2 • APOSTROF

Comunicat

M ARÞI, 7 aprilie, a avut loc ºedinþa Comitetului Director alUniunii Scriitorilor, prezidatã de domnul preºedinte

Nicolae Manolescu. Comitetul Director a rezolvat cereri adre-sate de membri ºi filiale ºi a abordat chestiuni legate de activi-tatea curentã a Uniunii. S-a hotãrît realizarea unui parteneriatîntre Uniunea Scriitorilor ºi Centrul Naþional al Cãrþii. În urmarapoartelor filialelor, Comitetul a fixat numãrul de delegaþi aifiecãrei filiale la Conferinþa Naþionalã a USR dedicatã modificãriistatutului ºi la viitoarea conferinþã de alegeri, precum ºi numã-rul de membri ai filialelor ce vor face parte din viitorul ConsiliuNaþional. S-a avizat asupra formei finale a proiectului de statutce va fi prezentat spre aprobare Conferinþei Naþionale din 17iunie. Comitetul a decis ca, avînd în vedere efectele crizei finan-ciare, acordarea burselor la Casa Scriitorilor de la Neptun sã fieamînatã, iar Festivalul Internaþional Zile ºi Nopþi de Literaturãsã fie realizat într-o nouã formulã, cu participare restrînsã.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F UNIUNEA SCRIITORILOR din România

anunþã cu deosebitã tristeþe înceta-rea din viaþã a poetului ºi traducãtoruluiPETRE STOICA. Nãscut la 15 februarie1931, în Peciu Nou, judeþul Timiº, PetreStoica a absolvit în 1954 Facultatea deFilologie a Universitãþii din Bucureºti,Secþia românã-germanã. A fost corectorla Editura de Stat pentru Literaturã ºiArtã ºi la Editura pentru LiteraturãUniversalã, iar în perioada 1963-1972redactor principal la revista Secolul 20.Colaborator la numeroase reviste din þarã ºi din strãinãtate ºifondator al unei fundaþii culturale româno-germane care îipoartã numele, Petre Stoica a debutat în 1956 în revistele Steauaºi Tânãrul scriitor, iar editorial în anul 1957, cu volumul Poeme.A mai publicat volume de poezie (Pietre kilometrice, Miracole,Alte poeme, Arheologie blândã, Melancolii inocente, O casetã cuºerpi, Orologiul, Bunica se aºeazã în fotoliu, Iepuri ºi anotimpuri,Prognozã meteorologicã, Tango ºi alte dansuri, Numai dulceaþaporumbelor, Amintirile unui fost corector, Copleºit de glorie,Insomniile bãtrânului, Vizita maestrului de vânãtoare), antologii(Efigiile naturii, Oraºul furnicar, Fluturi, pãsãri, cai…), tradu-ceri (Poezia germanã modernã I, II, Tânguirea mierlei, Sebastianim Traum-Sebastian în vis, Metamorfoza rãului, Poezia austriacãmodernã, Omul ºi masele, Poeme din lirica secolului XX, Trãiescprintre rânduri). Petre Stoica a primit numeroase premii aleAsociaþiilor Scriitorilor din Bucureºti, Sibiu ºi Timiºoara, pre-mii ale Uniunii Scriitorilor din România, precum ºi Mare-le Premiu al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000.Prin dispariþia lui Petre Stoica, literatura românã suferã o greapierdere.

�

In memoriam PETRE STOICA

• Datoritã Magdei Cârneci ºi Lindei Maria Baros, unul din proiecteleInstitutului Cultural Român a fost încununat de succes, credem noi, la Paris.E vorba despre antologia de poezie româneascã publicatã în revista-caietConfluences poétiques, numãrul 3, din decembrie 2008: un numãr de 300de pagini, în care poezia româneascã ocupãmiezul revistei, circa 150 de pagini, fiindînsoþitã ºi de o „mapã“ cu lucrãri ale plas-ticienilor români la Paris. Au fost traduºipoeþi români de toate vîrstele ºi generaþii-le, de la Ileana Mãlãncioiu ºi Virgil Mazi-lescu la Cosmin Perþa ºi Claudiu Komartin.Revista ca atare, ca loc al întîlnirii, în limbafrancezã, a poeþilor de limbã englezã, ara-bã, italianã, germanã, greacã, rusã, olande-zã, spaniolã, bengali, persanã etc., este unfel de patrie utopicã a poeziei ºi-a poeþilor.Este ceea ce afirmã, de altfel, ºi LuisMizón, directorul frumoasei reviste, în edi-torialul sãu. Unii autori sînt publicaþibilingv, iar problema artei de a traduceeste luatã în discuþie, pornind de la MarinaÞvetaeva, ºi de cãtre Zéno Bianu, într-un semnificativ eseu intitulat Uneinfinité d’échos. Stratul oniric al activitãþii poietice e ingenios adus ºi el îndiscuþie, în paginile pictopoemelor nocturne ale lui Virgile Novarina – oexperienþã de tip avangardist, desigur, cãci scrijeliturile pe care le-a fãcutautorul noaptea, orbeºte, pe hîrtie, în ideea consemnãrii unor versuri bri-liante, ºi întãrite a doua zi, sînt publicate ca imagini ale abisului inconºtientdin care se ridicã pînã la urmã floarea de lotus a poeziei depline. O expe-rienþã interesantã, semnificativã în cel mai înalt grad pentru atmosfera prie-tenoasã a revistei.

În finalul acestei semnalãri, felicitãrile ºi mulþumirile noastre cãtre celedouã doamne, Magda Cârneci ºi Linda Maria Baros, pentru efortul ºi reuºitade-a infiltra în Occident aceastã antologie de poezie româneascã.

�

Festivalul Clujul Modern, la a opta ediþie

Î NCEPÎND DIN 1995 ºi pînã acum, din doi în doi ani, în anii impari, Clujulmuzical – adicã Conservatorul, formaþia Ars Nova, Filarmonica ºi corul

acesteia – gãzduieºte un festival de muzicã strict contemporanã. Sîntemobiºnuiþi cu poezia contemporanã, cu literatura contemporanã, iar la Cluj,iatã, ºi cu muzica extrem-contemporanã. La acest festival se cîntã îndeo-sebi lucrãri în primã audiþie (mondialã, naþionalã, localã). Aºa cum au subli-niat organizatorii, festivalul nu are graniþe: aici au fost ºi sînt cîntate lu-crãri ale unor valoroºi compozitori din toatã Europa, iar interpreþii strãininu sînt nici ei o raritate. În acest an, invitatul de onoare a fost compozi-torul maghiar György Kurtág, a cãrui Colindã-Baladã, pe versurile uneicolinde din Pãuceºti (culeasã de Béla Bartók în 1913), a fost evenimentulserii de 29 martie; compozitorul, de faþã la prima audiþie mondialã, a fostîndelung aplaudat pentru creaþia sa.

�

Lansare de carte

Î N DATA de 25 martie a.c., la Librãria Cãrtureºti din Cluj, a avutloc lansarea de carte a scriitorului György Dragomán. Volumul

Regele alb, tradus de doamna Ildikó Gábos-Foarþã, a apãrut la EdituraPolirom.

Reprezentant de mare succes al tinerei generaþii de scriitori dinUngaria, György Dragomán s-a nãscut în 1973 la Tîrgu-Mureº ºitrãieºte din 1988 în Ungaria. Romanul Regele alb (A fehér király,2005) i-a adus premiile Tibor Déry ºi Sándor Márai. În numai doi anide la apariþie, la prestigioasa Editurã Magvetø din Budapesta, Regelealb a înregistrat un succes remarcabil, fiind publicat sau în curs depublicare în alte 18 þãri. Cu evidente aspecte autobiografice, romanulRegele alb povesteºte ipostaze din viaþa de zi cu zi dintr-o þarã comu-nistã vãzutã prin ochii unui copil.

�

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 3

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2

• IN MEMORIAM

Petre Stoica 2

• EDITORIAL

Dupã douãzeci de ani Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

Confesiune literarã ºi document istoric Florin Soporan 4Fondane – martor la graniþa imaginaþiei noastre Dieter Schlesak 6

• AVANGARDA RUSÃ

A doua primãvarã Dmitri Maizelys 5(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• PROZÃ

Max, 6, Cortul Diana Adamek 10

• POEME

Efecte de încercuire Victor Munteanu 7

• CRONICA LITERARÃ

„Scrisul, cu bucuria lui intrinsecã“ Irina Petraº 8

De la Goga la postmodernism ªtefan Borbély 9

• CU OCHIUL LIBER

Cum sã uiþi o aºteptare Mihaela Ursa 13Eticã ºi confesiune Iulian Boldea 20Eul reconstituit pe voci multiple Constantina Raveca Buleu 21Filosofia la Cluj Al. Olosutean 21Poeme diafane Maria Criºan 22Medicina pe înþelesul tuturor Susana Bogorin 22Narcis, reflexiv ºi reflectiv Vasile Voia 23

• DOSAR: I. NEGOIÞESCU

Istoria... ºi versiunea ei germanã (II) 15

• ESEU

Fiinþã sfârºind. Baliga Adriana Teodorescu 24Ah, Margarita! (II) Ruxandra Cesereanu 26

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Aceastã orbitoare absenþã a luminii Tahar Ben Jelloun 28(traducere ºi prezentare de Claudiu Komartin)

• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

Epistemologia orizontalã kierkegaardianã ªtefan Bolea 29

Î N PRIMÃVARA anului 1990, MirceaDinescu m-a numit redactor-ºef la o

revistã care nu avea nume, cãci nu exista.Dupã ce unul dintre primii ei redactori,Liviu Maliþa, i-a gãsit numele – Apostrof–, revista a început sã aparã. Iar eu amavut grijã sã aparã mereu: a intrat în aldouãzecilea an de existenþã ºi-a ajuns,iatã, la numãrul 227. Împrejurãrile în carea fost înfiinþatã nu erau, poate, cu multmai prielnice decît cele, neprielnice, deastãzi: Apostrof-ul a avut mereu probleme,o grãmadã de probleme, foarte grele fiindcele cu finanþarea. Are ºi astãzi, cînd prin-cipalul nostru finanþator din ultimii ani,Consiliul Local ºi Primãria municipalã,ne-a alocat o sumã atît de micã, încît neîntrebãm dacã nu vom dispãrea în chiaracest an aniversar.

Nu ºtim deci cîte din numerele aniver-sare proiectate – 12, dupã propunereaaltuia dintre primii „apostrofi“, OvidiuPecican – vom reuºi sã facem. Începemseria noastrã aniversarã repetîndu-ne cã oinstituþie este o realitate transcendentãinsului, pe care noi sîntem datori s-oþinem în viaþã, spre a dezminþi, în folosulculturii române, nãravul autohton de aîncepe ºi de-a nu duce mai departe ceeace-i deja început. Cine ºtie: poate cã vorveni ºi pentru noi, cîndva, timpuri maibune.

ªi, ºtiind cã ne-am creat locul nostruîn cultura românã, ne spunem noi înºine,ca-n fiecare an: La mulþi ani! Anul cevine sã ne gãseascã tot aici!

�

Dupã douãzeci de ani

4 • APOSTROF

EDITURA POLIROM propune cititorilor oinsolitã analizã asupra câtorva decenii

din istoria noastrã contemporanã, din per-spectiva unui gen literar care ºi-a recâºtigatun loc privilegiat dupã 1990. Aºa-numitaliteraturã de sertar era chematã sã restabi-leascã paradigmele culturale negate de rea-lismul socialist, iar însemnãrile cu caracterbiografic veneau în întâmpinarea intere-sului generaþiilor tinere pentru oameni, si-tuaþii ºi evenimente ocultate de vechea cen-zurã sau cunoscute doar prin grila unorinterpretãri ideologizate. Memoriile luiValeriu Anania stau sub semnul unei dubledeterminãri, þinând de statutul autoruluilor: înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, activând în þarã ºi în strãinãtate, darºi creatorul unor opere literare originale.Ne aflãm în faþa reflecþiei unei conºtiinþesensibile la realitãþile sociale, aparþinândunui cenzor al moravurilor vremii sale. Înacelaºi timp, avem de-a face cu mãrturiileunui om profund implicat în evenimenteleistorice pe care le relateazã, într-un timp încare România a cunoscut experienþe care i-au pus în cauzã valorile ºi sensul dez-voltãrii, derive politice autoritare, rãzboiulºi instalarea regimului comunist. Lucrareanu se doreºte o justificare a autorului, înrelaþie cu controversele pe care activitateaºi luãrile sale de poziþie le genereazã înactualitate, ci o jertfã a sufletului, destinatã,cel puþin parþial, publicãrii la trecerea acinci ani de la moartea sa. Veridicã sau con-testabilã, este mãrturia unui participant laepisoade controversate ºi încã insuficientcunoscute ale trecutului recent, încãrcatã de subiectivismul implicit al faptului trãit,cenzurat însã de severitatea unor judecãþila care autorul supune inclusiv propria conduitã.

Vasta expunere de fapte este structuratãîn douã pãrþi, inegale ca densitate ºi diferi-te ca structurã. Prima parte, redactatã laDetroit, încadreazã perioada tinereþii auto-rului ºi se încheie cu evocarea preparative-lor pentru misiunea din Statele Unite. Ceade-a doua, redactatã la distanþã de trei de-cenii, reia consemnarea evenimentelor, pâ-nã la consacrarea ca arhiepiscop al Feleacu-lui, Vadului ºi Clujului, în 1993. Primulcapitol debuteazã oarecum abrupt, cu pe-rioada studiilor la Seminarul Central, etapãce coincide cu începuturile activitãþii poli-tice ºi spirituale a autorului. Cititorul esteintrodus în atmosfera tumultuoasã a vieþiitineretului studios al anilor ’30, în care as-piraþia spre o regenerare naþionalã ºi me-fienþa faþã de implementarea democraþieiapusene pe solul românesc au putut fi cuuºurinþã instrumentalizate în serviciul unor

obiective politice extremiste. Viitorul ierarhmãrturiseºte implicarea activã în Frãþiile deCruce ºi aderenþa la discursul ºi rigoareamoralã a Gãrzii de Fier, acte de loialitatefaþã de unii prieteni legionari ºi chiar unantisemitism difuz.

O atare conduitã avea sã marcheze decisiv biografia acestui osândit sub treidictaturi, dupã cum se autodefineºte sin-gur, cu gândul poate la destinul altui mar-tor al epocii, aflat de cealaltã parte a spec-trului ideologic. Afilierea politicã nu-ltransformã într-un militant, chiar ºi mo-mentele de maximã exaltare prilejuiesc ma-nifestãri ale libertãþii de conºtiinþã, izbuc-niri ale spiritului critic ºi acte de revoltãcivicã.

Urmãtorul segment relateazã expe-rienþele detenþiei de la Jilava ºi Târgu-Jiu,datoratã nu atât unor activitãþi legionare,cât unui concurs de împrejurãri nefavora-bile, cu semnificaþia unor accidente ale is-toriei care vor bulversa de altfel viaþa în-tregii comunitãþi. Dinamica expunerii faceloc unor evocãri succinte ale lumii literarea capitalei, în care tânãrul cãlugãr încearcã sã-ºi câºtige o poziþie distinctã, ezitând în-tre Crainic ºi Arghezi, legat printr-o prie-tenie statornicã de Radu Gyr, dar ºi ale vie-þii deþinuþilor politici ºi de drept comun,care îi devenise familiarã prin forþa lu-crurilor.

Urmãtoarele patru secþiuni stau subsemnul pribegiei tânãrului monah. Fuga sade la mãnãstirea Polovragi ºi peregrinãrilepe la micile schituri din împrejurimi relevã,subsumate în drama individualã, temerilelocuitorilor din satele Olteniei, ale uneilumi pentru care pacea ºi rãzboiul, ocupaþiasovieticã ºi semnele instalãrii noii puteridãdeau motive de neliniºte. Reconciliereatemporarã cu noile autoritãþi ºi anii de stu-denþie la Sibiu ºi Cluj alcãtuiesc o etapã amaturizãrii spirituale, dar ºi un timp al pro-vocãrilor de tot felul. Militantismul stu-denþesc era alimentat de incertitudinile privitoare la situaþia Transilvaniei, în con-diþiile în care lucrãrile Conferinþei de Pacede la Paris se prelungeau, menþinând stareade încordare între români ºi maghiari, con-cretizatã în confruntãri violente între tineridin ambele comunitãþi. Greva studenþeas-cã din iunie 1946, în care autorul, devenitpreºedinte al Centrului Studenþesc „PetruMaior“, a jucat un rol important, este evo-catã ca un omagiu pentru aceastã mani-festare a spiritului civic ºi naþional, mai presus de vreo intenþionalitate politicã. Ex-matricularea din universitate înseamnãreluarea pribegiei prin locurile cunoscutesau pe la fundaþii monastice ardelene, între-ruptã de episoade de detenþie. Manifestãrilede solidaritate ale prietenilor ºi reputaþiadobânditã în timpul grevei sunt premiselecare i-au asigurat lui Valeriu Anania fina-lizarea studiilor teologice la Sibiu ºi intra-

rea în aparatul central al patriarhiei, iniþialîn calitate de intendent al Palatului Patriar-hal, apoi de inspector al învãþãmântuluiteologic, decan al seminarului de la Curteade Argeº ºi bibliotecar al patriarhiei.

Cadrul general este cel al unei bisericicare oscileazã între o rezistenþã motivatã desperanþa unei intervenþii occidentale înfavoarea României ºi încercarea de a gãsiun modus vivendi cu noul regim, o bisericãaflatã în defensivã, strict controlatã de apa-ratul de stat, datorându-ºi supravieþuireaunor compromisuri oportune cu puterea.Anii de liniºte se sfârºesc brutal, chiar înpreajma eventualului debut dramaturgic alautorului, printr-o nouã arestare. Noul epi-sod al confruntãrii cu aparatul represiv co-munist capãtã o dimensiune cu adevãratpoliticã de aceastã datã, ancheta Securitãþiifiind rezultatul încercãrilor de a controlamai strict activitatea patriarhiei. Evocarearegimului din închisorile comuniste, a dina-micii anchetelor ºi a conduitei agenþilorputerii este congruentã cu relatãrile altorsupravieþuitori ai detenþiei politice dinRomânia anilor ’50-’60. Într-un climat do-minat de negarea esenþei umane, de vio-lenþã ºi privaþiuni menite sã descurajeze opotenþialã opoziþie, descoperim stabilireade relaþii mai complexe între cele douãpãrþi decât antagonismul ireductibil din-tre cãlãu ºi victimã. Autorul are puterea dea detecta urme de umanitate în compor-tamentul unor torþionari, dar ºi curajul dea menþiona cedãrile ºi compromisurileunora din cei anchetaþi, fãrã a emite sen-tinþe definitive. Naraþiunea capãtã aici maimult decât oriunde caracterul de confesiu-ne, prin exprimarea celor mai profundegânduri ºi emoþii proprii, inclusiv a clipe-lor de maximã deznãdejde, cum sunt celeale tentaþiei de a evita suferinþa prin auto-mutilare. Cele douã resorturi ale rezistenþeisunt aceleaºi ca pe tot parcursul zbuciuma-tei sale vieþi, credinþa religioasã ºi mai alesrefugiul în creaþia literarã. Actul spiritualmotiveazã ºi conduita civicã, manifestatãprin opoziþia faþã de încercãrile adminis-traþiei închisorii de la Aiud de a iniþia ree-ducarea politicã ºi religioasã a deþinuþilor.

Eliberarea, reintegrarea în structurilepatriarhiei ºi plecarea în Statele Unite, cadelegat în sprijinul episcopiei misionare aBisericii Ortodoxe Române în America deNord, încheie prima parte a Memoriilor,sub auspiciile revenirii în lumea liberã ºi ale misiunii pastorale în rândul conaþiona-lilor expatriaþi, al diasporei româneºti, divi-zatã sub aspect politic ºi confesional, struc-turatã în mici comunitãþi ce oscileazã întreepiscopia ortodoxã de la Vatra, pãstoritã deValerian Trifa, ºi cea misionarã din Detroit,subordonatã patriarhiei de la Bucureºti.Loialitatea faþã de patriarhie ºi opþiuneadeclaratã pentru criteriul canonic în daunacelui politic îl aduc pe Valeriu Anania în

Confesiune literarãºi document istoric

Florin Soporan

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 5

conflict cu susþinãtorii lui Valerian Trifa, iarîn campaniile de presã care dau substanþãdisputei îºi aflã originea imaginea sa decolaborator al Securitãþii, cu ecouri persis-tente în actualitate.

Însemnãrile „americane“ conþin o inso-litã juxtapunere între momente de lucrula operele concepute în detenþie ºi fragmen-te de viaþã cotidianã, pânã la entuziasmulludic al jocului cu cei trei copii aflaþi învecinãtate. Este în fapt expresia aspiraþieispre o viaþã normalã, regãsitã în lumealiberã, sau poate imaginea fericirii micilorbucurii, evocatã de stareþa de la mãnãstireaBistriþa în conversaþiile cu autorul din zile-le pribegiei din august 1944. Sunt prime-le momente de liniºte din viaþa acestuiveºnic peregrin, în slujba bisericii sale sausub presiunea autoritãþilor. Rememorareacelor unsprezece ani ai prezenþei în StateleUnite oferã cadrul unor reflecþii succinteasupra realitãþilor sociale din proximitate,a comunitãþilor din Detroit ºi a diasporei.Imaginea societãþii româneºti din emigraþieeste reconstituitã prin intermediul unorsumare schiþe biografice ale unor cunoº-tinþe ale autorului: de la enoriaºul evreu încasa cãruia fostul „frate de cruce“ redesco-perã cu entuziasm tradiþiile pascale româ-neºti, la clerici ºi consilieri ai episcopiei saupersonalitãþi de talia lui Mircea Eliade sauGeorge Uscãtescu. Ni se relevã astfel ima-ginea unei comunitãþi care ducea în exilfaliile României interbelice, cu o capacita-te de solidarizare minatã de suspiciuni ºiorgolii, dar dispusã sã se ralieze unor cauzenaþionale.

La finalul evocãrii misiunii sale ameri-cane, autorul se opreºte asupra unei pro-bleme cu reverberaþii în dezbaterea publicãde la noi, relaþia sa complexã cu Securita-tea. Dacã poziþia sa de agent pregãtit înhrubele Securitãþii fusese subiectul preferatal atacurilor adversarilor din exil, presiuni-le exercitate prin intermediul unor funcþio-nari din aparatul diplomatic al regimuluicomunist sau tentativele de compromitereerau factori de naturã sã impieteze asupracredibilitãþii ierarhului în ochii credincio-ºilor. Opþiunea sa pentru neutralitate în ra-port cu demersurile Securitãþii nu a fost denaturã sã-i uºureze situaþia, chiar dacã osti-litatea sa faþã de comunism nu l-a împiedi-cat sã se implice în acþiunile românilor dinStatele Unite destinate contracarãrii pro-pagandei revizioniste maghiare. Tonul nu

este unul justificativ, expunerea aproapetelegraficã a contactelor cu cadre ale Se-curitãþii fiind probabil socotitã suficientãpentru a ilustra incompatibilitatea dintrefostul osândit la douãzeci ºi cinci de ani demuncã silnicã ºi opresorii sãi. Aceastã in-compatibilitate, precum ºi ostilitatea unoradin membrii ierarhiei ecleziastice vor deter-mina întreruperea activitãþii sale în cadrulepiscopiei din Statele Unite ºi Canada ºireþinerea aproape forþatã în þarã. Urmeazão perioadã de fricþiuni cu autoritãþile, darºi începutul unei activitãþi ce se va dovedidãtãtoare de satisfacþii într-o dimensiunedragã autorului. Numirea sa ca director alInstitutului Biblic înseamnã stabilirea uneiosmoze indestructibile între creaþia cultu-ralã ºi misiunea creºtinã. Retragerea la Vã-ratec are un impact pozitiv asupra dinami-cii acestor iniþiative, în ambianþa acestuirefugiu prinzând contur noua traducere ro-mâneascã a Bibliei, publicatã sub egidaSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne în anul 2001.

Prãbuºirea regimului comunist ºi situa-þia bisericii i-au impus fostului colaboratoral patriarhiei revenirea în activitate, ca par-ticipant la formarea Grupului de Reflecþiepentru Înnoirea Bisericii, în contextul acu-zelor de colaborare cu puterea comunistã.Alãturi de cãutarea unei soluþii viabile pen-tru supravieþuirea sa în cadrele canonice,grupul antameazã un dialog cu autoritãþi-le, din care au rezultat iniþiative cu impli-caþii pe termen lung, precum introducereareligiei în ºcoli. Impedimentele care s-auridicat în faþa iniþiativelor de reformã nu aualterat loialitatea autorului faþã de bisericasa, iar în momentul în care clerul ºi credin-cioºii episcopiei Clujului l-au ales în frun-tea acesteia, acceptarea a avut valoarea unuiact de supunere aproape militarã. Revenireaîn Clujul în care tânãrul student medici-nist condusese o grevã universitarã pentrucauza Transilvaniei româneºti ºi undecunoscuse primele momente ale detenþieiîn regimul comunist este mai curând o vic-torie. Nu doar victoria unui ierarh asupraintrigilor din bisericã, nu doar victoriaconºtiinþei libere asupra formelor de to-talitarism pe care le-a cunoscut în celeaproape nouã decenii de viaþã, ci ºi victo-ria colectivã a naþiunii ºi bisericii pe careacesta le-a servit în condiþii vitrege asupracelor care au încercat sã le destructurezetradiþiile ºi grila de valori.

Memoriile lui Valeriu Anania nu repre-zintã o cercetare istoricã de tip clasic, nu seîntemeiazã pe investigaþii în arhive ºi resti-tuie fapte ºi evenimente cu angajamentulunui participant. Tonul se doreºte egal, lip-sit de patimã, iar limbajul este unul ac-cesibil publicului larg. Verva scriitoruluisusþine în mod fericit consemnarea acesteidepoziþii ºi vocaþia normativã a omului bi-sericii. Cele aproape ºapte sute de paginiale cãrþii pot reprezenta punctul de plecarepentru cunoaºterea unor evenimente aleistoriei apropiate ºi în egalã mãsurã prilejulpentru o proprie reflecþie asupra implicãriiomului în viaþa cetãþii, prilej pentru cititi-tor la un propriu examen de conºtiinþã.

�

Avangarda rusã

Lui Vladimir Zlobin

Ce vesel e! – Încã nu i-au ucis pre toþi.Al strãzilor scrânciob e biat, rotit înalt,Tresaltã, zdruncinat, obraznice-automobileªi soarele spalã ºi caldarâm, ºi asfalt...

Ai fetelor obraji din nou ard de emoþii –Au pripa nu le-nþeapã tandru fina piele?Iar panglicile negru-galbe-n petliþe –Nu ar fi chiar roºii, roºii flori ºi ele?

Din pãmânt rãsar ierburile dese,Iunie va fi de albãstrele plin, –Unde cu urlete, demente ºi mãreþe,Armate s-au scuipat cu plumb ºi cu venin.

* * *

Peste câmpii cãruntePotecã, drum – Zare albã prin neagrã palisadã.Focuri. Fum.Tu unde eºti?Despre ceAr hãuli viforniþa?Despre urlet de lupÎn clipa cea moartã.Apoi Beznã otovaCa-n lumea de apoi.Cu faþa la pãmântÎn adâncul pãmântului te-afunzi,Neputând þie însuþi cu un opaiþSã-þi surâzi.Zvonurile sfãrâmateVor bubui-n timpane,SufletulE-n neagrã pâslãªi negre arcane.Ai putea pe tineSã te regãseºtiPrin lumina înzepezitãOri prin sonora ploaieÎn iarba albastrãUneoriDe grindinã repezitã?

