2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

CORNEL MIHAI IONESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profund regret încetarea din viaþã a

profesorului ºi criticului literar CORNEL MIHAI IONESCU, distinstraducãtor ºi comparatist, specialist în limba ºi literatura italianã.Cornel Mihai Ionescu s-a nãscut la 11 februarie 1941, la Bu-cureºti. A absolvit Facultatea de Limbi Strãine din Bucureºti,Secþia italianã-spaniolã. A avut de suportat numeroase perse-cuþii din cauza ascendenþei sale ºi a neapartenenþei la PartidulComunist. În 1958, tatãl sãu a fost arestat de autoritãþile comu-niste. Dupã absolvirea facultãþii a predat ca asistent universitar,nefiind promovat decît în 1990. A þinut cursuri la Facultatea deFilologie, la cea de Filosofie, ca profesor, dupã 1990, la Univer-sitatea „Dimitrie Cantemir“. A publicat mai multe volume decriticã literarã ºi eseuri: Generaþia lui Neptun (1967), Palimpseste(1979), Lorrain (1983), Cercul lui Hermes (1998). A tradus dinUgo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis (1966), DinoBuzzati, Marele portret (1969), Umberto Eco, Opera deschisã(1969), G. Della Volpe, Critica gustului (1975), Jacques Der-rida, Diseminarea (1997). Din anul 1996, a coordonat colecþiade filosofie contemporanã, „Mentor“, a Editurii Univers En-ciclopedic.

Prin dispariþia lui Cornel Mihai Ionescu, literatura noastrã ºiînvãþãmîntul filologic suferã o dureroasã, ireparabilã pierdere.

�

ION NICOLESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã încetarea din viaþã a poetului ºi drama-

turgului ION NICOLESCU. S-a nãscut la 10 ianuarie 1943, laBuzãu. Dupã absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu“ din Buzãu, aurmat cursurile Facultãþii de Filosofie a Universitãþii din Bucu-reºti. A debutat în ziarul Steagul roºu din Bacãu în 1956, iar edi-torial, cu volumul de versuri Indulgenþe (1969). A publicat maimulte volume de versuri ºi romanul Voi de colo, de la Biarritz(1979). O piesã de teatru despre Eminescu, intitulatã ªi totuºiEminescu, a fost publicatã înainte de 1989, fiind jucatã la TeatrulNaþional din Bucureºti dupã revoluþie.

�

Concursul Naþional „Porni Luceafãrul...”

CENTRUL JUDEÞEAN pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradi-þionale Botoºani, cu sprijinul Consiliului Judeþean Botoºani, în cola-

borare cu editurile Junimea ºi Convorbiri Literare din Iaºi, MemorialulIpoteºti – Centrul Naþional de Studii „Mihai Eminescu“, precum ºi cu re-vistele de culturã Convorbiri literare, Poezia, Dacia literarã, Feed back, Viaþaromâneascã, Familia, Vatra, Euphorion, Steaua, Hyperion, Conta, Semne, Poesis,Luceafãrul de dimineaþã, Porto-franco, Ateneu, Cafeneaua literarã, Argeº,Bucovina literarã, Antares, Dunãrea de Jos, Semne, Filiala Iaºi a Uniunii Scrii-torilor din România, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova ºi APLER,organizeazã, în perioada 15-17 iunie 2012, Concursul Naþional de Poezieºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni Luceafãrul...“, ediþia aXXIX-a.

Concursul îºi propune sã descopere ºi sã promoveze noi talente poeti-ce ºi critice ºi se adreseazã, astfel, poeþilor ºi criticilor literari care nu audebutat în volum ºi care nu au depãºit vârsta de 40 de ani.

Concursul are trei secþiuni:1) Carte publicatã – debut editorial. Se vor trimite 2 (douã) exemplare

din cartea de poezie apãrutã în intervalul 10 mai 2011 – 10 mai 2012. Vorfi acordate 2 premii: „Horaþiu Ioan Laºcu“ al Filialei Iaºi a USR ºi al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova.

2) Poezie în manuscris (nepublicatã). Se va trimite un print (acelaºi volumºi pe un CD – un singur exemplar!) în 3 exemplare, care va cuprinde cel mult40 de poezii, semnate cu un motto. Acelaºi motto va figura ºi pe un plicînchis, în care vor fi introduse datele concurentului: nume, prenume, anulnaºterii, adresa poºtalã, e-mail, telefon. Se vor acorda douã premii, care vorconsta în publicarea câte unui volum de poezie de cãtre editurile Junimeaºi Convorbiri Literare, cu sprijinul financiar al APLER. Juriul are latitudinea,în funcþie de valoarea manuscriselor selectate, sã propunã spre publicare ºialte manuscrise, în funcþie de disponibilitatea editurilor prezente în juriu.

Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edituri vor intra în con-curs pentru premiile revistelor implicate în jurizare, reviste care vor publi-ca grupaje de poezii ale poeþilor premiaþi. Toþi poeþii selectaþi pentru pre-mii vor apãrea într-o antologie editatã de instituþia organizatoare.

3) Interpretare criticã a operei eminesciene. Se va trimite un eseu de celmult 15 pagini în 3 exemplare (în copie ºi pe un CD), semnat cu un motto.Acelaºi motto va fi scris pe un plic închis, în care vor fi incluse datele con-curentului: nume, prenume, anul naºterii, adresa poºtalã, e-mail, telefon.Se vor acorda premii ale unor reviste literare implicate în organizare. Eseurilepremiate vor fi publicare în revistele care acordã premiile ºi în antologia edi-tatã de instituþia organizatoare.

Festivitatea de premiere va avea loc la Botoºani în ziua de 15 iunie 2012.Organizatorii asigurã concurenþilor cheltuieli de masã ºi cazare.

Lucrãrile vor fi trimise, pânã la data de 10 mai 2012, pe adresa:Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradi-

þionale Botoºani, Str. Unirii, nr. 10, Botoºani. Relaþii la tel. 0231-536322sau e-mail: centrul_creatiei_bt@yahoo.com.

PS. Nu se primesc grupaje pe e-mail!

Director, Referent,Prof. ION ILIE GELLU DORIAN

In memoriam

Comunicat

ÎN ZILELE de 6 ºi 7 martie 2012, au avut loc ºedinþele Comi-tetului Director al Uniunii Scriitorilor ºi, respectiv, Consiliului

USR, conduse de preºedintele Uniunii. A fost avizatã execuþia bugetarã pe anul 2011. A fost pre-

zentatã de cãtre preºedinþii de filiale situaþia încasãrii cotizaþieipe anii 2010 ºi 2011. S-a luat în discuþie stabilirea unor regulipentru cheltuirea fondurilor din cotizaþii. Au mai fost analizaterelaþia la zi cu partenerii USR, procesele pe rol ºi cazurile edito-rilor, membri ai USR, care nu achitã taxa de timbru literar. A fostmodificat regulamentul Turnirului Poetic, la care vor participaîn 2012 trei filiale ale USR, ºi s-au stabilit laureaþii Festivalului„Tudor Arghezi” de la Tîrgu-Jiu, la care premiile sînt finanþatede USR.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Liviu Grãsoiu,Emil Giurgiuca:Sub povaravremurilor,Bucureºti: Vestala,2006.

• Liviu Grãsoiu,Poeþi ºi poezie,Târgoviºte:Bibliotheca, 2011.

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 3

ATREIA ÎNTÂLNIRE a actorilor TeatruluiMaghiar din Cluj cu regizorul Andrei

ªerban a avut loc ºi de aceastã datã sub feri-cita zodie a evenimentului.

Piesa aleasã: Hedda Gabler, celebrã îndramaturgia modernã, a nu mai puþin cele-brului Henrik Ibsen. În ultimele decenii,piesele „zeului nordic“ se întâlnesc rareoriîn repertoriul teatrelor din þarã. Nu ºtiu da-cã publicul clujean s-a bucurat ºi de o altãînscenare a Heddei Gabler la Teatrul Ma-ghiar. La Naþional s-a montat o singurã da-tã, în primãvara anului 1935, de cãtre acto-rul-regizor ªtefan Braborescu, cu artistaemeritã Magda Tâlvan în rolul titular. Pro-babil, la o privire superficialã, dramele ibseniene par iremediabil datate. Decorulepocii, societatea burghezã cu regulile eiîncorsetate, e fireºte datat.

Cu spiritul iscoditor ºi luciditatea care-lcaracterizeazã, Andrei ªerban îndepãrteazã„coaja, decorul“ ºi aduce la suprafaþã o scrii-turã extrem de actualã, perenã prin „eternulomenesc“ al personajelor, prin tensiuneaînaltã a frãmântãrilor umane, prin resortu-rile nobile ale gândirii ºi sensibilitãþii.

Ca în alte dãþi, de exemplu la Strigãte ºiºoapte, contactul cu atmosfera spectacoluluiare loc din momentul în care ai pãºit în ho-lul sãlii Studio. Accesul în salã, cu cipici, seface prin sera boltitã de plexiglas, o conti-nuare a spaþiului de joc, printre frunze veº-tede de toamnã. Aºezat pe douã laturi, pu-blicul e inclus în salonul Heddei, spaþiude joc unic, loc al acþiunii unde „se fac ºidesfac relaþii, se evocã trecutul, se compunºi recompun cupluri“. Un salon elegant, cuferestre mari, perdele bogate, coloane trans-parente la unele uºi, pe un colorit de verde,roºu-aprins, uneori alb. Configuraþia pie-selor de mobilier, ca ºi culoarea-accent, seschimbã în funcþie de momentul acþiunii.Cu toatã eleganþa ºi rafinamentul decoru-lui, contactul fizic cu frunzele moarte ºimultitudinea vazelor cu flori îngrãmãditeuna lângã alta te duc cu gândul la un cavou,un loc în care viaþa nu poate izbucni, totulvegheat de portretul generalului Gabler,autoritatea de necontestat din viaþa eroinei.Cred, nu întâmplãtor portretul apare ca oefigie în mijlocul oglinzii din fundal. Subprivirea lui, a generalului, în oglindã se re-flectã ºi se deformeazã caractere, vieþi.

În debutul spectacolului, despre Heddase vorbeºte ca despre o mare personalita-te, superioarã tuturor. Servitoarea Berte ecuprinsã de teamã în faþa noii stãpâne, mã-tuºa Julle nu-ºi ascunde mândria ºi uimireacã multiubitul ei nepot Jørgen a fãcut o cã-sãtorie atât de nobilã. Jørgen însuºi e co-pleºit de norocul de a fi fost acceptat deHedda. Pe mãsurã ce se desfãºoarã acþiuneapiesei, descoperim feþele personajului: fru-moasã ºi distinsã, stãpânã pe sine, calculatã,sarcasticã în relaþia cu mediocrul soþ Tes-man sau cu mãtuºica Julle, cochetã, femi-ninã cu judecãtorul Brack ºi cu Eilert Løv-borg, insinuantã, manipulatoare cu Thea

Elvsted, rece ca un ºarpe, totul culminândcu rãutatea neputinþei ºi a neîmplinirii înmomentul drãcesc al arderii manuscrisuluilui Eilert. Personajul interpretat de KézdiImola evolueazã pe un arc al faþetelor uma-ne cu treceri incredibile, de mare comple-xitate, de la o stare la alta, treceri punctateprin ritmicitatea cu care porneºte sau între-rupe muzica la pickup. Iluziile din care eraconstruitã existenþa ei lipsitã de sentimen-te se nãruie treptat. Singura distracþie careîi rãmâne este jocul cu pistoalele generalu-lui. Vanitatea, ambiþia ei de a stimula unom de geniu este profund rãnitã, deoarecefostul iubit, Eilert Løvborg, istoric ajunscelebru, va fi salvat de la decãdere de fostacolegã de ºcoalã a Heddei, doamna Elvsted,mult inferioarã intelectual acesteia. Hedda,dintr-o rãzbunare perfidã de care este capa-bilã doar o femeie geloasã ºi foarte inteli-gentã, îl împinge spre viciu ºi sinucidere,pentru a-l împiedica sã-ºi realizeze mareaoperã. În momentul în care îºi dã seama cãnu mai poate domina ºi determina niciundestin, cã este înlocuitã chiar ºi de medio-crul ei soþ, se salveazã în propriii ochi prin

moarte, care e, poate, suprema frumuseþe.Este teribil finalul spectacolului: se aud îm-puºcãturi. Jørgen Tesman se retrage indife-rent împreunã cu Thea Elvsted pentru areface opera lui Løvborg din notiþele rãma-se, urmaþi de judecãtorul Brack. Virtualultriunghi conjugal se poate reface. Berte,servitoarea, descoperã uºa serei. Pe perete-le de sticlã se prelinge în ralanti chipulHeddei însângerat, îmbrãcatã în mult prealarga manta a generalului Gabler.

Regizorul scoate piesa din tiparul dra-mei, operã finitã cu o construcþie perfectã,fãrã a impieta în vreun fel textul, subliniindîn aceeaºi mãsurã tragicul ºi comicul situa-þiilor ºi al personajelor. Personajele nu suntvãzute numai pe dominanta caracterului,sub care doar bãnuieºti alte feþe ascunse, eleies la luminã rând pe rând. De pildã, Brack,omul de lume, apãrator al legii, þese vicleanplasa de pãianjen în jurul Heddei ºi pentrua-ºi atinge scopul recurge la ºantaj. Tragiculsuccedã comicul ºi invers. E tragic ºi crudsã-l determini pe strãlucitorul Eilert sã cadã

HEDDA GABLERRoxana Croitoru

�

• Kézdi Imola ºi Györgyjakab Enikø

Eveniment

4 • APOSTROF

PRINTR-UN DECOR de toamnã, cu frunzede viþã-de-vie cãzute în jurul casei, intri

în salonul – funcþional, elegant ºi atempo-ral – al Heddei Gabler. Servitoarea familieitocmai îi despacheteazã bagajele, cãciHedda ºi Tesman s-au întors din cãlãtoriade nuntã. Din start, de la primul vizitator,cam matinal, mãtuºa Julle a lui Tesman,aflãm cã Hedda Gabler, fiica generaluluiGabler, este o femeie frumoasã, inaccesi-bilã, greu de mulþumit ºi cu gusturi scum-pe: ea obiºnuieºte sã cãlãreascã, de pildã,iar Berte, servitoarea (Csutak Réka), îimãrturiseºte mãtuºii Juliane temerea ei cumcã nu este potrivitã pentru o asemeneastãpînã pretenþioasã.

Apariþia Heddei (întrupatã natural deKézdi Imola) în salon este ca o burniþã detoamnã peste scenele de duioºie uºor infan-tile, cam caraghioase ºi, vai, foarte ome-neºti, dintre Tesman ºi mãtuºa lui. Palidã ºielegantã, cu pãrul acoperit complet de unºal bogat, Hedda, suverana ce trebuie slu-jitã, intrã în scenã încãrcatã de-o iritare acãrei cauzã este greu de ghicit. Iar dupãcum se vede pe tot parcursul spectacolului,ea are o proastã dispoziþie adîncã ºi esteroasã de viermii urîtului de-a fi, aºa cã sesimte perfect îndreptãþitã sã strice bunadispoziþie a celorlalþi, a soþului ei sau a ne-vinovatei lui mãtuºi (jucatã magistral deVarga Csilla). Cãci pentru ea, micile rãutãþivinovate sînt ca aperitivul, îi stimuleazã eiînseºi putinþa de-a fi. În fond, ea încarneazãbine un tip social: omul din înalta socie-tate intrat, dintr-un motiv oarecare, într-unmediu onorabil, la care se uitã cu neascun-sã aroganþã, întrucît este mai prejos decîtacela de origine; un mediu pregãtit s-oonoreze cu cãldurã (mãtuºa Julle ºi-a cum-pãrat o pãlãrie nouã anume cu gîndul, afec-

tuos, c-o sã se plimbe pe stradã împreunãcu Hedda), dar în care aceasta din urmã n-are nicidecum de gînd sã se asimileze,ci sã-l foloseascã pentru a-ºi continua pro-priul stil de viaþã (aºa cã despre pãlãriamãtuºii Julle spune, cu rãutãcioasã preme-ditare, cã ar fi a servitoarei). La fel, ea în-carneazã un anume tip uman: este o per-soanã mai complicatã decît oamenii dinpreajma ei, avînd o individualitate de estet,o unicitate de care este acut conºtientã; iareducaþia primitã de la tatã, foarte potri-vitã pentru un bãiat, cãci în spiritul onoa-rei, o face inflexibilã în faþa oamenilor reali,dar cu mai puþine abisuri decît are ea însãºi.De fapt, Hedda se plictiseºte, dar nu din-tr-un gol natural al fiinþei ei, nu din cauzavidului sufletesc, ci pentru cã, inteligentã ºicomplicatã fiind, dar închisã în carapaceaunei educaþii puritane, are un deficit detrãire care sã-i alimenteze izvoarele vii alefiinþei. Mãritiºul ei – fãcut nu din iubire, cidin raþiuni vitale (s-a sãturat sã danseze, îispune ea judecãtorului Brack, aºa cã l-a luatpe Tesman, în temeiul faptului cã el nu esteridicol, cã i-a fãgãduit o existenþã elegantã,cai de cãlãrie ºi seri de primire) – pare orealizare destul de importantã, la care þine,cãci este o soluþie practicã de viaþã. În ace-laºi timp, nu-i lipseºte o grimasã de descon-siderare faþã de Tesman, pe care regia luiAndrei ªerban o subliniazã apãsat. Tesmanînsuºi considerã cãsãtoria lor un semn alascensiunii lui sociale, iar mãtuºa Julle searatã gata de mari ºi riscante sacrificii pen-tru fericirea cuplului.

De fapt, dupã cum spune crescendo tex-tul ibsenian ºi dupã cum puncteazã regialui ªerban, Hedda n-are nimic: în primulrînd, n-a avut bani; apoi, n-a avut alþi pre-tendenþi serioºi pentru cãsãtorie. Singura ei

avere realã este formatã din codul onoarei,primit de la tatãl ei, ºi din perechea de pis-toale, cu care „trage în slava cerului“. Teme-liile cãsniciei ei sînt mai ºubrede însã decîtcrede Hedda însãºi: Tesman, la ºtirea cã s-ar putea sã nu fie imediat numit profesor,nu se sfieºte, într-o crizã de mînie – maiapãsat pusã în scenã decît în textul ibsenian,jocul actoricesc al lui Bogdán Zsolt fiindfoarte sugestiv –, sã îºi dezvãluie pãrerea derãu cã s-a lãsat atras într-o asemenea aven-turã, financiarã, cum este cãsnicia. Practic,este prima loviturã directã pe care o înca-seazã Hedda ºi momentul cînd ea începe,fãrã sã-ºi dea seama, sã-ºi piardã, bucatã cubucatã, tot ce, aparent sau real, avea: auto-ritatea de care s-a bucurat pînã atunci înochii celorlalþi, de exemplu. Iar pe parcur-sul dramei – cãci Ibsen a scris o dramã, unaperfectã, înscenatã de Andrei ªerban în re-gistru de tragedie plus comedie simultan –Hedda va pierde, nu fãrã împotrivire, totce, în mod real sau iluzoriu, a avut.

