Introducere in Metafizica-Heidegger (Nefamiliarul)

7/25/2019 Introducere in Metafizica-Heidegger (Nefamiliarul)

1/15

Dar pentru ca nu sntem numai lipsiti de experienta n privinta unei asemeneaascultari, ci pentru ca avem totodata mereu urechile pline de lucruri care ne

mpiedica sa ascultam cum se cuvine, a trebuit sa vedem care snt conditiile pentruo interogare justa a ntrebarii "ce este omul ?" mai degraba sub forma uneienumerari.

Dar de vreme ce determinarea prin gndire a faptului de a om mplinita deParmenide nu este accesibila n chip nemijlocit dect cu dicultate, ind, totodata,stranie, vom cauta mai nti ajutor si ndrumare, ascul-tnd un prim proiect poetic alfaptului de a om la greci.

a citim primul cnt al corului dinAntigona lui o-focle !v. #-$%&. a ascultammai nti cuvntul grecesc pentru a prinde macar ceva din sunet. 'raducerea sunaastfel(

Multe forme mbraca nefamiliarul, dar nimic

dincolo de om, mai nefamiliar, nu se ridica miscndu-se.

Acela iese n larg pe talazurile nvolburate

cnd este dezlantuita furtuna de sud a iernii

si navigheaza n muntii

valurilor salbatic despicate.

Pe cel mai sublim dintre zei, pamntul,

pe cel indestructibil si care nu cunoaste stradania, )*%+

el l sleieste rasturnndu-l an de an,

mnnd ncolo si ncoace cu caii

plugurile.

si stolul de pasari usor plutitor l prinde n plasa si vneaza gloata de animale alesalbaticiei si ai marii locuitori miscatori omul cu mintea scormonitoare.

*+

/'01D23404 5/ 64'7893:

)*%$


2/15

El nvinge cu viclenie animalul care nnopteazape munti pribegind, grumazul cucoama aspra al calului si taurul nicicnd nfrnt mbratisndu-l cu lemnul l sileste n

jug.

S-a potrivit si n sunetul cuvntului

si n atoatentelegerea cea repede ca vntulsi n curajul

de-a stapni cetatile.

si cum ar putea fugi, s-a gndit,

de sagetile

furtunilor si ale gerurilor fara de pereche.

esind n larg pretutindeni pe drum, neajutorat si

fara de iesire ajunge la nimic. Singura, de navala mortii, nu poate prin fuga sascape, chiar daca de boala aducatoare de suferinte a stiut, abil, sa se fereasca.

siret desigur, pentru ca mestesugul putintei l stapneste dincolo de asteptari, cndmintea l duce la rau

cnd, pe de alta parte, izbuteste n ceea ce e cinstit. ntre legea pamntului si

rostul ce sta sub juramnt al zeilor se napusteste el. naltndu-se mult deasupralacasului, pierznd lacasul astfel e el, cel pentru care ne!intatorul e mereu !in-

tator,

5/;0:D047 8/


3/15

2rmndprimul parcurs vom face sa se vada mai cu seama substanta intima apoemului, care totodata sustine si strabate ntregul si, deopotriva, conguratia luistilistica.

2rmnd cel de al doilea parcurs vom merge pe rul strofelor si al antistrofelor si vomcircumscrie limitele ntregului domeniu pe care-l deschide opera poetica.

2rmnd cel de al treilea parcurs vom ncerca sa ne situam n centrul ntreguluipentru a cumpani cine este, potrivit acestei rostiri poetice, omul.

a& Primul parcurs( schita interna a esentei nefamiliarului prin excelenta, domeniile sidimensiunile dominatiei sale si ale destinului sau

Primul parcurs. 3autam acel ceva care sustine si strabate ntregul. De fapt, nici nuavem nevoie sa-l cautam, ntreit este acel ceva care se napusteste n trei rnduriasupra noastra asemeni unui asalt repetat, >drobind )*%@

*@

/'01D23404 5/ 64'7893:5/;0:D047 8/aacel ceva pe care el se va stradui apoi sa-l recupere>e n secventele sale de rostireseparate si pe care va trebui sa-l nchida n conguratia cuvntului. 1mul este,cu uncuvnt, xo @eiv+xaxov, lucrul cel mai nefamiliar. 7ceasta rostire despre om lsurprinde pe acesta pornind de la hotarele extreme si de la abisurile abrupte aleintei sale. 7cest caracter abrupt si extrem nu se arata niciodata ochilor ceurmaresc o simpla descriere si xare a ceea ce este de fata, chiar daca ar mii deochi care sa caute caracteristici si stari ale omului. 1 asemenea inta nu se aratadect proiectului poetic-meditativ. /u vom gasi aici nimic dintr-o descriere a unorexemplare umane n carne si oase, dar tot att de putin ceva de genul uneisupralicitari oarbe si stupide a esentei omului, i>vorta din acea nemultumire ursu>a,

care ncearca sa nhate o maretie ratata= nu vom gasi nimic din caracterul coplesitoral unei personalitati. Aa greci nu existau nca personalitati )si, de aceea, nici cevasupra-personal. 1mul este xo eBoxaxov, cel mai nefamiliar dintre celenefamiliare. 3uvntul grecesc @evvov si traducerea noastra necesita aici o explicatieprealabila. 4a nu poate oferita dect pornind de la o privire prealabila neexplicitaasupra ntregului cnt, care, el abia si numai el, repre>inta interpretarea adecvata aprimelor doua versuri. 3uvntul grecesc %eBov este ambiguu, el are aceaambiguitate nefami-


4/15

liara cu care rostirea grecilor strabate, masurndu-le, separarile combative siopo>itive ale intei.

