Nr. 017www.incomemagazine.ro

GHID DE SUPRAVIEȚUIT ÎN CRIZĂ:IDEEA CARE-ȚI SALVEAZĂ FIRMA

VIITORUL SUNĂ RO: PSIHOLOGUL CARE A DESCOPERIT IZVORUL FERICIRII

CAUȚI BONA PERFECTĂ PENTRU COPILUL TĂU? CITEȘTE PAG. 55

CAPITALIȘTII AU CUCERITRUINELE COMUNISMULUI

30.08 - 05.09.2012 9 lei

5 948446 400235 71

de ce nu avem și noi chinezii noștri

Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

ISSN 2284 – 9009ISSN-L = 2284 – 9009

REDACȚIE:Radu Burlacu

Robert ComănoiuOleg CojocaruAlina Dragomir

Cristina DobreanuSimona HaiducMihaela IonescuCristian Matache

Valentin MateescuDaniela Mironov

Adriana Popa

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1,

sector 1, cod poștal 013682Cititorii ne pot contacta la

telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate

autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

VÂNZĂRI:director vânzări

Cristina Iancu cristina.iancu@intactpublishing.rosales manager - clienți direcți

Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro

MARKETING:director marketing

Andreea Enebrand managerDan Tudoroiu

DISTRIBUȚIE:responsabil distribuție

Gheorghe Vutinoabonamente

Luxandra PorceanuTel.: 021-208.75.08

PREȘEDINTECamelia Voiculescu

Publicație editată de

parte a Intact Media Group

44-47avem potențial turistic de 9 miliarde anual. la ce ne folosește?

12-15drumul spre miliardul de euro pierdut în gropi

32-33auto: credit vs. leasing

40-43ghid de supraviețuire în criză

48-49liceu național cu tabieturi internaționale

51-53TOP avangarda mașinilor viitorului

58-59idei de afaceri...cremoase

24-25investește în Turcia,lista facilităților este foarte lungă

37-39falimentul personal:vestă de salvare sau piatră de moară?

HEAD OF SALES & MARKETING:Livia Moisii livia.moisii@intactpublishing.ro

Mădălina PanăAna RăduțăAda Ștefan

Andreea ȘtefanClaudia Popa

Răzvan VoiculescuART DIRECTORI:Adrian Codreanu

Marius Matieș FOTO:

Tudor VintiloiuTimi Slicaru

Ilustrație coperta I: Octav Ungureanu

REDACTOR ȘEFElena Cristian

avem potențial turistic de 9 miliarde anual. la ce ne folosește?

falimentul personal:vestă de salvare sau piatră de moară?

August 2012. China stabileşte un nou re-cord în ceea ce priveşte numărul de milionari, cu reşedinţa în ţară, conform publicaţiei Hurun Report (o versiune chineză a publicaţiei ame-ricane Forbes). Astfel, la sfârşitul anului 2011, în China se înregistrau puțin peste un milion de persoane cu o avere estimată la mai bine de 10 milioane de yuani (aproximativ 1,6 milioane de dolari) fiecare. Dintre aceştia, 63.500 sunt miliardari.

August 2012. „China vrea să investească mai mult în energie şi transporturi şi să profite din plin de planul de privatizări al guvernu-lui de la Atena”, susţine analistul grec Spyros Kouvelis, fost ministru delegat pentru afaceri externe, citat de cotidianul francez La Tribune. Tot Kouvelis mai spune: „Grecia nu este doar poarta de intrare în Europa, ci şi o cale de ac-ces la Marea Neagră, spre Orientul Mijlociu şi Balcani”.

Iulie 2012. China National Offshore Oil Corp. face o ofertă de cumpărare de peste 15 miliarde de dolari pentru compania canadiană de ener-gie Nexen. Dacă ofertă va fi acceptată, China va încheia cea mai mare tranzacţie internaţională din acest an. Oferta făcută de compania chine-ză pare de nerefuzat pentru canadieni: chinezii oferă cu peste 60% mai mult decât preţul tran-zacţionat pe bursă.

Iulie 2012. Capitala Chinei este gazda celei de-a cincea ediţii a Forumului pentru Coope-rarea dintre China şi Africa, în cadrul căruia China a anunţat investiţii de până la 20 de mi-liarde de dolari în statele africane în următorii 3 ani. China a pus la punct proiecte comerciale în valoare de 101 miliarde de dolari din 2010 până în prezent doar în Africa, dintre care une-le sunt în curs de negociere, iar altele au fost deja demarate. Astfel, „continentul negru” are mari şanse să se transforme în următorii ani în „continentul galben”.

pentru care chinezii nu investesc în România

Când îşi pune ceva în cap, este greu de crezut că nu duce până la capăt. Vorbim despre poporul chinez, a

cărui expansiune în lumea largă sperie Occidentul, mai ales prin ofensiva economică. La noi însă li s-a „înfundat”. Investițiile

chineze în România sunt incredibil de mici. Motivele sunt multe.

radu.burlacu@incomemagazine.ro

Acestea sunt doar câteva exem-ple care arată ce forţă economică a ajuns în anul 2012 China comunistă. Terenul de business al Chinei este astăzi întregul mapamond. Sim-boluri occidentale (poate cel mai potrivit exemplu este producătorul de autoturisme suedez Volvo) au fost achiziţionate de companii chi-neze şi astfel au fost salvate de la faliment. Zeci sau sute de miliarde de dolari sunt investite de statul chinez sau de investitori privaţi care provin din China peste tot în lume.

Aproape peste tot, dacă este să observăm cum evoluează relaţiile comerciale româno-chineze. „In-vestiţiile chineze în România au ajuns la 420 mili-oane de euro în total în ultimii 20 de ani”, susţine Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Chineze.

Cea mai mare investiţie chineză în România este o fabrică de ţigări, în care statul chinez a in-vestit 40 de milioane de dolari americani. Liderul global al pieţei ţigaretelor, China National Tobacco Corp. (cu o cotă de piaţă estimată la circa 32%), are în Buzău subsidiara China Tabacco International Europe Company. Din producţia şi distribuţia de ţigări, această companie realizează anual vânzări de

6-7

getthetar

Inta

ct I

mag

es/M

arin

Rai

ca

circa 35 milioane de euro, conform site-ului mfinante.ro. Extrem de pu-ţin pentru o piaţă estimată de marii jucători la circa 32 de miliarde de euro. Ceva mai activ este holdingul înfiinţat de omul de afaceri chinez Geng Jian tot în Buzău (mai exact în comuna Pârscov). Cele opt companii ale chinezului rulează anual circa 60 de milioane de euro şi au activităţi în mai multe domenii, de la producţie de becuri sau electronice la exploa-tarea lemnului şi import de fructe şi legume sau consultanţă în afaceri. O fabrică de biciclete şi un importator

de scutere şi biciclete care are şi ceva producţie, doi importatori de mărfuri de orice fel şi lista „marii investitori” chinezi de pe piaţa loca-lă s-a cam epuizat, conform datelor deţinute de Camera de Comerţ Româno-Chineze.

Bilanţ lamentabilÎn top 10 investiţii chinezeşti în România, pe ultimele patru

locuri sunt investiţii cuprinse între unu şi şapte milioane de euro. „Este extrem de puţin prin comparaţie cu ce se întâmplă în alte state europene sau în oricare altă parte a lumii”, mai spune Gabriel Ghel-megeanu.

Anul trecut, 7.000 de chinezi trăiau şi lucrau în România, con-form datelor prezentate de Ambasada Chinei la Bucureşti. La Re-gistrul Comerţului sunt înregistrate 10.200 de companii care au

CE LE LIPSEŞTE� o legislaţie privind obţinerea dreptului de rezidenţă mai permisivă;� un mediu de afaceri competitiv;� o birocraţie redusă;� un cadru politic stabil şi legislativ predictibil;� acordarea de licenţe pentru diverse activităţi, la fel ca în celelalte state membre ale UE.

acţionari chinezi, însă multe dinte aceste companii - peste jumăta-te - sunt închise sau fără activi-tate. Comunitatea chineză este în scădere pe plan local, pentru că aceştia preferă să plece în ţări mai dezvoltate după ce au ajuns în România. Cu tot cu proiecte şi investiţii.

Astfel, China este pe locul 17 în topul investitorilor străini din România, după ţări mult mai mici şi mai puţin bogate - Ungaria, Ci-pru sau Luxemburg sunt câteva exemple. Asta în pofida faptului

TOPUL ŢĂRILOR CU INVESTIŢII ÎN ROMÂNIAŢări ca Ungaria, Cipru sau Grecia au investiţii cu mult mai mari în România decât China. Cifrele din tabel reprezintă miliarde de euro şi sunt valabile, conform Institutului Naţional de Statistică, pentru sfârşitul anului 2011.

1. Olanda 10,903 2. Austria 9,346 3. Germania 6,398 4. Franţa 4,3845. Grecia 3,016 6. Italia 2,8087. Cipru 2,550 8. Elveţia 2,021 9. SUA 1,349 10. Spania 1,064 11. Luxemburg 0,989 12. Cehia 0,972 13. Belgia 0,864 14. Ungaria 0,717 15. Marea Britanie 0,627 16. Turcia 0,61517. China 0,420

TOP 5 FIRME CHINEZEŞTIÎn total, la Registrul Comerţului sunt peste zece mii de firme care au în acţionariat cel puţin o companie sau o persoană fizică din China. Însă doar o parte dintre aceste firme, mai puţin de jumătate, au activitate.

� China Tabacco International Europe Com-pany - companie în care acționar majoritar este statul chinez prin monopolul tutunului. Are până în prezent investiţii de 40 milioane de dolari şi este localizată în Buzău.

� DH Sport SA - producător de biciclete, cu investiţii totale de circa 20 milioane de dolari. Compania are 60% din capital din China şi 40% din Germania, şi este localizată în Deva şi în Petroşani.

� F&J Romania - holding cu opt firme şi in-vestiţii de circa 20 milioane de dolari. Aparţi-ne omului de afaceri chinez Geng Jian şi are activităţi diverse, de la producţia de becuri sau electronice la exploatarea lemnului şi construcţii. Cartierul general este la Pârscov - judeţul Buzău.

� Ricky Impex - producător de biciclete, importator de scutere, ATV-uri, motociclete şi piese de schimb. Investiţii de circa 10 milioa-ne de dolari, localizată în Afumaţi-Ilfov.

� Marele Zid SRL - importator de mărfuri din China, cu investiţii de circa 12 milioane de dolari. Compania este amplasată în Afumaţi şi este unul din principalii importatori care aduc orice tip de marfă din China.

că, în urmă cu 22 de ani, relaţiile româno-chineze erau de-a dreptul excepţionale, in-tens cultivate de liderii comunişti ale celor două state. „Toţi chinezii de 40 de ani sau mai mult se luminează la faţă când aud de România”, spune Mihnea Moisescu, un român care s-a stabilit din anul 2000 în China. El lucrează în Shanghai ca profesor, dar are tot acolo şi un business pe zona de healthcare. În ceea ce priveşte slaba pre-zenţă a investiţiilor chinezeşti în România, Mihnea Moisescu consideră că în ultimii douăzeci de ani nu s-au creat condiţii pentru o „invazie chineză”. „Nu vor veni să in-vestească în România dacă nu vor avea condiţii”, conchide românul pentru care China este a doua patrie. De aceeaşi părere este şi preşedintele Camerei de Comerţ Româ-nia-China. „Într-o formulare elegantă ni s-a transmis că «mediul economic nu este suficient de matur» pentru dezvoltarea unor investiţii importante”, spune Gabriel Ghelmegeanu. Poate că 22 de ani nu ajung unei economii planificate să se transforme într-una capitalistă, însă ar trebui să fie cel puţin deranjant pentru guvernanţii români faptul că aceste aprecieri vin de la Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez.

UE îi primeşte cu braţele deschiseÎnsă în Uniunea Europeană este un adevărat festival al investiţiilor chineze. Anul

trecut, chinezii şi-au triplat investiţiile în ţările Uniunii Europene, ajungând de la 3,613 miliarde de dolari în 2010, la 9,811 miliarde de dolari în 2011, conform Eurostat. În 2008, investiţiile venite din China erau sub 800 milioane de dolari. Interesant este că până în 2020 ar urma ca investiţiile chineze să ajungă la 500 miliarde de dolari, conform unui studiu realizat de compania americană de consultanţă Rhodium Group. Aceste investiţii nu sunt făcute doar de companiile de stat, două treimi dintre ele pro-venind de la investitori particulari.

Autorităţile de la Beijing încurajează investiţiile în străinătate, iar companiile chi-neze sunt interesate să achiziţioneze mărci şi tehnologie, profitând de criza din Euro-pa care le permite să facă aceste tranzacţii la preţuri convenabile.

Chinezii sunt interesaţi nu doar de materiile prime, dar şi de pieţele mature. Cum-părarea de către compania chineză China Investment Corp. a 30% din GDF Suez contra sumei de 3,2 miliarde de dolari, a făcut ca Franţa să se situeze pe primul loc la investiţiile chineze, înaintea Marii Britanii şi a Germaniei. Acestea nu rămân însă singurele ţinte, în general fiind vizate statele dezvoltate din Uniunea Europeană. În Suedia, Geely a cumpărat Volvo, iar în Germania Lenovo a preluat producătorul de calculatoare Medion.

8-9

getthetar

Shut

erst

ock

O NOUĂ TAXĂ CLAWBACK DIN TRIMESTRUL AL IV-LEA

De la 1 octombrie, valoarea şi modul de calcul al taxei clawback vor fi modificate, iar Guvernul consideră că aprovizionarea cu medicamente a spitalelor va fi îmbunătăţită prin introducerea unui nou mecanism de regularizare a arieratelor.

ada.stefan@incomemagazine.ro

Pe de altă parte, producătorii critică modalitatea de cal-cul, iar reprezentanţii pacienţilor avertizează că, în continua-re, vor fi delistate medicamentele ieftine.

Conform Ordonanţei 17/2012, taxa clawback va fi redusă de la 30% la 20%, iar producătorilor de medicamente li se vor anula penalităţile de întârziere pentru creanţele fiscale principale dacă declară şi achită contribuţia în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare şi dacă plătesc dobânzile datorate pentru obligaţiile principale.

Cu toate acestea, producătorii de medicamente generice spun că, în continuare, vor fi obligaţi să plătească o taxă pentru veniturile întregului lanţ de distribuţie, care include adaosurile practicate de distribuitori şi farmacii. „Datorită mecanismului de stabilire a preţului la medicamente, aceste marje au o pondere semnificativ mai mare în cazul generice-lor comparativ cu cele inovatoare. Întrucât marjele practicate în acest moment reprezintă 38% din preţul de raft al medica-mentelor generice, producătorii plătesc în mod injust sume mult mai mari sub forma taxei clawback”, spune Laurenţiu Mihai, directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

10-11

30 august - 05 septembrie 2012, nr. 17, anul I

Th

inks

tock

FALIMENTARUL PROIECT DE LUX VERDI PARK DIN BUCUREŞTI, SCOS LA LICITAŢIE

Complexul imobiliar de lux Verdi Park din Bucureşti, aflat în faliment, va fi scos la licitaţie de către lichidatorul judiciar la un preţ de pornire de patru milioane de euro. Licitaţia va fi organizată pe 10 septembrie, iar suma obţinută ar trebui să acopere, măcar parţial, datoria de aproape cinci milioane de euro pe care Alpha Bank o are de recuperat de la dezvoltatorul imobilului, Meridian Land.Imobilul cu cinci etaje şi 11 apartamente este situat în sectorul 2, între Parcul Verdi şi Lacul Floreasca. Toate cele 11 locuinţe, cu suprafeţe de peste 92 de metri pătraţi, au fost scoase la vân-zare, dar fără succes, la preţuri cuprinse între 285.000 de euro şi 1,6 milioane de euro.Roxana Chirceag, consultant al companiei Re-gatta, spune că imobilele din segmentul de lux sunt vandabile şi că în această perioadă „intere-sul se poate spune că s-a menţinut constant, cu condiţia ca raportul calitate-preţ să fie într-ade-văr echilibrat. Cred că între cauzele posibile ale eşecurilor în vânzarea unor proiecte poate fi şi decalajul între costurile de construcţie contrac-tate şi preţul de vînzare previzionat, respectiv preţurile de pe piaţă la data finalizării.”

VENITURILE SUPLIMENTARE ALE COM-PANIILOR DE GAZE ŞI ELECTRICITATE VOR FI TAXATE DE LA ÎNCEPUTUL LUI 2013

Guvernul intenţionează să aplice din ianuarie 2013 o taxă pe veniturile extraordi-nare ale companiilor din sectorul gazelor şi electricităţii, urmând ca, la mijlocul anului viitor, să fie introdus un nou regim de reglementare şi taxare în zona companiilor de petrol şi gaze naturale. „Am înfiinţat un comitet interministerial, condus de Minis-terul Finanţelor Publice, care pregăteşte, în consultare cu companiile din sectorul petrolului, gazelor şi electricităţii, un pachet de taxare, redevenţe şi reglementări”, după cum se arată în memorandumul de politici economice şi financiare semnat de Guvern şi Fondul Monetar Internaţional. Sumele care vor fi obţinute prin aplicarea acestei măsuri vor ajuta la finanţarea unui fond special, prin care vor fi ajutaţi consumatorii vulnerabili. Pachetul legislativ va avea două părţi – prima vizează contribuţia fiscală pe care Executivul o va aplica veniturilor „extraordinare” ale companiilor de gaze şi electricitate, obţinute în urma liberalizării preţurilor la energie şi gaze. Deocamdată,

reprezentaţii companiilor de profil evită comentariile pe marginea acestui subiect, alegând să amâne luarea unei poziţii oficiale până când măsura va deveni efectivă.

LISTAREA ROMGAZ, AMÂNATĂ CU ŞASE LUNI

Listarea la Bursă a producătorului de gaze naturale Romgaz Mediaş va fi derulată până la sfârşitul lunii martie 2013, cu aproape şase luni întârziere faţă de programul iniţial. Până atunci, un consultant va evalua rezervele de gaze ale companiei de stat. „Pentru a se lista pe bursă, o companie trebuie să fie foarte pre-gătită şi să respecte anumiţi parametri, astfel încât acţiunile să intre pe tendinţă de creştere. Probabil că acei parametri nu erau îndepli-niţi, iar în următoarele şase luni se va lucra la acest aspect, pentru a avea o listare de succes”, spune expertul în energie Ionuţ Pu-rica. Consorţiul format din Goldman Sachs, Erste, BCR, Raiffeisen Capital&Investment (RCI) va intermedia oferta prin care 15% din acţiunile Romgaz vor fi plasate pe bursa de la Bucureşti. Listarea la bursă a Romgaz, la fel ca şi a Hidroelectrica, era programată pentru cel târziu mijlocul lunii octombrie, potrivit angajamentelor anterioare ale Executivului.

turistice despre care s-a vorbit ani în şir, dar, mai ales, pe care s-au cheltuit sume fabuloase sunt la degetul mic al brandului Charles. Un brand pe care autorităţile ultimilor 22 de ani fie l-au ignorat, fie nu au găsit calea de a-l „ex-ploata” la maximum. Miniştrii ai Turismului care s-au plimbat pe cai albi sau şi-au adăugat obiecte tradiţionale la ţinutele de mii de euro ar trebui să se ascundă ruşinaţi de eşecul strategiilor lor, aducătoare de profit doar pentru clientela politică.

În Ardeal, Covasna sau Maramureş (pentru că prinţul Charles are două proprietăţi în satul Valea Zălanului din Covasna şi patru case construite în stil tradiţional în locali tatea maramureşeană Breb) oamenii locului sau turiştii străini şi români nu ştiu mai nimic de brandurile de ţară. „Ce brand, ce frunză? Astea sunt afacerile lor, ale celor din politică... Dulceaţa, brânza, sucurile și chiar îm-pletiturile din lână, toate făcute de noi, ajung în Anglia. Asta este brand de ţară. Lumea ne caută, vânzările cresc, avem de lucru. Asta da ajutor...” O percepţie care în orice ţară ar genera decizii importante. Nu şi la noi.

Este ştiut că turismul românesc nu reuşeşte să ţină pasul cu concurenţii mai tineri sau mai bătrâni, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi. De fapt, suntem singura ţară care merge precum racul când vine vorba de turism (şi nu numai). Asta în condiţiile în care, nu numai că avem cam tot ce şi-ar dori şi cel mai exigent turist, dar putem da lecţii despre cum să fii dotat de la mama Natură, oricui în lumea asta. Şi cu toate acestea, străinii ne ocolesc cu

graţie, iar românii îşi petrec doar „forţaţi” vacanţele în România.Avem un potențial turistic de 9 miliarde de euro pe an, dar scoatem cu

chiu cu vai până în două miliarde. Iar suma scade, în loc să crească cum ar fi firesc, de la an la an. Vina este împărţită între guvernanţii vremurilor şi cei care fac afaceri în turism şi care adoptă politica „dacă ai un turist ia-i toţi banii, nu-i oferi nimic, pentru că oricum nu se mai întoarce aici”.

În Transilvania, acolo unde brandul Charles pare să fie reţeta de suc-ces, cei mai mulţi dintre oamenii locului au înţeles, însă, că prinţul le dă, dar nu le bagă în traistă. Şi că atunci când ai un brand de viţă nobilă trebuie să oferi servicii pe măsură. Păcat că prinţului Charles nu-i place (încă… sper!) şi litoralul, Delta, Apusenii, Valea Prahovei, Bucovina, Lunca Dunării. Adică mai toată România.

lena

ri tian

esc

„Unde este conacul prinţului Charles?” sau „Aici are casă prinţul Charles? Pe unde este?” Acestea sunt întrebările uzitate frecvent de turiştii din toate colţurile lumii ajunși în zona cetăţii Sighişoarei, străjuită la sud de Viscri şi la nord de Mălâncrav - două localităţi din Ardeal puse de câţiva ani pe harta lumii bune de prinţul moştenitor al coroanei britanice. Localnicii, deloc șlefuiţi de elita monarhiei şi nici măcar de limba maternă a prinţului (cu atât mai mult de cea a lui Vlad Dracul) se intersectează zilnic cu zecile de turişti curioşi într-un singur punct: „Nem tudom romano(angol)”. Ce-i drept, cunoscătorii de limbi moderne ai zo-nei (română-engleză) se oferă să-i conducă pe turişti până la locul prinţului. Nu cer nimic în schimb, pentru ei mândria că atât de mulţi oameni le vizitează satele până mai ieri uitate parcă de lume este de nepreţuit.

Mălâncrav, Viscri şi Saschiz sunt trei din-tre localităţile din vecinătatea Sighişoarei care au devenit destinaţie preferată a turiştilor. În Mălâncrav, prinţul Charles are conacul Apafi, o fabrică de sucuri de mere (toate incluse în fundaţia Mihai Eminescu) şi „multe altele”, după cum șuşotesc sătenii. În Viscri are casă sau case. Iar Saschiz este locul său preferat. Ceea ce-l face, de departe, prima destinaţie a turiştilor ajunşi în zonă. Chiar dacă de vizitat se vizitează doar conacul Apafi, unde se şi organizează diverse evenimente, turiştii vin din ce în ce mai mulţi. Motivul: curiozitatea de a vedea ce l-a mânat pe moştenitorul coroanei regale să aleagă România, amestecată cu mân-dria că „avem şi noi ceva de arătat”. Cert este că locurile s-au însufleţit în ultimii ani, pen-siunile s-au înmulţit, comerţul, în special cu produse tradiţionale merge strună. Chiar dacă drumurile sunt în continuare ca după război (pentru cineva care nu vede în fiecare zi asta, lipsa asfal-tului sau gropile în serie pot fi considerate atracţie locală), turiştii nu par deloc afectaţi. Iar oamenii zonei recunosc că prinţul en-glez a făcut pentru ei (eu aş spune că pentru noi toţi) mai mult decât orice frunză lansată în vânt tocmai la Shanghai. Brandurile

brandul Charles

drumul spre miliardul În primăvara anului 2011, într-un acces de optimism, ministrul Transporturilor de atunci, Anca Boagiu, definea instituția pe care o reprezenta drept „o sugativă de bani europeni”. Un an mai târziu, analiștii dau alarma, afirmând că sfârșitul lui 2012 ar putea aduce României un deficit important de finanțare. În domeniul transporturilor, specialiștii vorbesc despre pierderi de circa un miliard de euro din cauza slabei absorbții a fondurilor europene accesabile prin Ministerul Transporturilor.

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

Fondurile pentru infrastructură au fost totdeauna stimulentul pentru atragerea de noi state în UE. Între 1980-1990 Bruxelles-ul a cheltuit miliarde de euro pentru drumuri și autostrăzi în noile state aderate, iar țări precum Spania, Portugalia și Grecia și-au fă-cut rețele rutiere moderne impresionante. Noul val de admitere în Uniunea Europeană din 2004-2007 părea a fi la fel de promițător cu noile state membre, însă foarte repede proaspeții membri ai „clubului” european au constatat că Uniunea Europeană îți dă bani, dar nu-ți pune și în „traistă”.

În cazul României, în al 6-lea an de apartenență la UE, nu a reușit să-și îmbunătățească radical capacitatea de absorbție a banilor europeni. Mai mult chiar, aceasta a ajuns în rușinoasa situație de a nu mai trimite (începând cu 1 iulie a.c.) către Co-misia Europeană cereri de rambursare pentru patru programe operaționale. „Pauza” a fost impusă până la o dată care urmează să fie decisă, interval în care Executivul comunitar va analiza dacă autoritățile române au respectat condițiile asumate la finele anului trecut. În plus, în afară de gradul de absorbție redus, nici contrac-tele de finanțare în derulare nu sunt foarte curate. OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă) suspectează o serie de nereguli în cazul anumitor proiecte majore de infrastructură (ex. contracte-le semnate pentru autostrada Arad-Nădlac), fapt care ridică mari semne de credibilitate pentru autoritățile române. De aceea, până la finalizarea cercetărilor, în cazul a patru programe operaționale legate de sectorul regional, de mediu, de transport și de competi-tivitate nu mai sunt trimise cereri de rambursare.

12-13

pocketuryo

pocketuryo

BANII EUROPENI, - ULTIMA STRIGARE

12-13

„Cine nu stă cu mâinile în sân... are acces la fonduri”

Așa cum declara primarul unei comune din Vaslui, „pe criza asta, dacă nu iei fonduri europene și aștepți bani de la Guvern, nu mai poți mișca un deget”. În contradicție cu numele său, primarul comunei vasluiene Oșești, Grigore Lefter, este unul dintre edilii întreprinzători care a adus apă curentă, canalizare, drumuri asfal-tate și alte facilități moderne în satele din comuna sa fără să se bucure de un ban de la Guvern. Din 2008, anul în care a preluat primăria Oșești, Grigore Lefter a asaltat autoritățile europene cu zeci de solicitări de finanțări pentru proiectele sale din domeniul mediului, transporturilor și infrastructurii sociale. Insistența sa a fost răsplătită, astfel că Primăria comunei Oșești a accesat fonduri europene în valoare totală de peste 4 milioane de euro, fiind astfel în topul localităților din Vaslui cu cele mai multe proiecte depuse și aprobate.

Povestea celei mai europene comune din Vaslui

Reprezentanții Logicons, companie specializată în consultanță pentru fonduri europene, au asistat primăria Oșești în tragerea a nu mai puțin de 10,5 milioane de lei (din care finanțarea UE a fost de 8,8 milioane lei) pentru realizare unui proiecte integrat care prevedea înființarea unei rețele de canalizare (5,05 km), rețea de

apă potabilă (13,85 km), asfaltarea a circa 3 km de drum, dar și conservarea moștenirii culturale etc.

Proiectul a fost depus în decembrie 2008, apoi, după o perioadă de evaluare de 5 luni, acesta a fost declarat eligibil, contractul de finanțare semnându-se în luna iunie 2009. După semnarea contractului, proiectul a in-trat în faza de achiziții prin SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice), în acest fel selectându-se în mod transparent toți parte-nerii implicați în realizarea proiectului: firma de construcții, furnizorii de echipamente/utilaje etc.

„Nu a fost un proiect ușor, din cauza multiplelor componente accesate. Însă, până la urmă, rezultatul este cel care contează și nu este deloc de neglijat”, declară Cătălin Ioanițescu (Logicons). După faza de achiziții publice, proiectul a fost demarat efectiv, în-cepându-se lucrările de construcții, moder-nizare și achiziții de echipamente și utilaje. Ca urmare a implementării acestui proiect, o bună parte din cetățenii acestei comune beneficiază acum de un sistem de canalizare, apă potabilă și drumuri. Ținta conducerii pri-

de euro pierdut în gropiT

hink

stoc

k

măriei este ca, până în anul 2016, toți locuitorii comunei Oșești să beneficieze de o infrastructură adecvată, în acest fel creându-se condițiile de trai decente. La rândul său, primarul din Oșești spune că fără banii UE n-ar fi putut realiza nimic din programul său electoral cu care a câștigat alegerile în 2008.

Nori negri dinspre TisaPe zona de infrastructură, în prezent sunt active

mai multe programe de finanțare UE. Cel mai important este POS Transport, program prin care se finanțează dezvoltarea sectorului de transporturi din țară și care este structurat în câteva axe prioritare.

Mai exista, prin PNDR, o altă linie de finanțare, dis-ponibilă autorităților publice locale, prin care acestea își puteau moderniza infrastructura existentă de drumuri, aducțiuni de apă, canalizare, gaze și energie electrică. Din păcate, conform datelor oficiale, pe această măsura a fost angajată întreaga suma alocată - peste 1,5 miliarde euro. O altă opțiune de accesare de fonduri europene pe zona de transporturi este asigurată prin Programul Operațional Regional care finanțează, în principal, com-ponenta de infrastructură a drumurilor județene și a șoselelor de centură.

Cea mai importantă facilitate de finanțare pentru sectorul transporturilor este însă, fără îndoială, POST. Toate aceste programe înseamnă contracte pentru me-diul privat, o cât mai bună absorbție fiind o gură de oxi-gen pentru anumite sectoare ale economiei.

5,7 miliarde pentru POSTBugetul total al POST pentru perioada de progra-

mare 2007-2013 este de aproximativ 5,7 miliarde de euro, reprezentând în jur de 23% din totalul fonduri-

lor alocate României. Din această suma, 4,57 miliarde de euro reprezintă contribuția financiară a Comunității Europene, în timp ce co-finanțarea națională este de aproximativ 1,09 miliarde de euro.