În 36 de ore, cît dureazã la Ibsen acþiu-nea piesei, adicã din zorii primei zile cînds-au întors din cãlãtoria de nuntã ºi pînã înseara tîrzie a zilei urmãtoare, personajeletrec toate printr-o adîncã metamorfozã, in-spirat înscenatã de Andrei ªerban ºi expre-siv încarnatã de minunaþii actori cu care alucrat. Iar ceea ce fusese þesut în trecut în-tr-un anumit fel se reþese ºi se reaºazã alt-fel, sub ochii spectatorului. Meritul luiAndrei ªerban este de-a fi montat dramalui Ibsen în aºa fel încît hermeneutica pecare i-o face el, în empatie cu Hedda, devi-ne perceptibilã ºi pentru spectatori. Esteo interpretare plauzibilã ºi convingãtoare,iar ca spectacol, fascinantã.

A (nu) fi ºi a (nu) avea sau HEDDA GABLER a lui ANDREI ªERBAN

Marta Petreu

din nou în patima beþiei, dar e hilarã ieºireadin scenã a bãrbaþilor, care pleacã la petre-cerea burlacilor.

Cum am mai spus de atâtea ori, inter-preþii scenei maghiare funcþioneazã perfectîmpreunã ºi excelent fiecare în parte.

Bogdán Zsolt, în rolul lui Jørgen Tes-man, joacã infantilismul (vezi scena papu-cilor sau momentul când aflã cã va devenitatã), dar ºi mediocritatea egoistã, cu fineþeºi subtilitate. E rând pe rând blând, slab,distrat ºi debusolat, un copil cuminte ºi stu-dios care are mereu nevoie de afecþiuneamãtuºicilor ºi de îngrijirea bonei. Faptelealunecã pe lângã el. Un egoist, la fel ca ºicopiii neajutoraþi care au nevoie de spriji-nul celorlalþi pentru a trãi. Hatházi András,într-o formã de zile mari, în rolul judecã-torului Brack, trece cu uºurinþã de la ipo-crizia burghezã la venalitatea crudã, înscene de un comic nebun. Foarte bunã,convingãtoare Györgyjakab Enikø în rolulTheei, „muza“ de profesie, cu frumoase tre-ceri de la naivitate, spaimã, iubire la mo-

mentul tragic al confruntãrii cu Løvborg.Complexitatea personajului Eilert Løvborg,natura sa violentã, sufletul lui visãtor suntinterpretate de Szðcs Ervin, nou în echipalui Andrei ªerban, cu aplomb, dar ºi cusensibilitate ºi forþã dramaticã. El reuºeºtesã redea convingãtor balansul continuu din-tre vis ºi exces, dintre grandoare, pe de oparte, ºi tragic-ridicol, pe de alta. VargaCsilla, mãtuºa Julle, vegheazã la împlinireaburghezã a familiei Tesman. Limbajul einaiv-rãsfãþat e mai real ºi mai aproape demisterul vieþii, pe care ceilalþi doar îl paro-diazã ºi îl profaneazã. Apariþia în vis afemeii pierdute, Diane, e interpretatã pito-resc de aceeaºi Varga Csilla. Csutak Rékaconvinge în servitoarea Berte, spionul mut,martor al tragicelor întâmplãri, conferindpersonajului tuºe uºoare de grotesc.

Decorul ºi costumele sunt semnate deCarmencita Brojboiu, constantã colabora-toare a lui Andrei ªerban. Ea face parte dincategoria acelor scenografi, din ce în ce maipuþini la numãr, care slujesc cu har ºi darspectacolul ºi actorii. Decorul ºi costumele

create de ea sunt elegante, rafinate, fin asam-blate cromatic. Ele pun în valoare spaþiul sce-nic, uºor descifrabil de cãtre spectator. Cos-tumele subliniazã amãnunte ale personalitãþiipersonajelor. Hedda Gabler, de pildã, poartã,pe tot parcursul spectacolului, capul acope-rit, în contrast cu splendoarea pãrului Theei,deoarece, cred eu, în text se face mereu refe-rire la podoaba capilarã a rivalei.

Un rol important în economia specta-colului îl are coloana sonorã, hituri ameri-cane din anii ’50, dar ºi Schubert, ampli-ficând momentele comice ºi tragice alespectacolului.

„Rolul regizorului e sã creeze o atmo-sferã, sã regleze ritmul cuvintelor, sã cautepauzele ºi tãcerile“, spunea Andrei ªerbanîn Fragmente dintr-o scrisoare imaginarã adresatã Domnului Ibsen. Rolul lui a fost sãne încânte cu un spectacol de artã al seco-lului 21, eveniment de mare þinutã, aºacum ne-au obiºnuit regizorul ºi echipa lui.

�

�

�

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 5

Simplu spus, pe Hedda ºi pe Tesman,care nu sînt legaþi prin iubire, îi ajunge dinurmã trecutul – ceea ce este esenþa drameianalitice, a acelei piese de teatru în careacþiunea constã în derularea nu a unor con-flicte, ci a consecinþelor conflictelor ºi acþiu-nilor din trecut. În primul rînd, în scenãintrã judecãtorul Brack (jucat extraordinarde Hatházi András), cu nota lui de platã:în virtutea secretelor schimbate în trecutîntre el ºi Hedda, precum ºi pentru servi-ciile pe care i le-a fãcut ºi pe care i le fãgã-duieºte pentru prezent ºi viitor lui Tesman– e vorba mai ales de numirea acestuia caprofesor la universitate –, Brack îºi pretin-de recompensa, adicã rolul de al treilea înrelaþie.

La fel, în viaþa Heddei ºi a lui Tesmanse întorc, cu viteza nenorocirii, douã persoa-ne: vechea „pasiune“ a lui Tesman, doam-na Thea Elvsted (am vãzut spectacolul cuGyörgyjakab Enikø), acum îndrãgostitã devechea ºi ambigua pasiune secretã a Hed-dei, adicã de Eilert (Szðcs Ervin). Ei aparla suprafaþa prezentului aducînd cu ei notade platã pentru trecut. Cu admirabilã intui-þie regizoralã, Andrei ªerban o pune penou-venita Thea sã se aºeze, mereu, întrepersonaje: de exemplu, ea se vîrã instinctiv,adicã în virtutea instinctelor ei acaparatoa-re, între Hedda ºi Tesman – iar Hedda,premeditat, restabileºte distribuirea perso-najelor, intercalîndu-se între Thea ºi bãr-batul ei, pentru care, iatã, acum începe sãfie constrînsã sã lupte. La fel, Hedda, careeste perfect conºtientã de unicitatea sa, con-statã, cu stupoare – apoi cu durere ºi mînie–, cã unicitatea nu este singurul lucru im-portant în viaþã ºi cã Thea, cu pãrul ei fru-mos, pe care ea încã din copilãrie ar fi vrutsã i-l aprindã (ºi-acum înþelegem de ce An-drei ªerban a acoperit pãrul Heddei: dinmoment ce Hedda a fost ºi este invidioa-sã pe pãrul Theei, înseamnã cã ea însãºi n-are un pãr frumos), cu prostioarele eifeminine, cu aerul ei patetic ºi cu origineaei modestã, are mai mult succes la bãrbaþi.Adicã, mai mult succes în viaþã. Hedda purºi simplu nu poate sã suporte faptul cãEilert se aflã în puterea Theei, de dragul cã-reia s-a lãsat de bãuturã ºi mai ales de dra-gul cãreia a scris o strãlucitoare carte, deve-nitã „copilul nostru“. O carte care este maibunã decît ceea ce poate face Tesman însuºi– ba, mai mult, care îi pericliteazã lui Tes-man accesul la profesorat.

În înfruntarea personajelor, Hedda des-coperã, pe rînd, atît forþa femeii pe careea o socotise înainte o prostuþã oarecare,cît ºi faptul cã ea însãºi ºi-a pierdut din pu-terea pe care a avut-o cîndva asupra luiEilert. Ea însãºi se dezvãluie ca fixatã în lo-gica, primitã de la tatãl ei, a vieþii în onoa-re ºi frumuseþe, iar dacã asta nu este cu pu-tinþã, a morþii în onoare ºi frumuseþe. Cãciea este purtãtoarea unei viziuni strãvechi,dionisiac-estetizante, simbolizate în lait-motivul capului împodobit cu frunze deviþã-de-vie. Mai mult decît oricãrui alt per-sonaj, Heddei i se potrivesc cuvintele luiPlaton cum cã „dacã viaþa meritã prin cevas-o trãiascã omul, numai pentru acela me-ritã, care ajunge sã contemple frumuseþeaînsãºi“.

Nu credeam sã ajung sã vãd vreodatã, laCluj, un spectacol cu aceastã dramã ibse-nianã. Textul este lapidar, construcþia pie-sei, economicoasã, iar trãsãturile persona-jelor sînt abia sugerate prin cîte-o frînturã

de replicã, nu explicitate. Andrei ªerban aîntãrit jocul actorilor, ferindu-se sã punã înscenã un spectacol îngheþat ºi criptic: aºacum am spus, în locul unei drame a mon-tat o tragicomedie, expresivã ºi explicitã, deo mare frumuseþe a ansamblului ºi de o vir-tuozitate actoriceascã minunatã.

Andrei ªerban a reuºit sã facã vizibilã –conform hermeneuticii sale asupra drameiibseniene – problema Heddei: ea a primitde la tatãl ei o educaþie de bãiat, aº zice –fiind învãþatã curajul, dreptul la libertate ºidemnitate ºi, chiar cu preþul morþii, drep-tul la frumuseþea existenþei. În acelaºi timp,ea pare oarecum blocatã în evoluþia ei,opritã la vîrsta ºi imperativele primite de latatãl ei. În rest, în absenþa banilor, care sã-iaducã divertismentul, ºi în respectul con-vins al convenþiilor sociale elegante, care s-o fereascã de scandal, ea a fost ºi este oexistenþã livratã vidului. Precum un eroukierkegaardian, ea doreºte situaþii „intere-sante“ ºi, cum nu le poate experimenta pepielea ei, a trebuit ºi trebuie sã le smulgãdin poveºtile indiscrete ale singurilor oa-meni liberi din anturajul ei, bãrbaþii: peparcursul specatacolului, aflãm cã pe vre-muri Eilert îi povestea cum se întîmplãlucrurile în „lume“, cã înaintea cãlãtoriei denuntã Brack juca acelaºi rol etc. Cu un soþmai pasionat de hîrtiile lui decît de ea, înveºnic deficit de a fi, cãci trãieºte mai alesprin delegaþie, Hedda se plictiseºte intens.

Deci, inaccesibilei ºi autoritarei Heddaîi sînt aduse, rînd pe rînd, afronturi, echi-valente cu tot atîtea deposedãri: Brack îipropune un triunghi amoros, în care el sãfie unicul „cocoº“ din ogradã, Tesman, deo-datã nesigur cã va deveni profesor, îºi aratãmînia contra grabei cu care s-au cãsãtorit,nevinovata mãtuºã Juliane, preocupatã dacãnu cumva Hedda poartã un urmaº, este deo indiscreþie vulgarã sau mãcar supãrãtoa-re etc. Loviturile mari îi vin de la Eilert ºiThea, cuplu inegal dar fecund – ei au un„copil“ literar, o carte, de fapt douã, cãci ºiun manuscris genial – ºi reciproc devotat.Cuprinsã de invidie ºi de gelozie, Heddaîncearcã sã-ºi recîºtige puterea, adicã pose-sia psihicã, asupra vieþii fostului ei admira-tor. Dar, pentru cã nu reuºeºte sã-i contro-leze viaþa, îºi foloseºte persuasiunea pentrua-i controla moartea, îndrumîndu-l înspreo moarte frumoasã.

De fapt, Heddei nu-i iese nimic: ca-ntr-otragedie anticã, ca-n Oedip, de exemplu, încare fiecare gest menit sã asigure salvarea nuface decît sã împlineascã destinul ºi sã grã-beascã nenorocirea ºi moartea, fiecare iniþia-tivã a Heddei se întoarce împotriva ei. Deexemplu, deºi este autorul moral al morþiilui Eilert, ea nu-ºi recîºtigã puterea asupralui, cãci tînãrul filosof al culturii, departede-a fi murit frumos, s-a omorît în degra-dare ºi scandal. Sau: deºi a ars manuscrisulcãrþii geniale a lui Eilert, crezînd cã-n felulacesta distruge „copilul“ cuplului Thea-Eilert, gestul nu-i aduce niciun folos; dim-potrivã, propriul ei soþ, Tesman, face uncuplu creator cu Thea, amîndoi ocupîn-du-se de restaurarea cãrþii pierdute – iarHedda este eliminatã dintre ei ca un corpstrãin. Iar Brack (Hatházi András, excep-þional, exersîndu-ºi, la fel ca Bogdán Zsolt,valenþele comic-groteºti ale talentului sãu),profitînd de faptul cã Eilert s-a omorît cuunul dintre pistoalele Heddei, o ºantajeazã,rãpindu-i simultan ºi libertatea, ºi trufia de-a se ºti invulnerabilã; iar felul în care a reprezentat ªerban aservirea Heddei –

Brack o prinde de ceafã ºi-o plimbã-n cerc,ca pe-o vitã-n jug, apãsîndu-i grumazul cumîna – este o imagine foarte puternicã.

În numai 36 de ore, cît dureazã acþiu-nea dramei ibseniene, toate gesturile Hed-dei s-au întors, maculator ºi ucigãtor, con-tra ei, ea pierzînd totul: libertatea, autono-mia, puterea asupra oamenilor, pe Tesman,pe Eilert, chiar ºi pe Brack, care, putînd finumai al treilea într-o relaþie, se învîrteºtehipnotizat în jurul cuplului nou-format,Thea-Tesman. Este momentul cînd, în salo-nul casei sale, Hedda devine la fel de temã-toare ca propria ei servitoare în prima dimi-neaþã a întoarcerii stãpînilor; ºi, dupã ce înurmã cu o zi ºi jumãtate se uita la oamenide sus, ca o fiinþã mîndrã ºi liberã, acum seuitã de jos în sus, ca o fiinþã care a pier-dut totul ºi care cerºeºte, supusã, dreptulde-a le servi ceaiul. O fiinþã care nu mai arenimic – decît cel de-al doilea pistol din pe-rechea moºtenitã de la tatãl ei. Drept care,luîndu-ºi dreptul de a nu mai fi, îl foloseºte,trãgîndu-ºi, ca un ofiþer de onoare, unglonte în cap.

Deoarece regizorul i-a reconstituit Hed-dei explicit, prin reacþiile marcate ale acto-rilor, etapele deposedãrii de tot ce avea, dela dreptul de a se crede în siguranþã în cãs-nicia ei la dreptul de a fi liberã, Hedda apa-re în acest spectacol mai puþin rece decît întextul ibsenian, umanizatã. ªi, în fond,demnã de a fi plînsã. Iar Kézdi Imola, cufrumuseþea ei palã, este o Hedda de neui-tat. Faptul cã s-a gãsit o actriþã potrivitãpentru rolul Heddei este în sine uimitor.Iar Kézdi Imola, cu o desãvîrºitã artã acto-riceascã, în care este greu sã discernem cîteste talent, cît este meserie, aduce pe scenão cantitate sufocantã de nevrozã ºi neîm-plinire, aºa cã rolul ei, lucrat în cele maimici detalii, este perfect.

Piesa lui Ibsen este perfectã – o recu-noaºte Andrei ªerban însuºi, în frumosulsãu eseu publicat în avanpremiera specta-colului – ºi, din cauza asta, foarte greu în-scenabilã. Existã în ea tot ce vrei: atmosfe-ra din la belle époque, obsesia intelectualã afilosofiei culturii ºi istoriei de la sfîrºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secoluluial xx-lea, adierea problemei feministe, rigi-ditatea înaltei societãþi la ceas de amurg etc.Într-un fel, drama ibsenianã are aceeaºi at-mosferã ca finalul din Casa Buddenbrook: olume a marii burghezii, aflatã la cumpãnaapelor, a ascensiunii ºi decadenþei, a acu-mulãrii de avuþii ºi a cãderii în faza esteticãa existenþei, adicã în excentricitãþile pe carele aduc plusul de complexitate sufleteascãºi frustrãrile provenite din respectarea eti-chetei.

Andrei ªerban este un foarte mare regi-zor. De la Trilogia anticã, din 1990, pînã laHedda Gabler, deci de la tragedia înscenatãîn dialog cu zeii la drama înscenatã ca tra-gicomedie psihologicã, s-a dovedit mereucã regizorul stãpîneºte un registru larg ºilucreazã cu o intuiþie artisticã sigurã ºi ge-nialoidã. La acest spectacol, la care pre-miera a avut loc în 23 ianuarie a.c., regialui ºi actorii excepþionali cu care a lucrat facca viziunea sa asupra piesei sã se susþinã, sãconvingã ºi, foarte important, sã emoþio-neze adînc.

�

�

6 • APOSTROF

LA UN secol de la apa-riþia bine-cunoscutei

analize spengleriene dã-tãtoare de ton privindviziunea pesimistã asu-pra unei evoluþii ciclicecu sfîrºit inexorabil acivilizaþiei occidenta-le, cartea profesoruluiAndrei Marga, intitu-latã The Destiny of Europe,îºi propune misiunea de mare anvergurã aradiografierii stãrii actuale a continentului,pentru o diagnozã a stadiului de evoluþiepe care-l parcurge ºi o prognozã a alterna-tivelor care i se oferã. Constatînd cã, în po-fida avatarurilor dramatice ale societãþii eu-ropene în secolul XX, previziunile sumbreale lui Oswald Spengler nu s-au confirmat,autorul constatã totuºi cã o identitate ºi cul-turã de mare tradiþie, generatoare a uneiunitãþi economice, sociale ºi politice exis-tente astãzi incontestabil, cu toate preca-ritãþile sale, se confruntã cu o varietate co-pleºitoare de dificultãþi, provocãri ºi crize,a cãror analizã, sub aspectul genezei ºi efec-telor lor, este indispensabilã pentru a puteaformula un punct de vedere pertinent asu-pra perspectivelor sale viitoare.

În realizarea unei atari întreprinderi deo mare amploare ºi responsabilitate ºtiinþi-ficã ºi civicã deopotrivã, Andrei Marga seîntemeiazã pe o impresionantã bogãþie aunor lecturi în care este greu sã descoperivreo fisurã a informaþiei privind punctelede vedere formulate de gînditori de celemai diverse formaþii ºi orientãri, în diferitevremuri, de la autoritãþile clasice ale seco-lului al XIX-lea pînã la cea mai apropiatãcontemporaneitate, în toate limbile de cul-turã europene. Informaþia acumulatã estestãpînitã cu autoritatea ºi experienþa unuiprofesionist al gîndirii ºi comunicãrii deo-potrivã, dar ºi cu implicarea ºi inspiraþiaunui intelectual dornic ºi capabil a cãutaºi oferi soluþii posibile pentru complexeleºi vitalele probleme ale societãþii europenede azi ºi de mîine.

