INSTRUCŢIAcu privire la îndeplinirea exerciţiilor jocului militar-sportiv

“Pe meleagurile natale”

CONCURSUL LA DEMONTAREA ŞI MONTAREA LA TIMP A PISTOLULUI-MITRALIERĂ AKM.

1. PISTOLUL-MITRALIERĂ CALIBRU 7,62 mm KALAŞNIKOV AKM (AKMC)

a)

b)Fig. 1. Aspectul general al pistolului-mitralieră Kalaşnikov: a - cu patul armei din lemn (AKM);b - cu patul armei pliabil (AKMC).

Pistolul-mitralieră cal. 7,62 mm modernizat este o armă individuală destinată pentru nimicirea forţei vii a inamicului. Pentru nimicirea adversarului în lupta corp la corp la pistolul-mitralieră se pune baioneta-pumnal.

1.1. CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE:

1. Distanţa de tragere după înălţător, m 10002. Distanţa loviturii directe: - asupra ţintei piept, m - asupra ţintei alergînd, m

350525

3. Cadenţa de tragere teoretică, lov./min. 6004. Cadenţa de tragere practică, lov./min. 40/1005. Viteza iniţială a glonţului, m/s 715

6. Distanţa pînă unde se păstrează efectul omorîtor al glonţului, m 1500

7. Distanţa limită de zbor a glonţului, m 30008. Masa pistolului-mitralieră fără baioneta-pumnal, kg: - cu încărcătorul gol - cu încărcătorul plin

3,1/3,33,6/3,8

9. Capacitatea încărcătorului, cartuşe 3010. Masa încărcătorului, kg 0,17/0,3311. Masa baionetei-pumnal, kg: - cu teacă - fără teacă

0,450,26

12. Calibrul, mm. 6213. Lungimea pistolului-mitralieră, mm: - cu baionetă-pumnal - fără baionetă-pumnal - cu patul armei pliat

1020880640

14. Lungimea ţevii, mm 41515. Numărul de ghinturi, buc. 416. Masa cartuşului, g 16,217. Masa glonţului, g 7,918. Masa încărcăturii de pulbere, g 1,6

NOŢIUNI DESPRE CONSTRUCŢIE

Pistolul-mitralieră are următoarele mecanisme şi părţi componente:- ţeava cu cutia închizătorului, cu aparatul de ochire şi patul armei;- capacul cutiei închizătorului;- portînchizătorul cu pistonul de gaze;- închizător;- recuperator;- tub de gaze cu apărătoarea mîinii;- mecanism de dare a focului;- uluc;- încărcător;- baionetă-pumnal.

Din completul pistolului-mitralieră mai fac parte:1. Accesoriile:- vergeaua; - dornul;- capul-cîlţi; - bulonul;- peria; - penarul;- şurubelniţa; - bidonaşul.2. Cureaua de purtare şi geanta pentru încărcătoare.Din completul pistolului-mitralieră AKMC, în afară de cele enumerate mai sus, face parte husa

pentru pistolul-mitralieră cu buzunar pentru încărcător.

Fig. 2. Părţile principale şi mecanismele pistolului-mitralieră:

1 - ţeava cu cutia închizătorului, cu aparatul de ochire şi patul armei; 2 - capacul cutiei

închizătorului; 3 - baionetă-pumnal; 4 - recuperator; 5 - portînchizător cu pistonul de gaze; 6 -

tub de gaze cu apărătoarea mîinii; 7 - închizător; 8 - vergea; 9 - uluc; 10 - încărcător; 11 -

penar cu accesorii.

ORDINEA DEMONTĂRII INCOMPLETE:

1. Se scoate încărcătorul;2. Se controlează dacă lipseşte cartuşul în detunător;3. Se scoate penarul cu accesorii;4. Se scoate vergeaua;5. Se demontează capacul cutiei închizătorului;6. Se demontează recuperatorul;7. Se demontează portînchizătorul împreună cu închizătorul;8. Se demontează închizătorul de la portînchizător;9. Se demontează tubul de gaze cu apărătoarea mîinii.