�

Traducere ºi antologie de

A doua primãvarãDmitri Maizelys

(1888-1972)

6 • APOSTROF

„TE AªTEPT catastrofã, tu trompetã amorþii“1, scria el ºi spunea cã istoria

e o târfã, care, în mijlocul absurdului exis-tenþei umane, aratã un trup, care vrea sã te facã sã crezi în aparenþe. El o boicotadispreþuind moartea; fiindcã acolo undeexistã trupuri, existã ºi moarte. El a lãsattotul în urmã, precum sfinþii ºi asceþii dinvechime. Deja la 24 de ani ºi-a pãrãsit þara,limba (românã), „un poet care a murit înanul 1923, la 24 de ani“, aºa cum spuneael însuºi despre sine. Chiar ºi în situaþii ex-treme, în timpul ocupaþiei germane înFranþa, „nu a întreprins nimic pentru ascãpa de arestare ºi de dezastru“, mi-a scrisE. M. Cioran, care era prieten cu el, „dim-potrivã, în mod misterios, chiar atrãgeadezastrul“. Se pare cã a fost denunþat decãtre portar. A fost arestat în martie ’44 ºiîncarcerat la Camp Drancy; în octombrie’44 a fost ucis la Auschwitz. Tot ceea cescrisese pânã în ultimul moment a fost confirmat în acea clipã când a ajuns la staþiafinalã a istoriei, acea îngrozitoare clipã,despre care nu a mai putut depune mãr-turie. ªi, deja cu mult timp înainte, el ata-case violent, în marile sale eseuri (La Con-science malheureuse; Faux-Traité d’esthétique)sau în poezii (L’exode: Super Flumina Baby-lonis), arta care nu poate surprinde aceas-tã experienþã. El a mai atacat ºi acest sistemcivilizaþional dement, care ar trebui sã con-ducã la o lume de dincolo apocalipticã areprezentãrilor noastre – prin religii-suro-gat, din care face parte ºi arta –, fãcându-lresponsabil pentru existenþa târfei numiteistorie. În mod paradoxal, l-a atras ºi sti-mulat ºi arta absolutã a morþii. Credinþa înfatalitatea celor întâmplate era partea sa demoºtenire esticã. κi resimþea viaþa în bãtaiasecundelor: o execuþie kafkaescã, amânatãla nesfârºit. Aºadar, moartea ca mântuire,ca prietenã, ca unicã certitudine, în carete simþi liber. Încrederea se schimbã; numaiceea ce se ºtie de mult timp, precum ºi ceeace este de mult uitat au un viitor.

O permanentã aºteptare a nenorocirii.Fondane era un om care voia sã suportenesiguranþa exterioarã absolutã; ceea ce existã devine real intermitent, nu continuu.Însã aceea este plictiseala netrãirii palide,ceea ce este neîntrerupt, ceea ce este de lasine înþeles, lucruri pe care le ura. A scris ocarte despre „ennui“ ºi despre Baudelaire.Zumzetul vidului nevrotic din orãºelulmoldav din care provenea i-a fost o traumãexistenþialã care l-a marcat.

Lãsase totul în urma lui, acel BenjaminWechsler, nãscut în 1898 la Iaºi dintr-o ma-mã evreicã ºi care, la 14 ani, a început sãscrie poezii în românã sub pseudonimul B.Fundoianu; chiar din aceste versuri timpu-rii (din care a apãrut o selecþie la Bucureºti,cu titlul Priveliºti, abia ºapte ani dupã emi-grarea sa) el se depãrteazã de ceea ce estecomun, obiºnuit, de aparenþele înºelãtoa-

re ale unei idile aºa-zis intacte – cu balegã,recoltã ºi coasã ºi mâini pe trupul gol dinfân. Se depãrteazã la modul radical ºi delimbajul aparent al evenimentelor mimeti-ce din naturã, în care introduce mici „ma-ºini demonice“, rãstoarnã sintaxa. Încã din1917 el avea presentimentul unei nenoro-ciri globale; Fondane a fost încã de tânãrun profet bãtrân: „Era în mine ceea cesparge ca sã nascã, / în mine-un demon ca-re ºedea pe continent, / cu-o faþã care plân-ge ºi una care cascã, / în mine nãzuinþa de-a deveni dement“2.

L-au marcat douã evenimente: rãzboiuldin Moldova din 1917. ªi emigraþia. LaParis, concepþiile sale au fost influenþate decãtre ªestov, care se refugiase în capitalaFranþei din calea Revoluþiei: absenþa luiDumnezeu duce, prin intermediul acþiuni-lor-surogat, la un sfârºit inevitabil, de carenoi suntem vinovaþi. Este acea fatalitateascunsã, care vine de departe, pe care opurtãm fiecare în noi ca pe o moºtenire, da,fiecare piatrã, fiecare floare, fiecare animalo poartã. Deja de timpuriu, Fondane erapreocupat de aceastã idee: „Sculatã de vi-tezã se întreabã / ce-i energia asta fãrãsomn, / ºi-ar vrea din nemiºcare sã se rupã,/ cu cel puþin o umbrã, ca un pom“3.

S-ar potrivi mai bine termenul de „en-tropie“, astfel s-ar spune în ziua de azi înloc de fatalitate. Astãzi, chiar ºi teoria ºtiin-þei este de acord cã expresia, formula, cu-vântul nu ajung în acel loc unde noi dis-pãrem ireversibil. Imaginaþia treazã estedespãrþitã de aceasta, cuvintele fiind celecare ne reflectã logica. Sau „natura“? „Pei-sajul? Patria?“ Pe acestea „ºtiu prea binesã le construiesc“ – în propoziþie. Contactulultim, legãtura cu ea este întreruptã. Iaroamenii sunt niºte nuci surde. „Mã trage în ureche al meu sânge, ce faþã de tine apãcãtuit.“ Chiar ºi în noi pulseazã aceaforþã abisalã a distrugerii, a inconºtientu-lui: „Crâmpeie ereditare. Tu doar impro-vizezi ceea ce ai învãþat pe de rost; tu nueºti tu“. ªi Fondane îl citeazã pe TudorArghezi, modelul sãu.

Dar cum sã fie suficient „învãþatul pe derost“? Poetul nevrozelor moldave, GeorgeBacovia, l-a fascinat de timpuriu pe Fon-dane, deoarece el scrie fãrã inutilitãþi; asociaþiile ideatice ºi lumea exterioarã sedezvoltã dupã un plan fals, cu material deumpluturã; Bacovia a gãsit în mod spon-tan un alt drum al adevãrului, trecând din-colo de limbaj: el noteazã mecanic percep-þiile, exact aºa cum se deruleazã, fãrã liantîntre ele ºi absolut disparate. Astfel, în cre-ier ajung numai cioburi ale realitãþii. Baco-via evitã binecuvântãrile culturii ºi pe celeale inteligenþei.

Fondane îl citeazã pe Goethe: „Un planeste cu atât mai bun, cu cât este mai puþinaccesibil raþiunii“. Tocmai din aceastã cauzãel scrie pasteluri; bineînþeles, un fel de „an-

tipasteluri“, dupã cum observã un critic.Dar în aceste idile cu subînþeles din „para-disul moldav al nevrozei“ (Cioran) se aflãvidul, procesele entropice – încã familiare,domoale, frumoase. Nonsensul chinuitor,chiar ºi moartea erau perceptibile senzorial.ªi în avalanºa de simþuri clocoteau, în culo-rile ºi parfumurile câmpeneºti ale unui lim-baj juvenil, conglomerate senzoriale cetranscendeau în „febra distrugerii“; decã-dere în provincia uitatã; totul era ameninþatde natura luxuriantã, de ierburi, liane ºi in-secte care pãtrundeau în case. Vechi ziduricrãpate, un timp pãrãsit, care stãtea pe locîmbãtrânind; nu exista numai ameninþa-rea forþelor istorice coalizate ale fabricilormorþii, a tehnicii, ci ºi cea a buruienilor,mucegaiului, a îmbãtrânirii ºi uitãrii în chi-nuitoarea lume de dincolo, precum într-unoraº mayaº înghiþit de junglã. În acea pe-rioadã, Fondane/Fundoianu trebuia sã seapere de apropiere, de arhaic, care îl ener-vau: þãranului „îi place natura, precum viermilor care se iubesc pe sub pietre“, scrieel. Participarea sa la naturã are loc prinintermediul binoclului numit poezie, îninvenþii ºi construcþii curajoase, un fel de rãzbunare asupra obiectului, asupralumii exterioare fade, care îl încolþeºte. ªitotuºi, uneori ai impresia cã este influenþatde orbirea sufleteascã modernã a refuzuluiaperceptiv ºi cautã sã compenseze pier-derea senzorialã; o foame disperatã de rea-litate: „Aº vrea sã sparg ferestrele din trup/ pleoapã rece pe privire-nchisã, / sã se aºe-ze-n mine ca-ntr-un stup / soarele blond cumiros de melisã“4.

Nu regãsim un extaz vital abstract, pre-cum în expresionismul german al acelei pe-rioade, ci avem de a face cu „cireºe ºi femeicu sânii lor uscaþi“... Nu existã explozii artistice înfierbântate, aºa cum se dezvoltãele în metropole, aici existã sãmânþã ºi clo-rofilã. Însã aceastã intimitate moldavã a fost„inventatã“, dupã cum scria Fondane în-suºi; au existat perioada rãzboiului ºi pe-rioada postbelicã; anarhie. El încerca sãcompenseze toate acestea prin paradisuriinventate, pe care însã le infesta deja cu ba-cilul morþii, pe care îl resimþise acolo.

Poeziile de tinereþe sunt foarte senzo-riale, intime, deoarece Fondane utilizeazão tehnicã învãþatã de la Bacovia: evitã „lian-tul“ cunoscut. ªi renunþã chiar ºi la vãz,lucreazã nemijlocit cu elementarul, cu chi-mia simþurilor, pipãit, gust, auz; ochiul re-dã senzorialul doar în forme distante, nuprin atingere nemediatã.

În afarã de aceasta, totul apare ca fiindtrecut, inclusiv prezentul, totul e aminti-re, de aici apropierea ºi intimitatea inven-þiilor, în care sunt incluse neconcordanþe,spãrturi, abstracþiuni, pentru a face recog-noscibilã entropia ca pe o neclaritate a ob-servaþiei noastre.

Fondane – martor lagraniþa imaginaþiei noastre

Dieter Schlesak

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 7

Scufundarea în lumea aparenþelor în-ºelãtoare; ura faþã de ceea ce este cunoscut,de prejudecãþi ºi de mãºtile realului i s-apãstrat ºi dupã emigraþie, ba chiar s-a am-plificat drastic din cauza experienþei occi-dentale: patria fabricii morþii, pe care o vã-zuse în 1917 ºi pe câmpul de luptã dinMoldova – rãniþi, morþi, grenade, tobe,„totul mirosea a moarte“; erau importurioccidentale.

Când, în 1923, ºi-a pãrãsit þara ºi limba,a ajuns într-un vid nou. Dar i-a þinut piept.ªtia cã o artã în spiritul epocii este posi-bilã doar în situaþii excepþionale, prinintervenþia vieþii. Situaþii excepþionale pen-tru omul excepþiilor. Fondane s-a regãsitentuziasmat în ea, atunci când vorbea pãreacã se aflã „dincolo de sãnãtate ºi boalã“, aºacum a fost descris el însuºi odatã: „Cîndtãcea însã, el, omul care, trecînd pesteorice, îºi domina destinul, avea un aer jal-nic [...]“5

Artistul, un complice al tensionatuluimers pe sârmã, al lui memento mori?Moartea, unicul sãu prieten în mizeriaobiºnuinþelor banalitãþii cotidiene? O com-plicitate – dezertarea la inamic? Chiar ºilimba – de mult timp complice, un alibi?Da, aºa simþea Fondane. Pânã ºi poezia in-termediazã, este trãdare, însã poeþii suntgenii ale minciunii ºi fac un stat din senti-mente. Aceastã artã poeticã se regãseºtedeja în opera lui Fondane Fals tratat de este-ticã, un pamflet îndreptat împotriva poe-ziei de pânã la el. Începutul artei, al meta-fizicii, al religiei, începutul teoriei a fost uneveniment nefericit: „Opera de artã apãtruns în lume atunci când a dispãrut cre-dinþa!“ Înainte de acel eveniment nefericit,arta era un ritual, apãrea în el. Artiºtii nuerau singuratici, ci purtãtori de cuvânt aicomunitãþii, mijlocitori între ceea ce stãîn spatele metaforei „Dumnezeu“ ºi muri-tori, halucinaþii lumii senzoriale. Psalmii,Biblia, Cartea egipteanã a morþilor, mituri-le, toate aceste opere nu sunt, dupã Fon-dane, „opere de artã“, ci evenimente reale,pãrþi ale lumii; cuvintele frumoase, desprin-se de acestea, sunt falsuri ale poeþilor, ideo-logilor, preoþilor. Poetul trebuie sã se înde-pãrteze de falsitate, fiindcã numai aºa poatesã stea la porþile clipei deschise ºi pericu-loase, lipsit de apãrare în hazard, dincoacede adevãr, în trãirea plenitudinii, acolo undelimba se conecteazã la o nesfârºitã bogãþiede cuvinte a unui ACUM crud; astfel, se sus-trage nefericirii istoriei conceptuale, „scla-viei sale“. Poezia este moºtenitoarea mitu-lui, cea care merge pe marginea „substanþeiascunse“ a religiilor. Acest lucru uitat devi-ne materialul ei experimental, lucru des-prins de real ºi tabuizat în cotidianul mo-dern: „Poezia se aflã acolo unde realul esteresimþit ca fiind viaþã, iar ceea ce este viudevine un rezervor al supranaturalului“.ªi Walter Benjamin remarcase cã poezia în-cã se hrãneºte din plenitudinea semanticãdeschisã a miturilor preistoriei matriarha-le. În noua orbire sufleteascã, spune Fon-dane, ea fie este folositã abuziv pe post deventil pentru foamea tainicã de transcen-dent, provocatã de moartea lui Dumnezeu,fie devine complice a dictaturilor ºi a vieþiipublice din democraþiile vulgare.

Acþiunile-surogat, rudimente în vid, otrava cuvintelor chiar ºi pentru sufletulpoporului ce musteºte în ele. Hitler, ºarla-tanul, a gãsit prin intermediul credinþei salesurogat cel mai mare gol de pe piaþã din

istorie, care s-a exprimat într-un mod atâtde mizerabil. Ea nici nu a meritat ceva maibun. Fondane a ajuns, dispreþuind moar-tea, la graniþa ei infernalã, acolo unde totulera dus ad absurdum. Prin moartea lui, el i-a trãit moartea ei, în afarã de aceasta numai conteazã niciun cuvânt, ci doar con-trariul sãu. Sub influenþa lui Lev ªestov,el încercase de mult timp sã gãseascã acestcontrariu, sã o ia înaintea acelei despãrþiri– în no man’s landul pericolului morþii, ori-când expus arestãrii de cãtre lacheii aceluiproces fãcut omenirii. Astfel, el a reuºit sãgãseascã o esteticã a rezistenþei, o pãtrun-dere în ceea ce nu mai poate fi spus, areuºit sã priveascã în carcera marii maºiniteroriste de stat ºi în cea a expresiei, cu son-dele sale în Eu, cu puþin timp înainte desau chiar în cadrul sfârºitului istoriei, lu-cruri care erau cu mult mai periculoasedecât azi, nu erau atât de difuze, de palideºi de surde ca acum! Pentru el, moartea erape post de deºteptãtor, nu era un abstractpur al apocalipsei colective, ci o bãtaie lauºã, paºi auziþi pe coridor. ªi niciun sprijinîn toate acestea în afarã de fricã, pe post deultimã certitudine, care te face mai puter-nic decât cei care susþin cã nu au teamã demoarte. Un concept al tragismului? Hilarpentru Fondane: hilarã ar fi orice punteconceptualã care atinge în treacãt clipainfernalã, penibilã îngâmfare. Cuvinte,eticã, versuri? Toate acestea ar fi doar comi-ce. Ele sunt viabile doar atunci când ajutãla obþinerea contrariului lor. („Poezia estedoar o pârghie, o unealtã, ce ridicã o po-varã.“) Poate o pauzã în evenimentele sân-geroase, atunci când þi se taie respiraþia.Numai absurdul, ininteligibilul ne maireflectã ceva din adevãr (relaþie neclarã chiar

ºi a poeziei?), viaþa ºi scrisul sunt posibiledoar din acest punct? Un punct dincolo deimaginaþia noastrã? Dincolo de toate legi-le naturale pe care le cunoaºtem? Înþelegemmai bine retrospectiv. Va veni un timp,scria Hegel, când moartea va duce o viaþãomeneascã. Acest timp a sosit. Ca ºi cuminimaginabilul istoric, doar bãnuit sau gân-dit, s-ar percepe pe sine însuºi. Orice sprijinde pânã acum, chiar ºi moartea de pânãacum s-au dus. ªi chiar ºi Auschwitz – numai e niciun nume. Ceea ce mai existã esteNimicul, ce poate fi înþeles numai nega-tiv, în expresii nonconceptuale ºi cu rã-mãºiþe ale credinþei în Dumnezeu. Fondaneîl citeazã pe Rimbaud, autorul sãu favo-rit: „Dar ce e Nimicul meu pe lângã grozã-viile ºi consternãrile care vã aºteaptã“.

�

Note1. Toate citatele referitoare la Fondane din acest

articol au apãrut în Akzente, Zeitschrift fürLiteratur, editat de Michael Krüger, fondatde Walter Höllerer ºi Hans Bender, anul 33,caietul 3, iunie 1986, p. 252 sqq. În Akzenteau apãrut ºapte poezii, Limbã sãlbaticã, pre-faþa la Priveliºti ºi apoi fragmente din Rim-baud, golanul ºi fragmente din Fals tratat deesteticã. Traducerea: Dieter Schlesak.

2. B. Fundoianu, Paradã, in Versuri, Bucureºti:Editura Cartier, 1999, p. 18.

3. B. Fundoianu, Un tren de marfã, in Versuri,p. 31.

4. B. Fundoianu, Alte priveliºti (II), in Versuri,p. 63.

5. E. M. Cioran, Benjamin Fondane: StradaRollin nr. 6, in Exerciþii de admiraþie: Eseuriºi portrete, traducere de Emanoil Marcu,Bucureºti: Humanitas, 1993, p. 151.

Un poem de

VICTOR MUNTEANUEfecte de încercuire

– Ce veºti mai ai în sufletul tãu, mã întrebau, ce noutãþi?ªi o ploaie amarã îmi vindea copiii pe stradã. Eu arãtam cu mâna cerul pãlit ºi lãsat mai mult pe o parte.– Dar octombrie în naºterea cui a intrat de nu se mai opreºte,

strigaupãsãrarii, naºterea lui de ce dã drumul oamenilor sã

trãiascã învinºi?

Eu lãsam strigãtul lor ochiului meu sã-l audã ºi noaptea spãrgea cimitirul denunþând tãcerea din el: – Numai varsã tu viaþa ta în gãleata asta s-o ducem, spuneau trecãtorii, numai fã

tu treaba asta ºi gata! spuneau ei aºteptând.

Eu îi ascultam ºi vântul trãgea toamna în dreptul inimii mele.

– Bine, bine, darce veºti mai ai în sufletul tãu, plângeau filosofii

cântãrindu-mi timpul din ochi, ce noutãþi?

ºi în liniºtea din care nu mai ieºeam, calul ucis comitea un act de dreptate,

în vreme ce corbii mizau pe forþa mea de a nu mai þineminte nimic

�

8 • APOSTROF

„Scrisul, cu bucuria luiintrinsecã“

SCRISUL E pasiunea supre-mã pe care ºi-o recu-

noaºte Ovidiu Pecican pro-vocat fiind de RuxandraCesereanu ca Prieten demarþi. Mai reþin câteva tuºeale autoportretului în care îlrecunosc imediat: calitateararã ºi generoasã în resor-turile ei ascunse de „a zâmbi, privind înochi“, aºadar deloc doritor sã-ºi încarceprietenii cu eventualele, inevitabilele saleamãrãciuni; „dorinþa de a face un pic maibine, mai suportabil, praful stârnit de vân-tul momentului“, cu gesticulaþia înþeleaptãa celui care ºtie sã priveascã în durata lungãa istoriei, acolo unde ierarhiile îºi schimbãsurprinzãtor faþa, iar prioritãþile se reaºazãsub termenii omenescului; dar mai ales do-rinþa (amarã ºi polemicã, deopotrivã) de a-ºi demonstra cã „a munci repede, bine ºimult în domeniul preferat este, realmente,posibil, lenea, eºecul sau mediocritatea cuifose nefiind un destin obligatoriu“. Nu înultimul rând, pariul pe „marginea fertilã“,nu ca refuz al centralitãþii, ci ca „o cultiva-re moderatã a ei“. Dezinvoltura ºi compe-tenþa cu care se miºcã în mai multe terito-rii în mod firesc complementare nu îi fac,desigur, viaþa uºoarã, dar bucuria scrisuluise poate descifra ºi în cele mai înflãcãratepolemici ale sale. Nu pierde niciodatã mã-sura, nu-ºi iese din fire, aºteaptã rãbdãtorpotolirea umorilor, cãci spadasinul are me-reu o floare la butonierã, iar intenþiile salesunt curative, nu demolatoare.

Prozator, eseist, istoric, publicist ºi tra-ducãtor, Ovidiu Pecican a semnat romane– Eu ºi maimuþa mea (1990), Razzar (1998,în colaborare cu Alexandru Pecican) ºi Im-beria (2006), prozã scurtã, infuzatã une-ori poematic – Darul acestei veri (2001),Clipuri (2001), Zilele ºi nopþile dupã-amie-zei (2005) ºi Poveºti de umbrã ºi poveºti desoare (2008), o excelentã antologie de inter-viuri cu Nicolae Breban, O utopie tangibilã(1994), un volum de convorbiri polemice,Vorbind (împreunã cu Gheorghe Grigurcuºi Laszlo Alexandru, 2004), Trasee cultura-le Nord-Sud (2006), criticã literarã – Rebelfãrã pauzã (2004), Puncte de atac (2006),Sertarul cu cãrþi (2007). Este doctor în is-torie (1998), cu un snop de solide cãrþi deprofil în portofoliu. „Scriu tot timpul“,mãrturisea în alt interviu, din Tiuk! Nu i-a fost deloc la îndemânã sã scrie „atât derãsfirat“, mai adaugã, dar a ºtiut sã extragãdecis ºi cu o dozã de simpaticã superbietoatã frumuseþea rãsfirãrii sale polifoniceºi neobosite: „Sunt, cred, scriitor, în multefeluri ºi din direcþii plurale... Mã bucur în-

sã nespus cã pot ilustra, prin exemplu per-sonal, o anumitã direcþie de diversificare atipologiei scriitorului român“. GheorgheGrigurcu, la curent cu „vechea, dezolantadificultate a mediului nostru cultural de-arecunoaºte multitudinea de manifestãri aleunei personalitãþi“, îi stã alãturi ºi îi salutãperformanþele.

Am pe masã trei cãrþi noi semnate Ovi-diu Pecican: Dicþionarul celor mai bune cãrþide istorie româneascã (Timiºoara: EdituraBastion, 2008), un fel de bibliografie ana-liticã, exasperatã de proasta circulaþie a cãr-þilor ºi de ºi mai deficitara asumare ºi asimi-lare a descoperirilor; Reuniunea anualã acronicilor literare (Cluj: Editura Limes,2008) ºi Regionalism românesc (Bucureºti:Editura Curtea Veche, 2009), aceasta dinurmã o reeditare a cãrþii din 2003, provoca-tã de constatarea cã, la douã decenii de laRevoluþie, avem încã „o serie de circuiteregionale ºi niciunul într-adevãr naþional,cu forþã de penetrare pânã la nivelul sate-lor“. În plus, rezultatele cercetãrii româneºtieºueazã în ograda vreunei instituþii, în celmai bun caz, iar societatea în întregul ei, caorganism, nu le recunoaºte, nu le asumãºi nu le utilizeazã pentru remanierea fun-damentelor sale identitare.

Perspectiva propusã de Ovidiu Pecicanîn cronicile sale literare îºi extrage argu-mentele din instrumentarul celor douã per-sonalitãþi dominante ale sale, prozatorul ºiistoricul. Istoricul aduce fundalul real, celasumat de cercetãrile succesive ºi omologatprin studii savante, iar prozatorul, „un min-cinos cu har“, adaugã ingrediente necesa-re umanizãrii portretelor. La toate astease adaugã tonul sprinþar ºi liber al publi-cistului, cu o aripã muiatã în analiza poli-ticã, aºa încât rareori sunt cuminþi textelesale ºi aproape niciodatã interpretate într-osingurã gamã. Rebel fãrã pauzã, cum singurse recunoaºte în titlul unei precedente reu-niuni de cronici, motivat de un, câteodatã,exacerbat simþ al justiþiei (cãci crede cã me-ritã luptat, mãcar de dragul pledoariei, ºipentru lucruri care nu pot fi schimbate, totaºa cum, alteori, uitã vremelnic cã adevã-rurile sunt relative), Ovidiu Pecican nu seopreºte la suprafaþa strict socialã a lucruri-lor ºi întâmplãrilor omeneºti, ci strãbate, în fine incizii, nu de puþine ori de o subti-litate absconsã pentru un ochi grãbit, darde o adâncime indiscutabilã ºi extrem deincitantã, dincolo. Cãci „spaþiul“ sãu scrip-tural are, cum am mai spus-o, patru di-mensiuni ºi încã una pe deasupra: oglindadin vis. Viziunea sa e „în colþuri ºi rotun-dã“, cum ar spune Nicolae Velea, piruetândprintre fragmente într-un dans ce le pro-mite unitatea. Arpentor ºi cartograf bântuitde întrebãri, nemulþumit de rãspunsurileprãfuite ºi în rãspãr cu transformãrile deadâncime ale omului ºi ale lumii transmi-se de la o generaþie la alta, Ovidiu Pecicanîºi citeºte contemporanii în stare de alertãºi urgenþã, aº spune, exersând, fireºte, lec-

turi în diagonalã, frunzãriri febrile ºi adãs-tãri prelungi, de la caz la caz, din datoriaasumatã ardeleneºte de a instrumenta încunoºtinþã de cauzã dosarul literaturii cãre-ia îi aparþine. Totodatã, încearcã, cu o dozãde disperare, în ultima vreme, sã înviorezelectura criticã, sã dea culoare ºi înaltã gra-tuitate comentariului. „Nevoia de dreaptãjudecare stã alãturi de spiritul ludic“, cumbine observã acelaºi Grigurcu. Invitaþiasunã limpede ºi are nuanþe de manifest:„Haideþi, domnilor critici, sã ne facem treaba din mers, fãrã crispare, cu bucurie ºisavuros, pe cât posibil. Prea multã morgãlasã loc ºi prostiei cu monoclu, la papion,de ce ne-am erija în fantoºele preoþeºti aleunui cult care nu existã? Prin sãlile de lec-turã ale bibliotecilor publice, în edituri ºi lamesele redacþionale altfel de citit se prac-ticã“. În cartea sa, „discursul este în confor-mitate cu ocazia“. Nici prea bãþos, nici preadefensiv. Nescutit de note polemice ºi ciu-pituri, dupã cum nici laudele nu-l ocolesc.Se dã bineþe ºi se ia rãmas-bun, dupã caz.Dar se savureazã mereu prezenþele ºi seevocã, de oricâte ori pare sã ajute la ce-va, lumea mondenã a scrisului autohtonºi universal.