Punctul de plecare firesc al analizei îlconstituie formularea cu claritate a concep-þiei autorului privind identitatea europeanãºi sursele ei. În spiritul teoriei sistemelor,identitatea europeanã este definitã de An-drei Marga drept rezultat al pluralismuluiinteracþional multifactorial care se materia-lizeazã în tehnici de producþie ºi compe-tenþe tehnice de un nou ºi înalt nivel, uncomportament economic ºi administraþieraþionalã, o culturã a dreptului, libertate ºi

autonomie a persoanei, voinþã publicã re-zultatã din confruntarea argumentelor, ocercetare, cunoaºtere ºi recunoaºtere siste-maticã a realitãþii. La baza acesteia se aflãceea ce metaforic poate fi redat ca un tri-unghi echilateral Ierusalim-Atena-Roma, cutradiþii – iudaicã, greacã ºi romanã – echi-valente prin contribuþiile lor, ce pot fi di-ferenþiate doar în sensul prioritãþii cro-nologice, ºi cu o varietate de componente,dintre care cea religioasã, iudeo-creºtinã, ºicea a filosofiei de sorginte greceascã repre-zintã rãdãcinile din care se hrãnesc ºi seinspirã valorile fundamentale ale unei civi-lizaþii de o însemnãtate vitalã pentru desti-nul întregii umanitãþi.

Valorile perene ale acesteia se confruntãînsã astãzi cu o avalanºã de provocãri ºi cri-ze izvorîte din complexitatea unei lumi glo-balizate, în care Europa îºi cautã locul cuve-nit, dar ºi din degradarea unor componenteesenþiale, de neînlocuit, ale eºafodajului sãuspiritual ºi moral, a cãror repunere în drep-turi constituie condiþia sine qua non a des-chiderii orizontului spre un viitor al unorlegitime aspiraþii.

Analiza cu acribie ºi necruþãtoare rigoa-re criticã a acestei stãri de lucruri deloc co-mode ºi încurajatoare constatã drept feno-mene generatoare ale ei ºi forme evidentede manifestare: dificultatea corelãrii iden-titãþilor multiple în vederea realizãrii echi-librului între politicile demnitãþii egale ºiale diferenþei, între egalitatea în drepturi atuturor ºi recunoaºterea concomitentã a di-ferenþelor culturale; criza democraþiei pro-ceduraliste concepute „aritmetic“, lipsite deidealuri, viziuni ºi fundamente etice, caregenereazã un deficit de legitimitate, apatiecivicã ºi politicã, o crizã motivaþionalã, cupericolul recãderii în autoritarism, corupþieºi manipulare; incapacitatea statului socialde a-ºi îndeplini menirea de a elimina sãrã-cia, ºomajul, inegalitatea socialã, în con-diþiile lipsei de sustenabilitate financiarã,statul providenþial al bunãstãrii eºuînd în-tr-un stat clientelar ce navigheazã cu difi-cultãþi crescînde între Scila centralizatoareºi Carybda neoliberalã a abandonãrii roluluisãu; guvernanþa care ia locul guvernãrii cla-sice, ca un set de reguli ºi norme menite amobiliza diferiþii factori umani ºi materi-ali pentru realizarea obiectivelor societãþii,dar care poartã în sine pericolul detaºãrii devalorile civice ºi morale, al diluãrii rãspun-derii, al concentrãrii obsesive pe eficienþatehnicã, în dauna democraþiei; o Europãincapabilã deocamdatã sã identifice soluþiaoptimã a îmbinãrii unui cadru statal naþio-nal, aflat în pierdere de prestigiu ºi impor-tanþã a capacitãþii sale de stimul al creºterii,cu formula necesarã a unei integrãri garan-tate de o constituþionalitate care sã expri-me identitatea politicã cetãþeneascã a locui-torilor continentului; în contextul marilorschimbãri intervenite în lume, al crizei mul-

tilateralismului, lipsa de viziune ºi paraliziabirocraticã a voinþei politice, ruptura întreinstituþii ºi cetãþenii europeni, fragmenta-rea resurselor, în locul unificãrii lor, riscã sãreducã ºi chiar sã aneantizeze rolul norma-tiv al unei Europe de care lumea are tot atî-ta nevoie pe cît are nevoie Europa de ea.

Studii de caz în domenii pentru carecompetenþa autorului prezentei cãrþi este ogaranþie de profunzime ºi validitate anali-zeazã în detalii implicaþiile acestor stãri delucruri generale asupra unei pãrþi vulnera-bile a continentului – cea a unei Europe Rã-sãritene aflate într-o îndelungatã tranziþiede la modelul totalitar la cel democratic –,în care degradarea ºi instrumentalizareamodelului asumat, politizarea economiei,administraþiei ºi culturii în dauna compe-tenþei, calitatea slabã a legislaþiei, lipsa delegitimitate a reprezentãrii politice ºi a lide-rilor agraveazã considerabil procesul deintegrare realã în Uniunea Europeanã, res-pectiv asupra unui sector vital pentru aspi-raþiile de viitor – cel al învãþãmîntului supe-rior, formator ºi educator al generaþiilormenite a le materializa. Încãlcarea valorilorfondatoare ale libertãþii academice, auto-nomiei universitare, responsabilitãþii socia-le ºi integritãþii, a gîndirii critice, genereazãastãzi o periculoasã îndepãrtare a univer-sitãþii de misiunea ºi funcþiile sale, definiteca pregãtirea de specialiºti ºi cercetare ºtiin-þificã competitivã, promovarea inovaþiei,analiza criticã a societãþii, implicarea în apã-rarea drepturilor cetãþeneºti, susþinerea jus-tiþiei sociale ºi a necesarelor reforme, cu pri-mejdia unei inacceptabile renunþãri la rolulformativ de personalitãþi ºi de oferire a unorviziuni înnoitoare pentru societate, în favoa-rea posturii de modest furnizor de compe-tenþe practice cerute de piaþã, incapabil aface faþã cerinþelor complexe ale interna-þionalizãrii în condiþiile lumii globalizate.

Cauzele fundamentale ale acestor semnede întrebare de mare gravitate la adresa via-bilitãþii ºi viitorului unui sistem grevat denumeroase tare funcþionale ºi morale deo-potrivã sînt descoperite de autor în proli-ferarea relativismului, care implicã renun-þarea la posibilitatea unor valori ferme ºistandarde general recunoscute, reducîndastfel considerabil capacitatea de luare a de-ciziilor ºi creînd o crizã de motivaþie cuconsecinþe de mare gravitate. O seculariza-re cu tendinþe de generalizare, provocîndsepararea netã între stat ºi bisericã, o rup-turã fãrã apel între ºtiinþã, filosofie ºi res-pectiv religie induc un deficit de valorimorale fundamentale, care se aflã, în esen-þã, la baza fenomenelor evidente de degra-dare constatate.

Sinteza efectelor acestor fenomene com-plexe se materializeazã într-o multitudinede diagnoze posibile oferite de gînditoriiultimelor decenii: societatea postmodernãa atomizãrii; societatea individualismului

Meditaþie asupraEuropei

Ladislau Gyémánt

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 7

narcisist ºi hedonist; societatea cinicã a in-strumentalizãrii; societatea riscului, în carepericolele se globalizeazã ºi stãrile excepþio-nale devin cotidiene; societatea invizibilã,a lipsei de transparenþã ºi control; societa-tea minciunii generalizate; societatea infan-tilizatã, a abandonãrii responsabilitãþii indi-viduale ºi sociale; societatea indiferenþei ºia cultului eficacitãþii; societatea informaþio-nalã, a excesului covîrºitor de informaþiecare inhibã creativitatea; societatea comu-nicãrii, care reduce comunicarea la o trans-mitere birocratizatã ºi mecanizatã a infor-maþiei; societatea cunoaºterii, care nu e ºiuna a înþelepciunii. Trecînd în revistã aces-te opþiuni de interpretare, Andrei Marga îºiformuleazã propriul punct de vedere,optînd pentru formula societãþii nesigu-ranþei, pe care o caracterizeazã ca una încare omul pierde controlul asupra naturii,în care confruntarea centrelor de putere fa-ce istoria impredictibilã, în care ºtiinþa oferãcunoaºtere, dar nu ºi înþelegere, economiasuferã de fragmentare, transformãrile socia-le ºi tranziþiile politice sînt imposibil deanticipat, condiþiile de viaþã se degradeazã,catastrofele naturale ºi bolile prolifereazã.La baza tuturor acestor fenomene se aflãevoluþiile societãþii postseculare, în care unstat ce se declarã neutru în faþa convinge-rilor cetãþenilor sãi priveazã sistemul demo-cratic de valori indispensabile veridicitãþiiºi dãinuirii sale (respect faþã de sine ºi dealþii, reciprocitate, solidaritate), care nu potfi oferite decît de o tradiþie religioasã aflatãîntr-o interacþiune criticã ºi constructivã cucercetarea ºtiinþificã ºi cooperare cu filo-sofia pentru apãrarea valorilor ferme aleculturii europene ºi contracararea asaltu-lui relativist asupra acestora.

Diagnoza astfel pusã cu fermitate ºiconvingere, bazatã pe calitatea ºi probita-

tea analizei efectuate, se impune cu necesi-tate în final ºi prognoza unor soluþii ºi al-ternative capabile sã deschidã orizonturileunui viitor european al dãinuirii ºi proli-ferãrii culturii, identitãþii ºi unitãþii conti-nentului. În viziunea implicatã a autoru-lui acestei cãrþi, ce concentreazã experienþaunei cariere ºtiinþifice strãlucite de cîtevadecenii, consacrate meditaþiei asupra desti-nului european, punctul nodal al oricãreisoluþii pentru viitor este revenirea la valo-rile fundamentale de adevãr, libertate, jus-tiþie, bine, frumuseþe, care nu pot fi înlo-cuite de efemeridele cultului eficienþei, alrezultatelor imediate, al funcþionalismuluiºi concretismului, ce abandoneazã delibe-rat aspiraþiile spre viitor unui prezenteism ce-ºi rezumã ambiþiile la administrarea ºipãstrarea a ceea ce existã. Aceste valori iz-vorãsc din cotitura culturalã ºi religioasã in-contestabilã a vremurilor noastre, în care oreligiozitate renãscutã, o nouã relaþie a sur-selor fondatoare ale identitãþilor europene,bazatã pe o cunoaºtere mult mai profundãa originilor lor, conlucrarea fertilã ºi respec-tul reciproc al religiei, ºtiinþei ºi filoso-fiei contureazã cu claritate temeiurile unuipostsecularism care concepe religia ca oformã avansatã de spiritualitate, parte a cul-turii cetãþeneºti ce susþine ºi condiþioneazãmodernizarea. Pe acest temei solid, demo-craþia proceduralistã sã devinã concomi-tent, printr-o fertilã osmozã, ºi o formãde viaþã asumatã cu ferme fundamente eti-ce, în care sã se restabileascã legãtura orga-nicã faþã de pluralism, legitimitatea sã rede-vinã baza legalitãþii, deciziile luate prinascultarea ºi luarea în considerare a tuturorargumentelor raþionale sã amelioreze cali-tatea legislaþiei ºi sã ofere alternative realepentru cetãþeni. Economia sã se eliberezedeopotrivã de tentaþiile centralizãrii stata-

le ºi pieþei atotputernice propovãduite deneoliberalism, renunþînd la dereglementa-rea excesivã, reluînd în considerare con-diþiile antropologice, culturale ºi spiritua-le ale unei economii care se îndepãrteazã deformula falimentarã a economiei virtuale.Statul social reconstruit într-o nouã for-mulã, bazatã pe descentralizare, autonomie,debirocratizare, este chemat sã rãspundãnecesitãþilor implacabile ale solidaritãþii, caelement component esenþial al durabilitãþiiþesutului social. Politica sã devinã o arie araþiunii implicate moral, iar ºtiinþa sã-ºirecîºtige viziunea de ansamblu asupra lo-cului ºi rolului ei, asupra diversitãþii saleireductibile la domeniul analitico-experi-mental, asupra colaborãrii de neocolit cu fi-losofia ºi religia. Viitorul Europei în lumeeste condiþionat de constituirea unei veri-tabile naþiuni europene, bazate pe conºtiin-þa identitãþii comune, a comunitãþii eco-nomice ºi instituþionale indispensabile, aunei gîndiri europene care sã înlocuiascãparadigma naþionalã tradiþionalã, a uneiunitãþi culturale promovate de un sistemeducaþional adecvat.

Avem deci, printr-un admirabil efortcreator al profesorului Andrei Marga, ocarte de anvergurã spiritualã rar întîlnitã,singularã în peisajul nostru cultural, care,prin profunzimea ºi extensiunea analizei,prin criteriile critice pe care le asumã ºi pro-feseazã cu o consecvenþã fãrã cezuri, prinopþiunile argumentate ºi cãutãrile impli-cate ale unor posibile soluþii ale viitoruluieuropean comun, se dovedeºte o realizareculturalã de excepþie. Publicarea ei de cãtreprestigioasa Editurã a Academiei constituieun act de culturã necesar ºi benefic.

�

Revelion 2012

Azi paºii mei poartãcumpãna dintre ani.Nesiguri, drumul nu ºtiu,doar pipãie cu talpa pãmântul-asfalt.Paºii mei poartã încãmiresme de brad în bocanci,glasul mut al iubiriizi de zi înrobitã de alþii,azi rãnitã mai mult ca oricând.Coboarã în ceþuri la fel de nesiguri ca ieri,nu uitã pe drum, între ani,visul schilod ºi amarce þi-l serveºte aproapelepicur cu picur, sã uiþi cã exiºtica aerul dimineþii.Nimeni nu înþelege tãcerea,glasul amuþit, care urlã în tine. Urã, prostie, orgoliu,cortegiul zdrenþuit, fãrã fard,apasã anii din rãnile taleºi nu se resorb.Doar ochii deapãnã

în zãri frumuseþea,palmele o ating,ºi fiecare formã creºteînlãuntrul tãu verticalitateape care omul nu o învaþã nicicând.

ªacalul

Ziua se-aºterne altfelpe sufletul dezgolit.Urlã ºacalul a pradã,zarea însângeratã în ochi se prelingeca o lance de foc.Izbeºte nesigur, noroiul frãmântãîn braþ ºi în creierul gol.Ura striveºte orbita,fire atârnã-n nãmol,setea nepotolitã,homini-lupus,fiara flãmândã.ªacalul orbit de mirosurinu vede îngerul mort.

�

Poeme deSONIA ELVIREANU

8 • APOSTROF

RODICA MARIAN sauchipul ºi asemãnãrile

P ENTRU A citi în cheieconfortabilã poemele

noului volum (Chipul ºiasemãnarea, Cluj-Napoca:Casa Cãrþii de ªtiinþã,2011, 62 p., cuvânt-înain-te de Petru Poantã), voischimba titlul în chipul ºiasemãnãrile. Pluralul îmiîngãduie sã pun între pa-ranteze referinþa biblicã, oricum contro-versatã, ºi sã mã pãstrez în zona alteritãþii,acolo unde pot fi situate atât cãrþile cerce-tãtoarei, cât ºi ale poetei. Astfel, prin me-tafora androginiei, întemeiatã pe verva se-minalã a ambigenului, examina RodicaMarian contaminarea „personajelor“ dinLuceafãrul, cu încheierea cã nu unitateacelor douã contrarii nete ºi destinale e þintapoemului, ci recuperarea dublului interior.Când reface, apoi, în Dicþionarul Luceafã-rului, experienþa textului integral („înþelegtextul poetic integral la modul concret, caun text continuu, de la versiunea primã,pânã la cea tipãritã antum“), avanseazã dejaenunþuri despre alteritate („celebrul sfârºital textului poetic cu titlul Melancolie rãs-toarnã atmosfera de tristeþe, de torpoare adeznãdejdii [...] lãsând o posibilã descã-tuºare într-un alter... Stranietatea percepe-rii propriei morþi la timpul trecut este do-vadã a salvãrii eului într-un alter, iar acestadin urmã, ca uitare de sine, poate accede lacomuniunea cu Fiinþa…“), despre scinda-rea personalitãþii ºi recursul la alteri ca strã-ine guri ce spun povestea în locul poetului.Psihiatrii specializaþi în sindromul persona-litãþii multiple (de pildã, americanul F.W.Putnam) identificã în existenþa (patologicã)a unor alter-personalitãþi, care-ºi alterneazãcontrolul asupra comportamentului indivi-dului, argumente pentru o ipotezã extremde interesantã: ne naºtem indeciºi, cu laten-þa mai multor identitãþi, cu manifestãricomportamentale diverse, personalitateafiind chiar rezultatul efortului de a atingeechilibrul unui sens integrat al eului. Diso-cierea, recursul la alteritate ca mecanism degestionat trauma pot fi înþelese, cel puþinmetaforic, ca definiþii ale artei înseºi. Artaeste modul omenesc de adaptare la muri-tudine, formã specificã de disociere, dar ºimijloc de menþinere, la nivelul speciei ºial fiinþei culturale, a eului integrat. Subameninþarea depersonalizãrii, a depresiei, adistorsiunilor sociale, a morþii, povesteamea spusã de o strãinã gurã – cum se în-tâmplã în toate operele de artã autentice –devine suportabilã, capãtã sens, iar aliena-rea îºi pierde, temporar, semnul minus.Chipul, hãrþuit de condiþionãri implacabi-

le, îºi cautã ºi îºi gãseºte asemãnãrile. În in-terior, prin ipostaze fantasmate ori prin re-cuperarea vârstelor revolute, în exterior,prin identificare de corespondenþe. O cer-cetare asupra alterilor în literaturã între-prinde Rodica Marian în Identitate ºi alte-ritate: Eminescu ºi Blaga.

Revenind la poezie, în primul ei volumde versuri, Subterane ºi clopote (2001), nu-mãram douã maniere de facere a poemu-lui: una a descrierilor ample, uimite de mul-þimea detaliilor ce însoþesc/bruiazã cãutareacuvântului potrivit, alta a autoincantaþiei,fiinþa dându-ºi târcoale ºi citind semne deviaþã ºi de moarte. Denominarea pedant-ocrotitoare a obiectelor în bogate inven-tare, cu „ritualicul salut de-ntâmpinare afiecãrei intrãri ºi ieºiri“, scoate din anoni-mat lucruri reale ºi fantasme, deopotrivã,învestind subiectul cu rolul de pol cunos-cãtor. Epitetele ambiguizeazã liber enunþulîn lungi ecouri conotante. Oximoronul(„dezarticulãri salvatoare“) e, desigur, figu-ra predilectã, fãþiºã ori de atmosferã, cãciapoftegmele lirice se încarcã anume cu infu-zii/intarsii/intruziuni. Uneori, poemul re-curge la înscenãri, starea poeticã fiind tra-dusã prin viziuni împrumutate livresculuiºi mitologiei. Alterii (personalitatea poetu-lui e, prin definiþie multiplã, iar fantasma-rea Unului, fireascã) sunt convocaþi la orafinatã dezbatere despre potecile strãbãtu-te, despre roluri, mãºti, cãderi ºi înãlþãricrepusculare, într-o asumatã ceremonie aapusului. Mai ales definitorie rãmâne osci-laþia între fizicã ºi metafizicã, între invo-carea de mari poveºti salvatoare – de undeºi narativitatea – ºi subminarea lor prin cu-rajul de a înainta fãrã certitudini, fãrã scop,fãrã sprijin („Seninãtatea aceea ciudatã / Cemã cuprinde adesea în plin dezastru, / Cumsclipesc fosforescent ochii pisicii…“), sub„râsul viclean“ al singurãtãþii ca forþã ºirefugiu.