ORDINEA MONTĂRII DUPĂ DEMONTAREA INCOMPLETĂ:

1. Se montează tubul de gaze cu apărătoarea mîinii;2. Se montează închizătorul la portînchizător;3. Se montează portînchizătorul împreună cu închizătorul la cutia închizătorului;4. Se montează recuperatorul;5. Se montează capacul cutiei închizătorului;6. Se dezarmează cocoşul şi se pune piedica de siguranţă;7. Se montează vergeaua;8. Se introduce penarul în locaşul patului armei;9. Se pune încărcătorul la pistolul-mitralieră.

NORMATIVELE

Denumirea normativului

Condiţiile(succesiunea) de realizarea normativului

Notele după durata realizării

“10” “9” “8” “7” “6” “5”

2 3 5 6 7 8 9 10Demontarea parţială a armei

Arma se află pe masă (foaie de cort) sculele gata pentru lucru. Militarul, care se instruieşte, se află lîngă armă.Normativul se execută de către un militarDurata se determină de la darea comenzii “Demontarea parţială a armei – începeţi” pînă la raportul – “Gata”

15 s 16 s 17 s 18 s 18,5 s 19 s

Montarea armei după demontarea parţială.

Arma este demontată. Piesele şi mecanismele sînt aranjate pe masă (foaie de cort), instrumentul gata pentru lucru. Militarul, care se instruieşte, se află lîngă armă.

Normativul se execută de către un militar (pe timpul montării mitralierei KPVT de către doi) Durata se determină de la darea comenzii “Montarea armei – începeţi” pînă la comanda “Gata”.

23 s 25 s 26 s 28 s 30 s 32 s

Normativul Nr.4

Îmbrăcarea completului militar de protecţie şi măştii antigaz

La comanda „GAZE – IMBRĂCAŢI COMPLETUL DE PROTECŢIE”:

- se aşează arma pe pămînt;- se scoate masca antigaz, echipamentul, coifura şi se aşază pe pămănt;- se bagă bluza în pantaloni;- se îmbracă ciorapii de protecţie;- se dezleagă capetele cordelelor din butonierele husei;- se trec prin butonierele de jos din spatele hainei şi se fixează;- se prinde la butonul-central mai întîi poala dreaptă, apoi poala stîngă a mantalei, după care se fixează

cu o clemă;- se încheie poalele mantalei la butoniere astfel ca: poala stîngă să cuprindă piciorul stîng, iar poala

dreaptă – piciorul drept, butonierele, care se găsesc mai jos de butonul central, se fixează cu cleme;- se încheie cordelele laterale ale mantalei de protecţie la butoniere, după ce în prealabil au fost

înfăşurate în jurul picioarelor mai jos de genunchi;- se încheie marginile mantalei de protecţie, lăsîndu-se neîncheiate două butoniere din partea de sus;- se îmbracă echipamentul şi masca antigaz;- se trece masca antigaz „în poziţia de luptă”;- se pune pe cap capişonul şi coifura, iar apoi gluga.

Scoaterea:

Se execută la comanda „SCOATEŢI COMPLETUL DE PROTECŢIE”:- se întoarce cu faţa în direcţia de unde bate vîntul;- se scot clemele de fixare, se descheie poalele şi cordelele (găicile) ciorapilor de protecţie;- se scoate cutia filtrantă din sacul portmască şi se lasă suspendată liber de tubul de legătură;- se scoate echipamentul;- se descheie marginile mantalei de protecţie;- se descheie gaica de fixare a glugii şi se lasă gluga pe spate;- se descheie găicile de fiţare de la mîneci de pe degetele mari;- se scot mîinile din măneci, concomitent din mănuşi;- se aruncă în spate mantaua de protecţie cu partea exterioară în jos;- se dezleagă cordelele şi se strîng împrejur;- se dezleagă cordelele ciorapilor de protecţie de la centură şi se scot ciorapii de protecţie;- se scoate capişonul;- se trece în partea dinspre care bate vîntul şi se scoate masca antigaz.

FOARTE BINE 4 min.35 sec. BINE 5 min.SATISFĂCĂTOR 6 min.

Greşelile ce micşorează nota cu un punct:1. Îmbrăcarea ciorapilor de protecţie s-a efectuat cu găicile încheiate;2. Nu sunt corect încheiate poalele mantalei şi nu sunt complet îmbrăcaţi ciorapii;3. Nu sunt fixate cu cleme fixatorii butonierelor sau nu sunt încheiaţi două butoniere.Greşelile comise la aprecierea „Nesatisfăcător”:La îmbrăcare s-au defectat mijloacele de protecţie; sunt comise greşeli la îmbrăcarea măştii antigaz.