Conform statisticilor oficiale, publicate de către ACIS (Autoritatea de Coordonare a Instrumentelor Structurale) și valabilă la jumătatea lui 2012, POST în-registrează un grad de absorbție de doar 6,39%, acest procent reprezentând sumele rambursate de la CE în raport cu alocarea UE 2007-2013. Transpus în valori, acest procent reprezintă practic doar 291.908.069 euro atrași efectiv de România pe domeniul Transporturi. Mai grav este că la sfârșitul anului 2012, pe programul POST, România va pierde aproximativ 1 miliard de euro.

În fața acestei incapacități administrative evidente, apare firească întrebarea: sunt banii europeni chiar așa de greu de obținut? Roxana Popa, directorul general Logicons, spune că răspunsul la întrebare este dat în funcție de situația la care ne raportăm. „Dacă analizăm impactul pe care absorbția fondurilor europene în do-meniul infrastructurii îl poate avea asupra activității economice din România, răspunsul este nu, banii eu-ropeni nu sunt greu de obținut”, afirmă reprezentantul Logicons. Obiectivul global al POST este promovarea unui sistem de transport durabil, care va facilita trans-portul în condiții de siguranță, rapid și eficient, pentru persoane și mărfuri, cu un nivel de servicii la standarde europene, la nivel național, european, între și în cadrul regiunilor din România.

„Dacă astăzi am fi vorbit de un grad de absorbție de cel puțin 70%, am fi putut cuantifica beneficiile a 190 km de autostradă dați în folosință, 500 km de drumuri naționale reabilitate, 110 km de cale ferată, 11 stații de cale ferată reabilitate (ar fi condus la creșterea cu 16% a traficului de pasageri pe calea ferată), 280 km de căi de navigație și minim 3 aeroporturi reabilitate”, crede Roxana Popa.

Dacă analizăm însă disponibilitatea autorităților, definite ca beneficiari unici ai POST, răspunsul condu-ce la ideea că banii europeni sunt extrem de greu de obținut. Dovadă este gradul de absorbție raportat.

Lista de problemeÎn prezent, există măsuri pentru care nu s-a semnat

niciun contract de finanțare, iar printre acestea putem aminti: 1.3. Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport naval de-a lungul Axei Prioritare TEN-T, 3.1. Promovarea transportului intermodal sau 2.4. Mo-dernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport aerian – măsură pentru care sunt semnate doar două contracte (aeroportul Ștefan cel Mare, Suceava și aero-portul Mihail Kogălniceanu, Constanța).

În cazul POST, cea mai mare problemă în accesare o reprezintă incapacitatea autorităților de a derula proce-durile de implementare a proiectelor. Șirul slăbiciunilor este lung: autoritatea de management procesează foarte

POS TRANSPORT ȘI AXELE SALE PRIORITARE- Modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare

TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem de

transport durabil și al integrării acestuia cu rețele

de transport ale Uniunii Europene (infrastructura

rutieră, feroviară, navală).

- Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de

transport naționale situate în afara axelor prioritare

TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem național

durabil de transport (infrastructura rutieră

națională, infrastructura feroviară națională și a

serviciilor pentru călători, dezvoltarea porturilor

dunărene și maritime, infrastructura de transport

aerian).

- Modernizarea sectorului de transport în scopul

îmbunătățirii protecției mediului, a sănătății umane

și a siguranței pasagerilor.

14-15

pockettheir

pocketuryo

greu orice fel de etapă a unui proiect; beneficiarii, la rân-dul lor, fie dau dovadă de lipsă de interes pentru proiec-te europene, fie, dacă sunt interesați, ridică suspiciuni legate de respectarea procedurilor legale. De exemplu, este cazul proiectului privind autostrada Nădlac-Arad, suspendat de către CE. Construcția acestei autostrăzi, parte a coridorului IV Paneuropean este, fără îndoială, un proiect de interes național. Însă, din cauza unor pro-bleme depistate pe partea de achiziții publice, proiectul poate fi sortit eșecului, crede Roxana Popa, directorul Logicons.

Lucrările au început în toamna anului 2011, urmând a fi finalizate în anul 2013. Dar dacă suspiciunile Comisi-ei Europene de fraudare a procedurii de achiziție se vor confirma, atunci România riscă să piardă sume impor-tante de bani, estimate la peste 200 milioane de euro.

Neregulile descoperite la acest proiect au fost cauza principală pentru care România nu mai primește fon-duri europene pentru POST. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), verifică în prezent contractele sem-nate pentru autostrada Arad-Nădlac, iar în urma sesi-zărilor Curții de Conturi, cercetarea s-a extins și asupra altor proiecte de infrastructură.

Astfel, rezultatele rapoartelor Curții de Conturi a României și ale auditului intern reali zat pentru peri-oada 2009-aprilie 2012 în Ministerul Transporturilor și anunțate de către Ovidiu Silaghi, mi nistrul de resort, arată că, în total, Comisia Europeană a solicitat corecții de 141.488.000 euro, bani cheltuiți care vor fi suportați de la bugetul de stat, fiind vorba despre cheltuieli neeli-gibile sau plăți nejustificate.

În cazul proiectului autostrăzii Arad-Nădlac, va-

loarea totală a proiectului este de 176.544.155 euro, în timp ce co recția solicitată de Comisia Europeană este de 37.515.633 euro, potrivit raportului Curții de Conturi.

Mai multe nereguli au fost descoperite și la auto-strada Arad-Timișoara. Reprezentanții Ministerului Transportu rilor susțin că valoarea plăților nelegale se ridică la 1.342.478 euro, acestea fiind făcute fără docu-mente justificative care să probeze livrarea bunurilor sau efectua rea serviciilor și lucrărilor. De asemenea, se mai vorbește despre acceptarea plății unor lucrări supli-mentare în valoare de 24.275.765 euro, fără documentele justificative aferen te; diminuarea veniturilor bugetului de stat cu suma de 2.116.910 euro din cauză că nu au fost aplicate și deduse penalități pentru întârzieri în executarea lucrărilor.

Alte nereguliCurtea de Conturi a mai constatat că, la contractul

de finanțare dintre Banca Europea nă de Investiții (BEI), România și CNADNR, pentru finanțarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V-a, costul proiectului a fost majorat cu suma totală de 36.678.902 euro, prin includerea unor cheltuieli neeligibile, respectiv taxe și impozite, suportate din co-finanțare. Au fost efectuate plăți în sumă de 2.568.194 euro fără respectarea clauze-lor contractuale.

La Acordul de împrumut dintre Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și România, pentru finanțarea Pro iec tului de restructurare a trans-porturilor, suma de 50.000.000 euro din valoarea totală a Proiectului (198.375.000 euro), a fost anulată datorită gestionării și utilizării ineficiente a fondurilor.

S-au mai realizat plăți nelegale în sumă de 1.135.493 euro, peste listele de cantități din contractele de lucrări, pentru care nu au fost încheiate acte adiționale sau emi-se ordine de variație.

Alte plăți nejustificate, în sumă de 668.645 euro, au fost realizate pentru servicii de consultanță, arată un document al Ministerului Transporturilor.

INVESTIȚII ÎNCEPUTE DUPĂ 2009 (INCLUSIV 2009) / mil. lei

Fonduri bugetare

Fonduri UE nerambursabile

Credite (BERD, BEI, BIRD, BDCE)

Total

28.956

25.376

20.367

74.699

INVESTIȚII ÎNCEPUTE DIN 2009 ÎN ZONA INFRASTRUCTURII PRIN MTI - MILIARDE LEI

Sursa: MTI

Surs

a: M

TI Scanează codul pentru a vedea și alte proiecte care pot fi finanţate

cu bani europeni.

pockettheir

16-1716-17

În maxim o lună de zile, afacerile a cinci companii care se ocupă cu vânzarea de electricitate au fost bul-

versate de intrarea în insolvență a vacii de muls Hidroelectrica și apoi de denunțarea contractelor bilaterale de către administra-torul judiciar, Euro Insol. Epoca „băieților deștepți” din energie a apus și, odată cu ea, au dispărut și profiturile consistente care se adunau atât în contul traderilor norocoși, cât și în cel al clienților lor, nu puțini la număr. Rămași fără contractele care prevedeau achiziția de cantități mari de cu-rent, la prețuri cu mult sub cele medii de pe piață și pe termen lung, foștii „băieți deștepți”, Alpiq RomIndustrie, Alpiq RomEner-gie, Energy Holding, EFT Româ-nia și Euro P.E.C., sunt nevoiți acum să adopte comportamentul celorlalți aproape 200 de actori de pe piața liberă de comerț cu

Companiile care au pierdut contractele prin care achiziționau cantități mari de curent electric ieftin de la Hidroelectrica au dat în judecată producătorul de electricitate. Demersul lor are șanse aproape nule de izbândă, dar prin această mișcare ele își construiesc o retragere activă din ceea ce a însemnat povestea „băieților deștepți” din energie. Unii dintre ei se gândesc să tragă obloanele afacerilor din România, dar până să ia o astfel de decizie radicală sunt nevoiți să se comporte ca oricare comerciant de curent de pe piață: cumpără electricitate de pe bursă, participă la licitații și plătesc prețul stabilit prin cerere și ofertă.

cristian.matache@incomemagazine.ro

energie. Asta înseamnă că trebuie să participe la licitațiile de pe bursa de electricitate OPCOM și să plătească prețul stabilit prin cerere și ofertă. Aceas-tă readaptare a comportamentului economic pre-supune însă pierderi serioase din punct de vedere financiar, dar și în ceea ce privește imaginea. Ca să atenueze efectele devastatoare ale denunțării con-tractelor, traderii în cauză au acționat în judecată Hidroelectrica, reprezentată prin administratorul judiciar, compania Euro Insol, condusă de Remus Borza. Ei contestă ruperea înțelegerii cu producăto-rul de energie, după ce în prealabil au atacat, tot în instanță, măsura de declarare a insolvenței . „Nu au nicio șansă. Este doar o retragere activă din joc. În situația de insolvență, eu, ca administrator judiciar, am dreptul să rup orice contract ce dăunează com-paniei”, susține Remus Borza. Chiar și în condițiile în care nu există nicio șansă, foștii „băieți deștepți” au angajat avocați celebri. Sârbii la la EFT vor fi asistați de Mușat și Asociații, Energy Holding de către Țuca, Zbârcea & Asociații, iar cele două com-panii Alpiq vin în fața instanței cu Schoenherr și Asociații. „Trebuie să câștige și avocații, nu-i așa?”, afirmă pe un ton ironic administratorul judiciar. Primul termen de judecată va fi pe 5 septembrie, la Tribunalul București.

Chestiuni juridiceReprezentanții traderi-

lor sunt rezervați în ceea ce privește mișcările lor din aceste zile. „Este o chestiune juridică și nu suntem în măsură să facem vreun comentariu în acest mo-ment”, a declarat Nenad Savic, responsabil cu comunicarea în cadrul EFT Group.

Mai guralivi au fost cei de la Alpiq, care au dat de înțeles că iau în calcul inclusiv plecarea din România. „Având în vede-re circumstanțele schimbate, Alpiq intenționează să revizu-iască activitatea în România. Acest lucru este în curs de desfășurare și nu putem da

fost „băiat deștept”,

doresc ieșire onorabilă

din scenă

Th

inks

tock

Companie Situația contractuală Acțiuni Proprietar cu Hidroelectrica

Elisd Titu contract renegociat plătește mai mult pe MWh Mihai Tufan, Mihai Anăstășescu (România)Electrocarbon Slatina contract renegociat plătește mai mult pe MWh Mihai Tufan, Mihai Anăstășescu (România)Alro Slatina contract renegociat plătește mai mult pe MWh Vitali Matsitsky (Rusia)Alpiq RomEnergie contract denunțat contestă denunțul în instanță Alpiq (Elveția)Energy Holding contract denunțat contestă denunțul în instanță Marken Investment & Trading M.I.T (Olanda)Alpiq RomIndustrie contract denunțat contestă denunțul în instanță Alpiq (Elveția)EFT România contract denunțat contestă denunțul în instanță EFT (Serbia/Marea Britanie)EFT AG contract denunțat contestă denunțul în instanță EFT (Serbia/Marea Britanie)Electromagnetica contract renegociat plătește mai mult pe MWh acționariat fragmentatEuro P.E.C. contract denunțat plătește datoriile către Hidroelectrica Adrian Comșa (România)

RELAȚIA ACTUALĂ A FOȘTILOR „BĂIEȚI DEȘTEPȚI” DIN ENERGIE CU HIDROELECTRICA

niciun detaliu”, a afirmat pentru In-come Magazine Martin Stutz, din cadrul departamentului de relații cu media al grupului Alpiq. Ei solicită daune de 500 milioane de lei.

Oficialii Energy Holding s-au rezumat să spună că societatea ana-lizează toate mijloacele legale prin care poate reacționa ca urmare a de-ciziei de denunțare a contractului cu Hidroelectrica.

Cât privește Euro P.E.C., pri-mul băiat deștept căzut la datorie, Borza spune că oficialii companiei au venit „cu lacrimi în ochi” ca să plătească datoria de 37 milioane de lei pe care o aveau către producăto-rul de energie de la începutul acestui an și care a fost motivul care a dus la ruperea contractului. „Am denunțat contractul și așa rămâne, nu îl mai putem relua”, afirmă administrato-rul judiciar.

Catastrofă financiarăÎn plan financiar, ruperea rela-

țiilor contractuale cu Hidroelectrica va fi catastrofală pentru foștii băieți deștepți. Până acum o lună, aceștia plăteau în medie 130 lei/MWh în timp ce prețul mediu pe OPCOM sărea permanent de 220 lei/MWh. Diferența, care se traduce prin profit pentru traderi concomitent cu veni-turi neîncasate pentru Hidroelectri-ca, s-a ridicat la 500 milioane de lei doar pentru 2011. Astăzi, ex-băieții deștepți cumpără energie la prețul pieței, în special de pe platforma Piața pentru Ziua Următoare de pe OPCOM, iar cotațiile au atins pe anumite intervale orare niveluri ma-xime, de 400 lei/MWh. Practic, cos-tul de achiziție de energie s-a dublat sau chiar s-a triplat. Elvețienii de la Alpiq au încercat să cumpere curent angro, însă prețul oferit, de 239-240 lei/MWh, nu a fost tentant pentru

niciun producător și astfel demersul lor a eșuat. A reușit în schimb să câștige mai multe licitații organizate de noul Complex Energetic Oltenia (companie ce cuprinde cele mai mari termocen-trale din România – Turceni, Rovinari și Craiova) la prețuri de 240-241 lei/MWh, aproape duble față de cât dădeau până acum o lună Hidroelectrica. Oficialii Alpiq recunosc că noile condiții contrac-

tuale le-a îngreunat relații cu clienții. „Alpiq este gata oricând să își îndeplinească toate obligațiile sale contractuale. Unele dintre contracte au fost adaptate, iar altele au fost reziliate, în cazul în care acest lucru a fost permis în mod legal”, susține Martin Stutz.

Privilegii pierdutePrototipul „băiatului deștept” în energie îl

reprezintă Energy Holding, companie înființată de către Bogdan Buzăianu și primul beneficiar al energiei ieftine. Înțelegerea cu Hidroelectrica datează din 2004 pentru o cantitate de 2,6 TWh anual, adică 20% din toată producția hidro. Până în 2010, traderul era cel mai profitabil jucător de pe piața de comerț cu electricitate, însă în 2011, din cauza secetei prelungite și a activării clauzei de forță majoră pe contractele Hidroelectrica, profitul s-a transformat în pierdere. Conform raportării societății, Energy Holding a consem-nat în 2011 un minus de 34,5 milioane de lei, față de plusul de 15,2 milioane din anul precedent. Principalii clienți ai traderului sunt combinatul siderurgic de la Oțelul Roșu și combinatul Lami-norul Brăila, deținute de rușii de la Mechel, Cora,

fost „băiat deștept”,

doresc ieșire onorabilă

rafinăria Vega Ploiești, Rompe-trol, Victoria Florești, Delphi. În prezent, compania este deținută de un offshore din Olanda, Mar-ken Investment & Trading M.I.T. despre care se spune în piață că este al aceluiași Bogdan Buzăia-nu. De acesta din urmă se leagă și afacerile elvețienilor de la Al-piq. Aceștia au venit în România în 2006, când au achiziționat Buzzman Industrie, o societate scoasă din portofoliul lui Bu-zăianu. După doi ani, Alpiq a cumpărat o parte din activele Energy Holding, ajungând să controleze două societăți în țară, RomIndustrie și RomEnergie. Împreună primeau aproape 2,6 TWh energie pe an, devansând în 2011 chiar pe Energy Holding. Administratorul judiciar, Remus Borza, susține că derularea con-tractelor companiilor Alpiq cu Hidroelectrica au generat pier-deri din 2006 până în 2012 de aproape 900 milioane de lei pen-tru producătorul de energie. Pe lista clienților Alpiq se află Arc-tic Găești, Cuprom Zalău, Kro-nospan Sebeș, Carrefour, Simec Sibiu, SNR Rulmenți, Stoehr Șimleu, Automobile Dacia, Ro-minserv Zalău, Silvana Zalău etc.

Un ultim mare fost „bă-iat deștept” a fost grupul EFT, înființat în Serbia, dar cu carti-erul general la Londra. Compa-nia deținea două contracte, unul de export și unul de vânzare pe piața internă, ambele totalizând 1,7 TWh. Prețul mic de achiziție a văduvit Hidroelectrica de ve-nituri de circa 130 milioane de lei în 2011, conform cererilor de denunț ale administratorului ju-diciar. Clienții principali din țară ai EFT sunt Stirom, Holcim și Lukoil.

plăteau „băieții deștepți”, în timp ce prețul mediu pe

OPCOM depășea 220 lei/MWh.

18-19

Politica de industrializare forțată de dinainte de 1990 a provocat o adevărată furtună asupra economiei

capitaliste instaurate după căderea comunismului, iar combinatele ce reprezentau mândria autorităților vremii

au devenit istorie sau, în cel mai fericit caz, s-au restrâns considerabil. Schimbările au fost extrem de vizibile. În unele situații, pe vechile amplasamente au apărut

blocuri de locuit sau halele cândva industriale s-au reinventat, iar cazurile cele mai elocvente sunt apariția

mall-urilor sau a hipermarketurilor. În altele, s-a ales praful și azi totul arată ca după bombardament: tone de

moloz, căutători de fier vechi, orașe monoindustriale aflate în cădere liberă după închiderea combinatului

de la marginea așezării. În ultimii 22 de ani, România a pierdut nume grele din brandurile create înainte de

schimbarea regimului și, mai mult decât atât, a fost martora dispariției unor industrii întregi. Cauzele

sunt multiple. Unele din ele nu au ținut pasul cu noua înfățișare a economiei, fie pentru că au pierdut piețele

externe, fie pentru că înzestrarea lor tehnologică era depășită. La altele, managerii au schimbat macazul și

au găsit oportunități mult mai bănoase, de regulă în imobiliare. Politicul a avut o mare parte din vină, pentru

că a întârziat privatizările, astfel încât s-a ajuns în situația în care investițiile străine din statele Europei

Centrale și de Est au depășit cu mult pe cele din România (în Polonia, de exemplu, acestea au fost de zece ori mai

mari în perioada 1993-2000 decât în țara noastră).

schimbarea la față a econom

iei românești

Th

inks

tock

Fii at

ent!

Inco

me

la Eur

opa F

M,

sâmbă

tă la

9.30,

cu Io

rgu Ia

nuși

yst le

20-21

trouble industriiindustrii

Chimia, neutralizatăUnul dintre cele mai năpăstuite

sectoare economice a fost chimia, vic-timă a dezvoltării sale fără orizont din perioada comunistă. „În industria chi-mică a murit sectorul de producție fire și fibre artificiale, cu excepția unei mici fabrici la Săvinești. Aici se foloseau ca materii prime celuloza și lemnul. După 1990, lemnul s-a întrebuințat pentru altceva, în special pentru mobilă, iar de stuful din Deltă nu s-a mai ocupat ni-meni. De asemenea, a dispărut indus-tria de fire și fibre sintetice, acolo unde se folosea ca materie primă petrolul. Dispariția a fost cauzată în special de interesul mai scăzut al rafinăriilor de la noi pentru petrochimie”, a declarat Stelian Bănățeanu, fost director în cadrul Ministerului Economiei, res-ponsabil de industria chimică. La Bră-ila, la începutul anilor ’90 era o forfotă de nedescris în fiecare dimineață spre drumul ce ducea la Combinatul de fire

Industria centralizată de dinainte de 1990, atât de glorificată de regimul comunist, s-a restrâns considerabil în ultimii 22 de ani, iar cauzele au fost complexe: pierderea piețelor externe, lipsa de orizont a șefilor companiilor, reorientarea economică, politica autorităților de a bloca ani de zile privatizările, ineficiența economică, tehnologia învechită sau jaful. Au dispărut combinate și industrii întregi. Cele mai elocvente exemple sunt producția de fibre și fire sintetice și artificiale, de locomotive sau prelucrarea cauciucului. Au dispărut, de asemenea, combinatele de utilaj greu, fabricile de tractoare și de televizoare. Câte un întreprinzător român sau asiatic încearcă să le reinventeze, dar nu pe amplasamentul lor străvechi.

� După revoluție s-a impus sloganul „Nu ne vindem țara”. Efect: întârzieri în domeniul privatizărilor.

� Stabilizarea cursului de schimb la 21 lei/dolar în 1990 a dus la prăbușirea exporturilor și la epuizarea rezervei valuta-re în doar șase luni.

și fibre artificiale de la marginea orașului. După nici zece ani, miile de oameni au făcut locul paraginii, pentru că fabrica a devenit istorie. La Moldosin Vaslui poves-tea s-a repetat, combinatul căzând pradă unor manageri despre care se spune că l-au devalizat.

Prelucrarea cauciucului - pană totală

O altă industrie trecută în neființă este prelucrarea cauciucului. „Înainte de 1990 mineritul era extensiv și avea mare nevoie de benzi transportoare. Acestea se produceau la Tg. Jiu, Botoșani, Pitești. După 1990, odată cu restrângerea mi-

neritului, nu am mai avut nevoie de aceste benzi”, a mai spus Bănățeanu. „Din fericire, adaugă acesta, producția de anvelope rezistă și aceasta este controlată de mari nume mondiale precum Michelin sau Continental”.

S-a stins mândria economieiPe marginea prăpastiei se află petrochimia, cândva

fala industriei românești. Petrom a închis instalația de piroliză (prin care se transformă sau se descompun ter-mic compușii sau substanțele chimice organice) de la Pitești și a vândut-o către Oltchim, care nu are bani să o repornească. La Petromidia, rafinărie ce aparține ka-zahilor de la KazMunayGaz, etilena, materie primă pen-tru PVC, se importă, în timp ce piroliza de la Petrotel a fost afectată de o explozie în momentul construcției și rușii de la Lukoil nu au mai fost interesați să o pună în

� Liberalizarea prețurilor a început în 1990 și s-a încheiat în 1998.

� Investițiile străine în România în perioada 1993-2000 au fost printre cele mai mici în regiune.

� Inflație de 250% în 1993. Cauze: liberalizarea graduală, deprecierea leului, lipsa restructurării în eco-nomie. În 1998, inflația a scăzut la

59,1%, iar în 2005 s-a ajuns la o singură cifră.� Scădere economică în perioada 1997-1999.

Efect: reducerea veniturilor și a nivelului de trai al populației.

� Falimente bancare la finele anilor ’90: Credit Bank, Dacia Felix, Banca Albina, Bancorex, Banca Română de Scont, Bankoop, BID, Ban-ca Turco-Română.

� În 2009 apar primele semne ale crizei eco-nomice și, după ani de creștere, România înregistrează din nou scădere economică.

8 MOMENTE care au favorizat dispariția unor industrii întregi

cris

tian

.mat

ach

e@in

com

emag

azin

e.ro

industrii

Au fost odată:� industria de fire și fibre

sintetice;� industria de fire și fibre

artificiale;� industria de prelucrare a

cauciucului;� industria de construcții

locomotive;� industria de televizoare;� industria metalelor

neferoase;� industria de utilaj greu.

aruncate la fier vechi

funcțiune după preluarea rafinăriei în 1998. „Petrochimia este aproape moar-tă”, conchide Bănățeanu.

A dispărut mecanicul-șef al siderurgiei

Industria siderurgică autohtonă a cunoscut schimbări structurale pro-funde în ultimii ani și, în ciuda crizei economice, rezistă cu toate cele șase combinate (Galați, Hunedoara, Reșița, Oțelul Roșu, Târgoviște și Călărași). A dispărut așa numitul „mecanic-șef”, după cum spune Petru Ianc, fost direc-tor al direcției de Politică Industrială din cadrul Ministerului Economiei. Uzina

Industrii care stau să cadă� industria de îngrășăminte chimice – depinde de prețul gazului de import;� petrochimia – s-a redus, practic, la o singura companie;� combinatele de utilaj greu – o industrie în faliment, cu o singură excepție.

Dispariții celebre� Comtim Timișoara� Sidermet Călan� Ampelum Zlatna� Danubiana București� Combinatul de fire și fibre Brăila� Moldosin Brăila

� Rolast Pitești� Romfosfochim Valea

Călugărească� Doljchim Craiova� Republica București� Tractorul Brașov� Combinatul chimic

Târnăveni� Combinatul de Utilaj Greu

Cluj� Combiantul de Utilaj Greu

Iași� Solventul Timișoara� Verachim Giurgiu

Victoria de la Călan, de exemplu, locul unde a apă-rut prima instalație din lume pentru producerea semicocsului prin fluidizare, furniza lingotiere și accesorii combinatelor de la Hunedoara și Reșița. În anii ’90, societatea, redenumită Sidermet, s-a spart în mai multe bucăți și s-a încercat privati-zarea. Demersul a eșuat pe parcursul a zece ani, timp în care cei mai câștigați din toată afacerea au fost hoții de fier vechi.

Doar la noi neferoasele nu mai sunt tentante

Tot la fier vechi a ajuns și industria de nefe-roase. În 1990, exploatările de cupru din țară be-neficiau în aval de rafinării pentru concentratele de cupru. O primă unitate din lanț se găsea la Zlat-

na, unde metalul era prelucrat și se ajungea la concentrație de peste 90%. Produsul obținut se rafina mai departe la Baia Mare, la Phoenix, unde se obținea un cupru electrolitic cu o pu-ritate de 99,99%. Sistarea mineritului de cupru a însemnat și sfârșitul rafinăriilor. „S-a încer-cat anul acesta vânzarea Cupru Min (opera-torul care are concesionat zăcământul de la Roșia Poieni, n.r.) dar nu s-a reușit. Eu cred ca la o eventuală reluare a privatizării este bine să se vândă la pachet și cu rafinăria de la Baia Mare”, susține Petru Ianc.

Avarii pe piața utilajelor grele

Ani dificili au trăit și combinatele de utilaj greu. La Cluj e deja istorie, iar la Iași, Fortus a intrat în insolvență. O licărire de orgoliu are loc undeva la Craiova, unde utilajul greu mai este ținut în viață de grupul Popeci. Tot la Cra-iova s-a reinventat o industrie moartă, cea de producție de tractoare, prin MAT Craiova, o companie cu acționariat românesc. În schimb, unicul producător de locomotive din țară, Electroputere, a luat recent decizia să renunțe, din rațiuni economice, la fabricarea lor.

S-a ales prafulÎnainte de 1990, industria electronică din

România se lăuda cu realizări în domeniul producției de televizoare sau de calculatoare. Azi, doar un chinez mai ambițios a reamintit românilor de un televizor autohton, lansând pe piața brandul Vortex.

Disparițiile par să nu se oprească aici, pen-tru că orice mișcare nefavorabilă în piață poate rade un sector întreg. În această situație se află producția de îngrășăminte chimice, aflată în mâinile a doar doi proprietari: Ioan Niculae și elvețienii de la Eurofert. Problema fundamen-tală a acestei industrii o reprezintă prețurile gazelor și orice creștere pune presiune enor-mă pe costuri, întrucât gazele reprezintă ma-terie primă, nu combustibil.

Th

inks

tock

alex

andr

a.gr

igor

e@in

com

emag

azin

e.ro

22-23

trouble

Austriecii de la fondul de investiţii Immoeast, belgienii de la BelRom, care au finalizat până în prezent cinci parcuri comerciale pe piaţa locală, francezii de la Cora şi Bibiana Stanciulov sunt doar câte-va nume de investitori care au făcut primul pas în „schimbarea la faţă” a fostelor fabrici comuniste.

„Unele fabrici pur şi simplu au dispă-rut, terenurile acestora fiind valorificate, din punct de vedere rezidenţial sau comer-cial, prin construcţia unor mall-uri şi centre comerciale. Altele au relocat facilităţile de producţie în afara oraşelor, tocmai pentru a profita de poziţionarea bună a terenurilor şi a le valorifica, iar în ultima categorie sunt cele care au funcţionat până recent sau încă mai funcţionează. Dar conjunctura econo-mică actuală nu mai este atât de favorabilă, aşa că se aşteaptă momentul potrivit pen-tru a reloca activitatea sau a închide fabri-ca”, spune Cristian Răducea, retail consul-tant, în cadrul DTZ Echinox.

Investitorii şi planurile lorUn investitor care a „scris” soarta unei

foste fabrici comuniste este Immoeast. Grupul din Austria a cumpărat terenul de 6,1 hectare al fostei fabrici de scule şi unelte IUS din Braşov, unde este planificată dez-voltarea unui proiect amplu, care să cu-prindă un mall, un hotel, spaţii de birouri şi locuinţe, în urma unei investiţii estimate la 240 de milioane de euro, dar planurile au fost oprite de criză.

Şi belgienii de la BelRom s-au îndrep-tat către o fostă fabrică, pe care vor să o transforme în centru comercial. BelRom a plătit în 2007 aproape 60 de milioane de euro pentru terenul fabricii Helitube, din Şos. Colentina, unde se făceau ţevi sudate, cu intenţia de a-l transforma într-un mall cu o suprafaţă închiriabilă de 55.000 metri pătraţi. Alocaseră suma de 100 milioane de euro şi, deşi planurile păreau foarte serioa-se, centrul comercial încă nu a fost finali-zat. Lucrările ar trebui să se termine până la sfârşitul acestui an, însă o nouă amânare

capitaliştii cuceresc ruinele comunismului

Situaţia fabricilor a fost tratată în mod diferit, în ţările unde a existat regimul comunist. Dacă vecinii din Bulgaria, Ungaria şi Polonia au păstrat o parte din aceste instituţii, în România unitățile care şi-au trăit perioada de glorie înainte de Revoluţie au avut destinaţii din cele mai diverse în ultimii 22 de ani. Mai mult de 1,1 miliarde de euro, conform calculelor Income Magazine, au investit străinii în fostele fabrici comuniste, iar suma nu se opreşte aici, potenţialul logistic al acestora fiind remarcat de dezvoltatori.