Cât despre rostul criticului, ºtie cã e vor-ba despre un contract liber consimþit întrescriitor, critic, cititor. Cu autoritatea sa subiectivã, dar recunoscutã ca valabilã, cri-ticul promite sã „vândã“ cartea ºi sã desþe-leneascã drumul pentru cititor. E un „spe-cialist“ de la un punct încolo inutil ºisuperfluu, mai ales într-un teritoriu locuitde prosumatori, sã zicem. În absolut, scrii-torul nu are neapãrat nevoie de acest inter-mediar, iar cititorul adevãrat, cel exersat înparcurgerea unor rafturi întregi de biblio-tecã, se descurcã foarte bine ºi singur. De-sigur, „neatent la bazele precare ale auto-ritãþii sale autoinstituite, criticul vrea sãorienteze valoric, sã instituie axiologii,fãcând pentru asta piruete fals-mortale, tã-ind firul în patru, asamblând din suban-sambluri disparate struþocãmile inedite.Parazitismul sãu – extrem de laborios, alt-minteri – este dublu, fiind îndreptat cãtreambii parteneri ai actului lecturii: cel careo furnizeazã pe aceasta ºi cel care o con-sumã“. Dar societatea modernã ºi monde-nã nu renunþã (încã) la acest bun-conducã-tor-de-texte care e criticul. Dimpotrivã,orice depunere a armelor de cãtre vreun cri-tic proeminent e deplânsã imediat ca o trã-dare. De altminteri, nu despre inutilitateaprofesiunii pe care el însuºi o exercitã cuhar vorbeºte Ovidiu Pecican, ci despre oanume învechire a tonului. Dinspre bucu-ria scrisului, viseazã, de fapt, o reinstaura-re a bucuriei de a citi. Cronica literarã „arerosturi care þin de dinamica libertãþii inte-rioare, de nevoia de a exprima o poziþieproprie [...], de strãdania de a da o sem-nificaþie mai generalã lecturilor noastre, de aventura inteligenþei în descifrarea ope-rei“. Þine, aºadar, de larga ºi tot mai acutanevoie de comunicare ºi împãrtãºire. Oca-ziile anului 2007 i-au comandat comenta-torului texte-sintezã despre Coºbuc, MirceaEliade, Pavel Dan, dar ºi altele, mai punc-tuale, despre Radu Petrescu, NicolaeBreban, Radu Þuculescu, Alexandru Vlad,Radu Mareº, Horia Ursu, Gabriel Chifu,Caius Dobrescu, Alexandru Vakulovski,Mariana Bojan, Daniel Vighi, Mircea Mi-hãieº, Leon Volovici, Monica Gheþ, MirceaZaciu, Liviu Maliþa, Alexandru Muºina,Petru Poantã, Doru Pop, Cornel Robu,

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 9

De la Goga la postmodernism

CA FORMULÃ perso-nalã ºi spiritualã,

Dumitru Chioaru esteun demn continuator alCercului Literar de la Si-biu, prin care aº înþelegenu numai clasicismul su-plu, referenþial din pro-gramul euphorionismuluisau propensiunea cãtre oliricã a fiorului religios,disciplinatã prin rigoarea surdinizantã a for-mei, ci ºi sentimentul apartenenþei subtilela spaþiul istoric ºi multicultural al uneiTransilvanii eterne, iubite prin intermediuloamenilor deosebiþi pe care þinutul i-a pro-dus de-a lungul timpului. Volumul Artacomparaþiei (Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2009)transmite aceastã admiraþie participativãprin toþi porii sãi, fie cã e vorba de utopia„revistei colective“ pe care o realizau cer-chiºtii – ºi care a translat în timp, aratã Chioaru, în „opera colectivã“, de asemeneasublimã, a echinoxismului clasic – sau de„prietenia“ translingvisticã ºi transculturalãîntre literaþi, aºa cum se leagã ea între Adyºi Octavian Goga. Douã texte din carte îisunt dedicate acestuia din urmã, intrat în-tr-un con de umbrã în „bãtãlia canonicã“a ultimilor noºtri ani, în principal din cauzapaseismului sãu bãþos, naþionalist ºi reven-dicativ. Opþiunea lui Dumitru Chioaru pen-tru cel înmormântat la Ciucea e semni-ficativã, poetul „pãtimirii noastre“ fiindasumat în siajul unui „rãºinãrism“ sublim,expresie a unui spaþiu cultural ideal ºi ete-rat, care l-a dat ºi pe Cioran. De altfel, or-goliul de a-i aparþine unui Sibiu multicul-tural ºi foarte pregnant ca forþã spiritualã –este suficient sã ne reamintim de puterea decare a dat dovadã burgul de pe Cibin orga-nizând de unul singur, fãrã imixtiunea miti-cimii interesate, serbãrile din 2007 prile-juite de promovarea oraºului în onorantacalitate de „capitalã culturalã a Europei“ –transpare din toate secþiunile volumului, încare Cercul Literar de odinioarã ºi opera luiBlaga, Negoiþescu, Radu Stanca, Doinaºsau Balotã sunt analizate pertinent, cu for-þa proaspãtã a unui om cãruia i-a fost datsã trãiascã într-o obsesie, pe care acum oonoreazã cu entuziasm ºi competenþã.

Sã mai spunem cã elogiul lui MirceaZaciu, Ion Pop, Marian Papahagi sau Ale-xandru Cistelecan, produs serial într-unvolum cu numeroase texte ocazionale, fa-ce parte din „regula jocului“, indicând unspaþiu geo-cultural de afinitate congenia-lã, deºi niciunul dintre aceºtia nu este unslujitor al „artei comparaþiei“. DumitruChioaru coboarã rar la un etaj de vârstã

inferior, pentru a intra în miezul intelectualfierbinte al generaþiei sale, cu excepþia luiMircea Cãrtãrescu sau Gheorghe Crãciun;elogiul lui Al. Muºina îºi are în mod incon-testabil rolul sãu în fiºarea postmodernis-mului românesc, deºi sintagma de „nouantropocentrism“, care i se tot atribuie, nuîi aparþine, fiind elaboratã de cãtre IoanaEm. Petrescu. Însumând toate aceste atri-bute de bun-simþ ºi reverenþe colegiale,rezultã faptul cã Arta comparaþiei este unvolum mai degrabã echilibrat decât specu-lativ sau spectaculos, foarte multe dintretextele sale fiind prilejuite de „acþiunile“tematice specifice ale câte unei reviste deculturã. Formulând însã în acest fel sen-tinþa, nu-i pot retrage autorului eleganþastilisticã ºi fluenþa nobilã a ideilor, nu potsã nu-i recunosc calitatea incontestabilã aefervescenþei intelectuale pe care o practicãsau dorinþa de a întocmi fiºe de lucru per-tinente, sintetice, utile – exceleazã, în acestsens, secþiunea a III-a a volumului, Babeldupã Babel, dedicatã postmodernismului ºiproblemelor identitare, din care aº distingeLocuirea în trecere, Vechiul ca noutate esteticãºi Dupã postmodernism: neantul sau un nouclasicism?; nu în ultimul rând, se cuvine sãi se mai recunoascã darul de a prelungi, întextele critice ºi în eseurile de comparatismliterar pe care le redacteazã, obsesiile onto-logice ºi structurale ale omului de litereintegral care este, în aceeaºi tradiþie a inter-disciplinaritãþii plurale pe care o practicã ºi„cerchiºtii“ elogiaþi adesea în volum. E re-confortant, astfel, sã regãseºti un DumitruChioaru foarte complex ºi interogativ înmajoritatea eseurilor din volum, cu obsesiibine structurate, cristalizate suplu, princapacitatea de a trece de la o disciplinã laalta, tranziþie proprie formulei unui inte-lectual total, integrativ, pentru care genu-rile literare comunicã între ele în capaci-tatea lor de a realiza o sintezã inefabilã,definitorie. Pornind, de pildã, de la neopla-tonismul poeziei lui ªtefan Aug. Doinaº –cale obligatorie de acces într-un univers ca-re îþi oferã de unul singur cheile cu care sãdeschizi majoritatea uºilor –, într-un eseude coloraturã diacronicã, în care principa-lele teme din volumele poetului sunt rostui-te în ordinea fireascã a evoluþiei lor struc-turale, Chioaru ajunge, în secþiunea finalãa textului, la o foarte subtilã analizã a „eta-pei psalmice“ din volumele târzii ale luiDoinaº (Interiorul unui poem, Lamentaþiile,Psalmi, în douã ediþii succesive), dar nupentru a ilustra o continuitate, ci, dimpotri-vã, pentru a marca falii semnificative, punc-te de rupturã: trecerea de la eleatism la Ve-chiul Testament, de la serenitate la spaimã,surprinderea sacralitãþii în fatalitatea în-trupãrii omului, în pãcatul care însoþeºteaceastã întrupare. Mã disociez, de aceea, desugestia pe care eseistul o formuleazã ana-lizând Psalmul LVIII (p. 31), potrivit cãreiapoetul „se adreseazã unui Dumnezeu uma-nizat prin Iisus Hristos, credinþa sa mani-festându-se empativ printr-un fel de imi-tatio Christi“; dimpotrivã, pasajul din poem pe care el îl reproduce („Când mâna mea se-ntindea încercând sã apuce/ o parte a ta,întâlneam doar o cruce“) sugereazã, înacord cu întregul ciclu, cã noua credinþã(„crucea“) reprezintã un impas în efortulatingerii unui Dumnezeu veterotestamen-tar, cã „umanizarea“ credinþei, înfãptuitãprin creºtinism, nu face decât sã obstacule-ze calea cãtre o religiozitate mai asprã, îm-prumutatã – aici Chioaru are dreptate – dinVechiul Testament.

Pe de altã parte, mi s-a pãrut de bun au-gur revenirea eseistului la problematica „re-zistenþei prin culturã“ ºi a interiorizãrii,pe care a generat-o totalitarismul, în discu-tarea alternativei Cioran – Noica, adicãaceea a „plecãrii“ în istorie (exilul) sau aretragerii în ontologie (prin decizia de arãmâne acasã), din eseul Parabola filosofilor,în care meditaþia pe marginea schimbuluiepistolar dintre cei doi gânditori este extra-polatã asupra destinului opþional al întregiigeneraþii din care autorul face parte.

Generaþia mea – scrie Chioaru – s-a format,spiritual ºi moral, altfel decât s-a programatde regimul comunist. [...] Rigiditatea siste-mului comunist a fãcut ca emigraþia sau re-tragerea-n sine, aventura sau asceza, feþe, defapt, ale exilului (exterior sau interior), sã fieresimþite ca o salvare individualã, însoþitã deo permanentã frustrare: robia celorlalþi. Cio-ran sau Noica? Nici generaþia mea n-a pututdepãºi criza acestei paradigme mitice.

Afirmaþia pare corectã, putem glosa la infinit pe marginea alternativei care ni sepropune aici ca subiect de meditaþie, cu omicã diferenþã, însã: Noica a fost, pentrumajoritatea membrilor generaþiei respec-tive, o soluþie existenþialã (prin marginali-zarea sa sublimã, castalianã, prin ontolo-gism sau prin efortul – de asemenea sublim– de a-ºi împlini destinul spiritual în pofi-da restricþiilor culturale ºi ideologice impu-se de cãtre Sistem: aici intrã, ca pârghie decontact, ºi exemplul „pãltiniºenilor“ Liicea-nu – Pleºu), pe când Cioran a intrat „înjoc“, ca alternativã, cu preponderenþã dupãRevoluþie, printr-un fenomen de aculturaþierecuperativã.

Partea cea mai stenicã – ºi, într-o bunãmãsurã: surprinzãtoare – din Arta compa-raþiei mi s-a pãrut a fi însã aceea din secþiu-nea a treia, unde sunt textele dedicate post-modernismului, în care Dumitru Chioaruprivilegiazã un postmodernism existenþial,vioi ºi decomplexat, situat la mare depãr-tare de accepþiunea strict livrescã, imitativã,prin care unii mai continuã sã vadã relaþiadintre optzecism ºi apocalipsa culturalã ve-selã a sensibilitãþii universaliste pe care otrãim. În mod cert, Dumitru Chioaru arevocaþie pentru un postnietzscheanism vesel,auroral, acest din urmã cuvânt apãrând, dealtfel, de mai multe ori pe parcursul secþiu-nii cu pricina. „S-a vorbit despre postmo-dernism ca de o nouã stare de plenitudinea fiinþei“ – scrie el; „postmodernismul estenoua aurorã, corespunzãtor în vechiul cicluRenaºterii“. De acord cu primele douã afir-maþii, mai puþin cu aceea a omologãrii noii„aurore“ cu Renaºterea: aceasta din urmãs-a nãscut, cum ºtim, din interiorizareadiferenþei axiologice dintre antic ºi modern,pe care se bazeazã modernismul incipient,reprezentând, aºadar, compensarea energe-ticã, viguroasã, a unei carenþe culturaleacute, surmontate prin exteriorizare, în vreme ce axiologia postmodernismuluimerge într-o cu totul altã direcþie, înspreo orizontalizare temporalã ºi culturalã rea-lizatã prin ontologizarea paradoxalã a este-ticului, despre care, de altfel, autorul vor-beºte în repetate rânduri, la fel de subtilcum o face despre alte multe lucruri fru-moase din aceastã carte.

�

George Vulturescu, Dora Pavel. Cronici lao carte stau alãturi de crochiuri vag-senti-mentale, o intervenþie polemicã urmeazãunei încheieri la un subiect fierbinte, salu-tarea amicalã a unei iniþiative se înveci-neazã cu vreo tristeþe a cititorului de mese-rie. Reuniunea e coloratã, diversã ºi meritãfrecventatã, cãci bucuria lecturii e molip-sitoare.

�

Dragã Alexandru,

CÂT TIMP a scânteiat vara cu ºopârlele ºilibelulele ei îmbrãcate în aur, printre ele

s-a strecurat ºi o scrumbie pe care la urmãam dãruit-o, sã vezi aici Babilon, nu m-amgândit sã-þi scriu, sã mã ierþi, te rog, pen-tru asta. Dar acum o fac, fiindcã nopþilesunt mai lungi ºi reci ºi strãlucirea ierbii arerepeziciunea unui pumnal, ºi în toate s-alãsat asprimea corturilor întinse pe un câmpca de luptã.

Mã gândesc cã ai dori sã afli ceva despresoarta oraºului pe care l-am ridicat dupãcum am fãgãduit ºi trebuie sã ºtii mai întâicã el s-a mutat în întregime din atelierul dela mansardã în grãdinã, unde îºi schimbã înfiecare zi înfãþiºarea, liniile frânte se fac ar-curi largi, iar în curburile cele mai fine seînmulþesc punctele de tensiune, noduriledin care vor izbucni lujerii, toate astea suntacum încã focare tãinuite, deºi au deja otexturã grea, care apasã la fel ca ºi ceaþa.ªi culorile se schimbã, peste bolþi ºi coroa-ne s-au lãsat pulberi de cadmiu, iar borcã-naºele cu tempera au prins o crustã cafenie,pe acestea Tania le mutã pe rând sus, se te-me sã nu îngheþe într-o noapte. Stau demulte ori cu ochii aþintiþi asupra uneirãscruci, tu imagineazã-þi o intersecþie lumi-natã, ºi urmãresc cum se dezveleºte sche-letul acestui oraº. Ca ºi cum sabia ar fi lovitde mult, dar vãile spãlate de ape ar aducedoar acum la vedere osul alb, arcada ºi coapsa, mandibula ºi sternul, claviatura depian a toracelui ºi globul rotulei, prin aces-ta, de pildã, a trecut o sãgeatã, toate urme-le s-au pãstrat, ºi cele ale sângelui, ºi celeale pulberii de foc, ºtiu unde a cãzut paloºulºi unde ghiuleaua. Dacã acum rupi o crean-gã, nu mai musteºte în ranã laptele alb sauseva de clei, ci un praf ca nisipul, dar ºi înel sunt închise frunzele pe care le-au mãci-nat armatele de cleºti ºi fãlci ale tuturor viespilor, pãianjenilor, furnicilor, melcilor ºigândacilor care au trecut pe aici. Cât timptoate astea vor dormi, fiindcã ne apropiemde echinoxul de toamnã, în estufa ta va în-cepe banchetul. O, câte lumini se vor aprin-de atunci ºi cum vor gâlgâi otrãvurile ºicum primul lor semn, care e mai întotdeau-na o dulceaþã, va inunda simþurile ºi vaamorþi de plãcere cerul gurii. ªi sãrutulucigaº se va strecura sub îndârjirea ta,fiindcã nimeni nu-þi va cere îngãduinþaiertãrii pentru pãcatul de care se va facepentru vecie vinovat, nici pântecul cald alfemeii care acum se unduie în dans ºi pecare, în ciuda atâtor opriri ale stelelor, tuîncã îl vrei, nici mâna cu inel de jasp careamestecã veninul în fiertura de ierburi.Aburi ºi fermenþi spulberã la urmã ºi acestpeisaj.

Rãmâi aici, îmi ceri, ºi eu mã închin,mãrite, fiindcã slava ta va fi fãrã seamãn, euºtiu deja asta ºi stau de aceea, am mai spu-s-o, sub mai mulþi sori deodatã ºi luminalor se amestecã într-un nimb violet care face

umbrele atât de bogate. Dar ºi pentru sim-pla pricinã cã în toatã viaþa mea te-am ur-mat cu inima curatã pe care cel mai mic odatoreazã celui mai mare. Cãci aveai doi-sprezece ani, iar eu doar nouã, când ne-amlegat în cea mai primejdioasã pentru sufletdintre bãtãlii.

O, prietene, mã întrebi mereu dacã ºtiuce s-a întâmplat cu Thomas, vulpea de caretu te-ai legat, cum ºi ea, la rândul ei, a fostfãrã scãpare legatã de lemnele vechi ale unuiloc sufocat. Eu am sã repet ceea ce de atâ-tea ori þi-am mai spus, cã nu ºtiu altcevadecât ce au ºoptit vecinii, cã a dispãrut, dartu mã vei cerceta ºi vei cãuta în ochii meiºi umbrele de sub ei, semnul minciunii.Cautã, Alexandru, fiindcã imperiul acesta efãrã hotar ºi degeaba îþi întinzi corturile ºigoarnele tale sunã, iar caii îºi scuturã pova-ra hamurilor cu þinte de argint, bãtute penicovalele Persiei, nici tu nu vei gãsi sfârºitîntr-o asemenea încercare. ªi eu umblu dinhãþiº în hãþiº, dar nu ca sã-þi deschid cale,ci ca sã þi le fac tot mai tulburi, pânã cândnevoia ta de a ºti va adormi, ºi ca sã fiu maisigur cã aºa se va întâmpla, desfac deja cea-ra care þine pecetluit dopul flaconului cuotravã. Cu durere la fel de nesfârºitã ca în-ºelãciunea din care se naºte o fac, dar maibine sã-þi curm firul zilelor decât sã-þi aducspre cunoaºtere ceea ce, într-o singurã cli-pã, þi-ar strânge tot trupul în gheaþa bãtrâ-neþii fãrã sfârºit. Cãci da, prea bine ai ghi-cit, eu ºtiu ce s-a întâmplat cu vulpile.

Vroiam sã-þi vorbesc despre asta, dragulmeu prieten, de când am început sã con-struiesc oraºul, dar cã eu am sã fiu cel caream sã-þi torn otrava am vrut sã-þi spunchiar mai înainte, atunci când, la despãrþi-re, ne-am îmbrãþiºat ºi tu, deºi ai ºtiut cãplase mincinoase întinzi, ai zis, Ne vommai vedea. Toate se amestecã acum, la felca ºi casele mele, esenþele de munte cu celede câmpie, rãsãritul cu apusul se strâng înaceeaºi pecete. Lucrez de ceva vreme la unmulaj despre care Tania crede cã va fi unadin multele mele ºtampile, deºi simte cã ealtfel decât toate, în care sã adun laolaltãvulpile cu iepurii ºi stepele Asiei cu quin-tele portugheze, casele mele de lemn cu forturile tale de gheaþã ºi, dupã ce am sãle îmbarc pe o împletiturã uºoarã de plutã,sã le fac sã se ducã, peste nisipuri ºi spume,spre veºnicie. O barcã, o arcã, cu ea va ple-ca ºi vulpea ta, aºa spune pecetea, ºi nimicn-o va mai lega, nici lemnul, nici gheaþa,nici focul.

Oh, Alexandru, ºtiu ce otrãvuri poartãsângele tãu, am înþeles asta când mi-ai cerutsã construim amândoi un oraº, câte unulpentru fiecare din cele douã vulpi pe caren-am cutezat, copii fiind, sã le salvãm. Dare ultima noastrã prinsoare aceastã încerca-re, fiindcã ºi peste oraºe ºi în trupurile noastre iar ard flãcãri ºi toate gheþurile talenu fac decât sã le mãreascã lumina. Eu amsemnat ºi, aºa cum þi-am spus, acum meº-teºugesc pecetea, iar atunci când voi apãsa

cu ea în pãmântul pãdurii mele, sufletul tãuuºor se va ridica spre stele. Eºti stãpân pestetoate gândurile mele, prietene, ºi te înso-þesc în toate, doar în prag, dupã ce-þi voistrecura bãutura dulce care sã te ajute sãte desprinzi o clipã mai devreme înaintesã se reverse durerea, doar acolo mã voi dadeoparte.

Tu singur va trebui sã treci în luminã.„Iatã, eu, Alexandru, împãrat a toatã lu-

mea, ºi pânã aici venit-am cu oºtile mele. ªi-mi ieºirã înainte doi îngeri, de mã oprirãaicea ºi mã certarã sã nu mai merg înainte.Cã voiu pieri. ªi de acolo mã întorsei la lume.De acolo merse o sutã de zile, pânã ajunse lao besericã care se chema Hramul soarelui. ªimerse Alexandru la acea besericã ºi sã închinãlui Savoat-Dumnezeu. ªi vãzu acolo scripturiºi ceti Alexandru slovele ºi ziserã aºa: Sã ºtii,Alexandre, cã vei lua toatã lumea ºi de moar-te nu vei scãpa, ºi te vor otrãvi cei ce slujesc þie.“

Mãnuºi cu multe capete

MAX NU se hotãrãºte ce sã facã mai întâi,dupã lentoarea dinainte, în gesturile

lui trece acum un fluviu de foc. Caietul cutraduceri s-a deschis din nou, peste para-grafe au trecut multe nisipuri însã, pãmân-turile ºi aici s-au schimbat ºi nu mai poartãnici tipsiile de aur ale gloriei ºi nici clon-direle nemuririlor mincinoase. Dar noivrem aceastã fãgãduinþã, intrã ca o rãscoalãvocea fundalului ºi Max îºi aminteºte cã, întimp ce cãuta nuanþa unei cerneli pentrucuvintele rare, a deschis ºi capacul unei lãzicu pãpuºi bibabo, care s-au nãpustit, dupãatâta somn, cu sete în afarã, iar pe mâna lui,dacã priveºte bine, s-a întins o mãnuºã cucap de mandarin. Câte lucruri face ºi nusfârºeºte niciunul, suspinã Max, dar cu de-pãrtare, ca ºi cum ar vorbi despre altul. ªiuite cã, în timp ce cautã un cuvânt, nu eînsã unul greu, fiindcã e de mult cunoscutºi în jurul lui fraza curge de la sine, „Spu-ne-mi doar, acei oameni legaþi, ce oamenisunt?“, Max scuturã puþin ºi pãpuºile depraf îºi refac ligamentele, îºi vindecã ver-tebrele ºi capetele de porþelan se ridicã, dã-mi doar paloºul în mânã, iar mie casta-nietele ºi mie înapoiazã-mi jupa roºie, ºi vei vedea ce lumi vom stârni.

Ceþurile cad însã peste oraºul de lemn ºipeste mansarda cu multe sertare ºi pestepãtura de aur cu atâtea înscrisuri, iar toateastea se vor îndepãrta abia spre dimineaþã,când ceara sigiliilor vor fi pecetluit deja rã-suflarea prietenului.

Simt cã te-ai dus, Alexandre, am vãzutnoaptea asta cum s-a ridicat spre cer o pasã-re cu trupul în întregime de foc, însã sem-nele ei au fost ascunse ºi doar eu am simþi-t-o, iar când am deschis uºa sã intru îngrãdinã, în prag au dansat flãcãri de culoa-rea sângelui ºi a aurului, aveau limbile îm-pãrþite ºi înmulþite ºi risipite, cãci în Ba-

10 • APOSTROF

Max, 6, Cortul Prozã

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 11

bilon încã suntem, între lei de aur ºi porþivopsite în albastrul vãzduhului, printre caretu tocmai treci ºi-mi faci, din zbor, semnultãcerii.

Vulpea

SÃ RÃMÂNÃ pentru vecie pecetluitã tainape care atât am întârziat sã þi-o dezvã-

lui, asta-mi ceri, Alexandre?, sau, de aici,din cãuºul acestei amintiri, sã vã fac ºi þie,ºi lui, împreunã, un singur mormânt,fiindcã un foc duceþi amândoi spre lumilede departe ºi în luminã scãldate. Din nouam întârziat, trebuia sã fiu lângã tine cumult înainte ca durerea sã-þi curme putereacu care ai fi cerut tu însuþi sã fac ceea ce, cuatâtea tãceri ºi taine, am plãnuit, sã aduntoatã doza ta de morfinã pentru o lunã ºi sã þi-o injectez deodatã. Am exersatmiºcarea, am schimbat ace ºi seringi ºi, casã-mi dau curaj, am colorat apa simulacru-lui cu un amestec de rãºini ºi m-am mutatpentru asta pe pãmânturile pârjolite aleAsiei ºi trãiesc de mult deja toate remuº-cãrile ºi nopþile arse de nesomn ale acestuigest. Tania tresare ºi ea în vis lângã mine ºi,deºi pielea ei e tânãrã ºi caldã, când o ating,arde, ai avut dreptate, niciodatã nu existãdoar un singur cort, un unic fort, ci omulþime de canale, stradele, opaiþe ºi case,o explozie de lumini ºi încrengãturi viiîncolãcite în jurul aceleiaºi rãdãcini, al aces-tui arc de mult încordat despre care nu ºtiumai multe decât cã va plesni dacã n-am sã-þi spun cum a fost:

Iatã:Un fulger galben spintecã noaptea, mã-

tuºa Clematis îºi strânge la piept haina deploaie ºi-mi spune sã luminez mai puterniccu lanterna. Dar ochiul luminii e miop, vãdabia la doi paºi ºi ne împiedicãm amândoi.Înaintãm greu, þinându-ne de tot ce reuºimsã apucãm, proptelile noastre sunt însã miº-cãtoare ºi urcuºul ne cere eforturi îndoite.Mãtuºa îmi întinde mâna, nu ºtiu dacã pen-tru a mã ajuta pe mine sau fiindcã ploaia înrafale îi ia vederea, încurcându-i paºii ºi fã-când-o sã lunece. Cade ºi ofteazã, dupã careînjurã, i-ar prinde bine o înghiþiturã de romºi chiar spune Unde naibii e sticla aia, darîntrebarea e doar ca sã-ºi reverse furia, cãciºtie prea bine unde e recipientul invocat,clondirul, acasã, pe raftul de sub vitrina cuceºcuþe aurii din care nimeni n-a bãut nimicniciodatã. O!, face ea, ºi iar se împiedicã,dar acum mâna ei n-o mai prinde pe a mea,ºi nici eu n-o mai vãd, doar îi simt opin-telile ºi rãsuflarea grãbitã, un fel de ºuierfierbinte, de locomotivã cu aburi, atât dedeasã e cortina de ploaie ºi peste ea ceaþacare înþeapã ca o tufã de urzici reci. O ur-mez proptindu-mi coatele în pãmântul ge-latinos, totul fuge însã în aceastã baie denoroi, ºi genunchii, cu care încercam uncontrasprijin, nu reuºesc sã se fixeze. Ostrig ºi ea rãspunde din nou cu o înjurãtu-rã, e aproape, cred cã în dreapta mea, darnu o vãd, Eºti bine?, o întreb ºi ea spumegãde furie când îmi rãspunde cã bine e ploaiaºi sfinþii care i-au dat drumul sã se reversedin temelii pânã în nori, da, ºi mãtuºa preaadevãrat vorbeºte, cãci noi sub un potopînaintãm. De ce nu mi-ai spus înainte devulpi?, strigã ea, ºi eu îi rãspund cã ºtia demult, de ce se preface, o rafalã însã îmi aco-perã vocea, apoi vine un fulger alb, o cutre-

murare a tuturor rãdãcinilor, ºi Hermannne taie calea ca o nãlucã, urlã el sau celãlaltla care nu reuºim sã ajungem, fiindcã eu mãrostogolesc sub o copertinã de frunze, iarmãtuºa Clematis scoate mai întâi un þipãt,apoi urlã ºi tot urlã ºi peste tot ceea ce eunu înþeleg se lasã ceaþa dulce care mi sestrecoarã din tâmple spre gât ºi piept ºicoboarã în coapse de nu mai pot sã mãmiºc ºi nici n-aº mai vrea fiindcã pentrumine cerul s-a fãcut o pânzã neagrã cu perleºi mi-e atât de bine sub legãnarea pe caremi-o trimite încât am sã dorm, du-te, tu,mãtuºã, ºi salveazã-l pe Thomas, cel legat,mie dã-mi însã ºi chiar acum drumul sã-midesfac toate chingile ºi sã plutesc, de ce urli,de ce suspini, de ce ºopteºti Ajutã-mã, dece se sfârºesc lumile tale odatã cu vocea ca-re spune Nu mai vãd, ridicã-mã.

Da, Alexandru, un vârtej a spulberatmai întâi lemnele vechi de la pãmânt, apoiun fulger a nimicit totul, a ars temeliile ºia aprins împrejurimile, eu l-am vãzut peHermann sãrind peste trupul cãzut al mãtuºii, avea picioarele cambrate, dar sal-tul lui era ºchiop ºi întunecatã era blana luicare trimitea de departe mirosul arsurii, peel l-am vãzut, pe celãlalt doar l-am auzit,dar n-am mai ºtiut în somnul care m-aînvins îngropându-mã sub o burã fierbin-te, dacã e al ploii sau al vulpii legate gla-sul care desfãcea lanþurile ºi despica pãmân-turile, cutremurându-le pentru toate veciilepe care nu le-am mai putut salva. Fiindcãeu am alunecat, dar am auzit tot, Alexan-dru, am auzit cum s-au frânt lemnele, cumau scrâºnit oasele, cum a þipat pielea aprin-sã ºi cum, la urmã, între negurile mele ºicele de ceaþã ºi fum ºi-a gãsit loc tãcerea,un ecou subþire fãcea ca totul sã parã prin-soarea altor vremi, deºi eu acolo eram, iubi-te prietene, într-o clipã care a apãsat pen-tru totdeauna în pãmânt. ªi mai cred cã,deºi tu n-ai vãzut toate astea ºi nici mãcarn-ai aflat decât ceea am vrut sau ne-amamintit sã-þi spunem, sângele tãu atuncis-a înclinat ºi în clipele acelea în el s-a stre-curat cenuºa cu care mi-a dat de atâtea oridupã aia semnul despãrþirii.