PROGRAMUL JOCULUI: orele 15.30-19.00

PRIMA ETAPĂ:

15.30-16.50, 1 oră 20 minute.În prima etapă sînt desfăşurate următoarele probe – 1 băiat :

1. Concursul la demontarea şi montarea la timp a pistolului-mitralieră AK.2. Concursul la îmbrăcarea la timp a costumului protecţie chimică normativul 3B.3. Concursul la exerciţiile de front şi deplasarea fără armă.

Concursul îmbrăcarea la timp a costumului protecţie chimică – 1 băiat.Învinge acea echipă care îmbracă costumului de protecţie chimică într-un timp redus şi corect. La

începutul concursului militarii Armatei Naţionale vor demonstra cum se îmbracă costumul de protecţie chimică. Participă un membru al plutonului cel mai bine pregătit.

Logistica: 4 costum OZC; 4 măşti antigaz, 4 ciasuri, 4 studenţiLa finele etapei juriul apreciază prestaţia echipelor.

Concursul la exerciţiile de front şi deplasarea fără armă – 1 băiat +3 feteÎnvinge acea echipă care arată cele mai bune rezultate la pregătirea de front. Exerciţiile la pregătirea de front pentru apreciere:Comanda „ADUNAREA”, „Pe loc REPAUS”, „ARANJAŢI-VĂ”, poziţia „drepţi”, întoarcerile

pe loc „La dreap-TA”, „La stîn-GA”, „La stînga împre-JUR”, deplasarea cu pas de difilare, întoarcerile din mers „La dreapta - MARŞ”, „La stînga - MARŞ”, „Stînga împrejur - MARŞ”. Plutoanele se aliniază şi trec prin faţa juriului cu pas de defilare.

Comandă cu plutoanele un student al Academiei Militare a Forţelor Armate.La finele etapei juriul apreciază prestaţia echipelor.

ETAPA DOUA:17.00-18.30, 1 oră 30 minuteÎn etapa a doua sînt desfăşurate următoarele probe:Concursul anti-teror. (participă toata echipă)Concursul ştafeta militară. (participă toata echipă)

Concursul anti-teror. Jumate din plutoane timp de 45 minute au sarcina să depisteze un obiect exploziv din cele ascunse de către “terorişti” în pădure. Pentru fiecare pluton este determinată o listă cu informaţie în ajutor (unele particularităţi pentru orientare). Învinge acea echipă, care găseşte cît mai repede obiectul exploziv predestinat şi îl prezintă juriului. Echipelor vor fi repartizate locurile conform timpului. Atenţie: în timpul concursului în pădure va activa o echipă de “diversanţi-terorişti” care se vor stărui să acapareze prizonieri-ostatici din rîndul participanţilor (fetelor). În acest caz echipa va fi nevoită să schimbe obiectul depistat pe ostatic, respectiv acumulînd - 0 puncte ;

Logistica: obiecte explozive ( în bănci de conserve), foi cu informaţie la fiecare comandant de echipă.

În ajunul concursului militarii ascund obiectele, le numerotează şi marchează semne pe copaci unde ascund fişe cu informaţie despre obiectul ascuns. Soldaţii (cîteva grupe cîte 3 militari) se ascund în sectorul unde sînt ascunse obiectele secrete şi se stăruie să creeze panică între participanţi sustrăgîndule atenţia de la căutări.

ŞTAFETA MILITARĂ

Jumate din plutoane timp de 45 minute au sarcina să se pornească de la start cîte o echipă peste fiecare 5 minute, în direcţia indicată de conducătorul jocului.

La start comandantul echipei primeşte fanionul şi porneşte cu echipa pe traseu, ajungînd la prima etapă a traseului o parte feminină din echipă acordă primul ajutor medical unui membru al echipei punîndu-i piciorul în ghips. Membrii echpei îl ajută pe cel cu piciorul frînt să ajungă pînă la finiş. Ajungînd la etapa a doua a traseului membrii echipei i-au o ladă cu nisip de sub cartuşe şi o duc pînă la etapa a treia. Ajungînd la etapa a treia membrii echipei i-au o roată şi o dau dea dura pînă la finiş, la finiş înmînă fanionul juriului.