MIZA: TERENURILEProximitatea zonelor intens locuite şi infra-structura existentă sunt câteva dintre principa-lele avantaje ale unui teren care aparţine unei foste fabrici comuniste. La polul opus, costurile mari cu demolarea clă-dirilor existente, nece-sitatea schimbării PUZ-ului şi, în foarte multe cazuri, situaţia juridică neclară sunt dezavanta-jele enumerate de Cris-tian Răducea care pot descuraja un investitor. Valoarea medie a unui teren pe care a existat o uzină comunistă este influenţată de foarte mulţi factori, pornind de la situaţia juridică şi până la cheltuielile cu demolarea.Cristian Răducea spune că un teren în Bucureşti, în zona semicentrală, întins pe o suprafaţă de două-trei hectare, poate fi vândut cu 600-800 de euro pe metru pătrat. La marginea oraşului, în funcţie de acces şi poziţionare, se pot obţine 200-300 de euro pentru metru pătrat. În oraşele mari din ţară, preţurile pot varia între 200 şi 300 de euro pentru metrul pătrat, pentru terenuri-le centrale, şi între 100 şi 150 de euro, pentru fiecare metru pătrat, în cazul terenurilor situate la marginea oraşelor. „Pentru dezvoltarea şi regenerarea urbană, un centru comercial, un ansamblu rezidenţial sau o zonă de birouri sunt mult mai potrivite decât o fabrică veche şi prăfuită”, susţine Cristi-an Răducea.

nu ar surprinde pe nimeni, în con-diţiile în care mulţi dezvoltatori au dificultăţi în a respecta termenele de predare convenite la începutul proiectului.

Francezii de la Cora au aplicat aceeaşi strategie – în 2010, au prins o oportunitate uriaşă, de a achizi-ţiona, în urma unei executări silite, fabrica de pe platforma de 3,9 hec-tare a Hidromecanica din Braşov, pentru 12,6 milioane de euro. Până când hipermarketul Cora din Bra-şov va fi construit, la Hidromecani-ca încă se mai fabrică, printre altele, turbosuflante, pompe hidraulice sau piese de schimb pentru tractor.

Direcția cu multe zerouri

Şi alţi investitori sunt interesaţi de potenţialul pe care îl au fabricile în care înainte de 1989 se construia economia României. „Caută în spe-cial pe segmentul de retail terenuri poziţionate în imediata apropiere a

aglomeraţiilor urbane, cu acces din bulevarde importante şi care au situaţii juridice clare”, expli-că Cristian Răducea. Acesta mai precizează că preţul este un factor decisiv în concluzionarea negocierilor şi că proprietarii au înţeles că nu mai pot aştepta un alt boom imobiliar pentru a face averi din vânzare.

Privind retrospectiv, va-loarea investiţiilor imobiliare în 2007, anul precedent crizei, se ridica la aproximativ două miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat de DTZ Echinox. Aceeaşi companie de consultan-ţă imobiliară arată că anul trecut volumul tranzacţiilor cu active imobiliare a atins 348 milioane de euro, scăderea fiind uriaşă. Reprezentanţii DTZ Echinox an-ticipează, pentru anul acesta, o creştere moderată a volumului tranzacţiilor, care ar putea ajun-ge, într-un scenariu optimist, la cel mult 450 milioane de euro.

Th

inks

tock

La Topoloveni, regenerarea urbană de care vorbeşte reprezentantul DTZ Echinox a fost făcută nu prin construcţia unui ansamblu rezidenţial, ori comercial, ci prin renovarea şi modernizarea fabricii de magiun. Bibiana Stan-ciulov, acţionarul unic al Sonimpex, compania care deţine brandul Magiun de Topoloveni, a cumpărat, în 2001, cu echivalentul a 60.000 de euro, fabrica de la Topoloveni. Acolo se făceau gemuri, marmelade, dulceţuri, dar şi băuturi alcoolice. Bibiana Stanciulov a reuşit să creas-că reputaţia magiunului produs aici, numărân-du-se acum printre furnizorii Casei Regale, şi având singurul produs tradiţional românesc protejat la nivel european. În Uniunea Europea-nă există doar 500 de produse care se pot lăuda cu această distincţie.

Calitatea superioară se traduce şi prin-tr-un preţ pe măsură. Conform magazinului online pe care firma Bibianei Stanciulov l-a deschis de curând, un borcan de dulceaţă de topinambur costă 23 de lei, iar unul de cireşe negre costă 21 de lei. Ceva mai scump, respec-tiv 30 de lei, este borcanul cu dulceaţă de pru-ne cu migdale dulci Topoloveana. „E ca şi cum ai o tipsie pe care înşiri mai multe gablonzuri şi un singur inel de aur. Pe gablonzuri vei da un leu, dar pe inel un euro”, justifică Bibiana Stanciulov costul mare al produsului.

Gustul dulce al succesului Preţul mare este justificat şi de procesul

de fabricaţie, practic de manufactură. „Lucrăm foarte îngrijit, sunt produse de manufactură, de lux. Lucrăm chiar mai bine ca acasă, pentru că acasă nimeni nu poate controla temperatura flăcării. Noi, în timp ce facem o tonă de produs, alţii fac, poate, 10, 100, 1.000”, precizează antre-prenoarea. Reţeta este respectată cu sfinţenie, din 1914, şi nu include decât un singur ingredi-ent, prunele, în cazul magiunului, sau cel mult două ingrediente, în cazul dulceţurilor din gama Topoloveana: fructul folosit şi sucul proaspăt de măr.

Linia Topoloveana a fost gândită ca o solu-ţie la o problemă de factură tehnică. Angajaţii fabricii din Topoloveni lucrau doar două luni pe an, mai exact în perioada în care făceau magiu-nul. Celor 25 de angajaţi care reprezintă nucleul afacerii li se adaugă până la 250 de zileri, când vine sezonul magiunului, adică vara.

Chiar dacă Bibiana Stanciulov este un exemplu de antreprenor care a revitalizat o fos-tă fabrică, păstrând producţia, trendul general este cel de relocare a activităţii de producţie în afara oraşelor. Sunt căutate în special platfor-mele industriale, pentru activităţile încă perfor-mante. În caz contrar, producţia fabricilor care nu mai fac faţă rigorilor pieţei, va fi oprită, aşa cum punctează oficialul DTZ Echinox.

DIN FABRICĂ, LA MALL� Cele mai multe terenuri care au aparţi-

nut unor fabrici comuniste s-au trans-format sau urmează să devină centre comerciale, pentru că dezvoltatorii imo-biliari au speculat potenţialul strategic al acestora. Fabricile erau construite în apropierea cartierelor rezidenţiale, lângă mijloacele de transport în comun şi aveau trase deja reţelele de utilităţi.

� AFI Europe, proprietarul AFI Cotroceni Mall, a cumpărat în 2007 terenul fostei fabrici Laromet, pe care a plătit 77,5 milioane de euro. La sfârşitul lui 2010, AFI Europe a vândut 30.000 de metri pătraţi retailerului de materiale de con-strucţii Dedeman, primind în schimb 16 milioane de euro.

� Austriecii de la Real 4 You au plătit 60 de milioane de euro pentru cele 7 hec-tare ale fostei fabrici Electroaparataj, unde vor să construiască un mall.

� Companiile CD Capital Partners şi Benevo Capital Corporation anunţau, la sfârşitul lunii noiembrie 2010, că vor construi mall-ul Victoria City Center, pe suprafaţa de 5 hectare a fostei fabrici de textile Dacia, din Bucureştii Noi.

� 110 milioane de euro este suma pe care vrea să o investească dezvoltatorul Centerra Capital Partners în centrul comercial care va fi ridicat pe terenul fostei platforme Tractorul.

� Pe terenul fostei uzine Vulcan, din Bucureşti, unde se făceau înainte echi-pamente industriale, va fi construit un centru comercial, Benevo Retail Park.

� Complexul rezidenţial Rose Garden, dezvoltat de Global Trade Center, a fost ridicat pe terenul fostei fabrici Suveica, iar valoarea proiectului ajunge la 80 de milioane de euro.

� Terenul fabricii de tricotaje Tricoda-va din Drumul Taberei a fost vândut pentru 42 de milioane de euro grupu-lui spaniol Gran Via, iar ulterior către investitorii Pryconsa.

� Immoeast a cumpărat, în 2008, por-tofoliul companiei Longbridge, care cuprinde şi fosta fabrică de autobuze Rocar Bucureşti, pe care a dat 200 de milioane de euro.

� Platforma Timpuri Noi a fost cumpărată de IKEA, pentru 34,6 milioane de euro. Pe spaţiul care se întinde pe mai mult de 5 hectare vor fi construite spaţii comerciale şi birouri.

regenerare cu gem

Tud

or V

inti

loiu

POVESTE DE SUCCES:

24-25

myopinion

24-25

Thi

nkst

ock

goodcompany

lista facilităților este foarte lungăTurcia,investește în

Economia Turciei, țară a cărei aderare la UE se tot amână de mai bine de două decenii, are tot ce-i trebuie pentru a face zona euro să pălească de invidie. Ceea ce nu înseamnă că nu mai este loc și pentru alte investiții străine. Dimpotrivă, mai ales acum, pe fond de criză, când nevoia de investiții a devenit, practic, reciprocă: occidentalii aleargă după oportunitățile oferite de piața turcă, iar Ankara îi întâmpină cu brațele deschise pe oamenii de afaceri de pretutindeni, pentru a-și duce la bun sfârșit proiectele angajate și pentru a-și consolida economia.

simona.haiduc@incomemagazine.ro

În ultimul deceniu, Produsul Intern Brut (PIB) al Turciei a progresat în medie cu 5,4% pe an. Datoria publi-că a coborât sub 40% din PIB, mult

sub cea a majorității statelor europene, iar inflația, mult timp galopantă, a fost ținută sub control. „Creșterea ternă din Europa va antrena noi investiții directe în Turcia, făcând acest stat indispensabil în strate-gia pe termen lung a întreprinderilor eu-ropene”, cred experții cabinetului Roland Berger. Cu o populație de 74 milioane de persoane, din care peste 60% au sub 35 de ani și a căror putere de cumpărare sporește de la an la an, Turcia are nevo-ie de capital în domeniul infrastructurii, al energiei, al industriei auto sau pe seg-mentul serviciilor financiare. O realitate pe care au înțeles-o și de care s-au grăbit să profite inclusiv companiile germane. De menționat, în context, că dintre cele aproximativ 30.000 de firme străine care activează în Turcia, peste 5.000 sunt de origine germană. Numai anul trecut, au fost create 534 de întreprinderi noi cu capital german, ceea ce înseamna un salt anual de 14%.

Ce i-a convins nemți să aleagă Turcia?� Forța de creștere a economiei: de la 231 miliarde de dolari în 2002, PIB-ul Turciei a atins 772 miliarde în 2011, potrivit datelor statistice oficiale (TurkSat).� Conform previziunilor OECD, Turcia va afișa până în 2017 o creștere medie anuală de 6,7%.� În ultimii 9 ani, economia turcă, locul 18 mondial, a atras investiții străine directe estimate la peste 110 miliarde de dolari, clasându-se, astfel, pe poziția a 13-a în to-pul celor mai atractive economii, conform indicelui de încredere calculat de cabine-tul A.T. Kearney. � Un sector privat dinamic și matur, cu exporturi de 135 de miliarde de dolari și un progres de 275% în ultimii nouă ani (TurkSat). � O mână de lucru calificată și concurențială, asigurată, înainte de toate, de 26 de milioane de tineri profesioniști. În plus, săptămâna de lucru este de 52,9 de ore. Salariul minim brut se cifrează la 305 euro pe lună, cel mediu la aproxi-mativ 1.000 de euro. Potrivit legislației,

Searc

h!

www.inco

memag

azine

.ro

Scanează codul și vei găsi lista completă a

țărilor în care merită să investești.

Turcia,

Thin

ksto

ck

Thin

ksto

ck

timpul suplimentar de muncă este plătit cu 50% față de ni­velul normal, dar orele lucrate în plus nu pot depăși 270 pe an. � Turcia constituie un cu­loar și un terminal energetic pentru Europa, viitorul pro­iectului Nabucco depinzând, în mare măsură, de deciziile autorităților de la Ankara. În acest sens, trebuie menționat că Turcia promovează, împre­ună cu Azerbaidjan, propriul său traseu pentru aprovizio­narea Europei cu gaze natu­rale, TANAP, care va juca, se pare, rolul de alimentare a conductei Nabucco.

Multe facilitățiÎn ceea ce privește cli­

matul investițional, el este, potrivit concluziilor diferitelor studii pe această temă, unul liberal și reformist. Că este așa o confirmă, printre altele, faptul că pentru crearea unei întreprinderi este nevoie de numai 6 zile, față de media de peste 12 zile în țările mem­bre OECD. Pot fi înființate societăți cu responsabilitate limitată, anonime sau indi­viduale, unde noțiunea de capital nu există, patrimoniul unității fiind confundat cu cel al șefului acesteia. Pen­tru stimularea investițiilor, autoritățile Turciei au adopat o serie de măsuri menite să facă viața mai ușoară oame­nilor de afaceri din punctul de vedere al fiscalității. Astfel, societățile care continuă să aloce fonduri pentru dezvol­tare și crearea de noi locuri de muncă, sau cele care lucrează pentru export, beneficiază de o reducere a impozitelor; în altă ordine de idei, Turcia con­stituie o uriașă piață internă. Câteva cifre în acest sens:

* 50 milioane de utilizatori de internet în 2011 față de 4 mili­oane în 2002;

* 65 de milioane de abonați la telefonie mobilă în 2011, comparativ cu 23 milioane în 2002;

* numărul utilizatorilor de cărți de credit a crescut de la 16 milioane în 2002 la 51 de milioane anul tre­cut;

* Turcia a fost vizitată în 2011 de 31,5 milioane de turiști străini, față de doar 13 milioane în urmă cu nouă ani.

Sectoarele cu potențial maximÎn primul rând industria chimică, urmată de

energie, construcții, telecomunicații, industria auto și domeniul agro­industrial. În structura economiei Turciei, agricultura contribuie cu peste 10% la PIB și oferă loc de muncă pentru aproape un sfert din populația țării, dar încă suferă de o productivitate redusă, din cauza sistemului său de gestiune. Turcia este al treilea exportator mondial de tutun. Indus­tria manufacturieră, principala ramură de activita­te, reprezintă în jur de 30% din PIB și mobilizează aproape 18% din mână locală de lucru, sectoarele textil și auto fiind cele mai importante segmente. Sectorul terțiar, în plină dezvoltare, constituie cam două treimi din PIB, turismul fiind prezent cu 4%.

� Zonele de dezvoltare teh-nologică, 39 la număr, dintre care 27 sunt operaționale, au fost concepute pentru a susține activitățile de dez-voltare și pentru a atrage investiții în domeniul tehno-logiilor avansate. Din numărul total, 6 dintre aceste zone se află la Ankara, 5 la Istanbul, 3 la Kocaeli. Nu se plătește impozit pe societate și nici cel pe venit până la 31 decembrie 2023. � Zonele industriale organi-zate (263 în 80 de provincii) au fost create pentru a oferi întreprinderilor posibilitatea de a funcționa în condiții opti-me – acestea beneficiază de o infrastructură vastă (trans-port rutier, alimentare cu apă, gaze naturale, electricitate, comunicații, alte servicii) și de structuri sociale optime. � Zonele speciale, considerate ca fiind situate în afara terito-riului vamal, dar în interiorul frontierelor politice ale țării. Aceste zone au menirea de a spori volumul investițiilor destinate exporturilor. Turcia numără 20 de asemenea zone (dintre care 19 operaționale), aflate la proximitatea piețelor din UE și Orientul Mijlociu. Ele se situează în vecinătatea principalelor porturi la Marea Mediterană, Marea Egee și Marea Neagră și permit un acces facil la rutele comerciale internaționale.

3În Turcia există

tipuri de zone speciale de investiții:

CAMPANIE

Vine din „Transilvania fermecătoare”. A străbătut, de-a lungul carierei şi a pregătirii academice, toată Europa. Şi-a obţinut doctoratul în Psihologie la Universitatea Babes-Bolyai, din Cluj. Şi-a continuat studiul în Olanda şi Ungaria. Munca sa a purtat-o prin Viena, Helsinki şi Berlin. A revenit definitiv acasă, la Cluj, pentru că nu poate trăi departe de părinţi. În timpul căutărilor ei, citise un articol legat de o cercetare asupra bolnavilor în fază terminală, care fuseseră întrebați despre cel mai mare regret din viață. Răspunsul lor – că au petrecut prea puțin timp cu cei pe care-i iubiseră. Hedi Hoka a realizat atunci că nu-şi doreşte acest regret. A rămas doar cu nostalgia Amsterdamului…

adriana.margarit@incomemagazine.ro

28-29

Este psiholog. Dar nu unul obişnuit. Hedi Hoka îşi dedică o parte însemnată din timp adu-cerii ştiințelor comportamentale şi descoperirilor neuropsiholo-giei mai aproape de oameni. O misiune obligatorie, dacă ţinem cont de cifre: în țara noastră, 20 la sută din populație dispune de cunoştințe ştiințifice elementa-re. În contextul european, stăm şi mai rău. Conform studiu-lui STISOC, din 2010, deficitul ştiințific al publicului român era unul dintre cele mai mari din Europa: locul 24 din 29. Aceasta ar fi una dintre motivaţiile tine-rei Hedi atunci când se implică în activități de public speaking, seminarii, trainiguri şi tabere. Şi pentru care publică frecvent articole pentru popularizarea ştiinței. „Ştiința”, spune autoa-rea lor, „nu s-a străduit să îşi construiască un limbaj seduc-tiv pentru a convinge valoarea de adevăr, care este dată de cercetare prin modalități logi-ce, raționale sau empirice. Iar pseudoştiințele sau paraştiințele au depăşit-o. Nu mă înțelegeţi greşit: nu am nimic împotriva oamenilor de succes fără pregă-tire ştiințifică, care fac prezentări publice sau promovează dez-voltarea personală. Felul în care îşi expun strategia pe care au abordat-o în a obține succesul personal mi se pare foarte folo-sitor. Doar că adesea trec de ho-tarul experienței personale şi au tendința de a generaliza succesul prin teorii şi cunoştințe care nu sunt validate ştiințific”. Altfel spus, succesul lor este validat de cei care îl ascultă! Hedi Hoka

CAMPANIE

este dintre cei care cred în teoria succesului validat ştiințific şi nu în cel expus prin convingerea publicului.

Performanţa se învaţă. OriundeDoctor în psihologie, coach, trainer, public speaker şi autor.

De ce ai alege România pentru a profesa în domeniul dezvoltă-rii personale? „Pentru că simt că pot să ridic nivelul, să dau un ton în piață şi să-i conving pe colegii mei de breaslă să acor-de, la rândul lor, importanță validării ştiințifice. Vorbim de o creştere în domeniul coachingului: avem din ce în ce mai mulți coach-i acreditați, şcoli de coaching chiar şi asociații profesiona-le. Bineînțeles că profesia aceasta are o vârsta tânără. La nivel mondial, ea s-a dezvoltat datorită lui Timothy Gallwey, care a transpus pentru prima data elemente din coaching-ul sportiv în mediul de afaceri. În fond, coaching-ul este o tehnică de accele-rare a performanței. Acelaşi rezultat putem să-l obținem şi prin alte metode: consultanță, training, consiliere sau psihoterapie. Diferenţa constă în timpul investit pentru a ne atinge obiective-le”, explică Hedi.

Când s-a întors acasă, în urmă cu câţiva ani, plină de entu-ziasm, Hedi Hoka a revenit cu tot cu pasiunea sa pentru neuro-psihologie (ştiința care studiază felul în care funcționează creie-rul în raport cu comportamentul sau alte procese psihologice, n.red.). Avea bagaje întregi de cunoştințe în acest domeniu. Dar nu putea face mare lucru cu ele, la Cluj. Oferta universitară nu a atras-o, financiar, iar infrastructura deficitară la acea vreme a laboratoarelor locale era la fel de neatractivă. Departamentele de Resurse Umane nu au încântat-o nici acestea, cu toate că vână-torii de capete „dădeau un preț bun”, după cum îşi aminteşte. Să se apuce din nou de consultanță sau training, nici nu vro-ia să audă. Şi atunci i-a venit o idee: să transpună cunoştințele de neuropsihologie în business şi să-şi dezvolte astfel un pro-gram de coaching bazat pe descoperirile neuropsihologiei şi pe coaching-ul bazat pe dovezi. Astăzi, Hedi Hoka se adresează oa-menilor de afaceri de pretutindeni, investitorilor, antreprenorilor sau managerilor, dar şi acelora care îşi doresc o experiență de coaching.

Cum aştepţi viitorul„Leadership-ul”, unul dintre conceptele de bază din activita-

tea lui Hedi Hoka, „înseamnă să convingi oamenii să te urmeze pentru a îndeplini obiectivele în care crezi”. „Chiar şi oamenii talentați, dacă nu-şi exersează această aptitudine, ea se stinge”. „Leadership-ul”, mai aflăm, „nu este specific doar afacerii sau

„Izvorul sănătăţii şi fericirii este în minte”

Hedi Hoka:

job-ului nostru. Avem de-a face cu un fenomen care ni se întâmplă în viața de zi cu zi. Fiecare încercăm să influențăm pe cineva. Că sunt copiii noştri, persoana iubită, colegul, şeful, tipa de la finanţe, polițistul care vrea să ne amendeze. Pe scurt, toţi aceia pe care vrem să-i influențăm, pentru ca noi să ne urmăm obiectivele. Vrem să avem martori la succesul nostru sau, după caz, să împărtăşim gustul amar şi îmbâcsit al eşecului. În dorința de a reuşi, încercăm să aflăm, de fapt, cine suntem cu adevărat. Fenome-nul cărţilor de dezvoltare personală dovedeşte că suntem disperați să ne înțelegem pe noi înşine şi mediul în care trăim, să găsim răspunsuri la «cum să?�”

Dar întrebarea fundamentală în activitatea lui Hedi este „care e cel mai bun mijloc de a-i determina pe oameni să abordeze curajos viitorul incert, ambiguu, necunoscut?”. Nu există nici un mijloc măsurabil, palpa-bil, desigur. „Putem doar să-i ajutăm să-şi imagineze acel viitor necunos-cut şi să-i facem să-şi dorească să-l transforme într-unul luminos. Întot-deauna funcționează, deoarece cre-ierul nu face diferenţa între realitate şi imaginaţie. Altfel spus, lumea aşa cum o percepem, ia naştere în capul nostru. Creierul uman este egoist. El este preocupat în primul rând de sine, iar senzaţiile sunt, în mare măsură, produse chiar de el. Dacă ne place ce vedem cu ochii minţii în acel viitor pe care ni-l imaginăm, tot corpul nostru răspunde pozitiv şi fiecărui semnal exterior îi revin mii de semnale din interior. Cu cât ne amplificăm aceas-tă plăcere de a ne vedea în viitorul pe care ni l-am imaginat, cu atât mai mult se dă startul în evoluţia umană. Emoţiile pozitive au un scop măreţ în

HEDI HOKAVârsta: 36 aniProfesia: psiholog

Nu este ușor să convingi oamenii că au nevoie de coaching. Poţi face o expunere a beneficiilor pe care coaching-ul îl are. Atât. Am avut situații când mi-au fost trimişi oameni la coaching. Asta se întâmplă în corporații, când uneori managerii sunt trimiși la coach. În asemenea situaţii, nu obținem rezultate. Când ucenicul este pregătit, apare maestrul.

Domiciliu: Cluj-NapocaS-a întors din: Olanda

Ocupaţia actuală: Coach, Lector Doctor Asociat la Facultatea de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai, Preşedinte Executiv al Fudaţiei Bethania

30-31

evoluţie. Acestea ne lărgesc resursele inte-lectuale, fizice şi sociale, construind rezerve la care putem recurge atunci când apare o ameninţare sau o oportunitate. Când sun-tem bine dispuşi, oamenii ne plac mai mult şi este mai probabil ca prieteniile, dragos-tea, alianţele, atât de importante în afaceri, să se consolideze. Şi ia naşterea acţiunea. Să ţii deoparte nefericirea, trebuie să acţio-nezi”, îndeamnă Hedi.

Prima lecţie a îmbunătăţirii individuale

Psihologul nostru aminteşte că viața nu este o repetiție generală, să poți spune „lasă că în viața viitoare îmi va fi mai bine sau voi fi mai fericit. Avem nevoie să facem un pas în spate şi să ne acordăm atenție pentru a conştientiza ce merge şi ce nu merge în noi. Să descoperim energia şi resursele prin care să ne găsim propriul drum spre fericire, iar când ajungi acasă şi pui capul pe pernă, să poți zice «da, e bine, sunt fericit»”. Dar nu este totul numai teorie. Aici intervin menta-litatea, educaţia, atitudinea în faţa vieţii de care dispune fiecare. În România, nu e uşor. „Sunt mulţi care cred că le ştiu pe toate”. O realitate care plasează ţara noastră în coada clasamentului în ceea ce priveşte învățarea pe tot parcursul vieții, conform studiului European Lifelong Learning Indicators (ELLI). Acest for îşi construieşte analiza pe cele patru dimensiuni ale învățării, după cum au fost ele definite de UNESCO, mai aflăm de la Hedi Hoka: „învațarea pentru a dobândi cunoaştere”, „învățarea de a nego-cia şi opera cu cunoştințele”, „învățarea de a conviețui” şi cea de „a-ți construi viața”.

Specialista noastră ne mai propune o temă de meditaţie când o întreb dacă felul în care investim în instruirea noas-tră, după o educație formală, are legătură cu performanța economică a unei țări. „Ei bine, se pare că da. Pe lângă factorii geogra-fici şi istorici, productivitatea economică a unei țări este motor al educației, însă şi re-zultat al ei, după cum indică tot respectivul studiu”, mai arată ea.

Succesul siliconat şi nevroza reuşitei

Profesia şi misiunea lui Hedi Hoka sunt despre a-i face pe oameni mai buni. În sensul profesional şi personal, deopotri-vă. Demersul său include, aşa cum arătam,

CAMPANIEpozitive, ne reaminteşte psihologul nostru. „Greşeala vine atunci când punem semnul egalităţii între noi şi succes. Astfel ne definim valoa-rea în funcţie de performanţe. Dar noi suntem valoroşi pentru sim-plul fapt că suntem oameni. Nu avem nevoie de nimeni şi de nimic să ne dovedească această valoare. Ea este, pur şi simplu. Când nu avem succes, punem semnul ega-lităţii între noi şi eşec. Pentru că obsesia obiectivelor este o teamă faţă de eşec. Dar de ce ţi-e frică, nu scapi! Cel mai bine este să nu fugim de frică. Dacă nu am învă-ţat să gestionăm emoţiile şi eve-nimentele negative, dezechilibrul psihosomatic este inevitabil. În momentul declanşării cortizonu-lui (hormonul stresului), armonia neurotransmițătorilor se schimbă, se strică. Interesant este că sunt suficiente doar 14 zile să stăm într-o stare negativă pentru ca efectele asupra sănătăţii să se vadă: încep durerile cervicale, de spate, insu-ficienţa hipofizei, dereglările în procesul metabolic. Curând apare creşterea în greutate, iar starea interioară este degradată”, explică Hedi.

Unde este adevărata reuşită

„Cele mai puternice credin-ţe ale noastre sunt forţele noas-tre creatoare. Dacă renunţăm la siguranța exterioară în favoarea celei interioare, potențialul este infinit. Potențialul se manifestă atunci când învăţăm să ne stăpâ-nim jocul din interior. Avem un EU pe care ni l-am format de-a lungul timpului, care este plin de aştep-tări, obligații, cogniții iraționale, evaluări. Este o iluzie. Al doilea EU, cu care ne naştem şi trăim cu până în jurul vârstei de 3 ani, este cel real, după care e redus la tăcere. Când avem marea întâlnire cu SINELE, descoperim din nou. Şi acesta este un moment în care ne descoperim potențialul pentru că acest EU este conştient, este iu-bitor, înțelegător, spontan, sincer, mulțumit, recunoscător, rațional. Lucrurile în sine nu se schimbă, ci felul în care ne raportăm la ele fac lucrurile să se schimbe. Neuropsi-hologia ne poate ajuta să elucidăm ce este nevoie să facem astfel încât

prezentări publice, seminarii, tabere ce se adresează publicului, printr-o informație fundamentată ştiinţific, dar într-un limbaj cât mai accesibil. Hedi precizează, însă, că nu caută să-i convingă pe ceilalţi să aleagă ce le spune. Ea doar expune informația. „Tu alegi dacă ți se potriveşte!” este premisa efortului său. „Dezvolta-rea personală, în forma pe care o vedem astăzi, mai are multe de cizelat”, aflăm de la ea. „Nu orice experienţă personală care te-a dus la succes înseamnă că poate fi generalizată. Şi nu îmi este teamă să critic anumite con-cepte”. De aceea „SUCCESUL SILICONAT” este unul pe care l-a inventat chiar ea, pentru a descrie acel tip de succes obţinut de o persoană, gata să-l plătească cu preţul sănătăţii. În aparenţă, ne explică autoarea, acest succes este la fel de frumos, de ispititor şi fascinant pre-

cum cel real. „La fel ca sânii siliconaţi sau ca alte părţi ale corpului pe care le upgradăm. Nu e nimic rău în asta. Doar că genele nu pot fi păcălite! Dacă, de exem-plu, o femeie şi-a ajustat corpul, apelând la operaţii es-tetice, fetiţa ei nu va moşteni aceste trăsături.” Cum se ajunge la succesul siliconat, la această capcană şi ce stă în spatele lui?