Tot atunci, sub fulgerul alb, cu mâna pelanþul fierbinte, mãtuºa Clematis a orbit.

Unde e Thomas,

ASTA AI întrebat, când, peste o lunã, te-ai întors din prima ta tabãrã de sculp-

turã. M-am repezit sã te îmbrãþiºez, dargestul s-a frânt înainte de a se defini fiindcãceva în trupul tãu se schimbase, purtai înel victoria, dar ºi înstrãinarea, ºi în luminadin ochii tãi sticlea deja gheaþa. Unde eThomas, ai mai întrebat o datã ºi þi-amspus cã s-a dezlegat ºi a dispãrut, am ºtiutînsã cã nu crezi, dupã iuþeala cu care te-aiaplecat asupra genþii de la picioare, dar nupentru a despacheta, ci pentru a-þi ascundechipul. Apoi ai cerut s-o vezi pe mãtuºaClematis, cãreia i-ai adus o sticlã cu lichiorde banane, ai luat din vitrina cu cristale do-uã pahare ºi te-ai îndreptat spre camera eicu jaluzelele trase, iar atunci când ai închisdupã tine uºa, fãrã sã mã priveºti, am simþitcum ºi casa cu mucegai, ºi pãdurea dupãfurtunã, ºi vulpea arsã, ºi toate iubirile fe-meii oarbe de alãturi se fac pentru tot-deauna trecut. ªi cã eu, bãiatul mai mic,scund, grãsuþ ºi miop, nu te voi mai urma

de aici înainte în niciuna dintre bãtãlii. As-ta a mai fãcut fulgerul alb, a luat cu el ini-ma acelor clipe, poate doar mãtuºii îi eraîntr-un anume fel egal, cãci ea îºi purta demult orbirea, a ºi murit repede dupã aceea,îngropatã în cãptuºeala de rafie a ba-lansoarului în care se legãna de dimineaþapânã seara în compania sticluþelor cuarome.

Ceea ce n-am reuºit sã ghicesc, Alexan-dru, a fost pricina pentru care te trezeainoaptea scãldat de ape ºi aveai nevoie demult timp pânã când rãsuflarea ºi ochii tãicare vedeau ceea ce eu nu ajungeam sã seîntoarcã la viaþã. Dupã astfel de praguriîþi era întotdeauna frig ºi eu îþi mai adu-ceam o pãturã ºi mã strecuram lângã tineîn cuibul rãvãºit, rezemându-mi perna detãlpile tale ºi aºa adormeam, nu toate nop-þile se sfârºeau însã astfel, într-una ai urlatprelung ºi ai spus cã singura fiarã pe care artrebui s-o gonim din pãdure, ºi repede s-ofacem, e spaima, iar în alta mi-ai cerut, erao poruncã uscatã, sã-þi torn un pahar dinoricare dintre licorile mãtuºii.

Au trecut mulþi ani ºi eu tot n-am ºtiutde ce anume îþi era atât de fricã, pânã când,în estufa, plimbându-þi degetele pe coifulcu vizierã, ca ºi când ai fi mângâiat un chippe care eu din nou nu-l vedeam, mi-ai dez-velit în sfârºit taina ºi atunci am înþeles cã,deºi ai fost departe, fulgerul alb care a luatcu el trupul vulpilor ºi vederea mãtuºii nute-a scãpat nici pe tine. Þi-era fricã de pute-rea propriilor tale viziuni, fiindcã tu ai vã-zut de mult vulpea legatã mistuitã de flã-cãri, de aia urcai drumul pãdurii încruntat,te aºteptai de fiecare datã ca la capãtullanþului sã gãseºti un trup inert ºi ars. Nuºtii de ce o vedeai aºa, spui, în timp ce de-getele tale apasã prea mult în curbura coi-fului cu vizierã, doar puþin dacã prelungeºtipresiunea, tensiunea, gheaþa va ceda ºi, subapãrãtoarea de luptã, þeasta nevãzutã vacrãpa, Alexandru, Alexandru, spun eu ºi cuaceastã ºoaptã te chem înapoi, la fel caatunci când te trezeam din coºmaruri. ªi tuvii, dar ochii tãi altceva încã privesc ºiacolo, în spaþiul vid, în osia fricii, ridici,chiar asupra capului ºi inimii tale, paloºul,Dar dacã tocmai spaima mea cã vulpealegatã va muri arsã a fost cea care a chematasupra ei fulgerul sfârºitului, poþi sã ºtii cusiguranþã cã n-am fost eu cel care, în tainã,înaintea furtunii, am ucis-o, ºi ca sã nubãnuiþi nimic, am plecat?, asta întrebi ºi nuaºtepþi rãspuns fiindcã nu eºti singur, ciîmpreunã cu gândul ºi remuºcarea ºi demo-nul ºi otrava Babilonului ºi fiara cu mii depeceþi cu care ai dormit ºi ai bãut ºi ai iubitatâþia ani alãturi, în spinarea ta ºi în gâtultãu cu voce rãguºitã ºi în mâinile care aucioplit cu furie piatra, marmura, roca vul-canicã ºi acum gheaþa, iar eu atâtor gla-suri nu pot întoarce nici ºoapte, nici stri-gãt. Eu am ucis vulpea, spui tu, ºi, fãrã sãmai adaugi ceva, îþi scoþi de pe deget ine-lul de jasp pe care îl porþi încã de la întoar-cerea ta din Egipt, e cel pe care þi l-a dãruit,la despãrþire, Roxana, ºi mi-l întinzi. Cândva veni timpul, sã nu ºovãi, vei ºti atunci cesã faci, închide-te într-un cort ºi roagãinima ta sã-þi ºopteascã. ªi mai ia cu tine ºiaceastã sticluþã, am salvat-o din balansoa-rul mãtuºii, înainte ca cei care au venit sã oducã, sã facã sã disparã ºi lucrurile, spresfârºit i-au plãcut amestecurile de ierburiamare.

�

12 • APOSTROF

Cu asta, dragã prietene, ºi cu multe alte-le încã despre care n-am pomenit, deºi erautoate legate acolo, de inel, de clondir, deceaþa din privirea ta, ne-am despãrþit.

Cum voi ºti când va veni timpul, te-amîntrebat, ºi tu ai spus doar Vei ºti.

O lingurã grea ºi o barcã uºoarã

MULTE SUNT firele ºi nodurile în a cãrorplasã plutim ºi ne tot depãrtãm ºi

ajunge un singur tremur pentru a aducesuspinul în toate, aºa spune Tania ºi aºacred ºi eu de o vreme, mai ales de când s-au înmulþit semnele care-mi vorbesc deplecare.

Multe sunt însã ºi lucrurile ºi cuvintelecare vor rãmâne aºa ºi nimic nu le va maischimba, de ele mã tem cel mai tare, detoate dorinþele ori regretele care ºi-au pier-dut de mult corpul, dar au rãmas sã plu-teascã în aer ca niºte fantome. Cum nu lepoþi îngopa, nu poþi nici construi în preaj-ma lor, cãci istoria unui oraº începe abia înclipa în care îºi aºazã primul mort în cimi-tir, þi-am spus de multe ori asta ºi tu râdeaiºi o datã mi-ai rãspuns cã va trebui sã mãiei cu tine în Babilon, cãci am darul de aîncurca limbile ºi a amesteca lumile. O strã-lucire de fulger a trecut tot atunci prinochii tãi verzi ºi poate cã aceastã luminãmi-ar fi amintit alte ceruri despicate, dar numi-ai dat timp, te-ai îndreptat spre birou,ai cãutat sub mapa cu schiþe ºi mi-ai întinsun teanc de foi prinse doar în douã cure-le, Ce zici?, e Alexandria, a fost al tatãluimeu acest exemplar, când l-am vãzut primaoarã era legat în piele cu broderie ºi avea ocheiþã de argint, nu te-ar ispiti sã traduci?

Ba da, ºi de atunci mã tot încurc în hã-þiºurile acestei poveºti în care ne legãm toþi,chiar dacã paºii noºtri nu sunt la fel, uniiapasã în pãmânt, alþii plutesc peste nori,sunt, poate, ºi din cei care se rãsucesc fãrãsomn în adâncuri, dar în jurul porþii albas-tre strãjuite de lei fac cu toþii cerc, un ºarpe

care-ºi gustã propriul trup. Cãci iatã, aºacum eu îþi scriu acum þie, deºi ºtiu cã scri-soarea asta nu te va mai ajunge, în anii încare noi ne legasem de vulpi, tatãl tãu trãiaarsura unei imagini care-l urmãrea din co-pilãrie, avea ºaisprezece ani când a vãzutlucrurile despre care îi scria tatãlui meu carese stingea. Am gãsit scrisoarea, netrimisã,împãturitã între paginile pe care mi le-aiîncredinþat, evoca decorul unui oraº dinNord, cu strãzi ºerpuitoare, una chiar aºase numea, Kígyó utca, strada ºarpelui, eraacolo un magazin cu de toate, de la fãinãla cerneluri, ele mai cu seamã, cu nuanþeleºi mirosurile lor, au ars nãrile ºi patimilecopilului de atunci, erau de toate, sepia,verde acid ºi verde bronz, cinabru, albastruoriental, lapislaz, indigo, negru de grafit ºinegru de fildeº, denumirile erau imprima-te, în nuanþa despre care vorbeau, pe eti-cheta sticluþelor, ºi ele felurite, înalte saupântecoase, în formã de flacãrã sau scoicã,toate astea ºi le amintea prea bine tatãl tãu.Dar de ce vroia sã-i încredinþeze comoaraasta pãrintelui meu care murea, nu ºtiu ºin-am reuºit niciodatã sã ghicesc printre rânduri, deºi m-am strãduit ºi am reluatscrisoarea de multe ori, citind uneori doarfragmente, alteori numai finalul, dupã aiape sãrite, înnodând altfel frazele, însã fãrãrãspuns. De fiecare datã, ca într-un numãrde magie, repetat searã de searã, reveneaacelaºi traseu: o stradã care urca cu multerãsuciri, imitând un ºarpe care se ascundeîn iarbã, magazia ºi raftul cu cerneluri, iardupã aia, da, acolo simþeam frigul ºi, lao-laltã cu el, sudoarea trupului febril, îmbrã-cat în cãmaºa fricii, clãdirea sinagogii, cuporþile deschise. O fãclie rãsturnatã ardeaîncã ºi ea dezvelea mormanul de lucrurirãmase dupã cei încãrcaþi în camioane ºiduºi la garã, tatãl tãu a pândit totul prinbinoclul gãsit în magazinul abandonat, prinel l-a vãzut ºi pe prietenul Ellie strângân-du-ºi la piept vestonul de postav, ºi pe soralui, Erika, pieptãnându-ºi cascada de buclearãmii. A mai vãzut îmbrãþiºãri ºi gesturifuriºate, a simþit ºoaptele dupã miºcareabuzelor ºi într-una din ele a citit cuvântulAºteaptã. Dar nimic nu l-a tulburat atât cât

au fãcut-o obiectele printre care, dupã ple-carea tuturor, soldaþi ºi prizonieri, au rãsco-lit copiii cartierului, iatã o insignã, un fular,a rãmas ºi o pãpuºã ºi un goblen înrãmatînfãþiºând asaltul Adrianopolelui, o pipã,multã murdãrie, doar ºoarecii fac aºa, a râsun copil, un altul a ºuierat cã-i zboarã dinþiidacã nu-ºi ia picioarele la spinare, unul micscânceºte ºi ar plânge dacã nu i-ar fi atât defricã printre mormanele în care se tot îm-piedicã, o fatã, se numeºte Doris ºi tatãl tãuo place, însã doar pânã în clipa asta, în careea ridicã ceva de pe jos ºi începe sã þopãieîn jurul trofeului, e o oglindã sub al cãreicapac se ascunde un ruj, mai sunt ºi altelemulte, o fotografie cu trei adulþi, un copilºi un câine, o cordeluþã pentru pãr, unscaun de tâmplãrie, iar aici, aceastã strãlu-cire, aceastã revãrsare de argint, aceastã lin-gurã în care Filip, tatãl tãu, copilul de ºai-sprezece ani, e gata sã se împiedice. Oridicã ºi i se pare grea, cum poþi mânui unastfel de tacâm?, dar chiar în clipa în carese întreabã, mica ustensilã se face parcã deaer, îºi pierde ºi greutatea ºi relieful ºi toateliniile se prelungesc, curbura duce în infi-nit ºi pânã la sfârºitul timpurilor, Aºteaptã,rãsare din nou vocea, dar ea nu apasã, dimpotrivã, ajutã miºcarea sã prindã aripiºi astfel cãuºul lingurii se transformã, seschimbã într-o barcã, într-o arcã, într-o plu-tire care, deºi nu mai poate salva nimic, ºtiesã mângâie ºi de aceea pleacã dupã toateacele suflete pierdute, între care ºi al prie-tenului Ellie, fiul negustorului de cerneluri.Uºor se ridicã paºii spre cer, par ºoapte ca-re se îngânã, aºa spunea spre sfârºit scri-soarea tatãlui tãu, iubite Alexandru, ºi cuasta, atunci, el îºi lua rãmas-bun, cum ºi euvoi face acum, împrumutându-i gesturile,cãci, nu-i aºa?, tu spuneai, în Babilon, toatelumile se amestecã.

�

�

O carte apostroficã în SpaniaVOLUMUL CIORAN naiv ºi sentimental, al lui Ion

Vartic, apãrut la Biblioteca Apostrof în 2000 (ed.a 2-a în 2002), a fost tradus de Francisco JavierMarina ºi publicat la Mira Editores din Zaragoza,Spania. Cartea a fost tradusã în spaniolã prin progra-mul Centrul Naþional al Cãrþii (CENNAC) Translationand Publication Support Programme (TPS) al Insti-tutului Cultural Român, adresat editurilor strãine ca-re solicitã finanþare pentru traducerea ºi publicarea deautori români.

Lansarea cãrþii a avut loc în ziua de 23 aprilie laCentrul Cultural Círculo de Lectores din Madrid, încadrul programului de evenimente din NoapteaCãrþilor 2009 (Noche de los Libros), eveniment orga-nizat de Comunitatea Madrid ºi Ministerul Culturiidin Spania, în al patrulea an consecutiv, în peste 200de centre (librãrii, biblioteci, centre culturale) dincapitala Spaniei, care se unesc într-unmaraton de peste opt ore cu ocazia ZileiMondiale a Cãrþii ºi Literaturii.

�

CU PUÞIN timp în urmã,Dan Lungu declara,

pe un post de televiziune,cã nu se mai lasã astãzi in-fluenþat ca altãdatã de cri-ticile rãuvoitoare, de atacu-rile presei, urmãrindu-ºi înschimb „proiectul“, convinsfiind cã un acelaºi obiect nupoate plãcea în acelaºi timptuturor. Dincolo de afirmaþia de bun-simþ,mi-a reþinut atenþia ideea scriitorului con-centrat asupra planului sãu. Vrând-nevrândvom citi în viitoarele istorii literare româ-neºti despre „ºcoala ieºeanã de prozã“ saudespre „noua prozã ieºeanã“, ca despre ogrupare „cu proiect“. Faptul cã poeticileindividuale ale unor scriitori precum DanLungu, Lucian Dan Teodorovici, FlorinLãzãrescu sau Radu Pavel Gheo (ieºeanprin adopþie) au puncte comune – deºi suntesenþialmente diferite – nu este o simplãcoincidenþã ori doar o chestiune de afinitãþielective. În proza lor existã mai multã stra-tegie ºi mãsurã tehnicã decât s-ar crede laprima vedere, iar dacã ar fi sã identificãm– în afara acestui caracter general – alte trã-sãturi de particularizare poeticã, printreacestea s-ar numãra cu siguranþã detabui-zarea ideii de literaturã valoroasã estetic(însoþitã obligatoriu în România de dis-preþul snob faþã de literatura „pentru toþi“ºi de un inexplicabil complex de superio-ritate), reutilizarea autobiografismului ºi ascriiturii imediatului (care îi apropie deoptzeciºti, pe filiera antitextualistã), tema-tizarea antipateticã a nostalgiei (prin carese produce reconectarea la literatura copilã-riei ºi a adolescenþei), ignorarea dezlãnþui-rilor sub-/inconºtientului din contralitera-tura douãmiistã a conºtiinþei alterate, înfavoarea subiectului „minor“ ºi a priviriicaragialeºti, revenirea la un anumit tip depsihologie de suprafaþã, prin care literatu-ra se întoarce cãtre subiectul uman, dar nu-mai atât cât sã-i semnaleze inconsecvenþasau lipsa de rãspuns metafizic.

Ultimul roman al lui Dan Lungu, celmai bine promovat de pânã acum, nu m-alãmurit prea bine asupra liniilor „proiectu-lui“ asupra cãruia m-a pus pe gânduri de-claraþia televizatã a scriitorului. Cum sã uiþio femeie (Iaºi: Polirom, 2009) este cu si-guranþã deja o vedetã mediaticã ºi poate cãva fi, cu ajutorul acestei promovãri agresive,ºi un bestseller sau punctul de pornire alunui scenariu de film de succes. El nu seridicã însã nici la nivelul realizãrii epic-re-constructive din Sunt o babã comunistã, nicila acela al invenþiei narative din Raiul gãi-nilor. Cu alte cuvinte, dacã planul lui DanLungu are de a face cu întreþinerea vizi-bilitãþii sale publice, cu siguranþã este un

plan reuºit. Însã dacã el vizeazã conso-lidarea ºi nuanþarea unei poetici de autordeja consacrate, atunci nu cred cã ultimulroman aduce tocmai contribuþia la care ne-am aºtepta.

Catalogabil în specia „romanului dedragoste“ postmodern – dacã hibridulacesta chiar existã –, Cum sã uiþi o femeiepovesteºte despre dezvrãjirea unei relaþii,despre o rupturã amoroasã menitã sã res-crie totul de la capãt, retrospectiv. Dez-nodãmântul narativ, pe care n-o sã vi-l dezvãlui totuºi, adaugã la toate acestea,printr-o voitã loviturã de teatru, miºcareade recul a policierului cu final deschis. Dispariþia Margãi este însoþitã de refuzulacesteia de a oferi vreo explicaþie în afaramesajului sibilinic „scris de mânã, cu literemari, caligrafic, ca de ºcolãriþã proaspãtînþãrcatã“, ce nu spune decât: „Dragã Andi,am plecat. Te rog sã mã ierþi! Cândva o sãînþelegi, Marga“. De aici, investigaþia jur-nalistului pãrãsit conduce la descoperirea –cum altfel – atât a unei pãrþi secrete a vieþiiiubitei sale, cât ºi, mai greu de acceptat, aunui depozit întreg de conþinuturi neco-municate în relaþie. De altfel, o frazã pre-cum „nu-i cunoºteam scrisul, de obiceischimbam e-mailuri“ exact în acest senspoate fi extrapolatã.

Narativ, romanul joacã douã voci: unadirect confesivã, a lui Andi subînþeles dineu-l discursului, ºi una indirect confesivã, alui Andi devenit el, exteriorizat, aºadar, capersonaj separat de vocea care povesteºte.Câteva capitole îi sunt „împrumutate“ vo-cii feminine, pentru perspectivare. Alter-nându-le, povestea se scrie respectând ocoerenþã aproape clasicã – lucru care artifi-cializeazã puþin toatã aceastã dedublare depersonaj. Învãþând sã-ºi uite iubita, Andicontinuã sã fie ziarist de investigaþie (deaici venind majoritatea poveºtilor secunda-re din roman), este silit sã renunþe la fostalocuinþã ºi – când nu mai are nicio altã so-luþie – este preluat ºi gãzduit de un predi-cator neoprotestant, la care ajunge prin-tr-o cunoºtinþã întâmplãtoare. Aici cred cã începe problema (nu problematizarea!)romanului: anunþat ca unul „pe jumãtatede dragoste, pe jumãtate despre dragoste“,volumul integreazã povestea iubirii pier-dute pe fundalul unei oarecare regãsiri in-terioare. Numai cã aceasta din urmã estetranºatã într-o zonã riscantã: comunitateaneoprotestantã este recompusã ºi repre-zentatã la intersecþia unei deconstruiri a cli-ºeelor despre „pocãiþi“ cu o reconstruire ne-aºteptat de pateticã a unei lumi utopice agenerozitãþii ºi iubirii universale faþã deaproape. Ceea ce ar fi minunat de citit dacãDan Lungu ar opera, sã spunem, cu mij-loacele unui Dostoieski, unul dintre puþi-nii, dacã nu singurul care a reuºit – prin ac-

cidentul geniului personal – sã reprezin-te narativ inocenþa absolutã. Când însãmijloacele scriitorului sunt autenticismulbiografist ºi ironia cinicã a cotidianului, oastfel de recuperare rãmâne stridentã ºisunã pe alocuri la fel de prost ca propa-ganda. Comentariul de un umor nuanþatcu care scriitorul ne-a obiºnuit capãtã aicituºe incredibil de groase, jocul de cuvintedevine ieftin (v. „fie ºi numai faza cu mã-gãriþa vorbitoare a lui Balaam ar fi trebuitsã fie suficientã pentru a-i duce încolonaþila Balaamuc“), explicitãrile agreseazã ne-gru pe alb („sã scape de senzaþia cã bã-trânul e imaginea lui proiectatã în viitor“),o sentenþiozitate esopicã apare de unde nucredeai („dacã era adevãrat ce spunea Setdespre viaþa oamenilor aceia, nebunia loravea ºi efecte curative. În fond, decât sãse îmbete ºi sã se certe ca chiorii, mai binetrãiau veseli ºi în armonie“). Nu ºtiu niciazi cum sã citesc fãrã sã-mi piarã entu-ziasmul de fan al lui Dan Lungu capitolulcompus dintr-un lung chestionar de edu-caþie evanghelicã sau replici precum:„Adicã asta vrea Dumnezeu de la noi, sãsuferim? Dar explicã-mi simplu, nu mã luape dupã piersic...“ Ca dintr-un film decalitate îndoielnicã rãsar ºi scene precumîntâlnirea lui Andi cu Marga, pe fondulinsistenþelor unui pretendent agasant: „vreisã mã iei în braþe, te rog?“, îi cere fata,precipitat.

De altfel, povestea de dragoste parescrisã fãrã motivaþie, dacã nu chiar fãrãchef. Altfel cum sã ne explicãm rateuricompoziþionale precum acela în care iubi-tei îi sunt remarcate, fãrã prea mare fan-tezie lingvisticã ori imaginaþie eroticã, „linia muzicalã a picioarelor, ºoldurile de-zinvolte ºi fesele sculpturale“. Probabil cãLungu nu este un scriitor de reflecþie ºi cãnu avem dinainte decât un experimentnefericit. Oricum ar fi, nu am putut scãpa,citind Cum sã uiþi o femeie, de senzaþia detext facil, nu pentru cã mi s-ar fi pãrut scrisde un autor neinteligent sau lipsit devocaþie, ci pentru cã pare „preparat“ pentruun public care trebuie învãþat sã citeascã.Nu ºtiu exact pentru care public ºi care arfi lecþia de învãþat, chiar dacã am bãnuielilemele maliþioase. Reacþia mea trebuie, fi-reºte, înþeleasã în lumina mersului cu saculla pomul lãudat, Dan Lungu rãmânând încontinuare creditabil drept unul dintre ceimai interesanþi ai zilei de azi. Dacã nu vãaºteptaþi decât la un roman agreabil, citiþiliniºtiþi Cum sã uiþi o femeie.

�

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 13

Cum sã uiþi o aºteptare

14 • APOSTROF

• Paginã din Apostrof, anul I, nr. 1, 1990

D O S A R Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 15

D O S A RÎn toamna anului trecut, la colocviul despre Cercul Literar, desfãºurat la Universitatea noastrã, la Facultatea de Litere, am ascultat-o pe dna Elisabeth Axmann-Mocanu povestind peripeþiile

prin care a trecut, împreunã cu I. Negoiþescu, din momentul în care a fost de acord sã fie traducãtoare proiectatei Istorii a literaturii române a acestuia. Din cînd în cînd, dna Axmann-Mocanu cita din epistolele

primite de la I. Negoiþescu pe aceastã temã. Publicãm deci scrisorile lui Negoiþescu, cu acordul dnei Axmann-Mocanu, cãreia îi mulþumim pentru bunãvoinþã. Originalul scrisorilor se aflã în Biblioteca

Cercului Literar de la Sibiu/Cluj, adicã în proprietatea Facultãþii de Teatru a UBB. Menþionez cu aceastã ocazie importanta mãrturie a dnei Axmann-Mocanu (în cartea sa, Wege,

Städte, Erinnerungen, Aachen: Rimbaud Verlagsgeselleschaft, 2005, p. 86-87) privitoare la atenþia cu care I. Negoiþescu ºi-a revãzut la sfîrºit Istoria… ºi la suferinþa lui cã, dupã apariþia cãrþii,

unele afirmaþii i-au fost rãstãlmãcite.I. V.

Istoria... ºi versiunea ei germanã(II)

• I. Negoiþescu

(Urmare din numãrul trecut)

[17]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 7 sept. [1]990

Dragã Elisabeth,

te rog sã nu începi poezia pînã nu terminiproza: editura aºteaptã sã-i trimit mai de-parte materialul în ordinea cronologicã acapitolelor. Mulþumesc! nego

p.s. ºi o editurã mare francezã e interesatãde Istorie – dar vrea textul complet al tra-ducerii germane. Viitorul e de aur, dardeocamdatã eu trãiesc în mare sãrãcie...

[18]

München, 23 sept. 1990

Dragã Elisabeth, îþi trimit alãturat textuldespre unificarea Germaniei, pentru Deut-sche Welle. De asemeni, iatã, exact, contul:nr. 1967629 la Deutsche Bank, FilialaMünchen Postfach 200606, Promenade-platz 15 8000 München 2, Bankleitzahl700 70010. În schimb, aº dori de la Deut-sche Welle o adeverinþã, de încasãrile meleanuale pe 1987, 1988, 1989 ºi 1990 (pînãla 1 sept. 1990).

�

16 • APOSTROF D O S A R

Dupã cum þi-am spus ºi la telefon, terog sã-mi dai ºi tu personal o declaraþie cãde la stabilirea mea în Köln, în ianuarie1980, am fost tot timpul (pînã la plecareala München, în martie 1984) prieteni foar-te apropiaþi, vizitîndu-ne reciproc des (eram buni prieteni încã în România) ºi cãîþi aduci aminte cã soþia mea1, care locuiala Bucureºti, m-a vizitat o datã sau de douãori (în 1981 o datã, a doua oarã în 1982)ºi cã nu a stat în Köln decît 3-4 zile de fie-care datã.

Ceea ce, corespunde întocmai adevã-rului!

Îþi mulþumesc,nego

te rog dã un telefon la Dan Lupu (mise pare cã ºi-a schimbat adresa) ºi roagã-ldin partea mea sã-mi dea o declaraþie ase-mãnãtoare (în ce priveºte vizitele lui lamine ºi vizitele Uii în Köln).

[19]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 17 oct. [1]990

Dragã Elisabeth! am primit pachetul cu fi-nalul Prozei ºi îþi mulþumesc. L-am ºi tri-mis mai departe la Darmstadt-ul nerãbdã-tor. Acum, cu poezia cred cã vei lucra cumai multã plãcere, cãci acest gen de difi-cultãþi îþi merg mai degrabã la inimã. Tutrimite-mi, în continuare, pe mãsurã ce îna-intezi. Nu mai e mult!: teatrul doar 2 pa-gini, apoi capitolul ultim, cu Nae Ionescu,Eliade, M. Sebastian, Cioran, E. Ionescu.

Te sãrutnego

[20]

München, 29 oct. [1]990

Dragã Elisabeth,

îþi trimit alãturat mesajul ce l-am primit dela editurã (care continuã sã fie încîntatãde aceastã Istorie, dupã ce i-am trimis ºi tra-ducerea Prozei interbelice). Vezi dar cã aceas-tã carte a noastrã are toate ºansele de a fiexpusã la urmãtoarea Buchmesse: grabaediturii e de cel mai bun augur! Te rog însãmult sã-mi înapoiezi de îndatã cartolinadoamnei Petra Glockner (intrã în arhivadocumentarã a Istoriei). Þi-am trimis deasemeni, azi, plicul cu restul materialului detradus. ªi cu asta, basta! Suntem gata!