Pe de o parte, @eivov denumeste groa>nicul, dar nu n sensul de mici temeri si, cuatt mai putin, n sensul acela deca>ut, natng si total inutil n care este asta>i folositcuvntul cnd se spune "ngro>itor de dragut". 7cest eBov este groa>nicul n sensul

dominatiei co- )*% plesitoare care provoaca n aceeasi masura spaima naprasnica,temerea autentica, dar si sala reculeasa, tacuta, care vibrea>a n sine. 3eea ce eviolent, coplesitorul constituie trasatura esentiala a dominatiei nsesi. 7colo undeirumpe acesta, ea sipoate retine n sine puterea sa coplesitoare. Dar astfel ea nudevine mai inofensiva, ci si mai groa>nica si mai ndepartata.

Pe de alta parte, eivov nseamna nsa violentul n sens de cel care folosesteviolenta, si nu doar dispune de un potential de violenta, ci chiar este violent n modactiv, n masura n care folosirea violentei este nu doar o trasatura fundamentala aactiunilor sale, ci chiar a $asein-vm sau. 3onferim aici sintagmei "actiune-vio-lenta"un sens esential care trece cu totul dincolo de semnicatia obisnuita potrivit careia

ea nseamna de cele mai multe ori simpla brutalitate si arbitrarietate. iolenta esteva>uta n acest ca> pornind de la domeniul n care negocierea pentru obtinerea unuicompromis si protejarea reciproca constituie norma$asein-ului, astfel nct oriceviolenta este degradata, devenind n mod necesar doar o tulburare si le>are.

8iintarea n ntregul ei este, ca dominatie, ceea ce copleseste, %etvov n primul sens.Dar omul este eivov o data n primul sens, n masura n care ramne expus acestuiceva coplesitor, de vreme ce prin nsasi esenta sa el si are locul n inta. Dar omuleste totodata eivov

#CC

/'01D23404 5/ 64'7893:

pentru ca este cel care actionea>a cu violenta n sensul amintit mai sus. )4l adunaacel ceva care domina si l face sa devina manifest. 1mul este cel care actionea>acu violenta nu n plus pe lnga alte lucruri, ci numai n sensul ca, pe temeiul acesteiactiuni-violente si n virtutea ei, el foloseste violenta mpotriva coplesitorului.Deoarece el este, ntr-un sens originar unic, de doua ori eivov, de aceea el este xoeBoxocxov, cel care este cel mai violent( cel ce actionea>a violent n mijloculcoplesitorului.

Dar de ce traducem %evvov prin "ne-familiar" ? /u pentru a ascunde si nici macarpentru a diminua sensul violentului, al coplesitorului, precum si al celui careactionea>a cu violenta. Dimpotriva( de vreme ce eBov )*+C este spus la gradulsuperlativ si este ngemanat cu inta omului, esenta intei astfel determinatetrebuie sa ajunga dendata sa e privita pornind de la acest aspect hotartor. nsaoare caracteri>area violentului ca ind nefamiliarul nu devine ea tocmai atunci odeterminare ulterioara care nu face dect sa tina seama de felul n care actionea>aviolentul asupra noastra, cnd n realitate ceea ce contea>a este sa ntelegem%eBov n felul cum este el si n ceea ce este el n sine ? Dar noi nu ntelegemnefamiliarul n sensul de impresie asupra starilor noastre afective.


5/15

ntelegem ne-familiarul ca acel ceva care ne arunca din "ceea ce este familiar",adica intim, obisnuit, cunoscut, neamenintat. 3eea ce este strain ne mpiedica saramnem la ceea ce este al nostru. n aceasta re>ida coplesitorul. 1mul este nsa celmai nefamiliar, nu numai pentru ca si traieste esenta n mijlocul ne-familiaru-lui

nteles astfel, ci si pentru ca iese din hotarele sale, n prima instanta si cel mai

adesea obisnuite, intime= si pentru ca depaseste, ca cel ce actionea>a cu violenta,5/;0:D047 8/neste sa avanse>e n toatedomeniile intarii, ale dominatei coplesitoare si tocmai facnd aceasta este aruncatde pe orice fagas. 7bia astfel se deschide ntreaga ne-fa-miliaritate a celui care estecel mai nefamiliar= el nu numai ca simte ne-familiaritatea intarii n ntregul ei, nunumai ca, facnd astfel, se i>goneste pe sine, ca cel care actioneaza cu violenta,nafara salasului sau intim, ci, n toate acestea, el devine cel mai nefamiliar abia n