Placheta cea nouã, Chipul ºi asemãnarea,este un jurnal al cãutãrilor de sine ratate.Criza identitãþii e agravatã de „singurãtateafabuloasã“ faþã în faþã cu destinul de muri-tor, cãci locuirea multiplã nu rezolvã impa-sul. Reperele spaþio-temporale presãrate înpoeme nu refac neapãrat, cu atitudini ºigesticulaþie de cãlãtor exotic, o atmosferã,ci cautã, prin repetatã numire/uimire, ase-mãnãri, avatari, dovezi ale supravieþuirii.Când relaþia cu chipul e una dizarmonicã(„ªi tot nu ºtiu ce pact sã fi fost acela / ªide ce nu m-am împãcat niciodatã cu chipulmeu, / Cel atât de frumos ºi de crud“),armoniile sunt scormonite grãbit sub pri-veliºti strãine, în arhitecturi somptuoase oripeisaje dense în care par sã palpite varian-te mai acceptabile ale eului, mai adevãra-te. Însã nu abolirea chipului prin accedereala fãrã-de-chipul naturii, ºi deci la interio-ritatea absolutã e vizatã, ca la Rilke, sã zi-cem („Chipule, chip al meu, / al cui eºti tuºi cãrui soi de lucruri / îi eºti chip?“), cãcineliniºtea nu-ºi acordã rãgazul de a sonda

corespondenþele ultime. Asemãnãrile suntdoar aparenþe repede, febril abandonate.

Sub aceeaºi tensiune oximoronicã, acondiþiei altere, se petrec toþi paºii fizici orimetafizici ai poeziei sale: „acolo, sus, simtîndelung ºi intens, / cum sunt deodatã ori-cine, / ºi tu ºi el ºi ea, / vãd toate trupurileacestea suav îmbrãþiºate / cu sufletele cele-lalte, / fiecare hidos are o frumoasã / ºi fie-care pur are un mârºav…“ Drumul „al-teritãþii identificatoare“ („trec printre /imense umbre ºi labirinturi / Neºtiind câtesuflete moarte port cu mine“) este tatonatcu o neîncredere calmã în legitimitateaaproprierii sale: „cineva pãºeºte în loculmeu, / Eu, care nu sunt nici mãcar imagi-nea / A ceea ce-ar putea reprezenta mer-sul“. La fiecare pas, chipul chestionat cumartori strãini, pentru a i se pune în evi-denþã eventuale asemãnãri salvatoare, îºireveleazã fragilitatea: „Palpitând cu aripileei crude, / Precum memoria, strãina, ceamai sãrmanã / Dintre fiinþele ce-mi locu-iesc astãzi chipul, / Oprindu-mã sã gân-desc la viaþa-mi, / Care nici nu curge, nicinu se opreºte, / Ci numai clipeºte uºor, im-perceptibil“. Revenirea la copilãrie estefugarã, cãci nu neapãrat recuperarea din„carapacea fãrã-nceput / a memoriei, cea cuinimã nemiloasã“ a unei vieþi trecute e þinta(„Mã striveºte imperial mirosul din caselecopilãriei“; „Dorul de chipurile mele, /Cele pierdute într-o nepãsare regeascã“),cât asigurarea cã viitorul este încã posibil,fie ºi într-o formã nedesluºitã: „vidul ge-nuin al degustãrii de sine în înfrigurarea /Frunzelor uºor degerate acoperind o groa-pã, / Un refugiu al rãdãcinilor salvate dinfoc ºi din puhoaie de apã...“; „ªi atunci acelceva din fãpturã, a mea, a voastrã, / A ori-cui altcuiva – stãpân deplin pe nefiinþa sa/ Poate dãnþui, pluti ori valsa, / Liber sãaleagã între persoane ºi lucruri, / Între vea-curi ºi clipe, între dureri ºi beatitudini, /Între a face sã fii ºi a face sã nu fii, / A recu-noaºte ce-ai fost, ce eºti ºi ceea ce / Oricum,perpetuu vei fi“; „Ziua ºi noaptea stauîntr-un cuib / În care totul e veºnic ºi totuldoarme: / Florile, cãrþile, tablourile,porumbeii…“

Cãlãtoriile ºi poemele traduc repetat oextenuare cu resorturi livreºti. ªi unele, ºialtele sunt tãrãgãnãri, forme ale amânãrii,cãci destinaþia e una singurã, implacabilã,abia îmblânzitã prin imaginare metempsi-hoze: „trec iarãºi bariera lãsatã între mine/ ªi-un altul din mine, fãrã sã mã mai potoglindi / În vreo ipoteticã altã oprire... ºitot trecând aºa, / Mereu prin frânghii uriaºede sprijin, ca podurile incaºe dintre stânci,/ Chiar acum, fireºte încontinuu trecând,/ Nu-mi doresc nimic altceva decât sã aºez/ Un gutui la dreapta ºi altul la stânga, închip de santinele / Ale celui ori ale celeicare – desigur – odatã ºi-odatã voi fi“.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 9

scriu la o lumânare supãratã tare

Cad mereu mere necoapte ºi mere putredeSaliva adolescenþilor sfârâie pe-acoperiºuri de dorul sânilor tãiPãturã dupã pãturã, linþoliu dupã linþoliu, þol dupã þolA trecut vara, vine un câine sâcâitorBãrbos m-am întors de la munte, barbar cu mintea-n lapteVoi începe iar a da sfaturi fiilor?Îmbãtat de imposibilitãþi, închizând când un ochi când altul, aud

mereu ºiroitul de peºterã Al unor ape alarmante

duminicã de septembrie, 97

Aranjez obiecte pe masãM-am întors din AranjuezCu scurgeri în viscereCu orgasme mentaleCu Sarcini inerþiale pentru mâiniUn mic plan de acþiuneDar mai bine sã nu mã „afecþionez“– Cum spunea un antrenor de fotbal –

De obiectele de serviciuLuminã atmosferã toamnãªi Academia FrancezãTocmai acordã premiile Iar ca fond muzical Pietro Locatelli

ca urzicile

Þigancã sau principesã bizantinã, ce cauþi în Lyceum? Repede Te veºtejeºti frunzãrindDicþionarele, istoriile secrete, tratatele de fizicãÎncercând sã dai mãcar de o amintireÎn craniul tãu de piatrã

Ca urzicile, copilele: s-au trezit, jilaveÎnfierbântându-se. Asudate, înveliteÎntr-o folie izolatoare de cãlduri. CãþelandriiAmuºinã, schelãlãie ºiFug

luni de octombrie, 97

Zahãrul se împrãºtie-n odãiO mâncãrime ucigãtoare atacã pulpele, coapsele taleApele curg, ciufuteÎmi caut cântarele sã mãsor prin vãgãuni vinete sãmânþa albã a

adolescenþeiPuf, funigei, umbreluþe sub careTrupul meu de celofan albastru foºneºte înnebunit

Am sucit pagina în fel ºi chipPoate pentru a uita de prãpãdPoate pentru a-mi amintiE ora ºase, pe care în tinereþe am ales-oO linie despãrþitoare: stânga de dreaptaScrisul lumii de scrisul meuPe niciunul nu-l mai vãd

miercuri de noiembrie, 97

Ziua începe ca de obicei cu vizitarea GunoaielorNici în aceastã dimineaþã n-a înflorit nufãrul în mâluriCâinii Tribului latrã cu devoþiune în dialectVrãbiile fac zarvã la vederea tatuajelor mele melancoliceNumai uliul, pe antebraþ, cu cagula pe cap, moþãieªi geme uºor într-un vis pe care n-am voie sã-l notezGraºii Tribului, cu burþile ca niºte hublouri unde luceºteLumina roºie a decrepitudiniiMasturbanþii orbi ºi ei sunt duºi de cealaltã mânãSpre agora Muncilor Tradiþionale

Cine va citi lumea? Se spun lucruriImportante – zdamãtii de idiot! Tu-mi spui de una de altaIarna ne cautã, fumul iese, vestea se ducePâine n-avem, Vin n-avem,Trãim o milã somnoroasãLasã-mã, Dracu’, sã scriu cuvântul îngeresc!

încã nu

Încã nu se semnase nimic importantNici Tratatul de ApropiereNici Micile Sentinþe. Lumea bunã se jucaPe mai departe în nisip ºi iarna înZãpadã. Nici mirarea nu mai ieºea ca lumea. Doar în parcul

orãºenescTinerica se aºezase atât de placidã în braþele iubitului ºi cuStupoare am vãzutCum îi stoarce coºul proaspãt ivit pe obraz. Astfel treceZi dupã zi ºi-aceastã statuie a Timpurilor Noastre se umpleDe chicotele metafizice ale Iubirii Aproapelui.

mai ai ceva

Mai ai curaj, mai vrei ceva? mã întreba, mã întreba.Mai bine sparge-þi gheaþa de pe þeastã ºi ridicã-l pe copil în cârcã

ºi plimbã-l încã.O sã vezi vei vedea o sã mori vei muriDe bucuria de moarte ºi de ignoranþa de-a fi.Vei simþi dulcea surpare ºi calda surpareDe apã ºi sare.S-a terminat, frate, s-a terminat ºi cu sãlbãticia.Aud aceeaºi voce.S-a stins, s-a uscat Apa, cruzimea ºi simþul atroce.

ce vorbire

Iar e vineriIeri, fiind frig, am uitat toatã ziuaCe vorbire avurã cele cinci lucruri nenumibile ºi greu de

caligrafiatChiar ºi pulparele s-au sãturat de preumblarea matinalãNoroc însã cu fereastra spre Urbino, aici, în peretele bucãtãriei:

oho, e varã!E varã ºi pe coline grâul coptNumai cã un colþ al posterului s-a desprins de sub banda

transparentã ºiFluturã uºor în aburul AlimentarIar tribu-i la lucru în cerul incolor, bomboana cade pe geamVerde ºi întrucâtva dementã

�

Poeme pentru Marta IOAN MOLDOVAN

10 • APOSTROF

ATUNCI CÂND bufonii, histrionii ºi cabo-tinii, profeþii ºi nostalgicii „ipotezei

comuniste“ sunt aºezaþi pe piedestal de cã-tre amatori cu aplomb care sperã cu dispe-rare cã-i va lua cineva în seamã, este binesã ne amintim de reperele intelectuale esen-þiale. Þin sã mãrturisesc cã am fost ºi rãmânîndatorat modelului de raþionalism lucid,remarcabil întruchipat de Raymond Aron(1905-1983). Îmi amintesc cu melancoliede momentele când, dupã aride seminarede materialism istoric ori de „socialismºtiinþific“, descopeream lumea de adevã-ruri cristalin formulate de ilustrul sociologfrancez.

Oficial, Aron era inexistent în biblio-grafiile cursurilor Facultãþii de Filosofie aUniversitãþii din Bucureºti. Atunci cândvorbeau despre Aron, corifeii „marxismu-lui creator“, gramscienii de serviciu, se în-fierbântau ºi ne spuneau cã era un îndârjit„duºman al marxismului“. Pe cât încercauei sã-l compromitã în ochii noºtri, pe atâteram unii dintre noi mai atraºi de creaþia sasociologicã ºi filosoficã. Puþine lecturi potfi considerate mai relevante pentru un gân-ditor est-european decât Opiul intelectuali-lor, acea radiografie a iluziilor marxiste ºimarxizante din lumea culturalã occidentalã(volumul a apãrut la Editura Curtea Veche,tradus de Adina Diniþoiu, în colecþia „Con-stelaþii“, pe care o coordonez începând din2005). Peste ani de zile, François Furetavea sã întreprindã o arheologie compre-hensivã a seducþiei comuniste. Iar MarcLazar avea sã publice revelatoarea sa carteLe communisme: Une passion française. Lavremea când Aron a publicat Opiul, Parisulnu era pregãtit sã audã acele lucruri, Ara-gon ºi Les lettres françaises dãdeau încã linia,Sartre ºi Les Temps modernes o urmau cu mi-nime abateri. Castoriadis, Lefort ºi Lyotarderau niºte proscriºi, condamnaþi la margi-nalitate tocmai pentru cã, în revista lor, So-cialisme ou Barbarie, nu cedau presiunilorideologice comuniste.

Scrisã cu mulþi ani înainte de produce-rea „efectului Soljeniþân“, cartea lui Arondespre servitutea voluntarã a intelectualilorde stânga a fost atacatã drept „tendenþioa-sã“. Partizanatul era acceptabil doar de pepoziþiile stângii prosovietice. Conºtiinþaistoricã era fatalmente falsã dacã nu era aclasei muncitoare, cristalizatã în doctrinaoficialã a Partidului Comunist, „Prinþulmodern“, cum îl numea, într-un elan mito-logizant, Antonio Gramsci. De la Lenin ci-tire: „Filosofie burghezã ori proletarã, calede mijloc nu existã“. Sã-l ataci pe Aron,chiar în compania ultrastaliniºtilor RogerGaraudy ºi Jean Kanapa, era de bon ton. Înfinal, Kanapa a devenit eurocomunist, iarGaraudy negaþionist al Holocaustului ºi

amic personal al lui Gaddafi (fostul leni-nist, convertit la islam, este citat azi favo-rabil pe forumurile unor bloguri radicalede stânga).

Din ideile lui Aron s-a nãscut noul libe-ralism civic francez. În spiritul sãu s-au for-mat gânditori remarcabili precum MarcelGauchet, Pierre Manent ºi Pierre Rosanval-lon. Despre Aron, Camus ºi Léon Blum ascris Tony Judt superba sa carte The Burdenof Responsibility, apãrutã la Polirom în 2000,în traducerea lui Lucian Leuºtean. Distinsulistoric Neagu Djuvara a fost doctorandulmarelui sociolog. Discipol al sãu este ºiPierre Hassner, gânditor politic excepþio-nal, originar din România. Gândirea luiAron a fost una dintre sursele eticii neuitã-rii, susþinutã de Monica Lovinescu ºi VirgilIerunca. Ideile sale au influenþat abordarealibertãþii, a totalitarismului ºi a radicalis-mului în gândirea unor intelectuali româniprecum Mihai ªora, Virgil Nemoianu,Matei Cãlinescu, Toma Pavel, Al. George,Aurelian Crãiuþu,Valeriu Stoica, CristianPreda, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu,Andrei Pleºu, N. Manolescu, Petru Creþia,Ioan Stanomir, Andrei Cornea, Toader Pa-leologu, Sever Voinescu, Teodor Baconschi,Cãtãlin Avramescu, Adrian Marino, DragoºPaul Aligicã, Traian Ungureanu, MirceaMihãieº, Vasile Popovici, Livius Ciocârlie,Angelo Mitchievici, Dan Petrescu, MihaelaMiroiu, Adrian Miroiu, Mihail-Radu Sol-can, Radu Preda, Alexandru Gussi, MihailNeamþu, Radu Carp, Sorin Antohi, CaiusDobrescu, Cãlin Anastasiu, Dan Pavel,Vlad Mureºan ºi mulþi alþii.

În final, chiar Jean-Paul Sartre, despreale cãrui nãluciri dialectice Aron a scris pa-gini devastatoare, avea sã recunoascã fap-tul imposibil de negat cã, în anii ’50, drep-tatea fusese de partea fostului sãu coleg dela Ecole Normale Supérieure. Aºa s-a ajunsla celebra strângere de mânã din anii ’70,când Sartre ºi Aron au luptat împreunã înfavoarea refugiaþilor vietnamezi.

Autohipnoza intelectualilor

SCRISÃ ÎNTR-O epocã în care Sartre nuse sfia a declara marxismul drept „filo-

sofia de nedepãºit a epocii noastre“, car-tea lui Aron îndrãznea sã rosteascã adevãruldespre vestmintele inexistente ale împãra-tului. Nu era vorba de o negare a marxis-mului ca filosofie politicã ºi ca teorie socio-logicã. Aron a fost întotdeauna convins cãunele dintre conceptele lui Marx stau labaza teoriei sociale moderne (a se vedeaclasica sa lucrare Les étapes de la pensée socio-logique). Era mai degrabã vorba de curajulde a numi radicalismul bolºevic, nãscut din

marxism, chiar dacã un bastard, drept uninstrument pentru degradarea raþiunii.Aron se întâlnea în critica formelor de scla-vie spiritualã cu analizele unor ArthurKoestler (nãscut ºi el în 1905) ori CzesławMiłosz, din Gândirea captivã. Încrezãtor învirtuþile raþiunii critice, Raymond Aron nus-a temut sã vâsleascã împotriva curentuluiºi nu s-a lãsat intimidat de efemerele, daratât de spectaculoasele mode de pe malulstâng al Senei.

Format în cea mai nobilã tradiþie a me-tafizicii franceze, îndrãgostit de limpezimeaideilor ºi refractar speculaþiilor înceþoºa-te, interpret redutabil al lui Montesquieu,Saint-Simon, Proudhon, Tocqueville, Marx,Weber, Durkheim, Simmel ºi Scheler, prie-ten cu Paul Nizan ºi cu Elie Halévy (a pre-faþat volumul acestuia intitulat L’ère des ty-rannies), Aron a studiat cu maximã atenþieºi cu nedisimulatã îngrijorare fenomeneletotalitare ale veacului în care i-a fost sortitsã trãiascã. Dacã în anii ’50 el mai era dis-pus sã afle circumstanþe atenuante în inten-þia ideologicã presupus nobilã a comunis-mului, diferitã de cea explicit exterministãa nazismului, la sfârºitul vieþii Aron ajun-gea la concluzia cã cele douã orori totalita-re au fost similare ca practici ºi consecinþecriminale. Asemeni lui Eric Voegelin, le-adefinit drept religii politice.

Colecþia pe care a coordonat-o ani dezile la Editura Calmann-Lévy s-a numit„La liberté de l’esprit“. În opera sa, Aron aluptat cu perseverenþã împotriva cecitãþiiideologice, a demistificat doctrina marxis-tã, luminând substratul iraþional al credinþeitotalitare, pe care a definit-o drept me-sianism politic. A sfidat orice formã deabsolutism intelectual ºi a pledat pentrutoleranþã ºi onestitate (virtuþi cu condes-cendenþã neglijate de Sartre ºi Simone deBeauvoir). Tot aºa cum antifascismul fuseseo datorie moralã în anii ’30 ºi ’40, antiso-vietismul (ori mai bine spus anticomunis-mul) îi apãrea lui Aron drept un imperativetic. Aron a ilustrat exemplar natura, valo-rile ºi obligaþiile liberalismului anticomunist.Unul dintre textele sale cele mai pasionatea fost scris în 1966, cu prilejul aniversãriia zece ani de la Revoluþia Maghiarã. Iatãcuvintele cu care îºi încheia Aron acel eseu:„Revoluþia Maghiarã, o tragedie istoricã,un triumf în înfrângere, va rãmâne pe veciunul dintre acele rare evenimente care refa-ce credinþa omului în el însuºi ºi îi reamin-teºte, dincolo de propriile suferinþe, sem-nificaþia propriului destin: adevãrul“.