Te sãrut negoÞi-am pus în plic ºi cîteva fotocopii cu

extrase din presa româneascã.

[21]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elis.[abeth] Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 14 nov. [1]990

Dragã Elisabeth, am primit azi textele.Mulþumesc. La Petraºincu e Das Lachen, iarla Bacovia e bine de asemeni cum ai tradustu, cu Gluthitze, cãci e vorba de caniculã.

În þarã am publicat anul ãsta aproapeo sutã de texte din cele ce fuseserã difuza-te de BBC, iar acum dau mereu interviuripolitice. Pe chestia asta sunt, bine înþeles,ºi atacat în diferite articole contra mea.

Te sãrut nego

[22]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83[antet tipãrit]

[Destinatar:]Frau Elis.[abeth] Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 22 dec. [1]990

Dragã Elisabeth,

asearã cînd am sosit de la Heidelberg (undel-am vãzut pe Heitmann – încîntat mereude Istorie ºi versiunea ei germanã, care mi-apromis cã zilele astea face ºi el prefaþa cei-a fost solicitatã de editurã), am gãsit bu-curos plicul cu noile texte traduse. Am ºifãcut azi pachet, trimiþîndu-l la Darmstadt:

�

am adãugat un Zeittafel (istorie purã), ocopioasã bibliografie ºi o prefaþã a mea (mile-a tradus Raluca Petrulian, ca sã fim mairepede gata [)]. Acum aºtept de la tine restul. Va fi totul foarte bine!!! Sãrbãtorifericite!

nego

[23]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83[antet tipãrit]

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 12 martie [19]91

Dragã Elisabeth! bine cã au început lu-crurile sã se rezolve (de ajutor a fostMãmãligã, care a intervenit). Acum, dupãce ai primit a 3-a ratã de 6.000 DM, urmea-zã sã rezolvãm ºi plata plusului de pagini.Eu am început bãtãlia, sunt convins de suc-ces. Munca ta trebuie rãsplãtitã aºa cumeste drept, cum se cuvine.

Te sãrutnego

[24]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83[antet tipãrit]

[Destinatar:]Frau Elis.[abeth] Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

13.03.[19]91, München

Dragã Elisabeth, în c.p. ce þi-am trimis ieri,am uitat sã-þi fac o rugãminte. Heitmann apierdut, din dactilograma traducerii tale,paginile de dupã Isac Peltz pînã la Die Lyrikder Zwischenkriegszeit, deci vreo 45 pa-gini. Ai putea sã mi le fotocopiezi tu dupãdactilograma ce o posezi? Mulþumesc, tepup n.

[25]

Societatea de Carte ªtiinþificã

Societatea de Carte ªtiinþificã, cãsuþa poº-talã 11 15 53, 6100 Darmstadt 11[antet tipãrit]

DoamnaElisabeth Axmann Mocanu

Kerpener Str. 107

5000 Köln 4126.3.1991

Negoiþescu, Istoria literaturii române

Stimatã Doamnã Axmann,

Vã mulþumesc din suflet pentru scrisoareaprieteneascã din 25 februarie ºi vã rog sãmã scuzaþi pentru întîrzierea cu care vã rãspund. Doream sã îmi fac mai întîi o imagine despre manuscris, înainte de a-l utiliza.

Dumneavoastrã înºivã scrieþi cã pe par-cursul muncii dumneavoastrã aþi avut uneleprobleme. Aº dori sã ºtiu despre ce a fostvorba. Nu este aºa de tragic, cum probabilv-aþi dat seama este vorba despre forma ex-terioarã a manuscrisului. Fireºte, se vor iviºi alte probleme când se vor face corectu-rile ortografiei ºi interpunctuaþiei, daraceasta este sarcina redacþiei.

Problema mea este alta ºi probabil nueste foarte uºoarã pentru cei care o pot re-media: este vorba despre stilul cãrþii, carepentru cititorul din spaþiul de limbã germa-

nã nu poate fi menþinut astfel. El este po-trivit pentru un public român, în ale cãruiurechi acesta în mod sigur ar suna familiar.Pentru cititorul german totuºi, modalitateade exprimare este pur ºi simplu prea înzor-zonatã, iar construcþia frazei de multe oriprea greoaie. Probabil acest fapt nu se dato-reazã atît de mult dumneavoastrã, cît maidegrabã textului original din limba româ-nã, pe care aþi încercat pe cît posibil a-l redacît mai fidel.

Aþi putea lua în considerare posibilita-tea de a revizui stilistic textul ºi de a-l scur-ta? Fireºte, aºa ceva trebuie fãcut în cola-borare cu domnul Negoiþescu, pe caretotuºi aº dori sã-l înºtiinþez abia dupã ce voiauzi pãrerea dumneavoastrã despre asta.

În speranþa înþelegerii dumneavoastrã,vã salut cordial ºi vã doresc toate cele bunecu ocazia apropiatelor sãrbãtori de Paºti.

A dumneavoastrã Petra Glockner

[Originalul, în limba germanã; traducerede CIPRIAN BOTA]

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 17D O S A R

�

18 • APOSTROF D O S A R

[26]

Societatea de Carte ªtiinþificã

Societatea de Carte ªtiinþificã, cãsuþa poº-talã 11 15 53, 6100 Darmstadt 11[antet tipãrit]

Elisabeth Axmann MocanuKerpener Str. 107

5000 Köln 41

23.4.1991

Negoiþescu, Istoria literaturii române

Dragã doamnã Axmann Mocanu,

Vã mulþumesc mult pentru scrisoarea dum-neavoastrã plinã de înþelegere.

Este frumos cã, în ciuda greutãþilor înceea ce priveºte onorariul pentru traduce-re, doriþi în continuare sã vã ocupaþi detext. Din pãcate, el nu mai poate fi trans-cris de cãtre noi, aºa cã trebuie sã vã rog sãfiþi atentã la prescurtãri ºi la ºlefuirile stilis-tice pentru ca textul sã rãmînã lizibil.Schimbãrile mai mari ar trebui probabilpuse mai degrabã pe foi separate, altmin-teri totul o sã fie destul de neclar. Bine-înþeles, textul va fi redactat cu grijã ºi decãtre mine, astfel cã putem sã mai discutãmdespre unele eventuale mici schimbãri.

Ca urmare a sfatului dumneavoastrã, nui-am adus încã nimic la cunoºtinþã dom-nului Negoiþescu. Nu ºtiu în ce mãsurã elv-a acordat permisiunea de a face schim-bãri în text, însã pornesc de la premisa cãdumnealui oricum va fi informat când va fi cazul.

Încã o datã, vã mulþumesc pentru sus-þinerea dumneavoastrã.

Cu salutãri prieteneºtiSOCIETATEA DE CARTE ªTIINÞIFICÃA dumneavoastrã Petra Glockner

[Originalul, în limba germanã; traducerede CIPRIAN BOTA]

[27]

Elisabeth Axmann Mocanu5000 Köln 41Kerpener Str. 107Tel. 0221/414856

Doamna Petra Glockner Societatea de Carte ªtiinþificãCãsuþa poºtalã 11 15 536100 Darmstadt 11

Köln, 6.5.[1]991

Stimatã doamnã Glockner,

Dacã parcurg zilnic 10 pagini, în 1,5-2 lunisunt gata. Este prea tîrziu? Aº putea de ase-menea sã vã trimit manuscrisul pe bucãþi.Cel mai bine este ca în cîteva zile, dupã cevoi ºti dacã aþi primit aceastã scrisoare, sãvã dau un scurt telefon, deoarece mai am oserie de întrebãri de naturã tehnicã, dintre

care voi enumera cîteva aici, pentru cadumneavoastrã apoi sã îmi puteþi rãs-punde.

1. Referitor la titlu: titlul în românã es-te subliniat, în germanã este în ghilimele ºiîn paranteze. Aceastã ordine a fost schim-batã acolo unde titlul german a fost intro-dus în propoziþie. Poate sã rãmânã aºa?

2. Ar trebui de asemenea sã fie traduseºi titlurile revistelor? (de exemplu: Cuvîn-tul /„Das Wort“/)?

3. Poate rãmîne termenul „Muntenien“?Eu ºtiu cã acest cuvînt existã doar în „Ru-maniendeutschen (româno-germanã)“, darîmi place mai mult ºi sunã mai moderndecît „Walachei“.

ªi acum sã trecem la cel mai importantaspect: în principiu am de la prietenul meuNegoiþescu permisiunea de a face schim-bãri stilistice, în aceastã privinþã neexistînddesigur nicio problemã, însã nu am în ni-ciun caz aceastã permisiune în ceea cepriveºte prescurtãrile (despre aceasta amdiscutat chiar la început ºi nu mi-a fost permis acest lucru). Vã rog sã consideraþi aceste propuneri ca atare ºi sã faceþi pre-scurtãrile necesare aºa cum credeþi (par-don!). În ceea ce priveºte acest aspect, armai fi încã un motiv: Tocmai mi-a fostcomunicat cã, probabil, totuºi primesc onorariul pentru traducere pentru apro-ximativ 100 de pagini, chiar dacã manu-scrisul este mai mare decît fusese prevãzut.

Însã bineînþeles cã eu fac aceste propu-neri de prescurtãri pentru cã este pentrumine mai uºor, deoarece cunosc bine textul,autorul ºi literatura despre care este vorba.

Mã voi grãbi ºi vã salut din inimã,A dumneavoastrãElisabeth Axmann

[Originalul, în limba germanã; traducerede CIPRIAN BOTA]

[28]

München, 22 iulie [1]991

Dragã Elisabeth,Zilele trecute am primit o scrisoare de laPetra Glockner, redactoarea Istoriei, care îmicomunicã faptul cã a luat legãtura cu tine(nu eu i-am dat adresa ta) ºi îmi relateazãºi rãspunsul tãu. Nu þi-am scris de îndatã,cãci în ultima vreme sunt mereu bolnav ºi

imobilizat în casã (mai întîi o coastã ruptã,apoi o tîmpitã crizã de lumbago ce mã þinede vreo trei sãptãmîni ºi cedeazã greu). Gã-sesc rãspunsul pe care l-ai dat foarte bun ºijust. Sper sã pe aceastã cale va fi ºi Rãuþãmai concesiv ºi îºi va achita datoria faþã detine. Aud cã s-ar putea sã vinã la Münchenpeste o sãptãmînã ºi, dacã iau legãtura cuel (de luni de zile nu mai avem nici un con-tact) îi voi arãta scrisoarea Petrei Glockner.Te voi þine la curent. Crede-mã, cã purta-rea lui finalã m-a afectat foarte mult ºi do-resc din inimã ca munca ta sã fie rãsplãtitãaºa cum se cuvine ºi ai tot dreptul.

Cu dragnego

[29]

München, 28 ian. [1]992

Dragã Elisabeth,nu ai idee cît m-a miºcat textul tãu din au-gust [1]991, de care habar nu aveam: nicinu-mi închipuiam cã tu cunoºti data naº-terii mele... La Free Europe au organizatatunci o emisiune întreagã de o orã: dinasta mi-am dat seama cît sunt de bãtrîn ºicum a trecut viaþa pe lîngã noi. De ce a tre-buit sã dureze grozãvia atît de mult? Dacãse termina cu 20 de ani mai curînd, ar fifost chiar destul! Îþi mulþumesc ºi te sãrutcu drag

nego

p.s. Versiunea româneascã a Istoriei s-atipãrit ºi aºtept sã aparã pe piaþã în sãptãmî-nile urmãtoare.

�

Notã1. Ua, fiica lui Gheorghe Vidraºcu, fost o vre-

me vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtridejist.

�

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 19

• Detalii din pagini ale Apostrofului,anul II, 1991

Eticã ºi confesiune

C EEA CE frapeazã, poate,cu îndoitã forþã în al

cincilea volum al Jurnalu-lui (1996-1997) MonicãiLovinescu, apãrut la Editu-ra Humanitas în 2005, e,înainte de toate, discernã-mântul moral de o precizieireproºabilã, dublat de in-transigenþa judecãþilor, nu o datã severe,intolerante, mai întâi cu sine ºi apoi cu ceilalþi. Dincolo de tribulaþiile cotidianu-lui, cu gesturi ce par mecanice, repetitive,dar care fac totuºi parte dintr-un ritual existenþial pus cu obstinaþie în serviciullegitimãrii fiinþei prin culturã, prin cuvân-tul scris ºi printr-o eticã a valorii incon-turnabilã, Jurnalul e o probã a nevoii au-toarei de regãsire, prin intermediul verbuluievocator, a propriei identitãþi, sfâºiatã întredouã spaþii de culturã, de trãire ºi de sim-þire, desemnate cu patos afectiv reþinut ºicu luciditate. Bucureºtiul regãsit dupã oabsenþã îndelungatã e resimþit cu perfectaplomb etic, refuzându-se orice refugiu învreo mitologie a trecutului:

Paºii mei tineri au rãmas pierduþi undevaîntre bulevardul Elisabeta, strada Wilson,liceu ºi Universitate; geografia de azi a unuiBucureºti parcurs doar în graba maºinii îmieste iremediabil strãinã. Poate doar dacã aºfi avut de transformat apartamentul din bu-levardul Elisabeta într-o casã memorialã mi-aº fi reînrãdãcinat ºi „împroprietãrit“memoria. Digresiunea asta sentimentaloidãmi-am îngãduit-o când am rãmas singurã cumine [...]. ªi nu suntem, de fapt, acei com-batanþi care nu prea mai ºtiu ce sã facã dupãce au câºtigat un rãzboi – ºi ce rãzboi! –pierzând, însã, tot atât de neaºteptat, pacea?

Destinul tragic al mamei (Ecaterina Bãlã-ceanu) ocupã un spaþiu privilegiat ºi sem-nificativ în aceste pagini; documenteleSecuritãþii, la care Monica Lovinescu areacum acces, transcriu o dramã a unei liber-tãþi confiscate, torturile ºi chinurile la carea fost supusã Ecaterina Bãlãceanu pentruvina de a avea un copil exilat. Frazele dia-ristei sunt pregnante ºi exacte, lipsite destridenþe retorice sau afective, dar cu atâtmai drastice:

Îmi este intolerabil s-o regândesc pe mamasupravegheatã ºi comentatã de „ei“. Toþi ter-menii de care se slujesc în rapoarte nu suntdoar troglodiþi, prostia lor este agresivã, ori-ce cuvânt spus, orice gest fãcut de o fiinþã camama nu poate sã nu li se parã, cum zic ei,

„necorespunzãtor“. Peste limba de lemn apartidului se suprapune limba de silã a Se-curitãþii. De aceastã „greaþã“ nu m-aº puteadezbãra decât scriind „Trece tramvaiul“: su-pravegherea aceasta fãrã sens întreruptã doaratunci când trecea tramvaiul ºi nu mai pu-teau înregistra nimic altceva decât uruitulvagonului pe ºine, arestarea, ancheta, pro-cesul, boala neîngrijitã, ºantajul, moartea.Nu îndrãznesc însã sã transcriu ce e în mi-ne. Ce-a fost cu ea. ªi azi e ca o boalã.

Sentimentul de vinovãþie pe care memoriaabisalã a diaristei îl adãposteºte e înregistratcu aceeaºi luciditate tranºantã, din careorice umbrã de idealizare de sine e absentã.Orice compromis. Orice autoiluzionare.Ultragiul ºi culpabilitatea sunt cele douãsentimente dominante pe care le încearcãMonica Lovinescu la lectura proceselor-verbale de urmãrire a mamei sale, docu-mente ale terorii, scenarii contrase ale unuiTimp malefic, în care conºtiinþele uma-ne erau reduse la neantul dogmatismu-lui, desfiinþate sau îndoctrinate cu preme-ditare:

Îi vorbesc [lui Stelian Tãnase, n.m., I. B.]de impresia de pângãrire pe care mi-o pro-duc astfel de documente, dar, chiar în mo-mentul în care mã motivez pentru exterior,îmi dau seama cã e ºi altceva mai profund ºicare þine de laºitatea mea: mi-e fricã sã mãapropii de acele strãfunduri unde zace cul-pabilitatea faþã de mama. Evident, obiec-tiv, nu sunt culpabilã. De aici am fãcut im-posibilul s-o smulg din ghearele lor. Dacãm-aº fi întors sã mã predau în locul ei, arfi suferit ºi mai rãu, singura ei consolare (atot repetat-o codeþinutelor) fiind sã mã ºtiela adãpost. ªi singura grijã: sã nu ajungã Se-curitatea pânã la mine ºi sã mã ºantajeze. Deunde ºi mesajele trimise din închisoare: sãcontinuãm pe drumul nostru, sã nu ne lã-sãm momiþi cu promisiuni privind soarta eietc., etc. Vinovãþia mea e de alt ordin. Cã n-am avut viziune istoricã ºi am plecat fãrãa realiza cã e pentru totdeauna. Cã n-am rã-mas alãturi de ea sã suferim ºi sã murim îm-preunã. Cã am pus-o în contact cu Caraion.Complexul meu e confuz, nu se lasã redusla cuvinte [...]. Mama în închisoare a þipatla securistul care-i oferea sãnãtatea ºi liber-tatea în schimbul unei scrisori cãtre mineîndemnându-mã sã devin agenta lor. În acelmoment pe mine m-a nãscut a doua oarã,iar pe ea s-a condamnat la moarte.

Monica Lovinescu e perfect conºtientã deinadecvarea dintre instrumentele analizeiconceptuale, ale logicii diurne ºi spaþiulacesta afectiv turbionar, în care stãri afecti-ve de o deconcertantã profunzime (com-plexe indefinibile, trecutul ororii, prezen-tul vinovãþiei etc.) reprezintã tot atâtea rãnide nevindecat, tot atâtea traume intolera-bile: „Cum sã te instalezi cu bisturiul ana-lizei în astfel de zone tulburi, gâlgâind ºi depuroiul vinovãþiei resimþite subiectiv, ºi desângele nevinovãþiei reale? ªtiu totuºi cã vatrebui s-o fac ºi cã amânarea aceasta ne-istovitã n-are nicio scuzã“.

Evident, paginile Jurnalului, atât dedense, atât de substanþiale ca materie bio-graficã ºi evenimenþialã, ne oferã un primnivel al percepþiei, de ordinul fenomena-litãþii, al aparentului ºi cotidianitãþii, în ca-re gesturi, întâmplãri, scene, figuri, unelepitoreºti, altele odioase, unele transcrise înpeniþã afectivã sau elogioasã, altele repu-diate cu tranºanþã, sunt strânse laolaltã înpasta unui prezent dinamic, înregistrat cuo frenezie a detaliului ce asumã, sub specia

autenticitãþii autobiografice, ºi anecdoti-cul sau faptul banal ºi gestul sau cuvântulrevelator:

Telefon astã-searã de la Gabriel ajuns la Paris[...]. Gabriela mã anunþã cã-mi va telefonazi de zi. Mã cheamã Al. Cãlinescu ºi MateiCãlinescu [...]. În Apostrof (nr. 9/1996) oscrisoare a lui Negoiþescu cãtre mine din1947, de care îmi aduc aminte ca prin ceaþã.E, de fapt, mai mult o «declaraþie de dra-goste» pentru Georges [...]. Tot din arhivalui Nego, în Vatra (8/1996), ciorna unuiarticol al sãu despre prima întrevedere cu E.Lovinescu. Frumos, exaltat ºi inedit [...].Hurezeanu, în urgentã ºi detaliatã convor-bire din Germania [...] Spre searã, telefonde la Niki: PAC-ul nu a atins limita de intra-re în Parlament. Niki e sobru ºi nu i se simteîn voce din inevitabila ºi grava amãrãciune.

Una dintre obsesiile Jurnalului e, firesc,cumva, tema memoriei ºi, legatã indiso-lubil de ea, cea a identitãþii. România este,noteazã diarista,

nu doar aritmicã, ci ºi uitucã. Chiar dacã amfi V. ºi cu mine în stare sã alcãtuim „sinte-ze“, numai de memorie istoricã nu are ne-voie o populaþie doritoare, dimpotrivã, de oamnezie cât mai prelungitã. Vãzând cum nuse preocupã nimeni de ce-a mai rãmas camemorie în exil (arhive, biblioteci, supra-vieþuitori), mã mir mai puþin de numãrulmic al studiilor despre exilul din 1848. Tre-buie sã fie probabil o vocaþie naþionalã: pre-ferãm legenda, confruntãrii ei cu adevãrulistoric, cu cercetarea surselor.

Sau, într-o altã paginã, câteva rânduri reve-latoare pentru condiþia neamului româ-nesc, care ºi-a fãcut, în chip paradoxal, din amnezie un instrument de legitimareidentitarã: „Se tot întreabã de ce evreii aumemorie ºi noi nu. Îi rãspund cã evreii ausupravieþuit aducându-ºi aminte, iar româ-nii, uitând. (Pata albã a absenþei noastretimp de vreun mileniu de pe hãrþi din cealtceva s-a nãscut dacã nu din uitãciune?)“Multe dintre evenimentele politice care sepetreceau în România acelei epoci (victo-ria Alianþei ºi a lui Emil Constantinescuîn alegeri, eºecul lui Nicolae Manolescu laprezidenþiale, însoþite de trãdãrile ºi laºitãþi-le unora, de tenacitatea altora etc.) sunttranscrise pe larg, cu detalii revelatoare,ce transformã paginile de jurnal în docu-ment psihologic, adâncind caracterul sãude depoziþie moralã asupra prezentului,concomitent cu încercarea de resuscitare a unui trecut revolut. Pasionante sunt ºi însemnãrile, polemice, atente, riguroase,neconvenþionale, despre cãrþi, scriitori, evenimente culturale, care transformã Jur-nalul Monicãi Lovinescu într-un adevãratfestin al intelectului. Pragul etic pe care îlimpun aceste pagini de jurnal se întâlneºte,pe parcursul multor însemnãri, cu pasiu-nea, obsedant reiteratã, a adevãrului ºi amãrturiei netrucate, expusã în regimul luci-ditãþii depline ºi tutelare. Confesiunea seîncarcã, astfel, de reverberaþiile etice alepactului legitim cu memoria, cu neuita-rea, condiþie a libertãþii interioare ºi a iden-titãþii cu sine a fiinþei.

�

20 • APOSTROF

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 21

Eul reconstituit pe voci multiple

DUPÃ ÎNTOARCEREA hu-liganului, Sertarele exi-

lului: Dialog cu Leon Volo-vici, Înaintea despãrþirii:Convorbire cu Saul Bellow –Un proiect Word & Images ºiVorbind pietrei, seria de au-tor „Norman Manea“ aEditurii Polirom din Iaºilanseazã în 2008 ediþia a II-a, revãzutã, aromanului Atrium. Apãrut pentru primaoarã în 1974, el dezvãluie o variantã de(auto)portret realizatã în nuanþele uneinaraþiuni multifaþetate, în concatenãrile cã-reia se reconstituie ºi se coaguleazã frag-mente identitare multiple ºi interpretãridiverse ale traseelor intimitãþii. Stratificarearafinatã a numeroaselor voci din roman –reale sau imaginare – îl are în centru peRafael Banu, în conturarea portretului aces-tuia transferându-se întreaga dozã de am-biguitate proprie unei hermeneutici con-diþionate de miºcãrile interioare ale eului.

Diferit la început de intimitatea poeticãa limbajului din corpul portretistic multi-plu, romanul ca atare debuteazã într-o to-nalitate sobrã, obiectivã, ºtiinþificã. Discur-sul hidrologic iniþial din primul capitol,intitulat Rîul (reeditarea cãrþii respectãortografia tradiþionalã...), trece de la apre-cierile seci asupra circuitului apei în naturãla evocarea personalã a unui anumit râu,„un rîu repede ºi rece. Tînãr, puternic [încare] oamenii se puteau privi, se recunoº-teau pe suprafaþa sa lucie ºi limpede“. Înmod simbolic, toate atributele primare aleacestui râu (inocenþa, puterea, coerenþa ºiunitatea recunoaºterii de sine) sunt trans-ferate galeriei umane prezentificate prinnaraþiune. Spectrul condiþional-optativu-lui din preambulul intrãrii în scenã a per-sonajelor face însã ca toatã aceastã umani-tate sã sufere datoritã degradãrii apei subpresiunea progresului ºi a eficientizãrii (lafel de ºtiinþific prezentate la mijlocul roma-nului, într-un al doilea capitol intitulatRîul). Barajul construit din raþiuni econo-mice transformã totul: râul înceteazã sã maifie nebun ºi tânãr, poluarea distruge „uni-tatea biologicã“, „rîul pãrea mort pentrutotdeauna“, interioritatea personajelor su-portând direct ecoul subtil al prefacerilor.În acest context nou, mai cu seamã RafaelBanu cautã sã se regãseascã ºi sã-ºi realo-ce atributele iniþiale (mai ales puterea), sãfacã din ele propriul destin. Subteran, toa-te aceste mãrci cadenþeazã ritmul ºi coe-renþa aparentã a naraþiunii, fragmenta-ritatea ei lacunarã fiind un rãspuns laconºtientizarea faptului cã „existenþa tere-strã nu cuprinde decît vîrfuri, capete deserii ºi, dintre acestea, nu pe toate“.

Casa „... ºi familia Banu, aºa cum îi aparnaratorului, în nopþile sale de veghe la Sta-þia de epurare a apelor“, sunt reconstruiteîntr-o aglomerare de senzaþii, gânduri, fiin-þe încã nerelaþionate logic, într-un tablouîn care mai rãmân destule de explicat ºi delegat, totul creând impresia unor secvenþede percepþie infantilã sincopatã. În acestspaþiu se detaºeazã însã, logicã ºi lucidã,voinþa de putere a copilului Banu (proiec-tatã oedipian) ºi lecþia adiacentã ei: „Sã aº-

tepþi sã creascã din tine altul, puternic, ºipînã atunci sau pînã cînd vei înþelege, însfîrºit zãdãrnicia, dacã nu ºi imposibilitateaunei asemenea izbînzi, sã rãmîi rãbdãtor cuîntîmplãrile. Atent la tot ceea ce, despãrþin-du-te de tine, ar înãlþa un altul, necunoscut,de nerecunoscut“. Departe de a se cantonaîn lecþia evoluþiei interne a personajului,puterea, zãdãrnicia virtualã, rãbdarea ºitransformarea prinse în morala acestei lecþii(aparent de viaþã) devin elemente implici-te în curgerea naraþiunii ºi în emergenþareceptoare, ele semnalând un cod de creaþieºi recomandând o atitudine de lecturã.

Adevãratã obsesie pentru Rafael Banu,puterea contamineazã ºi perimetrul moti-vaþional al celorlalte personaje. Micul Banueste martorul ºi, parþial, cenzorul raportu-lui de putere primar ºi accentuat retributivdintre Ghinea ºi Sile, fiul sãu. Distanþa so-cialã ºi dorinþa de a-ºi deveni „singurul stã-pîn“ transleazã miºcarea restitutivã a luiGhinea în dorinþa (filtratã de o instanþã na-ratorialã fixã) a copilului Rafael Banu, „cel ce vrea sã-ºi devinã singur stãpîn,desprins de ei toþi ºi de sine, fãrã povaraatîtor gînduri care îmi rulau, ca la cinema,imaginile celor pe care el îi întîlnea, miºcã-rile lor, ºiretlicurile, surîsul vãzute cu obiec-tivul dinãuntrul meu, din insomnia meavisãtoare“. Obsesia puterii dobândeºte ocoloraturã accentuat ludicã ºi uºor narcisi-stã în cazul doamnei Lucia Ligor, perime-trul de exercitare fiind, în cazul ei, rituali-zarea socialã. La celãlalt pol, în lumeabãrbaþilor care lucreazã în pãdure, putereaîºi reveleazã marca ei primarã, similarãnaturii inocente a râului. Spre aceastã pute-re, datã de acordul deplin al fiinþei cu sineînsãºi, tinde adolescentul Banu.

În pragul maturizãrii lui Rafael Banu ºia naratorului Dalea Barbu Cristian (dese-ori suprapuºi), îndoiala zdruncinã însã cer-titudinea puterii ºi face acest lucru tocmaiîn perimetrul unui joc de putere. Modali-tate de eludare a anxietãþii protagoniºtilor,ghicirea în stele a sorþii colegilor (ºi, impli-cit, a oglinzilor identitare în care ei înºiºi sereflectã parþial) devine un joc demiurgicdebil, fiindcã ei conºtientizeazã faptul cãalocându-le un destin celorlalþi, ei nu de-vin implicit ºi mai puternici. „Cunoaºtereaadevãrului nu genereazã, automat, putere“,ceea ce înseamnã cã ºi ei fac parte, deºi nuo doresc, din „corul amuþiþilor“.