#C#

/'01D23404 5/ 64'7893:

masura n care, ind cel care pe toate caile e fara de iesire, este aruncat n afara

oricarei relatii cu salasul intim si ocx'i - ruina, nenorocirea - vine peste el.ntuim n ce masura acest 'ravionopot &nopo% contine o interpretare a luieBoraxov.

nterpretarea se desavrseste n cel de al treilea cuvnt nsemnat din versul $C(i&Ei$to.ic= anoli%. edem cum aceasta expresie are aceeasi constructie casi nav'onopo% anopo% si este si ea ase>ata n mijlocul antistrofei. /umai ca eavorbeste ntr-o alta directie a intarii. /u se vorbeste de nopot, ci de no#i% = nu snt


6/15

numite toate fagasele n domeniile intarii, ci doar temeiul si locul $asem-uh'i propriu omului nsusi, locul de intersectare a tuturor acestor fagase, ratat-ul.e traduce no('t prin stat si cetate-stat, dar aceasta traducere nu acopera sensul

ntreg al cuvntului. )o#ic,nseamna mai degraba locasul, acel "aici", n care si nvirtutea caruia $a-sein-u este o inta istorica. *lofa.c,-u este locasul istoriei, este

acel "aici" n care, din care si pentru care survine storia. 7cestui locas al storiei iapartin >eii, templele, preotii, sarbatorile, jocurile, poetii, gnditoni, suveranul, sfatulbatrnilor, adunarea poporului, armata si corabiile. 'oate acestea nu snt "politice",adica nu apartin $i+.ic,-ului prin faptul ca stabilesc o relatie cu un om de stat, cu unconducator de osti si cu problemele de stat. Dimpotriva, cele enumerate sntpolitice, adica se aa n locasul storiei, n masura n care, de pilda, poetiisnt numai poeti, dar atunci cu adevarat poeti, n masura n care gnditoriisnt numai gnditori, )*+# dar atunci cu adevarat gnditori, n masura n care preotiisnt numai preoti, dar atunci cu adevarat preoti, n masura n care suveraniisnt numai suverani, dar

5/;0:D047 8/a cu violenta,ei folosesc violenta si devin eminenti n locasul storiei, n calitatea lor de creatori side faptuitori. naltndu-se astfel n locasul storiei, ei devin totodata cmoh,%, faracetate si fara locas, singuratici, ne-famihari si fara iesire, desi aati n mijloculintarii n ntregul ei, totodata fara lege si fara hotar, fara adapost si fara rost,pentru ca abia n calitatea lor de creatori ei trebuie sa ntemeie>e toate acestea deecare data.

Primul parcurs ne arata schita interioara a esentei celui mai nefamiliar, domeniile si

ntinderile dominatiei sale si ale destinului sau. a revenim acum la nceput si sancercam sa urmam cel de al doilea parcurs al interpretarii.

b& 3el de al doilea parcurs( desfasurarea intei omului ca cel ce este nefamiliar prinexcelenta

+el de al doilea parcurs.n lumina celor spuse vom merge acum pe rul strofelor sivom asculta cum se desfasoara inta omului, aceea de a cel mai nefamiliar. om

ncerca sa vedem daca eBov este luat n primul sens si n ce fel anume= dacaodata cu aceasta eivov iese n evidenta n cel de al doilea sens si n ce fel anume=daca, prin corelatia celor doua sensuri, se ridica naintea noastra inta celui mainefamiliar n conguratia esentei sale si n ce fel anume.

Prima strofa numeste marea si pamntul - ecare ind ceva coplesitor !eivov& nfelul sau. /umirea marii si a pamntului nu nseamna, reste, ca acestea snt

#CF

/'01D23404 5/ 64'7893:

luate doar n sensul geograc si geologic n care noua, celor de a>i, ne apar acestefenomene naturale pentru ca apoi, punnd n joc putin sentimentalism, sa le mai


7/15

retusam n treacat. e spune aici "mare" ca si cum acest cuvnt ar fost rostitpentru prima oara, parca laolalta cu valurile din timpul iernii, cnd marea, nencetat,

si smulge, deschi>ndu-si-l, adncul, pentru a se arunca )*+ apoi pe sine n el.mediat dupa spusa principala si calau>itoare de la nceput, cntul se declansea>abrusc cu aceste cuvinte( '15&'1 G13 no#iov. 4l cnta iesirea n largul abisului

nvolburat, parasirea terenului solid. Plecarea nu are loc pe nete>imea senina aapelor stralucitoare, ci pe marea cuprinsa de furtuna iernii. 0ostirea despre aceastaplecare este prinsa armonic n legea mbinarii cuvintelor si versurilor, la fel cumxoope, din versul +, este ase>at acolo unde se modica abrupt masuraversicatiei= xcope, "el abandonea>a locul", "porneste la drum" - si se avnta nputerea covrsi-toare a valurilor marii, care nu pot oferi stabilitatea unui loc.3uvntul sta asemenea unei coloane n constructia acestor versuri.

