru

a determina contribuţia

economică totală a Romsilva

inclusiv bunurile publice şi

pentru a stabili renta

economică adecvată datorată

Guvernului în calitate de

proprietar al resursei

Mare < 12 luni Secretar de Stat/

DGP

Rapoarte de studiu Baza obiectivă pentru

stabilirea redevenţei

Statului pentru utilizarea

resurselor forestiere

€

5. Managementul Resurselor Umane

31

Finanţarea pentru campania de conştientizare este responsabilitatea MADR şi ADPRP ca instituţie de implementare

93

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

5.1 Programul de

dezvoltare a carierei

pentru personalul

Romsilva

Evaluarea şi îmbunătăţirea

sistemului actual de evaluare

Mare < 6 luni DG / RU32

Sistem de indicatori de

randament discutat cu

angajaţii

Instituirea unui nou

sistem de evaluare a

randamentului, pe baza

criteriilor de randament

€

Stabilirea nevoilor de formare

ale personalului, în special în

ceea ce priveşte dezvoltarea

activităţii, modificarea

managementului etc.

Mare < 12 luni RU Raportul de analiză a

nevoilor de pregătire cu

priorităţi identificate

Nevoi de pregătire

prioritizate, clare, pentru a

susţine dezvoltarea

ulterioară a Romsilva

€

Elaborarea unui program de

pregătire continuu şi la nivel

de companie

Mare < 18 luni RU Module de formare;

Materiale de formare;

Personal pregătit

Îmbunătăţirea continuă a

aptitudinilor pentru a

susţine creşterea

ulterioară şi dezvoltarea

organizaţiei

€

5.2 Formarea pentru

susţinerea

implementării EPA

Pregătirea grupurilor de lucru

pe EPA în ceea ce priveşte

procesul şi metodologia

generală şi a conducerii

superioare pe conceptele şi

tehnicile de bază EPA

Mare < 3 luni DG Grupuri de lucru cu seturi

de aptitudini pentru a

efectua faza I a EPA.

Conducere superioară

receptivă faţă de procesul

EPA

€

5.3 Consolidarea

evaluării

randamentului

angajaţilor – DGP

Elaborarea unui sistem de

monitorizare a randamentului

la locul de muncă

Mare < 18 luni MMP Instituie un nou sistem de

evaluare a randamentului,

bazat pe criterii de

randament

€

Elaborarea unui sistem de Mare < 18 luni MMP Elaborarea de criterii şi Consolidarea motivaţiei €€

32

RU = Unitatea de resurse umane din cadrul Romsilva

94

Obiectiv


Impact/

Prioritate

Perioadă de


Progrese/


Resurse

estimate

recompense, dependent de

sarcini, funcţii şi randament

mecanisme pentru a lega

recompensele de

randament

angajaţilor de a îşi asuma

responsabilităţi şi de a da

randament la standarde

înalte

5.4 Pregătire pentru

susţinerea elaborării

PSNP şi PNDR

Pregătirea personalului cheie

al DGP pe aspecte de

formulare de politici şi

elaborare de strategii,

inclusiv pe tehnici solide de

evaluare a investiţiilor

Mare < 3 luni DGP

Program de formare;

Angajaţi pregătiţi

Capacitatea de a ghida şi

gestiona procesul general

PSNP şi contribuţia

strategică pentru

următorul PNDR

€

95

ANEXA B: CADRUL INSTITUŢIONAL AL PRINCIPALELOR ORGANIZAŢII DE MEDIU DIN

ROMÂNIA

Anexa B1: Prezentare generală a cadrului instituţional al sectorului

Anexa B2: Organigrama Ministerului Mediului şi Pădurilor

96

ANEXA B1: Cadrul instituţional general al sectorului

AGENŢIA NAŢIONALĂ

PENTRU PROTECŢIA

MEDIULUI (ANPM)

ADMINISTRAŢIA FONDULUI

PENTRU MEDIU

COMISARIATELE

REGIONALE

MINISTERUL MEDIULUI

ŞI PĂDURILOR

ADMINISTRAŢIA

NAŢIONALĂ DE

METEOROLOGIE

REGIA NAŢIONALĂ A

PĂDURILOR

ROMSILVA

ADMINISTRAŢIA

NAŢIONALĂ ―APELE

ROMÂNE‖ (ANAR)

CONSILIUL

INTERMINISTERIAL AL

APELOR

SISTEMELE DE

GOSPODĂRIRE A

APELOR

GARDA NAŢIONALĂ DE

MEDIU (GNM)

COMISARIATELE

LOCALE

ADMINISTRAŢIA BIOSFEREI

DELTA DUNĂRII

INSTITUTUL NAŢIONAL DE

CERCETARE-DEZVOLTARE

PENTRU PROTECŢIA

MEDIULUI

ICIM BUCUREŞTI



MARINĂ

―GRIGORE ANTIPA‖



DELTA DUNĂRII

AGENŢIILE

REGIONALE

PENTRU

PROTECŢIA

MEDIULUI

(ARPM)

AGENŢIILE

PENTRU

PROTECŢIA

MEDIULUI (APM)

în subordonare

sub autoritate

în coordonare

97

Anexa B2 Organigrama Ministerului Mediului şi Pădurilor

MINISTRU COLEGIUL MINISTERULUI * CONSILIUL CONSULTATIV *

SECRETAR DE STAT

SECRETAR GENERAL

CABINET

SECRETAR GENERAL

ADJUNCT

SECRETAR GENERAL

ADJUNCT

DIRECŢIA MANAGEMENTUL

RISCULUI LA INUNDAŢII

DIRECŢIA PENTRU

PREVENIREA ŞI

MANAGEMENTUL

SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

DISPECERAT **

SECRETAR DE STAT

CABINET

CABINET MINISTRU

DIRECŢIA PĂDURI ŞI

DEZVOLTARE FORESTIERĂ

DIRECŢIA POLITICI ŞI STRATEGII ÎN

SILVICULTURĂ

DIRECŢIA DE CONTROL ÎN

SILVICULTURĂ

SECŢIA IMPLEMENTARE

INSPECŢIILE SERVICIULUI

SILVIC ŞI CINEGETIC

DIRECŢIA MANAGEMENTUL

RESURSELOR DE APĂ

SERVICIUL PROTECŢIA

APELOR

DIRECŢIA AMENAJAREA BAZINELOR

HIDROGRAFICE

DIRECŢIA GENERALĂ DE INVESTIŢII

SERVICIUL INVESTIŢII

FINANCIARE

SERVICIUL VERIFICARE ŞI

REGULARIZARE

DIRECŢIA BIODIVERSITATII

DEPARTAMENTUL DE CONTROL AL

INSTRUMENTELOR STRUCTURALE

DIVIZIA PLANIFICARE ŞI EVALUARE

DIRECŢIA FONDURI STRUCTURALE

DIRECŢIA SUPORT TEHNIC

DIRECŢIA GENERALĂ AM POS MEDIU

DEPARTAMENTUL PLĂŢI

SERVICIUL SUPORT TEHNIC

SECŢIA DEZVOLTARE

INSTITUŢIONALĂ

SECŢIA S.M.I.S. – I.T.

SECŢIA PUBLICITATE-

COMUNICARE

DIRECŢIA CONTROLUL POLUĂRII ŞI

EVALUARE IMPACT

SERVICIUL EVALUARE

IMPACT

SERVICIUL PENTRU

CONTROLUL POLUĂRII

AERULUI ŞI PROTECŢIE

SERVICIUL PLANIFICARE

PENTRU DEZVOLTARE

DURABILĂ**

DIRECŢIA GESTIUNE DEŞEURI ŞI

SUBSTANŢE PERICULOASE

SUBSTANCES MANAGEMENT DIVISION

DIRECŢIA SCHIMBĂRI CLIMATICE ŞI

DEZVOLTARE DURABILĂ

SERVICIUL DE SCHIMBĂRI

CLIMATICE SERVICIUL GESTIUNE

DEŞEURI

SERVICIUL GESTIUNE

SUBSTANŢE PERICULOASE

DE LA SOL ŞI DIN SUBTERAN

SECŢIA PENTRU

REABILITAREA

CÂMPURILOR

PETROLIERE

NOTE:

*) ORGANIZAT CONFORM LEGII NR. S ÎN VIGOARE, PRIN ORDIN AL MINISTRULUI

**) ORGANIZATĂ LA NIVEL DE DEPARTAMENT

***) ORGANIZATĂ LA NIVEL DE SECŢIE

SECŢIA DE EVALUARE A

PROIECTELOR

SECŢIA DE PLANIFICARE A

PROIECTELOR DE

COORDONARE

SECŢIA MONITORIZARE-

RAPORTARE

SECŢIA EVALUARE TEHNICĂ

SECŢIA CONTROL FINANCIAR

SECŢIA PRIVIND NEREGULILE

BIROUL BUGET-PROGNOZE

DIVIZIA DE PLĂŢI

SECŢIA CONTABILITATE

SECŢIA PROGRAME PENTRU

EVALUARE ŞI PROGRAMARE

SECŢIA JURIDICĂ –

INSTRUMENTE STRUCTURALE

SECŢIA DE CONTROL

FINANCIAR PREVENTIV

PROPRIU

SECŢIA DEZVOLTARE

FORESTIERĂ

SECŢIA POLITICI

SECŢIA FINANCIAR

SECŢIA CONTABILITATE

DIRECŢIA GENERALĂ ACHIZIŢII PUBLICE

ŞI ADMINISTRATIV

DIRECŢIA AFACERI EUROPENE

SECŢIA ACHIZIŢII

SISTEME INFORMATICE ***

SECȚIA AFACERI EUROPENE

4

GESTIUNEA ŞI PROTECŢIA

INFORMAŢIILOR CLASIFICATE **

DIRECŢIA GENERALĂ PADURI

SECŢIA PROGRAME

FINANŢATE DE UE

DEPARTAMENTUL PENTRU FONDUL DE

COEZIUNE

SECŢIA PENTRU

MONITORIZAREA RAPORTĂRII

SECŢIA ANALIZĂ TEHNICĂ

8 ORGANISME INTERMEDIARE POS

MEDIU

OFICIUL PROGRAMĂRI

SECŢIE DE CONTROL

FINANCIAR

SECŢIA MONITORIZARE-

RAPORTARE

SECŢIA PENTRU SUPORT

TEHNIC

SECŢIA ÎMPRUMUTURI

EXTERNE

SECŢIA ALOCARE

BUGETARĂ

AUTORITATEA PENTRU INUNDAŢII ŞI

MANAGEMENTUL APELOR

SECURITATEA

CONSTRUCŢIILOR

HIDROTEHNICE

SECŢIA REGLEMENTARE

SILVICĂ

DIRECŢIA RELAŢII EXTERNE ŞI

PROTOCOL

AUDIT

DIRECŢIA INSPECŢIE ŞI CONTROL

DIRECŢIA GENERALĂ JURIDICĂ

DIRECŢIA RESURSE UMANE

DIRECŢIA DE COMUNICARE

UNITATEA DE POLITICI PUBLICE ŞI

MANAGEMENTUL CALITĂŢII **

SECŢIA COMUNICARE

SERVICIUL PENTRU RELAŢIA

CU PARLAMENTUL ŞI DIALOG

SOCIAL

ORGANIZAREA INSTITUŢIILOR

SUPERVIZATE AFLATE SUB

AUTORITATE ŞI ÎN COORDONARE

UNITATEA PENTRU INCLUZIUNE

SOCIALĂ **

SECŢIA PENTRU PREVENIREA

ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI

PROTECŢIA MUNCII

SECŢIA RESURSE UMANE

COMPARTIMENTUL

COMUNICARE

COMPARTIMENTUL MASS –

MEDIA

SECŢIA LITIGII

DEZVOLTARE ŞI AVIZE DE

REGLEMENTARE

COMPARTIMENTUL

RELAŢII CU PUBLICUL

DIRECŢIA GENERALĂ ECONOMICĂ

FINANCIARĂ

SECŢIA ADMINISTRATIV

SECŢIA PLANURI DE

AMENAJARE

DIRECŢIA APE

INTERNAŢIONALE

SECŢIA BUGETE

SECŢIA PENTRU

PROMOVAREA

INVESTIŢIILOR

SECŢIA REGULARIZARE

SECŢIA VERIFICARE

SECŢIA CINEGETICĂ

SECŢIA PENTRU STUDII

CINEGETICE

98

ANEXA C: ORGANIZAREA INSTITUŢIONALĂ

Roluri, atribuţii, personal şi funcţionare

MMP şi agenţiile subordonate (ANPM, ARPM-uri, APM-uri, GNM, ANAR, FNM)

1. În prezent, principalii factori administrativi din domeniul protecţiei mediului din România sunt:

Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP)

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)

Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului (ARPM-uri)

Agenţiile judeţene pentru Protecţia Mediului (APM-uri) şi

Garda Naţională de Mediu (GNM)

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM)

Administraţia Naţională „Apele Române‖ (ANAR)

Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA

2. În afară de aceştia, există alte instituţii/administraţii în acest domeniu, precum:

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării(Tulcea)

Administraţia Naţională de Meteorologie

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (ICIM Bucureşti)

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină ―Grigore Antipa‖ (INCDM Constanţa)

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD Tulcea).

3. Relaţia dintre MMP şi aceste agenţii este prezentată în cadrul Anexei B1, iar ariile de

competenţă ale principalelor instituţii de mediu pot fi ilustrate succint după cum urmează

(a se vedea Tabelul 4.3 din secţiunea principală a raportului).

MINISTERUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR (MMP)

4. Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP) este organizat şi funcţionează în conformitate cu

prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1635/2009 privind organizarea şi funcţionarea MMP, cu

modificările şi completările ulterioare.

5. MMP îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii: planificare strategică, dezvoltare durabilă,

infrastructură de mediu şi gospodărirea apelor, meteorologie, hidrologie, hidrogeologie, schimbări

climatice, arii naturale protejate, gestiunea deşeurilor, managementul substanţelor şi compuşilor

periculoşi, conservarea biodiversităţii, biosecuritate, managementul calităţii aerului şi al poluării

fonice, administrarea şi gestionarea pădurilor.

6. MMP dezvoltă politica naţională de mediu şi de management al apelor, elaborează strategia şi

reglementările specifice pentru dezvoltarea şi armonizarea acestor activităţi în cadrul politicii

generale a guvernului. Acesta asigură şi coordonează implementarea strategiei guvernului în aria sa

de competenţă, acţionând în calitate de autoritate de stat de sinteză, coordonare, inspecţie şi control

în aceste domenii.

7. Printre principalele funcţii ale MMP se numără:

strategie;

reglementare şi aprobare;

reprezentare;

99

autoritate de stat în domeniul său de activitate;

administrare;

implementare şi coordonare a asistenţei financiare UE şi naţionale acordate României în

domeniul mediului şi pădurilor, precum şi gestionare a împrumuturilor externe, în afara celor

acordate de UE; şi

monitorizare, inspecţie şi control.

8. Chiar dacă MMP este responsabil de elaborarea politicilor şi planificare, funcţiile operative

(implementarea, monitorizarea şi punerea în aplicare) sunt delegate agenţiilor teritoriale, Agenţiei

Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi Gărzii Naţionale de Mediu (GNM).

9. În prezent, MMP funcţionează cu un număr de 535 de angajaţi, din totalul de 747 de posturi

aprobate (în afara demnitarilor şi a cabinetului ministrului).

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI (ANPM)

10. ANPM a fost reorganizată în conformitate cu HG nr. 918/ 30.08.2010 privind

reorganizarea şi funcţionarea ANPM, în calitate de organism special al administraţiei

publice centrale, cu personalitate juridică, subordonat MMP, având competenţe de

implementare a politicilor şi legislaţiei de mediu.

11. ANPM, în calitate de autoritate de implementare a politicii de mediu a guvernării

centrale, este o agenţie specială responsabilă de punerea în aplicare şi raportarea cu privire

la starea naţională a mediului. Aceasta îşi îndeplineşte aceste funcţii prin intermediul

coordonării tehnice a autorităţilor teritoriale de protecţia mediului de la nivel regional şi

local (8 ARPM-uri şi 34 APM-uri) şi are responsabilitatea de a se asigura că acestea dispun

de personal instruit în mod corespunzător. Printre principalele funcţii ale structurii ANPM

se numără următoarele: (i) eliberarea autorizaţiilor pentru toate activităţile enumerate care

au un impact potenţial asupra mediului; (ii) efectuarea inspecţiilor de mediu; (iii)

monitorizarea calităţii mediului, punând un accent deosebit pe calitatea aerului ambiental şi

radioactivitate; şi (iv) raportarea periodică cu privire la starea mediului înconjurător către

MMP.

12. Principalele funcţii ale ANPM în domeniul protecţiei mediului înconjurător sunt

definite în cadrul articolului 3 al HG nr. 918/ 30.08.2010 după cum urmează:

acordarea de suport tehnic la elaborarea legislaţiei, strategiilor şi politicilor sectoriale

şi a planurilor de acţiune privind protecţia mediului;

implementarea politicilor, strategiilor şi legislaţiei de mediu la nivel naţional;

coordonarea agenţiilor regionale şi a agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului;

autoritate de reglementare care emite acte de reglementare, conform legii;

instruirea personalului din cadrul instituţiilor publice subordonate.

13. Principalele atribuţii ale ANPM, după cum sunt definite acestea în cadrul articolului 4

al HG nr. 918/ 30.08.2010, se referă la:

100

acordarea de suport tehnic pentru consolidarea sistemului statistic de mediu, înaintarea

de propuneri şi participarea la crearea sistemului de indicatori statistici pentru

dezvoltare durabilă, sub coordonarea MMP;

acordarea de suport tehnic pentru elaborarea documentelor de mediu care rezultă din

obligaţiile României în calitate de stat membru al UE sau de parte la convenţiile

internaţionale;

acordarea de suport tehnic în legătură cu condiţiile, metodele şi instrumentele utilizate

pentru monitorizarea factorilor de mediu.

Numărul total de posturi aprobate al ANPM: 210.