Adevãrul ca destinRAYMOND ARON ºi victoria luciditãþii

Vladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 11

Marxisme imaginare ºi senilitate moralã

INTRODUCERE ÎN filosofia istoriei, Democra-þie ºi totalitarism, 18 prelegeri asupra socie-

tãþii industriale, Pace ºi rãzboi între naþiuni,Marxisme imaginare, Lupta de clasã, Spec-tator angajat, cãrþile ºi luãrile de poziþie alelui Aron erau întotdeauna aºteptate cuimensã curiozitate. Raymond Aron a pro-mis mereu scrierea unei cãrþi consacrateîn exclusivitate marxismului, acea doctrinã„echivocã ºi inepuizabilã“ pe care nu a con-tenit sã o studieze ºi sã o demitizeze.

Prelegerile publicate postum despre Ca-pitalul lui Marx mãrturisesc tocmai desprenãzuinþa sociologului francez de a desco-peri sursele erorii în chiar opera de vârf aprofetului revoluþiei proletare. De la o sfân-tã familie la alta, acest extenuant ºi sterilsecol de internaþionalism marxist a fost te-ma capitalã a creaþiei lui Aron. Fiecare pa-ginã a operei sale vorbeºte astfel despreambiguitatea funciarã a unei doctrine cepretinde cã exprimã suprema raþionalitateistoricã ºi care a devenit garanþia celor maideprimante forme de alienare ºi injustiþie.

Aron nu a apucat sã fie martorul con-vulsiei finale a ordinii leniniste. Revoluþiiledin 1989, apoi nãruirea URSS au confirmatipotezele sociologului francez. Ideile luiRaymond Aron, înainte de toate respin-gerea riguroasã ºi sistematicã a unui istori-cism fanatic ºi fanatizant, au contribuitsemnificativ la acest deznodãmânt al mariicompetiþii a secolului XX. În primãvara anu-lui 1968 se împlineau 150 de ani de la naº-terea lui Marx. UNESCO a organizat atunciun colocviu la Paris cu tema „Marx ºi con-temporaneitatea“. Cel care se luptase cutezele marxiste vreme de decenii, marelegânditor tocquevillian ºi weberian care afost Raymond Aron, a fost invitat sã þinãdiscursul de deschidere. Titlul intervenþieisale era „Equivoque et inépuisable“.

O primã versiune a acestui text a apãrutîn toamna anului 2005, cu o ilustraþie deDevis Grebu, în acel excelent ziar care afost Cotidianul. Desenul maestrului Grebuse aflã acum pe peretele din faþa biroului lacare scriu aceste rânduri. Inauguram atuncio rubricã centratã pe spinoasele problemeale violenþei, utopiilor, ideologiilor ºi revo-luþiilor din veacul trecut, dar ºi din actua-litatea fierbinte a vremurilor noastre. Ulte-rior, am publicat pe aceste subiecte, lãrgindmereu orizontul de conexiuni intelectuale ºipolitice, în cadrul rubricii mele de la Eveni-mentul zilei. În 2008, am organizat, cu spri-jinul ICR, al Universitãþii Maryland, alUniversitãþii Georgetown, al CentruluiWoodrow Wilson ºi al Ambasadei Româ-niei din Washington, o conferinþã inter-naþionalã despre anul 1968 (parte unuiproiect mai amplu de interpretare a marilorconvulsii politice ºi ideologice ale secolu-lui trecut). Volumul care a rezultat din aceaconferinþã a apãrut recent la Central Euro-pean University Press, cu titlul Promises of1968: Crisis, Illusion, and Utopia. Între contri-butori se numãrã profesorul Aurelian Crãiu-þu, de la Universitatea Indiana din Bloo-mington. Textul sãu, dens ca informaþie ºiremarcabil ca intuiþii teoretice, se intitu-leazã „Thinking Politically: Raymond Aronand the Revolution of 1968 în France“.

Atunci când se vorbeºte despre ceea cea fost Noua Stângã (în SUA, Franþa, Ger-

mania, Italia etc.), se cuvine sã notãm con-tribuþiile analitice durabile. Într-adevãr,conceptul aronian de révolution introuva-ble explicã atâtea dintre tribulaþiile NoiiStângi între cei doi poli, cel al utopiei ºi celal disperãrii. Sã mai adaug cã am publicat,încã din 1975, un articol cu titlul „NouaStângã între utopie ºi disperare“, în Revistade filosofie, embrionul volumului meu din1976, Noua Stângã ºi ªcoala de la Frankfurt(criticat drept ostil ideologiei oficiale îndiverse note informative ale Securitãþii, in-clusiv una semnatã de consilierul pe pro-bleme de sociologie al preºedintelui Acade-miei de ªtiinþe Sociale ºi Politice, sursa„Costin“, azi profesor la „Spiru Haret“, pecare le-am descoperit în dosarul meu dela CNSAS). Dar, cum se spune, don’t let factsinterfere with the theory.

Cine crede cã ideologia oficialã din aceavreme încuraja analiza ªcolii de la Frankfurtori a operei tânãrului Lukács fie nu cunoaº-te subiectul, fie preferã sã-l desfigureze, sã-l falsifice. Am discutat în repetate rân-duri propria mea experienþã.

Marxismul occidental, genetic ºi struc-tural diferit de cel sovietic, acel „alt mar-

xism“ pe care Aron l-a criticat, dar l-arespectat, era un ghimpe ideologic intole-rabil pentru politrucii gen C. I. Gulian, IonTudosescu, Radu Pantazi, Al. Tãnase, Ale-xandru Boboc ºi Gh. Al. Cazan. Mai puþindogmatic, chiar un Radu Florian, profesorde „socialism ºtiinþific“ la Facultatea de Fi-losofie a Universitãþii din Bucureºti, o po-ziþie extrem de sensibilã în aparatul de re-producþie ideologicã al regimului, îºi limita„deschiderea“ la Antonio Gramsci, un gân-ditor comunist neîndoios important, daracceptat ºi publicat de regim, invocat dreptsursã spiritualã de Partidul Comunist Ita-lian, formaþiune aflatã în relaþii excelente,pânã prin 1985, cu Ceauºescu. În aceeaºidirecþie a mers ºi Pavel Apostol pânã la ple-carea din þarã. Marxiºtii oficiali îi detestauîn egalã mãsurã pe Adorno ºi pe Aron, peClaude Lefort ºi pe Isaiah Berlin. La felca ºi discipolii lor de ultimã orã, admirato-rii unei, vai, cât de vechi, cât de îmbãtrâ-nite, cât de veºtede „Noi Stângi“. La urmaurmei, nu sunt primul care o spune, seni-litatea nu este o chestiune de vârstã, ci de tem-peraturã mentalã ºi moralã.

�

Îngerul melosului

Fierbinte, înãbuºitor, aromitor – vântul,Sunet neîntrerupt în venele fluierului,Ba mahmureala de ieri,Ba torida viforniþã, învârtejire, melos,

radioasã searã.Ca împãnarea sãgeþii – ochii lui, el – cel cu

ºase aripi.Goncearova1 visa atare îngeri în zãpezile

moscovite.Musafir înaripat, eºti tu, chiar tu sã fii?Cã doar se spune – iubirea izbãveºte de

fricã.O dulce spaimã îmi inundã pieptul ºi umerii,Mã istoveºti cu cântul, iar de pe buze – se rupe

strigãtul închegat,Cine ar putea doftori de mortalul sãrut?Iar mai înainte de frate bun îmi erai,Frate mai mare, frate pãtimaº,Împãtimita mea îngemãnare.Iatã, neauzit se dãdurã zidurile la o parte, noi zburãm peste insula Vasilevsk2,Iatã se perindã ºi Amiralitatea3, Rusia, mai apoi, clãtinându-se, pluti pãmântul

ruginiu.Tu eºti secþionat ºi prins cu-aripile-ascuþiteDe prora corãbiei mele.Zbor zigzagat pe cerescul, negrul drum

desfundat.Un lup hãituit aleargã pe neagra zãpadã a

dezlãnþuitului martie-n dezgheþ,Îmi privesc þintã-n ochi cumpliþii ochi ai lui

Dumnezeu,Iar eu cu ambele mâini strâng la piept sfâºiata hartã geograficã-a Rusiei.

1. Natalia Goncearova – soþia poetului Alek-sandr Puºkin.

2. Insulã în fluviul Neva.3. Celebra clãdire a Amiralitãþii, cu turnul-

sãgeatã, simbol al Petersburgului.

* * *

Chip calm ºi interiorizatArs de nedomolitul soare de pe-aici.Cu al ascuþitelor aripi zbor neauzitEl se apropia ºi braþele i se rãceauªi ameþit capul i se-nvârtea.Precum copilul pe care îl nãscui în chinuri,Le fel în chinuri rãzbea cântul nostru,Al meu, al lui, – n-aº putea spune, însã

atingerea-iCu ferice obosealã mi-o amintii.Dimineþile, rãmâneam mai amânat în pat,Prietenului îi citeam poeme noi;Nu-i vorbeam de musafirul din ajunªi nici ochii pe-atunci nu i-i cunoºteam, –Acum însã, oare nu din cauzã cã iubireaO îndepãrtai, precum ai îndepãrta o piatrãCare pe drumul prãfuit, fierbinte, alb,Rãneºte tãlpile atâtor pelerini,Dar poate doar din motivul cã soarele aiciMai aproape e de mângâietorul meu meleagªi pãsãri mãnâncã de odatã cu-ncoronãri de

arboriªi mândru ºi feroce creºte pe-aici cactusul, –Nu de din aceastã cauzã anumeÎngerul Melosului îmi deveni unicul prietenSever în felul sãu? Deveni atât de clar ºi tandru,Cum se întâmplã-a fi fratele mai mareCu sora lui iubitã. ÎndelungStãm întinºi pe nisipul þãrmului de mare,Iar când se potoleºte jarul amiezii,Printre pietre cãutãm cuiburi de ºerpi,Bem apa rece de izvor, iar noapteaRãtãcim pânã târziu prin parcuriªi eu îmi las capul pe rãcoroasa-i aripãªi în ochi ne vedem reflectateEnigmaticele constelaþii, – atunci anumeEl mã-nvaþã pe nou melosul a-mi izvodi.

(1917)

�

Traducere ºi antologie de

Avangarda rusã

Anna Radlova (1891-1949)

12 • APOSTROF

O VECHE RETORICÃ atrupului în dialecticã

faþã de suflet, folositã ºi deDimitrie Cantemir, îºi facesimþitã prezenþa în versu-rile recentului volum al luiGabriel Chifu, Însemnãridin þinutul misterios (Bu-cureºti: Cartea Româneas-cã, 2011, 120 p.): „Deo-datã puþin îmi pasã de trupul meu de jos– / ºi aºa era o gâlceavã nesfârºitã între noi,/ nu mã mai înþelegeam cu el, nu se maiînþelegea cu mine, / se-nnoroia când eu mãsmeream / ºi-l gãsea veselia când sufletulmeu / cãdea-n genunchi cernit ori rãtãceaprin ceþuri“ (Ascensiunea, încercare ratatã).Tema confruntãrii dintre trup ºi suflet areo lungã tradiþie – cu rãdãcini în doctrineleplatonicianã ºi gnosticã –, fiind bogatreprezentatã secole de-a rândul, iar cândtânãrul Cantemir o adoptã ca substanþã aprimei sale opere, Divanul sau Gâlceavaînþeleptului cu lumea (1698), o face în spi-ritul literaturii europene a genului, cu onotã distinctã însã, cel puþin pentru par-tea noastrã de Europã: dupã cum s-a re-marcat, principele-cãrturar întreprinde, înacest caz, „o analizã pletoricã a problema-ticii existenþiale, întemeiatã pe lectura cri-ticã a Evangheliei“, pe care nu o submineazãnicio clipã1, nici mãcar atunci când pro-pune un acord între cele douã personaje,Înþeleptul ºi Lumea, recte sufletul ºi trupul.

Fidel învãþãturii creºtine, Cantemir2 per-cepe lumea ca pe o carte („pravilã“) a raþiu-nilor divine, ce se reveleazã raþiunii umane ne-despãrþite de trup („a trupãscului ochiu“).O atare concepþie despre rolul trupului încunoaºterea ordinii ºi raþionalitãþii dumne-zeieºti a lumii poate fi întâlnitã la un scrii-tor patristic precum Dionisie Areopagitul3,pe care e puþin probabil ca tânãrul Dimitriesã-l fi consultat direct, dar care a exercitato puternicã influenþã asupra gândirii EvuluiMediu, ce irigã paginile Divanului. Autorulareopagiticelor observã, în direcþia unei teo-logii simbolice, cum divinitãþii înseºi i seatribuie formã ºi chip de om, ºi i se laudãochii, urechile, faþa, palmele, braþele, spa-tele ºi picioarele, ca simboluri sensibile sauca asemãnãri ale însuºirilor („numirilor“)lui Dumnezeu.4 Din pãcate, teologia sim-bolicã prevãzutã de Dionisie nu avea sã slu-jeascã prea mult simbologiei ºi semioticiimoderne, debitoare mai curând teoriei au-gustiniene a semnului. Cãci Augustin5 –citat abundent de Cantemir în problememorale – e cel la care se configureazã oºtiinþã a semnului6, în categoria acestuiaintrând atât cuvintele, cât ºi lucrurile, petemeiul faptului cã semn este ceva care,

dincolo de aspectul sãu sensibil, „cheamãîn minte altceva din sine“. Pentru primadatã în textele antice, cuvintele omeneºti(ºi, fireºte, cuvintele Scripturii) sunt la elvãzute ca niºte semne (signa) emise pentrua comunica un conþinut sufletesc (un motusanimi).7 Cât priveºte structura ontologicãa semnului, Maxim Mãrturisitorul8 va mer-ge ºi mai departe decât predecesorul sãulatin, afirmând cã în cuvintele-semne aleScripturii este încorporat ºi prezent însuºiCuvântul lui Dumnezeu, care, spune el,„pentru noi, cei groºi la cugetare, a primitsã Se întrupeze ºi sã Se întipãreascã (sã iachip – n. tr.) în litere, în silabe ºi cuvin-te“. Aceastã afirmaþie corespunde sentinþeiioaneice: „Cuvântul trup S-a fãcut“9, pe ca-re Scotus Eriugena10, un discipol spiritualal Sfântului Maxim, de expresie latinã, o vainversa în favoarea ideii de îndumnezeire aomului: „ªi trupul s-a fãcut Cuvânt“ („Etcaro uerbum facta est“).

Acest adagiu este valabil ºi în cazulamintitului volum de versuri al lui GabrielChifu (punându-i între paranteze, desigur,sensul teologic), poetul evidenþiind un izo-morfism similar al trupului, al cuvântuluiºi, respectiv, al poemului, aºa cum reiesedin textul liminar, cu valoare de ars poetica:„La sfârºitul zilei / trupul, simt, / atârnãgreu. / E stricat, e greºit, / e mut. / L-aºface uitat undeva, / pe o bancã îngheþatã, /cum laºi un ziar / pe care l-ai citit iar ºi iar/ pânã l-ai învãþat pe dinafarã. / L-aº faceuitat, / sã-l gãseascã îngerii / când vin aici./ Sã prindã ei pãrþile rupte / bãtând în elecuie de argint“ (La sfârºitul zilei). „Gâlcea-va“ poetului cu trupul – din poezia Ascen-siunea, încercare ratatã, citatã la început –semnificã deci „gâlceava“ lui cu semnul cerefuzã sã-l accepte pentru a i se integra.Dupã cum sugereazã ºi titlul cãrþii, poe-mele lui Chifu reprezintã niºte în-semnãri,adicã niºte încercãri de coborâre a poetuluiîn semn, unde fiinþeazã fiinþa: „Suntem maimulþi în acest trup. / [...] // Eu, cel carescrie acest poem, sunt doar unul dintre ei./ [...] // Ne îmbulzim toþi aici, pe peteculde pãmânt al / acestui trup, / facem oriceca sã cucerim spaþiu vital, / sã cucerim sce-na, microfonul / ºi, dintre noi, nu ºtiu, nuºtiu / cine va izbândi“ (Suntem mai mulþi).

Asemenea lui Nichita Stãnescu în 11elegii, Gabriel Chifu înþelege aici poeticulca asumare a materialitãþii ºi imanenþeicuvântului. În locul unde ar trebui sã se afle Logosul-Dumnezeu, se situeazã acumomul, deopotrivã subiect ºi obiect al discur-sului, care sãlãºluieºte în corpul vocabulei,aceasta fiind unica modalitate de a evitaentropizarea fiinþei: „Gândesc: dacã / n-osã se repare autobuzul din care am fost dat

jos, / trupul vreau sã zic, / ce-o sã se-ntâm-ple cu mine, / unde-o sã m-adãpostesc? //Nicãieri. / O sã plutesc un timp de colocolo fãrã rost ºi o sã dispar“ (O maºinãrieprãpãditã e omul). Ireversibila disoluþie on-tologicã nu se produce însã, graþie valenþe-lor combinatorii ale semnului: „ªi am avutgrijã sã-mi pãstrez / câteva trupuri de re-zervã, / pe care le-am pus deoparte, în lo-curi neºtiute. / Ele duc vieþi paralele. Ade-vãrate. // [...] / Am sã trãiesc mai departeprin ele, / trupurile mele de rezervã“ (Tru-puri de rezervã).

Relaþia lui Gabriel Chifu cu literaturaeste, funciar, somaticã: „Nu, nu, n-ai de cesã te temi, / mã-ncurajeazã / inima mea ca-re bate ºi bate ºi bate. / [...] // O, probabilda, aºa e, n-am de ce sã mã tem: / în poe-mul acesta genial / care este fiecare nouã zitrãitã / e cuprins ºi versul mãrunt al inimiimele“ (Inima mea urcã muntele). O para-lelã, în acest sens, cu Franz Kafka îmi parea fi deosebit de relevantã. Potrivit unei cu-noscute mãrturii din propriul jurnal, datatã3 ianuarie 1912, autorul Procesului înregis-treazã, palpându-se pe sine, o concentrarea energiilor în vederea scrisului; „din punctde vedere organic, scrisul reprezintã ceamai fertilã orientare a fiinþei mele“11, decla-rã el, iar rezultatul acestei orientãri e celcunoscut – esenþializarea trupului în bene-ficiul creaþiei literare. Kafka face multe refe-rinþe la atrofia sa corporalã, dupã cum exe-geza a observat, atrãgând atenþia asuprafaptului cã acesta nu-ºi vede propriul corpanorexic ca pe ceva blamabil; dimpotrivã,îl vede „ca pe un mijloc de a depãºi pra-guri ºi deveniri“, fiecare organ al sãu „fiind«plasat sub o observaþie special㻓.12

Gabriel Chifu are, la rândul sãu, con-ºtiinþa incompletudinii trupului semnifi-cant, însã poetul îl învesteºte pe acesta cuputerea de a se regenera, de a rodi noi sem-nificaþi, de a se deschide spre mit ºi sprelumea vie a imaginarului, reiterând parcãuimitoarea renaºtere a palmierului ce îm-pãrtãºeºte destinul pãsãrii Phoenix: „Numã pot miºca. / Stau înþepenit într-un patmetalic, alb, pe rotile. / [...] // Când oricesperanþã-a pierit, / brusc, fãrã nicio logicã,/ zidurile se topesc, dispar. / Patului meumetalic îi dau muguri, / crenguþe verzi ºiflori mirositoare, / pare un cais dintr-o li-vadã, / apoi îi dau aripi, începe sã zboare,/ apoi curge ca o apã ºi eu curg cu el / prin-tr-o lume astralã, foarte vie, / cerurile sedeschid, / în jur, aproape, vijelioase raze senasc / ºi se ciocnesc cu þipãt, / iar eu curgprintre ele cu patul meu metalic înaripat“(Pat metalic cu aripi).

În aceste condiþii, sintaxa intrã într-unregim al iluminaþiei („Aici. În luminã. / În

„Cuvântul trup S-a fãcut“

Cezar Boghici

Sã ne cunoaºtem scriitorii

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 13

nemãsurata, incomparabila bucurie a vor-birii. / [...] / Netrebnic, umil, / totuºi amfost lãsat sã mã reînnoiesc, / sã mã reîn-noiesc. / Iar acum, / pielea trupului meuvechi / cu sute de guri însetate soarbe / fie-care strop de luminã / ºi se reînnoieºte“ –Cel nou) sau devine devoþionalã („Sã intruîn apã, / sã mã frãmânte marea / cum e frã-mântat aluatul / [...] // Iar când voi fi gata,/ sã mã arunce pe mal, / prunc al tatãluiadeverit“ – Sfârºit de august la mare), amin-tind de metaforele transparenþei lumines-cente ºi de etosul beatificant al poemelordin cãrþile publicate în trecut de GabrielChifu, ce alcãtuiesc un traiect sacralizator,deschis cu Lamura (1983) ºi continuat cuOmul neþãrmurit (1987) ºi cu La marginealui Dumnezeu (1998). O astfel de metaforãeste, în volumul actual, diamantul. El de-semneazã în plan semiotic forma imuabilãa semnului literar13 („Iar literele cãrþii, gi-gantice ºi ele, / sunt dure, sunt în relief ºitransparente, / de diamant poate. / Nepie-ritoare par. / ªi noi, somnolenþi, stãm în-chiºi în ele / ca în niºte cripte“ – Litere, înþe-les, autori ºi dictare), iar în plan simbolic,latura fanicã a lumii noetice, corpul incan-descent al „inteligibilelor“, al „numirilor“sau al semnificaþilor, accesibil senzorial ºiintelectiv14, asemenea luminii solare, cu careapare în ocurenþã ºi cãreia i se recunoaºte„funcþia iluminantã a psihismului“15 („Iarpentru orice minte ce-ar vrea sã-l pãtrundã,/ înscrisul cel viu din cartea cât lumea / or-bitor rãmâne. Arzãtor. / Precum soarelecare brusc þi-ar pãtrunde în creier“ – ibi-dem). Diamantul e legat de simbolismulrecipientului sacru, asociat fiind cu piatraGraalului16, pe baza unor echivalenþe sim-bolice. Graalul, care îl închipuie substanþialpe Hristos, reprezintã atât centrul lumii,aidoma „pietrei unghiulare“17, cât ºi vasuliluminãrii. Pe de altã parte, diamantul, da-toritã condiþiilor sale de formare (la tem-peraturã ºi presiune ridicate), se aflã în modnatural ataºat de contextul transcenderii ºipurificãrii: sufletul se purificã trecând prinpatimile arzãtoare ale trupului – temã pre-dilectã a literaturii medievale, tratatã cuingeniozitate ºi de Cantemir18, în Divanul:

[...] eu pre tine într-acesta chip te socotescºi cu aceasta te potrivãsc, lume: tu adecã eºtifoc, trupul mieu oalã ºi sufletul aur. ªi pre-cum zlãtariul cu cât mai mult în oalã fiarbeaurul, cu atâta mai lãmurit iasã, aºé darã eu,pentru aceasta în toate ºi de toate slãvituluiDumnãdzãu mã rog, ca mai mult în tine avieþui vréme sã-mi dãruiascã.

�

Note1. ªtefan Lemny, Cantemireºtii: aventura euro-

peanã a unei familii princiare din secolul alXVIII-lea, trad. de M. Jeanrenaud, Iaºi:Polirom, 2010, p. 15, 66.

2. Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceavaînþeleptului cu lumea sau Giudeþul sufletuluicu trupul, I, 77, in Literatura românã medi-evalã, antologie coordonatã de D. H.Mazilu, Bucureºti: Ed. Academiei Române,Univers Enciclopedic, 2003, p. 351.

3. Vezi Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ie-rarhia bisericeascã, I, 2, in Opere complete ºiScoliile Sfântului Maxim Mãrturisitorul,trad. de D. Stãniloae, ed. de C. Costea,Bucureºti: Paideia, 1996, p. 72. Autorulconsiderã cã îngerii, ca minþi pure, expe-rimenteazã pe Dumnezeu netrupeºte (inte-

ligibil), pe când noi, ca minþi în corpuri, îlexperimentãm „prin chipuri sensibile“,slujindu-ne deci de organele trupuluinostru material.

4. Sf. Dionisie Areopagitul, Despre numiriledumnezeieºti, I, 8, in vol. cit., p. 138.

5. Sf. Augustin, De doctrina christiana, II, 1,in De doctrina christiana: introducere în exe-geza biblicã, trad. ºi ed. de M. Ciucã, Bu-cureºti: Humanitas, 2002, p. 111.

6. Despre doctrina semnului la Augustin, veziUmberto Eco, „Despre lãtratul câinelui (ºialte arheologii zoosemiotice)“, in De laarbore spre labirint: Studii istorice despre semnºi interpretare, trad. de ªt. Mincu, Iaºi:Polirom, 2009, p. 167-169.

7. Sf. Augustin, De doctrina christiana, II, 3-6, in vol. cit., p. 112-115.

8. Sf. Maxim Mãrturisitorul, Ambigua, 98,trad. de D. Stãniloae, Bucureºti: Ed. In-stitutului Biblic ºi de Misiune al B.O.R.,2006, p. 370.

9. In. 1, 14.10. Ioan Scotus Eriugena, Comentariu la

Evanghelia lui Ioan, I, xxi, trad. ºi ed. de D.Batovici, Iaºi: Polirom, 2009, p. 20-21.

11. Franz Kafka, Jurnal, trad. de R. G. Pârvu,Bucureºti: Rao, 2006, p. 207.

12. Gilles Deleuze ºi Félix Guattari, Kafka: pen-tru o literaturã minorã, trad. de B. Ghiu,Bucureºti: Art, 2007, p. 52.

13. Origen acordã o semnificaþie înruditã pie-trelor preþioase ce împodobesc pieptarulmarelui-preot, descris în Ex. 28, 15-22;

dupã el, acestea reprezintã „cuvântul evan-ghelic“ (Homilia in Exodum, 9, 4, in Omiliiºi adnotãri la Exod, trad. de A. Muraru,Iaºi: Polirom, 2006, p. 291).

14. O reprezentare asemãnãtoare a lumii inte-ligibile, sub forma unei „materii eterate“,apare în Vechiul Testament, când se spunecã Israel îl vede pe Dumnezeu stând cu„picioarele“ pe o „lespede de safir“: „Subpicioarele lui era ca o lucrare din lespedede safir, iar la înfãþiºare ca seninul ceruluiîn curãþia lui“ (Ex. 24, 10).

15. Paul Diel, Divinitatea: simbolul ºi semnifi-caþia ei, trad. de M. Avãdanei, Iaºi: Insti-tutul European, 2002, p. 108.

16. Vezi René Guénon, „Piatra unghiularã“, inSimboluri ale ºtiinþei sacre, trad. de M.Tolcea ºi S. ªerbãnescu, Bucureºti: Huma-nitas, 2008, p. 336-337.

17. Ef. 2, 20.18. Dimitrie Cantemir, Divanul..., I, 75, in vol.

cit., p. 347-348.

• Foto: Martin Greslou

14 • APOSTROF

L A 9 iulie 1888, Titu Maiorescu, minis-trul instrucþiunii ºi cultelor, l-a numit pe

I. L. Caragiale director general al teatre-lor, post care echivala cu direcþia TeatruluiNaþional din Bucureºti. Noul director, re-nunþând la programul estival, s-a implicatimediat în pregãtirea stagiunii teatrale detoamnã. Mai era o lunã pânã la începereastagiunii, când regina Carmen Sylva i-a în-credinþat misiunea de a organiza reprezen-taþiile ce urmau sã se desfãºoare la Peleº cuprilejul vizitei în România a prinþului moº-tenitor al tronului Marii Britanii, prinþul deWales, viitorul rege Eduard al VII-lea (1901-1910). Ne vom referi în continuare la acestsubiect folosind detalii din amintirile luiPaul Gusty, regizor (oficial, copist) laTeatrul Naþional din Bucureºti sub directo-ratul lui Caragiale, neutilizate pânã acum deistoria literarã.

Referindu-se la împrejurãrile ºi moti-vaþia învestirii lui Caragiale cu misiunea or-

ganizãrii spectacolelor festive proiectate laPeleº, Gusty ne spune: „Ca ºi predecesoriisãi, [Caragiale] era poftit la Palat ori de câteori Regina Elisabeta (Carmen Sylva) aveacâte o seratã artisticã, mai cu seamã cã îl aprecia mult ca autor dramatic ºi scriitor îngeneral“.1 Nu doar funcþia deþinutã îl indi-ca pe I. L. Caragiale drept omul potrivitpentru organizarea reprezentaþiilor de lacastelul Peleº, ci, în primul rând, experienþasa teatralã, îndelunga familiaritate cu scena,de la sufleur la autor dramatic. Întrucât vizi-ta prinþului de Wales era programatã pen-tru luna septembrie, Caragiale s-a deplasatla Sinaia, unde a stat trei sãptãmâni (o lunã,dupã alte surse). Pentru a da o acoperirelegalã absenþei lui Caragiale de la TNB, separe cã el a fost numit temporar directoral teatrului regal de la castelul Peleº. Locuiachiar la castel ºi lua masa cu regele.2

Ca organizator, Caragiale s-a ocupat detoate aspectele reprezentaþiilor proiectate.Evident, þinând seama de îndrumãrile regi-nei Carmen Sylva în alegerea repertoriuluiºi a interpreþilor, dar având o mai mare li-bertate la punerea în scenã ºi regie. Avândde gând sã foloseascã în spectacol unele sce-ne din Visul unei nopþi de varã, Caragiale s-a adresat lui A. Stern pentru traducereapiesei.3 Programul prevedea desfãºurarea atrei spectacole, cu folosirea unui corp de 50de actori amatori, aleºi din personalul curþiiregale ºi din anturajul oficial: 1) o comediejucatã de S. K. Kennedy ºi dra Fearn; 2)comedia Louison a lui A. de Musset, jucatãde G. Mavrocordat, Schaeffer ºi drele ElenaVãcãrescu, Seculitz, Zoe Davilla; 3) o come-die englezeascã jucatã de S. K. Kennedy,

Fearn ºi dra Theodory; 4) „o serie detablouri vieþuitoare luate din cele mai prin-cipale roluri din tragediile lui Shakespeare“,interpretate de domnii Missir, Candiano,Jacques Lahovary, drele Seculitz, HagiPandele, Davilla, Elena Theodori, Zoe Vã-cãrescu, principele de Wied, G. Mavrocor-dat, Schaeffer, Al. Lahovary.4 Aceste tablo-uri vivante, în numãr de 14, erau astfel aleseºi puse în scenã, încât sã formeze acrostihulPrince of Wales.5

Moºtenitorul tronului britanic „a fostprimit cu mare fast la Sinaia. Printre invi-taþi se prenumera ºi Caragiale în calitatea sade funcþionar superior ºi autor dramatic“.6

Acest fapt a justificat prezentarea sa înal-tului oaspete, care îi va fi strâns mâna ºi adresat câteva cuvinte.

În timpul festivitãþilor s-au realizat doarunul sau douã spectacole, din tot ceea ces-a proiectat, dar reuºita a fost deplinã.Dupã aprecierea unui cunoscãtor, VasileAlecsandri, piesele de teatru au fost „foar-te nimerite“ ca alegere ºi au fost jucate cu„mare succes“.7 Mulþumit de prestaþia luiCaragiale, regele Carol I l-a decorat cu Stea-ua României în grad de cavaler.8

Încheindu-ºi cu succes misiunea, Cara-giale a revenit în capitalã, unde îl aºteptadeschiderea stagiunii teatrale. Rememorândmomentul, Gusty spunea: „Când s-a întorsde acolo [de la Peleº], mai ferchezuit ºi mairadios ca oricând, a intrat în foaierul de re-petiþii ºi dând mâna cu noi zise – în glumãdesigur – Atingeþi cu evlavie aceastã mânãcãci a avut onoare sã fie strânsã de aceea aPrinþului de Wales“.9

�

Note1. Valjan de vorbã cu Paul Gusty, Vremea, 17

martie 1935, p. 5.2. Minerva literarã ºi ilustratã, nr. 138, 1912,

p. 5, apud Marin Bucur, Opera Vieþii: O bio-grafie a lui I. L. Caragiale, Bucureºti: CarteaRomâneascã, 1989, p. 258.

3. A. Stern, Însemnãri din viaþa mea, vol. II,Bucureºti, 1921, p. 106-107, apud M. Bucur, p. 258.

4. Epoca, 20 sept./1 oct. 1888, p. 2, apud M.Bucur, p. 244, 258.

5. La Liberté Roumaine, 27 sept./9 oct. 1888,apud ª. Cioculescu, Viaþa lui I. L. Caragia-le, Bucureºti: Editura pentru Literaturã,1969, p. 168.

6. Valjan de vorbã cu Paul Gusty, p. 5.7. Lupta, 30 sept. 1888, apud ª. Cioculescu,

p. 168.8. V. Alecsandri, Scrisori, vol. I, editate de Il.

Chendi ºi E. Carcalechi, Bucureºti: „Socec“,1904, scrisoarea CDXXVI, apud ª. Ciocu-lescu, p. 168.

9. Valjan de vorbã cu Paul Gusty, p. 5.

ºi prinþul de WalesTraian D. Lazãr

• Alexandru Davila ºi Caragiale

D O S A R

Î NTRE 10 septembrie 1975 ºi 16 mai1989, Securitatea din Craiova a inter-

ceptat, fotocopiat, copiat sau rezumat,înainte de-a le repune în circulaþie, unnumãr de 31 de scrisori adresate de Ion D.Sîrbu surorii sale, Irina. Citindu-le cu aten-þie, veþi observa cã dna Irina Sîrbu (care în2012, în luna mai, va împlini venerabilavârstã de 90 de ani) este confidenta cea maiapropiatã a scriitorului petrilean. O mulþi-me de lucruri importante din viaþa scrii-torului, cea de toate zilele, inclusiv cea lite-rarã, plus chestiunile de ordin financiar,sunt transcrise, imediat, pe hârtie ºi trimi-se, prin poºtã, de la Craiova la Petroºani,pe strada Constructorului. Securitatea n-areþinut, în arhiva sa, decât acele chestiunicare þineau de intenþiile de deplasare ale„Obiectivului“ ºi pe cele privitoare la aºter-nerea pe hârtie a unor proiecte literare. Dinpãcate, dna Irina Sîrbu ne-a declarat cã nua mai pãstrat nimic din corespondenþa sacu fratele sãu mai mare. Frica de a nu fi gã-site la percheziþiile Securitãþii a fãcut-o peIrina Sîrbu sã renunþe la pãstrarea lor. Da-toritã, probabil, lipsei lor de interes practicºi operativ, Securitatea nu a reþinut niciunadintre scrisorile Irinei Sîrbu cãtre fratelesãu. Din acest motiv, nu putem (re)stabilidialogul dintre cei doi, care se întinde, doarîn acest documentar, pe o perioadã de unsfert de veac. Interesul acestor note strictsecrete constã în faptul cã ne oferã informaþiide primã mânã despre o seamã de proiecteale scriitorului, anunþate în premierã suro-rii sale, ºi care rãmân nerealizate în timp.„Kepler“, „Satirile duhului meu“ ºi „A treiafaþã a medaliei“ sunt intenþii care au rãmasnematerializate. Dacã, în aceste cazuri con-crete, scriitorul trimite, involuntar, Securi-tatea pe niºte piste false, alte informaþii punsecuriºtii pe cãi pe care le socotesc extremde folositoare. Faptul cã Sîrbu lasã întrea-ga sa arhivã „grecului“ Nicolae Carandino,fost deþinut politic ºi fost deportat în Bãrã-gan, este, în mod cert, una dintre cele maineinspirate idei ale scriitorului petrilean. Înplus, în timpul în care Carandino primeºtearhiva sîrbeascã, el tocmai împlinise 70 deani. În anul 1975, Sîrbu avea doar 56 deani ºi, în loc s-o lase unui om mai tânãr ºimai „curat“ din punct de vedere al trecu-tului, Sîrbu îºi pierde busola ºi se orien-teazã doar din punct de vedere sentimen-tal. (Nicolae Haralambie Carandino s-anãscut pe 19 iulie 1905, la Brãila, ºi a dece-dat în ziua de 16 februarie 1996. A fostinternat în lagãrul de la Târgu-Jiu în anul1942. Arestat în 1947, anchetat, judecat încadrul procesului fruntaºilor PartiduluiNaþional Þãrãnesc, Carandino e condam-nat, în acelaºi an, la 6 ani de temniþã grea,

2 ani de degradare civicã, confiscarea ave-rii ºi la plata sumei de 1.000 de lei, chel-tuieli de judecatã. A fost deþinut, în reali-tate, 9 ani în închisorile din Galaþi, Sighetºi Bucureºti. Are domiciliu forþat pânã în

1962, în Bãrãgan, la Bumbãcari ºi Rubla.)Cert este faptul cã nu au fost tipãrite nicipânã astãzi nici „corespondenþa sentimen-talã“, unicã – dupã pãrerea lui Sîrbu –, din-

D O S A R

Scrisori (strict secrete)cãtre sora sa, IRINA

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 15

�

• I. D. Sîrbu, Craiova, 1984

Mihai Barbu

16 • APOSTROF D O S A R

tre el ºi marea sa iubire din studenþie, ªtefa-nia Dorn, ºi nici schimbul epistolar Sîrbu-Carandino, care era gândit ºi destinat, de labun început, publicãrii. Carandino a apu-cat, în schimb, sã-ºi publice memorialisti-ca, în anul 1992, sub titlul Nopþi albe, zilenegre. „Grecul“ a mai trãit câþiva ani de de-mocraþie ºi a redevenit directorul Dreptãþii.În acei ani în care se putea tipãri practicorice ºi relativ ieftin din punct de vederefinanciar, Nicolae Carandino nu a publicat(sau poate nu a mai avut ce publica) dinarhiva lãsatã de Sîrbu. Noi vom oferi, maijos, 31 de scrisori (sau, mai exact, ceea cea reþinut Securitatea din ele) adresate deSîrbu surorii sale, Irina Crãciun. La majo-ritatea scrisorilor am adãugat o notã caresã faciliteze înþelegerea epistolei respective.