Dar ngemanata ca ntr-un singur tot cu aceasta plecare violenta n coplesitorulmarii este irumperea fara odihna n dominatia indestructibila a pamntului. aretinem bine( pamntul este considerat aici supremul >eu. 8iind cel-ce-actionea>a-cu-violenta, omul perturba calmul cresterii, hranirea si gestatia celui fara de

stradanie. 7ici coplesitorul nu domina n felul salbaticiei care se devorea>a pe sine,ci ca acel ceva care, fara stradanie si fara oboseala, punnd n joc superioritateacalma a unei mari bogatii, naste si daruieste inepui>abilul care se ridica mai presusde orice >el. n

5/;0:D047 8/a-cu-violenta= an de an el orastoarna cu plugul si l mpinge pe cel fara de stradanie n neodihna stradaniei sale.6area si pamntul, iesirea n larg si rasturnarea bra>dei snt intim legate ntre eleprin acel G12 !din versul F& caruia i corespunde te din versul @.

a ascultam acum antistrofa la toate acestea. 4a vorbeste despre stolul de pasaridin va>duh, despre vietatile din apa, despre taur si despre calul din munti.ietuitoarea care, prinsa n visare, se leagana n sine si n lumea ce o nconjoara,plutind mereu dincolo de sine, rennoita n mereu alte forme, dar ramnnd totusipe unicul sau fagas, stie prea bine locul unde nnoptea>a si pe cel al migrarii sale.3a vietuitoare, ea este angrenata n dominatia marii si a pamntului. n aceastaviata care se rostogoleste n sine, si ale carei ori>ont, rostuire si temei i ramnomului straine, n ea, deci, si arunca el laturile si navoadele, pe ea o smulge din

)*+F ordinea ei si o nchide n ngraditurile si tarcurile sale si o sileste punnd-o njuguri. 7colo era iesirea n larg si rasturnarea bra>dei, aici este captura si siluirea.

n acest loc, nainte de a trece la cea de a doua strofa si la antistrofa ei, se impunesa introducem o precizare menita sa previna o rastalmacire a acestei opere poetice,o rastalmacire pe care omul modern este oricnd nclinat sa o faca si care, de altfel,este curenta. 7m aratat deja ca aici nu este vorba de o descriere si de o ilustrare adomeniilor si a conduitei omului - simpla intare printre alte intari -, ci de proiectul


8/15

poetic a intei sale pornind de la posibilitatile si limitele sale extreme. Prin aceastaam respins deja si cealalta parere potrivit careia cntul ar povesti de>voltarea omuluide

#C+

/'01D23404 5/ 64'7893:la vnatorul salbatic si luntrasul n piroga pna la constructorul de orase si omulcultural. 7cestea snt repre>entari ale etnograei si ale psihologiei primitivilor. 4leprovin din transferul ilegitim al unei stiinte a naturii, deja n sine falsa, asupra inteiomului. 4roarea fundamentala pe care se ntemeia>a asemenea moduri de a gndiconsta n opinia ca nceputul istoriei este primitivul si ceea ce a ramas nca n urma,neajutoratul si neputinciosul. n realitate este invers. nceputul este lucrul cel mainefamiliar si mai violent. 3eea ce urmea>a nu este o de>voltare a nceputului, cibanali>area lui prin simpla extindere, este incapacitate de mentinere n sine a

nceputului, este deposedarea lui de vigoare si totodata exagerare a lui pna la omutilare a maretului, care devine marime si ntindere exprimate doar prin cifre si

prin cantitati. 3el mai nefamiliar este ceea ce el este, tocmai pentru ca eladaposteste n sine un asemenea nceput n care toate lucrurile, pornind din-tr-unprea plin, se revarsa n ceea ce este coplesitor si, ca atare, trebuie stapnit.

3aracterul inexplicabil al acestui nceput nu este o insucienta a cunoasterii noastren domeniul istoriei si nici dovada unei neputinte a ei. n ntelegerea caracterului demister propriu acestui nceput se aa, dimpotriva, autenticitatea si maretiacunoasterii istorice. 7 cunoaste originile istoriei nu nseamna a de>gropa )*+% ceeace e primitiv si a aduna oseminte. 7sa cum nu nseamna nici a practica, cucompetenta totala sau cu jumatati de masura, o stiinta a naturii. Daca o asemeneacunoastere exista, ea nu poate dect mitologie.

Prima strofa si antistrofa sa vorbesc despre mare, pamnt si animal ca indcoplesitorul pe care cel-ce-ac-

5/;0:D047 8/a-cu-violenta l face sa se manifeste n toata forta sa covrsitoare.

7 doua strofa trece, privita supercial, de la o descriere a marii, a pamHntului, aanimalelor, la o caracteri>are a omului. Dar asa cum n prima strofa si n antistrofaei nu se vorbeste doar despre natura n sens mai restrns, tot asa, n strofa a doua,

nu se vorbeste doar despre om.Dimpotriva, cele ce trebuie numite acum - n speta limba, ntelegerea, dispo>itiasueteasca, pasiunea si construirea - tin la fel de mult de violentul coplesitor ca simarea, pamntul si animalul. Deosebirea este doar ca acestea din urma si ntinddominatia pretutindeni n jurul omului si l poarta cu ele, l oprima si totodata l

nsuetesc, pe cnd celelalte l domina strabatndu-l, ele ind tocmai acel ceva pecare omul - ca intarea care este el nsusi - trebuie sa si-* asume n chip expres.