Ei bine, prin ceea ce tot Hedi a numit „NEVROZA REUŞITEI”. „Gândul predominant este «Trebuie să re-uşesc, trebuie să am performanţă, altfel sunt un nimic, sunt un vierme. Dacă sunt de success, câştig recunoşti-inţa oamenilor, atenţie, bunuri etc. Pun semnul egalita-tăţiii între mine şi success»”. Nu pare o problemă, doar ca viaţa nu e compusă doar din succese şi evenimente

Devii autentic atunci când ești conștient de tine, de ceea ce gândești, simți și de felul în care te comporți

1. Dezvoltare personală, life coaching, eveni­mente BrainSpa, workshop Tiger Leader, dezvoltarea spiritului de antreprenoriat, metode de stimulare a creativităţii. Putem şi fără ele, am spune noi, românii…Nu cred că am putea fără ele. Este în structura umană să ne lăsăm ghidați. Înainte de filosofi erau șamanii, preoții sau astrologia. Apoi, după teoria jocurilor, a apărut consultanța, training ul și acum coaching-ul. După psiha - na liză, a urmat psihologia, iar acum neuropsi-hologia. Deci, iată că dintotdeauna am avut nevoie de ghidaj în dezvoltarea personală.2. Multă formă, mai puţin conţinut. Ca jur­nalist, am întâlnit mulţi profesionişti, în varii domenii, care nu conving prin nimic profund, autentic. Un vid absolut în spatele unei poze frumoase, a unei bune relaţionări…Nu tot ce strălucește este aur! Dar important este să avem capacitatea de a distinge ceea ce putem învăța. Învățarea este un proces de triere. Ne punem niște filtre prin care operăm cu informația primită. Dacă informația este în beneficiul nostru, o vom lăsa să pătrundă, dacă nu, o respingem. Situațiile în care cre-dem că nu am învățat nimic sunt foarte bene-fice, deoarece ne confirmă calitatea infor-mațiilor pe care le avem. Este imposibil ca toţi acești oameni despre care spuneai să fie extraordinari. Altminteri, dacă nu ar fi atleții mai puțin pregătiți, nu ar exista un Usain Bolt, nu-i așa?3. Spuneai în expunerea ta că primul lucru pe care trebuie să­l facem este să punem mâna şi să ne creştem neuroni noi. Pe scurt?Cel mai simplu mod de a începe acest proces este mișcarea, sportul. Acesta este cel mai la îndemână și îndeplinește toate condiţiile pentru a declanșa factorii de creștere a acestor neuroni. Al doilea lucru: să facem și să ne implicăm în activităţi noi. Să acceptăm provocări, chiar dacă ni se par dificile sau nu ne plac. Trebuie să tragem de noi, să ieșim din zona de confort. Varietatea ar fi o altă sugestie. Să mâncăm cât mai variat, să ne implicăm în activităţi variate, în general. 4. Poate cineva se întreabă dacă e valabil şi pentru varietatea sexuală… Aici nu știu, zău, ce să zic și cred că mă aflu într-o dificultate. Studiile efectuate asupra feri cirii ne arată că relaţiile de lungă durată au un aport semnificativ la starea de fericire, iar oamenii căsătoriţi par să fie mai fericiţi decât cei necăsătoriţi. Chiar și speranţa de viaţă crește în rândul oamenilor căsătoriţi: 7 ani în cazul bărbaţilor și 4 ani în cazul femeilor. 5. Ce îi face pe oameni fericiţi? Există deja o știință a fericirii: 50% este determinată de factorii genetici, 40% de acțiunile conștiente pe care le facem și 10% de circumstanţele vieții.6. Eşti director executiv al Fundației Bethania, un proiect social de responsabilitate individuală, care vizează educația copiilor (www.bethania.ro). Ca părinte, nu pot rata o întrebare: cum formăm un copil frumos? Cum alegem astăzi pentru el dintr­o imensă ofertă?

Educația copiilor rămâne un subiect foarte aproape de inima mea. Cred că peste

o sută de ani nu va mai conta câte seminarii am ținut, câte cărți am scris sau câți bani am câștigat. Cred

că lumea va fi mai bună doar pentru că am fost importantă în viața unui copil. Aceasta este convingerea care m-a determinat să plec la drum atunci când am investit în această fundație. Este un proiect educaţional care are două componente: una pentru copiii de grădiniţă și una pentru cei cu nevoi speciale. Am făcut un mic studiu printre acești copii, în care i-am întrebat ce își doresc cel mai mult. Pe locul 1, în topul dorinţelor lor, a fost „să mă plimb cu trenul” iar pe locul 2 „să vină tati acasă mai repede”. Fără cuvinte, nu-i așa? Ei bine, sfatul meu pentru părinți este următorul: să înceteze să-și trateze copiii ca pe o sarcină și să aibă încredere în naturalețea copilăriei.7. Unde vezi societatea noastră în viitor?Văd o societate care știe să-și cultive optimismul și încrederea în reușită. Una cu un ritm de viață sănătos, care vede partea bună a lucrurilor. O societate care nu dă vina pe mediul extern și găsește resurse interne pentru a avea grijă de profesorii și de copiii ei. O societate care preţuiește liniștea, democraţia și sănătatea. Care are un scop comun pentru care muncește cu drag. Oamenii pe care îi văd eu au încredere în viitor, au răbdare, perseverează, dar preţuiesc prezentul.8. Ce le­ar comunica un profesionist în coaching politicienilor români? Piesa „Cântăreaţa cheală a lui Ionesco” înfățișează perfect degenerarea rasei umane și a relațiilor dintre oameni. Este, aparent, fără fir epic și sens, dar deţine conotații profunde. Așa mi se pare scena politică de astăzi. Acum să fim înțeleși: jocurile de interese și politica au mers întotdeauna pe același drum. Un politician va avea întotdeauna un interes sau va apăra interesele unui grup. La fel se întâmplă și în afaceri. Și nu văd o problemă în asta. Doar că interesul oamenilor politici este să fure, indiferent de partidul politic din care provin. Și asta e trist. Dacă aș avea o baghetă magică, i-aș aduna pe toți la un loc și le-aș ține un curs despre noțiunea de interes și jocul de interese. Le-aș da salarii mai mari, să nu mai fure, și le-aș face coaching pe comportamentul de diplomație. Aș mai angaja o școală de limbi străine care să-i înveţe cursiv măcar limba engleză. Le-aș mai spune că țara noastră are nevoie de un scop comun, de o viziune care să scoată din noi toți spiritul moral, patriotismul și bunăstarea.9. De ce ai ales România? De ce Cluj şi nu Bucureşti?Pentru că România este casa mea. Cât despre Cluj, cred că orașele ne aleg pe noi. Călătoresc des în București, dar nu m-am gândit la o relocare. În curând voi lansa o carte și voi merge într-un tur prin toată țara. Va fi o experienţă minunată. Nu în ultimul rând, pentru că la Cluj sunt părinţii mei, pe care-i iubesc foarte mult și cărora le sunt recunoscătoare. Acum simt că au nevoie să le fiu alături și asta este foarte important pentru mine.10. Ce altă ţară te­ar tenta şi de ce?Olanda. M-aș întoarce la Amsterdam. Îţi dai seama de ce! Glumesc. Mi-a plăcut enorm acolo: oamenii, felul oamenilor de a fi, companiile. În Olanda am descoperit ce este caritatea. Mi-am pastrat multe relații acolo și mă întorc de fiecare dată cu drag.

CHESTIONARUL INCOME

Scanează codul și vei găsi și alte povești ale celor care au

ales România.

să nu ajungem să fim deprimaţi. O serie de comportamente pot fi puse în practică, iar activitatea de preveni-re este eficientă. De ce anume are ne-voie creierul nostru pentru a ne duce acţiunile la bun sfârşit, să rămânem oameni cotaţi a fi de succes, dar să avem, în acelaşi timp, grijă şi de sănă-tatea noastră?

Fiecare dintre noi dispunem de un proces care se numeşte neuroge-neză adultă, adica putem avea anumi-te comportamente care contribuie la naşterea neuronilor noi. Cu cât avem mai mulţi neuroni noi, cu atât suntem mai capabili să ne controlăm proce-sele emoţionale. Chiar şi atunci când trebuie să ne depăşim fricile, spaime-le, teama de eşec. Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne creştem neuroni noi. Atenţie, însă, apariţia acestor neuroni nu înseam-nă şi supraviețuirea lor. Să vă dau un exemplu: să zicem că ne apucăm de sport azi. Am interacţionat cu stimu-lul, iar neuronii noi încep să crească. Ei nu pot exista independenţi. Rolul lor este să se conecteze la neuronii maturi şi să creeze o reţea neuronală valabilă pentru comportamentul nou. Asta se întâmplă la 10 zile de la apari-ţia lor. În toată această perioadă, noi trebuie să interacţionăm cu sportul, astfel încât să-i stimulăm şi să nu-i pierdem. Acest suport neuronal ne face să fim mai adaptaţi la mediile stresante, mai mulţumiţi şi mai să-nătoşi. Dar abia după trei luni putem vorbi despre consolidarea unui com-portament. Dacă întrerupem acest proces, prin faptul că nu mai mergem la sport, nu am făcut nimic. Neuronii noi nu vor supravieţui.“

Ce ne propune spre învăţare, în scurta lecţie, Dr. Psiholog Hedi Hoka? „Că izvorul sănătăţii şi fericirii este în mintea fiecăruia.”

32-33

advan ge

urtayo

Thi

nkst

ock

advan ge

urtayo

creditauto:

CREDITAVANTAJE

Costurile unui credit auto sunt comparabile cu ale leasingului. Pentru cele contractate în euro, DAE este cuprins între 11,2% la BRD și 19,8% la Piraeus Bank, iar pentru împrumuturile în monedă națională, între 8,23% la CEC Bank și 16,22% la Piraeus Bank.

Există unele instituții care, pe timpul campaniilor promoționale, oferă gratuit asigurarea. Clienții au posibilitatea să ramburseze anticipat împrumutul oricând pe parcursul contrac-

tului: comisionul este de 1% pentru creditele cu dobânda fixă, dacă rambursarea are loc înainte de ultimul an de contract și de 0,5% în ultimul an de contract. Nu se aplică un comision de ram-bursare anticipată pentru creditele cu dobânda variabilă.

Avansul poate depăși 50%.

Sunt bănci care nu percep comisioane. CEC Bank și Banca Transilvania au 0% comisionul de administrare și de acordare la creditele auto în lei. Pentru finanțările în euro, Porsche Bank nu percepe niciunul dintre aceste comisioane, iar BRD și ProCredit Bank au 0% comisionul de acordare.

Există, de asemenea, și instituții, precum BRD, UniCredit Țiriac Bank sau Cetelem, care nu solicită un avans la creditele în moneda națională. Pentru finanțările în euro, primelor două bănci enumerate anterior li se adaugă CR Firenze.

Birocrația este mai mică, iar refinanțarea mult mai simplă decât pentru o finanțare prin leasing.

Pe toată durata contractului de credit ești proprietarul autoturismului.

DEZAVANTAJE Fiind asimilate creditelor de consum, conform Regulamentului BNR 24/2011, perioada ma-

ximă pentru contractare se reduce la 5 ani.

Este purtător de risc valutar, dacă se optează pentru un credit în euro.

Este purtător a nu mai puțin de 4 comisioane: de administrare, calculat la sold; de analiză (sunt bănci, precum ProCredit și ATE Bank, unde poate depăși 200 de euro); de acordare; și comisionul unic pentru servicii prestate la cererea clienților (la Alpha Bank poate ajunge la 150 de euro).

Riscul uzurii morale a bunului și/sau degradarea în timp sunt suportate de către beneficiar.

Gajul pe mașină și asigurarea Full-CASCO este cesionată în favoarea băncii.

Deja mașina nu mai este un lux, utilitatea sa fiind generalizată, atât în viața personală, cât și în cea profesională. Înainte, însă, de a opta pentru una dintre soluțiile de finanțare prezentate în continuare, trebuie precizat că ambele produse se supun Regulamentului 24/2011 al Băncii Naționale, care limitează perioada de rambursare a împrumuturilor destinate consumului la cinci ani.

ada.stefan@incomemagazine.ro

credit leasingLEASINGAVANTAJE

Principalul avantaj al leasingului auto este posibilitatea reducerii ratelor lunare prin opțiunea de a plăti o rată reziduală cât mai mare la terminarea contractului.

Pe lângă aceste condiții de finanțare flexibile, mai există și posibilitatea, pentru cei cu venituri mari, ca asigurarea CASCO să fie inclusă în rata de leasing, ceea ce face costul acesteia mai suportabil.

Pentru cei care au venituri suficiente, și rata reziduală poate fi inclusă în rata lunară.

În funcție de rata reziduală, de avans sau de opțiunea de plată a CASCO, dobânda anuală efectivă (DAE) este cuprinsă între 9,5% și 16,5%.

Majoritatea societăților de profil ce aparțin băncilor impun o valoare maximă reziduală de 20%, dar sunt și companii la care nivelul poate urca și la 40%.

PONTUL NOSTRU: Cei care nu au venituri suficiente pentru a reuși să obțină un contract de finanțare prin leasing pe termen de maximum 5 ani pot opta pentru o rată reziduală cât mai mare, iar cuantumul acesteia o pot refinanța printr-un credit de nevoi personale, tot de până la 5 ani.

Avansul minim poate fi și de 15%, în condițiile în care media de pe piață este de 20%.

Companiile oferă servicii de logistică: îndeplinesc formalități vamale, procedura de înmatricula-re, de radiere și asigură toate documentele necesare.

Riscul uzurii morale a autoturismului este suportat de către societatea de leasing.

Dacă un client dorește să își schimbe mașina înainte de încheierea contractului de leasing, există societăți care asigură facilitatea de buy-back. Poate returna mașina și poate încheia un contract de leasing pentru una nouă.

DEZAVANTAJE Conform Regulamentului BNR nr. 24/2011, perioada maximă pentru contractare se reduce la 5 ani.

Leasingul auto este un produs oferit numai în euro.

Avansul minim nu poate depăși 50%.

Este purtător de risc valutar, ca orice finanțare contractată în altă monedă decât cea în care se obțin veniturile.

La un contract de leasing, clientul nu poate rambursa anticipat întreaga finanțare mai devreme de un an, indiferent de caracteristica dobânzii, fixă și variabilă.

Este purtător de comisioane. Cel de analiză este cuprins în general între 1,5-2,5%, iar cel de admi-nistrare, calculat la prețul de achiziție fără TVA, variază între 0,08% la UniCredit Țiriac Leasing și 2,7% la Porsche Leasing.

Deși societățile finanțatoare asigură serviciile de logistică, ele nu sunt gratuite, fiind cuprinse între 50-200 de euro.

Pe toată durata contractului, proprietarul mașinii este firma de leasing. Schimbul de proprietate are loc după ce clientul achită toate ratele și plătește valoarea reziduală.

34-35

eyesuryo

Red Hot Chili Peppers, pe Arena Naţională

Una dintre cele mai de succes trupe din istoria rockului, Red Hot Chili Peppers, a ajuns, în sfârşit, la Bucureşti. Trupa rock, care a vândut mai mult de 70 de milioane de discuri, inclusiv 5 LP-uri premiate de mai multe ori cu discul de platină, şi a câştigat şapte premii Grammy, „inaugurează” Arena Naţională cu casa închisă.

fot

o: E

PA/D

I M

AR

CO

follow us onhttps://twitter.com/#!/Income_Magazine

www.incomemagazine.ro

EL A ALES ROMANIA Marius Leordeanu, a beautiful mindOlimpic la fizica, incepand cu 1994. In urmatorii 4 ani, a lipsit o singura data din competitie. Motivat. Atunci, in 1997, devenea finalist la o alta olim-piada, cea de matematica. La 20 de ani, visand la un doctorat in America, si-a lasat acasa toate distinctiile si a plecat din Maramuresul lui iubit. Vroia mai mult. Departe, a devenit si mai bun. Si a obtinut totul. Pentru ca si-a dorit si pentru ca a meritat.

CE COMISIOANE „TRASNITE” AU MAI INVENTAT BANCILETaxa pentru „repararea IBAN” sau pentru depunerea de moneda Dupa un an si jumatate de la transarea disputelor generate de celebra OUG 50, reprezentantii Protectiei Consumatorilor spun ca reclamatiile cli-entilor cu privire la taxele si comisioanele percepute de banci au scazut, in medie, la o treime. Cu toate acestea, printre zecile de speze administrative, operationale sau functionale publicate pe internet sau afisate in sucursale, bancile tot mai strecoara una-doua taxe ciudate.

BANII EUROPENI, ULTIMA STRIGAREStart-up romanesc cu bani comunitari Fondurile europene nerambursabile alocate firmelor romanesti pentru pe-rioada 2007-2013 isi cauta ultimele proiecte eligibile, intrucat „sacul” cu resurse incepe sa se goleasca. Cei care vor sa infiinteze un start-up mai pot prinde insa un ultim tren, prin accesarea catorva programe de finan-tare europeana. Cum au reusit unii antreprenori sa treaca peste hatisurile legislative si sa-si deschida afaceri proprii cu bani de la UE?

ZECE MOTIVE PENTRU A BEA CAFEAConsumul de cafea a intrat in obiceiul de zi cu zi a milioane de oameni din intreaga lume . Aproximativ 136,5 milioane de saci de cafea s-au con-sumat in 2011, potrivit Organizatiei Internationale a Cafelei. 

TOPUL CELOR MAI BUNE ORASE IN CARE SA TRAIESTIAuckland, din Noua Zeelanda, se afla pe locul 10 in topul celor mai bune orase de locuit, potrivit clasamentului intocmit de Economist Intelligence Unit. Printre criteriile luate in considerare au fost nivelul scazut al crimi-nalitatii, cel al cenzurii, numarul scolilor si al centrelor medicale, dar si mijloacele de transport.

pe print, TV, radio, online și în săli de conferințe!

Există viață după business.d

we

nhuYrbRl

y

we

ChKvpntU

y

sU

CCAxGjot

f

Hz

EgqSfjkm

y

Gx

ChIrmlod

citește,

d

we

nhuYrbRl

y

we

ChKvpntU

y

sU

CCAxGjot

f

Hz

EgqSfjkm

y

Gx

ChIrmlod

Citește,

urmărește la TV

urmărește la TV,

ascultă la radio,

la radio

comentează,

și online

Discută,

Event

Fii pe frecvență!Nu rata emisiunea Income la Europa FM sâmbăta, la ora 9.30, cu Iorgu Ianuși

Descoperă cel mai complet portal de business din România!www.incomemagazine.ro

Setează-ți telecomanda! Nu rata emisiunea Income la Antena 3 sâmbăta, la ora 13.00, cu Sorin Barariu

Găsești joia, revista Income Magazine la toate chioșcurile de presă.

Business Innovator Forum, un proiect amplu dedicat mediului de afaceridin România.

cele mai citite subiecte saptamana aceasta pewww.incomemagazine.ro

Exista viata dupa business. Si te asteapta s-o descoperi...Income te ajuta sa faci primul pas prin recomandari in – poate - cea mai valoroasa investitie: in leisure, activitati socio-culturale si dezvoltare personala.Si ca acest lucru sa nu ramina doar la statutul declarativ, dorim sa iti punem la dispozitie un sistem facil de rezervari de bilete.Incepem cu filmul. Ai la un scan & click distanta premierele saptamanii si cele mai noi & bune filme in reteaua celui mai mare operator de multiplexuri din Romania: CINEMA CITY.

FILME DE TOP CU INCOMEMAGAZINE.RO

1. El a ales Romania. Marius Leordeanu, a beautiful mind

1498

1308

14453. Ce produse provoaca oboseala si somnolenta

2. Se deschide cel mai mare parc acvatic din Romania

cele mai vizionate subiectesaptamana aceasta pewww.facebook.com/IncomeMagazineRomania

like us on https://www.facebook.com/IncomeMagazineRomania si urmareste campaniile si concursurile income

falimentul personal ve

stă

de s

alva

re

Sunt voci care susțin că o lege a falimentului personal este baza capitalismului și dau drept exemplu cea mai flexibilă și avansată economie a lumii, cea a Statelor Unite. Altele consideră că stabilitatea sistemului financiar ar putea fi pusă în pericol de o lege care să permită ștergerea datoriilor debitorului și, drept urmare, băncile ar trebui să administreze supraîndatorarea și intrarea în încetare de plăți a clienților. Oricum, un model de bune practici încă nu există. Dar dintre cele 27 de state membre ale UE, doar una singură face notă discordantă: România.

ada.stefan@incomemagazine.ro

piatră de moară?

SAU

Tempera-turile în Irlanda

rareori au depășit 20°C, însă pentru Guvernul de la Du-

blin vara se anunță a fost de fierbinte. Proiectul legii insolvenței personale a fost pu-

blicat la finalul lunii iunie, iar dezbaterile au aprins spi-ritele societății civile și ale politicienilor. Irlanda este una din-

tre țările cele mai afectate de criză: neperformanța în sistemul bancar a urcat la 10% de la numai 1% în 2008, în timp ce rata șomajul se apropie de 15%.

În esență, legea, cerută de troika UE-BCE-FMI, este destinată sprijinirii debitori-lor supraîndatorați. Prin metode non-judiciare și judiciare, se urmărește atât reducerea

datoriilor până la un nivel administrabil, cât și ștergerea acestora. Sunt vizați în mod special datornicii la bănci, deopotrivă cei care au credite garantate, cum ar fi cele ipotecare

sau imobiliare, și cei care au accesat împrumuturi negarantate și care acum nu le mai pot rambursa în totalitate.

Modelul propus irlandezilor 1) Pentru debitorii cu finanțări negarantate, cum ar fi overdrafturile, cre-

ditele personale, cele auto și cardurile de credit, proiectul introduce două me-canisme de soluționare a datoriei.

Astfel, vor fi lansate „notificări de ștergere a datoriilor” pentru clienții cu împru-muturi negarantate mai mici de 20.000 euro, „fără active și fără venit, care sunt

insolvabili și care nu au nicio perspectivă reală de a-și plăti datoriile în următorii cinci ani”. Criteriile de eligibilitate sunt însă destul de severe. Doar cei cu un

„venit net disponibil” mai mic de 60 euro pe lună, calculat după de-

Mee

ting!

Evenim

entel

e Inc

ome:

inteli

genț

ă, co

mpeten

ță,

mediat

izare

38-39

pocketuryo

ducerea „cheltuielilor rezonabile necesare traiului”, se pot califica pentru aceste scutiri ale datoriei. După ce notificarea a fost emisă, debitorul va fi pus sub supraveghere o perioa-dă de trei ani, timp în care va trebui să anunțe Agenția pentru Insolvență Personală în ceea ce privește orice câștig excepțional mai mare de 500 de euro sau alte modificări ale condițiilor sale materiale. Agenția pentru Insolvență Per-sonală (Personal Insolvency Service) este o structură nouă, după model britanic, a cărei înființare este stipulată tot în acest proiect de lege.La rândul lor, debitorii cu datorii negarantate mai mari de 20.000 euro vor avea posibilitatea de a aplica pentru „regimul de reducere a dato-riei”. Însă această diminuare nu poate fi posibi-lă decât dacă acei creditori care dețin cel puțin 65% din datorie își dau acordul. Dacă această condiție a fost îndeplinită, împrumutatul va trebui să-și plătească datoria în următorii cinci ani, o perioadă care va putea fi extinsă doar cu un an. În acest caz, principalul avantaj pentru debitor este că locuința în care trăiește familia sa este protejată.

2) Proiectul acordă și debitorilor cu datorii garantate de până la 3 milioane de euro posibi-litatea de a intra într-un aranjament de dimi-nuare a datoriilor, dar numai dacă au acceptul creditorilor care dețin cel puțin 65% din datorie. Odată îndeplinită această condiție de bază, de-bitorul va fi supus unor restricții foarte severe pentru următorii șase ani, o perioadă care poa-te fi extinsă la șapte ani, timp în care trebuie să ramburseze datoria redusă.3) În cele din urmă, pentru cei care nu au altă opțiune decât declararea falimentului și vân-zarea proprietăților, proiectul de lege propune reducerea perioadei punitive („faliment nerea-bilitat”) de la 12 ani, perioada prevăzută în forma anterioară a inițiativei, la doar 3 ani.Pe de altă parte, supraîndatorații au drep-tul doar o singură dată în viață să recur-gă la cele trei tipuri de proceduri: de ștergere a datoriilor, de reducere și de intrare în insolvență persona-lă. În viitor, cei din primele două categorii trebuie să-și notifice creditorii dacă intenționează să facă un alt împrumut mai mare de 650 de euro, iar cei din ultima categorie trebuie să anunțe dacă vor să recurgă la unul de peste 1.000 de euro.

Ce susțin criticii sistemului La lansarea în dezbatere publică a proiectului, ministrul irlandez al Justiției, Allan Shatter, s-a arătat convins că noul regim pentru falimentul personal „va institui un proces de insolvență mo-dern, care abordează obligațiile debitorilor și drepturilor creditorilor într-un mod proporțional și echilibrat”. Potrivit lui Shatter, legea „va oferi un stimulent semnificativ instituțiilor financiare pentru crearea și punerea în aplicare a unor acorduri realiste de rezolvare a problemelor generate de datoriile clienților”.La nivelul societății civile sau al politicienilor, lucrurile nu par atât de clare. Unii reclamă faptul că „este inacceptabilă intervenția băncilor în redactarea acestui proiect”. Alții, „că pragul de 65% este prea ridicat și acordă instituțiilor financiare puteri discreționare în cadrul aranjamentelor de redu-cere a datoriei, care pot merge și până la un veto efectiv”. Casele de avocatură au spus, la rândul lor, că proiectul nu dă posibilitatea unor căi de atac, iar consilierii financiari au arătat că nivelul de 60 de euro al venitului net disponibil este exagerat de redus. Totodată, ei au criticat și sintagma „chel-tuieli rezonabile necesare traiului”, arătând că este neclară și pasibilă de a da naștere la interpretări. Oricum, dezbaterile, găzduite în marea lor majoritate de presa irlandeză, una dintre cele mai active din lume, au ajuns deja la un alt nivel. Majoritatea luărilor de poziții nu se mai limitează strict la noul proiect de lege și încearcă, de fapt, să dea un răspuns întrebării: asistăm la o criză morală, ge-nerată de cei care nu mai vor să-și plătească datoriile sau ne confruntăm cu eșecul unui sistem care a permis supraîndatorarea celor care, înainte de criză, aveau locuri de muncă stabile și bine plătite? Analiștii sunt de părere că legea nu va putea fi aplicată mai devreme de finalul anului viitor, es-timând că în primul an de funcționare completă 15.000 de persoane vor apela la procedurile de ștergere a datoriilor sau de reducere a lor, alți 3.000 urmând să ceară direct intrarea în faliment. Pe de altă parte, Guvernul mizează pe faptul că 21.000 de persoane vor face apel la noile proceduri în primele 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Potrivit Standard&Poors, prețurile de pe piața imobiliară vor scădea la 60-65% față de vârful atins în 2007, iar conform Moody’s, băncile, care de altfel au beneficiat de sprijinul financiar al statului în ultimii ani, vor fi capabile, pe termen scurt, să facă față inevitabilelor pierderi.

Avantajele par să anihileze punctele slabeCompanii închise, locuri de muncă pierdute, venituri scăzute și șomaj în creștere. Are și România nevoie de o astfel de lege, în condițiile în care rata neperformanței în sistemul bancar este mult mai mare decât în Irlanda, de 16%, restanțele au crescut de 10 ori în ultimii patru ani, la 23 de miliarde de lei, iar ponderea acestora în creditul total a urcat de peste 7 ori, la 8,9%?„Mi se pare o mare lacună legislativă faptul că România nu are o lege a falimentului personal, menită să determine băncile să-și asume niște riscuri și să fie mai atente cu analiza de acor-dare a creditelor. Lipsa ei perpetuează iresponsabilitatea la nivelul sistemului bancar”, afirmă Matei Păun, Managing Partner la BAC Investment România. „Legea insolvenței personale este un pilon al sistemului capitalist”, adaugă analistul, care recunoaște că, instruit în SUA, se află sub influența sistemului american.„După cum știți, economia Statelor Unite este foarte flexibilă și foarte avansată. Iar această carac-

teristică se datorează și legii falimentului, care funcționează atât la nivel individual, cât și la nivel de corporații”, punctează analistul. Acesta subliniază că există consecințe și pentru

debitor. La fel de neplăcute. „Pierderea unei case nu este ceva ușor. Și consumato-rul are de pierdut. Devine un paria. De exemplu, în SUA, persoana declarată

în faliment nu se mai poate împrumuta 10 ani, ceea ce reprezintă o problemă serioasă într-o economie care se bazează pe credit.

Nimeni nu obligă băncile să dea credite, așa cum nimeni nu este obligat să ia credite.”

Dar este pregătit debitorul român pentru o astfel de lege? Nu cumva o să intervină hazardul moral? Experiența OUG 50 pare să indice că acest lucru este inevitabil.

„Depinde cui i se pune o asemenea între-bare”, răspunde Matei Păun. „Este valabilă

și varianta: «Sunt pregătite băncile pentru o astfel de lege?» Nici consumatorii, nici credi-

torii nu sunt pregătiți, dar impunerea ei îi va sili să-și schimbe comportamentul. Și, până la

urmă, aceasta este menirea legilor”, conchide Managing Partner-ul BAC Investment.

PESTE 200.000

DE „BENEFICIARI”

În patru ani de criză, numărul restanțierilor la creditele de valoare

mare s-a triplat, 210.000 de români înregis-trând întârzieri la achitarea ratei lunare datorate

băncilor, potrivit celor mai recente date ale Centralei Riscului de Credit. Comparativ, în decembrie 2007,

numărul acestora era de numai 65.646. Situația este cu adevărat dramatică, dacă analizăm dinamica ponderii

acestor restanțieri în totalul debitorilor. Evoluția acestui indicator arată că tot mai mulți români, pe fondul scăderii

venitului disponibil și al deprecierii monedei naționale, au ajuns chiar în situația de a nu-și mai putea permite deloc

rambursarea împrumuturilor. Astfel, dacă în decem-brie 2007, proporția era de 1 restanțier la 11 de-

bitori, în mai 2012 raportul a urcat la 1:4.

De altfel, la nivel global, atât Banca Mondială, cât și FMI arată un interes deosebit pentru reforma în domeniul insolvenței personale, supraîndatorarea și reducerea posibilității de a rambursare a creditelor ipotecare fiind una dintre consecințele cele mai dureroase ale cri-zei financiare. Grupul de lucru înființat în acest scop are în agendă deja realizarea unui model de bune practici, în încercarea de a găsi, într-o varietate extinsă de culturi, tradiții, valori umane și perspective politice, rețeta pentru rezolvarea echilibrată a cazurilor de faliment personal: când ar trebui ca debitorul să fie scu-tit de datorii, când ar trebui să obțină o datorie redusă sau când ar trebui să fie executat silit. Dar, indiferent cum va fi implementată o ast-fel de lege, populismul politicienilor nu trebuie să conducă la prăbușirea sistemelor financiare, atrag atenția membrii grupului de lucru al Băn-cii Mondiale, reuniți anul trecut la Washington. „Pentru a obține o reformă de succes în acest domeniu este esențial un profund angajament politic, conducerea pe plan local a acestui proces trebuie să fie credibilă și cu putere de influență, iar legislația să fie funcțională în mod efectiv”, punctează reprezentantul BERD, Nick Brainsby.