La fiecare etapă a marşrutului se află cîte un student, care înseamnă încălcările depistate.Logistica: 4 fanioane, 4 din punctul medical pentru piciorul frînt, 4 roţi de automobil mic, 4 lăzi

cu nisip de sub cartuşe. În ajunul concursului militarii pun obiectele menţionate la fiecare etapă a marşrutului.

18.30-19.00, 30 minute Efectuarea bilanţului jocului militar-sportiv. Plutoanele se aliniază la locul destinat.Conducătorul jocului raportează reprezentantului Marelui Stat Major sau Comandamentului Forţe

Terestre despre încheierea jocului militar-sportiv “ Pe meleagurile natale”.Preşedintele juriului anunţă rezultatele jocului. Urmează menţionarea echipelor. Cuvînt de încheere se oferă:

- reprezentantului “Clipei siderale”.- reprezentantului Marelui Stat Major sau Comandamentului Forţe Terestre, care declară jocul milit

RPK

RPK cu încărcător-tambur

Tip Pușcă-mitralieră

Loc de origine  Uniunea Republicilor

Sovietice Socialiste

Istoric operațional

În uz 1961-prezent

Folosit de vezi Utilizatori

Războaie vezi Utilizare

Istoric producție

Proiectant Mihail Kalașnikov

An proiectare 1961

An producție RPK: 1961–1978

RPK-74: 1974-prezent

Variante RPKN, RPKS, RPKSN, RPK-74,

RPK-74N, RPKS-74, RPKS-74N

Date generale (PM Md. 1964[1])

Greutate cu încărcător-tambur (încărcat):

6,8 kg

cu încărcător-sector (încărcat):

5,6 kg

Lungime 1040 mm

Lungime țeavă 590 mm (544 mm partea

ghintuită, 4 ghinturi)

Cartuș 7,62×39mm md. 1943

Greutate cartuș 16,2 g (glonț: 7,9 g)

Principiu împrumut de gaze

Cadență de tragere 600 lov./min. (ciclică)

150 lov./min. (serii)

50 lov./min. (foc cu foc)

Viteză inițială 745 m/s

Bătaie eficace 800 m (eficacitate maximă)

500 m (avioane și parașutiști)

1000 m (după înălțător)

Bătaie maximă 3000 m (la 1500 m se pierde

efectul omorâtor al glonțului)

Încărcător tambur: 75 de cartușe

sector: 40 de cartușe

Sistem de ochire mecanic (înălțător și cătare), linia

de miră: 555 mm

RPK (în rusă Ручной пулемёт Калашникова: „Pușcă-mitralieră Kalașnikov”) este o pușcă-mitralieră de

calibrul 7,62×39mm proiectată înUniunea Sovietică de Mihail Kalașnikov la sfârșitul anilor 1950. RPK a fost

dezvoltată concomitent cu pistolul-mitralieră AKM și a înlocuit pușca-mitralieră RPD din dotarea Armatei Roșii.

Armă standard a grupei de pistolari, este folosită pe scară largă în fostele țări aleTratatului de la Varșovia și în

unele țări africane sau asiatice. RPK a fost fabricată sub licență în Bulgaria și în România (denumită PM Md.

1964, Pușcă-Mitralieră, calibrul 7,62mm, Model 1964, și PM Md. 1993, Pușcă-Mitralieră, calibrul 5,45mm, Model

1993).

Mitralieră PK

Mitralieră PKM de uz general pe crăcan și fără încărcător.

Tip Mitralieră de uz general

Loc de origine  Uniunea Republicilor

Sovietice Socialiste

Istoric operațional

În uz 1965 – prezent

Folosit de vezi Utilizatori

Războaie vezi Utilizare

Istoric producție

Proiectant Mihail Kalașnikov

An proiectare începutul anilor 1960

Bucăți construite peste 1 000 000

Variante PK, PKS, PKT, PKM, PKMS, PK

Pecheneg

Date generale

Greutate PK: 9 kg (+crăcan) + 7,7 kg

(afet). PKM: 7,5 kg (+crăcan) +

4,5 kg (afet). PKT (tanc): 10,5 kg

Lungime PK: 1,173 mm, PKM: 1,160 mm,

PKT: 1,098 mm

Lungime țeavă PK: 658 mm, PKM: 645 mm,

PKT: 721 mm

Cartuș 7,62x54mmR

Principiu împrumut de gaze

Cadență de tragere PK, PKM: 650

PKT: 800

Viteză inițială PK, PKM: 825 m/s

Bătaie maximă 1000 m[1]