9/15

7cest ceva care domina strabatnd nu pierde nimic din coplesitorul sau prin faptulca omul l ia nemijlocit n puterea sa folosindu-i violenta. Procednd astfel, omul nuface dect sa ascunda caracterul nefamiliar al limbii si al pasiunilor n care, ncalitatea lui de om ce tine de storie, este rostuit, cnd, de fapt, lui i se pareca el este cel care dispune de ele. 3aracterul nefamiliar al acestor forte re>ida n

aceea ca ele par apropiate si obisnuite. 4le se livrea>a omului n chip nemijlocitnumai n neesenta lor, i>gonindu-l astfel din propria lui esenta si mentinndu-l nafara ei. n felul acesta, ceea ce n fond este cu mult mai ndepartat si maicoplesitor dect marea si pamntul, devine pentru el ceva n aparenta foarteapropiat.

3t de ne-acasa este omul n propria sa esenta se vede din felul n care si nchipuieca el e cel care a inven-

#C@

/'01D23404 5/ 64'78937

5/;0:D047 8/e limba si ntelegerea, construirea si activitateapoetica.

3um ar putea omul sa invente>e vreodata ceea ce )*++ l domina strabatndu-l sipe temeiul caruia el nsusi poate n genere sa !e ca om ? 7tunci cnd ne grabim sacredem ca poetul l face aici pe om sa invente>e ceva de genul construirii si allimbii, uitam cu totul ca n acest cnt se vorbeste despre ceea ce este violent!eBov&, despre ceea ce este nefamiliar. 3uvntul eiocaxo nu nseamna "omul ainventat", ci el a gasit calea catre coplesitor, gasindu-se, abia acolo, pe sine nsusi(violenta actionarii. "Pe sine nsusi" nseamna dimpotriva, dupa cele spuse, cel careiese n larg si cel care rastoarna bra>da, cel care capturea>a si constrnge.

esirea n larg, rasturnarea, capturarea si constrn-gerea, ele abia, snt n sinedeschiderea intarii ca mare, ca pamnt, ca animal. esirea n larg si rasturnareabra>dei survin numai prin faptul ca fortele limbii, ale ntelegerii, ale dispo>itieisuetesti si ale construirii snt ele nsele dominate n actiunea-violenta. iolentarostirii poetice, a proiectului meditativ, a congurarii arhitecturale, a actiuniicreatoare de stat nu este activarea unei putinte pe care o poseda omul, ci o

mbln>ire si o armoni>are a fortelor n virtutea carora intarea se deschide ca oatare intare prin faptul ca omul se transpune n ea. 7ceasta stare de deschidere a

intarii este acea violenta pe care omul trebuie s-o domine, pentru ca abia acum, nactiunea sa violenta n mijlocul intarii sa e el nsusi, adica apartinator storiei.3eea ce este avut n vedere aici n strofa a doua prin eivov nu trebuie interpretatgresit nici ca inventie, nici ca simpla putinta sau n>estrare a omului.

7bia atunci cnd ntelegem ca folosirea violentei n limba, n ntelegere, nplasmuirea formelor, n construire contribuie la rndul ei la crearea !ceea ce

nseamna ntotdeauna( pro-ducerea& actiunii violente a croirii cailor ce duc la


10/15

intarea care si ntinde dominatia pretutindeni n jur, abia atunci vom ntelegecaracterul nefamiliar a tot ce actionea>a cu violenta. 3aci omul, pe drum catreoriunde, ajunge o inta fara iesire nu n sensul exterior ca se ciocneste de bariereexterioare si ca n felul acesta nu poate merge mai departe. n acest sens si n felulacesta tocmai ca el poate sa-si urme>e drumul n "asa-mai-departe". Dimpotriva,

lipsa de iesire consta n aceea ca el este mereu aruncat napoi, )*+$ ajungnd dinnou pe caile croite de el nsusi( el se mpotmoleste pe aceste cai croite, se ncurca nceea ce a croit, si trasea>a ori>ontul lumii sale n aceasta ncurcatura, se nclceste

n aparenta si si blochea>a astfel drumul catre inta. n felul acesta el se nvrtenebuneste n propriul sau cerc si are puterea sa nlature tot ce este ostil fata delumea sa. 4l si poate folosi orice abilitate n chip adecvat. 7ctiunea-violenta care laorigine croieste caile produce n sine propria ei de>ordine legata de acea nvr-tirenebuneasca, n sine lipsa de iesire, si aceasta ntr-o asemenea masura nct ea siblochea>a calea meditatiei asupra aparentei n care se nvrte ea nsasi.

2n singur lucru face ca orice actiune-violenta sa esue>e n chip nemijlocit. 7cestaeste moartea. 4a supra-sa-vrseste orice savrsire, ea supra-hotarniceste orice hotar.