Modelul propus românilor în 2010În 2010, anul când Senatul României a adoptat, prin aprobare tacită, primul proiect în domeniu, Guvernul de la București nu a susținut inițiativa și a răspuns solicitărilor FMI de a retrage pro-punerea înainte de începerea dezbaterilor și în Camera Deputaților, forul decizional. În esență, inițiativa prevedea două variante de protecție a datornicilor: intrarea în insolvență, după ce un judecător stabilea că o persoană nu-și mai poate achita datoriile din cauza supraîn-datorării sau a lipsei de lichidități și falimentul scuzabil, o procedură de lichidare a bunurilor pentru acoperirea creanțelor, caz în care jude-cătorul constata ca „falimentul personal nu se datorează culpei grave, relei-credințe sau frau-dei debitorului, ci unor conjuncturi economice și sociale nefavorabile”.Odată aprobată procedura de insolvență, ar fi fost suspendate toate acțiunile împotriva debi-torului, iar banca nu mai putea percepe dobânzi penalizatoare sau alte costuri suplimentare. În plus, debitorul ar fi putut să rămână în pro-pria locuința, atât pe perioada procedurii de insolvență, cât și ulterior, timp de maximum 2 ani. Intrarea în insolvență ar fi presupus și o perioadă de observație a situației debitorului,

de cel mult 3 luni, de către un judecător, iar apoi un plan de reorganizare, cu scopul achitării creanțelor, ce se putea întinde până la 3 ani.În cele din urmă, proiectul introducea și noțiunea de faliment personal, care ar fi fost decis dacă debitorul se dovedea de rea-credință sau dacă nu propunea un plan de reorganizare în termen de 6 luni, ori dacă procedura de reorganizare ar fi eșuat. În această situație, s-ar fi trecut la lichidarea bunurilor debitorului, în maximum 5 luni.Avocatul Gheorghe Piperea - unul dintre inițiatorii proiectului, spune că, în perioada următoare, va susține reluarea dezbaterilor.„În proiectul propus de mine anii trecuți, voi face și câteva modificări, în sensul că voi actualiza unele prevederi ca urmare a aplicării de la 1 octombrie 2011 a noului Cod Civil. De exemplu, voi introduce posibilitatea ca debitorii să-și fracționeze patrimoniul pe categorii de creditori. În cazul unui avocat, de pildă, patrimoniul profesional va fi separat de cel personal. Creditori precum Fis-cul sau instituția de credit care l-a finanțat pentru derularea activității vor putea să-și recupereze creanțele prin executarea bunurilor ce fac parte din patrimoniul profesional. Dacă acest avocat a luat credit ca persoană fizică și nu-l mai poate returna, îi vor putea fi executate bunurile aparținând patrimoniului personal”, a explicat avocatul Gheorghe Piperea.

De ce sunt rezervate băncileAtât băncile, cât și BNR au criticat inițiativa, cea mai contestată prevedere fiind aceea conform căreia „debitorul de bună-credință care, fie prin plan, fie prin plata anticipată, a acoperit un minim de 75% din valoarea totală a creanțelor acceptate în lista creditorilor, va beneficia de închiderea anticipată a procedurii și de ștergerea din toate registrele de publicitate și evidențele publice a consecințelor juridice ale insolvenței”.În acest moment, reprezentanții sistemul bancar au evitat să mai formuleze un punct de vedere privind falimentul personal. De altfel, probabil că nu și-au modificat poziția exprimată cu doi ani în urmă, în momentul dezbaterilor desfășurate în Senat. Pe atunci, cea mai contestată prevedere a fost cea care îl scutea pe debitor de 25% din creanțele datorate.Președintele Asociației Române a Băncilor, Radu Ghețea, spunea la acea vreme că „băncile riscă să sufere pierderi uriașe”, dacă o astfel de reglementare ar intra în vigoare. Tot în 2010, alte voci din sectorul bancar avertizau că adoptarea legii falimentului personal ar putea forța instituțiile de credit să caute garanții suplimentare pentru finanțare și vor restricționa, în consecință, accesul la credite. Totodată, tot dinspre bănci se atrăgea atenția că primele consecințe vor viza creșterea riscului de credit și un cost mai mare al împrumuturilor ipotecare. Acum, Radu Ghețea a preferat să „nu comenteze”, la fel ca și alți bancheri. Nici reprezentanții FMI nu au fost mai vorbăreți pe această temă, preferând tot un „no comment” la solicitarea Income Magazine.Fără doar și poate, pe fondul neîncrederii generalizate, băncile au primit lovituri serioase în ultimii patru ani. La finalul trimestrului I, profitul sistemului bancar s-a plasat la numai 31 de milioane de euro, de două ori mai mic față de perioada similară a anului trecut. Pe de altă parte, în acești ani de criză, provizioanele au crescut de 10 ori: de la 3,6 miliarde de lei la finalul anului 2007, la 30,7 miliar-de de lei în decembrie 2011. Ca atare, este greu de crezut că instituțiile de credit nu sunt interesate să-și curețe portofoliile sau să folosească sumele blocate în provizioane. Poate că un nou proiect al legii falimentului personal le va aduce la masa negocierilor.

2011 2010 2009 2008 2007 2006

Austria - 10.296 10.245 9.561 8.616 7.583

Finlanda 3.531 3.040 2.854 2.851 3.038 3.708

Franța 56.079 44.360 41.045 33.378 27.959 24.190

Germania 129.800 139.800 129.940 126.330 135.600 127.280

Olanda 14.344 10.405 8.966 9.206 14.947 14.928

Spania - 910 995 404 114 52

Suedia - 7.860 6.589 6.528 6.831 30.376

Elveția - 5.719 5.691 6.007 41.791 30.803

Marea Britanie 143.871 162.460 159.641 127.241 120.775 120.926

Cazuri de insolvență personală înregistrate în Europa

Scanează codul și vei găsi lista țărilor care au o lege a falimentului personal, dar și a celor care sunt în curs de implementare a unei astfel de legi.

40-41

vetiven

După trei ani zbuciumaţi, în care viscolul crizei a măturat sute de mii de firme de pe harta economiei româneşti, cele care au rămas în picioare se văd cu profiturile micşorate sau chiar pe pierdere, rare fiind cazurile de companii care şi-au majorat câştigurile. Reprezentanţii a şapte companii din mai multe domenii care au învins criza au dezvăluit pentru Income Magazine o parte dintre tehnicile aplicate pentru a trece cu bine de această perioadă nefastă, în care scăderea consumului şi falimentul unor parteneri le îngustează şi mai mult marja de profit.

madalina.pana@incomemagazine.ro

ghidghid

NU NE ATINGEM DE SALARIAŢI

„În ciuda contextului dificil, Arctic a fost una dintre puţinele companii din România care nu au făcut disponibilizări în ultimii trei ani, dimpotrivă”, explică Monica Iavorschi, directorul general de la Arctic, cum retenţia personalului a ajutat producătorul de electrocasni-

ce de la Găeşti să-şi crească cifra de afaceri de la 853 de milioa-ne de lei în 2009 la peste un miliard de lei în 2011.

Echipa Arctic număra anul trecut circa 2.500 de angajaţi, faţă de 2.100 în 2009. „Mai mult decât atât, Arctic a acordat în 2010 angajaţilor din fabrica de la Găeşti o creştere salarială medie de 15% şi a păstrat integral pachetul de beneficii asociate pe parcursul următorilor ani. Prioritatea noastră pentru anul 2012 rămâne aceea de a păstra echipa Arctic completă şi de a întreţine sentimentul de confort al angajaţilor privind siguran-ţa locului de muncă”, mai spune Monica Iavorschi.

În lupta pentru contracararea efectelor negative ale crizei, producătorul de frigidere de la Găeşti mai încearcă să se adap-

teze la noile condiţii din piaţă şi să ţină cont de schimbările petrecute în comportamentul de consum al românilor. „Am pornit de la una din realităţile pieţei, anume orientarea consumatorilor spre economisire, şi am transformat-o în oportunitate de business. În acest context, am gândit produse care să ajute consu-matorii să economisească resurse esenţiale pentru ei: timp, energie şi, implicit, bani”, adaugă Iavorschi.

de supravieţuire în criză

VACANŢE DE NIŞĂ Dacă pentru firmele cu activi-

tate de producţie salvarea a venit din orientarea către exporturi, pentru companiile din servicii una dintre soluţii a fost orientarea pe anumite nişe. Spre exemplu, agen-ţia de turism Travel Biz a reuşit să se menţină pe profit prin identi-ficarea şi vânzarea unor pachete de nişă, care au făcut-o mai vizi-bilă pe piaţă, precum cele pentru

mai creşte şi cererea de vouchere pentru vacanţe - vouchere folosite de obicei pentru diverse promoţii şi concursuri, ca premii, pentru oferirea lor ca bonus angajaţilor (în mediul corporate), drept cado-uri pentru prieteni, familie sau ca daruri de nuntă (luna de miere).

O altă armă pe care Veţeleanu o ascute pentru a contracara efectele negative ale prelungirii crizei este implementarea unor sisteme de bo-nusare şi fidelizare a clienţilor.

târguri specializate, competiţii sportive şi concerte, explică Simona Veţeleanu, general manager al companiei. De altfel, în această perioadă, oferă pachete turistice pentru concer-tele unor artişti şi trupe ca David Guetta, Muse, Lady Gaga, Red Hot Chili Peppers şi Coldplay din Viena, Budapesta, Praga şi München.

Din arsenalul utilizat de agenţia de turism pentru com-baterea crizei mai fac parte identificarea şi vânzarea de noi destinaţii la care raportul calitate-preţ să fie unul cât mai bun, precum şi campaniile de marketing foarte targetate. Iar ofertele speciale îi aduc agenţiei mai multe cereri de pachete tip self-catering, în apartamente şi vile, mai ales în cazul familiilor care au copii sau al vacanţelor de grup. În plus,

Th

inks

tock

CÂȘTIGĂTORIIPARIULUI CU CRIZA

Arctic 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 853 943 1.070Profit net (mil. lei) 123 97 42Număr de angajaţi 2.100 2.300 2.500

Travel Biz 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 12 17 14Profit net (mil. lei) 0,5 0,1 0,01Număr de angajaţi 21 21 19

Prefab 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 84 71 65Profit net (mil. lei) 1,9 3,3 0,9Număr de angajaţi 500 535 518

Eurolines 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 43 45 56Profit net (mil. lei) 0,4 0,3 0,7Număr de angajaţi 196 173 181Date aferente Touring Europabus România, companie care deţine Eurolines şi TUI Travel Center

Ariston 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 70 96 96Profit net (mil. lei) 5,4 -11,6 -1,3Număr de angajaţi 70 76 75

Sika 2009 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 72 64 78Profit net (mil. lei) 4,7 1,4 1,3Număr de angajaţi 50 51 51

City Grill 2010 2011Cifra de afaceri (mil. lei) 18,6 22,4Profit net (mil. lei) -0,3 0,5Număr de angajaţi 331 386

Date aferente Trotter Prim, companie care operează lanţul de restaurante City Grill.

10 tehnici de supravieţuire în jungla economică

1 Reducerea cheltuielilor inutile;

2 Creşterea investiţiilor în marketing şi publicitate;

3 Investiţii în retenţia şi dezvoltarea profesională a angajaţilor;

4 Lansarea de produse şi servicii adaptate noilor condiţii din piaţă;

5 Implementarea unor sisteme de bonusare şi fidelizare a clienţilor;

6 Identificarea şi lansarea unor produse sau servicii de nişă;

7 Orientarea către segmente de piaţă care pot susţine creşterea vânzărilor;

8 Selectarea clienţilor în funcţie de seriozitatea şi bonitatea acestora;

9 Tratament diferenţiat al angajaţilor, în funcţie de performanţe;

10 Lansarea de servicii noi sau produse de ultimă generaţie.

Surs

a: M

inis

teru

l Fin

anţe

lor

Publ

ice

Th

inks

tock

Pe lângă adaptarea gamei de produse la noile nevoi ale consu-matorilor, în lupta cu criza, Arctic mai implementează şi un control atent al cheltuielilor operaţiona-le din fabrică. „Arctic derulează în mod constant la fabrica de frigidere de la Găeşti proiecte de îmbunătă-ţire a proceselor tehnologice şi a proceselor de fabricaţie, pentru a eficientiza cheltuielile. Rezultatele acestor demersuri sunt aplicate în

toate etapele activităţilor zilnice din fabrică, de la piese şi componente, la asamblare, ambalare şi transport”, explică directorul general al companiei.

De altfel, eficientizarea proceselor în cadrul fabricii ră-mâne pe lista măsurilor pe care compania va continua să le implementeze pentru a contracara efectele crizei, alături de orientarea către pieţele de export cu evoluţie pozitivă, precum Franţa, Anglia şi Germania. „În ultimii trei ani, exporturile Arctic au o avut o evoluţie foarte bună, care estimăm că se va menţine şi în 2012”, mai spune Monica Iavorschi. În momentul de faţă, 80% din produsele Arctic sunt vândute la export.

42-43

vetiven

MARKETINGPENTRUAUTOCARE

În vremuri în care bugetul de marketing a fost primul care a avut de suferit la cele mai multe companii din România, Dragoş Anastasiu, proprietarul Eurolines, operator de trans-port de persoane cu autocarul, a decis să aloce şi mai mulţi bani pentru marketing şi publi-citate. Măsura neobişnuită în condiţii de criză ar putea fi una dintre explicaţiile pentru care firma lui Anastasiu, Touring Europabus România, ce deţine Eurolines şi Tui Travel Center, se numără prin-tre puţinele companii locale care şi-au crescut profitul în ultimii ani. Alte măsuri operate de patronul Eurolines au fost redu-cerea unor costuri, dar şi investiţiile în oameni, în special în training. Pentru reducerea costurilor, Anastasiu a recurs la concedi-eri, inclusiv la nivelul mana-gementului, şi a renunţat la unele activităţi care au devenit neprofitabile. De asemenea, a scăzut numărul de autocare pentru curse regulate şi, în loc să efectueze curse paralele, cu un autocar spre Frankfurt şi unul spre Bruxelles, a introdus unul singur pentru ambele destinaţii, ocupat la capacita-tea maximă. Pe viitor, Dragoş Anastasiu aruncă în lupta cu efectele crizei prelungite noi investiţii în achiziţii şi în tehnologie. De asemenea, el îşi mai propune să „lege veniturile fiecărui colaborator de succesul său personal şi de firmă”.

EXTINDEREAGRESIVĂ

Lărgirea reţelei de distri-buţie a fost una din primele măsuri aplicate de liderul pieţei centralelor termice în România, Ariston, pentru creşterea cifrei de afaceri de la 70 de milioane de lei în 2009 la peste 96 de milioane de lei în 2011. „În al doilea rând am diversificat în mod continuu gama de produse, aducând pe piaţa româneas-că modele ce înglobează cele mai noi tehnologii. O creşte-re semnificativă am înregis-trat pe centralele termice de ultimă generaţie, ce folosesc tehnica condensării, dar şi în vânzările de sisteme solare, pompe de căldură”, spune Cătălin Drăguleanu, direc-torul de vânzări al Ariston Thermo România.

De asemenea, programul buy-back pentru centrale termice a avut un aport în menţinerea vânzărilor în zo-nele în care există deja piaţă de înlocuire. În lupta cu efectele nemiloase ale crizei asupra bugetului clienţilor, distribuitorul de centrale ter-mice vrea să se concentreze în continuare pe produsele de ultimă generaţie, precum şi să realizeze o mare parte din vânzări cu produse de eficienţă ridicată, precum cele menționate mai sus. Un loc aparte în strategia Aris-ton pentru viitor îl constituie investiţiile în dezvoltarea şi perfecţionarea reţelei de centre de asistenţă tehnică, deschiderea noului centru de training din Transilvania fiind doar un pas în acest sens, conchide Drăguleanu.

BCA-ULHIGH-TECH

Cartea câştigătoare în pariul cu criza a fost pentru producătorul de BCA Prefab utilizarea sistemului informa-tic de planificare a resurselor întreprinderii, ERP, pentru cos-turi, piaţă şi rulaj, mărturiseşte Marian Petre Miluţ, preşedin-tele companiei. Eficientizarea cheltuielilor şi managementul cash-flow-ului au fost alte mă-suri care au ajutat Prefab să se menţină pe profit, în contextul diminuării cifrei de afaceri de la 84 de milioane de lei în 2009 la 65 de milioane de lei anul trecut. Ca parte a planului de eficientizare a cheltuielilor, producătorul de materiale de construcţii a construit o cen-trală de cogenerare de înaltă eficienţă, investiţie de cinci milioane de euro, susţinută şi din fonduri europene. 60% din energia produsă de această centrală va asigura integral necesarul propriu al Prefab, iar restul de 40% va fi livrat în Sistemul Energetic Naţional. Datorită acestei investiţii, Miluţ spune ca Prefab va deve-ni şi mai competitivă pe piaţă, deoarece va putea scădea şi mai mult preţurile. În contex-tul prelungirii crizei, preşedin-tele Prefab intenţionează să aplice un tratament diferenţiat vizavi de forţa de muncă şi să stabilească o misiune nouă pentru următorii ani.

VESTĂ ANTIGLONŢ

„Ne-am confruntat cu situaţii grele atunci când peste 100 din clienţii noştri au intrat în insolvenţă. Din aceasta cauză am avut pierderi financiare considerabile în anul 2010, iar legislaţia din România nu ne-a protejat de astfel de situaţii, ba dimpo-trivă”, explică Ileana Nicolae, director gene-ral Sika România, prin ce a trecut distribui-torul de aditivi pentru betoane.

Aceasta spune că Sika România are avantajul susţinerii pu-ternice din partea unui grup multinaţio nal care i-a acordat supor-tul financiar de care a avut nevoie. „Astfel, am avut capital să trecem peste criză, dar, în acelaşi timp, ne-am şi ajutat clienţii, oferin-du-le limite de credit”, precizează Ileana Nicolae. Ea adaugă că reorientarea, în absenţa marilor proiecte de investiţii, către piaţa de reabilitări, renovări şi consolidări, precum şi accentul major pe distribuţie au menţinut compania pe profit. La creşterea cifrei de afaceri pe timp de criză a contri-buit şi consecvenţa în politica de preţuri: compania nu a mărit preţurile în perioada de creştere economică, dar nici nu le-a scăzut când piaţa era în recesiune. „Pentru viitor suntem foarte atenţi la costuri şi fiecare manager are sarcina să optimizeze aceşti parametri în domeniul de care este responsabil, ne selectăm clienţii în funcţie de seriozitatea şi bonitatea acestora şi continuăm să investim în competen-ţele specialiştilor noştri, în cercetare şi dezvoltare şi să aducem pe piaţă produse de ultimă tehnologie”, conchide directorul general al companiei Sika.

MENIURI LA OFERTĂ

Consecvenţa faţă de clienţi a ajutat şi City Grill să treacă prin această perioadă tulbure. „Nu am avut oferte sau programe care să schimbe major tratamentul cunoscut, nu am schimbat modul de servire şi ambientul”, explică Dragoş Petrescu, CEO-ul companiei care operează lanţul de restaurante şi care a reuşit să revină pe profit anul trecut.

O altă măsură pentru a rezista în faţa rafale-lor puternice ale crizei a fost şi introducerea ofer-telor value, adică a meniurilor speciale cu preţ redus (20 de lei pentru două feluri de mâncare identice în meniu, cu discount de 35% în medie, meniul de „Jumătate de porţie”, meniul „Două tichete de masă”).

La creşterea businessului City Grill a pus umărul şi consolidarea relaţiei cu furnizorii de materii prime, prin încheierea de contracte pe termen lung, ce pre-văd aceeaşi calitate la preţuri constante, mai spune repre-zentantul lanţului de restaurante.

Criza şi, în special, reducerea consumului au schimbat din temelii modul în care se ra-portează companiile la piaţă. Obişnuite cu nişte clienţi avizi să cumpere orice şi în cantităţi din ce în ce mai mari, acestea au fost nevoite să se adapteze unei noi realităţi, în care consumatorii au devenit mult mai economi şi pretenţioşi. În final, supravieţuitori au fost cei care au aplicat dictonul „clientul nostru, stăpânul nostru”.

Med

iafa

x/Si

lviu

Mat

ei

Publ

imed

ia/L

aszl

o Ra

duly

Surs

a: O

ficiu

l Naţ

iona

l al R

egis

trul

ui C

omer

ţulu

i

2009 201012.000 66.000

21.000Număr radieri voluntareNumăr dizolvări voluntare

Număr firme careşi-au suspendat activitatea7.500

4.0003.700 43.600186.000 56.000

Efectele răvăşitoare ale crizei 20083.700 18.700

133.000 2011

Th

inks

tock

44-45

pocketuryo

România este una dintre puţinele ţări europene care poate oferi experienţe turistice complete. Are munţi, mare cu plaje de nisip, unica deltă de pe continent, izvoare termale sau minerale, zone sălbatice şi aglomeraţii urbane. Cu toate acestea, două treimi din aceste „bogăţii” rămân neexploatate, pentru că foarte rar sunt dublate de servicii de calitate, o infrastructură solidă care să faciliteze accesul sau investiţii în dezvoltarea lor. Drept urmare, nici turiştii, români sau străini, nu se grăbesc să-şi petreacă vacanţele aici. Cum s-a pierdut pe drum un potenţial uriaş şi ce şanse de recuperare mai există?

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

Mavem potenţial turistic de 9 miliarde de euro anual

la ce ne foloseşte?

CUM NE LUĂM SINGURI PESTE PICIOR. DE PLAI

anualele de Geografia României au fost mereu perfect ilustrate. Fotografiile în sine puteau fi un grozav ghid turistic, dar, fără o susţinere adiacentă, se pare că nu au fost suficiente. Anii au trecut, fotografiile s-au învechit, iar România a rămas eterna speran-ţă care nu-şi atinge potenţialul. Delta Dunării, Bucovina, Maramureşul, nordul Olteniei, Sibiul şi mărginimea, Munţii Apuseni, Valea Prahovei, litoralul Mării Negre, Braşovul şi zona Bran-Moeciu sunt locurile cu cel mai mare potenţial turistic al ţării, care ar putea aduce averi la bugetul de stat, dacă ar fi exploatate la nivelul oportunităţilor pe care le ascund. Natura a făcut tot ce a putut, dar când a venit rândul oamenilor să multiplice aceste avantaje, lucrurile s-au blocat brusc şi toţi turiştii străini care ar fi trebuit să aglomereze hotelurile, restaurantele, plajele şi străzile din România s-au orientat către ţările care au ambalat cu măiestrie oferta turistică, în multe cazuri, mult mai săracă decât cea autohtonă.„Turismul românesc nu a atins nici o treime din potenţialul real al acestui sector. La nivel de minister de resort se vorbea la un moment dat de o posibilă şi dorită contribu-ţie a turismului de 10% la Produsul Intern Brut, faţă de mai puţin de 3% în 2011. Ţinta este exagerat de optimistă şi nerealistă, având în vedere slaba susţinere acordată turis-mului la momentul actual”, spune Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT). Un studiu recent, realizat de PwC, confirmă spusele Corina Martin. Astfel, veniturile industriei turistice din România s-au redus cu 16% în ultimii patru ani, până la aproxi-mativ 1,5 miliarde de euro în 2011. Ca de obicei, cifrele oficiale sunt mult mai optimiste. Datele Ministerului Turismului arată o situaţie aproape de două ori mai bună - cheltuielile turiştilor străini în România, dar şi cele pe care le-au făcut românii, unde includ atât înnoptările cât şi excursiile de o zi, s-au ridicat anul trecut la 2,7 miliarde de euro. Suma aceasta ar trebui să fie de trei ori mai mare, dacă România ar funcţiona, din punct de vedere turistic, la capacitate maximă. Asta ar însemna venituri anuale de aproximativ nouă miliarde de euro.În orice caz, veniturile din turism contribuie mult prea puţin la Produsul Intern Brut. Incomparabil cu situaţia pe care o întâlnim la vecinii din regiune. De pildă, în Bulgaria turismul reprezintă 3,6% din PIB, iar în Ungaria 4%, mai arată studiul PwC.

Două treimi din hoteluri, goaleSă vedem şi partea pozitivă – dacă vreţi să vă cazaţi într-unul dintre hotelurile din

România, aveţi şanse minimale să vă loviţi de un eşec şi să nu găsiţi camere libere. La fel a fost şi anul trecut, când gradul de ocupare a hotelurilor a fost de numai 31,6%. Din cei peste 7,5 milioane de vizitatori străini care au fost înregistraţi în 2011 la frontierele României, numai 1,5 milioane au ales să se şi cazeze pe plaiurile mioritice, restul fiind doar în tranzit. La câteva sute de kilometri spre sud, adică la vecinii bulgari, turismul înfloreşte. În timp ce noi ne luptam să convingem anul trecut cei 1,5 milioane de tu-rişti străini că nu au greşit alegând România drept destinaţie de vacanţă, bulgarii erau de patru ori mai ocupaţi, întrucât, potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului, aveau T

hin

ksto

ck

46-47

pocketuryo

şase milioane de turişti străini. Printre ei, şi mulţi români, atraşi nu doar de staţiunile ceva mai „dichisite”, dar şi de preţurile şi serviciile care încă mai dau lecții celor care vând turism în România.

Cu toate acestea, pentru anul în curs se prevede o îmbunătăţire a situaţiei pen-tru turismul autohton, fiindcă în primul trimestru se înregistra deja un grad de ocupare a hotelurilor de 21%, în condiţiile în care, potrivit ministerului de resort, cir-culaţia turistică în ultimele două trimestre ale anului este, de regulă, mai intensă. În plus, din 2010 încoace, numărul doritorilor de vacanţe în România este în creştere – cu 12,8% mai mulţi turişti străini în 2011 faţă de 2010 şi cu 16,9% români care rămân aca-să în concediu în 2011 faţă de 2010, potrivit ministerului Dezvoltării Regionale şi Turis-mului. România este o destinaţie atractivă pentru nemţi, italieni, francezi, israelieni, unguri şi americani, motiv pentru care ţări-le lor constituie şi pieţele prioritare pentru promovarea pachetelor turistice, aşa cum apare menţionat şi în planul de Marketing al României pentru 2011-2015. În acelaşi do-cument sunt specificate şi câteva pieţe de oportunitate, de unde România speră să mai atragă câteva zeci de mii de turişti - ţări pre-cum Olanda, Polonia, Spania, Belgia, Suedia sau Bulgaria.

Litoralul rămâne destinaţia-vedetă

În opinia preşedintei ANAT, „litoralul continuă să rămână destinaţia-vedetă pen-tru românii care vor să îşi petreacă vacanţa în ţară şi ne bucurăm că acest produs tu-ristic este în evidentă creştere de imagine de la un an la altul”. România stă destul de bine la acest capitol şi în ceea ce priveşte cifrele pentru anul în curs, deoarece, dacă anul trecut au venit pe litoral 1,3 milioane de turişti, anul acesta ANAT speră ca numărul lor să se dubleze. Corina Martin precizează că „cel mai mare succes îl au hotelurile de 3 şi 4 stele cu servicii superioare şi constatăm că merg excelent all inclusive-urile, mai ales

că, la început de sezon, am lansat primul Fa-mily Club Hotel cu servicii premium all-in-clusive”. La rândul său, consultantul în tu-rism Traian Bădulescu a remarcat că, deşi în plin sezon gradul de ocupare este foarte mare pe litoralul românesc, 95% dintre tu-rişti sunt români.

În ciuda unor ultimi ani de relativ de-clin, se pare că în 2012 a crescut exponen-ţial numărul turiştilor, cel puţin pe plajele autohtone. Vicepreşedintele Federaţiei Pa-tronatelor din Turism şi Servicii, Nicolae Bucovală, a spus recent că numărul turiş-tilor de pe litoralul românesc a revenit la nivelul precedent crizei economice. „Com-parativ cu ce s-a întâmplat în 2011, ca număr de turişti, anul acesta cred că suntem la ni-velul anului 2008-2009. Deci litoralul revine la ceea ce a fost în 2008, stăm bine deocam-dată, probabil vom sta bine şi în luna august şi ceva din septembrie”, a mai explicat el.

Cu toate acestea, posibilităţile actuale ale litoralului autohton sunt cu mult depă-şite de Bulgaria, care a reuşit să încaseze, în anul 2011, din toate activităţile de turism, aproape patru miliarde de euro. „Ca să-i ajungem din urmă pe bulgari sau pe greci, trebuie să înţelegem că un turist nu are nevoie numai de o cameră - are nevoie de grija gazdelor pentru ca el să se simtă bine. Hotelierii români trebuie să-şi amintească de faptul că suntem consideraţi un popor ospitalier, iar acest lucru trebuie arătat atât turiştilor străini, cât şi celor români, fără nici un fel de diferenţă”, precizează Cristian Curus, directorul de dezvoltare şi strategie al Ovi Travel.

„Consider că pentru extinderea sezo-nului estival pe litoral ar trebui atraşi mai mulţi turişti străini, pentru perioadele mai-iunie şi septembrie. De asemenea, trebuie dezvoltate destinaţiile şi tipurile de pache-te turistice alternative la litoral: turismul balnear, turismul rural, circuitele, turismul cultural”, mai spune Bădulescu. De aceeaşi părere este şi Cristian Curus, care crede că „un alt segment, cu potenţial turistic este cel al turismului balnear – Călimăneşti, Băile Herculane, Băile Felix, Geoagiu-Băi,

Slănic Moldova, Govora, Băile Tuşnad sau Sovata sunt numai câteva. În ultimii ani se văd eforturile hotelierilor de a îmbunătăţi serviciile de cazare, precum şi alte servicii oferite - unele hoteluri fiind acum redeco-rate la nivel occidental, iar, în unele zone, bazele de tratament au fost şi ele moderni-zate”.

Deşi litoralul pare destinaţia-vedetă, ci-frele arată cu totul altceva. Potrivit ministe-rului de resort, dacă se ia în calcul numărul de înnoptări ale turiştilor români şi străini, pentru anul 2011, ponderea cea mai mare revine marilor oraşe – pe primele trei locuri fiind situate Bucureştiul, Clujul şi Timişoara – şi staţiunilor balneare. Acestea însumea-ză aproape 60% din încasările pe care le-a avut România, respectiv peste 1,6 miliarde de euro. Litoralul s-ar clasa în acest top pe locul al treilea. Trebuie însă menţionat că numărul mare al înnoptărilor în hotelurile din oraşe nu se datorează exclusiv turişti-lor veniţi în concediu. În cea mai mare par-te a cazurilor, este vorba despre oameni de afaceri, care petrec doar câteva zile, în scop profesional.

