CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN FUNDAMENTELE COMUNICĂRII ÎN ECONOMIE

Etimologie -termenul a comunica derivă din latinescul communis

Grecii -primele preocupări practice în ceea ce priveşte comunicarea (întocmire şi susținere discurs, reprezentare în instanțe de judecată)

secolul al VI-lea î. Hr., comunicarea - disciplină de studiu în Lyceum şi Academia Greacă; 100 î. Hr. – românii - primul model al sistemului de comunicare; Evul Mediu – instituționalizarea activității de comunicare; Sensul temenului de comunicare:

-secolul al XIV-lea - a fi în relaţie;-secolul al XVI-lea - a transmite, a împărtăşi-secolul al XIX-lea se asociază cu mijloace fizice clare cum ar fi: presa, cinematograful, radioul, televiziunea.

În utilizarea curentă, a comunica = acțiunea de a transmite un mesaj despre ceva, cuiva care este receptorul.

Acțiunea implică şi alte elemente: intenţia de a transmite informații existența unei teme la care se referă acțiunea respectivă (eveniment, idee, persoană

etc.)

a pune de acord”,„a avea ceva în comun”, „a face ceva în comun”, a fi în legătură cu...”

Communis -sensul

transmite ceva şi celorlalţi” „a împărtăşi ceva şi

celorlalţi”

Noțiunea circula

motivația receptorului un limbaj comun anumită experiență comună tehnologie un efect de schimbare după înțelegerea mesajului

Comunicarea poate fi privită doar ca un proces de transmitere sau doar ca unul de receptare:

comunicarea este intenționată sau neintenționată poate fi efect sau cauză a relațiilor sociale proces liniar (cu transmitere într-un singur sens) sau circular (interactiv) o opțiune activă (când încercăm să îi influențăm pe alții) sau reactivă (atunci când

acceptăm influența altora)

2. Elementele comunicării

EMIȚĂTORUL DECODIFICAREA CODIFICAREA RECEPTORUL MESAJUL RĂSPUNSUL CANALUL DE COMUNICARE REACȚIA INVERSĂ (FEEDBACK-UL) MIJLOCUL DE TRANSMITERE ZGOMOTUL DE FOND

3. Caracteristici ale comunicării

4. Sistemul de comunicare

A. Structura sistemului de comunicare Actul comunicării umane = proces manifestat printr-un sistem constituit dintr-un

ansamblu de elemente între care există relații de interdependență, având ca obiectiv transmiterea de informații în vederea realizării cunoaşterii.

Elementele sitemului de comunicare: sursa emițătoare/ emițătorul de mesaje mesajul transmis aparatul de transmitere/transmițător semnalul transmis canalul de transmitere semnal recepționat aparat de recepție/ receptor destinatarul mesajului

Permanenţa şi continuitatea

Caracterul simbolic

Bipolaritatea

Adaptabilitatea

bilateralitatea / reversibilitatea

Intenţionalitate

Fig. Nr. 1. Structura sistemului de comunicare

B. Etapele procesului de comunicare

5. Funcțiile comunicării

6. Condițiile unei comunicări optime

activarea acelui canal sau modalitate/mod de comunicare considerată cea mai adecvată conținutului mesajului/tipului de interacțiune dorit

luarea în considerare a statutului personal (fizic/psihic) al interlocutorilor în momentul comunicării

considerarea stărilor afective, în sensul de a se răspunde acelei necesități vizând existența unui interes/preocupări reciproce manifestate între parteneri

transmiterea unui mesaj corect de la bun început, deoarece o dată transmis şi receptat în unele cazuri acesta este ireversibil

consistența în conținut a mesajului inteligibilitatea mesajelor comunicate expresivitatea comunicării ce se realizează prin calitățile de stil, intonație, pauze, logică,

ale partenerilor receptarea/decodarea corectă a mesajelor non-verbale emise simultan/alternativ cu

cele verbale interpretarea corectă a feedback-ului care uneori poate induce în eroare intenționat sau

neintenționat

Funcțiile comunicării

Poeticămesaj

PersuasivăRetoricăreceptor

Metalingvis-tică

mesajFatică

Canalul

Referențialăcontext

ExpresivăEmotivăEmițător