AGENŢIILE REGIONALE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI (ARPMuri)

14. ARPM-urile au fost înfiinţate în fiecare regiune, în conformitate cu Legea nr.

315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificări şi completări ulterioare:

Nr. ARPM Regiune

1 Bacău Nord-est

2 Galaţi Sud-est

3 Piteşti Sudul Munteniei

4 Craiova Sud-vestul Olteniei

5 Timişoara Vest

6 Cluj-Napoca Nord-vest

7 Sibiu Centru

8 Bucureşti Bucureşti-Ilfov

15. Ariile geografice de competenţă ale Agenţiilor Regionale pentru Protecţia Mediului sunt prezentate

în harta de mai jos.

101

16. ARPM-urile au următoarele atribuţii principale:

coordonarea agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului (APM-urile) din regiunea

respectivă;

emiterea actelor de reglementare în conformitate cu legislaţia în vigoare;

respectarea cerinţelor impuse de legislaţia de mediu şi de actele de reglementare; în

cazul nerespectării, luarea de măsuri adecvate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

validarea şi procesarea informaţiilor de mediu la nivel regional, care urmează a fi

înaintate la ANPM, potrivit legii;

elaborarea, actualizarea şi monitorizarea planului regional de acţiune privind protecţia

mediului şi colaborarea cu autorităţile locale la elaborarea şi implementarea planurilor

de acţiune de mediu la nivel judeţean;

asigurarea administrării ariilor naturale protejate care nu sunt date în administrare;

elaborarea măsurilor şi reglementărilor privind conservarea ariilor naturale protejate

care au administrator sau custode propriu;

monitorizarea activităţilor din ariile protejate din raza teritorială a acestora;

implementarea şi/sau susţinerea implementării politicilor şi strategiilor privind

educaţia de mediu şi conştientizarea publicului din ariile protejate;

colaborarea cu alte agenţii şi consilii de dezvoltare regională la elaborarea şi

monitorizarea planului de dezvoltare regională;

întocmirea de rapoarte periodice cu privire la starea factorilor de mediu din regiune,

transmiterea acestora la ANPM şi facerea publică a acestora;

evaluarea şi analizarea hărţilor strategice privind poluarea fonică şi a planurilor de

acţiune pentru reducerea poluării fonice în cadrul comisiilor reunite la nivel regional;

cooperarea la elaborarea şi monitorizarea planurilor regionale de gestionare a

deşeurilor cu autorităţile care sunt răspunzătoare în teritoriu şi coordonarea elaborării

planurilor judeţene de gestionare a deşeurilor;

monitorizarea activităţilor de administrare a ariilor contaminate la nivel regional;

participarea la programe şi proiecte, precum şi la parteneriate în cadrul proiectelor

internaţionale de interes public, pe bază de consultări cu ANPM;

asigurarea accesului publicului la informaţiile de mediu, consultarea şi participarea

acestuia la procesul decizional;

îndeplinirea altor sarcini încredinţate ANPM.

17. Cele 8 ARPM-uri dispun în prezent de un număr de 494 posturi aprobate.

AGENŢIILE DE PROTECŢIE A MEDIULUI (APM-urile)

18. APM-urile au fost reorganizate în conformitate cu HG nr. 918/2010. Acestea

îndeplinesc atribuţiile repartizate de ANPM în vederea implementării politicilor,

strategiilor şi legislaţiei privind protecţia mediului la nivel judeţean.

19. APM-urile au următoarele atribuţii principale:

102

emiterea actelor de reglementare în conformitate cu competenţele prevăzute în actele

normative în vigoare sau acordate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

îndeplinirea prevederilor art. 7, alin. (2) al Hotărârii de Guvern nr. 1.076/2004 privind

procedura de evaluare de mediu a planurilor şi programelor, emiterea avizelor de

mediu pentru planurile de urbanism detaliate (PUD) şi planurile de urbanism zonale

(PUZ), pe baza unei informări prealabile primite de la ARPM;

managementul operării la nivel local a laboratoarelor de analiză a aerului, deşeurilor,

zgomotului şi vibraţiilor şi a radioactivităţii mediului;

pot efectua, la cerere, măsurători şi analize de laborator ale factorilor de mediu;

operarea staţiilor automate de monitorizare a calităţii aerului şi a radioactivităţii

mediului şi transmiterea datelor către ANPM;

efectuarea monitorizării permanente a calităţii aerului şi a radioactivităţii mediului şi

luarea măsurilor prevăzute de legislaţia specifică în caz de situaţii speciale;

efectuarea colectării şi validării primare a datelor necesare pentru evaluarea

inventarelor locale ale emisiilor şi a calităţii aerului şi înaintarea acestora către

ANPM;

întocmirea rapoartelor periodice privind starea locală a factorilor de mediu;

asigurarea elaborării şi implementării planurilor şi programelor de management al

calităţii aerului;

verificarea implementării proiectelor privind protecţia mediului; şi

colectarea şi procesarea datelor înaintate de operatori, în vederea transmiterii acestora

către ANPM, inclusiv:

colectarea şi gestionarea datelor înaintate de operatori în scopul efectuării

inventarului emisiilor locale şi transmiterea acestora către ANPM;

colectarea datelor şi întocmirea rapoartelor privind emisiile de poluanţi din

activităţile cu impact semnificativ asupra mediului, inclusiv de la operatorii

economici cu combustie mare;

numirea reprezentanţilor în cadrul comitetelor de evaluare şi analiză a hărţilor

strategice privind zgomotul şi a planurilor de acţiune pentru reducerea poluării

fonice;

colectarea, validarea şi procesarea datelor şi informaţiilor de mediu la nivel

judeţean; şi

participarea la implementarea şi monitorizarea planurilor de gestionare a

deşeurilor.

20. Numărul total de personal aprobat al APM-urilor este 1352.

103

GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU (GNM):

21. Garda Naţională de Mediu este o instituţie separată care răspunde de punerea în

aplicare a prevederilor autorizaţiilor de mediu. Aceasta se coordonează cu ANPM şi cu

autorităţile locale, însă funcţiile sale sunt vizibil diferite de cele ale Direcţiei de Inspecţie şi

Control din cadrul MMP, care poate controla şi conformitatea cu standardele de mediu.

22. GNM a fost reorganizată prin HG nr. 112/ 18.02.2009 privind reorganizarea şi

funcţionarea GNM. Aceasta este un organism special al administraţiei publice centrale,

finanţat de la bugetul de stat, aflat în subordinea MMP. Principalele competenţe ale GNM

se referă la activităţi de inspecţie şi control.

23. GNM asigură controlul implementării integrate, unitare şi profesioniste a politicii

guvernamentale şi a aplicării legislaţiei naţionale referitoare la protecţia medului,

armonizată cu legislaţia comunitară.

24. Principala activitate a GNM se axează pe două direcţii, şi anume protecţia mediului şi

controlul habitatelor naturale, biodiversităţii şi ariilor protejate.

Principalele atribuţii ale GNM sunt definite în capitolul III al HG nr. 112/ 18.02.2009 după

cum urmează:

elaborarea, promovarea şi actualizarea, împreună cu MMP, a directivelor tehnice cu

privire la monitorizare şi la activităţile de inspecţie;

elaborarea planului anual de activitate, inclusiv a obiectivelor, sarcinilor concrete şi

planului de acţiune;

investigarea faptelor şi aplicarea de sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;

participarea la acţiuni de prevenirea şi combaterea faptelor penale săvârşite împotriva

naturii în domeniul său de activitate, împreună cu organismele competente;

controlul conformităţii cu cerinţele legale în ceea ce priveşte emiterea actelor de

reglementare;

înaintarea către emitent de propuneri de suspendare şi/sau anulare a

avizului/acordului/autorizaţiei/ autorizaţiei integrate de mediu în cazuri de

nerespectare a legii;

îndeplinirea unui rol activ în cadrul reţelelor de inspecţie europene şi internaţionale;

verificarea declaraţiilor agenţilor economici cu privire la obligaţiile referitoare la

Fondul de Mediu;

dezvoltarea unei reţele de voluntari pentru protecţia mediului; şi

verificarea reclamaţiilor referitoare la încălcarea legislaţiei în teritoriu.

104

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ „APELE ROMÂNE” (ANAR)

25. ANAR este agenţia executivă responsabilă de implementarea strategiilor

guvernului/MMP în sectorul apelor, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia împotriva

inundaţiilor. Aceasta are 11 administraţii ale bazinelor hidrografice şi 42 de sisteme de

gospodărire a apelor (SGA) la nivel judeţean. Principalul mandat al acesteia include

implementarea programelor de investiţii, protecţia împotriva inundaţiilor şi asigurarea

surselor de apă pentru diferiţi utilizatori.

26. Atribuţiile principale ale ANAR includ:

managementul surselor de apă, protecţia apelor de suprafaţă şi subterane împotriva

epuizării şi degradării, precum şi distribuţia raţională şi echilibrată a acestor resurse;

administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului Naţional de Management al Apei;

administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii naţionale de monitorizare

hidrologică şi hidrogeologică;

administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului Naţional de Monitorizare a

Calităţii Resurselor de Apă;

reţea informatică şi facilităţi de comunicaţii ale sistemului hidrologic, dezvoltarea

produselor software în domeniul managementului apelor, hidrologiei şi

hidrogeologiei;

acordarea dreptului de utilizare a apelor de suprafaţă şi a celor subterane sub toate

formele în vederea utilizării la potenţialul natural al acestora, cu excepţia resurselor de

apă destinate traiului, pe bază de abonamente, în conformitate cu Legea apelor nr.

107/1996, cu modificări şi completări ulterioare;

protecţia împotriva inundaţiilor;

întreţinerea şi exploatarea lucrărilor hidrologice din domeniul public;

aprobarea şi autorizarea din punctul de vedere al lucrărilor de management al apelor şi

al altor activităţi hidrologice aferente;

instruirea şi perfecţionarea personalului în vederea ameliorării managementului

apelor;

implementarea directivelor UE din sectorul apelor; şi

îndeplinirea angajamentelor asumate de România în conformitate cu acordurile şi

convenţiile din sectorul apelor.

27. ANAR menţine un registru actualizat al tuturor ariilor protejate şi a siturilor Natura

2000 legate de lucrările hidrologice iar aceste informaţii sunt utilizate la stabilirea

condiţiilor prevăzute în autorizaţiile emise în vederea utilizării apei. Toate autorizaţiile de

utilizare a apei sunt eliberate de către ANAR, cu excepţia celor pentru utilizatorii cu efect

transfrontalier, care sunt eliberate de MMP.

28. Numărul de personal aprobat al ANAR, la nivel central şi regional, este prezentat în

tabelul de mai jos (sursa: MMP, 2010):

105

Unităţile ANAR

(centrale şi regionale)

Nr. total de personal

ANAR – unitatea centrală 179

Administraţia Bazinului Hidrografic

Someş-Tisa

838

Crişuri 508

Mureş 985

Banat 602

Jiu 675

Olt 989

Argeş-Vedea 1248

Buzău-Ialomiţa 694

Siret 957

Prut 775

Dobrogea-Litoral 452

Ec Stînca 64

INHGA

215

TOTAL 9181

ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM):

29. Fondul de Mediu a fost constituit în conformitate cu principiile europene ―poluatorul

plăteşte‖ şi ―responsabilitatea producătorului‖ pentru implementarea legislaţiei de mediu,

armonizată cu legislaţia comunitară. Operarea şi administrarea acestuia sunt reglementate

prin Ordonanţa de urgenţă nr. 196/2005 privind Fondul de Mediu, aprobată prin Legea

nr.105/2006, cu modificări şi completări ulterioare (Legea nr. 117/2010, Legea nr.

105/2006, Legea nr. 292/2007, OUG nr. 37/2008 şi Ordinul nr. 25/2008 şi Legea nr.

329/2009).

30. AFM a fost înfiinţată în anul 2005 în scopul gestionării fondurilor provenite din

taxele pentru poluare, amenzi şi taxe verzi în vederea susţinerii programelor din şase

domenii: energie produsă din resurse regenerabile, silvicultură (împădurirea terenurilor

degradate), programul ―Rabla‖, furnizarea şi salubrizarea apei, ecologizarea urbană şi

organizaţii neguvernamentale, asociaţii private şi grupuri religioase. În afară de aceasta,

106

mandatul AFM include managementul fondurilor de carbon provenite din tranzacţionarea

de către România a aproximativ 300 milioane unităţi ale cantităţii atribuite (AAU)33

şi din

finanţarea proiectelor de producere a energiei din resurse regenerabile (ERR) şi de

eficienţă energetică (EE) în clădiri publice.

31. Chiar dacă a fost înfiinţată ca o structură autonomă de guvernare, din toate

considerentele practice, AFM se află sub controlul direct al MMP, deoarece preşedintele

acesteia este numit de către ministru, care aprobă şi strategia, priorităţile de finanţare şi

planurile anuale ale acesteia, iar comitetul acesteia de aprobare a proiectelor este prezidat

de secretarul general adjunct al Mediului. Mai mult decât atât, chiar dacă AFM

funcţionează ca un fond de rulment cu o cifră de afaceri anuală medie de 300 milioane

euro, aceasta derulează de asemenea în mod direct sute de contracte.

32. Sursele de venit ale AFM sunt publice şi constau din impozite pe venituri şi

contribuţii, distribuite în conformitate cu HG nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, republicat, cu modificări ulterioare.

33. Departamentele specializate ale AFM pentru depuneri, recuperarea fondurilor şi

inspecţie fiscală desfăşoară următoarele activităţi principale:

menţinerea evidenţei analitice a plăţilor fondurilor declarate şi achitate;

preluarea şi înregistrarea declaraţiilor privind obligaţiile de plată la veniturile Fondului

de la operatorii economici;

activităţi de coordonare şi monitorizare legate de veniturile încasate la Fondul de

Mediu;

emiterea somaţiilor de plată şi executarea silită a operatorilor economici în scopul

achitării de către aceştia a restanţelor înregistrate la Fond.

34. Potrivit ultimului raport anual al AFM (2010), aceasta are aprobate un număr de 153

posturi – aşa cum se prevede în Ordinul Ministrului (OM) nr. 1119/06.08.2010 privind

structura organizatorică a AFM.

35. Acelaşi document prevede numărul contribuabililor la bugetul acesteia pentru

perioada 2002-2010 (188.378). Valoarea totală a contribuţiilor plătite la bugetul AFM pe

perioada ianuarie-decembrie 2010 este de 1.147.012.970,69 lei.

33

Tranzacţionarea emisiilor de gaze cu efect de seră între ţările (industrializate) prevăzute în Anexa I în

conformitate cu articolul 17 al Protocolului de la Kyoto.

107

ANEXA D: PROCESUL DE AUTORIZARE DE MEDIU

D1 - DIAGRAMA GENERALĂ A PROCESULUI DE AUTORIZARE DE

MEDIU

Teren extravilan sau intravilan, însă cu altă funcţie Teren intravilan, cu funcţie compatibilă pentru proiectul propus

Propunerea de

proiect/investiţia

Este necesar acordul de mediu consent

needed

Solicitarea C.U.

PROCEDURA PENTRU OBŢINEREA AVIZULUI

DE MEDIU - EVALUAREA STRATEGICĂ DE

MEDIU

AVIZUL DE MEDIU

Obţinerea aprobărilor suplimentare de la alte autorităţi (solicitate de C.U., altele)

(solicitate prin C.U. si nu numai) Solicitarea C.U. pentru faza de investiţie.

Solicitarea avizului agenţiei pentru

protecţia mediului competente

Respingerea cererii de eliberare a ACORDULUI DE

MEDIU

Respingerea proiectului

Obţinerea aprobărilor suplimentare

de la alte autorităţi

Obţinerea autorizaţiei de construcţie

Finalizarea elaborării

proiectului

Activităţi prevăzute în Anexa 1 la

OM nr. 1798/2007

PROCEDURA PENTRU OBŢINEREA AVIZULUI DE

MEDIU – EVALUAREA STRATEGICĂ DE MEDIU +

EVALUAREA ADECVATĂ

PROCEDURA ACORDULUI DE MEDIU –

EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU

Proiectul propus poate afecta siturile Natura

2000

Proiectul propus nu afectează siturile Natura

2000

PROCEDURA ACORDULUI DE MEDIU –

EVALUAREA IMPACTULUI DE

MEDIU+EVALUAREA ADECVATĂ Decizia adoptată de

agenţia pentru protecţia

mediului competentă

Activităţi care nu sunt incluse în Anexa 1 la OM nr.

1798/2007 sau în OUG nr. 152/2005.

Autorizaţie de mediu

PROCEDURA DE

AUTORIZARE DE

MEDIU

Activităţi prevăzute în

OUG nr. 152/2005

PROCEDURA DE

ELIBERARE A

AUTORIZAŢIEI

INTEGRATE DE MEDIU

AUTORIZAŢIA

INTEGRATĂ DE

MEDIU

Elaborarea rapoartelor monitorizares, în conformitate cu autorizaţia de

mediu/autorizaţia integrată de mediu

Înaintarea rapoartelor de monitorizare către agenţia pentru protecţia mediului

competentă

NU ESTE NECESARĂ

AUTORIZAŢIA DE MEDIU

Legendă:

C. U. – certificatul de urbanism

OM – Ordinul ministrului

OUG – Ordonanţa de urgenţă a guvernului

SEA – Evaluare Strategica de Mediu

EIA – Evaluare Impact de Mediu

Agenţia de

protecţie a

mediului

competentă

Promotorul

proiectului

Proiectul propus poate afecta siturile Natura

2000

Proiectul propus NUafectează siturile Natura 2000

Eliberarea ACORDULUI DE

MEDIU

108

D2 – EVALUAREA ADECVATĂ (EA)

Obiectiv

Evaluarea adecvată este o procedură utilizată pentru a stabili dacă

planurile/programele/proiectele pot avea impact asupra siturilor Natura 2000, caz în care

trebuie urmate anumite etape în vederea emiterii unui act administrativ care confirmă

integrarea aspectelor referitoare la protecţia habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice

în cadrul respectivului plan de investiţii sau program/proiect.