Încărcător benzi cu 100/200/250 lovituri

Sistem de ochire mecanic (cătare)

Mitraliera PK (rusă Пулемёт Калашникова (ПК)) este o mitralieră de uz general, de calibrul 7,62 mm, proiectată în Uniunea Sovieticăși aflată încă în producție în Rusia. Echivalentul său NATO sunt mitralierele FN MAG, MG3, și M60. Mitraliera a fost proiectată de Mihail Kalașnikov în anii 1960 și a înlocuit mitralierele SG-43 Goryunov (SGM) și RPD. Mitraliera PK se află și în prezent în dotarea armatei ruse și a fost exportată pe scară largă. Mitraliera este produsă și în România de către SC Fabrica de Arme Cugir SA, subsidiară a companiei națioanale ROMARM, sub denumirea M Md. 1966 (Mitralieră calibrul 7,62 mm Model 1966).Cuprins  [ascunde] 1 Prezentare generală1.1 Descriere1.2 Componente2 Variante2.1 Variante fabricate în alte țări3 Utilizare4 Utilizatori5 Note6 Bibliografie

[modificare]Prezentare generală[modificare]DescriereMitraliera PK (Пулемёт Калашникова: Pulemyot Kalashnikova, adică „mitraliera Kalașnikov”) a fost o dezvoltare a automatului creat de Mihail Kalașnikov. Arma folosea cartușul 7.62x54mmR, fiind o mitralieră de uz general. Mitraliera PK poate fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară. Alimentarea este caracteristică armelor sovietice, din dreapta, în timp ce evacuarea tuburilor goale se face prin stânga,

invers ca la armele vestice. Mitraliera PK a fost introdusă în dotarea armatei sovietice în anul 1961, iar varianta modernizată PKM în anul 1969.[2][modificare]ComponenteMitraliera PK este alcătuită din următoarele componente[3]:ȚeavăCutia mecanismelor cu capacul, baza alimentatorului și patPortînchizător cu extractor de cartușe și pistonÎnchizătorArc recuperator cu tijă de ghidareTub de ghidare a pistonului și crăcanMecanismul de dare a foculuiCutia port-bandăAfet[modificare]Variante

Varianta PKT pentru vehicule blindate.PK - modelul inițial din 1961.PKM - variantă modernizată fabricată din 1969.PKMS - variantă montată pe trepied cu o greutate de 12 kilograme.PKMSN - o variantă specializată pentru luptele pe timp de noapte.PKT - model adaptat pentru a fi folosit de către vehiculele blindate.PK Pecheneg - varianta pușcă-mitralieră a PK.[modificare]Variante fabricate în alte țăriPKM-NATO și UKM-2000 - variante poloneze. Prototipul PKM-NATO a fost respins, însă UKM-2000 a intrat în dotarea armatei poloneze.Zastava M84/M86 - variantă sârbă a mitralierei PK/PKT.Norinco Tip 80 - copie fabricată de către China a mitralierei PKM/PKMS.Arsenal MG-1 și MG-1M - variante fabricate în Bulgaria ale mitralierei PKM.[modificare]UtilizareMitraliera PK a fost folosită în aproape toate războaiele purtate de către țările fostului Tratat de la Varșovia, aliații Uniunii Sovietice și țările succesoare ale URSS. Printre conflicte se numărăRăzboiul din Vietnam, Războiul Civil Cambodgian, Războiul de Iom Kipur, Războiul dintre Cambodgia și Vietnam, Războiul Sino-Vietnamez, Războiul Afgano-Sovietic, Războiul Iran-Irak, Primul Război Cecen, Al Doilea Război Cecen, Războiul din Golf, Războiul din Afganistan (2001-prezent), Invazia Irakului din 2003, Ocuparea Irakului din 2003-2004, Disputa teritorială dintre Thailanda și Cambodgia, Războiul din Osetia de Sud (2008), Războiul sud-african de graniță, Războiul Civil Libian din 2011 și alte conflicte.

