Obiectul analizei economice- activitate economică a întreprinderii îndreptată la îndeplinirea planului de afaceri și reflectată printr-un sistem de indicatori de plan, evidență, rapoarte și alte surse de informație și nivelul atins al eficienței ei.

Părțile componente ale obiectului analizei economice sunt:• Indicatorii;• Factorii;• Rezervele interne.Indicatorii economici sunt fragmente ale datelor financiare și economice

publicate cu regularitate de către agențiile guvernamentale și de către sectorul privat. Aceste statistici sunt folosite de observatorii pieței pentru a monitoriza pulsul economiei – prin urmare, nu este de mirare că sunt urmăriți cu mare atenție de toți participanții la piețele financiare.

Sistemul de indicatori utilizați în analiza activității economice a întreprinderilor

Suportul indispensabil al cunoașterii activității unităților economice și, totodată, al realizării obiectivelor analizei diagnostice îl constituie sistemul de indicatori.

Sistemul de indicatori, prin conținutul lor informațional, prin modul de fundamentare și utilizare, condiționează calitatea analizei economice, capacitatea acestora de a sta la baza fundamentării deciziilor.

Ca termen economic, indicatorul prezintă o caracteristică cantitativă, generalizată a fenomenelor, proceselor social- economice în unitate cu determinarea calitativă.

Proprietatea caracteristică a indicatorilor economici o constituie capabilitatea de a reflecta obiectiv caracteristicile cantitative și calitative ale modului de producție, de distribuire și consumare, cît și a le măsura. Ei caracterizează existența resurselor și gradul de utilizare și schimbare a lor în dinamică.

Este necesar de a diferenția conținutul și înțelesul numeric al indicatorului. Asfel, conținutul indicatorului exprimă esența economică a fenomenelor ce se studiază, iar înțelesul numeric este măsura concretă a obiectului sau procesului de studiu.

Faptul că există o mulțime de indicatori face necesară clasificarea lor după diverse criterii:

Conform conținutului economic, indicatorii se împart în indicatori: calitativi; cantitativi.

Indicatorii calitativi reflectă nivelul de utilizare a resurselor (productivitatea muncii, randamentul mijloacelor fixe etc.).

Indicatorii cantitativi apreciază procesele și fenomenele economice din punct de vedere cantitativ, reflectă mărimile obiectelor analizate și schimbările cantitative ce au loc în ele (volumul de vînzări, numărul de utilaje, valoarea activelor etc.). Schimbarea indicatorilor cantitativi, de regulă, duce la schimbarea celor calitativi și invers.

Este necesar să se rețină faptul că în analiza economică toți indicatorii ce caracterizează unele sau alte obiecte de analiză se găsesc în raporturi de reciprocitate.

După modul de exprimare (reflectare) a fenomenelor, se deosebesc indicatorii:

absoluți; relativi.

Indicatorii absoluți se exprimă în valoare și unități fizice (lei, tone, metri, litri, bucăți etc.) sau prin manoperă.

Indicatorii relativi se folosesc pentru a aprecia starea fenomenelor, structura, nivelul de dezvoltare. Ei arată raportul unui indicator absolut către altul, care servește drept bază de comparație și se exprimă în procente, coeficienți, indici.

Indicatorii absoluți, în funcție de unitățile de măsură în care sunt exprimați, se împart în:

- naturali;- convențional-naturali;- valorici.

Indicatorii naturali sunt acei care caracterizează utilitatea lucrurilor, capacitatea lor de a satisface o necesitate. Indicatorii naturali sunt aplicați în procesul de planificare, evidență și analiză la toate unitățile economice și se

2

exprimă prin diverse unități de măsură în funcție de proprietățile fizice ale produsului (m, km, t, kg, bucăți etc.). Prin intermediul indicatorilor naturali se reflectă numai fiecare proprietate în parte și nu toate împreună.

Indicatorii convențional- naturali se aplică la planificarea și analiza activității întreprinderilor ce produc un sortiment variat de produse. La folosirea lor se alege una din cele mai importante proprietăți de întrebuințare a produsului. Această proprietate se ia în calitate de unitate convențională ( borcane-convenționale, combustibil-convențional etc).

În condițiile trecerii la relațiile de piață și perfecționarea procesului de gestiune a economiei se obervă tendința spre creșterea rolului indicatorilor naturali. Aceasta se explică prin creșterea cerințelor față de calitatea producției în sortiment și proporții concrete.

Indicatorii valorici sunt cei mai răspîndiți. Aplicarea lor este contiționată de existența relațiilor marfă-bani și acțiunea legii valorii în condițiile pieței libere.

Unul din indicatorii valorici principali la întreprinderile de producție este volumul de vînzări. Reflectarea acestui indicator în planurile de afaceri este determinată de necesitatea unei legături mai strînse între producție și consum, producție și piață.

Un alt indicator valoric important, aplicat în analiză, este producția fabricată.

În unități valorice se exprimă volumul de vînzări, profitul, costul vînzărilor etc. Indicatorii valorici, într-o măsură mai mare față de toți ceilalți indicatori, exprimă particularitățile economiei de piață.

După gradul de sintetizare, se deosebesc indicatorii: simpli; compuși.

Indicatori simpli: producția fabricată, numărul de salariați, valoarea mijloacelor fixe etc.

Indicatorii compuși se formează atît în rezultatul raportului nu mai puțin decît a doi indicatori simpli (productivitatea muncii, randamentul fondurilor, rentabilitatea etc.), cît și ca sumă a elementelor componente (profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare).

La cercetarea legăturilor cauză-rezultat, se deosebesc indicatorii: factoriali;

3

rezultativi.

Indicatorul care prezintă rezultatul influenței unei sau mai multor cauze și este privit ca obiectul cercetării, în mersul studiului interdependențelor, poartă denumirea de indicator rezultativ.

Indicatorii ce determină schimbarea indicatorului rezultativ și apar în calitate de cauze ale acestor schimbări sunt numiți indicatori factoriali.

După modul de formare, se deosebesc indicatori:- normativi;- de plan;- ai evidenței;- ai rapoartelor;- analitici (de apreciere).

Exemplu de indicatori normativi servesc: norma consumului de materiale, combustibil, norma uzurii mijloacelor fixe ș.a. Indicatorii de plan-datele planurilor de afaceri ale întreprinderii; ai evidenței- datele evidenței contabile, statistice și operative. Indicatorii analitici sunt cei care se calculează în mersul analizei în scopul aprecierii rezultatelor obținute de întreprindere.

Fiecare din indicatorii examinați mai sus are un sens determinat și o importanță în analiză. Analiza economică prevede o aplicare completă și sistematică a acestor indicatori. Numai în astfel de condiții este posibilă o cercetare multilaterală și obiectivă a activității economice a întreprinderii în ansamblu.

4

Bibliografie:Vera Sîrbu ”Bazele analizei economice.”

Web-ografie:http://www.forex-romania.ro/invata/analiza-fundamentala/indicatori-economici/indicatori-economici.article

5