Lista de problemeInfrastructura este principala piedică

în calea unei vacanţe, de aceea stimularea turismului ar trebui să aibă ca punct de plecare acest aspect. Astfel, Andrei Creţu, şeful departamentului de servicii de consultanţă pentru management al PwC România a argumentat că „deşi sectorul turistic al României are un potenţial real de creştere, infrastructura de transport şi cea hotelieră inadecvată împiedică dezvoltarea acestuia. De asemenea, sectorul resimte lipsa unui număr suficient de personal calificat în domeniu (bucătari, ospătari, cameriste etc.), în principal ca urmare a faptului că mulţi dintre românii cu astfel de calificări au preferat să lucreze în străinătate, în vreme ce şcolile şi liceele profesionale nu furnizează suficienţi absolvenţi cu pregătirea necesară”.În ceea ce priveşte infrastructura de transport, deja acesta a devenit un subiect

GermaniaItaliaFranțaUngariaIsraelSUAAngliaSpaniaAustriaPolonia

207.144172.500109.58687.24586.68685.87381.03667.03562.15847.055

Anul trecut, peste 1,5 milioane de turişti străini şi-au făcut vacanţa în România. Cei mai mulţi au venit din Europa.

LE PLACE ROMÂNIASURSA: Institutul Naţional de Statistică

La nivel mondial, ţara care atrage cei mai mulţi turişti rămâne Franţa, conform statisticii pe anul 2011 a Organizaţiei Mondiale a Turismului.

79,5 53,8

56,7 59,946,1 43

57,6 48,562,3 116,3

Numărul de turişti Venituri obținute din turism(milioane) (miliarde dolari)

FRANŢA

SPANIA ITALIA

CHINASUA

etern de dezbateri şi nemulţumiri. Este suficient să spunem doar atât – un turist străin care vrea să vadă şi litoralul românesc, să meargă şi într-o staţiune montană, apoi într-una balneară sau să viziteze mănăstirile din Bucovina trebuie să fie pregătit pentru o călătorie ce îi va părea, cel mai probabil, nesfârşită. Mai ales dacă vine dintr-o ţară în care, pentru distanţele mari se folosesc, aşa cum este şi firesc, autostrăzile. P\n[ anul trecut, România avea doar 350 de kilometri de autostradă, cel mai puţin din toată Europa de est, potrivit datelor INS. Nici măcar nu putem visa la o comparaţie cu ţări precum Polonia, care are 837 de kilometri de autostradă, Cehia (727 de kilometri) sau Ungaria (696 de kilometri). Potrivit planurilor, ar trebui să avansăm puţin anul acesta, când alţi 130 de kilometri de autostradă sau centuri ocolitoare la nivel de autostradă ar trebui să îmbogăţească infrastructura rutieră.

Promovarea, scumpă şi ineficientăDacă infrastructura este o mare şi incontestabilă bilă neagră, în ceea ce priveşte promo-

varea României ca destinaţie turistică, lucrurile s-au îmbunătăţit vizibil în ultimii ani, chiar dacă specialiştii cred că încă nu s-a atins un nivel satisfăcător. Aceştia recunosc că existenţa unui brand de ţară este necesară pentru poziţionarea pe piaţa ofertelor de turism, dar aces-ta ar trebui dezvoltat în continuare, atât pe plan extern, cât şi intern. Traian Bădulescu, consultant în turism, a argumentat că „este bine că avem un brand turistic. Bun, rău, acesta trebuie promovat agresiv. Însă nu se întâmplă aşa şi pot oferi exemplul Prinţului Charles, care a reuşit să promoveze mai bine România decât orice minister sau altă instituţie”. Mai mult, Bădulescu susţine că „România, ca brand turistic, ar trebui să fie vizibilă peste tot: pe internet, pe canalele TV internaţionale, mass-media internaţionale, în general - în special cele din ţările considerate a fi pieţe ţintă. Se observă o prezenţă – faţă de acum câţiva ani, când lipseam aproape în totalitate – dar, repet, insuficientă”.

Pe de altă parte, directorul de dezvoltare şi strategie al Ovi Travel a explicat că „o frunză şi un spot nu sunt de ajuns. Este nevoie de investiţii - la nivel de staţiune (reamenajarea ho-telurilor şi pensiunilor, creşterea numărului de servicii oferite în unitatea de cazare, trainin-gul angajaţilor), dar şi la nivel naţional – o infrastructură de căi ferate şi şosele la standarde europene”.

Totuşi, experţii sunt de părere că ar trebui promovat turismul şi brandul turistic şi în interiorul ţării. „O astfel de campanie a lipsit, chiar dacă au fost campanii separate de promo-vare a turismului intern (Paşte în Bucovina, promovarea separată a unor obiective turistice). Mă refer aici la «brandingul intern». Nu poţi promova la maxim un produs dacă nu crezi în valoarea lui şi nu îl cunoşti”, potrivit lui Traian Bădulescu.

De aceea, în acest domeniu, experţii mai spun că România ar trebui să aibă ca model Gre-cia, Austria sau Ungaria, ţări care încearcă să îşi promoveze toate atracţiile, inclusiv turismul cultural şi balnear şi nu doar marea, sau muntele. Într-un scenariu ideal, România însăşi ar putea deveni un model pentru toate aceste ţări. Are toate premisele pentru a materializa un potenţial uriaş. Dar încă nu cunoaşte drumul, simplu pentru alte state, de la teorie la practică.

Unitatea de cazareNumăr de locuri

Hoteluri 175.149

Moteluri 7.219

Hanuri turistice 77

Hosteluri 6.140

Vile turistice 12.590

Bungalouri 2.481

Cabane turistice 5.928

Sate de vacanţă 307

Campinguri 12.801

Tabere de elevi 10.689

Popasuri turistice 1.813

Pensiuni turistice 20.499

Pensiuni agroturistice 20.683

Căsuţe turistice 1.732

Spaţii de cazare pe nave 395

RECORDURILE DIN TURISM

România are o capacitate de cazare de aproape 279.000 de locuri, cel mai mic nivel din ultimii ani. În 2009, România avea o capacitate de 303.486 de locuri, iar anul trecut de peste 311.000 de locuri.

Scanează codul şi vei găsi topul zonele preferate de străini, dar şi cele care sunt pe placul românilor.

SURSA: Institutul Național de Statistică

48-49

tionira

sptionira

sp

„Obiectivul unui profesor de la stat este acum supravieţuirea”, spune Silvia Moraru, directorul celui mai nou grup şcolar din Ca-pitală, Liceul Teoretic Naţional. Scopul directorului Liceului este să creeze performanţă în siste-mul privat, după ce la stat a avut peste 10 olimpici internaţionali la chimie.

Dezamăgită de un sistem în care profesorii folosesc metoda „numărului de telefon scris pe tablă”, pentru ca elevii să ajungă la ei să facă lecţii în privat, Silvia Moraru a renunţat anul trecut la funcţia de director al liceului de stat Tudor Vianu, pe care a deţinut-o timp de 13 ani, pentru a trece în barca privaţilor. Iar schimbarea macazului a fost uşoară, deoarece aici i s-au creat toate condiţiile pentru a genera performanţă. Dovadă sunt dotări-le de ultimă generaţie din clădirea amplasată în apropiere de Piaţa Victoriei, care se pregăteşte să-şi deschidă porţile în această toam-nă pentru cei peste 100 de elevi înscrişi.

„Tabla din sălile de clasă are

Pe harta Bucureştiului, împânzit de şcoli americane, germane şi britanice, îşi face loc anul acesta o şcoală românească integrată, care primeşte elevi de la clasa pregătitoare până la liceu inclusiv. Piatra de temelie a noului jucător, Liceul Teoretic Naţional, a fost pusă chiar de Silvia Moraru, cea care a condus timp de 13 ani Colegiul Naţional Tudor Vianu şi care a format zeci de olimpici internaţionali. În calitate de director al noii instituţii de învăţământ, Silvia Moraru a vorbit pentru Income Magazine despre atuurile noului jucător în lupta cu şcolile de stat, dar şi private.

madalina.pana@incomemagazine.ro

un soft care înregistrează tot ce s-a lucrat şi transformă ce e scris de mână în document Word”, explică Silvia Moraru, menţionând că, astfel, elevii vor putea accesa oricând in-formaţiile predate la oră de pe platforma educaţională online a şcolii. De asemenea, profesorii grupului şcolar vor oferi tutoriale prin intermediul camerelor web, în special pen-tru elevii care se pregătesc de examene naţionale sau pentru olimpiade.

„Vom avea programe per-sonalizate pentru olimpici. Orice performanţă se obţi-ne printr-o muncă continuă. Programele pentru olimpiade sunt vaste, depăşesc cu mult nivelul clasei şi pe cel al exa-menelor naţionale”, mai spune Silvia Moraru, al cărei vis este ca elevii ei să ajungă la nivelul celor chinezi în cadrul olimpi-adelor internaţionale. „China a luat un avânt puternic în ceea ce înseamnă performanţă în educaţie. Are două echipe pre-gătite pentru a participa la o

care vor să studieze la universităţi de prestigiu din SUA.

Bucuria profesorilorCum obrazul subţire cu chel-

tuială se ţine, pentru a atinge per-formanţa, Liceul Teoretic Naţional oferă salarii mult mai mari faţă de cele de la stat, dar şi peste media celorlalte licee private din Bucureşti, de unde au şi fost recrutaţi câţiva profesori. „Un profesor cu gradul 1

750.000 de elevi învaţă în liceele de stat din Româ-nia, faţă de 1 milion în 1990. Natalitatea în scăde-re, precum şi ascensiunea învăţământului privat au redus numărul de elevi din liceele de stat.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL ÎN CIFRE

liceu naţional cu tabieturi internaţionale

olimpiadă internaţională, ce stau în cantonament un an”, explică direc-torul Liceului Teoretic Naţional, la care s-au înscris deja 3 olimpici ce vor beneficia de burse. Noul grup şcolar privat deschide şi mai mult perspectivele elevilor săi, urmând să primească în curând certificarea pentru organizarea examenului de bacalaureat recunoscut la nivel internaţional. Mai mult, în cadrul liceului se va crea un departament special pentru pregătirea elevilor

Tim

i Sli

caru

câştigă la stat 1.500 de lei. Aici primeşte 1.000 de euro”, ex-plică directorul instituţiei de învăţământ.

Din cei 31 de profesori ai grupului şcolar, 14 vor fi titu-lari, iar ceilalţi vor fi plătiţi cu ora. „Atunci când va creşte numărul elevilor, vor rămâne şi restul cu normă întreagă”, precizează Silvia Moraru.

Aceasta mai spune că un element care deosebeşte noul

Complexul educa­ţional al Liceului Teoretic Naţional asigură pentru o perioadă nelimitată accesul elevilor la:

1 Un curriculum românesc, comple­tat cu elementele necesare certifică­rilor internaţionale IB (International Baccalaureate): PYP (Primary Years Programme), MYP (Middle Years Programme) şi DP (Diploma Program­me);

2 Cadre didactice de valoare recunoscu­tă, având calificări naţionale şi inter­naţionale;

3 Metode de evalua­re şi de notare compatibile cu sistemele de învă­ţământ din Europa şi Statele Unite;

4 Predictibilitate în dezvoltarea educa­ţională pe întreaga durată a studiilor;

5 Metode didactice moderne, prin folosirea pe scară largă a noilor teh­nologii informa­tice;

6 Maxim 15 elevi în clasă;

7 Dotări tehnice de ultimă generaţie, adecvate fiecărui nivel de şcolari­zare;

8 Ordine şi siguran­ţă, într­o singură clădire;

9 Sistem informatic integrat de comu­nicare a şcolii cu familia;

Program complet, inclusiv masa de prânz şi after­school, fără teme pentru acasă.

argumente pentru LICEUL TEORETIC NAŢIONAL

25.000 de elevi urmează cursu­rile unui liceu privat.

1.400 – numărul liceelor de stat.

100 – numărul liceelor private, dintre care 44 sunt şi acreditate.

14 licee private fac înscrieri în clasa a IX­a în Bucureşti pentru anul şcolar 2012­2013, faţă de un număr de 96 licee de stat.

4% ­ ponderea deţi­nută de învăţămân­tul liceal privat în Bucureşti.

grup şcolar de restul instituţiilor de învăţământ preuniversitar este sistemul de predare preluat de la universităţi, cu asistenţi. „De exem-plu, pentru ciclul primar avem cinci învăţători şi trei asistenţi. Rolul asis-tentului este să meargă pe planul profesorului clasei pentru a recu-pera conţinutul pe care copiii nu îl stăpânesc”, arată directorul Liceului Teoretic Naţional. Acest grup şcolar va intra în anul şcolar 2012-2013 cu o clasă pregătitoare, patru clase în

ciclul primar, patru la gimnaziu, câte două clase de a noua şi una de a zecea la liceu. Fiecare clasă

va avea minim 8 elevi şi maxim 15. În total, peste 100 de elevi vor păşi pragul acestei instituţii la toamnă, urmând să ajungă la capacitatea ma-ximă, de 430 de locuri, în al treilea an de funcţionare, după cum anticipează Silvia Moraru.

Standarde occidentale la preţuri locale

În ciuda dotărilor de ultimă ge-neraţie care sunt peste ale altor licee private de prestigiu din Capitală, Lice-ul Teoretic Naţional practică tarife de şcolarizare cu mult sub nivelul aces-tora, care ajung şi până la 19.500 de euro pe an, în cazul celui mai scump liceu din România, American Interna-tional School of Bucharest.

Începând de la un nivel de 5.500 de euro pentru clasa pregătitoare, tarifele pentru pachetele educaţio-nale oferite de Liceului Teoretic Na-ţional ajung la 8.900 de euro pentru liceu. „Aceste tarife cuprind orele de predare, servirea mesei, program de after-school cu activităţi extraşcolare precum sport, cluburi de teatru, mu-zică pentru clasele pregătitoare şi pri-mare”, explică Silvia Moraru. Tarifele de la gimnaziu şi liceu mai acoperă şi realizarea temelor asistaţi, pregătirea pentru examenele naţionale şi olimpi-ade. Deşi părinţii pot opta pentru tari-fe care să nu cuprindă masa de prânz şi programul de after-school, Silvia Moraru le recomandă acestora să aleagă pachetele educaţionale integra-le. „Este o problemă de echilibrare a mesei cu efortul fizic. Toate meniurile sunt aprobate de medic în funcţie de vârstă şi cuprind întreaga piramidă a alimentelor”, mai spune directorul Li-ceului Teoretic Naţional.

Apariţia unor noi jucători în în-văţământul privat accentuează slăbi-ciunile sistemului de stat, dar prezice şi o concurenţă din ce în ce mai mare pentru atragerea de elevi între şcolile private. Din toată această luptă vor ieşi câştigători elevii şi instituţiile care le vor oferi serviciile de cea mai bună calitate.

FIŞĂ LICEUL TEORETIC NAŢIONAL Investiţie: peste 1 milion de euro Capacitate: 430 de elevi Corp didactic: peste 30 de profesori Taxa de şcolarizare: peste 5.500 de euro Program de activitate, inclusiv after­school: 8:30 – 16:30

50-51

shopping

daniela.mironov@incomemagazine.ro

fii propria ta uzină de electricitateStudenţii de la Institutul de Arhitectură Massachusetts au imaginat acest balansoar futurist, cu un scop cât se poate de practic: SOFT Rocker e un loc în care poţi să stai, în timp ce îţi încarci de la el telefonul, iPod-ul, tableta etc. E cât se poate de ecologic, folosind mişcarea naturală de legănare ca să producă suficient curent pentru a alimenta un sistem sun tracking. Acest sistem poziţionează panourile solare în unghiul perfect faţă de soare, încarcă o baterie de 12 amperi, iar balansoarul-încărcător poate fi folosit şi după apus. Mai mult, studenţii au conceput un program prin care roboţelul care construieşte balansoare primeşte informaţii legate de latitudinea şi unghiul solar din oraşul fiecărui client, modificând arcul balansoarului pentru a prinde cantitatea maximă de energie solară. Poţi să citeşti, să asculţi muzică, să înveţi şi, în tipul acesta, să produci curent!

renăscut din succes Noul parfum Fendi vizează bărbatul misterios, sofisticat şi urban, care radiază carismă şi eleganţă modernă. Creat de François Demachy, Delphine Lebeau-Krowiak şi Benoît Lapouza, noul venit, numit Fan di Fendi pour Homme, este contemporan, cu un aer clasic, rafinat. Notele de debut sunt citrice, lemnoase, pielărie, cardamom, piper roz, completate de busuioc. Preţ: 227 lei (50 ml)

fără vârstă, fără griji

Pretox Infin8 este un gel cu eficienţă profesională, considerat

alternativa Injection-free de ultimă generaţie la tratamentele

cu toxină botulinică. Infin8 este o linie inovativă de neuro-peptide

Argineline, cu 30% mai puternice şi cu un sistem de funcţionare diferit

faţă de injecţiile ce dau relaxare musculară, pentru a anula semnele

de îmbătrânire existente şi cu rol de a încetini formarea de noi riduri.

De asemenea, are efect de lifting instant, care durează până la 24 de

ore. Se recomandă atât femeilor cât şi bărbaţilor cu vârste de peste 40 de ani.

Preţ: 387 lei

telecomanda care îţi transformă televizorul într-un smart TVAllview a lansat un nou dispozitiv care îţi înlesneşte interacţiunea cu lumea virtuală. Sistemul îţi transformă televizorul într-unul inteligent prin conectarea la tableta Allview. Astfel, divertismentul de pe tableta personală, fie că sunt jocuri, ştiri, filme sau reţele de socializare, va putea fi afişat şi controlat pe televizorul personal. Pachetul conţine suportul pentru tabletă, un cablu HDMI, telecomanda care funcţioneaza ca un mouse, ce are încorporată o minitastatura QWERTY, şi aplicaţia software All TV.Telecomanda controlează conţinutul de pe televizor până la 30 de metri. Poţi efectua apeluri de voce sau video şi trimite mesaje. În timpul apelurilor video, imaginile se pot vedea direct pe televizor. Vizionarea filmelor cu All TV direct pe televizor oferă un confort fără precedent utilizatorilor care prin aplicaţia SeeNow au acces la documentare, filme şi posturi TV transmise în timp real. În ceea ce priveşte rularea jocurilor, funcţia de air-mouse a telecomenzii creează o experienţe de joc unică. Preţ pachet: 250 lei

endința europeană este de eliminare treptată a mașinilor tradiționale și înlocuirea acestora cu automobile electrice nepoluante. În Europa există deja localități care interzic mașinile non-electrice: în Zermatt, stațiune montană de lux din Elveția, ac-cesul se face numai cu mijloace de transport public sau cu mașini electrice, auto-vehiculele cu motoare pe combustibili fosili fiind permise doar pentru serviciile de pompieri și poliție.

Totuși, realitatea este că încă nu putem scăpa de resursele energetice fosile în vi-itorul apropiat; de aceea, omenirea are acum o altă sarcină: utilizarea energiei fosile într-un mod cât mai eficient și economic posibil. Dar pentru a atinge acest obiectiv este nevoie, de asemenea, să se mărească puterea bateriilor auto.

Introducerea mașinilor electrice oferă șansa îmbunătățirii radicale a eficienței de utilizare a energiei. Pentru comparație, eficiența celui mai modern motor cu ar-dere internă - montat pe Audi 4.2 L cu 326 CP este de doar 40%, iar eficiența transfe-rului de energie de la rezervorul de combustibil către roată, de doar 20%. În schimb, eficiența motorului electric cu aceeași putere - 320 CP este de 90%, la fel și eficiența transferului de energie de la baterie la roată (90%). Prin urmare, din punct de vedere economic, exploatarea motoarelor electrice este net superioară motoarelor bazate pe combustibili fosili.

În prezent, cei mai importanți constructori auto au ca strategie înlocuirea, în pe-rioada 2012-2013, a mașinilor hibrid din prima și a doua generație cu mașini complet electrice și, foarte important, mai ieftine față de așteptările pieței.

Până în 2005 producția de serie a vehiculelor electrice a fost imposibilă, însă progresele făcute în domeniul nanotehnologiei și al bateriilor electrice ne conving tot mai mult că în următorii 10 cel mult 20 de ani, majoritatea dintre noi vor conduce mașini electrice.

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

TOP - avangarda mașinilor viitorului

52-53

t o p

1. ZOE

Deși va prezenta oficial primul său model electric ZOE la expoziția auto de la Paris de la sfârșitul lunii septembrie, Renault va livra primele mașini ZOE abia la începutul anului 2013.Bateria unei ZOE va permite parcurgerea a 210 km cu o singură în-cărcare completă. Versiunea de serie a lui Zoe va avea un ampata-ment de 2,58 metri, lungimea de 4 metri și o înălțime de 1,73 metri, ultima datorată pachetului de acumulatori ascunși sub podeaua înălțată a mașinii (cu 20 cm). Motorul electric de 90 CP asigură o viteză maximă de 135 km/h.Prețurile pentru ZOE au fost deja făcute publice de către Renault. Cea mai ieftină versiune a modelului 100% electric, Life, va costa 15.700 de euro. Variantele superioare, Zen și Intens, vor avea preț de bază de 17.500 de euro. Renault comercializează deja trei modele de vehicule electrice: se-danul Fluence ZE, utilitara Kangoo ZE și urbanul Twizy.

2. SMART FOR TWO ELECTRIC DRIVE

Smart for two electric drive reprezintă varianta electrică a unui mo-del și așa prietenos cu mediul. Ce-a de-a treia generație a mașinii Smart utilizează un motor mic, dar eficient, de 55 de kilowați, care permite mașinii să dezvolte o viteză impresionantă (pentru un ve-hicul electric) de aproape 145 km/h. Smart poate accelera de la 0 la 60 km/h în doar cinci secunde. Cu start de pe loc poate atinge 100 km/h în 13 secunde.Mașina se poate încărca de la orice priză standard de 220 V, iar un ciclu complet de încărcare poate dura doar 60 de minute.

3. TH!NK CITY

Th!nk City este o mașina de oraș electrică realizată de companiile norvegiene Think Global și Valmet Automotive. Automobilul a fost produs între anii 2008-2011 în Norvegia și dezvoltă o viteză de 110 de kilometri pe oră, având o autonomie a bateriei încărcate com-plet de 160 kilometri.Th!nk City a fost vândută în Norvegia, Olanda, Spania, Franța, Austria, Elveția, Finlanda, SUA, până în martie 2011 fiind comer-cializate 1.045 de unități în întreaga lume. La începutul anului 2011 Th!nk City a fost una dintre cele cinci mașini produse în serie care au trecut crash-testul împreună cu Tesla Roadster, Mitsubishi i-MiEV, Nissan Leaf și Smart ED. Deși a fost un succes de piață, din cauza dificultăților financiare, producția Th!nk City a fost oprită în martie 2011, iar compania a intrat în faliment în iunie 2011, pen-tru a patra oară în ultimii 20 de ani. Ulterior, Think Global a fost cumpărată de către Electric Mobility Solutions AS, care a promis repornirea liniei de producție în cursul anului 2012.

Disponibilitate România: Nu, posibil 2013Preț de bază: 15.700 euro (fără TVA)Autonomie baterie: 210 kmViteza maximă: 135 km/hPutere: 90 CP

Disponibilitate România: NuPreț de bază: 30.000 euro (TVA inclus)Autonomie baterie: 160 kmViteza maximă: 110 km/hPutere: 46 CP

Disponibilitate România: Nu, posibil semestrul al II-lea 2012Preț de bază: 16.000 euro (fără TVA)Autonomie baterie: 140 kmViteza maximă: 145 km/hPutere: 74 CP

52-53

4. MITSUBISHI I-MIEV

Mitsubishi a creat „valuri” printre constructorii auto din Asia atunci când a intrat pe piața japoneză în 2009 cu micuțul i-MiEV. Iar de atunci mașina continuă să facă valuri și undele acestora s-au propagat la începutul acestui an până pe continentul american. Dacă dimensiunea „titicarului” i-MiEV ar putea isca un surâs iro-nic printre automobiliștii „serioși”, posesori de bolizi benzinofagi, orășenii, în schimb, pot aprecia confortul oferit de această mașină electrică.Modelul i-MiEV este un automobil compact cu zero emisii polu-ante. Are patru locuri, o lungime de 3,475 metri, patru uși și un portbagaj de 227 litri. Puterea maximă dezvoltată de motorul elec-tric este de 49 kW, iar cuplul maxim este de 180 Nm, disponibil în intervalul de turație 0-2.000 rpm. Viteza maximă pe care o poate atinge modelul i-MiEV este de 130 km/h.Mașina are însă un mare dezavantaj, prețul piperat.

5. NISSAN LEAF

În prezent, unul dintre vehicule electrice disponibile pe piață și care folosește o baterie de litiu este Nissan Leaf. În cazul acestei mașini, costul pe kilometru este de trei ori mai mic comparativ cu mașinile moderne dotate cu motoare cu ardere internă.Lansat în producția de serie în 2010 pentru piața SUA și în 2011 pentru Europa, Nissan Leaf are o baterie care cântărește 300 kg, dar asigură 120 CP. Autonomia bateriei încărcate la maxim este de 150 km, viteza maximă dezvoltată de mașină este de până la 150 km/h. Un ciclu complet de încărcare se realizează în 7 ore de la o priză normală și 30 de minute de la stațiile speciale. Mașina este echipată cu o baterie, care utilizează în calitate de catod LiMn2O4. Din decembrie 2010 până în iulie 2012 în lume au fost vându-te 32.000 Nissan Leaf, cele mai multe în SUA și Japonia (28.000 bucăți). În Europa, până în aprilie 2012, erau vândute doar 3.000 de mașini.

6. TESLA ROADSTER

Având o lungă listă de proprietari celebri (Jay Leno, Arnold Schwarzenegger, George Clooney etc.), spre deosebire de alte mo-dele de mașini electrice proiectate pentru traficul urban, Roadster este singurul vehicul electric aflat în producție de serie capabil să circule pe autostrăzi. Cu șasiul împrumutat de la modelul sport Lotus Elise, Tesla Road-ster poate dezvolta viteza de 100 km/h în doar 3,9 secunde. Mașina este asamblată în California și în Marea Britanie.Tesla Roadster poate fi alimentat de la orice sursa de curent alter-nativ 220 V.

Disponibilitate România: DAPreț de bază: 36.640 euro (TVA inclus)Autonomie baterie: 120-160 kmViteza maximă: 130 km/hPutere: 63 CP

Disponibilitate România: Nu (în strategia de marketing prezență globală din 2012)Preț de bază: 35.000-40.000 euro (în UE)Autonomie baterie: 150 kmViteza maximă: 150 km/hPutere: 120 CP

Disponibilitate România: NUPrețul de baza: 84.000 euro (fără TVA)Autonomie baterie: 395 kmViteza maximă: 201 km/hPutere: 288 CP

54-55

ecttellual

mihaela.ionescu@incomemagazine.roScan

ează

cod

ul

şi v

ei a

fla

tot

ce s

e în

tâm

plă

în a

cest

w

eeke

nd.

alexandra.grigore@incomemagazine.ro

Primul weekend din luna septembrie are la fel de multe evenimente interesante ca un weekend de vară. Calen-daristic vorbind, toamna îşi intră în drepturi, dar din

punct de vedere al spectacolelor, expoziţiilor şi modalităților de petrecere a timpului liber, weekendul 1-2 septembrie intră la categoria „vară indiană”. De la concertul Red Hot Chili Pep-pers din Bucureşti, până la zborul cu balonul cu aer cald din Timişoara, oferta este una variată, pe gustul tuturor.

Concert Red Hot Chili PeppersAşteptarea fanilor din România ai formaţiei Red Hot Chili Peppers s-a încheiat. Trupa vine, pentru prima dată în ţară, concertul fiind programat pentru vineri, 31 august, pe Na-ţional Arena. Preţul biletelor variază, între 130 şi 495 de lei. Trupa, formată din membrii: Anthony Kiedis, Michael „Flea” Balzary, Chad Smith şi Josh Klinghoffer, a lansat, de-a lun-gul timpului, hituri precum Otherside, Californication, Scar Tissue sau Road Trippin . Anul acesta, cei din Red Hot Chili Peppers vor fi introduşi în Rock&Roll Hall of Fame alături de alte legende ale muzicii.

Zbor cu balonul cu aer cald, la TimişoaraLa Timişoara a început sezonul pentru o nouă distracţie - zborul cu balonul cu aerul cald. Singura condiţie este să nu îţi fie frică de înălţime. Costul unei plimbări cu balonul costă 125 de euro, pentru o singură persoană, dar numai de luni până vineri. În weekend, tariful urcă până la aproximativ 150 de euro. Fiecare zbor poate fi făcut pentru maxim cinci oameni, respectiv patru pasageri şi pilotul, iar balonul poate fi închi-riat pentru orice ocazie, de la simple plimbări de agrement, până la şedinţe foto. La finalul călătoriei cu balonul, pasagerii au parte de un botez al aerului şi primesc o diplomă de par-ticipare.

Târgul Olarilor din SibiuLa Sibiu, mai exact în Piaţa Mare, se strâng olarii din locali-tăţi cu tradiţie în olărit, cum ar fi Horezu, Corund, Baia Mare, Rădăuţi sau Glogova. Aceştia vor expune în spaţiul amenajat în acest scop cele mai interesante obiecte ceramice. Târgul este unul dintre cele mai vechi evenimente culturale ale Si-biului contemporan şi recreează atmosfera de târg specifică Pieţei Mari din secolul al XVIII-lea. De pe tarabele amenajate în perimetrul evenimentului nu lipseşte turta dulce, alintată de târgoveţi „puiul târgului”.

Festivalul Internaţional de Muzică „Toamna Pragheză” Peste hotare, în capitala Cehiei, începe Festivalul Internaţio-nal de Muzică „Toamna Pragheză”. Melomanii care ascultă mai ales muzică simfonică se vor delecta la concertele din sălile teatrelor din Praga. Spre deosebire de ediţia de primă-vară a festivalului, cea de toamnă se organizează şi în Karlovy Vary, o staţiune balneară din nord-vestul Cehiei, la poalele Munţilor Metaliferi. La unele spectacole, accesul publicului va fi gratuit, dar pentru cele ţinute în sălile de teatrul şi operă tariful variază între 5 şi 50 de euro.

Festivalul internaţional de vin de la BudapestaÎn fiecare an, la începutul lui septembrie are loc Festivalul Internaţional de Vin din capitala Unga-riei, un eveniment care atrage un număr mare de turişti. Aceştia nu doar că învaţă diferenţele din-tre soiurile de vin, dar sunt invitaţi la degustări unde somelierii le explică particularităţile tipuri-lor de vin servite. Chiar dacă nu ştii foarte multe despre licoarea făcută din struguri, ai ocazia să înveţi, într-un cadru relaxat, iar obiectivele turistice din Budapesta, precum şi delicatesele gastronomice tradiţionale servite la majoritatea degustărilor sunt doar un bonus.