Scrisoarea I(10 septembrie 1975)

. . . AM FOST la Radio, am aranjat un „ciu-buc“ literar: o emisiune pe sãptãmânã „Ta-blete satirice“. Sã vedem ce-o ieºi. Acumtranscriu o nuvelã. O voi trimite la Bucu-reºti apoi mã apuc sã transcriu volumul desatire ºi, în paralel, lucrez la „Kepler“.Veºtile de la Bucureºti nu sunt grozave.Trãim un moment de îngheþ – eu personal,se pare cã fãrã voia mea, l-am supãrat peDumnezeu. N-are importanþã. Mi-am fãcutun plan bun ºi serios. Scriu, regulat, pen-tru teatru la microfon, teatru pentru ama-tori. Voi încerca sã public câteva articole-studii. O prozã-douã, nu stricã. Am trimis„Pragul…“ la Cluj ºi TV. Îi voi trimite ºi luiH. Popescu (mai þii minte ziua în care amcrezut cã am pierdut 10.000 lei?) Întretimp termin „Satirile duhului meu“ sã fiegata ºi le predau la Cluj. Termin ºi „Kepler“ºi… retranscriu, pentru post-mortem, unelepiese care nu-mi mai plac acum. („A douafaþã…“, de pildã. Revin la original „A treiafaþã…“) ªi fac intervenþii la Bucureºti, pen-tru a mi se publica, totuºi, un volum de„Teatru“. Nu cred cã voi reuºi chiar dacãam miºcat, din loc, niºte scripeþi grei.

A fugit porcul de Ben Corlaciu. (Sã-mitrimiþi volumul „Baritina“ ºi „Cazul Dr.Udrea“). Vorbeºte la Europa Liberã ca ovictimã, el care… Doar ºtii ce rol murdar aavut în procesul Blaga – Dorli – Sîrbu. Înromanele sale, eu sunt Gory Bulgaru. Mãface sifilitic, reacþionar, etc., iar pe Blagaîl face un fel de Iuliu Maniu, dar cretin ºilegionar… Acum plânge la Paris ºi zice:„Scriitorii români nu au caracter…“ Zicecã, în 1954, a fost maltratat cerându-i-setrei autobiografii, la rând. Fantastic!

Domnului N. Carandino (care nu-mimai rãspunde de 10 zile, sper cã se simtebine la Bran) i-am expediat circa 8-9 scri-sori (din cele 10 planificate – plus treimanuscrise rezervã) pentru volumul pecare, sperã el, îl vom scoate împreunã.

Acum pentru tine: la Carandino…, carea sãrbãtorit 70 de ani, am tot ce am scris(afarã de proza în manuscris), toate piese-le, etc. El ar fi acela care ar putea (dacã arfi mai tânãr) sã scrie un studiu despre tea-trul meu, jucat ºi nejucat. Fiindcã ºtie tot.În plus, are fragmente din jurnal transcrisepentru el, plus cele 10 scrisori din anulacesta. În ultima scrisoare, uºor speriat(cine ºtie de ce, prea merge des ºi obliga-toriu la înmormântãrile triste ale contem-

poranilor sãi) îmi face aluzii cã mi-ar lãsamie biblioteca lui „clasicã“, cã e sigur cã aretrei volume de „amintiri“. Dacã moare cineva avea grijã de ele?

Eu însumi sunt încolþit de gândulmorþii. El, în orice caz, trãieºte mai multdecât mine, umblã mult, vede oameni, ºtietot, citeºte prospãturi. Eu sunt un fel defals român, mã cheamã Sîrbu (ºi am fostalãturi de sîrbi în 89, mama e cehovici –ºi am fost alãturi de cehi în 1968) – tata afost social-democrat ºi eu toatã viaþa amcãutat a rãmâne un socialist moderat, mij-loc-stânga, în niciun caz extremã, etc…

Deci, în caz cã mor, la Carandino gã-seºti totul. „O corespondenþã sentimentalã“(relativ; nu sunt tipul care confundã siro-pul cu votca sau otrava) pe care am avut-ode aproape 40 de ani (cu mari întreruperi)dar, consider, unicã cu Baba Dorn (ªtefa-nia Dorn, Timiºoara, str. Mãrãºeºti, nr. 12).Baba e profesoarã de francezã la liceul(unic) de ciberneticã din Timiºoara.

Mai am scrisori (ºi amintiri) la Gigi. Evãduvã la Bucureºti, nu am adresa ei dar o are Mangi. Apoi la doamna VeturiaChirileanu, str. Temeºeanã 20 (s-a mutat ºiea; are o fiicã arhitectã la Tg. Mureº...).

Aº vrea sã fiu prezent la bacalaureatuldivinei mele nepoate, Monica. Eu am stu-diat-o de aproape, e un miracol. Prin ea,zeii cei buni au vrut sã-mi plãteascã mie,cel fãrã de operã ºi fãrã copii, un fel dedespãgubire (poate ºi þie, ce zici?)

Mã bucur cã ai înþeles sensul „politic“al scrisorii mele cãtre Dorel. Timpul (ºipentru noi Timpul egal Monica) lucreazãpentru noi. Sfaturile tale: „sã fim calmi,sã aºteptãm, sã nu ne mâniem astãzi, ca sãregretãm mâine“ au fost excelente. Iatã,Monica, într-un singur an, crescând, ne-adepãºit pe toþi: ºi în politicã ºi în diplo-maþie ºi, mai ales, în „planificarea ºtiinþificãºi socialistã“ a dragostei. Ea ne iubeºte egal,cu avantaje reciproce, fãrã forþã, împãcândperfect vechea dilemã între varzã, caprã ºilup.

Pop e ºomer. Iar a fost dat afarã. dar pevremea mea, ºomajul era o stare normalã,de tranziþie. Azi e… altceva… Bea groaz-nic, se minte, ºi-a pierdut busola. I-amspus: „Du-te la maicã-ta! Eu, când am fostîn situaþia ta, am fugit la mama, tata ºi soramea“.

Avem trei actriþe, între trei vârste careau soþii plecaþi pe 2-5 ani în Maroc ºiAfganistan. Bani au. Seara fac poker. Lizicae râvnitã pentru cã râde ºi glumeºte. [...]Lizi mi-a spus cã refuzã sã mai joace înacest mediu „de curve care nu sunt curve,de cartofori care nu ºtiu sã joace ºi deescroci care sunt la mintea cocoºului“.

Nu ai un exemplar din scenariul „Ioncel schimbat“ care trebuia sã-l joc cu LetiþiaPopa (cu Dina Cocea în rolul Mamei)? Îþivoi trimite unul. Totul s-a înecat în niºtedirective care confundã palma cu argu-mentul. Dar, îþi voi trimite un exemplar sã-l ai. Du-te la mare dar treci mãcar douãore, între douã trenuri, ºi prin Craiova.Vreau sã-þi arãt maºina mea de scris…

Ministerul de Interne/Inspectoratul Judeþean Dolj/Nota nr. 0058743

din 10. 09. 1975/Strict secret

Scrisoarea II(19 martie 1976)

. . .vorbeºte cu Roman de la Librãria dinPetroºani. Spune-i cã prin Stoican – DevaCentrul de librãrii va cere 3-400 de exem-plare din volumul de „Teatru“. 200 vorveni pentru Valea Jiului. Voi veni la întâl-nirea organizatã, am certitudinea cã vomvinde, cu puþinã presã ºi propagandã,exemplarele toate.

Editura e în faza fixãrii tirajului. Teatrulse vinde greu, librarii se tem sã nu rãmânãîn rafturi. Dar azi am confruntarea defini-torie cu redacþia. Dacã obþin tirajul 1.500-2.000, într-o sãptãmânã volumul e gata ºipeste trei e în librãrii. (Totul e posibil decând avem la Bucureºti un Institut pentruevitarea paralelismelor.)

Articolul din „Scânteia“ are o poveste.Eu am þinut o foarte curajoasã comunicareîn cadrul sãrbãtoririi teatrului, despre pu-blic. În salã era cineva mare de la „Scânte-ia“. Mi s-a cerut textul conferinþei, i l-am dat.A apãrut fragmentat ºi, bineînþeles, cu câte-va contribuþii ale redacþiei, pe ici pe acolo,ºi mai ales la concluzii… Bine venite, nu?

Articolul îmi prinde colosal de bine.Începuserã unii sã vorbeascã cã aº fi defi-nitiv pe linie moartã. Ieri mi s-a telefonatcã articolul a plãcut sus. Mi se vor mai cereºi alte colaborãri, asta-i viaþa…

Nota noastrã: În partea de jos a colii existão Observaþie: Din ordin s-a fotocopiat scri-soarea.

Ministerul de Interne/Inspectoratul Judeþean Dolj/Biroul „S“/Nota nr. 006996

din 19. 03. 1976/Strict secret

Nota noastrã: Roman era ºeful Librãriei„Ion Creangã“ din centrul Petroºaniului, iarPetru Stoican era preºedintele ComitetuluiJudeþean de Culturã ºi Educaþie Socialistã.Ambii erau cunoºtinþe bune ale scriitoruluipetrilean. Sîrbu era convins cã cele douãcotidiene din zonã, Steagul roºu din Petro-ºani ºi Drumul socialismului din Deva, îi vorprezenta volumul de teatru. Dumitru Ve-lea, secretarul literar al Teatrului „ValeaJiului“ din Petroºani, obiºnuia sã menþio-neze periodic, prin articole ºi scurte note,succesele teatrale ºi apariþiile editoriale alelui Sîrbu în cele douã publicaþii.

Scrisoarea III(20 aprilie 1982)

CãtreIrina Sîrbu/Petroºani

Sertarul ÎN care þin banii e gol. Am cheltuitcu turul Ardealului, cu prezenþa la Petro-ºani, am trimis cãrþi ºi scrisori peste Ocean.Au sosit Couriol-ii, am o datorie faþã de ei.Ei au fost colosal de drãguþi cu mine. Amstat de Crãciun ºi Anul Nou pe capul lor,acum mã voi revanºa. Prin Szekely Dezsoam cumpãrat o pocladã din lânã maramu-reºeanã pentru ei. Sper sã mã pot achita dedatorie, de ei am nevoie. Dacã nu pentrumine, pentru Monica sigur.

Reîncep cãutãrile dupã Poldi. Am cu-noscut un ataºat de presã de la AmbasadaBraziliei.

�

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 17D O S A R

Mayer Doti din Budapesta, colegul meude liceu, insistã sã merg sã-l vãd. Ce zicidacã am merge, noi doi, la un bun prie-ten?...

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/ Nota nr. 0023096 din 20 04 82

Nota noastrã: Dezsø Székely este vãrul scrii-torului, care locuia în Baia Mare. În unicasa cãlãtorie în Vest, Sîrbu a fost, la Lyon,oaspetele familiei Couriol. Poldi este frate-le sãu vitreg, Leopold Stehlick, care s-a sta-bilit la São Paulo ºi pe care îl va gãsi cu aju-torul Crucii Roºii. Cãlãtoria proiectatã, îndoi, în Budapesta lui Mayer Doti, nu a maiavut loc niciodatã.

Scrisoarea IV(25 octombrie 1984)

„SURU“ din Craiova a relatat lui Sîrbu Irina:

Plec la Bucureºti în cãlãtoria de mult pla-nificatã. Þi-am trimis o fotografie a luiJuan Karlos. Mã duc la Bucureºti sã afludacã pot interveni pentru volumul meucare se aflã înecat la mal.

Nu uita: copia fotografiei dupã desenullui Nae Rãdulescu (care pleacã definitiv,sper, în RFG), copii dupã fotografiile Ma-mei (de trimis în Brazilia).

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0024031 din 25 X 1984

Nota noastrã: Juan Carlos din São Pauloeste fiul lui Leopold Stehlick (fratele vitregal lui Sîrbu) ºi nepotul scriitorului. Sîrbuvrea sã-i trimitã fotografiile mamei sale înBrazilia, pentru cã Juan Carlos ºi-a botezatuna dintre fiice cu numele bunicii sale, iaralta a primit numele mãtuºii sale, Irina.Nae Rãdulescu era de meserie arhitect ºia fost, împreunã cu Sîrbu, în detenþie. El i-a fãcut lui Sîrbu, în perioada detenþieicomune, un portret în creion, pe care scrii-torul l-a scos din lagãr, la eliberare, as-cunzându-l în mâneca pufoaicei.

Scrisoarea V(8 noiembrie 1984)

„SURU“ din Craiova a relatat Irinei Sîrbu dinPetroºani:

A fost teribil ce singur am fost la Petroºani:îl înmormântasem pe Murãraºu la 12, la 14pe Finteºteanu, Fulga era în comã, cancerla plãmâni, Sorin Titel, 45 de ani, bolnavde cancer: a fugit fiul lui Zaciu (cu maicã-sa), a rãmas ºi prietenul meu Aristide Bu-hoiu cu doi copii ºi nevastã, a plecat Ditacu Diana în Israel, cu avionul. Potra tre-murã pentru fiul sãu care întârzia la Paris(cu nevastã-sa), Regman îºi însurase fiul laParis, dar acesta e un secret de familie; fiulare paºaport, este bursier. A plecat ºi NaeRãdulescu definitiv, pentru el am mers, nul-am prins sã-mi iau rãmas bun.

Zici de fotografii cã mi le vei aducesâmbãtã: bun, dar nu uita cã am nevoie decâteva copii dupã fotografia mamei melepentru a le trimite în Brazilia. Ei nu au ne-voie de fotografia mea, ci de cea a buniciilor. Ai primit, sper, fotografia lui Juan Kar-los ºi scrisoarea sa englezeascã? Ce zici?

Nicio veste de la Lyon (de unde aºteptbanii mei), nicio veste de la Chamonix (deunde speram o invitaþie cu ºtampilã). Eutotuºi doresc sã mai fac un drum în Oc-cident, am certitudinea cã banii necesaripentru o simplã cãlãtorie (am unde sta ºice mânca) i-aº gãsi la amicii mei nemþi, ca-re mi-au rãmas datori cu bursa pe o lunã.

Din strãinãtate scrisorile nu mai vin,simt o înãsprire a Poºtei. (Poate e doar opãrere.)

Volumul meu de aici a intrat în conulde întuneric al Editurii. Va apãrea post-mortem. Nu sunt nici primul, nici ultimul.Nu am voie sã mã plâng cât timp sunt con-temporan cu noua politicã teatralã. (La tea-tru mã duc sã vãd videocasetofon, filmeamericane color, cu 15 lei intrarea. La pã-puºi, aºijderea, la operetã – la fel).

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0024197 din 08 XI 1984

Nota noastrã: Dita Paleacu era soþia doc-torului Paleacu, omul cel mai luminat,dupã pãrerea scriitorului, din toatã Craiova.Dupã moartea soþului, soþia ºi fiica au ple-

cat, legal, în Israel, de unde reveneau, pe-riodic, în þarã. Sîrbu aºtepta de la familiaCouriol ºi/sau de la verii sãi din Chamonix– care emigraserã în urmã cu jumãtate desecol din Valea Jiului ºi pe care i-a revãzutîn timpul cãlãtoriei sale în Vest – o invitaþieoficialã pentru a putea cere, din nou, paºa-portul. Banii care îi aºtepta de la familiaCouriol erau cei pe care i-a lãsat acolo întimpul cãlãtoriei sale în Vest din 1981. Elspera sã se reîntoarcã ºi, ca sã nu-i mai chel-tuie inutil pe cadouri, i-a lãsat în loc sigurla prietenii sãi francezi. Videocasetofonul,care înainte de Revoluþie avea preþul uneimaºini Dacia, era soluþia miraculoasã princare instituþiile de culturã din România în-cercau sã-ºi facã planul la încasãri ºi sã de-vinã rentabile. Peste tot se prezentau fai-moasele filme americane traduse de MariaMargareta Nistor. La Teatrul din Petroºani,ultimele noutãþi cinematografice nu maiaºteptau traducerea „oficialã“, ci se tradu-ceau operativ, în direct, de cãtre profesoriide englezã din municipiu.

Scrisoarea VI

(22 noiembrie 1984)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani:

E TA A murit în braþele soþului ei care estecel mai mare specialist din Cluj în boli

de inimã. La Cluj, deschizând radioul amauzit pe Negoiþescu vorbind, deja, demoartea ei, pomenindu-mã ºi pe mine, astala un radio nu prea ortodox. Umblânddupã informaþii pentru Monica nu am preafost încântat de tot ce am auzit despreFilozofie. E o facultate de agitaþie ºi propa-gandã. Atât ºi nimic mai mult. Asta mi-auspus-o chiar membri ai corpului didactic…E rãu cã Monica nu-mi dã ocazia s-o lãmu-resc. E o facultate politicã, diploma ei nu evalabilã dacã nu e însoþitã de „ªtefanGheorghiu“. E foarte controlatã politic…deºi Decanul mi-ar fi un fel de amic, foststudent al meu la Cluj. Tatãl sãu, MureºanTheodor, m-a publicat prima datã.

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0024439 din 22 XI 1984

�

18 • APOSTROF D O S A R

Nota noastrã: Sîrbu vorbeºte, desigur, înscrisoarea cãtre sora sa despre moartea divi-nei Eta Boeriu ºi despre soþul sãu, doctorulNicolae Boeriu. La fel, este evident cãradioul „nu prea ortodox“ pe care îl ascultaera „Europa Liberã“. Pentru a urma Facul-tatea de Filosofie era necesarã, în epocã, orecomandare a organizaþiilor UTC ºi PCR.Decanul pomenit este acad. Camil Mureºa-nu. În cele din urmã, nepoata, MonicaCrãciun, va da admitere ºi va absolvi Facul-tatea de Filologie, Secþia româno-francezã,din Cluj. Actualmente, Monica Crãciun esteprofesoarã de francezã la Râmnicu-Vâlcea.

Scrisoarea VII

(31 ianuarie 1985)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani:

O comisie din Bucureºti a hotãrât ca d-lZamfirescu, bãtrânul profesor, sã alcãtuias-cã un volum antologic de teatru istoric.Din 100 de piese s-a ales Iarna lupuluicenuºiu ca fiind cea mai bunã despre Inde-pendenþã (piesa este despre turci – bãtândºaua sã priceapã… ruºii).

Am primit scrisoare „de tainã“ de laAlice. Daniel e tot timpul beat, nu vrea sãvin la ei, de ce sã-i vãd aºa cum sunt. Alicevrea sã divorþeze. M-a rugat sã-i scriu,dându-mi adresa unei prietene. Acum, ci-ne-mi va trimite o invitaþie?

Veºtile din oraº (frig, foame, derutã)sunt rele. La mine e cald. Eu cu Lizi avem5.800 lei pensie (azi i-a sosit prima pensie– 1808 lei). Dar gazul se opreºte des iarapã caldã încãlzim în bucãtãrie ºi ne spãlãmca, în troacã, la mama.

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0010469 din 31 01 1985

Nota noastrã: Daniel Székely este nepotulscriitorului din Chamonix. El este fiul luiAlbert (Béla) Székely ºi era de meseriemecanic-instalator. Unchiul sãu din Româ-nia a stat la ei între 12 ºi 22 decembrie1980. Vãrul sãu, Béla, a emigrat în Franþaîn anul 1932. Datoritã situaþiei tensionatedin familie, aflatã în pragul separãrii, eraevident cã a mai invita pe cineva acasã eracu neputinþã. Drama familiei Székely e vã-zutã de scriitor ºi din perspectiva nãruiriiultimei sale speranþe de a mai ajunge vreo-datã în Franþa. În Dansul ursului, o partedin acþiune se petrece chiar în Chamonix.