Actul de reglementare

Avizul Natura 2000 reprezintă actul administrativ eliberat de către ACPM, care cuprinde

concluziile EA şi stabileşte regulile privind implementarea planului sau proiectului în ceea ce

priveşte ariile naturale protejate de interes comunitar, incluse sau preconizate a fi incluse în

reţeaua ecologică Natura 2000. În cazul proiectelor care sunt supuse unei evaluări strategice

de mediu (ESM) sau unei evaluări a impactului de mediu (EIM), evaluarea adecvată a

potenţialelor efecte asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă

din cele două evaluări menţionate mai sus. În acest caz, ACPM:

eliberează avizul de mediu sau respinge cererea (când aceasta are legătură cu ESM);

sau

eliberează acordul de mediu sau respinge cererea (când aceasta are legătură cu EIM),

aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate. În aceste situaţii, nu se

eliberează avizul Natura 2000.

Legislaţia europeană

Directiva Consiliului European 85/337/CEE din data de 27 iunie 1985 privind

evaluarea impactului de mediu a unor proiecte publice sau private, modificată prin

Directivele Comitetului 97/11/CE şi 2003/35/CE.

Directiva 92/43/CEE a Consiliului European din 21 mai 1992 privind conservarea

habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie

2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (aceasta este versiunea codificată a

Directivei 79/409/CEE astfel cum a fost modificată)

Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, în ceea ce priveşte

evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului ("Directiva SEA") a

fost pusă in aplicare la 21 iulie 2001.

Legislaţia română

OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi a faunei sălbatice, cu modificări şi completări ulterioare;

OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, modificată prin Legea nr. 265/2006,

cu modificări şi completări ulterioare;

O. M. nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului

asupra mediului pentru proiecte publice si private;

O. M. nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată

a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de

interes comunitar

HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului asupra mediului a anumitor proiecte

publice

109

OM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice care urmează să fie

aplicate pentru procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

OM nr 864/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului şi de

participare a publicului la procesul de luare a deciziilor pentru proiecte cu impact

transfrontalier

HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de evaluare de mediu pentru planuri şi

programe (legislaţia română - Directiva 2001/42/CE)

OM 995/2006 - privind aprobarea listei de planuri şi programe care intră sub

incidenţa HG nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii pentru planuri şi programe

de evaluare de mediu

OM 117/2006 privind aprobarea Manualului privind punerea în aplicare a evaluării

impactului asupra mediului pentru planuri şi programe;

HG 564/2006 privind cadrul de participare a publicului la elaborarea planurilor şi

programelor de mediu.

Procedura detaliată

1) Titularul proiectului depune Memorandumul de prezentare la ACPM, întocmit în

conformitate cu O. M. nr. 19/2010.

2) În termen de 15 zile de la depunerea documentaţiei, ACPM analizează documentaţia,

verifică amplasamentul, organizează întâlnirea CAT şi adoptă decizia cu privire la

clasificarea proiectului.

3) În termen de 3 zile de la etapa deciziei privind clasificarea proiectului, ACPM

informează titularul proiectului şi îi transmite un anunţ public referitor la etapa

deciziei privind clasificarea proiectului. În afară de aceasta, ACPM publică etapa

deciziei privind clasificarea proiectului şi anunţul public referitoare la aceasta pe

pagina sa de internet. În termen de 3 zile de la primirea anunţului, titularul proiectului

îl va publica în presă, îl va afişa la sediul acestuia şi pe pagina proprie de internet şi la

sediul administraţiei publice în raza teritorială a căreia se propune implementarea

proiectului.

4) Publicul poate depune comentarii cu privire la etapa deciziei privind clasificarea

proiectului în termen de 5 zile de la publicarea anunţului.

5) În termen de 10 zile de la primirea comentariilor justificate, ACPM va invita membrii

CAT să participe la etapa adoptării deciziei finale privind clasificarea proiectului:

a. planul/programul/proiectul propus nu necesită celelalte etape ale EA, pentru

proiectele cu impact nesemnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes

comunitar;

b. planul/programul/proiectul propus necesită etapele EA, pentru proiectele cu

impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

În cazul în care se revizuieşte decizia iniţială, ACPM trebuie să facă public acest lucru

prin publicarea pe pagina de internet; titularul proiectului trebuie să publice anunţul

respectiv în presă.

6) În cazul variantei B, se efectuează studiul EA, în conformitate cu O. M. nr. 19/2010.

7) Studiul EA se înaintează către ACPM, atât în format tipărit cât şi pe suport electronic.

8) În termen de 15 zile de la depunerea studiului, ACPM va analiza documentaţia primită

şi o va publica pe pagina proprie de internet.

9) Publicul poate depune comentarii în termen de 5 zile de la data publicării

documentelor pe pagina de internet a ACPM.

10) ACPM organizează şedinţa CAT şi decide:

110

a. trecerea la etapa măsurilor alternative, pentru proiectele pentru care s-a decis

că impactul negativ persistă şi informarea titularului proiectului în scris cu

privire la decizia adoptată;

b. eliberarea avizului Natura 2000 sau, după caz, a avizului sau acordului de

mediu, pentru proiectele pentru care, după analiza măsurilor de diminuare a

impactului, s-a decis că impactul semnificativ al acestora a fost înlăturat/redus.

11) Studiul EA se completează cu soluţiile alternative şi se depune la ACPM.

12) În termen de 15 zile de la depunerea completărilor, ACPM analizează soluţiile

alternative şi le pune la dispoziţia publicului prin publicarea acestora pe pagina proprie

de internet şi, după caz, prin afişarea la propriul sediu.

13) Comentariile din partea publicului pot fi transmise în termen de 5 zile de la data

publicării completărilor pe pagina de internet a ACPM.

14) ACPM organizează şedinţa CAT şi decide:

a. trecerea la măsuri compensatorii, în cazul în care soluţiile alternative indică un

impact negativ de mediu redus, însă proiectul trebuie realizat din considerente

imperative de interes public major legate de sănătatea populaţiei, siguranţa

publică şi beneficiile de mediu, inclusiv de natură socială sau economică;

b. eliberarea avizului Natura 2000 sau, după caz, a avizului sau acordului de

mediu, în cazul în care măsurile alternative înlătură/reduc impactul

semnificativ;

c. respingerea cererii, în cazul în care soluţiile alternative identificate nu

înlătură/reduc impactul semnificativ asupra integrităţii ariilor naturale protejate

de interes comunitar şi în absenţa unor considerente de interes public major.

15) Studiul EA se completează cu măsuri compensatorii şi se depune la ACPM.

16) În termen de 15 zile de la depunerea studiului EA cu măsuri compensatorii, ACPM

analizează măsurile compensatorii şi le face publice prin publicarea acestora pe pagina

proprie de internet şi, după caz, prin afişarea la propriul sediu.

17) Comentariile din partea publicului pot fi transmise în termen de 5 zile de la data

publicării completărilor pe pagina de internet a ACPM.

18) ACPM convoacă şedinţa CAT şi decide:

a. eliberarea avizului Natura 2000 şi, după caz, a avizului sau acordului de

mediu;

b. respingerea cererii.

Notă:

Pentru proiectele de interes public major care afectează o specie sau un habitat prioritar pentru

care sunt necesare alte considerente imperative de interes public major în afară de cele legate

de sănătatea populaţiei, siguranţa publică sau beneficiile de mediu, înainte de eliberarea

avizului Natura 2000, APM va trimite formularul din Anexa 3 la Ghidul metodologic privind

EA la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, formular ce va fi completat cu

informaţiile solicitate şi cu studiul de evaluare adecvată cu completări suplimentare.

În baza acestor documente, ACPM solicită opinia CE cu privire la proiectul respectiv şi

înaintează răspunsul CE autorităţilor competente, în vederea luării deciziei finale.

După finalizarea activităţilor menţionate mai sus, ACPM eliberează avizul Natura 2000 sau

respinge cererea, ţinând seama de opinia membrilor CAT şi CE.

Pentru proiectele care nu afectează o specie sau un habitat prioritar şi pentru care s-a eliberat

un aviz Natura 2000, autoritatea competentă va înainta autorităţilor publice centrale pentru

111

protecţia mediului formularul din Anexa 3 la Ghidul metodologic privind EA, completat cu

informaţiile solicitate, cu studiul de evaluare adecvată cu completări suplimentare, precum şi

cu actul de reglementare care a fost emis.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului va informa CE cu privire la măsurile

compensatorii întreprinse pentru protejarea consistenţei globale a reţelei Natura 2000.

Durata procedurii

Procedura pentru acordul de mediu poate avea o durată maximă de 81 de zile + un număr de

zile pentru întocmirea documentaţiei necesare şi a completărilor aferente (dacă sunt necesare).

Abrevieri

EA – evaluarea adecvată

EIM – evaluarea impactului de mediu

ACPM – autoritatea competenta pentru protecţia mediului

HG – hotărâre de guvern

OUG – ordonanţă de urgenţă a guvernului

OM – ordin al ministrului

PCIP – prevenirea şi controlul integrat al poluării

CAT – comitetul de analiză tehnică

112

D2 – DIAGRAMA PROCEDURII EVALUĂRII ADECVATE (EA)

1. Prezentarea memorandumului → depunerea acestuia

la APM.

Avizul Natura 2000, avizul de mediu sau

acordul de mediu

A. Eliberarea avizului

Natura 2000, a avizului de

mediu sau a acordului de

mediu

7. Depunerea studiului EA la APM

A. Trecerea la etapa soluţiilor alternative B. Eliberarea avizului Natura 2000, a avizului de

mediu sau a acordului de mediu.

11. Completarea studiului EA cu soluţiile alternative

10. Decizia APM

14. Decizia APM

A. Trecerea la etapa măsurilor compensatorii B. Eliberarea avizului Natura 2000, a avizului de

mediu sau a acordului de mediu

C. Respingerea cererii

Respingerea cererii

15. Elaborarea studiului EA cu măsurile compensatorii

B. Respingerea cererii

2. APM – verificvarea amplasamentului şi decizia de clasificare

6.Elaborarea studiului EA

3. Informareas publicului cu privire la decizia

adoptată

4. Comentariile publicului asupra deciziei adoptate

5. Decizia finală a APM cu privire la

clasificare

A. Proiectul un necesită celelalte etape ale EA B. Proiectul necesită EA.

8.APM –informarea publicului

12. APM – informarea publicului

9. Comentarii din partea publicului

13. Comentarii din partea

publicului

18. Decizia APM

16.APM- informarea publicului

17. Comentarii din partea

publicului

Informarea publicului în cazul revizuirii deciziei

113

D3 – PROIECTE DE EVALUARE A IMPACTULUI DE MEDIU (EIM)

Obiectiv

EIM este o procedură urmată în cazul proiectelor noi de investiţii sau al extinderii celor

existente pentru stabilirea condiţiilor şi, dacă e cazul, a măsurilor necesare de protecţia

mediului.

Actul de reglementare - acordul de mediu

Acordul de mediu este actul de reglementare eliberat de către ACPM pentru proiectele de

investiţii. Prin acordul de mediu sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile de protecţia

mediului care trebuie întreprinse la realizarea proiectului.


Directiva Consiliului European 85/337/CEE din data de 25 iunie 1985 privind evaluarea

impactului de mediu a unor proiecte publice sau private, modificată prin Directivele 97/11/CE

şi 2003/35/CE.


OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, modificată prin Legea nr. 265/2006, cu

modificări şi completări ulterioare;

HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private

asupra mediului ;

O. M. nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului

asupra mediului pentru proiecte publice si private;

O.M. nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor

procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

O.M. nr. 864/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului în context transfrontalier şi de participare a publicului la luarea deciziei în

cazul proiectelor cu impact transfrontalier;

OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatele

naturale, a florei şi a faunei sălbatice, cu modificări şi completări ulterioare.

OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea

corespunzătoare a efectelor potenţiale ale planurilor şi proiectelor asupra ariilor

naturale protejate de interes comunitar.


1) Titularul proiectului solicită eliberarea acordului de mediu de către ACPM, prin

completarea unei notificări însoţite de un certificat de urbanism referitor la execuţia

construcţiilor şi de planurile anexate. O taxă va fi achitată de către titularul proiectului

către ACPM.

2) În termen de 10 zile de la notificare, ACPM identifică amplasamentul şi decide:

Proiectul nu este supus procedurii EIM sau EA – pentru proiectele care intră sub

incidenţa art. 28 al OUG nr. 57/2007 a HG nr. 445/2009;

Respingerea motivată a proiectului – pentru proiecte localizate în zone cu restricţii de

construire stabilite de legislaţia privind protecţia mediului, care indică nerespectări şi

incidenţe ale actelor juridice ale căror prevederi sunt îndeplinite.

114

Necesitatea demarării procedurii EIM, inclusiv a EA, pentru proiectele referitoare la

activităţi care intră sub incidenţa art. 28 al OUG nr. 57/2007 şi a HG nr. 445/2009;

Necesitatea demarării procedurii EIM pentru proiectele referitoare la activităţi care

intră sub incidenţa HG nr. 445/2009 şi nu a art. 28 al OUG nr. 57/2007;

Necesitatea demarării procedurii EA - pentru proiectele referitoare la activităţi care

intră sub incidenţa art. 28 al OUG nr. 57/2007.

3) Pentru variantele C şi D, se va emite un Memorandum de prezentare – conţinutul

acestuia fiind prevăzut în Anexa 5 la Ordinul nr. 135/2010.

Pentru proiectele care intră sub incidenţa art. 28 al OUG nr. 57/2007, Memorandumul de

prezentare va cuprinde informaţiile prevăzute în Ghidul metodologic cu privire la EA.

Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor cu pericol

ridicat de accidente care implică substanţe periculoase, Memorandumul va fi însoţit de

notificarea specifică legislaţiei respective.

4) Memorandumul de prezentare se depune la ACPM, atât în format tipărit cât şi pe

suport electronic.

5) În termen de 15 zile de la depunerea Memorandumului, ACPM anunţă publicul

interesat cu privire la solicitarea acordului de mediu de către investitor, prin publicarea

acestuia pe pagina proprie de internet şi prin afişarea la propriul sediu. În afară de

aceasta, ACPM transmite titularului proiectului modelul de anunţ pentru a fi publicat

obligatoriu în presă, în termen de 3 zile. Acesta va fi publicat pe pagina de internet şi

va fi afişat la sediul autorităţii administraţiei locale în raza teritorială a căreia se

propune implementarea proiectului.

Notă: ACPM evaluează potenţialul efect semnificativ transfrontalier pentru proiectele

din cadrul Legii nr. 22/2001 (pentru ratificarea Convenţiei Epsoo) şi prezintă

autorităţii publice centrale de protecţie a mediului Memorandumul si minuta pentru

verificarea locaţiei şi, dacă este cazul, documente suport pentru proiectele cu un

impact potenţial semnificativ transfrontalier, sau

informează autoritatea publica centrala de protecţie a mediului cu privire la proiectele

în temeiul Legii 22/2001, pentru care a fost stabilit că nu există nici un impact

potenţial semnificativ transfrontalier.

6) ACPM organizează şedinţa CAT şi adoptă decizia privind etapa de încadrare.

7) În termen de 3 zile de la adoptarea deciziei, ACPM publică pe propria pagină de

internet procesul decizional cu privire la etapa de încadrare, publică anunţul,

informează şi transmite titularului proiectului modelul de anunţ public, pentru a fi

publicat în mass-media locală şi naţională.

Titularul proiectului informează publicul cu privire la decizia privind etapa de încadrare a

proiectului în termen de 3 zile de la primirea anunţului, prin publicarea acestuia în mass-

media locală şi naţională şi prin afişarea acestuia la propriul sediu şi pe propria pagină de

internet, precum şi la sediul autorităţilor locale din zona în care se propune implementarea

proiectului.

8) Publicul interesat poate depune comentarii privind etapa de încadrare a proiectului în

termen de 5 zile de la data publicării anunţului în mass-media.

9) În termen de 10 zile de la primirea comentariilor, ACPM invită membrii CAT să

participe la procesul decizional cu privire la etapa de încadrare. Decizia iniţială poate

fi revizuită.

10) În cazul în care comentariile publice motivate duc la reconsiderarea deciziei, aceasta

va fi pusă la dispoziţia publicului de către ACPM (prin publicarea pe pagina de

internet) şi de către titularul proiectului (prin mijloacele descrise mai sus).

11) Decizia finală a ACPM cu privire la etapa de încadrare poate consta din:

115

A. Efectuarea EIM şi a EA – pentru proiectele prevăzute în Anexa 1 la HG nr. 445/2009

şi pentru cele din Anexa 2 la HG nr. 445/2009, pentru care s-a decis că este necesară

efectuarea EIM şi în legătură cu care s-a stabilit că pot afecta în mod semnificativ ariile

naturale protejate de interes comunitar;

B. Efectuarea EIM fără EA – pentru proiectele prevăzute în Anexa 1 la HG nr. 445/2009

şi pentru cele din Anexa 2 la HG nr. 445/2009, pentru care s-a decis că este necesară

efectuarea EIM şi în legătură cu care s-a stabilit că nu pot afecta în mod semnificativ ariile

naturale protejate de interes comunitar;

C. efectuarea EA – pentru proiectele prevăzute în Anexa 2 la HG nr. 445/2009, pentru

care s-a decis că este necesară efectuarea EIM şi în legătură cu care s-a stabilit că pot

afecta în mod semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar;

D. emiterea avizului privind dezvoltarea proiectului – pentru proiectele prevăzute în

Anexa 2 la HG nr.445/2009, pentru care s-a decis că nu este necesară efectuarea EIM şi în

legătură cu care s-a stabilit că nu pot afecta în mod semnificativ ariile naturale protejate de

interes comunitar.

Notă: Se percepe o taxă pentru această etapă prevazuta in OM 1108/2007, astfel cum a fost

modificata pentru fiecare etapa. De asemenea, pentru cazul in care procedura este completa si

este finalizata cu un acord de mediu, este o taxa ca se plateste la AFM.