7ici nu exista iesire n larg si rasturnare, nici capturare si constrngere. nsa acestne-familiar care-l expul>ea>a denitiv pe om din tot ceea ce i este intim nu e uneveniment deosebit, care trebuie amintit printre

#*C

/'01D23404 5/ 64'7893:

altele pentru ca n cele din urma apare si el. 8ara iesire n fata mortii omul nu esteabia atunci cnd sta sa moara, ci nencetat si prin chiar esenta sa. n masura ncare este, omul se situea>a n fara-de-iesirea proprie mortii. 7sa se face ca $a-sein-v este ne-familiaritatea nsasi care se naste odata cu el. !/efamiliaritatea care se

naste n felul acesta trebuie ntemeiata pentru noi initial ca $a-sein, ca fapt-de-a--loc-privilegiat-al-deschiderii.&

1data cu numirea acestui violent si nefamiliar, proiectul poetic al intei si al naturiiumane si marchea>a propriul hotar.

3aci a doua antistrofa nu mai aduce cu sine numirea ti a altor forte, ci ea aducelaolalta n unitatea sa interna tot ce a fost spus nainte. trofa nala readuce

ntregul n trasatura sa fundamentala. Dar potrivit celor evidentiate n primulparcurs, trasatura fundamentala a ceea ce trebuie cu adevarat rostit !a lui@eivoxaxov& consta tocmai n relatia reciproca unitara dintre cele doua )*+@ sensuriale lui eivov. 7stfel ca strofa nala numeste, punndu-le mpreuna, trei lucruri.

*. iolenta, violentul, n cuprinsul carora se desfasoara activitatea celui-care-actionea>a-cu-violenta, repre>inta ntregul domeniu al masinatiunii care i-a fostconferita, '1 !xaIav+ev. 3uvntul "masinatiune" nu este folosit de noi ntr-un sensdepreciativ. 8olosindu-l, ne gndim la ceva esential care ni se anunta n cuvntulgrecesc xevr&. 7cest cuvnt nu nseamna nici arta, nici mestesug si, cu att maiputin, tehnica n sens modern. /oi traducem teIvr prin "cunoastere" issen. Dar


11/15

aici este necesara o lamurire. 3unoastere nu nseamna aici re>ultatul unor simpleconstatari despre lucruri aate la ndemna, dar care nu au fost cunoscute nainte.

5/;0:D047 8/ent. 7ceasta situare-dincolo, proprie cunoasterii, reali>ea>a nprealabil-n moduri diferite, pe cai diferite si n domenii diferite - acel ceva care, elabia, da lucrurilor nemijlocit pre>ente ndreptatirea lor relativa, posibila lordeterminare si, cu aceasta, hotarul lor. 3unoasterea este putinta-de-a-pune-n-operainta ca pe o intare care este, de la ca> la ca>, ntr-un fel sau altul. De aceea, greciinumesc n mod expres arta n sensul ei autentic, precum si opera de arta xeIvr,pentru ca arta aduce in chipul cel mai nemijlocit inta, adica aparitia care sta fermsi constant n sine, la o postura stabila )ntr-un lucru pre>ent !n opera&. 1pera artei

nu este n primul rnd opera pentru ca este re>ultatul unei operari, pentru ca estefacuta, ci pentru ca obtine prin acea operare inta n intarea sa. 7 obtine prinoperare nseamna aici a aduce n opera= n aceasta opera, n calitatea ei de lucrucare apare, ajunge la stralucire deschiderea care domina, adica !ptm=. Prinintermediul operei de arta n calitatea ei de inta intatoare, tot ce mai apare n altchip si e deja pre>ent este, acum abia, conrmat si devine accesibil, interpretabil siinteligibil,ca !intare sau, dimpotriva, ca neintator.

ntruct n opera ca intare, arta aduce ntr-un sens privilegiat inta la o situareferma si o face sa apara, ea poate considerata drept putinta-de-a-pune-n-operaca atare, drept xexvn. Punerea-n-opera ns-er(-Setzen este o obtinere prin

operare Er-/ir(en a intei n intare, cu#*#

/'01D23404 5/ 64'7893:

functie de deschidere. 7ceasta superioara deschidere obti-)*+ nuta prin opera siaceasta mentinere a deschisului este cunoasterea. Pasiunea de a cunoaste esteinterogarea. 7rta este cunoastere si, de aceea,'e0vr. 7rta nu este 'JIvr din cau>aca pentru mplinirea ei snt necesare priceperi "tehnice", unelte si materiale.

7stfel ca xeIvr caracteri>ea>a acel evvov - deci ceea ce actionea>a cu violenta - ntrasatura sa fundamentala decisiva= caci actiunea violenta este utili>area violentei

mpotriva coplesitorului( obtinerea intei prin lupta legata de cunoastere !a inteipna atunci nchise&, prin intermediul a ceea ce apare si care este intarea.