O scãpare din aceastã virtualitate funes-tã i se întrezãreºte lui Rafael Banu în „aven-tura imaginarã“ din capitolul Colþiºor com-petitiv. „Ipotezã superioarã mãruntelorerori ºi eroziuni, o ºansã pe care trebuiesã ne-o prezervãm, fie ºi în gînd“, Banuapare aici în rolul de portar la un institutde proiectãri (adicã, tot într-o ipostazã deputere), pentru a analiza ºi tulbura anarhic„armonia unui mecanism care gãsise moda-litatea convenabilã de funcþionare“. Soli-citând mitã celor care vor sã iasã din insti-tut, el provoacã ºi aruncã în derizoriu,printr-o supralicitare spectacularã, pasibilãde infracþionalitate, „legea ºi gluma naþio-nalã“ implementatã de comunism ºi sub-zistentã graþie acestuia, adicã atitudinea po-trivit cãreia „ne facem cã muncim, [iar]stãpînii se fac cã ne plãtesc“.

Aceasta nu e însã situaþia unicã în careRafael Banu deconstruieºte perfecþiuneaaparentã a sistemului, memoria difuzã ºifragmentatã a vocilor reþinându-l constantîn ipostaza compensatorie de „instigator“(cum este numit de cãtre cineva din con-

ducere). Mai mult decât oricând, în acestevariante el reprezintã o realizare a adevãru-lui lipsit de putere oficialã. Simetric, în al-ternativele portretistice realizate de altevoci, protagonistul îºi realizeazã, social ºiinstituþional, „nevoia organicã de putere“prin intermediul a ceea ce ghicise în el Li-zeta. Toate acestea demonstreazã faptul cãscenariile imaginare în care performeazãRafael Banu se multiplicã neîncetat, me-canismul temporalizãrilor distanþate din„realitatea“ romanului justificând atât ver-siunile infinite ale portretului, cât ºi opþiu-nea scriiturii: „Pe mãsurã ce se depãrta,dobîndea, astfel, o imagine nu se ºtie înce mãsurã legatã de cea adevãratã. Devenea,trebuia sã devinã, printr-un fel de transla-re, modelul, compensaþia, adusã aproape,în jocul înºelãtor al privirii, ce se întorcea,mereu, cu spaimã, doar în ea însãºi“.

Natura imaginativã ºi compensatorie aportretelor care gliseazã în jurul propen-siunii cãtre putere a personajului se com-pleteazã cu natura afectivã, cu echivalareadintre putere ºi simþire (în vocea Oanei)sau cu reducerea puterii la posibil ºi a iden-titãþii la posesie (în varianta televizatã a luiBanu): „Totul se reduce, pînã la urmã, lasentimentul posesiei. Suntem, poate, doaripoteza acestei posesii...“ În ciuda tuturoracestor refracþii imaginativ-compensato-rii, o interdicþie etico-esteticã tardivã aver-tizeazã cã „nimeni nu poate fi obligat, nicicând i se propune un schimb avantajos, sãslujeascã imaginaþia altcuiva“, nici mãcarRafael Banu, „colegul nostru [...] constru-it, e-adevãrat, uneori, pe date îndoielnice“.

Rularea secvenþelor, combinarea varia-bilã a traseelor destinului protagonistuluiºi suprapunerea „accidentalã“ a vocilorunor instanþe naratoriale sunt susþinute –ºi oarecum clarificate (sau mãcar sistemati-zate) – de coordonatele rezumative de lafinalul romanului. Astfel, Duminicã „... dealbum, în care contemplã prin Banu pro-pria imagine, trucatã“, Înainte ºi înapoi „...cu cei ce i-ar fi cunoscut pe Banu ºi pe prie-tenul sãu, atrii ale aceleiaºi jumãtãþi de ini-mã“, sau Baschet „... în careul vinovat almãºtilor“ reconfirmã regimul pluriperspec-tivic, fisional al prozei lui Norman Manea,lãsând sã se întrevadã faptul cã, graþie pute-rii de unificare ºi de revelare a scrisului, lacapãtul tuturor acestor naraþiuni în oglinzimultiple, lacunare, povestirea despre celã-lalt, cu ºi pentru celãlalt este, de fapt, o po-vestire despre sine însuºi.

�

Filosofia la Cluj

C ELE DOUÃ volume deFilosofie româneascã ºi

filosofie europeanã la Univer-sitatea din Cluj, în perioa-da 1919-1948 (Cluj-Na-poca: Casa Cãrþii de ªtiinþã,2007), sînt, s-o spunem din start, rezultatul unuigrant de cercetare (grantulCNCSIS 56/383/2004; 86/383/2004), de-rulat în cadrul Catedrei de istoria filoso-

�

22 • APOSTROF

fiei antice ºi medievale din Facultatea deIstorie ºi Filosofie (coordonator, prof.Marta Petreu), la care au participat cadredidactice ºi doctoranzi din catedrã; grant„externalizat“, ca sã zicem aºa, la scarã na-þionalã, prin Simpozionul Naþional „Blaga– D. D. Roºca – 110 ani de la naºtere“,simpozion desfãºurat la Universitatea dinCluj în toamna anului 2005.

În primul volum sînt publicate douã-zeci de comunicãri ºtiinþifice de la simpo-zionul Blaga – D. D. Roºca. Din raþiuni te-matice, ele au fost împãrþite în trei secþiuni:una despre amîndoi filosofii, apoi una de-spre Blaga, alta despre D. D. Roºca. Putemciti, cu folos, texte de Andrei Marga, IoanPiso, Ioan Biriº, Vasile Muscã, Rainer Schu-bert, Dan Raþiu, Nicolae Turcan, TeodorDima, Mircea Popa, Eugen S. Cucerzan,Liviu Maliþa, Ion Militaru, Gheorghe Dãniºor, Mihaela Gligor, Teodor Vidam,Adriana Neacºu, Alexandru Boboc, ªerbanLeoca, Ion Irimie, Marta Petreu. Fãrã sã fieegale ca valoare sau pãtrundere analiticã,comunicãrile contureazã forþa de iradierea celor doi filosofi clujeni în cultura româ-nã. Unele texte ridicã, fireºte, semne deîntrebare – dar nu este oare una din meni-rile filosofiei tocmai aceasta? Alte texte vinºi cu problema, dar ºi cu rãspunsul argu-mentat la întrebarea pe care o ridicã. Iaraltele, s-o spunem deschis, pentru cã au oargumentare deficitarã, îi stîrnesc cititoru-lui varii nedumeriri.

Al doilea volum este mai compozit,deoarece ne oferã: 1. o bibliografie a lucrã-rilor filosofice scrise de universitarii clu-jeni interbelici, un fel de „fiºier“ (lucrat dedoctoranzi), amendabil, fireºte… Acest fi-ºier ne obligã sã constatãm, cu uimire, cãopera de o viaþã a unor profesori clujeniinterbelici era, vai!, mai micã decît ceea ce scrie astãzi un profesor într-un an. Altetimpuri, fireºte!; 2. apoi, o scurtã trecere înrevistã a proiectului filosofic, românesc ºieuropean, pe care l-au avut universitarii in-terbelici clujeni, fãcutã de Marta Petreu;3. ºi… o surprizã: un fermecãtor ºi valorostext memorialistic al doctorului Mihai Iubudespre Blaga, în ultimii sãi ani de viaþã.

Dupã lectura celor douã volume, citito-rul se poate întreba dacã titlul lor este saunu acoperit de conþinut. Sau, mai general,dacã filosofia elaboratã la Cluj în perioada1919-1948, în special filosofia lui Blaga ºia lui D. D. Roºca, a fost sau nu una euro-peanã. Rãspunsul este „Da“ ºi se aflã, impli-cit ºi explicit, în mai multe din textele aces-tor volume. Astfel, prof. Andrei Margaargumenteazã în studiul sãu cã Blaga ºi D. D. Roºca sînt reprezentanþi români aitradiþiei humboldtiene, ce pretinde filo-sofului nu doar sã transmitã studenþilorcunoºtinþe, ci ºi sã elaboreze „o concepþie“proprie – datorie de care cei doi univer-sitari s-au achitat fãrã dificultate: „Ei au fost filosofi pentru cã au propus celor dinjur o concepere filosoficã a ceea ce întîlneauîn lumea înconjurãtoare“. Apoi, tot profe-sorul Marga insistã asupra faptului cãaceºtia au filosofat integraþi în marea tra-diþie europeanã a conexiunii permanente cu ºtiinþa ºi, de aceea, opera lor furnizeazãrepere pentru reconstrucþia filosoficã pro-prie modernitãþii tîrzii.

La rîndul sãu, profesorul Vasile Muscãargumenteazã europenitatea contribuþiei

celor doi filosofi pe baza stilului de preda-re, stil – diferit, fireºte – în care aceºtia augãsit modalitatea de a-i face pe studenþii lor„sã gîndeascã“.

Însuºi proiectul lor era european, darfãrã a eluda dimensiunea naþionalã, se spu-ne într-un alt text, Filosofia în Universitateadin Cluj (Marta Petreu); ºi sînt aduse argu-mentele, pe care nu le mai reconstituim aici.

Dupã lectura acestui dublu volum, uncititor de bunã-credinþã constatã cã filoso-fia româneascã e plinã de surprize, de opereºi de probleme încã nedefriºate. Cã este, alt-fel spus, o mare necunoscutã a culturii ro-mâne, pentru cartografierea cãreia e nevoiede eforturi colective îndelungate ºi specia-lizate. Faþã de dimensiunea acestei necu-noscute, volumul de faþã e ca o picãturã deapã în mare. În trena acestei constatãri, sepune problema dacã nu cumva Universi-tatea din Cluj, care are o moºtenire filoso-ficã ce constã din: operele lui Blaga, D. D.Roºca, Eugeniu Sperantia, D. Popovici,operele cu încãrcãturã filosoficã ale luiDavid Prodan (Supplex Libellus Valachorum,fireºte) sau ale Cercului Literar de la Sibiu(cel nãscut în „maternitatea spiritualã“ aUniversitãþii clujene, în timpul refugiului eisibian) º.a.; universitate care are, în mo-mentul de faþã, cîþiva profesori cu o creaþiefilosoficã sau de cercetare criticã a filosofieide anvergurã n-ar trebui sã conceapã/sã ad-mitã o strategie instituþionalizatã, colectivã,de cercetare/valorificare criticã a acesteimoºteniri ºi de potenþare a dimensiuniiromâneºti a studiilor filosofice pe care s-arcãdea sã le gãzduiascã.

�

�

Poeme diafane

UN VOLUM de poeme nevine de la Editura To-

mis din Constanþa, Marea ºitu. De din afara lumii lite-rare, Ioan Romulus Joca –medic, dupã cum aflãmdintr-o scurtã prezentare –scrie poeme caligrafice ºisentimentale. Pastelul pri-meazã, aducîndu-ne imaginisuave, solare, din spaþiile largi ale mãrii:„Insule ºi stînci/ Privirea le sancþioneazãsever./ Se întinde epuizatã spre cele depãr-tate,/ Ca un naufragiat/ De atîta albastru“.Deviza volumului pare a fi „Simt tot ºi nuînþeleg nimic“. Simþirea însãºi e diafanã ºiacutã, cu un prag al percepþiei coborît pînãla foºnetul stins al unei frunze („Ai auzito frunzã cum cade?“) sau chiar strigãtulmut al unei statui. Uneori descripþia seadreseazã unui „tu“ nenumit: „Înmiresmatãca un aer/ Complicatã ca un caer“. Uneori,poemul se adunã ca un abur pe o re-miniscenþã literarã recognoscibilã: „Cî-teodatã dimineaþa/ Vãd iarba îngreunatã,udã./ Nu e chiar rouã,/ E un fel de sudoa-re a ierbii...“. Ceea ce-i lipseºte acestei poe-zii sensibile este forþa, cruzimea imaginii,ceea ce-i prisoseºte este sensibilitatea vagãºi aburoasã.

�

Medicina pe înþelesul tuturor

OCARTE SIMPATICÃ, pen-tru folosul celor care

se intereseazã, ca diletanþi,de medicinã, a publicat tî-nãra doctoriþã Laura Poan-tã, Termeni medicali cu numeproprii: Dicþionar de semne,simptome, sindroame (Cluj:Casa Cãrþii de ªtiinþã,2009). Nu este la prima „abatere“ de acestgen, cãci în bogata ei bibliografie se maiaflã cîteva volume de popularizare la nivelînalt a vocabularului ºi cunoºtinþelor medi-cale – Abecedarul vieþii sexuale, 1999; Abece-darul sãnãtãþii, 2001 etc. Actualul volummi-a amintit un mai vechi lexicon, coordo-nat de prof. M. Feighin, intitulat Lexicon desimptome ºi sindroame, apãrut la EdituraMedicalã în anii 1960. ªi în cartea dneiLaura Poantã, ºi în lexiconul profesoruluiFeighin, sînt luate în discuþie numai sem-nele medicale cu nume propriu, de obiceiacela al descoperitorului simptomului oribolii. Volumul universitarei clujene estefireºte selectiv ºi adus la zi. Carte de istoriamedicinei, volumul dnei Laura Poantã seciteºte, nu numai de cãtre cei sãnãtoºi, cumare încîntare.

Tot o carte de medi-cinã, dar de data astaseverã, pentru uzul spe-cialiºtilor, este volumulcoordonat de Dan L.Dumitraºcu ºi CristinaHoþoleanu, Neurosciences:Clinical Applications ofRecent Knowledge (Cluj:Ed. Medicalã Universi-tarã „Iuliu Haþieganu“, 2008). Volumulcuprinde comunicãrile ºtiinþifice prezenta-te la un congres internaþional de „neuro-ºtiinþe“ (sîntem avertizaþi cã pluralul estesingura formã gramaticalã care acoperã rea-litatea complicatã a acestei ramuri medi-cale interdisciplinare ºi de graniþã) de laCluj, din toamna anului 2008. Ca extrate-ritorial cum mã aflu, am citit cu fascinaþiedespre mecanismele neurologice implicateîn anxietate, în durerile de stomac ori îngreaþã, despre cum se regenereazã neuroniila adult, despre sistemele multiple (trei lanumãr) care conlucreazã la senzaþia su-biectivã de durere, despre simptomele inex-plicabile de care se plîng pacienþii, desprerolul psihoterapiei în tratamentul dezor-dinilor gastrointestinale, despre rolul cre-ierului în problemele cordului º.a.m.d.Cartea, fascinantã pentru un profan, nearatã cã „maºinãria umanã“ este la chere-mul creierului, cã acesta este un instru-ment de relaþie cu lumea ºi cu abisul inte-rioritãþii, convingîndu-ne încã o datã cãterapia este nu doar o ºtiinþã din ce în cemai complicatã, ci ºi o dificilã artã intuitivã.

�

Narcis, reflexiv ºi reflectiv

ÎNDELUNG ELABORATÃ, cuo remarcabilã disciplinã ºi

rigoare interpretativã, numai puþin cu un sentimentspecial al responsabilitãþiifaþã de cuvântul care sem-nificã, cartea Danei FlorinaSala, Abisurile oglindirii:Configuraþii ale mitului lui Narcis în lite-ratura românã (Limes, 2007), tezã de doc-torat la origine, este o construcþie originalãîn gândire ºi conþinut. În ea îºi dau întâl-nire informaþia amplã ºi exactã cu lecturainteligentã ºi inspiratã a textului poetic.Densitatea de idei, siguranþa mânuirii lim-bajului critic, întotdeauna adecvat, perti-nenþa observaþiilor ºi modul discret dar si-gur de subliniere a sensurilor esenþiale suntalte calitãþi ale lucrãrii.

Cum era ºi firesc, autoarea analizeazãmitul narcisic din varii unghiuri, perspec-tive ºi paradigme, în primul rând printr-oesteticã a privirii, pentru cã unicitatea desti-nului lui Narcis, constatã eseista, constãîn privirea situatã între sine ºi moarte. In-tersecþia componentelor mitului narcisic(eros, oglindire, thanatos) este tocmai pri-virea, punctul de incidenþã, privirea care„nu poate eluda trecerea prin eu pentru aajunge la adevãr“, adicã mitul leagã „eul devederea adevãrului prin privire“. Fructifi-când elementele moderne de exegezã amitului sugerate de critica contemporanã,autoarea reuºeºte sã se detaºeze de ele, ten-tând o direcþie ineditã, atât fenomenolo-gicã, cât ºi hermeneuticã, nefiind interesatãîn principal de ceea ce numeºte ocurenþamitului, cât de perspectiva verticalã, filo-soficã, de reflectare a interioritãþii ca esenþãa mitului narcisic, de gestul narcisic al pri-virii care devine modalitate de comporta-ment al subiectului în raport cu obiectul.Dupã ce se constatã multitudinea conota-þiilor narcisismului, spectrul larg de sen-suri ºi pluralitatea nuanþelor, fiind conºtien-tã cã aceasta atrage dupã sine „riscul uneidisipãri“, autoarea îºi axeazã cercetarea pecele douã paliere, mitul lui Narcis ca mitfilosofic ºi ca mit estetic, corespunzãtoarecomponentelor sale verticalã ºi orizontalã,temporalã ºi spaþialã. Greu de separat, înfapt, componenta reflectãrii de cea a cu-noaºterii ºi existenþei de sine, sondarea abi-surilor eului de reflectarea cu multipleleconotaþii estetice. Interesantã mi se pare, înaceastã ordine de idei, considerarea mitu-lui lui Narcis ca mit prin excelenþã euro-pean, deoarece privirea cunoscãtoare con-stitutivã acestuia este, remarcã autoarea,„tipicã omului european, modului sãu de ase raporta la sine ºi la lume, de a privile-gia autocunoaºterea ºi de a se raporta lavizibil ºi invizibil prin gândire“. Este vorba,prin urmare, despre un mit ce conþine arhe-tipuri ºi invariante europene, Narcis fiind,ni se spune, pur ºi simplu „instrument gno-seologic esenþial al inteligibilitãþii europe-ne“. Îndeosebi narcisismul secolului XX esteîn elementul sãu în lumea postmodernã, cahegemonie a autoreferenþialitãþii ºi nouã

percepþie a lumii dezontologizate. Trebuiesã spunem cã Dana Florina Sala întreprin-de studiul exhaustiv al implicaþiilor mitu-lui lui Narcis ºi ale narcisismului în culturamodernã, o analizã foarte temeinicã, inspi-ratã, condusã cu siguranþã de sine, prefe-rând însã ontologia, nu semiotica limbaju-lui. Distinge între mitul lui Narcis, obiectulanalizei sale, ºi narcisismul sau alteritatea,unul mai specific poeziei, celãlalt mai spe-cific prozei, între existenþa unui narcisismvs. alteritate, narcisism de transfer ºi mitullui Narcis ca mit al creatorului, exploratteoretic de Gide ºi Valéry.

Dupã un excepþional demers introduc-tiv, cu numeroase ºi incitante delimitãri ºi precizãri, opþiuni ºi premoniþii, DanaFlorina Sala consacrã douã nu mai puþin captivante capitole narcisismului filosofic,unui Narcis reflexiv adicã, ºi narcisismuluica mit estetic, unui Narcis reflectiv adicã.Prin Narcis – mit filosofic – autoarea înþe-lege „mitul fiinþei reflexive“, „iluminarea,luarea ca act de sine a subiectului“, „caleaaletheicã a pãtrunderii în mitul lui Narcisºi o perspectivã mai generalã, aceea de mital fiinþei care se rãsuceºte spre sine ºi mer-ge înaintea cunoaºterii propriei morþi“. Dar dacã remarcã existenþa unui Narcisdeopotrivã reflectiv ºi reflexiv, precum ºidouã feluri de autocunoaºtere – prin adân-cirea în sine (închiderea privirii) ºi prinexteriorizarea privirii, adicã prin sinelerãsfrânt în afarã –, era momentul poate dea iniþia o discuþie, succintã desigur, referi-toare la acea poeticã a privirii de carepomeneam mai sus, care prinde tot maimult teren în discursul critic actual. În sen-sul acesta, Fenomenologia percepþiei a luiMerleau-Ponty, citatã de autoare, rãmâne olecturã de bazã. Pe de altã parte, aceastãidee marca mai bine trecerea la dimensiu-nea esteticã a mitului, reflexul frumuseþiiperfecte, care a generat estetismul lui OscarWilde bunãoarã, ºi la considerarea luiNarcis ca mit al creatorului înrudit cuOrfeu.

Tema nu era fixatã de analiza exhausti-vã a mitului lui Narcis, de ocurenþa aces-tuia, cum se aratã într-un capitol special, pecare o reduce la poemele lui GiambattistaMarino ºi Paul Valéry, excelent comentatede altfel, la care s-ar mai adãuga referinþe-le care revin mereu la Metamorfozele luiOvidiu. Acest lucru ne aratã ºi ne averti-zeazã cã nu ne aflãm în faþa unei lucrãride cercetare a palingenezei temelor, a uneilucrãri propriu-zise de tematologie, gen delucrare de care se fereºte atât de mult au-toarea, ci de istorie a ideilor, de punere învaloare a ideilor fundamentale ale mituluinarcisic, filosofic ºi estetic, ºi de emergenþaacestora în poezia româneascã. CarteaDanei Florina Sala este o lucrare asumatãmetodologic literaturii comparate ºi, prinurmare, trebuie sã avem în vedere perfor-manþele, dar poate ºi limitele unei astfel deabordãri. Propunerile de lecturã sincronãsau simultanã ºi de punere în evidenþã ainvarianþilor, avansate de Wellek ºi Etiem-ble ºi îndeosebi de Adrian Marino, deli-mitarea încã ambiguã în ºtiinþa literarãactualã între temã, motiv, mit etc., supra-licitarea unuia sau altuia alterneazã cu absenþa referinþei explicite la temã ºi cu tra-valiul lectorului de identificare ºi de re-

montare a modelului ascuns. Aºa încât, eraposibilã ºi motivatã întru totul ºi o abor-dare din perspectivã tematologicã a mitu-lui lui Narcis, care nu exclude, ci includeplenar „semnificaþiile sale filosofice ºi psiha-nalitice moderne“, iar investigaþia temato-logicã nu o exclude pe cea fenomenologicãºi hermeneuticã, nu se reduce la inventa-rierea de opere ºi nici la o abordare pozi-tivistã. Asta cu atât mai mult cu cât în lite-ratura românã motivul Narcis nu ne aparedrept unul esenþial, poate mai mult acci-dental, sesizabil, ne anunþã autoarea, laVasile Aaron, Iancu Vãcãrescu, Ion Pillat,Vasile Voiculescu ºi derivat la cei patrupoeþi români avuþi în vedere. Asta nu exclu-dea o discuþie mai amplã a mitului la alþiscriitori, în afara lui Giambattista Marinoºi Paul Valéry. De fapt, autoarea reduceacele „ocurenþe“ la cele douã poeme carebeneficiazã de un comentariu de excep-þie. Desigur, obiectul cãrþii nu era analizamitului în literatura universalã. Faptul cãlucrul acesta s-a mai fãcut (vezi LouiseVinge º.a. citaþi în bibliografie) nu exclu-dea reluarea discuþiei din maniera actualã acercetãrii temelor, motivelor, miturilor, pre-faþatã de un succint excurs metodologic,ceea ce probabil ar fi luminat mai profundprezenþa sa, atât cât este, în literaturaromânã. Narcisismul romantic punea maibine în evidenþã „narcisismul reveriei“ laEminescu, modalitatea artisticã de cunoaº-tere la poet, narcisismul sãu organic, nar-cisismul celest, oglinzile „fenomenale“ ºi„numenale“ de care atât de inspirat vorbeº-te autoarea tezei, unirea prin oglindire a luiEros cu Thanatos. Este la fel de adevãrat,Narcis este prezent în literatura românã nuatât ca mit, cât mai ales ca act al reflectãriiºi de aceea înþeles în sens ideatic, specular.

Mai interesantã ºi mai modernã pare afi paradigma narcisicã la Alexandru Mace-donski, capitolul poate cel mai consistent,în care se vorbeºte de un „caz unic de re-flectare a paradigmei narcisice“, de „narci-sism biografic“, „caracterizat prin supradi-mensionare, prin pulsiunea spre fericire,ceea ce corespunde, afirmã autoarea, latu-rii vitaliste, debordante, a personalitãþii ma-cedonskiene“. Lucrarea urmãreºte convin-gãtor ilustrarea paradigmei narcisice prinanaliza romanului Thalassa din perspectivalui Narcis „ca subversiune a androginului“ºi încorporare a himerei. Trebuie sã remar-cãm analiza pertinentã a romanului men-þionat, cel mai bun ºi complet dintre toatecomentariile actuale aplicate acestei opere,care porneºte de la „sinonimia“ mituluinarcisic ºi proza în discuþie, având în vede-re ºi delimitãrile necesare. Se cautã iden-titãþi ºi identificãri narcisice în Thalassa(sinele autotelic care-ºi conþine tu-ul, su-biectul devenit sieºi obiect etc.), se studia-zã posibilitatea de a explica romanul prinmitul androginului, propunându-se diso-cieri concludente (precum cea între andro-gin ca mit al creaþiei ºi mitul lui Narcis camit al sterilitãþii funciare, unul conducândspre viaþã, altul spre moarte).

Poetica barbianã „ca act clar de narci-sism“ îi oferã Danei Florina Sala prilejul sãconsidere poezia purã ca oglindã a spiri-tului, cu trimiteri la Mallarmé, Valéry ºi nu

(Continuare în p. 30)

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 23

24 • APOSTROF

Relaþia este ca o sfoarã: un capãt se pierde,dar celãlalt rãmâne în noi. De capãtul cares-a pierdut deja nu mai trage ºi nu se maiagaþã nimeni. Noi continuãm sã tragem decapãtul nostru, dar nu primim niciun rãs-puns; sfoara se întoarce treptat la noi ºi numai opune rezistenþã1.

CAM ÎN acest fel explica Fernando Sava-ter, în Viaþa eternã, dinamica relaþiilor

dintre fiinþa vie ºi cea intratã în moarte,dinamicã de cursã scurtã, care, chiar dacãpresupune zvâcniri – de partea celui care,ca un substitut al legilor fizice absente, cu-muleazã reacþiunea neîmplinitã –, se sfâr-ºeºte într-o liniºte obligatorie, emanaþie aindiferenþei morþilor. Practic comunicarease îngreuneazã de întrebãri, devine grasã,plinã nu de ea, ci în ea însãºi ºi, în loc caaceastã grãsime sã determine o explozie, orisipã uºurãtoare în contrarul sãu, ea îºimenþine un statut liminal: „Au plecat ºi noi am rãmas sã vorbim singuri: cu ei,despre ei, în numele lor“2.