Pușcă semiautomată cu lunetă

PSL

Tip Pușcă semiautomată cu lunetă

Loc de origine  România

Istoric operațional

În uz anii 1970 - prezent

Folosit de vezi Utilizatori

Războaie vezi Utilizare

Istoric producție

Producător Fabrica de Arme Cugir S.A.

Variante PSL 54, PSL 51, PL și versiuni

de export pentru uz civil.

Date generale (PSL 54[1])

Greutate 4060 g (fără încărcător și lunetă)

4900 g (cu încărcător și lunetă,

fără baionetă)

Lungime 1,150 mm

1,300 mm (cu baionetă)

Lungime țeavă 620 mm (565 partea ghintuită)

Cartuș Md. 1908, cu miez din oțel (glonț

ușor)

Greutate cartuș cartuș: 21,8 grame (glonț cu miez

din oțel: 9,6 grame)

Calibru 7.62×54mmR (PSL 54)

7.62×51mm NATO (PSL 51 și

PL)

Principiu împrumut de gaze

Cadență de tragere 30 lovituri pe minut (teoretică)

8-10 lovituri pe minut (practică)

Viteză inițială 830 m/s

Bătaie eficace 800 m

Bătaie maximă 1200 m cu înălțător

1300 m cu lunetă

3800 m efect omorâtor

Încărcător 10 cartușe

Sistem de ochire mecanic sau optic;

lunetă IORLPS T2, 4×6°, reglare

în înălțime și direcție.

Pușca semiautomată cu lunetă model 1974 (abreviere: PSL) este arma românească a pușcașului lunetist,

destinată distrugerii diferitelor obiective izolate, care apar, în mișcare, neadăpostite și mascate.[2] Asociată incorect

cu pușca semiautomată cu lunetă rusească SVD Dragunov, PSL este o armă diferită de aceasta, având la

bază pușca-mitralieră RPK, fabricată sub licență în România cu denumirea PM md. 1964.[3] PSL a fost exportată

pe scară largă, fiind un produs de succes al industriei locale de armament pe piața internațională.[4]

Cuprins

  [ascunde] 

1   Proiectare și rol

2   Prezentare generală

o 2.1   Componente

o 2.2   Mecanismul de funcționare

3   Variante

o 3.1   Denumiri export

4   Utilizare

5   Utilizatori

6   Vezi și

7   Note

8   Bibliografie

9   Legături externe

[modificare]Proiectare și rol

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele române au fost echipate treptat cu puști de asalt de

calibrul 7.62 mm. Acestea erau de origine sovietică sau erau fabricate local în țară sub licență. Tragerea cea mai

eficace cu pistolul-mitralieră PM md. 63 (Pistol-Mitralieră Model 1963, o variantă a pistolului-

mitralieră AKM sovietic) era obținută la distanțe de până la 400 de metri. Țintele aflate la o distanță mai mare

necesitau o armă specializată cu lunetă pentru a executa foc precis. Armata română încă folosea în anii 1960

puștile cu lunetă cehoslovace vz. 24 și cele sovietice Mosin-Nagant. Aceste arme, deși erau foarte precise și

puteau executa foc la distanțe foarte mari, aveau unele dezavantaje. Cele două puști puteau trage doar foc cu foc,

necesitând astfel și un pistol-mitralieră pentru autoapărare pe distanțe mici. De asemenea, în timpul celui de-al

Doilea Război Mondial, pușcașii lunetiști români au raportat faptul că majoritatea țintelor lovite cu succes se aflau

la distanțe de până în 600 de metri. O nouă armă, capabilă de a executa foc semiautomat asupra țintelor aflate

între 400 și 800 de metri, era necesară.

Lunetiști irakieni dotați cu PSL (stânga) și SVD Dragunov (dreapta). Cele două arme sunt asemănătoare doar ca aspect vizual.