12) În termen de 10 zile de la notificarea cu privire la etapa clasificării, ACPM va pregăti

un ghid cu privire la aspectele de mediu care trebuie analizate în cadrul raportului

asupra evaluării impactului de mediu şi în studiul evaluării adecvate (dacă e cazul),

ţinând seama de propunerile justificate ale publicului interesat referitoare la conţinutul

raportului cu privire la impactul de mediu. Ghidul se face public pe pagina de internet

ACPM. Transmiterea ghidului ACPM nu exclude solicitarea ulterioară de informaţii

suplimentare.

Pentru proiectele care conţin activităţi în temeiul legislaţiei IPPC, ghidul prevede, de

asemenea, necesitatea de a aplica cerinţele specifice de autorizare integrata de mediu,

inclusiv cele referitoare la nivelul de emisii asociate cu BAT sau, după caz parametrii

sau măsurătorile tehnice echivalente.

Pentru proiectele care conţin activităţi care implică substanţe periculoase şi pentru care

raportul de securitate trebuie să fie elaborat şi prezentat în conformitate cu prevederile

legale privind controlul activităţilor cu risc de accident major, care implică substanţe

periculoase, ghidul conţine deasemenea această cerinţă.

Pentru proiectele pentru care EA a fost decis, ghidul conţine necesitatea de a prezenta

studii EA şi măsurile de reducere a impactului asupra ariilor naturale protejate de

interes comunitar, precum şi alte aspecte relevante stabilite prin ACPM.

13) În versiunea 11.A, titularul proiectului trimite la ACPM (suport de hârtie şi format

electronic), studiul EA. Procedura este continuata cu paşii detaliati privind procedura

EA. După aprobarea studiului EA, procedura EIA poate continua prin elaborarea

raportului de impact asupra mediului.14 Pe baza ghidul primit, persoanele juridice

sau fizice autorizate elaboreaza raportul de impact de mediu şi, dacă este cazul

raportul de securitate.Raportul de impact de mediu va integra, de asemenea,

concluziile studiului EA.

15Titularul proiectului depune la ACPM raportul privind impactul de mediu şi, dacă e

cazul, studiul de evaluare adecvată şi raportul privind securitatea în format tipărit şi pe

suport electronic. În plus, titularul proiectului achită taxa pentru etapa de analiză a

raportului.

116

16În termen de 5 zile de la primirea raportului, ACPM şi titularul proiectului stabilesc

data şi locul pentru dezbaterea publică. Anunţul se face public pe pagina de internet a

ACPM şi la sediul acesteia. Titularul proiectului are obligaţia de a publica anunţul de la

ACPM, în mass-media locală şi naţională şi de a-l afişa la sediul său/ pagina de internet /

sediul autorităţilor publice locale şi/sau la panoul informativ, cu minim 20 de zile înainte

de dezbaterea publică.

17Publicul interesat poate transmite la ACPM comentarii/observaţii asupra documentaţiei

depuse până la data dezbaterii publice. Comentariile/observaţiile/opiniile publicului

interesat din cadrul dezbaterii publice sunt înregistrate în cadrul procesului-verbal al

ACPM.

18În termen de 20 de zile de la dezbaterea publică, ACPM decide:

A. completarea raportului privind EIM, dacă sunt comentarii din partea publicului.

B. organizarea şedinţei CAT şi adoptarea deciziei finale.

În cazul variantei A, în termen de 10 zile de la primirea comentariilor, se organizează

o şedinţă CAT pentru a decide dacă sunt necesare anumite completări sau dacă se

adoptă decizia finală.

În cazul variantei B, pe parcursul şedinţei CAT, ACPM decide:

A. completarea/modificarea raportului EIM şi/sau a raportului privind securitatea,

după caz;

B. respingerea motivată a raportului privind EIM şi/sau a raportului privind

securitatea, după caz;

C. eliberarea acordului de mediu sau respingerea cererii.

În cazul în care concluziile autorităţilor implicate în CAT sunt divergente, ACPM

invită părţile interesate la o întâlnire înainte de emiterea deciziei finale.

19În termen de 18 zile de la decizia adoptată în cadrul şedinţei CAT, ACPM comunică

titularului proiectului decizia adoptată şi îi transmite acestuia modelul de anunţ public. De

asemenea, ACPM publică anunţul cu privire la eliberarea/respingerea acordului de mediu

şi a proiectului acestuia pe propria pagină de internet.

În termen de 3 zile de la primirea anunţului, titularul proiectului are obligaţia să-l

publice în mass-media, pe propria pagină de internet, să-l afişeze la sediul propriu şi la

sediul autorităţilor publice locale în raza cărora se propune implementarea proiectului.

20 Observaţiile din partea publicului pot fi primite în termen de 5 zile de la publicarea

anunţului în mass-media.

21În termen de 5 zile de la expirarea termenului de mai sus, ACPM decide:

reluarea procedurii cu elaborarea suplimentară a evaluării, de la etapa solicitării de

informaţii suplimentare;

emiterea acordului de mediu;

respingerea solicitării acordului de mediu.

117

Durata procedurii

Durata minimă pentru obţinerea acordului de mediu (pentru proiectele care nu intră sub

incidenţa prevederilor art. 28 din OUG 57/2007; și pentru proiectele din cadrul HG 445/2009,

care nu au nevoie de EIA) este de 10 zile şi maximum este de 134 zile (pentru proiectele din

cadrul HG 445/2009 care au nevoie de EIM) + numărul de zile necesare pentru pregătirea

documentaţiei şi modificarea acesteia (dacă se solicită).

În cazul în care proiectele se încadrează în prevederile art. 28 din OUG 57/2007, etapele

descrise de la procedura de EA sunt necesare pentru a fi urmate. Durata procedurii EIA se

modifică, luand în considerare durata procedurii de EA. Cu toate acestea, din cauza

complexităţii procedurii, este dificil să se cuantifice cu exactitate durata de EIM + EA.

Abrevieri:







REIM – raportul privind evaluarea impactului de mediu

RS – raportul privind securitatea


118

D3 – DIAGRAMA PROCEDURII EIM

2. ACPM – verificarea amplasamentului şi adoptarea

deciziei

3. Întocmirea Memorandumului de

prezentare Notificarea clasificării Decizia de respingere a

solicitării acordului de mediu

Procedura EA

4. Depunerea Memorandumului de prezentare LA ACPM

7. Infomarea publicului asupra deciziei adoptate

8. Comentarii din partea publicului asupra deciziei

adoptate

10. Informarea publicului în

cazul reconsiderării deciziei

5. Informarea publicului

9. Menţinerea sau reconsiderarea deciziei

A. Proiectul un este supus

EIM şi EA

B.Respingerea motivată

a proiectului

C.Necesitatea demarării

procesului EIM, inclusiv a

EA

D. Necesitatea demarării

procesului EIM

E. Necesitatea demarării

procesului EA

6. Decizia ACPM

11. Decizia finală a ACPM cu privire la etapa incadrării proiectulu

1. Solicitarea + Notificarea → depunerea la

ACPM

119

Decizia cu privire la etapa

incadrării

Procedura EA

12. Ghidul emis de ACPM.

13. Realizarea evaluarii

adecvate

14. Înaintarea catre ACPM a raportului privind impactul de mediu, si daca este cazul, a raportului privind

securitatea

11. Decizia finală a ACPM cu privire la etapa incadrării proiectului

A. Efectuarea EIM şi a EA

B. Efectuarea EIM. C. Efectuarea EA. D. Eliberarea avizului privind

dezvoltarea proiectului

Procedura EA

Aprobarea EA

13’ Realizarea raportului privind impactul de mediu, si daca este cazul, a raportului privind securitatea

Emiterea acordului

Repetarea procedurii

C. Emiterea EIM sau respingerea

19. Comentarii din partea publicului 20. Decizia ACPM

15. Organizarea dezbaterii publice.

16. Comentariile din partea publicului interesat

A. Depunerea raportului privind

impactul de mediu

B. Decizia

finală

Reelaborarea raportulului

privind impactul de mediu A.Completarea/

Modificarea

REIM şi/sau a

RS

B. Respingerea

motivată

18. Informarea

publicului

17. Decizia

ACPM Decision

Respingerea

proiectului

120

D4 – PROCEDURA PRIVIND AUTORIZAŢIA DE MEDIU

Obiectiv

Procedura privind autorizaţia de mediu este necesară pentru stabilirea condiţiilor şi/sau a

parametrilor de operare ai unei activităţi existente sau noi, în scopul diminuării impactului de

mediu.


Autorizaţia de mediu este actul administrativ emis de către ACPM, care stabileşte condiţiile

şi/sau parametrii de operare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu impact de

mediu potenţial, care este obligatoriu la punerea în funcţiune a acesteia. Categoriile de

activităţi cu impact semnificativ asupra mediului care necesită autorizaţia de mediu sunt

enumerate în Anexa 1 la O.M. M.M.D.D 1798/2007.


OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificări şi completări ulterioare

O.M. MMDD nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de

mediu; O.M. nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu.


1) În momentul solicitării unei autorizaţii de mediu sau, după caz, cu 45 de zile înainte de

expirarea uneia existente, deţinătorul unei activităţi trebuie să depună un dosar care

cuprinde următoarele:

cererea de emitere a autorizaţiei de mediu;

documentul de prezentare şi declaraţia dată în conformitate cu Anexa 2 la O. M. nr.

1798/2007;

dovada faptului că cererea a fost făcută publică prin intermediul a cel puţin o metodă

de informare (publicată on-line şi afişată la sediul administraţiei publice locale,

publicată într-un cotidian de largă circulaţie, pe propria pagină de internet, prezentată

la radio şi la TV etc.);

planul de amplasare şi planul de încadrare a obiectivului în zonă;

procesul-verbal cu privire la conformitatea cu toate condiţiile impuse prin autorizaţia

de mediu;

formularul de înregistrare în conformitate cu Anexa 5 la O. M. nr. 1798/2007, privind

autorizarea grădinilor zoologice, a acvariilor publice şi a centrelor de reabilitare.

Pentru activităţile de evacuarea deşeurilor, documentaţia prezentată cuprinde cerinţe specifice

suplimentare prevăzute de OUG nr. 78/2000 privind deşeurile, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 426/2001, cu modificări şi completări ulterioare, HG nr. 128/2002 privind

incinerarea deşeurilor, modificată şi completată prin HG nr. 349/2005 privind depozitarea

deşeurilor, cu completări ulterioare.

Pentru activităţile aferente grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare,

documentaţia prezentată cuprinde cerinţe specifice suplimentare prevăzute în Anexa 5 la O.

M. nr. 1798/2007.

121

2) ACPM verifică amplasamentul şi analizează documentele primite.

Pentru activităţile grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare, APM

completează, după verificarea efectuată la faţa locului, formularele din tabelele 2 şi 3 din

Anexa 5 la O.M. nr. 1798/2007.

A. Pentru activităţi noi, care au urmat procedura de EIM, ACPM decide dacă :

A.a. sunt necesare informaţii, documente sau acte juridice suplimentare şi le solicită în scris

de la deţinătorul activităţii; sau

A.b. face publică decizia cu privire la emiterea autorizaţiei de mediu, precum şi programul

pentru consultarea documentelor, prin afişarea acestora la sediul propriu şi pe propria pagină

de internet.

A.b.1. Decizia de emitere a autorizaţiei de mediu poate fi contestată în termen de 15 zile

lucrătoare de la publicarea deciziei.

A.b.2. Termenul pentru emiterea autorizaţiei de mediu este de maximum 90 de zile de la data

depunerii documentaţiei complete.

B. Activităţi existente:

B.1. În termen de 20 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii, ACPM elaborează un ghid

care cuprinde problemele rezultate din analiza iniţială a documentaţiei, lista

autorizaţiilor/avizelor cerute, emise de către alte autorităţi şi necesitatea efectuării unui bilanţ

de mediu.

B.1.a. ACPM decide că nu este necesară efectuarea bilanţului de mediu şi emite

autorizaţia de mediu, numai dupa expirarea termenului de 30 zile pentru recurs

B.1.b. ACPM decide că este necesar bilanţul de mediu. Prin bilanţul de mediu este

cuantificat impactul unei activităţi prin raportarea la condiţiile de mediu şi la măsurile de

remediere necesare, în conformitate cu standardele şi măsurile actuale.

B.2. Pentru situaţia de la B.1.b, se efectuează bilanţul de mediu.

B.3. Titularul proiectului de activitate depune la ACPM un raport cuprinzând bilanţul de

mediu (concluziile şi recomandările), care va fi inclus în programul de conformitate.

B.4. Raportul cuprinzând concluziile şi recomandările rezultate din bilanţul de mediu este

supus dezbaterii publice.

B.5. După dezbaterea publică şi analiza rezultatelor acesteia, ACPM, deţinătorul activităţii şi

CAT analizează concluziile raportului privind bilanţul de mediu şi ale dezbaterii publice şi

stabilesc dacă emit autorizaţia de mediu:

B.5.a. cu program de conformitate;

B.5.b. fără program de conformitate; autorizatia de mediu este emisa dupa expirarea

perioadei de recurs

B.6. Titularul proiectului de activitate elaborează un proiect de program de conformitate.

122

B.7. Deţinătorul activităţii depune la ACPM un proiect de program de conformitate, în termen

de 10 zile de la adoptarea deciziei în cadrul şedinţei CAT cu privire la emiterea autorizaţiei de

mediu, cu termene realiste, atribuţii şi cu identificarea surselor de finanţare necesare pentru

programul de conformitate.

B.8. ACPM analizează proiectul de program de conformitate şi:

B.8.a. îl completează sau revizuieşte, ţinând seama de propunerile potenţiale din partea

autorităţilor consultate.

B.8.b.acceptă proiectul de program de conformitate propus. ACPM şi titularul proiectului

de activitate stabilesc programul de conformitate, pe baza concluziilor şi recomandărilor

bilanţului de mediu.

Programul de conformitate include măsurile de conformitate, etapele, termenele şi atribuţiile.

B.9. Titularul proiectului de activitate depune la ACPM, după acceptarea programului de

conformitate, următoarele documente:

a) versiunea finală a programului de conformitate;

b) documentul de prezentare şi declaraţia completă cuprinzând instrucţiunile de operare şi

întreţinere a instalaţiilor de poluare.

B.10. ACPM face publică decizia cu privire la emiterea autorizaţiei de mediu; documentele de

bază care justifică autorizaţie sunt puse la dispoziţia publicului, prin afişarea acestora la sediul

propriu şi pe propria pagină de internet.

B.11. Decizia poate fi contestata în termen de 30 de zile lucrătoare de la data afişării.

B.12. După expirarea termenului pentru atacarea deciziei, ACPM emite autorizaţia de mediu.

Durata procedurii:

În conformitate cu art. 10, alin. (1) of O. M. nr. 1798/2007, perioada pentru emiterea

autorizaţiei de mediu este de maximum 90 de zile de la data depunerii documentaţiei

complete.

Abrevieri



OUG– ordonanţă de urgenţă a guvernului



MMDD – Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

123

D4 – DIAGRAMĂ AUTORIZAŢIA DE MEDIU

2. APM – verificarea amplasamentului şi a documentaţiei

.

B. Activităţi existente

1. Întocmirea dosarului în conformitate cu OM nr. 1798/2007→

depunerea acestuia la ACPM

.

A.b.2. Emiterea autorizaţiei

de mediu

A. Activităţi noi

A.b. Informarea publicului cu

privire la decizia de emitere a

autorizaţiei de mediu

A.b.1. Comentarii din partea

publicului

A.a. Solicitare de

informaţii/documente

suplimentare

B.1.a. Fără bilanţ de mediu

B.1.a. Fără bilanţ de mediu B.1.b. Necesitatea bilanţului de

mediu

B.2. Întocmirea bilanţului de mediu

B.3. Prezentarea concluziilor bilanţului către ACPM

B.4. Organizarea dezbaterii publice

B.5. Decizia ACPM – emiterea autorizaţiei de mediu

B.5.a. Cu program de

conformitate

B.5.b. Fără program de

conformitate

Emiterea autorizaţiei

de mediu

124

→

B.5.a. Cu program de

conformitate

B.5.b. Fără program de

conformitate

B.6. Elaborarea proiectului de program de

conformitate

program B.7. Depunerea proiectului de program de conformitate

la APM

B.8. ACPM– analiza proiectului de program de

conformitate

B.8.a. Revizuirea/completarea

proiectului de program de

conformitate

B.8.b. Acceptarea proiectului de

program de conformitate

B.9. Documentaţia finală →depunerea la ACPM

B.10. Decizia APM→ informarea publicului

B.11. Contestaţii din

partea publicului

B.5. Decizia ACPM – emiterea autorizaţiei de mediu

B.12. Emiterea autorizaţiei de mediu

125

D5 - PREVENIREA ŞI CONTROLUL INTEGRAT AL POLUĂRII

Obiectiv

Această procedură privind prevenirea şi controlul integrat al poluării este reglementată la

nivel naţional pentru activităţile/instalaţiile care ar putea genera un impact semnificativ asupra

mediului.


Autorizaţia integrată de mediu este actul administrativ emis de către APM, care acordă

dreptul de exploatare a unei întregi instalaţii sau a unei părţi a acesteia, în anumite condiţii,

pentru a garanta că facilitatea respectivă îndeplineşte cerinţele pentru prevenirea şi controlul

integrat al poluării. Autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi din

acestea, aflate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator. Cererea pentru

obţinerea autorizaţiei integrate de mediu este obligatorie pentru desfăşurarea activităţilor

existente, precum şi pentru derularea unora noi, prevăzute în Anexa 1 la OUG nr.

152/10.11.2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr.

84/2006.


Directiva 2008/1/CE pentru prevenirea şi controlul integrat al poluării.


OUG nr. 40/2010 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării,

aprobată prin Legea nr. 84/2006

Ordinul MAPAM nr. 818/2003 privind aprobarea Procedurii de emitere a

autorizaţiei integrate de mediu, modificată şi completată prin Ordinul MMGA

nr.1158/2005;

Ordinul MAPAM nr. 36/2004 privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru

aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu.