>>> în weekend <<<>>> de văzut <<<

vara super-eroilor

Mai fierbinte ca în ultimii ani, vara aceasta a încins micile și marile ecrane și a sporit adrenalina, de parcă valul de caniculă nu ne-ar fi ținut destul pe jar. Fără doar și poate a fost vara super-eroilor, în comeback-uri spectaculoase,

renăscuți din propria cenușă, cu mască sau fără, dar toți prinși în cele mai neobișnuite situații și povești, ieșind total din tiparele monotoniei vieții de zi cu zi. Spiderman, Avengers, Men in Black, eroii lui Prometheus, micuța și neînfricata roșcată din Brave, misteriosul Dark Night au luptat iarăși cu forțele răului, au salvat pentru a nu știu câta oară omenirea (sau măcar o parte considerabilă din ea) de la un dezastru iminent, au trăit povești de dragoste atunci când nimeni nu și-ar fi imaginat că mai au timp și de așa ceva (dar poate că tocmai asta le conferă statutul de super-eroi) și ne-au făcut pe noi, oamenii obișnuiți, de diferite vârste și preocupări, să visăm.

Atunci când vine vorba despre un personaj ca Batman, la fiecare lansare de nouă

producție mă întreb ce ar mai fi putut inventa creatorii pentru a nu fi repetitivi și pen-tru a spune o altă poveste decât precedentele. Mai ales că personajul principal nu mai este tocmai tânăr (prima lui apariție – pe hârtie, ce-i drept, nu pe peliculă, datează din 1939). De-a lungul timpului, 3 mari regizori și-au pus imaginația și talentul la bătaie pentru a face din Batman unul dintre cele mai admirate personaje de tipul super-ero-ului, atât pentru publicul american, cât și pentru restul lumii (succesul de box-office a demonstrat-o din plin). Tim Burton, Joel Schumacher și, mai nou, Christopher Nolan își asumă pe rând paternitatea și, de ce nu, aventurile prin care trece Cavalerul negru. Iar acesta nu vine singur; pentru a scoate în evidență binele pe care îl reprezintă, trebuie să existe și o măsură a răului pe care să-l înfrunte, iar aici pleiada de actori care întru-chipează personajele malefice este de-a dreptul excepțională (Jack Nicholson, Danny DeVito, Tommy Lee Jones, Jim Carrey, Uma Thurman, Heath Ledger). Și când puterea personajului este atât de seducătoare, pe lângă succesul filmului înflorește o adevărată industrie adiacentă care aduce deopotrivă bani și expunere la toate nivelele. Aici trebuie să dăm americanilor ce-i al lor și să recunoaștem că poate nimeni altcineva nu s-ar pricepe mai bine să-și vândă marfa.

The Dark Night Rises îl readuce la lumină pe eroul cu mască și mantie; de data asta un Batman cu dureri de oase, mai vulnerabil și mai uman decât ne-am fi așteptat, dar pe care amenințarea unei catastrofe și dispariția lumii oneste pe care el o crease îl scot

din letargie și îl pun din nou în poziție de luptă. Dincolo de povestea croită cam pe aceleași măsuri cu precedentele, fascinante sunt efectele speciale și, mai ales, „jucăriile” lui Batman. Batmobilul devine acum un aparat de zbor, armele sunt din alta epocă, mai degrabă SF decât realitate, biroul său din peșteră este hi-tech fără discuții, iar costumul care îl face invincibil și care îi dă semnătura personală îl transformă oricând dintr-un om pierdut într-un super-erou. Cu un adversar pe măsură, de data aceasta și el cu mască și chiar una înspăi-mântătoare, Bane, simbol al brutalității și al anarhiei, Batman se vede nevoit să dea liniștea singurătății sale pe o nouă luptă. Ca de obicei, mai mult decât armele sale sofisticate (deloc de neglijat), voința este cea care îl ajută să răzbată.

Finalul…? Surprinzător sau nu, ștafeta a fost predată. Omul din spatele eroului se schimbă. Bruce Wayne bea capucino la Florența. Cine apără mai departe omeni-rea? Rămâne de văzut…

Într-o perioadă în care oamenii muncesc mult mai mult pentru atingerea aceloraşi obiective decât în 2008, s-ar putea crede că cererea

de bone ar trebui să fie în creştere. Nu-mărul mare de persoane disponibilizate şi dispariţia păturii de mijloc – cea mai mare „consumatoare” de servicii înainte de 2009 – a determinat o scădere a cere-rii de bone de la aproximativ 10-15 pe zi acum patru ani, la numai 2-3 în 2012.

„Noi suntem pe piaţă de pe vremea când acest gen de activitate era abia la în-ceput, iar solicitările erau foarte mari. Era

bonă„bon”sau

cum să faci alegerea

potrivită pentru

copilul tău

Munceşti peste zece ore pe zi şi îți este greu să lași copilul în grija oricui. Agenţiile de recrutare şi plasare a bonelor s-au înmulţit în ultimii ani, pentru că înfiinţarea nu presupune costuri foarte mari. Atunci îți pui întrebarea: cum găseşti dădaca potrivită pentru micuţul tău?

claudia.popa@incomemagazine.ro

boomul economic, când toată lumea muncea, voia să aibă o casă şi o fa-milie. Bonele şi menajerele nu reprezen-tau un lux, ci o necesitate, şi făceau parte din modul de viaţă. Acum, clienţii noştri fac parte din clasa de vârf, de top şi îşi permit să plă-tească o bonă, în timp ce restul părinţilor stau acasă cu copiii sau apelează la bunici”, explică Antoaneta Istrate, managerul agenţiei de re-crutare şi plasare de bone, menajere şi perso-nal casnic, Antoinette Services.

Multe dintre cereri vin din recomandări şi spune că este important ca agenţia să aibă un renume.

Între timp, pe piaţă au apă-rut şi soluţii alternative, în genul

site-urilor de recrutare de personal, de unde părinţii pot cumpăra mai multe CV-uri ale unor bone pentru suma de 10 euro fiecare. Deşi recrutarea este mult mai puţin costisitoare, în primul rând pentru că nu se plăteşte comision, apar unele riscuri, destul de greu de anticipat la o primă vedere. În primul rând, părinţii nu au certitudinea că persoanele prezentate la interviurile pen-tru vizionare sunt testate psihologic şi să-nătoase şi că îndeplinesc toate cerinţele în privinţa igienei personale, spre exemplu. În

Th

inks

tock

56-57

telligent

al doilea rând, este posibil ca persoana din CV-ul selectat să nu mai fie disponibilă sau să nu fie de acord cu distanța până la domiciliu.

„Deosebirea dintre un job într-un birou şi unul care are drept punct de lucru domi-ciliul cuiva este că, în afară de criteriile profesionale pe care trebuie să le întrunească bona, mai sunt şi acele crite-rii personale. Părinţii trebuie să convieţuiască împreună cu acea persoană în casă”, arată Antoaneta Istrate.

Boneleocazionale

Dacă angajarea unei bone a devenit ceva obişnuit, baby-sitting-ul (sau bona ocaziona-lă), care în străinătate funcţio-nează foarte bine, în România este aproape inexistent. Struc-turat pe trei paliere orare - part-time, full-time sau ocazio-nal – serviciul are deocamdată puţine şanse să se dezvolte. Mamele sunt foarte riguroase atunci când selectează o bonă şi preferă să o cunoască îna-inte să le intre în casă. Este posibil, de asemenea, ca bona contactată să nu fie disponi-bilă în intervalul orar în care adulții au cina de afaceri sau evenimentul la care trebuie să participe.

Cererile sunt doar sporadi-ce, atâta timp cât părinţii nu au încredere să aducă o persoană străină în casă pentru doar câteva ore. De aceea, când pri-meşte astfel de cereri, HR Cre-ative, agenţie de recrutare şi plasare trimite părinţilor doar persoane pe care le cunoaşte bine şi cu care a lucrat de foar-te multe ori şi un dosar cu acte însemnând copie după buletin, copie după certificatul de că-sătorie, copie după certificatul de naştere, copie cazier, copie analize medicale, copie diplo-mă de studii şi recomandări ale familiilor anterioare.

„Remuneraţia porneşte în general de la 10 lei pe oră, în funcţie de câţi copii sunt. Când

vine vorba de încrederea părintelui în bonă pentru o seară, lucru se complică, deoarece părinţii sunt destul de speriaţi şi acum şi pe bună dreptate. Văzând în media tot ce se în-tâmplă cu alţi copii, e normal să fie îngrijorați pentru ce i s-ar putea întâmpla micuțului lor”, spune spsihologul Gabriela Dragomir, care a fondat, împreună cu Georgiana Staicu, agen-ţia de recrutare HR Creati-ve.

Plus că agenţiile nu pot garanta pe deplin integri-tatea bonei, indiferent că este angajată part-time sau full-time. „De multe ori sunt întrebată dacă garantez pentru ele. Ce înseamnă să garantezi? Fiecare răspunde în faţa legii pentru faptele sale. Eu pot să fac unele re-comandări – să se monteze în locuinţă camere de su-praveghere, să se informeze dădaca de existenţa lor. Pe lângă acestea, eu întocmesc un dosar cu recomandări, referinţe, cazier. Părinţii au ocazia, înainte să o angaje-ze, să stea de vorbă cu ea, să o intervieveze. Este un job şi nicăieri, nimeni nu garantează pentru nimeni”, menţionează managerul Antoinette Services.

Sigur că, înainte să fie introduse în bazele de date ale agenţiilor, bonele sunt testate psihologic, sunt întrebate despre situaţia lor familială, dacă au copii, dacă soţii lor sunt angajaţi. „În momentul în care nimeni nu lucrează în familie şi doar ea munceşte, atunci stai puţin pe gân-duri pentru că poate fi ori o situaţie generată de criză, ori de educaţie sau mod de viaţă”, spune Antoaneta Istrate.

În plus, candidatelor pentru postul de bonă li se testează voca-bularul, capacitatea de distribuţie a atenţiei, abilitatea de adaptare la me-diu şi oameni, le sunt aplicate teste situaţionale. „Cel mai adesea, părin-ţii îşi doresc bone care să îi înveţe pe copii o limbă străină, care să ştie bunele maniere şi să îi înveţe cum să se comporte în societate, care să meargă la joacă cu ei şi să fie nişte buni companioni”, explică, la rândul său, Gabriela Dragomir.

De obicei şi părinţii se intere-sează în întrevederea cu candidate-le de nivelul lor de experienţă, ce ar face în situații critice, de genul mi-cuţul se îneacă cu un măr sau cade de pe tobogan. Extrem de riguroşi, părinţii trec bonele prin procese de recrutare care pot dura fie o zi, fie o lună, în funcţie de cât de urgentă este cererea şi de criteriile impuse, precizează Cătălina Trandafir, Director al Agenţiei Mary Poppins Family.

CIFRE DESPRE BONE

DOSARUL DE ANGAJARE CUPRINDE:� rezultatele unor teste

psihologice;� studii de caz având în

vedere natura muncii;� informaţii personale

şi profesionale;� fişa psihologică a

candidatei pornind de la modelul celor cinci factori ai personali-tăţii care pune accent pe: conştiinciozitate, agreabilitate, stabi-litate emoţională, extraversiune, deschi-dere către experienţă; capacităţile cognitive (memorie, gândire, atenţie) şi optimumul motivaţional,

� cazier, analize medi-cale;

� recomandări de la părinţi.

� numai în Bucureşti sunt acreditate aproximativ 100 de agenţii de recruta-re şi plasare de personal casnic;

� fiecare agenţie are cel puţin 500-600 de bone în baza de date;

şi cunosc tehnici moderne de învăţare prin joc, au noţiuni solide despre dezvoltarea fizică emoţională şi cognitivă a copiilor, ştiu cum să gestioneze cri-zele şi comportamentele nedorite prin aplicarea principiilor de disciplinare pozitivă, au noţiuni de nutriţie şi preparare a hranei în funcţie de vârstă, ştiu să susţină copilul în activităţile educative, să gestioneze relaţia cu membrii familiei şi mul-te alte cunoştinţe şi abilităţi pe care o bonă fără pregătire specia-lizată nu are de unde să le dobândească”, arată Tatiana Dabija.

Până în acest moment, peste 500 dintre femeile care au participat la cur-surile de calificare ale asociaţiei au absolvit programul, devenind bone calificate. Programul totalizează 360 ore de pregătire practică şi teoretică, finalizându-se printr-un examen şi eliberarea unui certificat de calificare valabil în toate statele mem-bre ale Uniunii Europene.

În plus, prin proiectele susţinute, RAA încearcă să educe părinţii să fie pretenţioşi în alegerea dăda-cei, să încheie un contract cu bona şi, nu în ultimul rând, să limiteze la minimum cerinţele legate de menajul familiei ca atribuţie a acesteia. Reprezen-tanţii agenţiilor specializate chiar le recomandă pă-rinţilor angajatori să respecte fişa de post a bonei, care presupune îngrijirea şi prepararea mâncării copilului, curăţenie în camera de joacă a micuţului. „Menajul se face de obicei în detrimentul îngrijirii copilului, pentru că, în loc să facă diverse activităţi cu el, îl ţine în ţarc”, explică Antoaneta Istrate.

Lista de responsabilităţi

În mod evident, profilul bonei „perfecte” s-a schimbat în ultimii ani, mai ales că familiile au de-venit mult mai exigente. Dacă anii trecuţi cele mai căutate erau „bunicuţele” cu experienţă maternală, acum persoana angajată să stea cu copilul trebuie să fi absolvit cel puţin liceul, să aibă maximum 42 de ani, experienţă în domeniu, să cunoască o limbă străină, să nu aibă obligaţii şi, cel mai important, re-comandări de la alţi părinţi.

Mai exact, sunt căutate persoane cu disponibi-litate la un program prelungit de 10-12 ore, care au posibilitatea să plece împreună cu familia în vacanţă în ţară sau în străinătate chiar şi o perioadă mai lun-gă de timp, de până la o lună.

Calităţile bonei trebuie să se potrivească cu fe-lul de a fi al familiei, astfel încât să existe empatie, pentru că, de multe ori, o persoană vorbăreaţă nu îşi va găsi locul într-o familie tăcută, sau o persoa-nă sportivă nu va reuşi să se înţeleagă cu o familie mai puțin activă.

Pe lângă toate acestea trebuie să fie calmă, inven-tivă, să aibă disponibilitatea de a se pune la mintea copilului, să aibă sânge rece, să nu se piardă în situ-aţii limită, să fie adaptabilă la condiţiile şi cerinţele familiei plătitoare şi, mai ales, să îi placă să facă me-seria de baby-sitter.

HR Creative recomandă mamelor să angajeze pentru micuții lor de până în doi ani persoane calde

şi iubitoare, care să nu aibă nea părat studii superioare şi guvernante

cunoscătoare de limbi străi-ne, desen, muzică, sport etc. pentru copiii mai mari de 2

ani. Nu în ultimul rând, sfătuieşte familiile cu băieţi energici să opte-ze pentru „boni”, adi-că domni care fac mai

multe activităţi sportive cu cei mici – merg pe role,

pe bicicletă, înoată, joacă fotbal, practică căţărări şi, în

plus, mai cunosc şi jocurile video. În momentul de faţă, cererea de „boni” este de

numai 5% faţă de cererea de persoane de sex femi-nin. Gabriela Dragomir speră că şi în România ce-rerea de „boni” va creşte, deşi acum sunt căutaţi în special pentru micuţii de patru-cinci ani.

„Nu am spune totuşi că vârsta este o regulă, de-oarece am plasat un aşa numit bon într-o familie cu gemeni de un an, unde era nevoie să schimbe scu-tecele, să pregătească mâncarea şi atunci el s-a des-curcat de minune. Pentru a fi un «bon» foarte bun sunt acelaşi cerinţe ca şi pentru o bonă foarte bună. Este nevoie de foarte multă răbdare, imaginaţie, dra-goste pentru copii şi dăruire. Până acum am avut «boni de profesie», tineri care au lucrat în Germania, Olanda pe acest domeniu unde piaţa este mult mai deschisă şi care ştiau exact ce să facă şi tineri care au avut grijă de fraţi, prieteni care şi-au dat seama că se potrivesc cu statutul de bon”, povesteşte psiho-logul HR Creative.

Cum variază salariul

În funcţie de pregătire, de tipul de angajament – part-time, full-time sau intern – experienţă, nivel de educaţie, responsabilităţile şi numărul de copii pe care îi are în grijă, salariul lunar al unei bone variază între 400 şi 800 lei pentru un program de patru ore, 900-1500 lei pentru opt ore şi 1.100-1.600 lei pentru zece ore pe zi şi până la 3.000 de lei pentru personal intern.

Dădacele profesioniste solicită însă salarii cu-prinse între 1.300-1.800 lei, dar se pot abate de la marjă, în funcţie de numărul de copii îngrijiţi, pro-gramul de lucru şi alte cerinţe ale familiei. În plus, la recrutare, părinţii trebuie să achite agenţiei un co-mision care poate fi de 75% din venitul lunar sau în-tre 1.000-1.500 de lei, în funcţie de pachetul de servicii solicitat de angajator agenţiei.

Uneori, managerii cu un program încărcat apelează chiar şi la secretare să facă prima pre-selecţie, dat fiind că ele le cu-nosc cerinţele şi rigorile. În cea de-a doua etapă, părinţii întâl-nesc persoanele selectate de pe lista scurtă şi apoi decid.

În situaţia în care părţile îşi dau seama că nu se potrivesc, familia are dreptul, fără să plă-tească ceva în plus, la o nouă vizionare de bone. Spre exem-plu, Antoinette Services oferă o „garanţie” de două luni, timp în care dădaca poate fi schim-bată fără achitarea unui comi-sion suplimentar. În funcţie de pachetul preferat, care variază între 1.000-1.500 de lei, Marry Poppins Family acordă un nu-măr nelimitat de vizionări şi in-terviuri.

Ce ştiu bonele calificate

Şi pentru că pun accent pe profesionalism, tot mai mulţi părinţi sunt interesaţi de bonele calificate. „Recomandarea noas-tră pentru familiile care caută o bonă este să se îndrepte spre acele organizaţii sau agenţii care investesc în profesionalizarea bonei. Sănătatea fizică şi psihi-că a acesteia sunt deopotrivă cruciale în practicarea meseri-ei”, precizează Tatiana Dabija, Coordonator Promovare şi Re-laţii Publice în cadrul Romanian Angel Appeal (RAA), asociaţie care a înfiinţat Şcoala Bonelor, program de calificare finanţat prin Programul Operaţional Sec-torial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU).

Aceasta spune că, odată cu lansarea programului a fost re-vizuit standardul ocupaţional şi s-a elaborat un standard de for-mare profesională şi o programă de calificare care răspunde ce-rinţelor europene.

„Bonele calificate ştiu să acorde primul ajutor în caz de accidentare a copilului - de la tratarea unei banale zgârieturi până la tehnici de resuscitare cardio-respiratorie ştiu să-i sti-muleze copilului creativitatea

îngrijirea şi supravegherea copilului; pregătirea meselor acestuia; întreţinerea

curăţeniei în camera şi la locul de joacă al copilu-lui; însoţirea şi angajarea în activităţi educative

împreună cu copilul; asistarea şcolarului la teme; meditaţii pentru învăţarea unei

limbi străine; programe artistice.

PRINCIPALELE RESPONSABILITĂŢI ALE BONEI

� putem estima că doar în Capitală avem un număr de 50.000 de bone, dacă nu le luăm în calcul pe cele care preferă să facă această activitate pe cont propriu;

� potrivit estimărilor noastre, piaţa se ridică la aproximativ 400 de mili-oane de euro la nivelul întregii ţări;

� conform site-ului baby-sitter.ro, în Bucu-reşti, peste 70% dintre bone sunt angajate full-time (minimum 7-8 ore pe zi).

58-59

usge

nio

za lipsei aerului în proporţie mare. Temperatura la care sunt

consumate sortimentele de gelato reprezintă o altă diferenţă majoră. Îngheţata obişnuită se mănâncă în stare congelată, spre deo-sebire de gelato, care

se păstrează la o tem-peratură joasă, dar fără

să fie complet îngheţată şi casantă. Nu în ultimul rând,

aromele de gelato expuse în vitrinele magazinelor au o cu-

loare mai pală, mult mai apro-piată de cea naturală, datorită ingredientelor folosite. Pe urmă, gelato nu are emulgatori, deci se topeşte mai repede - un motiv în

Gelato nu este îngheţată! Un manifest pe care îl susţin gelatierii, care nu obosesc să explice acest lucru clienţilor şi nici să facă profit din dulcele răcoros, cu nume italian, indiferent de anotimp. Conceptul gelateriilor, bine dezvoltat în străinătate, a început să prindă contur şi la noi în ţară. În Bucureşti, sute de clienţi calcă zilnic pragul celor două gelaterii din Centrul Vechi, căutând nu doar arome clasice, precum vanilie şi ciocolată, ci şi mai neobişnuite, cum ar fi de caramel sărat, de vin fiert sau de roşii cu busuioc.

Privind din perspecti-va producţiei, există două feluri de desert congelat: cel artizanal,

care se serveşte în gelaterii, şi cel industrial, aici fiind inclusă îngheţata. Dacă desertul indus-trial este „liderul” în România, cel artizanal vine tare din urmă. Dovadă stau cele câteva gelaterii - sub 10 - care s-au deschis până acum, dintre care două în Capi-tală şi celelalte în marile oraşe ale ţării. De regulă, gelateriile ar-tizanale au foarte puţini angajaţi şi sunt, de fapt, mici afaceri de familie moştenite din generaţie în generaţie. Prima dintre condi-ţii - număr mic de angajaţi, este îndeplinită de către două gelate-rii care se impun rapid pe piaţa locală: Gelato Mio şi La Delicii, ambele situate în Centrul Vechi al Capitalei. Nu sunt businessuri de familie şi nici nu au nici o istorie pe piaţa locală, având în vedere că prima a fost deschisă în luna aprilie, iar cea de-a doua exact acum un an.

La Gelato Mio sunt, cu totul, opt salariaţi, incluzându-i pe pa-troni. Numărul de angajaţi scade până la trei, în cazul gelateriei La Delicii. Investiţia iniţială în deschiderea acesteia din urmă a fost de 60.000 de euro, în timp ce partenerii George Bălan şi Jurgen Reich au alocat un ca-pital iniţial de 80.000 de euro pentru inaugurarea Gelato Mio. Investitorii sunt convinşi că-şi vor amortiza investiţia rapid.

Cei doi competitori pe care doar o stradă îi desparte vorbesc despre elementele diferenţia-toare: un concept nemaiîntâlnit, în cazul La Delicii, condusă de Adrian Balaci şi aromele inedite pentru Gelato Mio, condusă de George Bălan şi Jurgen Reich. Şi probabil că au dreptate, din moment ce, în fiecare zi în jur de 125 de clienţi la calcă pragul. Dacă ne gândim că, în medie, un client cumpără de cel puţin 10 lei, putem vorbi de încasări lunare care sar de 10.000 de euro.

George Bălan mizează pe conceptul „around the clock”, pe care îl explică prin faptul că îşi doreşte să aducă mereu clienţi,

nu doar pentru gelaterie, ci reinven-tându-se de fiecare dată. Adică în-cearcă să extindă baza de produse şi servicii. Spre exemplu, pe lângă îngheţată vinde şi ziare sau reviste şi, în curând, vrea să aducă bicicle-te pe care să le închirieze celor care vor să facă o plimbare.

Principalul său competitor, Adrian Balaci, îşi doreşte ca La Delicii să fie asociată cu ideea de „vintage fresh”. Provocarea de a face bani din gelato, într-o ţară în care consumul este încă scăzut, este mare, dar tocmai oportunităţi-le mari de dezvoltare fac să merite asumarea riscului.

Un român nu consumă într-un an mai mult de 2,6 litri de îngheţată, aproape jumătate faţă de cehi şi po-lonezi, potrivit unui studiu realizat de compania Unilever, care produce şi îngheţata Magnum. Italienii, su-edezii şi americanii ocupă primele poziţii în clasament, cu un consum de aproximativ 20 de litri pe cap de locuitor. Italienii sunt lideri incon-testabili şi la capitolul reţete. În Si-cilia, de exemplu, cupele de îngheţa-tă servite în brioşe sau cannoli, sunt făcute din brânză ricotta, ceea ce nu mai este de mult o excentricitate gastronomică, ci, mai degrabă, un desert aproape normal.

Ce face diferenţaÎntre gelato şi îngheţată

sunt mai multe diferenţe, re-marcabile nu doar din punc-tul de vedere al gustului, dar şi al aspectului. O cupă de gelato tradiţională conţine lapte în pro-porţie de cel puţin 60% şi are o can-titate mai mică de grăsimi, respectiv un procent cuprins între 6 şi 10%, com-parativ cu 8 şi 20%, în cazul celei industri-ale. O altă diferenţă majoră între gelato şi îngheţată este cantitatea mai mică de aer în-corporat, în timpul fabricaţiei, cel mult 35% aer faţă de minimul de 70% din îngheţata produsă in-dustrial.

Structura gelato este mult mai cremoasă, dar şi mai grea, din cau-

Fabri­carea înghe­

ţatei ca afacere îşi începe istoria cu bucătarul

sicilian Francesco Procopio dei Coltelli, care s­a folosit de o

invenţie a bunicului său pentru asamblarea unei maşini de prepa­

rat îngheţată. Câteva sute de ani mai târziu, mai

exact în 1929,

un alt italian,

Otello Cattabriga, a primit primul brevet

industrial pentru o maşină automată

de îngheţată. În prezent, 90% dintre aparatele folosite la prepararea în­gheţatei artizana­

le sunt fabricate în Italia.

Tot aici, mai exact

în Sicilia, gelato este inclus în marea majorita­

te a deserturilor, devenind aproape un fel de bază servit

la finalul mesei. Sunt şi arome care au împrumutat numele unor deserturi italiene, cum ar fi tira­misu, torrone sau panna cotta.

O DOVADĂ DE MĂIESTRIE

ITALIANĂ

idei de afaceri...

alexandra.grigore@incomemagazine.ro

UNDE GĂSIM CEL MAI BUN GELATO DIN LUMEGelateria Capogiro, din Philadelphia, are sortimente foarte aromate, printre care se numără scorţişoara Saigon, laptele de cocos din Thailanda şi zucca, un fel de dovleac;Bombay Ice Creamery, din San Fran-cisco, are gelato cu şofran, nucşoară, ghimbir sau trandafir;Casa Devon, din Kingston, Jamaica, vinde gelato cu arome clasice, precum cireşe, mango sau fistic, dar şi mai neobişnuite, cum ar fi de bere, numită Devon Stout;Gelados Scannapieco, din Buenos Aires, Argentina, înregistrează printre cele mai mari vânzări la sortimentele caipirinha (un cocktail brazilian) şi scorţişoară;La Ice Cream City, din Tokyo, se poate cumpăra gelato cu aromă de rădăcină de orhidee, de pui sau de ţipar.

la producători sau din piaţă. Partenerul de la Gelato Mio speră ca pe

viitor să folosească numai ingrediente loca-le, cum ar fi laptele adus de la fabrica din Sfinţeşti, folosit la toate tipurile de gelato preparate la Gelato Mio şi care beneficiază şi de un sortiment numai al său – „Papă Lapte”. Toate cele 14 tipuri de gelato care îi ispitesc pe trecătorii din Centrul Vechi au denumiri la fel de neconvenţionale - „Ochi Migdalaţi”, pentru cea cu migdale, „Prunus” pentru cea din prune sau „Cananas”, pentru cea din ananas. Una dintre cele mai noncon-formiste a fost gelato din popcorn, numită „Lipseşte filmul”. Deşi gusturile inedite au prins la clienţi, cel mai bine se vinde sorti-mentul făcut din mere de Voineşti. Preţurile sunt de 4 lei pentru o cupă de 50 de grame, în timp ce preţul standard pentru trei cupe este de 10 lei.

Îngheţată de wasabiPuţin mai scumpe sunt cupele de la ge-

lateria La Delicii, de pe strada vecină, Covaci. Aici, 50 de grame de gelato costă 4,5 lei. Spre deosebire de Gelato Mio, care are 70 de locuri, capacitatea La Delicii este mai mică, de 14 lo-curi în interior şi 20 pe terasă. „Ne concen-trăm doar pe gelato şi ne dorim să vindem cel mai mult îngheţată artizanală”, explică mana-gerul La Delicii şi oferta scăzută de băuturi fără alcool din magazin. La capitolul răcori-toare nu se pot comanda decât ape minerale, plate sau limonadă. În vitrină sunt în perma-nenţă 12 tipuri de gelato, Adrian Balaci fiind şi cel care inventează reţetele. Cea mai cerută este cea din lavandă, dar la fel de apreciate au fost şi cele cu aromă de caramel sărat, susan negru, ceai verde sau muşeţel. Pe de altă par-te, gelato din wasabi nu a fost foarte gustat de clienţi. La comandă, cei de la gelateria La Delicii oferă şi o selecţie de gusturi pentru di-verse intoleranţe, cum ar fi gelato fără gluten sau gelato pentru cei care suferă de diabet. De asemenea, tot de aici clienţii pot cumpăra şi deserturi de casă ori cocktailuri care au ca bază desertul italian.

Spre deosebire de concurentul său, Adrian Balaci vinde şi restaurantelor, iar unul dintre cele mai solicitate tipuri de ge-lato este cel din ciocolată albă cu trufe. În-trebat dacă pe timp de iarnă magazinul se va închide, Adrian Balaci spune că soluţia stă în vânzarea unor produse mai potrivite sezonului. „Vom avea mai puţine sortimente de gelato, dar vom completa oferta cu prăji-turi.” Până atunci, se bucură, ca şi berarii, de căldura care duce termometrele în prag de explozie. Mai are doar două luni până când afacerea sa va intra în extrasezon.

plus să fie savurată mai rapid. Spre deose-bire de gelato, îngheţata conţine lapte praf, esenţe şi arome. La gelato, singurul ingredi-ent dulce acceptat rămâne zaharul din fruct.