Din 1963, armata sovietică a utilizat pușca semiautomată cu lunetă SVD Dragunov. Aceasta folosea muniție de

calibrul 7.62×54mmR. Conducerea armatei române a decis să proiecteze o armă care să folosească același

calibru, dezvoltarea ei având loc la începutul anilor 1960. Denumită oficial Pușca semiautomată cu lunetă, arma

avea la bază pușca-mitralieră PM md. 64 (Pușcă-Mitralieră Model 1964, copie sub licență a modelului

sovietic RPK). Mecanismul intern al PM md. 64 a fost adaptat pentru ca PSL să poată executa foc precis la

distanțe mai mari. În comparație cu SVD Dragunov, PSL era mai ieftină, ușor de fabricat în masă și relativ

familiară trupelor. Deoarece mecanismul intern al puștii-mitralieră PM md. 64 era similar PM md. 63, pușcașii

lunetiști aveau o perioadă de pregătire mai scurtă. PSL avea un preț mai mic și era potrivită pentru producția în

masă deoarece folosea piese ștanțate (specifice modelului AKM) pentru cutia mecanismelor. Aceasta din urmă

era asamblată prin nituire și sudură în puncte. Puștile semiautomate cu lunetă PSL au fost fabricate de la

începutul anilor 1970 de către uzinele din Cugir. În prezent, producția este repartizată Fabricii de Arme Cugir SA,

subsidiară a companiei naționale ROMARM. Luneta LPS T2 (abreviere de la Lunetă Pușcă Semiautomată Tip 2),

similară modelului sovietic PSO-1 folosit de SVD Dragunov, este fabricată de către Întreprinderea Optică Română.

Puștile semiautomate cu lunetă PSL erau repartizate după model sovietic, câte o armă pentru fiecare pluton.

Pușcașii lunetiști erau de obicei aleși dintre cei mai buni țintași ai plutonului, ei având rol de sprijin în timpul

acțiunilor ofensive și defensive ale infanteriei. Conform doctrinei militare americane, PSL este arma țintașului

desemnat al plutonului (în engleză: Designated Marksman Rifle, abreviat DMR). Armata americană face distincție

între puștile cu lunetă destinate executării focului la distanțe de până la 800 de metri și cele destinate executării

focului peste această distanță. Datorită aspectului exterior asemănător, PSL este confundată des cu pușca

semiautomată cu lunetă rusească SVD Dragunov. PSL nu este însă o variantă sau un model sub licență al puștii

SVD Dragunov. Având la bază pușca-mitralieră RPK, bazată la rândul ei pe modelul AKM, PSL face parte din

familia armelor Kalașnikov.

[modificare]Prezentare generală

Pușca semiautomată cu lunetă are de obicei semnul X distinctiv pe încărcător.

[modificare]Componente

Pușca semiautomată cu lunetă este alcătuită din[5]:

1. Țeava cu cutia mecanismelor și sistemul de ochire

2. Ulucul țevii

3. Încărcătorul

4. Tubul de gaze cu apărătoarea mâinii

5. Portînchizătorul

6. Recuperatorul

7. Mecanismul de dare a focului

8. Capacul cutiei mecanismelor

9. Baioneta-pumnal

10. Închizătorul

11. Patul

12. Luneta

PSL este însoțită de obicei de accesorii (pentru montare/demontare, curațare și ungere), curea, husă și o geantă

port-încărcătoare.[5] Accesoriile constau într-o vergea, capul-câlți, o perie, o șurubelniță, un dorn, un bulon, un

alezor, un penar și un bidonaș. Demontarea armei se face prin scoaterea încărcătorului, lunetei, capacului cutiei

mecanismelor, recuperatorului, amsamblului portînchizător-închizător, închizătorului din portînchizător, apărătorii

mâinii și tubului de gaze.[6] Montarea are loc în ordine inversă.

[modificare]Mecanismul de funcționare

Un pușcaș lunetist afghan dotat cu PSL în timpul unui antrenament alături de pușcașii marini ai SUA din Afghanistan.

PSL este o armă de foc cu rearmare automată, bazată pe energia gazelor (împrumut de gaze). Acestea sunt

dirijate din canalul țevii asupra pistonului de gaze al portîncărcătorului.[5] În momentul executării tragerii prin

apăsarea trăgaciului, gazele care apar după arderea pulberii intră prin orificiul din peretele țevii în tubul de gaze.