Dar nu cartea lui Savater ne intereseazãacum. Ea oferã însã un punct de plecarepentru un scurt popas în cartea lui Bernlef(pseudonimul scriitorului olandez Hen-drick Jan Marsman), Nãluciri, apãrutã laEditura Humanitas, în colecþia „Cartea depe noptierã“, în 2008, în traducerea luiGheorghe Nicolaescu. Aici nu ne situãm înzona celui care experimenteazã doliul, ci departea celui care abandoneazã capãtul sfo-rii, într-o singurãtate de prea puþine oriasumatã, cãci, ne-romanticã ºi ne-tranzito-rie, fãrã sã fie deplin moarte, este acþiona-tã de principiile de ivire ºi manifestare aleacesteia. Altfel spus, substantivul nu e încãînchis, complet secretat de verb, iar a muria luat chipul unui prezent precipitat, dor-nic de automistuire. Rãmânând în cadrulaceleiaºi metafore, precizãm cã ceea ce de-terminã ieºirea din relaþie (în înþelesul cla-sic), însingurarea, este boala. Una cât sepoate de postmodernã, asepticã, escamo-tabilã pânã la un anumit punct, deoareceprincipala sa axã de evoluþie nu este vizibi-litatea, suprafaþa nu se tulburã ºi nu exhi-beazã decât greu ºi niciodatã iremediabilcãptuºeala lucrurilor. Alzheimerul, aceasta

este boala de care suferã Maarten Klein,eroul principal al romanului ºi naratorulacelei abandonãri silite a firului de relaþio-nare cu ceilalþi ºi nu numai. Dacã cance-rul devenise pentru imaginarul uman, aºacum acuza Susan Sontag în cartea sa Boalaca metaforã: Sida ºi metaforele ei, o boalã aceluilalt, cãci „celulele lipsite de inteligen-þã [...] se multiplicã, iar tu eºti înlocuitprintr-un non-tu“3, Alzheimerul este oboalã a unui celuilalt rezultat prin scãderede fiinþã, prin eliminare de sens. Nu celu-le primitive, atavice izbucnesc prin timpulce le-a menþinut în stare de latenþã, miº-carea nu este una dinspre trecut înspre pre-zent, dimpotrivã. Creierul oboseºte, gân-direa se fãrâmiþeazã, primele pierdute suntclipele recente, proaspete, al cãror conþinutsubiectiv are un grad sporit de alterabili-tate. Mai mult decât transformare a euluiîntr-un altul, Alzheimerul este ºtergereaeului, coborârea lui în niciunul, în nime-ni. Cancerul, hartã tulburatã a corpului, alocuirii fiinþei în corporalitate, este parcãmai puþin deconcertant decât Alzheimerul– clãtinare masivã a certitudinii de sine. ªi,dacã ne gândim cã un diagnostic în totali-tate sigur nu este posibil decât post-mor-tem, prin analizarea morfopatologicã acreierului, putem preciza mai clar încã fap-tul cã certitudinea de sine se fisureazã pedouã paliere: interior, în cadrul subiecti-vitãþii pentru care oglinzile devin centri dedistorsiune ºi anxietate, ºi exterior, pentrucomunitatea în cadrul cãreia bolnavul devi-ne sediul unei duble negaþii de o structurãfragilã, ale cãrei cãrãmizi nu sunt perfectclãdite. Boala mentalã îl plaseazã pe celatins de ea într-o „ontologie a negativi-tãþii“4 ce nu poate fi prea mult forþatã cuchei de acces, cãci ar putea fi totuºi altce-va. Rezolvarea acestei negaþii miºcãtoarevine, dar numai prin moartea care conþineun rãspuns ce nu îi aparþine, aparenþã pu-rã, deoarece moartea este, printre altele,cum spunea Gabriel Marcel5, a nu mai aveanimic.

Dacã un curaj neþãrmuit ºi o capacita-te extremã ne-ar permite sã traversãm pra-gurile literaturii ºi sã existãm, brusc, în lu-mea plasticii, tabloul în care s-ar transformacartea lui Bernlef nu ar avea nimic dinabundenþa unui tablou clinic, din compo-nentele sale de etiologie, patogenezã, prog-nostic – nu boala este tema romanului, ciboala ca posibilitate a fiinþei, ca aspect alsãu. Ar fi cel mai probabil un tablou al fiin-þei extrem fragilizate, desprinse de ceilalþi,dar legatã încã de viaþã precum un câinedintotdeauna într-o lesã care începe sã sedeterioreze ºi pe care o cârpeºte cu salivãsubþire ce degradeazã însã garanþiile. Ar fipoate un tablou asemãnãtor cu cel de pecoperta pentru care Editura Humanitas aoptat. O fotografie cu iarnã prin fereastrã.ªi nu din hazard derivã aceastã alegere. Fe-

reastra este motivul care deschide ºi închi-de cartea, iar iarna este fundalul în care sedesfãºoarã naraþiunea sau, mai corect spus,nararea. Maarten Klein are peste 70 de ani,este de origine olandez ºi a emigrat dupãcel de al Doilea Rãzboi Mondial împreunãcu soþia sa, Vera, în America. Pentru ea,„un peisaj cu zãpadã e tot ce poate fi maifrumos pe lume. Când urmele omuluidispar din naturã, când totul se transfor-mã într-o singurã întindere albã, imacula-tã“ (p. 7). Cuvinte pentru ea profetice ºi in-conºtient ironice, miniaturã metaforicã aromanului – poveste a ºtergerii urmelor.Iarna este pentru Maarten pre-mormântulclãdit din contradicþiile cu care mormin-tele au fost în general investite semantic:odihna, sfârºit aºteptat sau nu, dar natural,al oboselii („poate cã din pricina zãpezii mãsimt încã de dimineaþã aºa de obosit“, p. 7;frigul îi provoacã lui Maarten impulsul dea se ascunde sub plapumã), maternitatea– trãsãturã care se va accentua în mintea sala Vera, cea cãreia îi place iarna, pe care ova confunda cu propria lui mamã moartã,Vera cea cãutatã chiar ºi atunci când îi pierde numele ºi umbre incoerente îi in-vadeazã gândurile:

unul dupã altul... nume ºi prenume... ea esteundeva printre ei... sã o cãutãm... trebuie sãîi cãutãm mâna... aºa ceva dureazã mult...dureazã o viaþã întreagã... [...] acum nu maitrebuie sã þii nimic... de-acum încolo face eaasta... ea te poartã... eu te port... bãieþelulmeu... o sã te port toatã noaptea asta lungãºi neliniºtitoare, pânã se va lumina din nou(p. 179)

– ºi nu în ultimul rând spaima, absurdulcare reduce la zero diferenþele, reliefurilelucrurilor: „nenorocita asta de iarnã e devinã“ (p. 57), „e frig crunt aici“ (p. 52), „ede la iarna asta, de la iarna asta afurisit delungã“ (p. 39), „e din pricina zãpezii, spuneu grãbit, e monotonia asta. Când totulîn jur e alb, diferenþele dispar“ (p. 12).Iarna devine mai mult chiar, o transcen-denþã capricioasã, instabilã. Sfârºitul ei arputea însemna mormântul plin al uneiminþi care a ajuns în pragul autoeliminãriisale silite. Romanul se terminã prin ima-ginea lui Maarten, care, împuþinat, aban-donat, dupã lungi amânãri, de cãtre Veraîntr-un spital, ascultã glasul unei ea care numai este Vera, ci, cel mai probabil, o mem-brã a personalului medical, ea care îi spunecã poate privi pe geam „primãvara care stãsã înceapã“ (p. 179).

Imaginea ferestrei suferã, pe parcursulcãrþii, mutaþii profunde. La început ea estecea pe care personajul nostru priveºte înfiecare zi. Pare a nu fi un obicei care se lea-gã de obiºnuinþele de lungã duratã ale bãr-batului, ci, aºa cum discursul afectat dejade germenii amneziei o dezvãluie, este un

Fiinþã sfârºind.BaligaAdriana Teodorescu

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 25

obicei de iarnã. Nesiguranþa subzistã însã,deoarece ar putea fi vorba numai de o inca-pacitate a limbajului lui Maarten de a strân-ge sub aceeaºi cupolã ceea ce este acum(adicã iarna) ºi ceea ce a fost înainte (timpîncãrcat, surprasaturat de semne, care soli-citã un spaþiu de depozitare acum submi-nat de lichefierile incipiente ale disoluþieimemoriei). Fereastra se preschimbã treptatîntr-o formã a închiderii, devine o formãînºelãtoare, cãci sub suprafaþa ei comunã senaºte un conþinut care o structureazã în-tr-un cu totul alt mod: ea înceteazã sã fielocul prin care lumea/exteriorul se aduc înfaþa sinelui pentru a fi sintetizate, integra-te în/de acesta, pentru a deveni punctulprin care sinele se proiecteazã în exces asu-pra lumii, aºa cum se simte pe el însuºi, fã-rã putinþa de a institui un sistem reglatorsubiectiv-obiectiv. Fereastra e surpare a si-nelui, încurcat, amestecat, neajutorat. Ges-tul lui Maarten de a sparge fereastra dincasa sa traduce tentativa disperatã de a oprirevãrsarea aberantã a gândurilor bolnavepeste un univers ce se contamineazã ºi îºipierde coerenþa. În Fenomenologia nebuniei,Constantin Enãchescu considera cã, în ca-zul nebuniei (unde includea ca parte com-ponentã, neechivalentã, boala mentalã), in-terpretarea lumii se face aberant, dinspre euînspre lume, producându-se o închidereca urmare a ruperii relaþiilor fireºti cu lu-mea. Închiderea aceasta este perceptibilã cel mai mult din punctul de vedere al celorsãnãtoºi, cãci acesta este ºi singurul punctcunoscut din care se poate face o analizã acomunicãrii dintre cei situaþi pe baricadeopuse a ceea ce s-a numit tot aleatoriu nor-malitate6. Vera îl pierde pe Maarten poatemai mult decât invers: „Dacã nu mai suntamintiri, nimic nu mai e. Mi-e teamã cãtreptat o sã-ºi uite întreaga viaþã. ªi sã trã-iesc singurã cu amintirile când îl vãd cumstã lângã mine... gol“ (p. 115). Evacuatîn statutul de nebun, Maarten devine deneînþeles pentru soþia sa ºi, totuºi, instru-mentalizabil, în sensul cã aceasta ºtie cumsã se foloseascã de el pentru a crea relaþii-surogat cu partenerul de viaþã ºi acceptã înfinal definitivul situaþiei. Tot ConstantinEnãchescu subliniazã asemãnarea dintrecomunicarea cu mortul ºi cea cu nebunul,anume faptul cã ambele instituie realitãþiale negativitãþii. Pentru Vera, lucrurile sunt,desigur, nespus de dureroase, dar au nume,rãmân oarecum fragede în cãsuþele lor semantice, strãjuite de umbra consola-toare sau, mai bine spus, organizatoare a doliului.

Nu în aceeaºi situaþie este Maarten. Else apropie încet de lumea nebunilor ºi amorþilor, a celor care nu mai au nimic. ªiasta pentru cã firul ce-i leagã de ceilalþi eabandonat. Nu mai trag de el pentru a-ºisemnala ºi marca existenþa. Dacã morþii rã-mân o enigmã, cãci „mortul este cel carenu mai este nici mãcar altundeva – care numai este niciunde“7, nebunii sunt cei care,interiorizând masiv lumea, nu mai au ne-voie de lianþi degradaþi, aproape materiali(vocea, cuvintele, miºcarea, rutina stimul-rãspuns), plasaþi în afara subiectivitãþii. (Ede precizat aici rãspunsul pe care Maartenîl dã soþiei sale, când aceasta îi spune cã aretot timpul din lume: „De fapt, ar fi maipotrivit: ai tot timpul din tine. Asta descriemai bine starea“, p. 80.) Nebunii se joacãimaginar ºi complex nu doar cu un capãt desfoarã, ci cu sfoara toatã. Astfel linia se des-

face în linii, se unduieºte în spirale, se com-plicã infinit. Locul subiectivitãþii se infla-meazã ºi cere imperios o uºurare. Maartenîncepe sã se desprindã de realitate (în sen-sul comun), ancora sa este din ce în ce maisuperficialã, se stricã ºi în final rãmâne ur-mã a unei urme: „Înapoi la viaþã?... dar un-de-a rãmas aºa ceva?... existã aºa ceva?... sautotul n-a fost decât închipuire, s-a petrecutdoar în cap?... nãluciri“ (p. 172). Maartense umple de sine, amintirile ºi cuvintele,sentimentele pe care acestea le poartã, ne-maisupuse gravitaþiei comunicãrii în care s-au nãscut ºi au trãit, se acumuleazã hao-tic ºi, fãrã un centru care sã le coordoneze,purced la eliminarea creierului care nu lemai poate oferi mare lucru. Acest drum dela preaplin la diminuarea sfâºietoare estepoate cel mai lat drum al romanului. În de-butul cãrþii, personajul nu numai cã ºtiecine e Vera, dar e chiar un destoinic pãstrã-tor al totalitãþii sale, având acces simultanla vârstele ei, altfel – ca la toatã lumea –discontinue:

e o imagine ce contopeºte toate schimbãri-le prin care a trecut. De aceea este mai multun sentiment decât o imagine [...] Sunt sin-gurul care poate descoperi în ea toate femei-le care au fost cândva ea. Câteodatã o ating,le ating pe toate în acelaºi timp la fel de de-licat (p. 11).

Doar cã, aºa cum spuneam, departe delumea dezlãnþuitã se produce o ºi mai cum-plitã dezlãnþuire: a sinelui care se pierde,care se autoeliminã. Amintirile mor dife-renþiat, unele mai repede ca altele, inversproporþional cu cantitatea de timp pe careau acumulat-o. Cam în acelaºi fel se petreclucrurile în moartea clinicã: primele caremor sunt formaþiunile mai evoluate (aºadarmai tinere – cortexul, sistemul nervos cen-tral), cel din urmã fiind sistemul nervosvegetativ, cel mai vechi filogenetic. Moarteaamintirilor este strâns legatã de moarteacuvintelor, în sensul cã, din timp în timp,unele devin groparii celorlalte ºi ambele,împreunã sau separat, acoperã cu distanþãcrescândã realitatea care devine nudã, strã-

inã: „Mã îngrijoreazã faptul cã ºi cele maibanale gesturi pot deveni brusc aºa de strã-ine. Nu-mi pot explica asta“ (p. 24) sau„Pot sã gândesc asta în cuvinte, însã ele nuacoperã întâmplarea“ (p. 156). Prin anula-rea intersecþiei dintre interior ºi lume senasc nãlucirile, adicã trecerea vieþii psihiceîn climatul nesiguranþei, al abandonuluiîn incontrolabilul unei subiectivitãþi din alcãrei absolut se naºte propria sa slãbire: „unom nu poate controla singur dacã este saunu nebun“ (p. 173). Fragmentarizãrii inte-riorului i se opune voinþa de coagulare aminþii („trebuie coagulatã mintea“, p. 61)ºi chiar de mimare a acestui proces: „Lanevoie – dacã chiar trebuie neapãrat – o sã-mi inventez o viaþã minut cu minut ºio sã cred în ea aºa cum au crezut odinioarãtata ºi mama în povestea despre vapoarelecare se ciocniserã“ (p. 87-88). Maarten re-uºeºte sã construiascã un refugiu scurt –cãci valurile afazice i-l dãrâmã. Se preface aºti cauzele cuvintelor ºi comportamentelorsale, lipeºte clei mincinos pe spaþiile goalecare sporesc. Infantilizarea secretã o casãfriabilã, Maarten nu se poate adãposti înbraþele Verei ca mamã, ea nu îl poate con-duce prin timp, nu îl poate acomoda cupropria viaþã curgând înainte. Braþele Vereisunt liniºtiri trecãtoare ce pecetluiesc im-posibilitatea reîntoarcerii reale în copilãrieºi coincidenþa acestei iluzii cu moartea. În copilãria precarã ºi rea în care intrã,sexualitatea se exacerbeazã (semn al invali-ditãþii în profunzime a acesteia) ºi el îºiadunã gândurile pentru a exprima ceea cenumai un adult ar fi putut exprima:

Ne e fricã de sexualitate pentru cã ea sub-mineazã temelia întregii noastre societãþi:ideea cã fiecare om e o fiinþã unicã a cãreiviaþã posedã o organizare proprie. Dar dacã,în principiu, fiecare bãrbat se poate culca cufiecare femeie ºi invers, atunci toate poveº-tile despre predestinare, ursitã, soartã ºi iubi-re veºnicã nu sunt decât niºte prostii. Plutimprin spaþiu ca niºte particule, pozitive ºi ne-gative. ªi-acolo unde particulele se întâlnesc,uneori poate avea loc o contopire. E unlucru pe care îl ºtiu toþi, dar îl refuleazã (p.136-137).

Este totodatã o interpretare tristã a proprieivieþi în termeni de actualizare nonsemni-ficativã (cel puþin fãrã o semnificaþie teleo-logicã) a unui set numai, dintr-o gamã infi-nitã de posibilitãþi.

Discursul romanului e o alunecare trep-tatã, voitã, în fragmentarism. Aceasta pen-tru cã el se vrea nu atât povestirea uneilumi, cât acea lume însãºi expusã, instituitã.Fragmentul ajunge, spre sfârºitul cãrþii,deschis pânã la limita toleranþei: e o formãdeschisã ce cuprinde un conþinut la rân-dul sãu deschis. „În fiecare zi dispare ceva,în fiecare zi un pic mai mult. Peste tot auapãrut fisuri“ (p. 119) Desigur, salvareavine de la cititorul cu mintea coagulatã, ca-re, spre deosebire de Maarten („îmi lipsescmereu niºte verigi“, p. 124), poate formalanþul de sens necesar, dar ºi de la conþinu-tul însuºi, ce tocmai datoritã prea marii saledeschideri sãrãceºte. Golul devine o ema-naþie a vieþii, el asalteazã fiinþa din interio-rul ei, al condiþiei sale de trãitor: „Luminaciuruieºte. Un om e ºi aºa plin de gãuri. Artrebui sã fie mai bine închis. Pe termenlung, nu mai poþi pãstra nimic înãuntru“(p. 160). Ultima patrie a coerenþei rãmânepentru Maarten cea a limbajului. Aceasta

�

26 • APOSTROF

CALEA MARGARITEI Nikolaevna (dincapodopera bulgakovianã) spre balul

Satanei trece, prin cimitir, aºa cum se cuvi-ne pentru un spectacol valpurgic: automo-bilul condus de deja pomenitul cioroi (veziepisodul I al acestui text) aterizeazã în res-pectivul loc, iar Margarita coboarã lângão lespede funerarã (vehiculul se va prãbuºiulterior într-o râpã, iar ºoferul-cioroi vazbura pe una din roþile automobilului).Deocamdatã, gazda Margaritei este hâtruldiavol Azazello, care secondeazã peria cã-lãreaþã a femeii cu o floretã la fel de cãlã-reaþã, capãtul cãlãtoriei aflându-se, fireºte,în apartamentul 50 de pe Sadovaia 302 bis.Primul lucru cu care ia contact Margaritaeste bezna acutã, intensã, apoi scara pre-lung urcãtoare; în sfârºit, se iveºte ºi cea de-a doua gazdã, diavolul Koroviev, îmbrã-cat de bal (deºi negricios, ni se precizeazãdemonstrativ despre el cã este mag, dirijorde cor, vrãjitor, translator ºi dracu’ mai ºtiece în realitate!). Margarita este uimitã despaþiul proteic al încãperii ºi de beznaintensã: drept care i se precizeazã cã Satanaeste alergic la lumina electricã. Korovievo iniþiazã apoi pe Margarita în latura teo-reticã a viitorului bal: Woland este gazdaunui bal anual; în cazul de faþã, undeMargarita a fost aleasã reginã, balul mosco-vit va fi balul de primãvarã al lunii pline saubalul celor o sutã de regi. Satana este celi-batar, mai explicã Koroviev, dar în fiecarean el necesitã o reginã-amfitrioanã care tre-buie sã se numeascã Margarita ºi sã fieautohtonã. La Moscova, cele o sutã douã-zeci ºi una de Margarite au fost cu toatenecorespunzãtoare, pânã când a fost aflatãuna întru totul adecvatã. Koroviev faceaceste precizãri ca sã obþinã iar ºi iar accep-tul Margaritei, sfãtuind-o sã nu se teamã denimic. Dar intrând în odaia lui Woland,proaspãta vrãjitoare manifestã toate sem-

nele fizice ale spaimei: dinþii îi clãnþãne ºiare ºira spinãrii frisonatã.

Odaia lui Woland este simbolicã: lumâ-nãri ºi sfeºnice, cupã de aur, miros de sulfºi smoalã. Ba chiar ºi o tablã de ºah. Câtdespre vampiresa Hella, aceasta mestecãîntr-o oalã cu miros de sulf. Azazello seiveºte ºi el: este galant ºi îmbrãcat în frac,iar Behemoth joacã ºah – toþi o salutã reve-renþios pe Margarita. Woland apare fãrãsplendoare (dar este doar o aparenþã): ne-glijent, îmbrãcat în cãmaºã de noapte, estebolnav la genunchi, drept care Hella îl un-ge cu alifie. La gât poartã un lãnþiºor cuscarabeu; dar amprenta sa dominantã suntochii: cel drept este auriu-sfredelitor, celstâng este o bulboanã fãrã fund. Vocea Sa-tanei este hârâitoare, dar discursul sãu estecalm ºi mãsurat, chiar dacã se hârjoneºte cupiºicherii din suita sa. De fapt Woland otesteazã pe Margarita (care va fi consacratãca reginã ºi donna, pe potriva messirelui).Cooptatã deja benevol în trupa demoni-cã, Margarita o va înlocui pe Hella în actulungerii cu alifie a genunchiului Satanei.Apoi (spre uimirea Margaritei ºi totodatãa cititorului), în odaie se iveºte cel de-alpatrulea membru al echipei infernale: fu-nestul Abadonna (cu ochelarii sãi negri).Woland îi dã un ultim sfat iniþiatic regineibalului moscovit: Nu te fâstâci ºi nu te temede nimic. Ciudat sfat, aº spune, cel puþinjumãtate din el: cã Margarita nu trebuie sãse teamã este ceva deja precizat inclusiv deKoroviev. Dar îndemnul de a nu fi fâstâ-citã este îndeajuns de confuz deocamdatã.Vom afla însã sensul acestui îndemn cevamai încolo. Deocamdatã, ceea ce conteazãeste prestaþia întru totul ludicã a suitei diavoleºti.

Regina Margot

CUM ÎNCEPE balul Satanei (cred cã orici-ne ar pofti sã afle)? Regina Margot este

spãlatã cu sânge de cãtre Hella ºi Nataºa,apoi cu ulei de trandafiri, fiind aromatãcu frunze verzi. Este nevoie de toate acesteingrediente alchimice, pentru metamorfo-za ei similidemonicã. Behemoth, zelos, îifreacã tãlpile cu aerul unui lustragiu de pestradã! Deocamdatã, amfitrioana baluluiseamãnã cu o fecioarã înmiresmatã din Omie ºi una de nopþi, ceea ce nu este puþinlucru, fiindcã ea are pantofi din petale detrandafir, coroanã de diamante, dar ºi unmedalion cu pudel, care îi roade gâtul(acesta este singurul accesoriu nonarab ºiindicator al unei apartenenþe diabolice!).Koroviev, sfãtuitorul ei de serviciu, o roagãsã acorde atenþie tuturor oaspeþilor, fãrãvreo simpatie anume. Apoi Behemoth des-chide balul: mai întâi, Margarita se gãseºteîntr-o pãdure tropicalã, de unde se deschi-de o salã de bal, cu coloane, populatã doarcu negri goi, cu turbane argintii pe cap. Des-coperã dupã un zid de tulipe albe orchestrauriaºã dirijatã de Johann Strauss (orchestrãgânditã, dupã cum ni se explicã, de cãtreBehemoth), apoi urmeazã zidul de tranda-firi ºi zidul de camelii. Iar zidurile de florisunt despãrþite de havuzuri cu ºampanieservitã de negri cu turbane purpurii (dinnou atmosfera este vãdit înruditã cu aceeadin O mie ºi una de nopþi). Orchestra clasicãeste dublatã de una de jazz! Lumile suntdistincte ºi aici, orgiastice inclusiv muzical,dar decalate pe epoci: valsul ºi jazzul. Fi-nalmente, Margarita este aºezatã pe un postament de ametist, iar sub picioare i seplaseazã o pernã brodatã cu un pudel auriu.Semnul lui Woland este, în chip emblema-tic, un pudel. Nudã, dar ornatã cu bijute-

poate tocmai deoarece pentru personajulnostru ea avea o mobilitate sporitã, care îipermitea sã trãiascã necondiþionatã de repe-rele fixe, aºa-zis reale, o capacitate de disi-mulare mai mare, aºa cum ne dezvãluie ex-perienþa sa din copilãrie, când descoperã cãminciuna nu face cuvintele altfel, dimpo-trivã, nimic nu o opreºte sã se adãposteascãîn ele, cãci referinþa este întotdeauna mani-pulabilã. Aºadar, limbajul este ultima re-dutã pe care fiinþa lui Maarten o pãrãseºte.Aici are sentimentul posibilitãþii de salvaresau mãcar de locuire provizorie („doar înlimbaj mai pot întreprinde ceva“, p. 172),cu toate cã, pe de altã parte, definirea lim-bajului ºi a fiinþei este întotdeauna circularãºi când fiinþa se reduce, se împuþineazã,limbajul însuºi se subþiazã ºi plesneºte(„sunt ultimul supravieþuitor al limbii me-le“, p. 167). Comunicarea este abolitã, cu-vintele neputincioase sunt alungate afarã

(„e ca ºi cum aº pierde cuvinte la fel cumalþii pierd sânge“, p. 79), autismul neferi-cit, amnezic, fãrã efecte de coagulare, chiarºi stricatã, a subiectivitãþii, nu le poate pãs-tra. „Ceva zbârnãie în partea din spate aacestui cap. Acest corp mã rejecteazã. Suntevacuat din mine însumi ca o baligã“ (p.156). Baliga e un efect al bolii, inconti-nenþa urinarã ºi fecalã fiind consecinþele pecare Alzheimerul le impune în faza sa avan-satã, tardivã. Dincolo de aceastã realitateaparþinând lumii, existã o alta, secundarã,aparþinând literaturii, mai precis – litera-ritãþii romanului lui Bernlef. Baliga cametaforã a unui posibil sfârºit al fiinþei aºacum este perceput de fiinþa însãºi care sesfârºeºte, într-un trup rãutãcios ce-ºi eli-minã adevãratul conþinut de umanitate cape un reziduu, un trup care-ºi macinã, sui-cidar în final, categoric, propriul creier.

�

Note1. Fernando Savater, Viaþa eternã, traducere de

Cristina Sava ºi Rafael Pisot, Iaºi: Polirom,colecþia „Plural M“, 2008, p. 52.

2. Ibidem, p. 53.3. Susan Sontag, Boala ca metaforã: Sida ºi

metaforele ei, traducere, prefaþã ºi tabel cro-nologic de Aurel Sasu, Cluj: Dacia, 1995.

4. Constantin Enãchescu, Fenomenologia nebu-niei, Bucureºti: Paideia, 2004.

5. Gabriel Marcel, A fi ºi a avea, traducere deCiprian Mihali, tabel cronologic de FrançoisBréda, Cluj: Biblioteca Apostrof, 1997.

6. Despre definirea defectuoasã a nebuniei ºineputinþele psihologiei: Michel Foucault,Boala mentalã ºi psihologia, traducere de DanaGheorghiu, Timiºoara: Amarcord, 2000.

7. Gabriel Marcel, p. 46.

�

�

Ah, Margarita! (II)

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 27

rii ºi pantofi, regina balului este înconju-ratã de constanta suitã diavoleascã.

Apoi, prin ºemineu încep sã se scurgãoaspeþii, mai întâi sub formã de osemintedescompuse, ulterior reîncarnate: musafi-rii sunt cu toþii pãcãtoºi notorii, de la otrã-vitori ºi falsificatori la ucigaºi etc. Neobiº-nuitã cu miasma scheletelor, regina baluluinecesitã, la un moment dat, un flacon cusãruri: Margarita este încã prea omeneas-cã în lumea morþilor (deºi cadavrele re-încarnate strãlucesc de butoni cu brilianteºi pietre preþioase)! ªi totuºi, faþã de omusafirã, regina balului îºi manifestã mila:este Frida, pruncucigaºa. Altfel, de la unpunct, Margarita ajunge la saþietate, nu maivede ºi nu mai aude nimic: se simte bol-navã, genunchiul drept, mult prea sãrutatde oaspeþi, este umflat, drept care regina secuvine a fi reîmprospãtatã printr-o baie desânge.

Sonor vorbind, lucrurile sunt ºi mai ex-travagante: orchestra regelui valsului estecopleºitã de orchestra unui jazz de maimu-þe: muzicanþii variazã de la gorilã la uran-gutani, cimpanzei, paviani, giboni, man-drili ºi macaci. Este un jazz îndrãcit, dejunglã, deasupra zburând puzderie de flu-turi printre flori ºi licurici. Într-un bazin cuºampanie, musafirele feminine plonjeazã înextaz, revenind la suprafaþã, dupã cum neprecizeazã nu prea moralist autorul, betemoarte (doar ne aflãm la balul Satanei, un-de totul ºi orice este posibil), pe fondulmuzicii de jazz. Apoi bazinul se umple cuconiac, iar primul scafandru bahic estechiar Behemoth!

De aici, Margarita zboarã, purtatã deKoroviev, ºi panorameazã alte spaþii ale ba-lului: iazuri cu munþi de stridii, bucãtãrii,subsoluri etc. Revine în sala mare de bal,întrucât este miezul nopþii ºi Satana însuºitrebuie sã îºi facã apariþia. Woland apare,într-adevãr, însoþit de suitã ºi dotat cu ospadã pe post de baston. Liderul diavolilor,marele mag, îl interogheazã concis pe Ber-lioz (þeasta acestuia) ºi îi predã morala pre-vizibilã: fiecãruia îi va fi dat dupã credinþasa, aºa încât ateul Berlioz nu va cunoaºteresurecþia. Apoi þeasta atee se preschimbãîntr-o cupã de smarald, cu mãrgãritare. Ul-timul oaspete al balului este baronul Mei-gel, cunoscut moscovit delator, pe careAzazello îl împuºcã ºi cãruia Koroviev îicolecteazã sângele în cupa provenitã dinþeasta lui Berlioz. În timp ce gustã sânge-le-vin, Woland se preschimbã într-un cava-ler cu hlamidã neagrã ºi cu spadã la ºold(înfãþiºându-se în mãreþia lui încã relativã).Margarita va bea ºi ea (de voie ca de nevo-ie) din cupa-þeastã ºi balul se încheie astfel,cu oaspeþii scurgându-se sub formã deschelete, sala de bal redevenind dormitorullui Woland.