#. 7sa cum eivov, ca actiune violenta, si aduna esenta n cuvntul grecescfundamental xeIvr, tot asa eivov, n calitatea lui de coplesitor, iese la iveala ncuvntul grecesc fundamental ticn. l traducem prin "rost". ntelegem aici rost mai

nti n sensul de rostuire si de ansamblu al a unor rostuiri= apoi rost ca nlatuire de


12/15

rosturi, ca indicatie pe care coplesitorul o da dominarii sale= si, n sfrsit, rost caansamblu al rosturilor care rostuiesc, care constrng la ase>are n rost si supunere.

7tunci cnd %iGrt este tradus prin "dreptate", iar aceasta este nteleasa n sensjuridic-moral, cuvntul si pierde fundamentalul sau continut meta>ic. 7celasi lucrueste valabil pentru interpretarea lui iicn drept norma. 3oplesitorul este, atunci cnd

e vorba de puterea sa, n toate domeniile n care aceasta putere se exersea>a,rostul. 8iinta, cpijcnt, este, ca dominare, stare originara de strngere laolalta(este#o1o%, este rost rostuitor( @iicr.

7sa se face ca eivov n calitatea lui de coplesitor !@G'& si evvov ca ceea ceactionea>a cu violenta 'e0vr stau unul n fata celuilalt, dar, desigur, nu ca doualu-

5/;0:D047 8/ente n chip nemijlocit. 7cest fata-n-fata consta, dimpotriva, n aceea caxexvn porneste mpotriva lui iicn care, la rndul ei, n calitate de rost, dispune de

ntreaga *,i11r. 7cest fata-n-fata reciproc este. 4l este numai n masura n caresurvine nefamiliarul prin excelenta, inta omului, n masura n care omul intea>aesential ca storie.

. 'rasatura fundamentala a lui eBoxaxov consta n relatia reciproca a celor douasensuri ale lui @eB+v. 3el ce cunoaste se napusteste n mijlocul rostului,congurea>a )printr-o "sfsiere deschi>atoare" inta n intare si totusi nu i>butesteniciodata sa nvinga coplesitorul. De aceea el este aruncat ncolo si ncoace ntre)*$C rost si ne-rost, ntre ceea ce este rau si ceea ce este nobil. 8iecare nfrnareviolenta a violentului este e biruinta, e nfrngere. 7mndoua elimina, ecare n

felul ei, din ceea ce este intim si amndoua desfasoara, ecare n felul ei, caracterulprimejdios al intei dobndite sau pierdute. 7mndoua snt, ecare n felul ei, pnditede distrugere. +el care actioneaza cu violenta, creatorul, cel care porneste n ne-rostit, cel care irumpe n ne-gn-dit, cel care obtine prin forta nentmplatul si face saapara neva>utul, acest utili>ator al violentei se aa mereu n >onacute>antei '2#ia v. $*&. ndra>nind sa ncerce sa domine inta, el trebuie sa seexpuna inva>iei ne-intarii, 2'& G13?+,destramarii, ne-trainiciei, ne-rostuirii sinerostului. 3u ct mai mult se nalta piscul $asein-ului istoric, cu att mai larg secasca abisul prabusirii bruste n neistoric, a carei menire este sa ne poarte ntr-oratacire fara de iesire si prin care totodata orice urma de lacas a disparut.

#*F

/'01D23404 5/ 64'78937

5/;0:D047 8/


13/15

c& 3el de al treilea parcurs( interpretarea autentica ca rostire a nerostitului. 8aptul-de-a--loc-privilegiat-al-deschidern propriu omului istoric ca bresa pentrudeschiderea intei n intare - in-cidentul

+el de al treilea parcurs. 7devarul decisiv al cntu-lui corului a fost evidentiat prinprimul parcurs. 3el de al doilea parcurs ne-a condus prin toate domeniile esentiale

ale violentului si ale celui ce actionea>a cu violenta. trofa nala mplinestestrngerea laolalta a ntregului n esenta nefamiliarului prin excelenta. 7u mai ramasde subliniat si de lamurit unele amanunte. /-ar vorba atunci dect de un adaos lacele spuse pna acum, fara sa mai nevoie de un nou parcurs al inter-)*$* pretarii.Daca ne vom multumi sa lamurim doar ceea ce este spus nemijlocit n aceastaopera, atunci interpretarea a ajuns la capat. 3u toate acestea ea se aa atunci abiala nceput. 1 interpretare autentica trebuie sa arate acel ceva care nu mai esteprins n cuvinte si care totusi este spus. Procednd astfel interpretarea se vede pusa

n situatia de a folosi violenta. 7utenticul trebuie cautat acolo unde interpretareastiintica nu mai gaseste nimic, tocmai pentru ca acea interpretare nerea>a dreptnestiintic tot ce trece de teritoriul ei.

7ici nsa, unde trebuie sa ne marginim la cntul scos din contextul lui, nu putemndra>ni sa urmam acest al treilea parcurs dect ntr-o privinta anume, potrivitsarcinii care ne revine cu adevarat, si acest lucru, la rn-dul lui, nu-l putem facedect foarte pe scurt. 7min-

tindu-ne de cele spuse cu oca>ia primului parcurs, vom porni de la ceea ce s-aobtinut n cel de al doilea parcurs prin explicarea strofei nale.

7cel @eiv+xaxov al lui eivov, tot ce este mai nefamiliar n nefamiliar, este cuprinsn relatia opo>itiva dintre @vGr si xeIvr. 'ot ce este mai nefamiliar nu estesuperlativul nefamiliarului. 4l este, potrivit felului sau, un element unic n cuprinsul

nefamiliarului. n nfruntarea dintre ntregul intarii coplesitoare si $asein-u violental omului se obtine posibilitatea prabusirii n ceea ce este fara de iesire si fara delacas( distrugerea, nsa aceasta distrugere si posibilitatea ei nu survin abia la sfrsit,atunci cnd cel care actionea>a cu violenta nu i>buteste si da gres ntr-o actiuneviolenta singulara, ci distrugerea aceasta domina si pndeste de la bun nceput n

nfruntarea dintre coplesitor si actiunea violenta. 7ctiunea violenta mpotrivasuperioritatii intei se frnge n chip necesar de aceasta, daca inta domina ca ceeace intea>a n chip esential, ca !p"+aiK, ca dominatie care se deschide.

Dar aceasta necesitate a frngerii nu poate exista dect n masura n care acel cevacare se frnge n chip necesar este silit sa devina un asemenea loc-privi-legiat-al-deschiderii $a-sein.nsa omul este silit sa devina un asemenea loc-privilegiat-al-

deschiderii, el este aruncat n nevointa unei asemenea inte deoarece coplesitorulca un atare coplesitor are nevoie pentru sine de un locas al deschiderii, pentru ca elsa apara do-minnd. 4senta faptului de a om ni se deschide abia atunci cnd e

nteleasa pornind de la aceasta nevointa impusa de inta nsasi. 8aptul-de-a--loc-privilegiat-al- )*$# deschiderii propriu omului istoric, nseamna( a ase>at

J


14/15

#*+

/'01D23404 5/ 64'7893:

5/;0:D047 8/aoperei, coplesitorul, inta.

3a bresa n care inta pusa n opera se deschide n intare, $asein-u omului istoriceste un in-cident ein 3/ischen-fall,incidentul prin care, dintr-odata, fortelesuperioritatii de>lantuite ale intei se deschid si

trec n opera ca storie. ;recii au avut intuitia profunda a acestei aparitiineasteptate si unice a $asein-ulul si au fost constrnsi sa o aiba de catre inta nsasicare li s-a deschis ca !p'jmL,#o1o% si @iG'. 4ste oricum de neimaginat ca grecii sa-si propus sa faca pentru mileniile viitoare cultura 1ccidentului. De vreme ce n)*$ nevointa unica a $asein-uui lor nu au folosit dect violenta - fara ca astfel sa

nlature nevointa, ci doar s-o amplice -, ei au obtinut pentru ei nsisi prin fortaconditia fundamentala a adevaratei maretii istorice.

'raita astfel si rease>ata poetic n temeiul sau, esenta faptului de a om ramne unmister inaccesibil ntelegerii, atunci cnd aceasta recurge grabita la tot felul deevaluari.

3alicarea faptului de a om n termeni de mndrie si cute>anta - dar cu o intentiedepreciativa - l scoate pe acesta din nevointa proprie esentei sale, aceea de a unin-cident. 1 asemenea evaluare l concepe pe om ca simpla pre>enta nemijlocita, lstramuta ntr-un spatiu gol si l evaluea>a potrivit unor table de valori oarecare,


15/15

puse din afara lui. De acelasi tip de rastalmacire tine nsa si parerea ca rostireapoetului ar de fapt o neexprimata respingere a acestui fapt de a om si ca,implicit, ea recomanda o modestie lipsita de violenta, n sensul cultivarii unei tihneconfortabile. 7ceasta parere ar putea chiar, invocnd nalul cntului, sa se considereconrmata n ndreptatirea ei.

3ineva care intea>a astfel )anume n sensul a tot ce e mai nefamiliar trebuie sa eexclus de la vatra si de la sfat. si totusi cuvntul nal al corului nu contra>ice ceea ceel a spus nainte despre faptul de a om. n masura n care corul sepronuntampotriva a tot ce e mai

#*@

/'01D23404 5/ 64'7893:

nefamiliar, prin excelenta, el spune ca acest mod de a nu este cel pe care lcunoastem n viata de >i cu >i. 2n asemenea $aseinnu poate dedus dinbanalitatea activitatii si a comportamentului obisnuit. 7cest cuvnt nal nu este

ctusi de putin surprin>ator= dimpotriva, ar trebui sa ne surprinda daca el ar lipsi. natitudinea sa de respingere, acest cuvnt conrma n chip nemijlocit si deplinnefamiliaritatea esentei omului. 1data cu acest cuvnt nal rostirea cntului siregaseste propriul nceput.

Introducere in Metafizica-Heidegger (Nefamiliarul)

Documents

Transcript of Introducere in Metafizica-Heidegger (Nefamiliarul)