Fisticul fandosit„Fisticul fandosit”, una dintre aromele

care nu lipseşte niciodată din vitrina de la Gelato Mio, este produs din fistic sicilian „Pistacchio Verde di Bronte”, importat din Italia. Este un ingredient extrem de preţios, de vreme ce numai 100 de grame costă 60 de euro. „Există şi fistic la 20 de euro suta de grame, dar îl preferăm pe acesta, chiar dacă este mai scump, pentru că este mult mai bun”, povesteşte George Bălan. Fisticul este unul dintre puţinele alimente importa-te, cele mai multe fiind cumpărate direct de

Tim

i Sli

caru

60-61

vitionta

Sunt construite pe locul unor clădiri istorice restaurate, sunt situate în centrul orașelor și sunt amenajate într-un stil deosebit. Căutate de persoanele cu un buget me-dium-high, boutique hotelurile aduc servi-ciile tailor made la rang de must have. Un hotel de acest gen are un număr mic de ca-mere, faţă de unul care aparţine unui lanţ, iar managerul se ocupă de fiecare oaspete în parte. Accentul este pus pe serviciile per-sonalizate, iar camerele au stiluri aparte de amenajare. Trendul a prins în străinătate și s-a dezvoltat treptat și la noi. Vara, boutique hotelurile din București sunt preferate de un public ușor diferit de cel din restul anului: turiștii de leisure, care își lasă afacerile deoparte și vin să descopere Capi-

tala la pas ori din City Bus-urile care străbat orașul de la nord la sud, cât e ziua de lungă. Conceptul atrage nu numai turiștii care doresc să petreacă un sejur, ci și actorii, oamenii de afaceri sau marii investitori în insule exotice. Beyonce, Enrique Iglesias, Hamid Karzai, președintele Afganistanului, Jean Michel Jarre, Regina Anna a Româ-niei au stat la Carol Parc Hotel, băieţii lui Jean-Claude Van Damme la Hotel Boutique Moxa, iar Ethan Hawke la Rembrandt Hotel. Mai mult decât înmânarea cheii de la ca-meră, atmosfera dintr-un hotel mic și cu pretenţii înseamnă identificarea particulari-tăţilor fiecărui oaspete și, mai ales, a prefe-rinţelor sale: scopul călătoriei, cosmeticele pe care și le dorește în baie, florile sau acel

welcome drink care îl surprind plăcut la so-sire, cât de bine vrea să îi fie prăjită pâinea de la micul dejun etc. Detaliile – cum este aranjată draperia sau cartolina de noapte bună pe patul de culcare - fac diferenţa. În general, tarifele camerelor variază în această perioadă între 80 și 790 euro. Și nu este deloc mult, dacă un oaspete își dorește Champagne Cristal Louis Roederer sau ca-viar Beluga Iranian, cosmetice Bvlgari, mic dejun cu fructe de mare și somon fumé, ceaiuri exotice la Carol Parc sau un tur al Bucureștiului într-un Mercedes, organizat de Hotel Boutique Moxa. Poate comanda mâncarea sau băuturile preferate, bilete la spectacole, presă de specialitate pe care să o citească la micul dejun, asistenţă în afa-ceri, secretariat, traduceri, evenimente pri-vate sau corporatiste, serate culturale, baby sitting, room service, minibar, diete speciale. Boutique hotelurile spun povestea locului și o istorie neștiută, desprinsă din fiecare ele-ment care le compune.

1. STUCATURI CU FOIŢĂ DE AURCarol Parc Hotel, situat pe cel mai înalt punct natural al Bucureștiului, Dealul Fila-ret, în apropierea Palatului Parlamentului, al Mitropoliei și a Pieţei Unirii, este unicul small luxury boutique hotel din România, fiind inclus în topul Conde Nast Traveler – 130 Best hotels of the world. Clădirea a fost construită de prietenul și ar-hitectul Regelui Carol I, Gustav Adolf Suter. „Familia Petre – Adrian și Sylvia – a cum-părat și a restaurat palatul, păstrând stilul arhitectural original, cel neo-brâncovenesc, caracterizat prin coloane, arcade, ornamen-te de tipul brâului răsucit, foișoare, com-pletat de elemente Art Nouveau și Milleno-

În Micul Paris, boutique hotelurile spun poveștile locurilor, pentru că fiecare a fost construit pe foste case restaurate. Marea Britanie a dat lumii primul mic hotel de lux, „Blakes”, în 1978, amenajat de designerul Anouska Hempel, care a imaginat prin culori, materiale, decoruri și mobilier lumi diferite: China, India, Indonezia, Cambodgia, Italia. Grandoarea, luxul, eleganţa sunt valori pe care mizează acum fiecare boutique hotel, din orice parte a lumii. Desigur, imaginea nu ar fi completă fără serviciile personalizate.

claudia.popa@incomemagazine.ro

cazare în stil hollywoodian în 5 hoteluri bucureștene

Carol Parc Hotel

vecento. O combinaţie care inspiră un aer mediteranean. Întregul proces de restaura-re a durat mai bine de trei ani, iar investiţia a depășit 6,5 milioane de euro”, povestește Cristina Baciu, Guest Relations Manager Carol Parc Hotel.În anii de după război, Palatul, care oferă o panoramă asupra întregului oraș, a fost centru de observaţie și sediu al serviciilor secrete al trupelor de ocupaţie sovietică (NKDV), apoi a găzduit ICRAL-ul. Sub tencuieli repetate au fost descoperite porţiuni de stucaturi cu foiţă de aur, arcade, pereţi cu lambriuri din lemn de cireș și tapet de mătase din 1907. Tapetul a fost reprodus în fabrici din Danemarca, stucaturile au fost refăcute integral, frescele din foișoare au fost „scoase la lumină” de artiști și experţi în restaurarea mănăstirilor din Moldova. Proiectul de finisare, amenajare și mobilare a boutique hotelului de lux a fost făcut de atelierul de arhitectură Nova Serenissima din Verona, care se ocupă și de reședinţa Președintelui Putin și a unor familii regale din Monaco. Arhitecţii au introdus în proiectul de design mărci precum Laura Biagiotti, prin al cărei atelier au fost realizate majoritatea băilor din hotel, Theodore Alexander, cu care a fost făcut Concierge Desk-ul sau Sala de Consiliu și Pino Signoretto, artist din Mu-rano, al cărui atelier a realizat cel mai mare candelabru din cristal masiv făcut până acum în insula de lângă Veneţia. Candela-brul se găsește în hotelul de pe Dealul Fila-ret pe scara principală, are o lungime de 14 metri, o greutate de două tone și circa 2.000 de bucăţi mari de cristal. Piesa a fost inspi-rată de Coloana Infinitului a lui Brâncuși și realizează o legătură organică între cele pa-tru nivele ale clădirii. Alte branduri care completează accesorii-le sunt Milla Schön pentru lenjeria de pat, Villeroy&Boch pentru vesela din porţelan din restaurant, Bvlgari, Lanvin, Choppard și Bogner pentru prosoapele și halatele de baie. Fiecare cameră este individualizată și nu se aseamănă cu cealaltă și, de multe ori, cu-plurile preferă să petreacă o seară în apar-tamentul „Prinţesa din Pădurea Adormită” - Sleeping Beauty Suite. Meniul restauran-

tului Carol Parc Hotel cuprinde delicatese precum foie gras, piept de raţă sau file de Argentina. „Cu toate acestea, nu e nicio problemă să comanzi un șniţel de porc cu cartofi prăjiţi. Enrique Iglesias nu a avut nicio jenă să intre în bucătărie și să se joace cu tigăile pentru o paella sau un tapas ca la mama acasă”, spune Cristina Baciu.

2. AER FRANȚUZESCCa un spirit al locului (genius loci), Hotel Epoque integrează faţada de origine franţu-zească și interioarele de inspiraţie neo-ro-mânească din perioada cuprinsă între 1900 și al Doilea Război Mondial. Peisajul în care se găsește – zona Parcu-lui Cișmigiu – este eclectic, cu arhitectură franţuzească, italienească, brâncovenească și, pe alocuri, clădiri de sticlă ale secolului nostru. La interior, designerii au ales un stil care aduce o interpretare modernistă a neo-ro-mânescului, caracterizată prin culorile în-chise ale mobilierului și albul monastic al pereţilor, parchetul natural și mocheta groa-să. Pentru SPA a fost ales un stil răsăritean, iar zona de parter s-a constituit într-o tre-cere între exteriorul francez și interiorul autohton. „Din punct de vedere finan-ciar, investiţia a fost de 8,5 milioane de euro, la care se adaugă câteva mii de ore de proiectare, brainstorming și atenţie către detaliile și nuan-ţele ce alcătuiesc astăzi hote-lul Epoque”, precizează Alex Oproiu, CEO al hotelului.Igloo Architecture a proiec-tat mobilierul în proporţie de 90%, realizat apoi la Târgu Mureș, în timp ce băile și ac-cesoriile sanitare sunt Gala, iar vesela Villeroy&Boch.Masajul aromoterapeutic, cos-meticele bio speciale pentru împachetarea corporală, limu-zina care asigură, la cerere, tu-ruri ale orașului, valetul per-sonal - omul care pregătește venirea oaspeţilor VIP - fac

parte din serviciile personalizate. Cheful rezident Arnaud Dunand Sauthier, „magicianul” din bucătăria franţuzească a hotelului, le propune clienţilor terină de ficat de raţă și mitonée de ananas, rinichi flambat de viţel, mămăligă cu măsline verzi și sos de muștar, cocoșei cu miere, salată de fenicul și sos de portocale sau desertul suflé de ciocolată și îngheţată de vanilie de Madagascar. Serviciile personalizate sunt asigurate de „echipajul de bord”, asemănat de directorul hotelului cu cel de pe navele de croazieră. „Profilul colegilor noștri include, în cele mai multe cazuri, experienţă de câţiva ani în străinătate, cunoașterea perfectă a două limbi străine și un zâmbet larg. Toate aces-tea se menţin pe parcurs și se îmbunătăţesc prin training și comunicare constantă”, mai spune Alex Oproiu. Situaţii inedite prin care a trecut personalul hotelului și despre care vorbește zâmbind directorul Epoque sunt cumpărarea unui cărucior de copil în toiul nopţii, pentru care echipa a reușit să ţină deschis un mall, sau organizarea unui turneu de squash pentru 12 cetăţeni seniori din Marea Britanie.

cazare în stil hollywoodian în 5 hoteluri bucureștene

Hotel Epoque

62-63

vitionta

3. LOCAȚII PENTRU VEDETE

Cu 16 camere, business boutique hotelul Rembrandt a fost deschis în 2005, în urma unei investiţii de un milion de euro. Acto-rul de la Hollywood Ethan Hawke a prefe-rat small boutique-ul din Centrul Istoric al Capitalei, alături și de alţi turiști care ne vizitează ţara, din Olanda, Statele Unite și Canada, Anglia sau Germania, care vin mai ales pe timpul verii. Clădirea datează din 1925, este monument istoric, iar arhitectura este tipic olandeză: clădire îngustă și foarte înaltă, de șapte eta-je. Designul este unul clasic, cu mult lemn pentru o atmosferă caldă, naturală. Stilul boutique se regăsește în designul camere-lor și în cafeneaua Klein, care este și salon de mic dejun: oglinzi mari, mobilă din lemn masiv, lămpi Tiffany, lambriu în dreptul pa-turilor. Pe locul hotelului de acum a fost pe vremea comunismului o ţesătorie, timp de 20-30

ani, după care clădirea a fost lăsată în para-gină. Ulterior a fost consolidată și renova-tă în întregime, s-a construit adiţional și o mansardă, din care a rezultat o cameră cu o terasă mică, solicitată în special de cupluri.„Fiind un hotel mic, avem posibilitatea să ne cunoaștem oaspetele foarte bine. Când se va întoarce, vom ști ce nevoie are și cum să-l întâmpinăm. Iar clienţilor noi, le antici-păm nevoile. Business man sau simplu tu-rist, are parte de o informare corectă și uti-lă. Primește sugestii din experienţa noastră proprie. Când recomandăm ceva înseamnă că noi deja am testat acel lucru și știm că e bun. Acordăm atenţie pregătirii staff-ului nostru. Nu am căutat niciodată persoane experimentate, pentru că ospitalitatea vine din căldură sufletească, iar acest lucru nu se poate deprinde prin experienţă. Am cău-tat mai degrabă persoane cărora le place să comunice, să zâmbească, optimiste, energi-ce. Acestea pot fi condiţiile de bază în selec-tarea personalului. Restul se învaţă ușor”,

spune Toni Tătar, director de marketing și vânzări al Rembrandt Hotel.Pentru perioada verii, staff-ul hotelului pro-pune oferte speciale de preţ, astfel încât păstrează și în această perioadă o ocupare medie de 80%.

4. CLASIC, DAR MODERNDupă ce a renovat o clădire naționalizată, proprietarul a înălțat Le Boutique Hotel Moxa. A păstrat clădirea inițială pe care a restaurat-o într-un stil arhitectural clasic, după care a dezvoltat corp nou, cu design modern, din sticlă și oțel, dar care a păstrat înfățișarea clasică, prin folosirea cărămizi-lor.Acum are 52 de camere, decorate de arhitecții din familia proprietarilor: cele în stil clasic cu draperii grele roșii, candelabre din sticlă în camere și în băi, tablouri – copii după picturi celebre, oglinzi înalte de până la doi metri cu rame aurii baroce, făcute la Târgoviște de Quadra Invest, producătorii care dețin brandul European Héritage. Mo-bilierul este din lemn masiv, iar textilele de baie și lenjeria sunt Arimpex Collection. „Majoritatea clienților noștri sunt oameni de afaceri. Ei reprezintă 90% din total, însă în ultima perioadă avem și turiști străini, cum ar fi englezi, spanioli, nemți, francezi, olandezi – în special în weekend – care vi-zitează Bucureștiul și caută un loc intim, liniștit, în centrul orașului”, arată Oana Ungureanu, Sales Manager Le Boutique Hotel Moxa. Pentru oamenii de business, hotelul are săli de conferință, Executive Lounge, iar pentru orice oaspete doritor - centru spa și fitness cu sală de masaj, saună, sală de relaxare, concierge, serviciu de spălătorie și curățătorie, room service 24 de ore. Musafirii care aleg un sejur extins, de până la câteva luni, au de ales unul dintre apar-tamentele utilate și cu o mică bucătărie, cuptor cu microunde, frigider la dimensiuni normale, vedere directă la terasă și balcon propriu.Oana Ungureanu își amintește chiar că, nu cu mult timp în urmă, Le Boutique Hotel Moxa a găzduit o familie care i-a cerut să îi organizeze o călătorie cu balonul cu aer cald, că tot aici a fost cazat ambasadorul Braziliei și investitori bogați care căutau discreție. „Biroul meu este chiar lângă recepție și încerc să stau de vorbă cu fiecare persoa-nă care se cazează la hotelul nostru. Spre

Hotel Rembrandt

exemplu, am aflat despre idila dintre un cetățean american și o româncă pentru care vine de trei-patru ori pe an sau că doi dintre copii lui Jean-Claude Van Damme, cazați la noi, persoane absolut modeste, nu au avut nicio reținere în a se plimba pe holurile hotelului”, spune Oana Ungureanu.

5. DIN ZONA ZERO

Amplasat într-o zonă cu rezonanţe istorice, în Piaţa Universității, în imediata apropiere a Pieţei Sfântul Gheorghe, a Palatului Șuţu, Bisericii Ruse, Palatului BNR și a străzii Lipscani, Z Executive Boutique Hotel a preferat arhitectura modernistă, creată de echi-pa City Project. De la etajele 9 și 10, din Bistroul de pe timp de zi, unde se servește micul dejun, apoi seara transformat în Sky Lounge pentru cină și, din când în când, de-gustări de vinuri, privirea coboară pe centrul Pieței Universității și spre Spitalul Colțea. Deschis în decembrie 2010, hotelul și-a atras pentru perioada verii un segment de clienţi leisure. „Se pare că lucrurile încep să funcţioneze, în sensul în care încercăm să devenim o capitală europeană tot mai vizitată, așa cum sunt se întâmplă și în celelalte țări”, precizează Mihaela Romașcu, directorul Z Executive Boutique Hotel. Designul futurist mizează pe contrastul puternic al culorilor tari, pe mobilierul cu de-sign high-tech combinat cu tapetul cu elemente florale stilizate, decoruri minimaliste, oglinzi cu rame baroce. Mobila este de provenienţă italiană, iar lenjeria belgiană. Black by Z, barul de la parter deschis 24 de ore, camerele care subliniază profilul fi-ecărui spaţiu - Standard, Superior, De Luxe City View – centrul spa, în care terapeutul folosește pentru masaj cosmeticele franţuzești Yonka, repre-zintă o parte din oferta Z Executive Boutique Hotel. Oamenii de business pot beneficia, dacă doresc, de asistență în afaceri și își pot deschide, în incinta micului hotel, sediul social al fir-mei sau pot primi asistență pentru înregistrarea firmei, asistență juridică, servicii de secretariat – editare de texte, multiplicare, scanare, procesare, stabilirea de în-truniri ori de administrare a corespondenței.

PREȚ MEDIU PE NOAPTE / CAMERĂ ÎN LUNA AUGUST

Rembrandt Hotel – trei stele, 16 camere

Business Class Room – 106 euro (cameră pentru o persoană)Standard Class Room – 88 euro (cameră pentru o persoană)Tourist Class Single Room – 79,20 euro

Z Executive Boutique Hotel - patru stele, 21 de camere

Standard – single 55 euroSuperior – 59 de euro Deluxe cu vedere asupra orașului – 79 de euro

Le Boutique Hotel Moxa - patru stele, 52 de camere

Standard – între 55-66 de euro: include mic dejun, acces la sala de fitness și saună, Internet în cameră și în restul spațiilor din hotel;Deluxe - între 69-80 de euro: include mic dejun și acces la sala de fitness și saună, Internet în cameră și în restul spațiilor din hotel;Executive Room – între 94-105 euro: include mic dejun și acces la sala de fitness și saună, Internet în cameră și în restul spațiilor din hotel.

Carol Parc Hotel  - cinci stele

Apartamentul regal Parcul Carol – între 2300 lei și 5400 lei Cameră Executive – între 800 și 1900 leiDeluxe – între 400 și 1200 leiApartament Executive – între 1400 și 2300 lei Cameră dublă standard – între 400 și 600 lei

Hotel Epoque – cinci stele

Deluxe Room – între 100-119 euro și include, printre altele, mic dejun, acces la Internet, acces la spa, TV, minibar, telefon, uscător de păr, aer condiţionat, presă, majordom la cerereExecutive Suite – 146 euro și include, printre altele, mic dejun, acces la Internet, acces la spa, TV, minibar, telefon, uscător de păr, aer condiţionat, presă, majordom la cerereGrand Executive Suite – 174 euro și include, printre altele, mic dejun, acces la Internet, acces la spa, TV, minibar, telefon, uscător de păr, aer condiţionat, presă, majordom la cerere.

Le Boutique Hotel Moxa

Z Executive Boutique Hotel

64-65

clusive

În mijlocul Oceanului Atlantic, la mare distanță de Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale, se află un grup de insule care satisface pe deplin visul căutătorilor de peisaje mirifice, de liniște și de relaxare. Azorele nu sunt foarte prietenoase fițelor, nici amatorilor de decibeli dați la maxim, ci doar acelora care caută natura intactă, lume rurală și lucruri elementare. În Azore se ajunge greu, dată fiind distanța lungă, dar odată înfățișat acolo se înfiripă un sentiment de permanentizare. Portughezii au fost și sunt unicii stăpâni, iar civilizația lor s-a impregnat definitiv în cele nouă insule ale arhipelagului.

Stăpânirea portugheză, instalată încă de la finele secolului al XV-lea, a împins civilizația occidenta-lă până în mijlocul Atlanticului și

astfel se face că Europa a câștigat un spațiu care îi conferă multe elemente de unicitate. Există în Azore 50 de specii endemice de plante, tot aici se găsesc singurele plantații de ceai și ananas din Europa, iar Portuga-lia se bucură de un pisc de peste 2.300 de metri, inexistent în partea sa continentală. Peisajul locului este dominat de vegetație luxuriantă, dealuri domoale, lacuri încas-trate în cratere inactive de vulcan, pajiști abundente, sate tradiționale și orașe is-torice. Localnicii sunt foarte credincioși și acest aspect este foarte vizibil prin nu-mărul mare de biserici baroce sculptate în bazalt, capelele în colori țipătoare și numeroasele festas prin care sunt slujite obiceiurile și credința. Din cauza originii lor vulcanice, Azorele oferă iubitorilor soarelui plaje cu nisip negru, ceea ce poate crea un disconfort vizual destul de evident. „Când te gândești la Azore, prima oară te duce gândul la un loc exotic. Nu este chiar așa. Verdele este pretutindeni, din cauza climei și, nu de puține ori, vezi vite lăsate libere pe pajiști. E tare ciudat să vezi plajele ace-

cristian.matache@incomemagazine.ro

lea negre, ce par la prima vedere neospitaliere. Însă pentru mine, atracția principală din Azo-re au constituit-o conurile vulcanice. Există un loc numit Lagoa das Furnas, unde se află izvoare calde și niște cazane de noroi fierbinte. Localnicii pregătesc mâncarea în cuptoare am-plasate în pământ. Am servit o specialitate nu-mită cozido, adică legume și carne de pui, vită și porc fierte în acele cuptoare”, povestește

Thi

nkst

ock

Angela Dumitru, manager al unei companii de distribuție.

Fabrică de legendeÎn legătură cu Azore s-au creat de-a lun-

gul timpului câteva legende, iar numele pro-vine de la o greșeală. Marinarii ajunși aici în secolul al XV-lea au confundat vulturii, aflați

în inima Atlanticului

Scanează codul şi vei vedea şi alte locuri care

merită vizitate.

DRUM LUNGUn drum din România până în Azore ia ore bune și e musai nevoie de mi-nim o escală. Cea mai indi-cată opțiune o reprezintă un zbor până la München și de acolo până la Ponta Delgada, iar prețul unei curse dus-întors trece de 500 de euro. Alte varian-te sunt zbor București-Lisabona și de acolo mai departe spre Azore, cu TAP Portugal, compania aeriană din Portugalia.

în număr mare în arhipelag, cu șoimii, azores, și au numit insule-le Azore, după numele păsării în-chipuite. S-a crezut apoi că locul e o relicvă a fostei Atlantide a lui Platon, întrucât respecta indicația geografică „dincolo de coloanele lui Hercule”, adică strâmtoarea Gibraltar. Azorele, deși aflate la o distanță apreciabilă de coastele continentului, au fost un izvor de talente culturale portugheze și, foarte interesant, au dat lumii al treilea cotidian din istoria Euro-pei, O Azoriano.

Arhipelagul este constituit din nouă insule, iar cea mai mare și principala atracție turistică o reprezintă São Miguel. Aici se află capitala Ponta Delgada, oraș așezat lângă numeroase mici co-nuri vulcanice aflate pe dealurile alăturate. Locul e plin de biserici baroce și găzduiește o casă fai-moasă, numită Casa de Carlos Bicudo, construită în stil baroc și cu o fațadă cu sirenă. În nord-vestul insulei se găsește Caldeira das Sete Cidades, „Cazanul celor Șapte Orașe”. „Sunt două lacuri gemene ivite, se spune, din lacri-mile unei prințese îndrăgostite de un păstor, dar hărăzită de tatăl său unui prinț dintr-un regat în-depărtat. Priveliștea este specta-culoasă la lumina soarelui, pentru că unul din lacuri este albastru, iar celălalt verde”, spune avocatul Andrei Marin Ștefan, care a călă-torit recent în Azore. Se spune că numele de Sete Cidades vine de la cele șapte orașe ale dispărutei Atlantida.

São Miguel se poate străbate într-o singură zi cu o mașină închiria-tă (prețurile sunt rezonabile, iar dru-murile sunt foarte bune). Drumul te poartă prin plantații de ananas, unde vizitatorii sunt bine veniți. „Într-una din fermele de aici am băut probabil cel mai bun suc de ananas din viață”, susține Angela Dumitru.

Între spectacolul naturii și tradiție

A doua insulă din arhipe-lag ce atrage turiști este Terceira.

Localitățile sale sunt amplasate de-a lungul coastei, în timp ce interiorul este stăpânit de un peisaj sălbatic. În partea sudică a insulei se află cel mai frumos oraș din Azore, Angra do Heroismo, intrat în patrimoniul mondial. Urbea, afectată de un pu-ternic cutremur în 1980, își păs-trează farmecul datorită catedralei, străzilor, bisericilor și castelelor sale. La vest de Terceira, se găsește un grup de insule – São Jorge, Faial și Graciosa – unde priveliștile uimitoa-re fac casă bună cu satele adormite, pline de case albe și legate prin că-

rări înguste. „Paradoxal sau nu, în-deletnicirea principală a localnicilor nu pare să fie pescuitul, ci creșterea animalelor, în special a vitelor. Viața în aceste sate se învârte în jurul acestei ocupații”, afirmă avocatul Andrei Marin Ștefan. Lângă grupul celor trei se află insula Pico (vârf) pe care se găsește cel mai înalt munte al Portugaliei, de 2.351 metri. Înghesui-te între pereți de piatră, pe această minusculă insulă se cultivă vii pen-tru producerea de vinuri locale. T

hink

stoc

k

Thi

nkst

ock

Noua realitate economică în care trăim este o pro-vocare pentru toţi liderii organizaţionali. Dacă în

ultimii ani am aşteptat cu toţii un fi-nal, o soluţionare clară a recesiunii, încercând în acest timp să rămânem pe linia de plutire, acum este foarte limpede că echilibrul pieţelor este deja un gând depăşit. Volatilitatea şi incertitudinea definesc noua econo-mie, dar şi noua paradigmă de lead-ership care se conturează din mers.

Companiile din România şi din întreaga lume aduc schimbări ma-jore în modelele de business, în abordarea pieţelor şi a consumato-rilor. Dar liderii acestor organizaţii trebuie să pornească, în primul rând, de la cultura organizaţională, unde ei pot exer cita cea mai mare influenţă, pentru că acesta este cadrul care modelează deprinderile şi atitudinile întregii echipe. Este tot mai evident că, în mare parte, instrumentele sec-olului 20 au eşuat în ceea ce astăzi numim criza financiară şi că sunt ineficiente pentru provocările noii realităţi economice. Pentru a avansa, comunitatea de business trebuie să găsească noi abordări şi noi metode de leadership. Conceptele de shar-ing şi colaborare stau la baza inter-netului şi a culturii media, având un impact puternic în toate activităţile umane. În consecinţă, replicarea lor în culturile organizaţionale din în-treaga lume, se traduce, în primul rând, prin leadership-ul colaborativ, prin diversitatea ideilor şi forţa echi-pei și nu neapărat a personalităţii liderului.

Deşi conştientizează aceste schimbări, companiile au încă un drum lung de parcurs când vine vorba de încorporarea diversităţii de experienţă, abilitate, cultură sau educaţie. Leadership-ul colabora-tiv, bazat pe incluziune, flexibilitate şi deschidere, se materializează, în esenţă, prin capitalizarea resurselor globale de talent, care pot asigura succesul organizaţiei într-o lume volatilă şi incertă. Vestea cea bună este că leadership-ul bazat pe inclu-ziune şi colaborare nu este un con-

leadership

Elena Badea • estemembrăaechipeiErns&YoungRomaniadinanul2002.

• din2012,ocupăfuncțiadeșefaldepartamentuluideMarketEnablement,ocupândanteriorfuncțiadeHeadofMarketing&BusinessDevelopment.

• esteabsolventăaInstitutuluiPolitehnicBucurești.

la cultivarea activă a stilului colaborativ, care poate răspunde adecvat unei comunităţi globale volatile. Colaborarea, în acest caz, nu înseamnă doar a lucra împreună depăşind graniţele geografice sau organizaţionale, ci presupune alăturarea oamenilor cu pregătiri şi capacităţi diferite, stimularea divergenţelor constructive, a ideilor neconvenţionale, şi, nu în ultimă instanţă, crearea unor produse şi servicii noi.

Companiile încep să recunoască importanţa diversităţii de idei şi de experienţă şi fac deja paşi timizi spre îmbunătăţirea ei, însă implementarea autentică este o provo-care pe termen lung, care va necesita mulţi ani pentru a se concretiza. Este foarte impor-tant ca liderii de business din orice industrie să înţeleagă că varianta uşoară a convergenţei nu le mai serveşte – în schimb, ei trebuie să încurajeze divergenţa, pentru că divergenţa duce la diversitate, iar diversitatea stimulează inovaţia. Dacă vrem să controlăm complexi-tatea prezentului, simplitatea nu este soluţia.

Cei care au înţeles acest lucru au deja rezultate. Conform unui studiu recent, reali-zat de compania de consultanță și marketing Soluții Avansate în parteneriat cu Griffiths School of Management, clienţii, capitalul uman şi performanţa operaţională sunt cele trei priorităţi ale liderilor ce conduc compani-ile de top din România. Într-o piaţă dominată de consumatorul „cameleonic”, vor avea suc-ces acele companii care vor şti să capitalizeze diversitatea pentru a oferi un răspuns la frag-mentarea modelului comercial tradiţional. Când dialogul digital modelează fiecare deci-zie de cumpărare, focalizarea atentă pe fiecare interacţiune cu clientul este esenţială.

Companiile secolului 21, indiferent de do-meniul de activitate vor fi mult mai depend-ente de aportul uman decât de tehnologie. Inovaţia, gestionarea interacţiunilor fragmen-tate cu consumatorii, motivarea şi retenţia capitalului uman centrat pe diversitate se vor baza pe creativitatea şi dinamismul programa-torilor şi designerilor, pe abilitatea oamenilor de marketing şi pe artiştii şi artizanii culturii post-recesiune.

Suntem în faţa unei noi realităţi, care spulberă tot ce am valorificat până în prezent ca certitudine, stabilitate şi control. Liderul de astăzi trebuie să integreze tot ce este divers, diferit şi nefamiliar, pentru a putea răspunde în timp real unei realităţi fluide, schimbătoare, aflate în continuă metamorfoză, pe care noi o numim încă volatilitate, instabilitate, criză…

-ul dezordinii

cept abstract. Există măsuri concrete pe care liderii le pot implementa imediat pentru a beneficia de perspec-tivele multiple ale acestor concepte.

Majoritatea companiilor caută specialişti cu abilităţi analitice, pe care îi pregătesc să rezolve pro bleme. Dar, în anii ce urmează, vom întâlni tot mai puţine probleme care vor avea o rezolvare imediată. În schimb, vom avea dileme, care sunt „probleme” a căror rezolvare necesită abilităţi diferite de leadership.

Trebuie să ne aşteptăm în anii ce vin la divergenţe – rezultate din presiunea mediului extern și diversitatea punctelor de vedere cu privire la potenţialele opţiuni, căi de urmat. Aceste divergenţe nu trebuie însă eliminate – în schimb, liderii trebuie să asculte cu atenţie opiniile contrastante care se conturează în organizaţie, fără re-percusiuni pentru cei care aleg să se exprime.

Mai concret, asta înseamnă trecerea de la stilul tradiţional de conducere, bazat pe comandă şi control,

66-67

opinionmy

68-69