Margarita a fost o reginã impecabilã,ºarmantã: în odaia cu diavoli parcã ºi ei pu-

þin obosiþi, ea bea spirt curat ºi mãnâncãflãmândã împreunã cu suita. Giumbuºlucu-rile din interiorul trupei de diavoli nu înce-teazã însã, semn cã aceºtia sunt inepuiza-bili. Minciunile gogonate ale lui Behemoth,apoi ironia la adresa membrilor NKVD carepãzeau apartamentul 50 (ar fi interesantde ºtiut ce se va întâmpla dacã or sã vinã sãvã aresteze?, chestioneazã fosta reginã a ba-lului), mânia Margaritei la amintirea criti-cului Latunski (Woland îi precizeazã, dealtfel, cã nu ar fi trebuit sã se osteneascãsingurã în acþiunea de devastare a aparta-mentului zisului critic), concursul parºiv detir dintre Azazello ºi Behemoth, încãiera-rea dintre motan ºi Hella, hârjoana tuturor,unii cu alþii, sub ochiul amuzat-îngãdui-tor al Satanei, plus, nu-i aºa, rotocoalele al-bãstrii de la þigara de foi a lui Azazello, care,prinse de motan, învãluiau cina stranie ºiparadoxal-casnicã într-un aer exotic-hâtru.Aceasta este clipa în care Margarita simtecã, politicos ºi nobil vorbind, a venit vre-mea sã se retragã: ea nu ºtie cã încã estetestatã de Woland. Stingheritã de nudita-tea sa, fosta reginã a balului va fi acoperitãcu halatul murdar al magului-ºef (ceea ceeste deja un gest special de tandreþe ºi pre-þuire). Gândurile ascunse ale Margaritei nusunt însã deloc luminoase: ea ºtie cã, nea-vând de fapt unde sã plece ºi unde sã se în-toarcã, se va sinucide; mândrã peste mã-surã, femeia nu vrea sã cearã nimic de laînaltul oaspete. ªi atunci Woland îi predãlecþia lui de magistru suprem: nu cere ºi þise va da. Întrebatã asupra rãsplatei cuve-nite pentru prestaþia ei de la bal, Margaritao salveazã mai întâi pe Frida (pruncuciga-ºa), ºi nu pe maestru, cel pentru care îºiînchiriase fãptura la balul Satanei. Wolanddeplânge accesul de milã al fostei regine(afirmând cã îºi va astupa crãpãturile dinodaie cu cârpe, astfel încât mila nimãnui sãnu se mai strecoare vreodatã prin preaj-mã!), dar Margarita explicã logic gestul eigeneros: Frida a crezut în puterea magicãa reginei balului, prin urmare regina a tre-buit sã îºi probeze tãria vrãjitoreascã.

sã mi se dea îndãrãt maestrul meu...

CÂND I se dã a doua oarã ºansa de a cereceva, Margarita nu mai greºeºte ºi nu

mai ezitã: Vreau ca acum, chiar în clipa asta,sã mi se dea îndãrãt maestrul meu. Oare câtefemei ºi iubite de pe aceastã lume au ºtiutvreodatã sau vor ºti sã îºi invoce astfel bãr-baþii pe care îi iubesc (aleºii) ori sã plede-ze în favoarea lor? Iar cel chemat se iveºtepe fondul unui peisaj nocturn halucinant:îmbrãcat cu hainele de spital ºi cu tichia demaestru; rãvãºit, nevrotic, înstrãinat de lu-me, celui adus din casa durerii i se pare cã

halucineazã. Revigorat treptat de cei dinjur, maestrul începe sã reintre în realitate:Sã nu te îndoieºti, sunt eu, îi precizeazã Mar-garita. Cine eºti? îl întreabã Woland. Acumsunt nimeni, rãspunde maestrul. De undevii? Din casa suferinþei. Sunt un alienat. Cevorbe cumplite! E un maestru, messire, vã pre-vin! exclamã gâtuitã Margarita. Am con-centrat mai sus un dialog ceva mai ampludin carte, pentru a puncta diferenþa ºi, înacelaºi timp, înrudirea dintre lumea morþi-lor vii, de unde se întoarce maestrul (invo-cat fiind de iubita sa), ºi lumea suitei dia-voleºti.

În sfârºit, deoarece i se dã prilejul, Mar-garita cere al treilea lucru de la Satana: sãse întoarcã în subsolul din Arbat, împreunãcu maestrul. Pentru o asemenea reîntoar-cere, este nevoie însã de oarecare igieni-zare moralã: cetãþeanul Aloizi Mogarîci,denunþãtorul, cel care a ocupat abuziv subsolul cu pricina, este alungat de dia-voli, cu picioarele-n sus prin vãzduh.

Cei doi iubiþi nu pot încã sã plece, pen-tru cã mai este de soluþionat soarta altora:Nataºa râvneºte sã rãmânã vrãjitoare ºi im-plorã medierea Margaritei pe lângã Wo-land; iar fostul vier, Nikolai Ivanovici, soli-citã o adeverinþã walpurgicã oficialã, spre afi prezentatã... miliþiei ºi consoartei.

Woland vegheazã însã, în principal, asu-pra destinului celor doi iubiþi: maestrul numai vrea sã scrie (fiindcã nu mai are reve-rii, nici inspiraþie), ci doar sã i se devote-ze Margaritei. Satana îi prezice totuºi unsoi de viitor, iar în final îi dãruieºte Marga-ritei o potcoavã de aur, cu diamante. Suitadiavoleascã însoþeºte omagiator cuplulomenesc cãtre automobilul dominat deacelaºi cioroi-ºofer purtãtor al Margaritei labalul Satanei. Apoi subsolul fericit din Ar-bat este regãsit, maestrul doarme ºi Marga-rita rãsfoieºte caietele în care se gãseºte ro-manul despre Pilat. Gestul Margaritei esteal unei bibliofile îndurerate: Mângâia cudrag manuscrisul, cum ai mângâia o pisicã lacare þii, rãsucindu-l în mâini, examinându-lpe toate pãrþile, ba oprindu-se la pagina întâi,ba uitându-se la sfârºit. Exact astfel mângâiºi eu, Ruxandra, romanul lui Bulgakov(dintotdeauna, adicã de douãzeci ºi cinci deani încoace): asemenea Margaritei mângâicu drag acest roman ºi rãsucesc cartea înmâini, ºi mã opresc la început ºi la sfârºitºi peste tot. Uneori râd, alteori sunt tris-tã, alteori mã simt pierdutã ºi aruncatã îngol ºi mã gândesc la nesfârºit, înminunatãfiind întotdeauna. Binecuvântatã este car-tea aceasta.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Adrian AluiGheorghe, Iaduletic, iadul este-tic, Iaºi:Timpul,2008.

• Rodica Marianºi Felicia ªerban,DicþionarulLuceafãruluieminescian,Bucureºti: IdeeaEuropeanã,2007.

• Egyed Péter,Libertatea în filoso-fie, Cluj-Napoca:Grinta, 2008.

• Radu Andries-cu, Iustin Panþaºi Cristian Popes-cu, MemoryGlyphs, traduce-re de Adam J.Sorkin, Praga:Twisted SpoonPress, 2009.

28 • APOSTROF

2

DIN NOAPTEA de 10 iulie 1971, nu maiam vârstã. Nu am îmbãtrânit, nici nu

am întinerit. Mi-am pierdut vârsta. Nu maiîmi poate fi cititã pe chip. De fapt, nu maisunt aici pentru a-i da un chip. M-am opritdincolo de marginea neantului, acolo undetimpul e abolit ºi fãcut sã nu mai aibã nicioputere, aruncat pe aceastã plajã imensã depânzã albã scuturatã de un vânt potolit, ofe-rit unui cer golit de stele, de imagini, de vi-surile din copilãrie care îºi gãseau acolo unrefugiu, golit de tot, chiar ºi de Dumnezeu.M-am aºezat aici pentru a învãþa uitarea, darnu am izbutit sã mã dizolv cu totul înneant, nici mãcar în gândurile mele.

Nenorocirea a venit ca o evidenþã, dinsenin, ca o vijelie într-o zi când cerul eraalbastru, atât de albastru încât ochii mei or-birã pentru câteva secunde, iar capul mi seplecã de parcã era cât pe ce sã cadã. ªtiamcã ziua aceea urma sã fie ziua albastruluipãtat de sânge. O ºtiam atât de intim încâtmi-am fãcut abluþiunea într-un colþ al came-rei în care domnea o tãcere înãbuºitoare.Am fãcut chiar ºi o rugãciune suplimentarã,pentru despãrþirea de viaþã, de primãvarã,de familie ºi de prieteni, de vise ºi de cei vii.Pe dealul din faþa mea, un mãgar mã priveacu acea expresie posomorâtã ºi tristã pe careo au animalele care parcã îi compãtimesc peoameni pentru suferinþele lor. Mi-am spus:„Mãcar el nu ºtie cã cerul e atât de albas-tru ºi nu trebuie sã verse sânge“.

Cine îºi mai aminteºte de zidurile albeale palatului din Shkirat? Cine îºi mai amin-teºte sângele de pe feþele de masã, de pe iar-ba de un verde strãlucitor? Un amestec bru-tal de culori. Albastrul nu mai colora cerul,roºul nu mai colora trupurile, soarele lingeasângele cu o neobiºnuitã repeziciune, iarnoi, noi aveam în ochi lacrimi ce curgeausingure, udându-ne mâinile care nu mai pu-teau þine arma. Eram în altã parte, poate înlumea de dincolo, acolo unde ochii se tul-burã ºi pãrãsesc chipul, rãmânându-le sã pri-veascã doar întunericul craniului. Ochii noº-tri albiserã. Nu mai vedeam nici cerul, nicimarea. Un vânt proaspãt ne mângâia pielea.Zgomotul detunãturilor se repeta la infinit.Ne urmãri încã multã vreme. Nu mai au-zeam decât asta. Urechile ne fuseserã cuce-rite. Nu mai þin minte dacã ne-am predatgãrzii regale, cea care lua urma rebelilor, saudacã am fost arestaþi ºi dezarmaþi de cãtreofiþerii care schimbaserã tabãra în funcþie demersul lucrurilor. Nu aveam nimic de spus.Nu eram decât niºte soldaþi, pioni, subo-fiþeri nu îndeajuns de importanþi ca sã iasinguri iniþiativa. Eram niºte corpuri cãro-ra le era frig în mijlocul verii. Cu mâinile

legate la spate, fuseserãm aruncaþi în cami-oane înþesate de morþi ºi rãniþi. Capul îmiera þintuit între doi soldaþi morþi. Sângelelor îmi intra în ochi. Era cald. Amândoi sescãpaserã pe ei. Mai aveam dreptul sã fiudezgustat? Vomitai fiere. La ce se poategândi un om când sângele altora îi curge pefaþã? La o floare, la un mãgar pe un deal, laun copil care se joacã de-a muschetarii cuun bãþ pe post de sabie. Sau poate cã nuse mai gândeºte la nimic. Încearcã sã-ºi pã-rãseascã trupul, sã nu mai fie acolo, sãcreadã cã doarme ºi cã are un vis urât.

Dar ºtiam cã nu e un vis. Gândurile me-le erau limpezi. Tremuram din toate mãdu-larele. Nici mãcar nu îmi acopeream nasul.Respiram voma ºi moartea pânã în adânculplãmânilor. Aº fi vrut sã mor asfixiat. Încer-cam sã-mi vâr capul într-un sac de plasticpus lângã cadavre. Ne reuºii decât sã-mi atrag mânia unui soldat care mã lovi cupiciorul în cap. Pierzându-mi cunoºtinþa,nici nu mai simþeam duhoarea cadavrelor.Nu mai simþeam nimic. Eram eliberat. Mãtrezi o loviturã în tibie cu patul puºtii.

Unde ne aflam? Era frig. Poate în morgaspitalului militar din Rabat. Trierea morþi-lor ºi a viilor nu fusese fãcutã. Unii gemeau,alþii se loveau cu capul de pereþi, blestemân-du-ºi soarta, credinþa, armata ºi soarele.Acesta era prea puternic, prea luminos. Al-þii strigau: „Ce loviturã de stat? Deviza noastrã ne e înscrisã în sânge: «Allah, Patria,Regele»“. Repetau acest strigãt ca pe o lita-nie care le-ar rãscumpãra trãdarea.

Dar eu tãceam. Nu mã gândeam la ni-mic. Încercam sã mã afund în neant ºi sã numai aud sau simt nimic.

3

ÎN CORPUL B eram douãzeci ºi trei, câteunul în fiecare celulã. În afarã de groapa

sãpatã în pãmânt pentru a-þi face nevoile,mai era una deasupra uºii de fier, prin careintra aerul. Nu mai aveam nume, trecut sauviitor. Ni se luase totul. Ne mai rãmâneaudoar pielea ºi capul. Nu chiar tuturor. Nu-mãrul 12 a fost primul care ºi-a pierdutminþile. A devenit foarte repede indife-rent. A ars etapele. ªi-a fãcut intrarea înpavilionul durerii sfâºietoare, lãsându-ºiminþile, sau ce mai rãmãsese din ele, la in-

trarea în temniþã. Unii pretindeau cã îl vãzu-serã fãcând gestul simbolic de a-ºi desprin-de capul ºi aplecându-se pentru a-l îngro-pa între douã pietre mari. Intrã liber. Nimicnu îl mai atingea. Vorbea singur, fãrã opri-re. Chiar ºi când dormea, buzele sale conti-nuau sã bãlmãjeascã cuvinte de neînþeles.

Refuzam sã ne adresãm între noi unulaltuia altfel decât folosind numele ºi prenu-mele. Ceea ce era interzis. Numãrul 12 senumea Hamid. Era slab ºi foarte înalt, cupielea matã. Era fiul unui subofiþer care îºipierduse o mânã în Indochina. Armata lua-se în grija sa educaþia copiilor lui, care ajun-seserã cu toþii militari. Hamid voia sã fiepilot de linie ºi visa sã pãrãseascã armata.

Ziua era imposibil sã-l faci sã tacã. De-lirul lui ne liniºtea oarecum. Eram încã înstare sã reacþionãm, voiam sã auzim un dis-curs coerent, niºte cuvinte ce ne-ar face sãcugetãm, sã zâmbim sau mãcar sã sperãm.ªtiam cã Hamid era plecat departe. Ne pã-rãsise. Nu ne mai vedea ºi nici nu ne auzea.Stãtea cu ochii fixaþi în tavan în timp cevorbea. Hamid era într-un fel viitorul nos-tru probabil, chiar dacã ne repetasem sufi-cient de mult cã pentru noi nu mai existãviitor. Poate cã doctorii îl drogaserã de-ºipierduse minþile ºi apoi ni-l trimiseserã cape un exemplu pentru ceea ce ni s-ar puteaîntâmpla. Era posibil, fiindcã, de-a lungullunilor petrecute în pivniþe în care eram su-puºi la tot felul de torturi, unii îºi pierdurãviaþa, iar alþii, ca Hamid, minþile.

Vocea lui rãsuna în întuneric. Din cândîn când, recunoºteam câte un cuvânt sauchiar câte o propoziþie: „pãpuºã“, „pupilã apasiunii“, „prin pãr“, „poplin“, „puiºor“,„pierzãtor“, „pironit“, „prea prins“, „putre-zind de pâine ºi praf“... Era ziua literei P.

Gardienii îl lãsau sã vorbeascã, contândpe exasperarea noastrã pentru a face pre-zenþa lui ºi mai penibilã. Pentru a nu le facejocul, Gharbi, numãrul 10, începea sã reci-te din Coran, pe care îl ºtia pe de rost. Îlînvãþase la ºcoala coranicã, ca de altfel ceimai mulþi dintre noi, atâta doar cã el se pre-gãtea sã devinã muftiul cazãrmii. Participasechiar la un concurs de recitatori, obþinândpremiul al treilea. Era un bun musulman,îºi fãcea toate rugãciunile ºi citea mereu

Aceastã orbitoareabsenþã a luminii

TAHAR BEN JELLOUN este unul dintre cei mai cunoscuþi ºi mai traduºi scriitori contemporanide limbã francezã. S-a nãscut în 1944 la Fes ºi a urmat la Rabat studii de filosofie. A debu-tat ca poet, în 1970, cu volumul Oameni sub un linþoliu de liniºte, iar în perioada con-fuzã a anilor ’70, cu un regim islamic tot mai dur în Maroc, se mutã la Paris, unde publicãîncã un volum de poeme ºi, începând cu 1973, romanele care îi vor aduce celebritatea:Harrouda (1973), Copilul de nisip (1985), Noaptea sacrã (1987), Noaptea erorii (1997)ºi Aceastã orbitoare absenþã a luminii (2000). În plus, publicã poezie ºi eseu, precum ºi anto-logia bilingvã de poezie marocanã Memoria viitoare (1976). Pentru toate aceste volume aprimit cele mai prestigioase premii literare din Franþa (printre care Goncourt), precum ºiPremiul IMPAC de la Dublin.

�

Tahar Ben Jelloun

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 29

STRATEGIA PRINCIPALÃ kierkegaardianãpoate fi evidenþiatã astfel: pseudonime-

le se „citesc“ ºi se citeazã unele pe celelal-te; astfel, argumentele capãtã mai multã pu-tere, dar nu este vorba de puterea unuiimperator, care îºi consolideazã punctul devedere, care îºi centreazã atacul într-un sin-gur punct, acumulând energie, racordându-se la miezul personalitãþii sale, ci este pute-rea unui subiect descentrat, care deschidemai multe fronturi, mobilizând periferia întentativa sa de refracþie a puterii. Kierke-gaard nu se foloseºte de pseudonime pentrua avansa dogmatic (sau normativ), nu postu-leazã pentru a-ºi asigura o dominaþie pira-midalã sau pentru a-ºi focaliza toate forþeleîntr-un turn de control, de unde ar puteasã minimalizeze prin observaþie orice con-traargument. El preferã, în schimb, sã atacedin mai multe unghiuri ºi prin diferite mij-loace problema-cheie a stadiului religios,folosindu-l de multe ori pe Hegel ca referin-þã ºi propriile sale veleitãþi estetice sau etice,ca sã consolideze contraargumentele ce tre-buie trangresate. Una din metodologiile pre-ferate ale acestei epistemologii orizontale(care preferã cunoaºterea câmpului de luptãcuceririi cetãþii) este cea a aproprierii exis-tenþiale, la fel de eficientã ca a lui ªestov, ca-re preþuia „peregrinarea prin suflete“.

Kierkegaard este un avocat al individua-lismului; cu toate acestea, nu agreeazã va-rianta individualismului produsã de ºcoalaromanticã, ce promova o separare întresubiect ºi lume, având drept consecinþã izo-laþionismul ºi autarhia individualã. Versiu-nea sa proprie a individualismului ia înconsiderare astfel aproprierea existenþialã:odatã fiind puse fundamentele filosofieipersoanei, odatã ce ecuaþia eu = eu esterezolvatã (când ºtim cine suntem), putemînvãþa, ca indivizi, din experienþa altor indi-vizi, cu o singurã condiþie – sã fim capa-bili de a ne pune în pielea celorlalþi, în anu-mite situaþii existenþale determinate. Dacãnu judecãm (empatic, deschis, intersubiec-tiv) din punctul lor de vedere, nu o sã-i în-þelegem, mai mult, orice comunicare esteblocatã, pentru cã, la rândul nostru, vom fiizolaþi, într-o situaþie similarã.

Aici distincþia dintre milã ºi compasiu-ne este folositoare. Mila este o manifestarea puterii, o reacþie de superioritate (un felde lamentaþie indiferentã, rece, care nuschimbã cu nimic starea de spirit a celuicare o declamã), falsã pentru cã nu presu-pune reflecþie, ci doar o constatare careporneºte de la diferenþierea dintre cel caresuferã ºi cel care proclamã mila, cel carese simte sigur pe sine în timp ce seamãnullui se prãbuºeºte. Compasiunea provine semantic din apropriere, empatia sa esterealã, bazându-se pe unitatea dintre cel su-ferind ºi cel care îºi atribuie fãrã menaja-mente suferinþa – în timp ce mila este doaro scanare sau o verificare superficialã a di-ferenþierii. Aproprierea este, astfel, o moda-litate de învãþare existenþialã, orizontalãpentru cã presupune o modestie primarã– în timp ce modalitatea verticalã ar fi ru-perea de tiparul „chipului ºi asemãnãrii“,egoismul brut al celui care refuzã alterita-tea, preferând închiderea de sine, fãrã scuzaexpansivitãþii. Mila ar fi expresia deghizatãa unui nihilism, care împarte lumea întreputernici ºi „dezavantajaþi“ sau, dupã mo-delul romantic, între subiect ºi „ceilalþi“,unde ultimul termen este anonim, lipsit dechip ºi tinde spre vid. „Cele mai bune in-tenþii“ sunt enunþate sub masca milei (poa-te chiar prin mijloace pecuniare), dar elenu-l pot înºela pe cel care îºi pune proble-ma din punct de vedere afectiv: cei caresunt adepþii milei sunt despãrþiþi de reali-tatea celor suferinzi de un ecran, care lecenzureazã orice participare din interior aatrocitãþii. Compasiunea presupune trece-rea acestei graniþe, care te apropie de celsupus traumei, te împinge în chiar spaþiulcelui „agresat“. Acceptarea aproprierii esteo deschidere intersubiectivã ºi este legatã ºide comunicabilitatea (uneori polemicã)între pseudonimele kierkegaardiene. Sepoate argumenta cã este facil ca aceste pse-udonime sã interacþioneze între ele, pentrucã provin de la o sursã comunã, de la uncentru care le predeterminã atitudinea. Defapt ele comunicã tocmai în virtutea re-fracþiei puterii, a demitizãrii sursei, a paro-dierii puterii ei poietice, generând con-

traargumente noi, aproape înainte de apa-riþia argumentelor.

Iatã miza lui Kierkegaard, deci – impu-nerea alternativelor sistemice, înainte casistemul sã poatã sã reacþioneze. Este mun-ca unui singur om, fireºte – dar a unuia ca-re investeºte în multiplicitatea personalitã-þii sale înainte de a-ºi consolida sau de a-ºiformaliza persoana. Creaþia poate pãrea infi-nitã, se configureazã o ordalie heracliticã, cevalorizeazã regenerarea, diseminarea puterii,distribuirea Aufklärung-ului în periferie, îndauna comandamentelor centrale. Atât timpcât dureazã comunicarea indirectã, cândKierkegaard se exprimã prin aducerea înprim-plan a autorilor pseudonimi, autorul are toate ºansele sã facã salturi epistemolo-gice, sã evidenþieze probleme pe care nu le-ar fi descoperit dacã ar fi ales o metodolo-gie ortodoxã, cea a filosofului, care postu-leazã ºi explicã, cea a teoreticianului, care seexprimã pleonastic ºi se reinterpreteazãconform unor principii distincte, elaboratecu mult bun-simþ. Apostolul unui dialoginterior, care îºi apropriazã alteritatea cuorice preþ, are ºansele sã meargã mai depar-te, tocmai pentru cã nu se opreºte într-unpunct fix, de unde ar putea centraliza ºidomina epistemologic „orizontul“, creândpuncte de contact periferice între contraar-gumentele care evolueazã în direcþii protei-ce. Alternanþa la putere a diferitelor pseu-donime, care, antrenate în dialog, oferãsimultan puncte de vedere complementa-re sau contrare, sparge succesivitatea struc-turii unui ego mononuclear sau a unei con-ºtiinþe care cucereºte cetatea, pentru asupraveghea mai bine câmpul de luptãepistemologic. Aceasta este de fapt eticaspecificã lui Kierkegaard, cea opusã cuce-ritorului, care acceptã cu seninãtate ºi supe-rioritate chiar ºi starea de asediu, pentru cãºtie cã este intangibil – cea a celui angajatmereu în luptã, pe mai multe fronturi, carenu-ºi permite sã „îndure“ divertismentul,pentru cã relaxarea i-ar putea aduce stag-narea sau imobilizarea, a celui care nu estepasionat de victorie, ci de modul de viaþãautentic, care nu este un dat, trebuind me-reu cãutat, ajustat ºi conºtientizat.

�

Epistemologia orizontalã

kierkegaardianã

câteva versete înainte sã adoarmã. În ºcoalamilitarã i se spunea „Ustad“, Maestrul.

Când Ustad începu sã recite din Coran,vocea lui Hamid coborî treptat pânã se stin-se. Ai fi spus cã lectura cãrþii sfinte îl apãsa,sau cel puþin îi amâna delirul. În clipa cândUstad terminã, rostind formula „Iar cuvân-tul lui Dumnezeu cel Atotputernic este

Adevãrul“, Hamid îºi reluã discursul cuaceeaºi vehemenþã, în acelaºi ritm zvâcnitorºi confuz. Nimeni nu îndrãznea sã intervinã.Avea nevoie sã turuie toate acele cuvinteîn arabã ºi în francezã. Era modul lui de ane pãrãsi, de a se izola ºi de a chema moar-tea. Aceasta veni sã îl ia când intrã în tran-sã ºi se dãdu cu capul de perete de maimulte ori. Scoase un strigãt prelung, apoi

nu-i mai auzirãm vocea sau respiraþia. Ustadrosti prima surã din Coran. Sau, mai cu-rând, o cântã. Era frumos. Tãcerea care seaºternu dupã aceea era magnificã.

�

Fragmente din romanul Aceastã orbitoare absenþãa luminii, în curs de apariþie la Editura Art

Traducere ºi prezentare deCLAUDIU KOMARTIN

�

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 12 leipentru 6 luni: 24 leipentru 1 an: 48 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

numai, adicã la poezia intelectualã, a con-strucþiilor severe, a formelor austere, sãconsidere poezia purã drept „poezie narci-sistã prin excelenþã“ ºi sã constate astfelmutaþiile survenite în mitul lui Narcis încazul poetului-geometru. La acesta impor-tant este procesul oglindirii, al reflectãrii,Barbu fiind, dupã autoare, constructor saucreator de oglinzi fenomenale într-o ecuaþieîn care oglinda este identicã cu perfecþiu-nea. Ideea acestei cãrþi tinde sã transfor-me mitul narcisic într-un imaginar al oglin-zii, ceea ce mi se pare extrem de sugestiv,ºi sã surprindã felul în care oglinda este

studiatã în sine ºi pentru sine sub multeleaspecte posibile.

La Emil Botta, se subliniazã, transpareun narcisism ca stare reflexivã ºi moarte afiinþei, în deosebire de momentul „îndrã-gostirii de sine“ (la Macedonski) ºi al „oglindirii“ (la Ion Barbu), în felul acestacei trei poeþi reprezentativi pentru poeziaromânã modernã refacând complet cele treimomente importante ale destinului narci-sic, ilustrate prin cele trei verbe invocate întezã: a se îndrãgosti, a se oglindi ºi a muri,care exprimã sintetic însãºi evoluþia mitu-lui lui Narcis ºi esenþa sa: conºtiinþa nupoate cunoaºte lumea tranzitiv fãrã a se cu-noaºte reflexiv.

Cartea Danei Florina Sala abordeazã înprofunzime ºi integral mitul lui Narcis în

spaþiul literar românesc, în toate articula-þiile ºi posibilele sale înþelesuri, mit mereureinventat prin creaþia artisticã. Din per-spectiva componentelor acestuia ºi a du-blei sale vocaþii, de mit filosofic ºi estetic,este supusã unei analize la obiect, rafina-te, sugestive ºi sigure de sine opera celorpatru poeþi români, autoarea aducând înfelul acesta o contribuþie realã la cercetareaunui aspect important, prea puþin abordatde criticã, al literaturii române, al cãreidestin european este astfel o datã în pluspus în valoare.

�

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anu-al, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2008unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2008, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, pentru sponsorizarea entitãþi-lor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþio-neazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabi-lul nu cunoaºte suma care poate fiviratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºiva vira suma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

Narcis, reflexiv ºi reflectiv

(Urmare din p. 23)

Anul XX, nr. 4 (227), 2009 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro