1. Obiectul de studiu i metodele de cercetare aplicate n microeconomie.Obiectul de studiu al microeconomiei reprezinta legitatile comportamentului individual al agentilor economici bazat pe alegerea dintr-o multitudine de variante alternative de utilizare a resurselor si bunurilor economice relative rare.

Cursul ei initial este structurat in citeva compartimente de baza: Teoria functionarii pietii Teoria comportamentului consumatorului Teoria comportamentului producatorului Teoria structurilor concurentiale de piataOrganizarea activitatii microeconomice se bazeaza pe solutionarea a trei problem fundamentale: ce si cit de produs, cum de produs si pentru cine de produs. Problema ce si cit de produs determina alocarea si realocarea resurselor economice in scopul producerii bunurilor economice. Luarea deciziei ce si cit de produs presupune utilizarea integral a resurselor economice pentru producerea bunurilor necesare. Problema cum de produs determina ce resurse, in ce cantitati si combinatii se cer a fi utilizate la producerea bunurilor. Luarea deciziei cum de produs se orienteaza la atingerea eficientei productive. Problema pentru cine de produs tine de echitatea distribuirii bunurilor produse si se orienteaza la obtinerea eficientei distributive.

2. Caracteristica modelului posibilitilor de producie pe termen scurt i lung. Costul de oportunitate i importana lui. Instrumentul care pune in evident diferite combinatii alternative de productie, intr-un orizont scurt de timp, este modelul posibilitatilor de productie. Modelul posibilitatilor de productie se bazeaza pe urmatoarele premise: 1. Alegerea se efectuiaza doar intre doua bunuri;2. Cantitatea si calitatea resurselor economice este constanta;3. Tehnologia fabricarii ramine nemodificata;4. Economia nu are un caracter inchis. Posibilitatile de productie reprezinta cantitatea de bunuri/servicii care pot si produse in conditiile utilizarii depline a resurselor economice. Expresia grafica a acestor posibilitati este reprezentata de curba posibilitatilor de productie(CPP). Punctele plasata pe CPP indica volumul maximal de bunuri economice care poate fi produs, toate resursele economice fiind utilizate pe deplin. Proportia de inlocuire a unui bun cu altul poarta denumirea de cost de oportunitate.Cost de oportunitate exprima valoarea sanselor sacrificate ca urmare a deciziei de a folosi resursele disponibile intr-un mod si nu in altul. El masoara castigul obtinut prin pierderea celei mai bune dintre variantele sacrificateEl se calculeaza prin raportul dintre efectul pierdut si cel care se obtine: Co =

3. Cererea i factorii ei determinani. Legea cererii. Modificarea cantitii cerute i modificarea cererii.Cererea, ca o categorie economica, caracterizeaza dorinta si posibilitatea cumparatorilor de a procura bunuri existente pe piata.Cantitatea de bunuri pe care cumparatorii doresc si pot s-o procure la pretul dat pe parcursul unei perioade de timp reprezinta volumul cererii.Marimea cererii: Cantitatea de bun pe care cumparatorul este dispus sa o achizitioneze la un anumit pret.Pretul cererii: Pretul maximal pe care cumparatorul este de acord sa-l achite pentru bunul cumparat.Factorii principali de influenta a cererii individuale:1. Pretul bunului2. Pretul bunului substituibil si complementar3. Pretul anticipat4. Venitul cumparatorului5. PublicitateaEste cunoscut faptul ca la preturi mai mici poate fi procurata o cantitate mai mare de bunuri. Aceasta dependenta inversa intre pretul bunului si cantitatea acestuia care poate fi procurata la pretul dat poarta denumirea de legea cererii. Astfel spus, cu cit este mai mic pretul bunului, cu atit volumul cererii este mai mare, daca influenta altor factori ai cererii nu se modifica. Legea cererii este una din legile fundamentale ale economiei de piata. La baza ei este, in primul rind, psihologia consumatorului, care este dispus sa procure o cantitate mai mare de bunuri la preturi mai joase. In al doilea rind, consumul se supune legii utilitatii marginale descrescinde, in conformitate cu care consumul unitatilor suplimentare de acelasi bun aduce o satisfactie din ce in ce mai mica. De exemplu, al doilea televizor in casa nu mai aduce satisfactia ca si primul, deoarece necesitatile de baza au fost deja satisfacute.In caz ca se modifica orice alt factor in afara de pretul bunului, se schimba insasi functia cererii si aceasta se reflecta prin deplasarea curbei cererii spre dreapta(in sus) sau spre stinga (in jos). Atunci este vorba despre modificarea cererii. Majorarea cererii semnifica faptul ca consumatorii vor procura la acelasi pret o cantitate mai mare de bunuri. Reducerea cererii semnifica faptul ca consumatorii vor procura la acelasi pret o cantitate mai mica de bunuri.Modificarea cererii- deplasarea curbei cererii determinata de modificarea restului factorilor.Modificarea cantitatii cerute- deplasarea punctelor pe curba cererii determinata de modificarea pretului.

4. Oferta i factorii ei determinani. Legea ofertei. Modificarea cantitii oferite i modificarea ofertei.Oferta caracterizeaza dorinta si posibilitatea vinzatorilor de a propune pe piata anumite bunuri.Volumul ofertei este cantitatea de bunuri pe care vinzatorii sunt gata sa o produca sa s-o vinda la fiecare nivel al pretului intr-o anumita perioada de timp.Marimea ofertei: Cantitatea de bun pe care vinzatorul este dispus sa o livreze la un anumit pret.Pretul ofertei: Pretul minimal pe care vinzatorul etse de acord sa-l accepte pentru bunul dat.Factorii principali de influenta a ofertei individuale:1. Pretul bunului2. Pretul resurselor economice3. Tehnologia aplicata4. Pretul altor bunuri5. Pretul anticipat6. Impozitele7. Subventiile8. Calamitatile naturale, crize economice si politice.Legea ofertei exprima relatia dintre oferta si pret, in cadrul careia oferta evoluiaza in acelasi sens cu pretul, ceilalti factori fiind constanti.Modificarea cantitatii oferite- deplasarea punctelor pe curba ofertei determinata de modificarea pretului.Modificarea ofertei- deplasarea curbei ofertei determinata de modificarea restului factorilor.Micsorarea ofertei semnifica faptul ca producatorii vor oferi la acelasi pret o cantitate mai mica de bunuri. Majorarea ofertei semnifica faptul ca vinzatorii vor oferi la acelasi pret o cantitate mai mare de bunuri.

5. Echilibrul de pia. Reechilibrarea pieei: modelul Walras i modelul Marshall.n sens general,echilibrul pieei reflect situaia n care cantitile oferite i cele cerute sunt egale, la preul pieei, cnd vnztorii i cumprtorii sunt satisfcui; cnd cumprtorii obinbunurile dorite,iar ofertaniii vnd mrfurile. Se poate spune cpiaa este n echilibru la preul care permite egalitatea cantitii cerute de consumatori cu cea oferit de productori.

Modelul WalrasEconomistul elvetian a explicat restabilirea echilibrului ca rezultat al majorarii sau micsorarii pretului. De exemplu, pretul a deviat de la cel de echilibru P* si s-a majorat pina la P1. In acest caz, cantitatea oferita Q2 este mai mare decit cea ceruta Q1, adica este un exces de bunuri pe piata. Oparte din vinzatori nu-si vor putea vinde produsele. Deci, vor fi nevoiti sa micsoreze pretul pentru ca sa majoreze volumul vinzarilor. Acest proces de miscorare a pretului si de majorare a volumului vinzarilor va continua pina la situatia de echilibru, cind vinzatorii vor putea vinde toate produsele oferite. In cazul in care pretul a deviat de la cel de echilibru P* si s-a micsorat pina la P2, atunci cantitatea ceruta Q2 este mai mare decit cantitatea oferita Q1, adica pe piata este dificit de bunuri.Modelul MarshallEconomistul englez a folosit o alta abordare a restabilirii echilibrului pietei, considerind ca daca vinzatorii reactioneaza la dezechilibrarea pietii, atunci acestia modifica nu preturile, ci volumul ofertei. La un volum de productie mai mic decit cel de echilibru, pretul ofertei este mai mic decit pretul cererii. Deci vinzatorii vor vinde cu usurinta produsele. Iar la volumul de productie mai mare decit cel de echilibru, pretul ofertei este mai mare decit pretul cererii.

6. Modificri ale echilibrului de pia: cauze i consecine.Modificarea echilibrului si reglementarea preturilor poate fi facuta prin interventia statului, si anume: introducerea impozitelor, acordarea subventiilor, stabilirea nivelului maxim si minim al pretului, stabilirea cotelor la import. Consecintele interventiei statului in economia de piata sunt contradictorii.1) Creterea cererii (n poziia C2) i meninerea constant a ofertei (O0) determin creterea preului i a cantitii de echilibru;2) Scderea cererii (C1) i meninerea constant a ofertei determin scderea preului i a cantitii de echilibru;3) Creterea ofertei (O2) i meninerea constant a cererii (C0) determin scderea preului i creterea cantitii de echilibru;4) Scderea ofertei i meninerea constant a cererii determin creterea preului i scderea cantitii de echilibru;5) Cnd cererea i oferta cresc simultan, cantitatea de echilibru cu siguran crete, iar preul de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn nemodificat;6) Cnd cererea i oferta scad simultan, cantitatea de echilibru cu siguran scade, iar preul de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn nemodificat;7) Cnd cererea crete i oferta scade, preul de echilibru cu siguran crete, iar cantitatea de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn constant;8) Cnd cererea scade i oferta crete, preul de echilibru cu siguran scade, iar cantitatea de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn constant.

7. Implicarea statului n mecanismul de funcionare a pieei. Consecinele fixrii preului maximal i minimal, a impozitrii preului i a acordrii subveniilor.Interventia statului in mecanismului de formare a preturilor are ca scop grija fata de consumatori, de producatori si bunastarea societatii in ansamblu. Insa consecintele acestei interventii sunt contradictorii.Implicindu-se in formarea preturilor, statul isi asuma functiile pe care in economia de piata trebuie sa le indeplineasca consumatorul, adica ii limiteaza libera alegere. Ca rezultat, se micsoreaza eficienta economica, cresc cheltuielile administrative. Insa este evidenta necesitatea de implicare a statului in situatiile limita cu consecinte grave pentru societate, in sustinerea cumparatorilor si a producatorilor, in colectarea impozitelor necesare pentru formarea bugetului. Deci, interventia statului in mecanismul de formare a preturilor are atit rezultate benefice pentru societate, cit si consecinte negative. Modificarea echilibrului si reglementarea preturilor poate fi facuta prin interventia statului, si anume: introducerea impozitelor, acordarea subventiilor, stabilirea nivelului maxim si minim al pretului, stabilirea cotelor la import. Consecintele interventiei statului in economia de piata sunt contradictorii.Consecinte: Fixarea pretului maximal: aparitia dificitului de bunFixarea pretului minimal: aparitia excedentului de bunImpozitarea pretului bunului: pret mai mare pentru cumparatori si incasari mai mici ale vinzatorilorSubventionarea producatorului: pret mai mic pentru cumparatori si incasari mai mari ale vinzatorilor

8. Elasticitatea cererii n funcie de pre: esen, modaliti de evaluare, tipuri. Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se calasifica in: elasticitatea la pret elasticitatea la venit elasticitatea incrucisataElasticitatea cererii in functie de pret reflecta gradul de sensibilitate a marimii cererii de consum fata de un anumit bun economic,determinata de modificarea pretului acestuia, cu conditia respectarii principiului ceteris paribus. Coeficientul elasticitatii cererii in functie de pret arata cu cite procente va creste sau se va reduce cantitatea ceruta de bun ca rezultat al modificarii cu un procent a pretului bunului dat.

De exemplu, daca pretul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea ceruta creste cu 7%, coeficientul elasticitatii cererii in functie de pret va constitui: E = = =-2,33%

Tipurile elasticitatii cererii la pret: Cerere cu elasticitate unitara ( lEl=1) Daca pretul creste cu 1%, atunci si cantitatea creste cu 1%,si invers. Cerere elastica( lEl>1)Daca pretul creste cu 1%,atunci catitatea va creste mai mult decit cu 1%. Cerere inelastica (lElinfinit) Daca cineva mareste pretul fata de ceilalti vinvatori,nimeni nu va cumpara de la el.

9. Elasticitatea cererii n funcie de venit: esen, modaliti de evaluare, tipuri. Elasticitatea cererii in functie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la modificarea venitului, in conditiile ceteri paribus. Coeficientul de elasticitate a cererii in functie de venit indica modificarea procentuala a cererii la modificarea cu un procent a venitului consumatorului. Coeficientul poate fi calculat prin urmatoarea formula: E = , unde E coeficientul de elasticitate in functie de venit; QD% - modificarea procentuala a cererii bunului; I% - modificarea procentuala a venitului consumatorului. Valorile coeficientului elasticitatii cererii in functie de venit pot fi positive si negative. Pentru majorarea bunurilor dependenta dintre cerere si venit este directa: pe masura majorarii veniturilor consumatorilo, creste si cererea la ele,si invers, micsorarea veniturilor contribuie la reducerea cererii. Astfel, pentru bunurile normale coeficientul de elasticitate a cererii in functie de prt este pozitiv. (E>0). Pentru bunurile inferioare, pe masura cresterii veniturilor consumatorului,cererea la bunurile corespunzatoare scade,iar coeficientul de elasticitate obtine valori negative. Prin urmare, cresterea veniturilor va determina o reducere a cererii pentru cartofi, margarina, paste fainoasedeoarece consumatorii vor avea pozibilitatea sa includa in consumul personal alte bunuri,cum ar fi peste, legume,fructe Daca valoarea coeficientului de elasticitate in functie de venit este mai mare de o unitate (E>1), atunci cererea este elastica. Bunurile de lux, vinurile de colectie, bunurile de folosinta indelungata poseda o cerere elastic la venit. Cu cit este mai inalt coeficientul de elasticitatein functie de venit, cu atit cererea este mai sensibila la modificarea veniturilor consumatorilor. Cererea se considera inelastica in functie de venit, daca modificarea procentuala a cererii este mai mica decit modificarea procentuala a venitului consumatorului. Daca pentru bunurile normale coeficientul de elasticitate a cererii in functie de venit obtine valori intre zero si unu( 0B) 2.Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C, A>C) 3.Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici.

14. Linia bugetului consumatorului: caracteristici i modificri posibile. Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar. Linia bugetului reprezinta dreapta ce uneste totalitatea combinatiilor din bunurile X si Y ce pot fi cumparate de consummator prin utilizarea integral a bugetului consumatorului. Ecuatsia liniei bugetului: I=X*Px+Y*Py. Modificari: 1.modificarea constringerilor ca rezultat a modificarii venitului disponibil (daca la un moment dat, se inregistreaza o creste a venitului disponibil al consumatorului, in conditiile ceteris paribus, o noua lineie a bugetului se va deplasa la dreapta, parallel cu cea anteriaoara si invers, in conditii diminuarii venitului consumatorului noua linie se va deplasa spre stinga.) 2. Modificarea constringerilor ca rezultat a modificarii pretului dintre bunuri(in conditiile modificarii pretului X sau Y se va modifica panta liniei bugetului.) Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.

15. Echilibrul consumatorului n abordare static. Modificarea echilibrului consumatorului reprezentat de curbele venit-consum i pre-consum. Conditii statice-pentru maximizarea utilitatii totale, consumatorii vor alege, un moment dat, acea combinatie optima care le va satisfece simultan dorintele si preferintele. Geometric acest lucru se va produce acolo unde prefeintele descrise prin harta curbelor de indiferenta vor intalni posibilitatile, ilustrate de linia bugetului. Punctul in care aceasta conexiune se va produce este denumit punct de echilibru al consumatorului. Conditia analitica de echilibru a consumatorului- raportul utilitatilor marginale ale celor doua bunuri ce reflecta preferintele consumatorului- sa fie egala cu raportul preturilor celor 2 bunuri, ca expresie a constringerilor carora trebuie sa le faca fata consumatorulu.Venit-consum- echilibrul este determinat de curba venit-consum. Este acea curba care reuneste punctele de echilibru . aceasta curba explica cum isi modifica alegerile de consun un individ, in raport cu schimbarile survinite in nivelul venitului sau. Pret-consum echilibru este determinat de curba prt-consum, ce se obtine prin reunirea punctelor de echilibru. Ea explica cum reactioneaza consumatorul modificandusi alegerile de consum ca urmare a modificarii pretului unuia dintre bunuri.

16. Funcia de producie. Produsul total, marginal i mediu al factorului de producie variabil, modificarea lor pe termen scurt (legea randamentelor neproporionale). Condiia eficienei maxime a factorului de producie variabil i a maximizrii produsului total.Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie.

Perioadele procesului de producie:Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt ficiPerioada lung ambii factori sunt variabili

Indicatorii produciei pe termen scurt:Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timpProdusul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L)Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)

Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete.

Concluzii:Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretereLimita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s scad.Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.

17. Izocuantele i caracteristicile lor. Rata marginal de substituie tehnologic. Randamentele de scar.Izocuanta Curba care ilustreaza combinatiile factorilor de productie care permit obtinerea aceluiasi volum de bun.Caracteristicile izocuantelor1. Exista o multime de izocuante,ele formind harta izocuantelor.2. Izocuantele plasate mai departe de originea sistemului de coordonate semnifica un volum de productie mai mare: QS>Q2>Q13. Izocuantele nu se pot intersecta4. Pentru bunurile tipice izocuantele poseda panta negativa: L =>K, L=>K, Qconst.5. Inclinatia pantei izocuantei exprima rata marginala de substitutie tehnologica6. Izocuantele sunt convexe datorita reducerii MRST.

Rata marginala de substitutie tehnologica (MRTS) A DOI FACTORI DE PRODUCTIE EXPRIMA CANTITATEA DINTR-UN FACTOR LA CARE UN PRODUCATOR TREBUIE SA RENUNTE IN FAVOAREA UNEI UNITATI DIN CELALALT FACTOR, ASTFEL INCIT PRODUCTIA SA RAMINA NESCHIMBATA. In cazul substiuirii capitalului prin munca, MRTSLK arata cite unitati ale factorului capital inlocuieste fiecare unitate suplimentara a factorului munca, fara a cauza modificarea volumului de productie.Prin urmare, MRTS a capitalului prin munca se determina din relatia: MRTSLK= unde delta K-modificarea factorului capital; delta L modificarea factorului munca.Randamentele de scara indica variatia productiei ca urmare a variatiei echiproportionale a tuturor factorilor de productie utilizati.Prin randamentele de scara se intelege modul in care evoluiaza productia pe termen lund in raport cu consumul de factori de productie. Se vorbeste despre randamente constante atunci cind o crestere a factorilor de productie are ca urmare cresterea in aceeasi masura a cantitatii de bunuri produse. Atunci cind cantitatile produse cresc intr-o masura mai mare fata de factorii de productie, randamentele de scara sunt crescatoare. Randamentele de scara devin descrescatoare, daca volumul productiei creste mai incet decit cantitatea de factori de productie utilizati.In funcie de modificarea productiei rezultate in urma modificarii in aceeasi proportie a factorilor de productie, randamentele la scara pot fi: constante( Q=L=K) , crescatoare( Q>L=K) si descrescatoare(Q