Aici, presiunea gazelor acționează pistonul de gaze, împingând portînchizătorul înapoi. Închizătorul, fiind deplasat

spre înapoi, se deblochează de la țeavă și extrage cu o gheară specială tubul-cartuș din camera cartușului. Tubul-

cartuș este azvârlit în afară de către aruncătorul de tuburi. Portînchizătorul, fiind în deplasare, comprimă arcul

recuperator și armează cocoșul. Decomprimarea arcului recuperator determină reîntoarcerea portînchizătorului și

închizătorului la poziția inițială. În timpul acestui proces, închizătorul antrenează cartușul din partea superioară a

încărcătorului și îl împinge în camera cartușului, înzăvorându-se la final. Concomitent, portînchizătorul deplasează

pârghia de declanșare automată și extrage brațul scurt al autodeclanșatorului din pragul cocoșului care este

susținut de pragul ridicat al trăgaciului. Închizătorul se blochează prin rotirea spre dreapta și prin intrarea

proeminențelor metalice speciale în șanțurile manșonului metalic al cutiei mecanismelor. Pentru a executa

următoarea tragere este necesară eliberarea trăgaciului. În urma acestei acțiuni, cocoșul este deblocat de agățător

și se sprijină astfel pe pragul ridicat al trăgaciului. Darea focului se face din nou prin acționarea trăgaciului.

Daca muniția din încărcător este epuizată, în timpul deplasării spre înapoi a portînchizătorului și închizătorului,

sistemul de ridicare a glonțului pune în mișcare opritorul închizătorului. Acesta din urmă este deplasat în sus. La

întoarcere, sistemul portînchizător-închizător este zăvorât în poziția dinapoi. Când este introdus un nou încărcător

cu muniție, este necesară acționarea mânerului de armare spre înapoi și eliberarea lui. Cartușul este astfel

introdus în cameră de către arcul recuperator și se poate executa o nouă tragere.

[modificare]Variante

PSL 54 - versiune semiautomată calibrul 7.62×54mmR

PSL 51 - versiune semiautomată calibrul 7.62×51mm NATO

PL - versiune cu repetiție calibrul 7.62×51mm NATO

[modificare]Denumiri export

PSL are mai multe denumiri pe piața de export americană, în funcție de firma importatoare. Armele vândute de

către firma Century Arms International sunt denumite în prezent PSL-54C. În trecut, primele loturi au fost

denumite Romak III. Firma InterOrdnance Inc. oferă PSL în ambele calibre (7.62x54R și 7.62 NATO) sub

denumirea SSG-97 (Scharfschützengewehr - 1997). Compania Tennessee Guns International oferă puștile

semiautomante PSL sub denumirea FPK sau FPK Dragunov (denumire pur comercială, cele două arme fiind

diferite).

[modificare]Utilizare

Lunetist afghan dotat cu PSL în provincia Kunar din estul Afghanistanului.

Războiul Civil Angolez

Războiul Iran-Irak

Revoluția Română din 1989

Războiul din Golf

Războiul din Afganistan (2001-prezent)

Războiul din Irak

Războiul Civil Libian din 2011

De asemenea, armata israeliană a capturat puști semiautomate PSL de la organizațiile paramilitare palestiniene.

Pistolul Makarov    Haracteristici

Produse adiacente

Descriere:

Pistolul Makarov are calibru 9 mm, armă semiautomată, a cărui primul exemplar a fost elaborat în anul 1948 de Nikolai Fiodorovich Makarov, constructor sovietic. În Miliţia acest pistol a  venit în anul 1951, şi rămâne armă personală a miliţionerilor până astăzi, fiind armă excelentă pentru atac şi apărare la distanţe scurte.

Producător - Uzina Mecanică din IzhevskCapacitate - 8 cartuşeLungimea ţevii - 93 mmDimensiuni -  161х126,75х30,5 mmCalibru - 9 mm Greutate - 730 g

Pistolul Makarov este deosebit de efectiv la distanţă pînă la 50 metri, dar puterea letală se păstrează în proiectil până la 350 de metri. Viteza iniţială a glonţului constituie 315 metri pe secundă. Tragerea se produce cu focuri izolate,într-un minut este posibil de produs 30 de focuri. Greutatea pistolului cu magazia încărcată – puţin mai mult de 800 grame. Manipularea sigură cu acest pistol с este garantată de  piedica de siguranţă, care este plasată pe partea stângă. Cocoşul se pune pe siguranţă automat după declanşare. Pistolul Makarov este totdeauna gata spre folosire, este mic şi sigur, fapte pentru care îl preferă  colaboratorii organelor de forţă.