1) Titularul proiectului de activitate/instalaţiei depune cererea de obţinere a AIM la autoritatea

locală pentru protecţia mediului. Cererea include:

formularul de cerere, în conformitate cu modelul din Anexa 1 la O. M. nr.

818/2003;

raportul de şantier, întocmit în conformitate cu Ghidul tehnic general pentru

aplicarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu, aprobat prin

Ordinul MAPAM 36/2004;

dovada publicării anunţului referitor la cererea depusă pentru obţinerea AIM;

dovada achitării taxei pentru verificarea/analiza preliminară a cererii depuse.

Formularul de cerere pentru obţinerea AIM şi raportul de şantier vor fi depuse în trei

exemplare în format tipărit şi o copie pe suport electronic.

http://www.anpm.ro/legislations/view/13

126

2) Analiza preliminară efectuată de APM stabileşte dacă cererea este întocmită corespunzător

sau nu şi dacă îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi înaintată pentru analiză suplimentară.

Cererea nu este întocmită corespunzător în cazul în care: îi lipsesc documentele justificative în

susţinerea acesteia sau se referă la o întreprindere care nu intră în categoria celor care necesită

solicitarea şi nici emiterea unei autorizaţii integrate de mediu ori nu au fost achitate taxele

necesare.

Prin urmare, după analiza preliminară APM poate decide:

A. Acceptarea cererii – proprietarul/operatorul întreprinderii trebuie să achite taxa pentru

etapa de analiză a documentelor.

B. Respingerea motivată a cererii – solicitantul este informat; taxa de autorizare nu este

achitată însă este necesară achitarea taxei pentru etapa de verificare.

3) După analiza preliminară a documentaţiei de solicitare, APM-ul local înaintează

proprietarului/operatorului, în termen de 10 zile lucrătoare, răspunsul privind acceptarea sau

respingerea cererii depuse.

A.1. Toate documentele justificative anexate la cerere care au fost acceptate în cadrul etapei

de analiză preliminară a APM sunt supuse unei analize detaliate efectuată de ARPM. Analiza

detaliată a documentelor justificative în susţinerea cererii se efectuează în cadrul CAT.

În termen de 20 de zile de la primirea informaţiilor solicitate cu privire la AIM pentru o

activitate/instalaţie existentă, o instalaţie nouă sau una existentă care a suferit modificări

substanţiale, autoritatea regională responsabilă de emiterea AIM va întreprinde următoarele

măsuri de procedură:

a) evaluează cererea şi documentele justificative:

b) verifică amplasamentul şi delimitarea/identificarea întreprinderii, în conformitate cu

ghidul tehnic general;

c) verifică anunţul public, în conformitate cu ghidul tehnic general.

În termen de 15 zile de la acceptarea cererii, ARPM ia următoarele măsuri:

a) stabileşte membrii CAT, din rândul reprezentanţilor tuturor autorităţilor implicate în

autorizarea şi reglementarea operării activităţii/facilităţii;

b) transmite copii ale cererii la celelalte autorităţi;

c) convoacă şedinţa CAT şi comunică solicitantului data stabilită pentru demararea

procedurii de analiză a cererii de autorizare;

d) prezintă cererea titularul proiectului în faţa CAT şi propunerea APM referitoare la

viitorul curs al procedurii;

127

e) prezintă propunerea APM cu privire la completările necesare la documentaţia

justificativă în faţa CAT;

f) completează, pe baza comentariilor şi propunerilor propuse de la alte autorităţi, lista

actelor de reglementare ce urmează a fi emise de către alte autorităţi înainte de emiterea

autorizaţiei integrate de mediu.

În cazul în care în cadrul analizei documentaţiei care susţine cererea de AIM, este necesară

evaluarea efectuată de un expert, CAT poate solicita opinia experţilor din domeniul de

activitate avut în vedere.

Notă: Pentru activităţile/instalaţiile a căror funcţionare ar putea avea efecte negative

semnificative asupra mediului din altă ţară, ARPM va notifica, în termen de 10 zile de la

aprobare, autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului va notifica autoritatea centrală pentru protecţia

mediului din ţara respectivă, în condiţii de reciprocitate şi în conformitate cu prevederile

acordurilor bilaterale de cooperare.

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului adoptă decizia finală cu privire la acordarea sau

refuzul de a acorda AIM numai după ce consultările cu celelalte ţări sunt finalizate.

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului va ţine seama de orice comentarii primite de la

celelalte state.

A.2. În urma analizei detaliate, ARPM stabileşte:

A.2.a. continuarea procedurii;

A.2.b. respingerea cererii, în cazul în care documentele prezentate în susţinerea cererii nu

sunt întocmite corespunzător;

A.2.c. completările, în baza raportului de analiză CAT, în caz de date şi informaţii

insuficiente/neclare, necesare pentru adoptarea deciziei. Proprietarului/operatorului

întreprinderii i se solicită să transmită informaţiile şi datele în termen de 30 de zile, pentru

continuarea procedurii.

A.2.b.1. În situaţia A.2.b, ARPM are obligaţia ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să notifice

în scris proprietarul/operatorul întreprinderii cu privire la respingerea motivată a cererii şi să

restituie documentele depuse, fără a percepe taxa pentru etapa de verificare.

În cazul în care documentaţia este respinsă, proprietarului/operatorului întreprinderii i se

solicită să reia procedura pentru emiterea AIM de la etapa iniţială.

A.2.c.1. În situaţia A.2.c., în cazul în care proprietarul/operatorul întreprinderii nu depune

datele şi informaţiile în termen de 30 de zile, cererea este respinsă (A.2.b).

A.2.c.2. În situaţia A.2.c., proprietarul/operatorul întreprinderii depune datele şi informaţiile

în termen de 30 de zile. Completările depuse la documentaţie, solicitate de ARPM, sunt

reanalizate în cadrul CAT.

Notă: Pentru a fi autorizate, este obligatoriu ca instalaţiile sa fie în conformitate cu dispoziţiile

din BREF / BAT

128

A.3. În termen de 30 zile lucrătoare de la încheierea procedurii de emitere a AIM, a

consultărilor publice (publicul are dreptul să înainteze comentarii scrise sau verbale cu privire

la emiterea AIM în termen de 30 de zile de la depunerea cererii) şi în cazul în care nu există

observaţii fundamentale din partea publicului, ARPM decide:

A.3.1. derularea proiectului pe baza AIM; sau

A.3.2. respingerea motivată a propunerii prevăzute în cerere,

pentru activităţi/instalaţii noi, pentru cele existente supuse unor modificări substanţiale sau

pentru facilităţile existente, în conformitate cu cerinţele prevăzute de autorizaţia integrată.

În situaţia A.3.1.:

A.3.1.1. ARPM înaintează membrilor CAT proiectul de AIM şi solicită transmiterea în scris a

comentariilor/opiniilor în termen de 10 zile lucrătoare.

ARPM anunţă proprietarul/operatorul întreprinderii cu privire la înaintarea AIM către

membrii CAT pentru consultare şi analiză.

A.3.1.2. În termen de 10 zile de la primirea comentariilor de către membrii CAT, ARPM

convoacă şedinţa plenară a CAT cu privire la completarea proiectelor supuse AIM, respectiv a

autorizaţiei de mediu cu programul de conformitate.

A.3.1.3. În termen de 5 zile de la consultarea organizată de CAT în şedinţă plenară, ARPM

informează publicul, prin intermediul mass-mediei, cu privire la decizia de aprobare sau de

respingere a AIM. Taxa pentru anunţul public se achită de proprietarul

întreprinderii/facilităţii.

Publicul poate depune comentarii în termen de 30 de zile de la publicarea anunţului:

A.3.1.3.a. În termen de 30 de zile de la anunţul public cu privire la emiterea AIM/

autorizaţiei de mediu cu programul de conformitate, şi în lipsa oricăror comentarii

semnificative din partea publicului, ARPM emite AIM.

A.3.1.3.b. În cazul în care observaţiile din partea publicului justifică aprofundarea

evaluării şi solicitarea de informaţii noi sau investigaţii suplimentare, ARPM decide

reluarea procedurii de la etapa solicitării de informaţii, percepându-se taxele aferente

etapelor corespunzătoare de reevaluare.

Proprietarii/operatorii întreprinderilor ale căror cereri de emitere a AIM au fost respinse pot

relua procedura în termen de 90 de zile de la data respingerii, cu achitarea taxelor

corespunzătoare.

În situaţia A.3.2.:

A.3.2.1. ARPM înaintează către membrii CAT respingerea motivată a cererii de înaintare

a proiectului şi solicită comentarii/opinii în scris în termen de 10 zile lucrătoare. În cazul

în care nu se înaintează comentarii în termen de 10 zile lucrătoare, înseamnă că astfel de

comentarii nu au fost făcute.

129

A.3.2.2. ARPM anunţă publicul, prin intermediul mass-mediei, cu privire la respingerea

cererii de eliberare a AIM. Taxa pentru anunţ se achită de către proprietarul

întreprinderii/instalaţiei.

Proprietarii/operatorii întreprinderilor ale căror cereri de emitere a AIM au fost respinse

pot relua procedura în termen de 90 de zile de la data respingerii, cu achitarea taxelor

corespunzătoare.

Notă: În conformitate cu art. (7), alin. (2) al HG nr. 918/2010, agenţiile judeţene pentru

protecţia mediului care au sediul în localităţile în care funcţionează agenţiile regionale

pentru protecţia mediului sunt dizolvate prin absorbţie, iar activităţile acestora sunt

preluate de către agenţiile regionale pentru protecţia mediului din aceste judeţe. Prin

urmare, procedura de emitere a AIM este preluată integral de către ARPM-uri.

Durata procedurii

Termenele pentru derularea procedurii de emitere a AIM sunt prevăzute de O. M. nr.

818/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura pentru obţinerea AIM poate avea o durată maximă de 115 zile de la data la care

ARPM a decis continuarea procedurii sau a solicitat completarea documentaţiei.

Abrevieri


RBTD – Notele de referinţă privind cea mai bună tehnică disponibilă

CAEN – clasificarea activităţilor din economia naţională


AIM – autorizaţia integrată de mediu

APM – autoritatea pentru protecţia mediului

VLE – valoarea limită a emisiilor




ALPM – autoritatea locală pentru protecţia mediului


MAPM– Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului

MAPAM – Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului

ARPM – Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului


Raport final

130

D5 – DIAGRAMA PROCEDURII PENTRU EMITEREA

AUTORIZAŢIEI INTEGRATE DE MEDIU

1.Cererea în conformitate cu

Ordinul nr. 813/2003 – APM

submission

A. Aprobarea cererii

acceptance

3. Notificarea

solicitantului

B. Respingerea motivată a cererii

A.1. ARPM – evaluarea detaliată

A.2. Decizia ARPM

A.2.b. Respingerea

cererii

A.2.c. Solicitarea de completări

A.2.b.1. Notificarea

solicitantului A.2.c.1. Completările

nu sunt transmise în

termenul stabilit

A.3.2.1 Notificarea ARPM

către membrii CAT +

solicitarea de opinii

A.3.2.2. – notificarea

publicului

Eliberarea

AIM

2.APM – evaluarea preliminară

A.2.a.

Continuarea

procedurii

A.2.c.2. Completările

sunt transmise în

termenul stabilit

A.3. Decizia ARPM

A.3.1. Proiectul IP A.3.2. Respingerea cererii

A.3.1.1. Notificarea ARPM

către membrii CAT +

solicitarea de opinii

A.3.1.2. Şedinţa CAT pentru finalizarea AIM

A.3.1.3. ARPM – notificarea publicului

A.3.1.3.a. Absenţa comentariilor

publice

A.3.1.3.b. Existenţa comentariilor publice

Raport final

131

D6 - PROCEDURA ESM PENTRU PLANURI ŞI PROGRAME

Obiectiv

Procedura ESM se derulează pentru evaluarea aspectelor de mediu legate de elaborarea

planurilor şi programelor.

Actul de reglementare: avizul de mediu

Avizul de mediu este actul administrativ emis de către ACPM, prin care se confirmă

integrarea aspectelor de mediu în cadrul PP-urilor supuse spre aprobare. Aprobarea PP-urilor,

la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa unui aviz de mediu.


Directiva 2001/42/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind evaluarea

efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului („Directiva ESM‖) a intrat în

vigoare la data de 21 iulie 2001.


HG nr. 1076/2004 – privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru

planuri şi programe (Legislaţia română - Directiva 2001/42/EC);

O. M. nr. 995/2006 - pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub

incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a

evaluării de mediu pentru planuri şi programe ;

O. M. nr. 117/2006 pentru aprobarea Manualului privind alocarea procedurii de realizare a

evaluării de mediu pentru planuri şi programe;

OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,

a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare

OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea corespunzătoare a

efectelor potenţiale ale planurilor şi proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes

comunitar.


1) Titularul proiectului transmite ACPM o notificare cu prima versiune a PP şi informează

publicul prin anunţuri în mass-media, publicate o dată la 3 zile.

Publicul poate depune comentarii şi propuneri cu privire la prima versiune a PP, în termen

de 18 zile de la data primului anunţ public.

Pentru activităţile care conţin PP care intră sub incidenţa prevederilor art. 28 din OUG

57/2007, prima versiune a PP va cuprinde, de asemenea, informaţiile prevăzute în ghidul

metodologic privind EA (documentaţia va fi prezentata atât pe suport de hârtie şi de

versiune electrinic)

2) Pentru PP prevazute la art.5 alin (2) din HG 1076/2004, ACPM informează titularul

proiectului în scris, cu privire la obligativitatea de a efectua evaluarea de mediu - în

termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii primei versiuni

Pentru PP prevazute la art.5 alin (2) din HG 1076/2004, ACPM desfasoara etapa de

încadrare (în cadrul unui comitet special stabilit) şi ia decizia de incadrare (stabileste daca

132

evaluarea de mediu este necesară - raportul de mediu şi / sau de studiu EA). Decizia de

incadrare este luată în termen de 25 de zile calendaristice de la data depunerii primei

versiuni.

3) În termen de 3 zile calendaristice de la adoptarea deciziei, ACPM informează publicul

prin publicarea pe pagina de internet a deciziei motivate cu privire la etapa incadrarii, iar

titularul proiectului publică un anunţ în mass-media.

4) În termen de 10 zile calendaristice de la publicarea anunţului, publicul poate formula

comentarii cu privire la adoptarea deciziei privind etapa clasificării.

În cazul în care există comentarii publice, în termen de 15 zile calendaristice de la

expirarea termenului, ACPM şi CSP se vor consulta şi vor revizui decizia. În termen de

alte 3 zile calendaristice, se emite decizia cu privire la etapa clasificării (APM publică

decizia pe pagina de internet iar titularul proiectului o publică în presă).

În cazul în care nu există comentarii publice, în termen de 3 zile calendaristice de la

expirarea termenului pentru depunerea comentariilor, ACPM emite decizia cu privire la

etapa de clasificare.

5) Decizia finală privind incadrarea:

a) PP-urile nu necesită evaluare de mediu şi vor fi înaintate spre adoptare fără avizul

de mediu;

b) PP-urile necesită evaluare de mediu

c) PP necesita EA si EIM

d) PP necesita EA si aprobare Natura 2000

În varianta B, care necesită evaluare de mediu, se constituie un grup de lucru, alcătuit din

reprezentanţii diferitelor autorităţi, la recomandarea ACPM.

6) In cazul d) procedura continua cu procedura EA

7) In cazul c) se urmareste procedura EA; dupa ce studiul EA este acceptat, procedura este

continuata cu pasii de la cazul b) (intalnirea grupului de lucru poate avea loc in paralel cu

compeltarea studiului EA)

8) Se organizează întâlniri cu membrii grupului de lucru pentru elaborarea propunerilor de

completare a PP-urilor şi stabilirea domeniului şi nivelului de detaliu al informaţiilor care

trebuie incluse în raportul de mediu. De asemenea, aceştia analizează efectele

semnificative ale PP-urilor asupra mediului.

Raportul de mediu este elaborat de persoane fizice/juridice certificate, pe baza

problemelor dezbătute în cadrul întâlnirilor grupului de lucru. Titularul PP-urilor anunţă

în presă (2 anunţuri la fiecare 3 zile) şi pe pagina proprie de internet, proiectul de

dispunere a PP-urilor, finalizarea raportului de mediu, amplasamentul şi programul de

consultări. Publicul poate înainta comentarii şi propuneri scrise în termen de 48 de zile

calendaristice de la primul anunţ publicat.

Pe baza observaţiilor justificate din partea publicului, titularul proiectului modifică

proiectul PP-ului şi/sau al raportului de mediu întocmit pentru acesta.

9) Raportul de mediu se transmite la ACPM şi la alte autorităţi vizate de efectele

implementării PP-ului în termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea acestuia.

În cazul în care implementarea PP-ului ar putea avea efecte transfrontaliere semnificative,

titularul proiectului are obligaţia ca, în termen de 20 zile calendaristice, să transmită

statelor potenţial afectate proiectul de PP şi de raport de mediu în limba engleză.

133

10) Titularul PP-ului organizează o dezbatere publică:

- în termen de 45 zile calendaristice de la depunerea raportului de mediu final, în cazul în

care implementarea PP-ului ar putea să nu aibă efecte transfrontaliere semnificative.

- în termen de 60 zile calendaristice, în cazul în care implementarea PP PP-ului ar putea să

aibă efecte transfrontaliere semnificative.

Organizarea dezbaterii publice, locul, data şi ora vor fi anunţate în presă în cadrul a 2

anunţuri publicate o dată la 3 zile.

Pe parcursul dezbaterii publice, ar putea exista comentarii cu privire la proiectul PP şi la

raportul de mediu.

11) Pe baza comentariilor, ACPM adoptă decizia finală:

a. Completarea PP şi/sau refacerea raportului de mediu, acolo unde au fost primite

comentarii.

PP şi/sau raportul de mediu ar putea fi modificate, în conformitate cu solicitările

publicului.

b. Decizia de eliberare a avizului de mediu, în cazul în care nu se primesc comentarii.

Această decizie se adoptă în termen de 15 zile calendaristice de la dezbaterea

publică.

12) În termen de 3 zile calendaristice de la decizia de eliberare a avizului de mediu, ACPM

anunţă titularul PP-ului şi publică decizia pe pagina proprie de internet. Titularul are

obligaţia să notifice decizia de eliberare a avizului de mediu prin intermediul mass-mediei

în termen de cinci zile de la primirea acesteia.

În cazul existenţei comentariilor, ACPM adoptă decizia de eliberare a avizului de mediu

numai după ce proiectul PP a fost elaborat în mod corespunzător.

Durata procedurii

1. Etapa de incadrare – Pentru PP-urile care necesită evaluare de mediu:

10 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) + 10 zile (timpul alocat inaintarii

comentariilor) = 23 zile calendaristice - în cazul în care nu există comentarii din partea

publicului; sau

10 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) + 10 zile (timpul alocat inaintarii

comentariilor) + 15 zile (timpul pentru revizuirea deciziei) + 3 zile (pentru

constientizarea publicului) = 41 zile calendaristice - în cazul în care nu există comentarii

din partea publicului;

Pentru PP care necesita evaluarea de mediu (se parcurge etapa de incadrare):

25 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) + 10 zile (timpul alocat înaintării

comentariilor) = 38 zile calendaristice – în cazul în care nu există comentarii din partea

publicului;

sau

25 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) + 10 zile (timpul alocat

comentariilor) + 15 zile (timpul pentru revizuirea deciziei) + 3 zile (pentru conştientizarea

publicului) = 56 zile –în cazul în care există comentarii din partea publicului.

134

– Pentru PP-urile care nu necesită evaluare de mediu:

10 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) + 10 zile (timpul alocat

comentariilor) = 23 zile calendaristice – în cazul în care nu există comentarii din partea

publicului;

sau

10 zile + 3 zile (termenul pentru informarea publicului) +10 zile (timpul alocat

comentariilor) + 15 zile (timpul pentru revizuirea deciziei) + 3 zile (pentru conştientizarea

publicului) = 41 zile –în cazul în care există comentarii din partea publicului.

2. Etapa de completare a proiectului PP şi a raportului de mediu şi decizia finală:

În cazul în care PP-urile nu au efecte transfrontaliere: 48 zile (timpul alocat comentariilor

publice) + 45 zile (termenul până la dezbaterea publică) + 15 zile (termenul pentru decizia

finală) + 3 zile (termenul pentru comunicarea deciziei finale) = 111 zile calendaristice

În cazul în care PP-urile ar putea avea efecte transfrontaliere: 48 zile (timpul alocat

comentariilor publice) + 60 zile (termenul până la dezbaterea publică) + 15 zile (termenul

pentru decizia finală) + 3 zile (termenul pentru comunicarea deciziei finale) = 126 zile

calendaristice.

În cazul existenţei oricăror comentarii publice, termenul se extinde cu perioada în care se

completează proiectul PP şi raportul de mediu.

Astfel, procedura pentru obţinerea avizului de mediu pentru PP-urilor:

Pentru PP-urile care necesită evaluare de mediu şi;

PP-urile nu au efecte transfrontaliere şi;

- Nu există comentarii din partea publicului: 38 zile + 111 zile = 149 zile

calendaristice;

- Există comentarii din partea publicului: 56 zile + 111 zile = 167 zile calendaristice;

PP-urile ar putea să aibă efecte transfrontaliere:


calendaristice;

- Există comentarii din partea publicului: 56 zile + 126 zile = 182 zile

calendaristice;

Pentru PP-urile care necesită evaluare de mediu:

PP-urile ar putea să nu aibă efecte transfrontaliere şi;


calendaristice;

- Există comentarii din partea publicului: 41 zile + 111 zile = 152 zile

calendaristice;

PP-urile ar putea să aibă efecte transfrontaliere:


calendaristice.

- Există comentarii din partea publicului: 41 zile + 126 zile = 167 zile calendaristice.

În afara acestor termene, există termene pentru organizarea întâlnirilor grupului de lucru şi

pentru întocmirea raportului de mediu, precum şi perioada pentru completarea proiectului

PP şi a raportului de mediu, pe baza posibilelor comentarii.

135

Abrevieri:




Funcţia V – funcţie de zonă verde

POT – procentajul de ocupare a terenului

PP – planuri şi programe

ESM – evaluarea strategică de mediu

CSP – comitetul special constituit

PUD – plan urbanistic detaliat

PUG – plan urbanistic general

PUZ – plan urbanistic zonal

Raport final

136

D6 - DIAGRAMĂ - PROCEDURA ESM

PP prevazut la art.5(2) din HG 1076/2004

3. Informarea publicului cu privire la decizia adoptată

8. Elaborarea raportului

de mediu

1. Notificarea + Prima versiune a PP → Depunerea la ACPM

4. Comentarii publice cu privire la etapa deciziei de incadrare

5. Decizia finală privind incadrarea

A. PP-ul nu necesită EM

7. Depunerea raportului de mediu la ACPM şi

la autorităţile interesate

Adoptarea PP fără

acord de mediu

8. Organizarea dezbaterii

publice

A. Completarea PP şi/sau revizuirea

raportului de mediu

B. Eliberarea avizului de

mediu

Elaborarea PP şi/sau revizuirea

raportului de mediu şi depunerea

acestora la ACPM

9. Decizia ACPM

10. Conştientizarea

publicului

PP prevazut la art.5(3) din HG 1076/2004

2. Decizia ACPM – EM obligatoriu 2. Decizia ACPM – etapa de incadrare

B. PP-ul necesită

EM

C. PP necesită AA + EM D. PP necesită AA

6. Procedura

AA

Procedura

EM

Acceptarea studiului AA

Raport final

137

ANEXA E: ANALIZA PROCEDURILOR DE ACHIZIŢIE

NOTĂ: Evaluarea şi recomandările cuprinse în prezenta anexă sunt în linii generale în

conformitate cu Planul de acţiuni prioritare (PAP) şi vin în sprijinul acestuia – plan care

este coordonat de către ACIS, şi susţinut de CE—şi care se referă la consolidarea capacităţii

de absorbţie a fondurilor UE. PAP se axează pe şapte (07) domenii prioritare (capacitatea de

management al proiectelor a AM, inclusiv co-finanţarea; procedurile de licitaţie publică; audit

şi control; analiza instituţiilor externe; capacitatea administrativă a organismelor de

implementare; capacitatea şi forma de proprietate a beneficiarilor) şi include 40 de măsuri

prioritare.

A. Analiza procedurilor de achiziţii publice

1. Procedurile de achiziţii publice din România sunt reglementate de cele mai recente

directive ale Uniunii Europene, inclusiv de Ordonanţa de urgenţă concesiune de lucrări

publice şi a contractelor de concesiune de servicii; Legea nr. 337/2006 privind achiziţiilor a

Guvernului nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de

publice (LAP), cu modificări şi completări, care sunt obligatorii pentru toate achiziţiile de

bunuri, servicii şi lucrări derulate de autorităţile contractante care acţionează în sectorul public

sau privat şi în cel al utilităţilor. În România, atribuirea contractelor de achiziţii publice este

supusă principiilor privind non-discriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă,

transparenţa, proporţionalitatea, utilizarea eficientă a fondurilor publice şi asumarea

răspunderii, care sunt comune în rândul tuturor statelor membre UE. A se vedea Anexa E1

(Cadrul legal privind achiziţiile publice).

2. Analiza factorilor implicaţi în domeniul achiziţiilor publice este prezentată în Anexa

E2. Cei mai importanţi dintre aceşti factori sunt entităţile care aplică LAP. Categoriile de

autorităţi contractante recunoscute de LAP sunt prezentate în Anexa E3 (Autorităţile

contractante). Interacţiunile procesului de achiziţie dintre factorii implicaţi şi autorităţile

contractante se regăsesc în Anexa E4 (Sistemul de Achiziţii Publice din România).

3. Procesul de achiziţie publică din România se caracterizează prin următoarele:

a) Departamentul intern specializat în achiziţii publice. Fiecare autoritate

contractantă trebuie să înfiinţeze un departament intern (LAP, art. 3041) pentru atribuirea

contractelor de achiziţii; departamentul are următoarele atribuţii:

• elaborarea şi actualizarea programului anual de achiziţii publice în calitate de

instrument de management pentru planificarea procesului de achiziţie;

• elaborarea sau coordonarea elaborării documentaţiei de atribuire; organizarea

concursurilor de proiecte şi elaborarea documentaţiei pentru concurs;

• publicitatea concursurilor;

• aplicarea şi finalizarea procedurilor de atribuire; şi

• crearea şi menţinerea dosarelor de achiziţie publică.

b) Platforma electronică unică pentru publicitatea contractelor de achiziţii. Potrivit

LAP, Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), www.e-licitatie.ro, este platforma

unică la nivel naţional care publică anunţurile privind contractele de achiziţie. De asemenea,

prin intermediul SEAP, anunţurile privind contractele sunt înaintate pentru publicare în

http://www.e-licitatie.ro/

138

Jurnalul european de achiziţii publice–Tender Electronic Daily, sau TED, care este un

supliment la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Documentele de achiziţie publică

publicate pe SEAP includ următoarele:

• anunţul de intenţie;

• anunţul/invitaţia de participare;

• documentaţia de licitaţie, inclusiv răspunsurile la clarificările solicitate şi alte

informaţii referitoare la procesul de achiziţie; şi

• anunţul de atribuire a contractului

c) Plafoane pentru deschiderea licitaţiei la nivel naţional, UE sau la nivelul

Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi regulile de publicitate aplicabile

• Licitaţiile sunt deschise la nivel naţional în cazul în care valoarea estimată a

contractului depăşeşte 15.000 € însă nu depăşeşte plafoanele naţionale prezentate în

Tabelul 1. Plafoanele se regăsesc în Anexa E5 (Plafoanele pentru selectarea

procedurilor de achiziţie).

• Achiziţia directă nu este considerată a fi o procedură de atribuire; valoarea de 15.000

€ reprezintă plafonul din România pentru achiziţia directă de bunuri, servicii sau

lucrări în conformitate cu art.19 al LAP.

• Licitaţiile trebuie deschise pentru ţările membre ale EU şi ale Organizaţiei Mondiale

a Comerţului (OMC) în cazul în care valoarea estimată a contractului depăşeşte

plafoanele prezentate în Tabelul 4, (Plafoanele UE din Anexa 5). În cazul în care

concursul este deschis la nivelul UE şi OMC, toate anunţurile se publică în Jurnalul

oficial al comunităţilor europene (JOCE) şi în cadrul Sistemului Electronic pentru

Achiziţii Publice (SEAP)—anunţul de intenţie, anunţul de participare şi invitaţia de

participare.

• Licitaţiile la nivel naţional nu exclud operatorii economici din UE însă licitaţiile

organizate la nivel naţional şi la nivelul UE diferă prin timpul alocat pentru

elaborarea ofertelor.

d) Mecanismele unice de remediere. LAP prevede un mecanism unic de remediere;

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) emite decizii cu privire la

contestaţiile deferite instanţei care izvorăsc din procedurile de achiziţie. Pentru a garanta că

mecanismul de remediere este eficient, legiuitorul impune o perioadă de „răgaz‖ după

atribuirea contractului, ceea ce înseamnă că autoritatea contractantă poate încheia un

contract de achiziţie publică sau un contract-cadru numai după această perioadă:

• 11 zile de la data comunicării rezultatelor, în cazul în care valoarea estimată a

contractului este mai mare decât plafoanele UE; şi

• 6 zile de la data comunicării rezultatelor, în cazul în care valoarea estimată a

contractului este mai mică sau egală cu plafoanele UE.

Orice contract sau contract-cadru încheiat înainte de expirarea termenelor de mai sus va

fi considerat nul şi neavenit.

Contestaţiile trebuie să fie adresate CNSC în termen de:

• 10 zile de la data luării la cunoştinţă despre un document considerat ilegal, în cazul

în care valoarea contractului este egală cu sau mai mare decât plafonul UE; şi

139

• 5 zile de la data luării la cunoştinţă despre un document considerat ilegal, în cazul în

care valoarea contractului este mai mică decât plafonul UE.

CNSC trebuie să emită o decizie în termen de 20 de zile de la primirea dosarului de

achiziţie publică de la autoritatea contractantă; poate fi acordată o perioadă suplimentară

de 10 zile. În cazul în care CNSC respinge contestaţia, autoritatea contractantă va reţine

o sumă din garanţia de participare, stabilită prin LAP, în raport cu valoarea estimată a

contractului. Orice contract de achiziţie sau contract-cadru încheiat înainte de

soluţionarea contestaţiilor sau apelurilor este considerat nul şi neavenit.

e) Tipuri de proceduri pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică. Potrivit

LAP, procedurile de atribuire includ (i) licitaţia deschisă; (ii) licitaţia restrânsă; (iii) dialogul

competitiv; (iv) negocierea cu publicarea prealabilă anunţului de participare; şi (v)

negocierea fără publicarea prealabilă a anunţului de participare. Anexa E6 prezintă

procedurile de achiziţii publice, din România, procedurile de atribuire prevăzute de LAP şi

caracteristicile acestora. LAP prevede de asemenea modalităţi speciale de atribuire a

contractelor de achiziţie publică, printre care se numără: (i) contractul-cadru; (ii) sistemul

de achiziţii dinamic; şi (iii) licitaţia electronică, ce se regăsesc în cadrul Anexei E7

(Modalităţi speciale de atribuire/perfectare a contractelor de achiziţie/contractelor-cadru).

Hotărârea de guvern nr. 1660/2006, cu modificări şi completări ulterioare, stabileşte că

autoritatea contractantă trebuie să utilizeze mijloace electronice pentru cel puţin 40% din

cheltuielile publice anuale de achiziţii. LAP recunoaşte criteriile de selecţie pentru

atribuirea contractelor. Mijloacele electronice nu sunt adecvate pentru contractele de

servicii referitoare la proprietate intelectuală; sistemul de achiziţii dinamic este inadecvat

pentru un contract de lucrări; iar dialogul competitiv este inadecvat pentru un contract

obişnuit de aprovizionare sau de servicii.

f) Durata estimată a procedurilor de atribuire a contractelor. În conformitate cu

LAP, durata se calculează de la data publicării anunţului sau invitaţiei de participare până la

semnarea contractului, excluzând timpul necesar pentru soluţionarea contestaţiilor.

Indiferent de tipul de procedură, contractul trebuie atribuit în termen de 20 de zile de la data

la care sunt deschise ofertele. În situaţii excepţionale, autorităţilor contractante li se poate

acorda o prelungire a termenului. Rezultatele pentru fiecare procedură de atribuire se

regăsesc în Anexa E8. Durata procedurii de achiziţie se calculează în zile calendaristice.

g) Tipuri de contracte de achiziţie publică. Există trei categorii de contracte de

achiziţii publice recunoscute în conformitate cu LAP; acestea se regăsesc în Anexa E9.

LAP nu face distincţia între contractele de lucrări, bunuri sau servicii în scopul procedurii

de atribuire; în loc de aceasta, procedura depinde de valoarea estimată a contractului, astfel

încât pentru toate categoriile de contracte cu o valoare estimată de 5.000.000 €, autoritatea

contractantă trebuie să respecte aceleaşi reguli, termene şi etape. Totuşi, termenele pentru

licitaţii diferă în funcţie de nivelul de competiţie; de exemplu, deschiderea unei achiziţii

publice pentru ţările UE şi OMC pentru contracte de lucrări cu o valoare estimată mai mare

de 4.845.000 €, indiferent dacă acestea sunt pentru bunuri sau pentru servicii. Este

obligatorie deschiderea publică a ofertelor pentru toate cazurile în care valoarea estimată a

contractului este de cel puţin 125.000 € şi de 387.000 € în cazul contractelor de bunuri şi

servicii atribuite de autorităţile contractante din sectorul utilităţilor.

140

În practică, problemele apar din cauza lipsei prevederilor legale referitoare la modalitatea de

selectare a contractelor de achiziţie specifice şi la modalitatea de elaborare a clauzelor

contractuale. De exemplu, o autoritate contractantă care atribuie un contract de lucrări

publice trebuie să dispună de un proiect complet şi de o valoare estimată corespunzătoare

realistă pentru a le da posibilitatea operatorilor economici eligibili să facă oferte serioase. În

caz contrar, vor apărea multiple probleme pe parcursul perioadei de implementare a

contractului; în cazul în care se identifică omisiuni în cadrul proiectului, antreprenorul va

solicita fonduri suplimentare pentru finalizarea lucrărilor şi va invoca omisiunile din proiect

sau din caietul de sarcini pentru a-şi justifica cererea.

Mai multe probleme apar în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de

lucrări publice atât pentru proiectarea cât şi pentru execuţia lucrărilor, deoarece autoritatea

contractantă trebuie să aibă un studiu de fezabilitate complet cu o valoare asociată, care

acoperă atât perioada proiectării cât şi pe cea a execuţiei lucrărilor. În astfel de împrejurări,

toate problemele apar pe parcursul perioadei execuţiei lucrărilor, când antreprenorul solicită

fonduri suplimentare pentru finalizarea lucrărilor, invocând motivul că studiul de

fezabilitate şi estimarea iniţială a valorii contractului sunt incomplete. În afară de aceasta,

consultanţii slab pregătiţi exacerbează aceste probleme, deoarece contractelor de servicii le

lipsesc specificaţiile referitoare la activităţile esenţiale care nu sunt cuprinse în valoarea

contractului.

h) Procesul de achiziţie. Prevederile LAP guvernează şi afectează cele trei categorii

principale ale procesului de achiziţie: etapa preliminară licitaţiei; etapa licitaţiei propriu-zise

şi cea ulterioară licitaţiei. Fiecare etapă include activităţi şi sub-activităţi, care sunt

prezentate în Anexa E10. Durata procesului de achiziţie depinde de capacitatea autorităţii

contractante de finalizare a caietelor de sarcini. Din acest motiv, LAP consideră ziua de

publicare a anunţului sau invitaţiei de participare la licitaţie ca fiind „Ziua 0‖. De asemenea,

după cum se evidenţiază în graficele Gantt (puse la dispoziţie separat), procedurile încep în

momentul în care invitaţia/anunţul de participare este transmis pentru publicare pe SEAP.

Duratele procesului sunt calculate în zile lucrătoare, în timp ce duratele prevăzute de LAP

sunt calculate în zile calendaristice.

B. Constrângeri şi dificultăţi în obţinerea achiziţiilor de înaltă calitate

4. Competenţe, cunoştinţe şi experienţă necorespunzătoare de gestionare globală a

procesului. Multe dintre autorităţile contractante subestimează valoarea contribuţiei

specialiştilor în achiziţii pe care aceştia o pot aduce procesului şi supraestimează importanţa

personalului tehnic. De fapt, un proces de achiziţie de înaltă calitate necesită ca cele două

categorii de specialişti să lucreze într-o strânsă colaborare. Personalul tehnic ştie care sunt

bunurile şi serviciile necesare, în timp ce specialiştii în achiziţie cunosc contractele, caietele

de sarcini, ofertele şi calificările.

141

Tabelul 1 – Aspecte ale procesului de achiziţii publice

Stadiu Activitate Aspecte

Înainte de

competiţie

Pregătirea

documentelor

tehnice

Calitate slabă a specificaţiilor tehnice

Calcularea greşită a valorii estimate a contractului

Cerinţe de calificare disproporţionate

Factori de acordare irelevanţi sau necorespunzători

Pregătirea

documentaţiei

de licitaţie

Calitate slabă a documentelor de ofertare

Modificarea principalelor prevederi ale documentelor de

ofertare după ce s-a publicat notificarea de contractare

Numirea unor membri în comitetul de evaluare fără

cunoştinţe privind regulile achiziţiilor publice sau obiectul

contractului

În timpul

competiţiei

Perioada de

evaluare

Verificare slabă a cerinţelor de calificare

Evaluare superficială a propunerilor tehnice şi financiare

Motive necorespunzătoare în stabilirea ofertelor

inacceptabile, defecte sau admisibile

Aplicare greşită a criteriului de selecţie

După

competiţie

Perioada post-

acordare

Primirea unui mare număr de reclamaţii

Abordare neunitară în rezolvarea reclamaţiilor

Suspendarea contractului prin contestarea deciziei CNSC în

justiţie

Calitate necorespunzătoare a lucrărilor/serviciilor

5. Lipsa de exactitate a caietelor de sarcini, provenind:

• dintr-o procedură de achiziţie anterioară care e posibil să se fi derulat cu caiete de

sarcini ambigue şi cu clauze contractuale cu caracter general; sau

• din faptul că a fost angajat un specialist independent să verifice caietele de sarcini.

În practică, multe autorităţi contractante neglijează atribuirea unui alt contract pentru

verificarea proiectului; în loc de aceasta, îi solicită antreprenorului să asigure verificarea.

6. Estimări eronate ale valorii contractului, provenind din:

• lipsa cunoştinţelor de planificare a proiectelor;

• faptul că procedura anterioară de achiziţie s-a derulat cu cerinţe ambigue şi cu clauze

contractuale generice, iar selectarea consultantului s-a făcut pe baza criteriului celui

mai scăzut preţ.

7. Cerinţe disproporţionate de calificare. Prin invocarea principiului proporţionalităţii,

LAP limitează cerinţele de calificare din documentaţia de licitaţie. Legiuitorii urmăresc să

restrângă capacitatea autorităţilor contractante de a restricţiona concurenţa prin criterii de

calificare disproporţionate în raport cu obiectul contractului; totuşi, aceste limitări are putea

conduce la selectarea unui operator cu o ofertă cu preţ scăzut, cu experienţă redusă sau

inexistentă în implementarea unui contract de achiziţie publică.

142

8. Criterii de atribuire irelevante şi inadecvate, care duc la:

• caiete de sarcini lipsite de precizie;

• competenţe insuficiente pentru a face diferenţierea între cerinţele tehnice minime şi

cerinţele specifice care sunt urmărite în cadrul proiectului;

• lipsa instrucţiunilor privind criteriile de atribuire; şi

• percepţia privind lipsa de independenţă a factorilor guvernamentali de decizie.

9. Calitatea slabă a documentelor de ofertă, provenind din lipsa unor proceduri

standard de licitare la nivel naţional şi a unor documente standard de licitaţie pentru

achiziţionarea lucrărilor, bunurilor şi serviciilor de consultanţă care să specifice procesul de

achiziţie şi să cuprindă conţinutul standard al ofertei şi contracte standard.

10. Revizuirea principalelor documente de ofertă după publicarea anunţului de

participare, provenind din:

• răspunsurile la solicitările de clarificări;

• reacţia la perceperea unei posibilităţi de depunere de contestaţii; şi

• încercarea de compensare a calităţii slabe a documentelor de ofertă.

11. Membri sub-calificaţi numiţi în comisiile de evaluare, datorită faptului că:

• Multora dintre cei numiţi le lipsesc cunoştinţele privind achiziţiile publice sau

obiectul contractului; şi

• Fluctuaţia personalului din cadrul departamentului de achiziţii este mare; personalul

cu experienţă şi bine pregătit pleacă datorită riscurilor ridicate pe care trebuie să şi le

asume.

12. Probleme legate de perioada de evaluare, rezultând din:

• Problemele prezentate în Tabelul 1 şi care sunt exacerbate de perioada scurtă de

evaluare prevăzută de LAP; şi

• Faptul că un contract poate fi atribuit pe baza unui preţ care nu susţine îndeplinirea

integrală a obligaţiilor contractuale; antreprenorul îşi poate asuma acest risc ştiind că

specificaţiile tehnice nu sunt complete, creând astfel o nişă pentru majorarea

preţurilor. Această practică se manifestă atât în cadrul proceselor de atribuire

obişnuite cât şi al celor electronice şi rezultă din caietele de sarcini imprecise şi din

evaluarea superficială a contractelor.

13. Probleme legate de perioada post-atribuire. Ofertanţii nemulţumiţi formulează

contestaţii în încercarea de a obţine o decizie favorabilă din partea CNSC. Acest lucru poate

avea loc dacă:

• un ofertant contestă procesul de achiziţie. Aceasta are loc în cazul în care ofertantul

nutreşte convingerea că el era cel îndreptăţit să câştige contractul şi, drept urmare,

este dispus să rişte să piardă valoarea garanţiei în cazul în care contestaţia nu este

soluţionată în favoarea sa; şi

• un ofertant care a pierdut licitaţia doreşte să negocieze cu ofertantul câştigător un

sub-contract, şi, drept urmare, este dispus să rişte să piardă valoarea garanţiei prin

retragerea contestaţiei înainte de expirarea termenului pentru decizia CNSC.

• alte probleme post-atribuire sunt legate de calitatea lucrărilor şi a serviciilor asociate.

Pe parcursul oricărei perioade de îndeplinire a contractului, se naşte un conflict firesc

între antreprenor sau consultant şi autoritatea contractantă în ceea ce priveşte orice

specificaţii tehnice care lipsesc sau clauzele contractuale. Autoritatea contractantă

doreşte să evite cheltuielile suplimentare iar antreprenorul sau consultantul doreşte să

143

fie compensat pentru volumul suplimentar de muncă. Această situaţie este evitată în

cazul în care caietele de sarcini şi clauzele contractuale sunt complete, inclusiv acelea

care reglementează relaţiile dintre consultant şi autoritatea contractantă.

• Cele mai multe dintre problemele discutate mai sus apar în orice proces de achiziţie

derulat de o autoritate contractantă. Cu toate acestea, în cazul în care un minister

derulează un program de dezvoltare la nivel naţional, cu mii de beneficiari, situaţia

este încă şi mai complexă. Adăugarea nivelurilor birocratice la procesul de achiziţie

fără specificarea atribuţiior şi a tuturor activităţilor şi proceselor poate da amploare

problemelor existente, deoarece vina pentru eşecuri este pasată pe scara ierarhică a

personalului proiectului.

• De exemplu, în cazul în care un minister îşi asumă răspunderea exclusivă pentru

procedurile de achiziţie, beneficiarii pot susţine că s-a selectat un antreprenor

necorespunzător, iar conflictul dintre beneficiari şi antreprenor ar putea escalada. Un

conflict similar apare în situaţia în care ministerul îşi asumă responsabilitatea de

plată, deoarece tendinţa ministerului de a manifesta o precauţie exagerată înainte de

efectuarea plăţilor ar putea duce la întârzieri de plată sau chiar la situaţii mai grave.

C. Recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii achiziţiilor

14. În vederea ameliorării şi accelerării procesului de achiziţie, se recomandă următorul

set de măsuri şi termenele pentru finalizarea acestora.

15. În vederea ameliorării şi accelerării procesului de achiziţie în cadrul MMP (care

trebuie să gestioneze un număr foarte mare de proiecte), s-a identificat o serie de acţiuni pe

termen scurt şi mediu. Aceste acţiuni ţin seama de concluziile specifice ale analizei

efectuate în cadrul MA-POS Mediu şi al ANAR, deoarece cele două instituţii derulează

activităţi de achiziţie similare şi, prin urmare, recomandările sunt aplicabile ambelor.

16) Pe termen scurt (6 luni sau mai puţin):

c) Stabilirea unui cadru de acţiune pentru fiecare program de dezvoltare, prin definirea

circuitului informaţiilor, a activităţilor şi atribuţiior, ca o procedură internă, începând cu

aprobarea proiectelor, parcurgerea strategiei şi procedurilor de achiziţie şi până la

îndeplinirea contractului.

d) Elaborarea directivelor cu privire la:

II. Elaborarea şi verificarea caietelor de sarcini;

III. Selectarea procedurii de achiziţie aplicabile;

IV. Selectarea tipului adecvat de contract aplicabil; şi

V. Definirea criteriilor de calificare şi de atribuire aplicabile la diferite tipuri de

proiecte.

c) Elaborarea documentelor de licitaţie standard pentru fiecare procedură de achiziţie,

inclusiv a contractelor standard pentru lucrări, bunuri şi servicii de consultanţă (servicii

intelectuale de proiectare, asistenţă tehnică etc.).

17) Pe termen mediu (între 6 şi 18 luni):

f) Organizarea unei echipe de servicii de consultanţă la nivelul MMP (de tipul suport

administrativ) care să fie alcătuită din personal cu cunoştinţe solide în domeniul

procedurilor de achiziţie şi al contractelor pentru fiecare tip de articol ce urmează a fi

144

achiziţionat; echipa va acorda suport beneficiarilor de finanţare din partea MMP la

implementarea procedurilor şi contractelor standardizate. O astfel de soluţie

funcţionează deja în cadrul ANAR, unde biroul central furnizează consultanţă

direcţiilor bazinelor hidrografice. Chiar dacă aceasta este necesară pentru

beneficiarii de finanţare din partea MMP, ar fi dificil de pus în aplicare în cadrul

POS Mediu, deoarece CE a manifestat rezerve în ceea ce priveşte acceptarea acesteia

iar Direcţia Generală pentru Achiziţii din cadrul MMP nu deţine aproape deloc

experienţă în ceea ce priveşte achiziţia de lucrări sau de servicii de consultanţă.

Astfel, s-ar putea să fie necesar ca pentru acest serviciu să se angajeze personal atras

din afară.

g) Acordarea de asistenţă beneficiarilor în ceea ce priveşte consolidarea capacităţii de

achiziţie prin intermediul seminariilor şi programelor de formare organizate şi furnizate

de echipa de servicii de consultanţă personalului beneficiarilor care este răspunzător de

achiziţii şi de managementul contractelor (personalul tehnic şi cel de achiziţii). Aceleaşi

comentarii şi motive de preocupare ca mai sus.

h) Întărirea controlului calităţii proiectelor şi a caietelor de sarcini la nivelul ministerului,

al ANAR şi al beneficiarilor pentru evitarea pe mai departe a deficienţelor identificate la

implementarea contractelor, prin cursuri de formare de scurtă durată pentru beneficiarii

cu experienţă sau capacitate tehnică redusă.

i) Creşterea capacităţii comisiilor de evaluare de a efectua evaluări de calitate şi în timp

util ale ofertelor/licitaţiilor prin cursuri de formare de scurtă durată organizate înainte de

data depunerii ofertelor şi încheiate cu certificarea cunoştinţelor în domeniul evaluării

ofertelor.

j) Elaborarea listelor de verificare ale activităţilor care urmează a fi finalizate pe parcursul

implementării oricărui contract în vederea accelerării rambursărilor şi, implicit, a

fluxului de fonduri.

D. Anexe Lista Anexelor

E1 Cadrul legal privind achiziţiile publice

E2 Factorii implicaţi în achiziţiile publice

E3 Autorităţile contractante

E4 Sistemul de Achiziţii Publice din România

E5 Plafoanele pentru selectarea procedurilor de achiziţie

E6 Procedurile de achiziţii publice din România

E7 Modalităţi speciale de atribuire/perfectare a contractelor de achiziţie/contractelor-cadru

E8 Durata estimată a procedurilor de achiziţie calculată în zile calendaristice

E9 Tipuri de contracte de achiziţie publică

E10 Graficele Gantt referitoare la procedurile de achiziţie

145

Anexa E1: Cadrul legal privind achiziţiile publice

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de

concesiune de servicii, cu modificări şi completări ulterioare;

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a

aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie

publică;

Hotărârea de guvern nr. 925/2009 pentru aprobarea regulilor pentru punerea în

aplicare a prevederilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică;

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de

concesiune de servicii, cu modificări şi completări ulterioare;

Hotărârea de guvern nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a

prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace

electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006;

Hotărârea de guvern nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a

prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice si

a contractelor de concesiune de servicii din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.

34/2006;

Hotărârea de guvern nr. 942/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a

Guvernului nr. 30/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 1083/2007.

http://www.anrmap.ro/indexro.php?page=legislatie_nationala_30_2006_en










146

Anexa E2: Factorii implicaţi în domeniul achiziţiilor publice

Factorii implicaţi Roluri Funcţii

Autoritatea Naţională

pentru Reglementarea şi

Monitorizarea Achiziţiilor

Publice

(ANRMAP)

Organism de

reglementare

Elaborează politica de achiziţii publice

Asigură suport şi îndrumare zilnică autorităţilor

contractante

Inspector

electronic

Monitorizează publicarea tuturor anunţurilor de

participare

Control ex-

post

Controlul procedurilor de atribuire – funcţie ex-

post

Autorizată să anuleze contractele care încalcă

LAP

Ministerul Finanţelor Publice

– Unitatea Centrală pentru

Verificarea Achiziţiilor

Publice(UCVAP)

Control ex-

ante

Verifică procedurile legate de procesele de

atribuire a contractelor de achiziţii publice

Consiliul Naţional pentru

Soluţionarea Contestaţiilor

(CNSC)

Organism de

remediere

Desfăşoară activităţi administrativ-jurisdicţionale

prin soluţionarea contestaţiilor depuse pe

parcursul procedurilor de achiziţie, înainte de

semnarea contractului

Curtea de Conturi

(CC)

Control ex-

post

Exercită controlul şi auditul extern al fondurilor

structurale

Centrul Naţional de

Management pentru

Societatea Informaţională –

operatorul Sistemului

Electronic de Achiziţii

Publice (SEAP)

Operatorul

sistemului

electronic

Asigură facilităţi tehnice autorităţilor contractante

pentru implementarea parţială sau integrală a

procedurilor de atribuire prin sistemul de achiziţie

electronică: Sistemul Electronic de Achiziţii

Publice

147

Anexa E3: Autorităţile contractante

Sectorul Autorităţile contractante Categoriile de autorităţi contractante

Clasic sau

public

Entităţi de stat

Instituţii publice/autoritatea la nivel central

Instituţii publice la nivel local

Instituţii/autorităţi publice la nivel regional

Entităţi supuse administraţiei

publice, stabilite cu scopul specific

de a furniza bunuri publice, fără

interese industriale sau comerciale

Organisme finanţate în principal de instituţii publice sau de alte

organisme aflate în administrare publică

Organisme subordonate sau aflate sub supravegherea unei

autorităţi publice sau a altui organism aflat sub administrare

publică

Organisme în care mai mult de jumătate din membrii

consiliului de administraţie/de conducere sau ai celui de

supraveghere sunt numiţi de o autoritate publică sau de alt

organism aflat sub administrare publică

Asocierea alcătuită din una sau mai multe autorităţi contractante – organisme de stat sau din alte

organisme aflate sub administrare publică

Utilităţi

Întreprinderea publică ce

desfăşoară una sau mai multe

dintre aşa-numitele activităţi

―relevante‖

Activităţi relevante în domeniul utilităţilor publice:

alimentare cu apă, electricitate, servicii de transport, servicii

poştale, prospectare sau extragere a ţiţeiului, gazelor

naturale, cărbunelui şi a altor combustibili solizi şi

asigurarea legăturilor aeriene, maritime sau fluviale cu

aeroporturi, porturi maritime/fluviale sau cu alte terminaluri

ale reţelelor de transport

Alţi subiecţi prevăzuţi de lege care

desfăşoară una sau mai multe dintre

aşa-numitele activităţi ―relevante‖ în

baza unui drept social sau al unuia

exclusiv

148

Anexa E4: Sistemul de achiziţii publice în România

149

Anexa E5: Plafoanele pentru selectarea procedurilor de achiziţie

Tabelul 1 – Plafoane mai mici faţă de cele ale UE

Obiectul

contractul

ui

La nivel naţional =invitaţiile/anunţurile publicate numai în SEAP

Sectorul clasic Sectorul utilităţi

Aprovizio

nare

(bunuri)

€15.000 < EVC<€125.000

Cerere

de oferte

€15.000 < EVC<€125.00 Cerere de

oferte

€125.000<EVC<€387.000

“Proceduri de

licitaţie

prescurtate”

Servicii €15.000 < EVC<€125.000

€15,000< VC<€125.000 Cerere de

oferte

€125.000<EVC<€387.000

Proceduri de

licitaţie

prescurtate

Lucrări €15.000<EVC<€4.845.000 €15.000<EVC<€4.845.000 Cerere de

oferte

150

Tabelul 4 – Plafoane UE

Obiectul contractului La nivel european

Sectorul clasic Sectorul utilităţi

Aprovizionare (bunuri) EVC>€125.000 EVC>€387.000

EVC>€125.000 EVC>€387.000

Servicii EVC>€4.845.000

Lucrări

151

Anexa E6: Procedurile de achiziţii publice din România

Procedura Caracteristici

Deschisă Calificarea şi evaluarea ofertei în cadrul unei singure etape

Este posibilă licitaţia electronică

Poate fi aplicată electronic integral

Contractul poate fi atribuit în cazul în care un operator economic depune o ofertă

admisibilă.

Pentru sectorul utilităţi, termenul limită pentru elaborarea ofertei poate fi redus în

cazul în care valoarea estimată este între 125.000 € şi 387.000 €.

Tipică pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică (împreună cu cea ‗restrânsă‘)

Un contract de achiziţie este atribuit sau un contract-cadru este încheiat prin aplicarea

acestei proceduri

Restrânsă Două etape—calificarea şi selecţia candidaţilor; şi evaluarea ofertelor.

În cadrul primei etape, numărul minim de candidaţi selectaţi trebuie să fie cinci însă se

poate trece la cea de a doua etapă cu un singur candidat selectat.


admisibilă.

Procedura poate fi accelerată justificat prin reducerea termenului pentru primirea

cererilor şi a ofertelor.



Se poate încheia prin licitaţie electronică.

Poate fi aplicată electronic integral.

Tipică pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică (împreună cu cea

‗deschisă)‘.

Un contract de achiziţie este atribuit sau un contract-cadru este încheiat prin aplicarea

acestei proceduri

Dialog

competitiv

Trei etape: (i) calificarea şi selecţia candidaţilor; (ii) dialogul în vederea identificării

uneia sau mai multe soluţii adecvate; şi (iii) evaluarea ofertelor.

Aplicabil în cazul în care sunt îndeplinite două condiţii: (i) contractul este unul

complex; şi (ii) aplicarea procedurii ‗deschise‘ sau a celei ‗restrânse‘ nu ar permite

atribuirea contractelor de achiziţii publice.

Un contract este calificat ‗complex‘ în momentul în care autoritatea contractantă nu

este capabilă să definească specificaţiile tehnice în mod obiectiv; mijloacele tehnice

care pot satisface nevoile şi exigenţelor şi/sau să stabilească cadrul legal şi/sau

financiar pentru implementarea proiectului.

Singurul criteriu de atribuire îl reprezintă oferta cea mai avantajoasă

Nu este posibilă finalizarea celei de a treia etape prin licitaţie electronică.

Nu este posibil să fie aplicată electronic în totalitate.

Ca urmare a aplicării acestei proceduri, se atribuie un contract complex.

Negociere cu

publicare

prealabilă a

anunţului de

participare

Această procedură se aplică de o autoritate contractantă din sectorul clasic în

împrejurările prevăzute de LAP şi nu depinde de valoarea estimată

În cadrul primei etape, numărul minim de candidaţi pre-selectaţi trebuie să fie trei însă

se poate trece la cea de a doua etapă cu un singur candidat pre-selectat.

Poate avea loc în etape succesive pentru reducerea numărului de oferte propuse a fi

negociate.

LAP prevede încheierea celei de a treia etape prin licitaţie electronică.




Procedura poate fi accelerată justificat prin reducerea termenului limită pentru primirea

cererilor şi a ofertelor.

Numai pentru sectorul utilităţi, această procedură, împreună cu cea deschisă şi cu cea

restrânsă, reprezintă regula de atribuire a unui contract de achiziţie publică.

Ca urmare a aplicării acestei proceduri se atribuie un contract de achiziţie sau se

încheie un contract-cadru.

Negociere fără Autoritatea contractantă desfăşoară consultări cu operatorii economici şi negociază

152

Procedura Caracteristici

publicare

prealabilă a

anunţului de

participare

clauzele contractuale, inclusiv preţurile, cu unul sau mai mulţi operatori.

Poate fi aplicată numai în situaţiile prevăzute de LAP


Nu este posibilă finalizarea celei de a treia etape prin licitaţie electronică.

Cerere de

oferte

O singură etapă pentru calificare şi evaluarea ofertelor

Similară cu procedura deschisă, diferind doar prin termenele pentru depunerea

ofertelor.

Se poate încheia prin licitaţie electronică

Poate fi aplicată electronic integral.


admisibilă

Utilizată numai pentru atribuirea contractelor de achiziţie aflate sub plafoanele

prevăzute de art.124 al LAP.

Ca urmare a aplicării acestei proceduri se atribuie un contract de achiziţie sau se

încheie un contract-cadru.

Concurs de

proiecte

O procedură specială prin care se achiziţionează, în special în domeniul planificării

teritoriale sau urbanistice, arhitecturii, ingineriei sau procesării datelor, un plan sau un

proiect selectat de un juriu printr-un concurs, cu sau fără acordare de premii.

Poate fi aplicată cu sau fără etapa de selecţie.

153

Anexa E7: Modalităţi speciale pentru atribuirea contractelor de achiziţie/perfectarea

contractelor-cadru

Modalităţi Caracteristici

Contractul-

cadru

Asigură baza pentru atribuirea contractelor ulterioare cu obiecte de

activitate similare;

În mod normal, nu ar trebui să depăşească o durată de patru ani;

cazurile excepţionale trebuie justificate corespunzător;

Pe parcursul îndeplinirii contractului, părţile semnatare trebuie să

rămână aceleaşi;

Poate fi încheiat fie cu unul fie cu cel puţin trei operatori economici;

În cazul încheierii cu mai mult de un operator economic, contractele

ulterioare pot fi atribuite fie fără concursul de redeschidere fie cu

concursul de redeschidere între operatorii semnatari.

De regulă, un contract-cadru se perfectează prin aplicarea procedurii

deschise sau a celei restrânse.

Sistemul de

achiziţii

dinamic

Se poate aplica numai utilizând SEAP

Poate fi utilizat numai pentru achiziţia produselor de larg consum, cu

caracteristici generale disponibile pe piaţă, care pot satisface nevoile

autorităţii contractante.

Nu ar trebui să depăşească o durată de patru ani.

Deschis numai pe parcursul perioadei pentru care este lansat, ceea ce

înseamnă că orice operator economic poate solicita să fie acceptat.

Licitaţia

electronică

Utilizată pentru încheierea procedurii obişnuite

Când o autoritate contractantă decide să încheie o procedură prin

licitaţie electronică, termenele pentru evaluare prevăzute de LAP

includ durata licitaţiei.

154

Anexa E8: Durata estimată a procedurilor de achiziţie calculată în zile calendaristice

Procedura de atribuire Zile calendaristice estimate

Cererea de oferte pentru contracte

de lucrări şi servicii

Termenul pentru depunerea ofertelor =10 zile

Verificarea ANRMAP= 2 - 5 zile

Termenul pentru evaluare =20 – 40 zile

Perioada de aşteptare = 6 zile

Durata totală: 38 - 61 zile

Cererea de oferte pentru contracte

de bunuri

Termenul pentru depunerea ofertelor = 6 zile


Termenul pentru evaluare = 20 – 40 zile



Procedura deschisă Termenul pentru depunerea ofertelor=40 zile





Procedura deschisă cu anunţ de

intenţie publicat cu 52 zile înainte de

anunţul de participare

Termenul pentru depunerea ofertelor= 29 zile




Durata totală: 63(115)–85(137) zile

Procedura deschisă “prescurtată” -

pentru sectorul utilităţi

Termenul pentru depunerea ofertelor=20 zile





Procedura restrânsă Termenul pentru depunerea cererilor =30 zile


Termenul pentru selecţie = 20-40 zile


155





Procedura restrânsă accelerată Termenul pentru depunerea cererilor = 10 zile







Procedura restrânsă cu anunţ de

intenţie publicat cu 52 zile înainte de

anunţul de participare

Termenul pentru depunerea cererilor =30 zile






Durata totală: 106(158)–148(200) zile

Procedura restrânsă “simplificată”

- pentru sectorul utilităţi

Termenul pentru depunerea cererilor =10 zile






Negocierea cu publicarea anunţului

de participare

Termenul pentru depunerea cererilor =10- 30 zile



Termenul pentru negocierea ofertelor = 20-40


Perioada de aşteptare = 6- 11 zile


156


Negocierea accelerată cu publicarea

anunţului de participare

Termenul pentru depunerea cererilor = 10 zile







Negocierea “simplificată” cu

publicarea anunţului de participare

- pentru sectorul utilităţi

Termenul pentru depunerea cererilor = 10 zile







Dialogul competitiv Termenul pentru depunerea cererilor = 20 - 30 zile



Termenul pentru dialogul cu candidaţii = 20-40


Perioada de aşteptare = 6 -11 zile


Dialogul competitiv “simplificat” Termenul pentru depunerea cererilor = 20 - 30 zile



Termenul pentru dialogul cu candidaţii = 20-40


Perioada de aşteptare = 6 -11 zile


Concurs de proiecte Termenul pentru depunerea proiectelor = 52 zile


157


Termenul pentru evaluare = 40– 60 zile


Concurs de proiecte cu preselecţie Termenul pentru depunerea proiectelor = 52 zile


Termenul pentru preselecţie = 20-40 zile


Durata totală: 115- 157 zile

158

Anexa E9: Tipuri de contracte de achiziţie publică

Tip Obiectul pe categorii de tipuri de contracte

Contract de

lucrări

publice

- execuţia lucrărilor aferente uneia dintre activităţile clasificate în

cadrul codului CAEN – F Construcţii - execuţia de lucrări

- atât proiectarea cât şi executarea lucrărilor aferente uneia dintre

activităţile clasificate în cadrul codului CAEN – F Construcţii -

proiectarea şi execuția de lucrări

- realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde

necesităţilor şi obiectivului autorităţii contractante

Contract de

aprovizionare

(bunuri)

- furnizarea unuia sau mai multor produse, prin achiziţie, închiriere

sau leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare

- furnizarea de produse constituie obiectul principal al acestora,

obiectele incidentale fiind reprezentate de lucrări de montaj şi

instalare a acestora

- furnizarea atât de produse cât şi de servicii, în cazul în care valoarea

estimată a produselor este mai mare decât valoarea estimată a

serviciilor furnizate în virtutea contractului respectiv;

Contract de

servicii

- prestarea unuia sau mai multor servicii, după cum sunt prevăzute

acestea în Anexa 2A – servicii care cad sub incidenţa LAP şi a

Anexei 2B – servicii care nu cad sub incidenţa LAP

- obiectul principal al acestora constă din furnizarea de servicii şi

numai ocazional din activităţi clasificate în cadrul Capitolului F –

Construcţii – din codul CAEN.

- furnizarea atât de produse cât şi de servicii, în cazul în care valoarea

estimată a serviciilor este mai mare decât valoarea estimată a

produselor furnizate în virtutea contractului respectiv.

159

Anexa E10: Procesul de achiziţie detaliat pe activităţi şi sub-activităţi

Etapa Activitatea Sub-activităţi

Etapa preliminară

licitaţiei

Întocmirea

documentaţiei

tehnice

Aprobarea caietului de sarcini

Întocmirea justificării pentru solicitările de clarificare

Întocmirea justificării privind criteriile de atribuire

Întocmirea notei privind valoarea estimată

Întocmirea

documentaţia de

licitaţie

Desemnarea persoanei responsabile pentru atribuirea

contractului (PRAC)

Actualizarea planului de achiziţii publice (PAP)

Întocmirea documentelor ofertei & a anunţului de

participare

Aprobarea documentelor ofertei & a anunţului de

participare

Pregătirea anunţului de participare

Licitaţia propriu-zisă

Perioada de

elaborare a ofertei

Comunicarea anunţului de participare

Obţinerea aprobării ANRMAP

Publicarea anunţului de participare

Perioada de elaborare a ofertei

Primirea întrebărilor

Întocmirea şi publicarea răspunsurilor

Primirea de contestaţii (dacă e cazul)

Adoptarea măsurilor de remediere (dacă e cazul)

Publicarea măsurilor de remediere (dacă e cazul)

Desemnarea membrilor comisiei de evaluare şi a altor

experţi

Primirea pachetelor de ofertă în termenul stabilit

Deschiderea

ofertelor

Deschiderea ofertelor

Evaluarea

Verificarea conformităţii cu cerinţele formale

Verificarea condiţiilor de calificare

Solicitarea de clarificări

Primirea şi evaluarea răspunsurilor

Evaluarea propunerilor tehnice



Evaluarea propunerilor financiare



Stabilirea ofertelor inacceptabile, cu nereguli şi

160

Etapa Activitatea Sub-activităţi

inadmisibile

Analiza situaţiei & anularea procedurii (dacă e cazul)

Aplicarea criteriului de atribuire asupra ofertelor

admisibile

Întocmirea raportului de atribuire

Depunerea raportului de aprobare

Aprobarea raportului de atribuire

Comunicarea rezultatelor procedurii

Activităţi ulterioare

atribuirii

contractului

Perioada de

aşteptare

Perioada de aşteptare

Soluţionarea

contestaţiilor

primite

Primirea contestaţiilor (dacă e cazul)

Întocmirea opiniilor cu privire la contestaţii

Întocmirea documentaţiei justificative pentru opinii

Soluţionarea contestaţilor prin decizia CNSC

Adoptarea măsurilor de remediere (dacă e cazul)

Semnarea

contractului

Întocmirea contractului

Semnarea contractului

Distribuirea contractului către părţile relevante

Publicarea anunţurilor de atribuire

Închiderea

procedurii

Completarea dosarului achiziţiei

Raport final

161

ANEXA F: LISTA PERSOANELOR CU CARE AU AVUT LOC

ÎNTÂLNIRI PE PARCURSUL ANALIZEI

1. Laszlo Borbely, ministru, Ministerul Mediului şi Pădurilor

2. Marin Anton, secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor

3. Cristian Apostol, secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor

4. Lorant Para, secretar general adjunct, Ministerul Mediului şi Pădurilor

5. Dan Cârlan, director general, Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor

6. Gheorghe Constantin, director, Direcţia pentru Managementul Apelor

7. Marie Janne Adler, Direcţia Managementul Riscului la Inundaţii

8. Altan Abdulamit, director, Direcţia Amenajarea Bazinelor Hidrografice

9. Ovidiu Gabor, director general adjunct, Administraţia Naţională ―Apele Române‖

10. Doina Frant, director general, Direcţia Generală AM POS Mediu

11. Cătălin Ispas, director, Direcţia Control şi Inspecţie

12. Mircea Stana, Sistemul Complementar de Informare

13. Speranţa Munteanu, director general, Direcţia Generală Economică şi Financiară

14. Lucian Pricina, director general, Direcţia Generală Investiţii

15. Mihaela Batranca, director general, Direcţia Generală Achiziţii Publice şi

Administrativ

16. Liliana Bara, director, Direcţia Afaceri Europene

17. Zsolt Bogos, director, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

18. Andrei Banu, manager public, Unitatea de Politici Publice şi Managementul Calităţii

19. Ciprian Pahontu, Regia Naţională a Pădurilor

20. Dumitru Voicu, Direcţia Silvică Bucureşti

21. Badea Marinescu, ITRSV Bucureşti

22. Adrian Mândroiu, director, AM POS Mediu

23. Marinela Naumescu, coordonator de echipă, Direcţia Programare şi Evaluare Proiecte

24. Maria-Elena Teodorescu, coordonator de echipă, AM POS Mediu, Direcţia Asistenţă

Tehnică

25. Mihaela Gheorghiu, coordonator de echipă, AM POS Mediu, Direcţia Plăţi

26. Marie-Jean Oprişan, coordonator de echipă, AM POS Mediu, DCFTS

27. Gabriel Popa, GSG

28. Ion Stochiţă, Unitatea de Politici Publice

29. Adela Olah, Direcţia Resurse Umane, MMP

30. Mihaela Săceanu, director executiv, ARPM Bucureşti

31. Genica Bădănoiu, director executiv adjunct, ARPM Bucureşti

32. Valerian Solovăstru, director general, ROMSILVA

33. Ciprian Pahonţu, director tehnic, ROMSILVA

34. Gheorghe Văcaru, directo general, Programul Operaţional pentru Pescuit, Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

35. Elena Leaotă, director, Agenţia Fitosanitară, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale

162

36. Tatiana Preda, director general adjunct, Direcţia Politici Agricole, Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

37. Vasile Alexa, Asociaţia Marilor Proprietari de Pădure, Asociaţia Administratorilor de

Păduri

38. Ion Stoicescu, preşedinte, CONSILVA

39. Danut Iacob, Departamentul Pădurilor & Departamentul Biodiversitate, MMP

40. Dan Achim, Departamentul Pădurilor & Departamentul Biodiversitate, MMP

41. Ion Sbera, Asociaţia Patronală a Forestierilor din România (ASFOR)

42. Gheorghe Dumitriu, director, Inventarul Forestier Naţional, ICAS

43. Daniela Pineta, Direcţia Controlul Poluării şi Evaluare Impact, MMP

44. Alina Frim, director, Departamentul Biodiversitate, MMP

45. Florentina Manea, Departamentul de Schimbări Climatice, MMP

46. Georgeta Terciu, director, Departamentul Comunicare, MMP

47. Franciska Zsigmond, coordonator, Direcţia Relaţii Externe şi Protocol, MMP

48. Ştefan Ciobanu, director, MMP

49. Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)

50. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

51. Ministerul Transportului şi Infrastructurii

52. Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului

53. Reprezentanți ai AMCHAM (Camera Americană de Comerţ din România)

54. Personal JASPERS

Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II Proiect cofinanțat din Fondul Social European Data publicării: 25 mai 2011 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Această traducere nu este considerată traducere oficială a Băncii Mondiale. Banca Mondială nu va fi făcută răspunzătoare pentru conținutul sau orice eroare a acestei traduceri.

țională a Sectorului Mediu i P duri în România – Vol....

Documents

Transcript of țională a Sectorului Mediu i P duri în România – Vol....