Scrisoarea VIII

(19 februarie 1986)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Am citit o revistã maghiarã Alföld, cu pro-ze ºi memorii inimaginabil de tari ºi libere.Demascarea turnãtorilor, a stalinismului.Dar asta, cu forþã pe care eu, nici în bucãtã-ria ta, nu mi-am permis-o vreodatã. Daracesta e defectul lor, ºi-au ridicat ºi nasul. Nuºtiu de unde am picat noi pe capul lor înArdealul lor. Descriu armata românã (care azdrobit revoluþia evreiascã a lui Kun Belaîn 1918-1919) ca pe o campanie pe care

armata românã a jefuit mobilele saloanelordin Budapesta. Poate cã s-a jefuit – oricerevoluþie e barbarã – dar mã îndoiesc cã cei50.000 de soldaþi-þãrani (în opinci) s-auîntors fiecare cu un fotoliu sau canapea.

De mâine încep sã-mi scriu biografia.Pe capitole. Povestind þie ºi Lizicãi ceeace nu are valoare când nu e ºi scris.

Scrisul e altfel de memorie, e teribil câteamãnunte îmi sar în minte. Mi-e fricã sã nutransform în junglã aceastã reîntoarcere întimp. Pânã la toamnã o termin ºi, dacã reu-ºesc sã o transcriu, adaug la opera mea deposteritate, a treia carte grea.

… A scris Lizicãi, Cleo, din Maroc; naº-te curând un tânãr Mohamed.

Tov. lt. col. VîlceanuPrin contacte ºi alte mãsuri sã încurajãm peobiectiv sã ia atitudine contra iredentismului.Sã exploatãm poziþia sa în aceastã pro-blemã.Col... (semnat indescifrabil)

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0021310 din 19 feb. 1986

Nota noastrã: Sîrbu se autoamãgeºte din nou.Biografia sa e proiectatã pe capitole bine defi-nite, dar scriitorul nu reuºeºte sã o mai scrie,nici pânã în toamna anului 1986, nici pânãla sfârºitul vieþii sale. Ea va fi recompusã dindocumente din arhiva CNSAS, precum ºi dinarhive publice ºi private, de cãtre MihaiBarbu, în Memoriile lui Ion D. Sîrbu: O re-constituire, Craiova: Editura Autograf MJM,2011. Cleo Nasser e o româncã din Craiovacare s-a cãsãtorit cu un student marocan ºia reuºit sã plece legal din þarã. Noua families-a stabilit la Casablanca. Sublinierile din textaparþin Securitãþii doljene

Scrisoarea IX(4 aprilie 1987)

„Suru“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

La necazurile mele din Bucureºti se adaugã,acum, aceastã umilire în faþa familiei de

aici. Necazurile se uitã sau se îndreaptã,umilirile însã lasã urme. I-am scris de ro-manul meu; sã nu gãseascã ea cã e cazul sãmã întrebe: ce e cu romanul meu? Sunt în-trebat de Giurcheºti, din Copenhaga, dealþii din America (Agnes) – ea nimic!

Romanul meu e considerat un text deexcepþie: i se recunosc o mie de merite; darîn actuala conjuncturã, e stupid ºi total inu-til sã-l înaintãm sus. Ar însemna sã ne atra-gem niºte fulgere inutile. Sã aºteptãm ºaseluni, un an, zice redactoarea. Samarul e ro-manul, autorul e mãgarul, acum totul de-pinde de Sultan. Mi s-a dat un exemplu:Olga Caba a înnebunit fiindcã, între multealtele, i s-a cerut din expresia: „un înger cuaripi“ sã ºteargã aripile. Deci se face o cen-zurã la cuvinte, nu la idee.

Tov. lt. col. VîlceanuExploatare în cazcol… (semnat indescifrabil)

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0012790 din 4 aprilie 1987

Nota noastrã: No comment. E vorba, aici,de chestiuni sensibile, familiale...

Scrisoarea X(22 aprilie 1987)

NOTÃ

„Suru“ a relatat lui Sîrbu Irina, str. Con-structorul, bl. J, sc. 2, ap. 6, loc. Petroºani,jud. Hunedoara, urmãtoarele:

…Apar cu ªoarecele B, într-un volum laPraga… Facem cerere pentru cãlãtorie casimpli turiºti, eu ºi Lizi… Mi s-a trimisinvitaþia din Franþa pentru Monica. De aicipleacã eleve ºi studenþi – pãrinþii rãmâ-nând… Diti, din Israel, mi-a trimis pixuri,cafea…

Tov. lt. col. Vîlceanucol… (semnat indescifrabil)

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0013097 din 22 aprilie 1987

Nota noastrã: Scriitorul va vedea Praga, darde unul singur, fãrã soþia sa. Monica nuîºi va vedea verii din Franþa. Dita Paleacudovedeºte cã îl cunoaºte foarte bine pe Sîr-bu. Ea îi trimite ceea ce îºi dorea el cel maimult din Occident: cafea ºi pixuri...

Scrisoarea XI

(24 aprilie 1987)

NOTÃ

„Suru“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Ioanichie Olteanu, fost director de editurã,de revistã, este de pãrere cã romanul, lanivelul unor funcþionari fricoºi, nu areºanse de a fi împins în sus; trebuie sã gãsimun protector înalt ºi sus care, fie cã se spe-rie de calitãþile romanului, fie cã va gãsicã e mai bine sã se publice decât sã umbleca zvon ºi stafie (o carte publicatã poate fi

�

• Irina Sîrbu

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 19D O S A R

criticatã, înjuratã, negatã), un zvon – nicio-datã.

Trimit ºi al treilea exemplar la Bucureºti.Sã circule. Am o filierã prin care pot aran-ja ca, într-o lunã, ea sã fie pe masa teribi-lului Dulea, cel care rãspunde de cãrþi ºicenzurã.

Zice Ioanichie: printr-un accident, unvulcan a nãscut o insulã albã în mijloculmãrii. Mai devreme sau mai târziu, ea tre-buie sã fie trecutã pe hartã chiar de cãtre ceicare nu sunt de acord cu erupþiile vulcanice.

Tov. lt. col VîlceanuExploatare

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 001315 din 24 aprilie 1987

Nota noastrã: E vorba de romanul Lupul ºicatedrala, care va apãrea doar dupã moar-tea scriitorului. Sublinierea din text aparþi-ne Securitãþii doljene.

Scrisoarea XII

(6 mai 1987)

„Suru“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Scriu, târâº-grãbiº, la Ursus. Îl construiesccu raþiunea, nu cu inima. Doar ceea ce mãdoare poate fi scris uºor, clar ºi curgãtor.

Vreau sã-l termin pânã în august. Dintoamnã mã aºteaptã treaba grea a trans-crierii caietelor mele.

Am fãcut cerere pentru paºaport, niciosperanþã. Cred cã procesul de închidere atuturor uºilor, continuã cu tragerea rulou-rilor ºi la ferestre.

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0013991 din 6 mai 1987

Nota noastrã: Dansul ursului (roman pentrucopii ºi bunici) apare, în anul 1988, la Edi-tura Cartea Româneascã. În ceea ce priveº-te cererea sa pentru paºaport, Sîrbu a intu-it exact: pentru el s-au închis toate uºile.Sublinierea din text aparþine Securitãþiidoljene.

Scrisoarea XIII

(21 mai 1987)

„Suru“ i-a relatat lui Sîrbu Irina din Petro-ºani, str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 3:

…Voiam sã plec la Bucureºti dar pe urmãm-am rãzgândit. Pânã în toamnã las manu-scrisul meu (cu Lupul) sã circule. Pânãatunci, cine ºtie, poate cã zeii se vor uitamai atent la soarta mea.

Mulþi copii bolnavi, multe boli de piele,pe aici se zvoneºte cã pe malul Dunãrii (dincauza fâsâielii unei centrale bulgaro-ruseºti)cam mor gãinile de tristeþe…

Nu-mi mai sosesc scrisori din strãinã-tate – se pare cã nici cele scrise nu au plecat…

Tov. lt. col. Vîlceanucol… (semnat indescifrabil)

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0014280 din 21 mai 1987

Nota noastrã: Constatarea scriitorului esterealã. La CNSAS am aflat, târziu, de ce nu-isoseau lui Sîrbu scrisorile din strãinãtate ºide ce nu-i plecau scrisorile din þarã. Ope-raþiunile de citire, copiere, fotografiere,reþinere ºi repunere în circuit a epistolelorluau cam mult timp Securitãþii române.Sublinierea din text aparþine Securitãþiidoljene.

Scrisoarea XIV

(5 iunie 1987)

„Suru“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. II, ap. 6:

Nicio veste de nicãieri. Lupul nu ºtiu peunde circulã, în orice caz, am aflat cã laMoscova mã publicã în volum (cu povestiri– ªoarecele B).

În iulie termin scrisul, pânã în 15 augu-st vreau sã-l transcriu. Iese cu totul altce-va decât voiam la început.

…Aºtept în 15 iunie refuzul (al treilea)al paºaportului.

Cea mai vrednicã scriitoare de scriitorie buna mea Agnes din S.U.A.

Tov. lt. col. VîlceanuExploatareDiscuþiicol… (semnat indescifrabil)

Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0014538 din 5 iunie 1987

Nota noastrã: Sîrbu va primi, desigur, ºi altreilea refuz al paºaportului pentru o ieºi-re în Vest. Agnes Bailey e veriºoara sa dinAmerica. Sublinierile din text aparþin Se-curitãþii doljene.

�

(Continuare în numãrul viitor)

20 • APOSTROF

(17)

Fie moartea o femeie de care fug,ca pînã la urmã sã ajung la ea,aºa cum ajunge seara acasã bãrbatul dupã ce culcã la pãmîntdouã fãlci de pãdure ºi apoi trece prin cîteva cîrciumiºi douã femei care-l spalã sã fie curat pentru prima femeiedin mîinile cãreia va pleca pentru totdeauna,

fie, nu o aºtept nici în aceastã casã,nici în cealaltã cîrciumã,nici la bisericã,nici la serviciu,nicãieri,deºi ºtiu cã este peste tot atît de vie ºi hulpavã,încît beau din acest pahar ca ºi cum ar fi ultimul,deºi ºtiu cã în curînd va fi altul,ºi altul,ºi altul,în care ea stã pititã, cu buzele reci,tristã, aºa cum nu-mi plac mie femeile care te iau în braþeca într-un iglu,

fie moartea cea mai frumoasã femeie din lume,nu o aºtept, nici n-o las în seama altor bãrbaþipentru care Dumnezeu a lãsat dragostea pe pãmîntnu sub pãmînt,treacã, ducã-se,vreau sã-mi trãiesc veºnicia în aceastã viaþã,nu în cealaltã viaþã cãreia-i aparþine.

(18)

Trupul îmi ardea ca o lampã într-o casã pustie,era atît de mult întuneric în jur, încît prin sîngele meu foºneaulupii pe care i-am vãzut cînd eram mic ºi puternic ca o pãdurecare-i înghiþea fãrã urmã –

ea nu ºtia ce sã facã,stãtea tolãnitã lîngã mine,plictisitã ca un aluat dospit din care toþi vor rupe dupã ce va fi scosdin purgatoriu, pe unde am fost sã fiu ars ºi coptpentru gurile lor mereu flãmînde –

nici nu voia sã plece mai departe,trupul meu era mai uºor decît sufletul cu care se jucape degete, aºa cum se joacã femeile cu ineleleale cãror enigme nu le pot stingecãmãºile ce le ard pe dinlãuntru,nu-l putea cãra, nici lãsa acolo,mirosea a mir,avea aerul acela pe care numai ea-l putea respira,încît am tras-o prin mine ca pe o funiela capãtul cãreia voiam sã o vãd agãþatã –

pustia este plinã de acel aer pe care dacã nu-l respirinu-nseamnã cã eºti viu...

(19)

Cînd la naºtere nimeni nu-þi spune nimic despre moarte,simþi ceva rece ca sticla de bere scoasã din gheaþãcum îþi suflã în urecheºi nu înþelegi ce vrea, cine e,

ochii tãi vãd o femeie care te alãpteazã,sfîrcurile ei fierbinþi te fac fericit,

habar n-ai ce-i asta, aºa cum habar n-ai de ce trebuie sã-þi suflecineva în ureche, care nici mãcar nu-ºi aratã ochii,nu-þi dã þîþa sã i-o morsoci între gingii,dar îþi îngheaþã auzul în care plîngi ca un disperatpînã ce cazi în somn odatã cu ea –

mai întîi faci icter,scapi cu zile,slãbeºti, ies din tine fuioare de apã pe care ea încet-încet le

împleteºteºi þi le pune sub cap,se vrea atît de frumoasã încît o laºi sã-þi aparã în somnde aici înainte în fiecare searã,pînã cînd, descoperind cine e, începi sã te speriiºi sã o bombardezi cu tot felul de hapuri,dupã ce ai bãgat în tine toate otrãvurile de care nu ai avut nevoie –

de la o vreme nu mai vezi ochii aceia pe care i-ai privitprima datã cînd buzele tale zburdau fericite de la un sfîrc la altul,ci doar gãoacele ei în care torni întunericca în halbele de bere votca în care ai vrea sã te înecipentru a o uita pentru totdeauna,

dar ea nu te uitã,stã cu tine ºi nici nu te mai lasã sã dormi,îºi aratã mijlocul ei ca un hãu în care te arunci disperat,liniºtit, aºa cum sunt nopþile din care ai lipsitdin braþele ei pentru a fi în alte braþecare te-au subþiat ca sticla de geamprin care treci direct în cerul care-þi face locîn aºternutul lui, prunc aºteptat ºi uitat acolo pentru totdeauna.

(20)

Din prima clipã, iubita m-a dus de mînã pînã în inima ei,pînã în ea, departe, cît mai departe,din prima clipã neºtiind unde mã va duce,am mers dupã ea ºi în ea ca într-un pãmînt plin de viaþã,deºi nu ºtiam unde, acolo doream sã fiu,nicio clipã nu mi-a fost fricã, teamã cã de acolonu mã voi întoarce în trupul meu de care ea va mai avea nevoie,

dar pe ea am uitat-o,ea m-a uitat,

în timp ce de mînã acum mã las dus de ea,de femeia aceea prin care ºuierã vîntul de care nimeni n-are

nevoie,la fel ca din prima clipã, simþindu-i respiraþia rece în sînge,pînã în locul în care ar fi trebuit sã aibã inimã,pînã în hãul trupului care ar fi trebuit sã fie fierbintecum era carnea iubitei cînd mã urca la ceruridirect din inima ei,ºi deºi nu vreau sã ºtiu unde, acolo voi ajunge, deºi nu vreau,acolo voi fi de unde nu mã voi mai întoarce în trupulde care ea n-o sã mai aibã nevoie,

pe ea nu am iubit-o,ea nu mã va uita –

casa este plinã de absenþa iubitei,casa este plinã de prezenþa ei rece ca o fereastrã în careiarna îºi îndeasã respiraþia pînã la disperare;

cu ea alãturi, singurãtatea este pustia prin care-l audpe Dumnezeu respirînd în urechea mea.

�

Boala de moarteGELLU DORIAN

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 21

Poeme de VICTORIA ANA TÃUªAN

L A SFÂRªITUL anului trecut ne-a pãrãsit Victoria Ana Tãuºan(1937-2011), una dintre doamnele adevãrate ale literaturii con-

temporane. Poetã, traducãtoare, eseistã, publicând circa douã-zeci de cãrþi originale, apreciatã de un numãr destul de redus decititori ºi de criticii sensibili la poezie, rãsplãtitã de UniuneaScriitorilor cu Premiul pentru poezie în 1983, a lãsat în urmã ima-ginea unui om de aleasã ºi nerepetabilã demnitate, trãind parcãdesprinsã de lumea aceasta care o îndemna doar cãtre arta cuvân-tului ºi a ideilor generoase. A reuºit sã se izoleze, sã nu participela viaþa literarã derutantã a ultimelor douã decenii ºi sã umple nicimai mult, nici mai puþin de 16 caiete cu poeme, unele de excepþio-nalã valoare esteticã, intitulate Neliniºti – Poeme în spiralã. Ni le-a încredinþat cu îndemnul de a face ce este mai bine. I-am ascul-tat dorinþa ºi am oferit câtorva reviste grupaje dintre multeleinedite. Ecourile au fost întotdeauna favorabile, probându-se fap-tul cã arta autenticã rãmâne încã preþuitã. Sperãm ca aceastã nouãselecþie sã confirme gustul nostru ºi aºteptãrile cititorilor, cãciopera Victoriei Ana Tãuºan se cuvine recititã ºi, în fond, re-descoperitã.

LIVIU ºi DORINA GRÃSOIU

Lacrima

Ce poþi cu o lacrimã? m-a întrebat.ªi i-am arãtat trupul inert al iubirii,tras la mal din adâncul lacrimei mele.

Ce poþi cu o lacrimã? m-a întrebat mai târziu.ªi i-am arãtat cãlimara plinã totdeauna cu lacrima mea,sã pot sã scriu dezamãgirile lumii.

Dar acum ce mai poþi cu o lacrimã? m-a întrebat, arãtându-mi albele tâmple.Acum, i-am rãspuns, în vârsta aceasta, o sã se întâmpleîntregul plâns, pentru întreaga viaþã.

30.05.2005

Pãºiþi cu încredere

Eu nu sunt poetul care suflã ceaþãpeste poem, ascunzând neputinþele.Intraþi cu încredere: toate pãdurilescuturã frunze ºi mi se bucurã.Existã o voluptate a cuvintelor toatede-a fi rostite, ori scrise, ori inventate.Slãbiciunile lor sunt ale mele.Pãºiþi cu încredere: n-am ierburi rele,am numai rarele flori tremurate.Dacã strãbãtând pânã în cealaltã parteveþi dori revenirea, rãmâneþi mai mult:Sufletul meu, însingurat de micimile vremii,vã va fi umbrã, izvor ºi tumult.

13.VI.2005

Oglinzile verii

Toate oglinzile în care m-am privitau fost lacuri cu brume de toamnã.N-am avut decât pãsãri migratoare în caldele cuiburi sub gene.Frunza verde-a privirii s-a risipit în furtunã.Numai zãpada tâmplelor stãruie,stãruie chiar ºi-n oglinzile verii,

atât de înalt este piscul cuvântului,ce toate lacrimile mi le rãzbunã, –piscul cuvântului, neclintit sub rafalele vântului.

4.VII.2005

Ale mele

Iatã, averea mea este aproape de tot cheltuitã –inima nu mai are elanuriºi uneori mi-o simt de parcã ar fi miºcatã de nevãzutele ceasului

sfori.Oasele mele de odinioarã iubit-au distanþeleºi-acum, schelãrie,abea de mai þin zilnica scarã-a durerilor proptitã de ele.Pe frunte, în brazde mãrunte,seminþe au adus întâmplãrile.Mâinile ºi-au risipit mângâierile, au dat prea mult ºi mereu s-au deschislãsând sã le scape ultimile fãrâme de vis.Neputincioase acum, stau lângã trup –aripi ce nu sunt nici demonice, nici sfinte.Doar degetele mai scormonesc în lãzile vechi, sã afle cuvinte –hranã sufleteascã, manã, ca oarecând în pustie.ªi au rãmas cum au fost privirea ºi gândul, sã vãd ºi sã ºtiuceea ce nimeni nu vede, ceea ce nimeni nu ºtie.Vãzutele tuturor sunt ale mele.ªi nevãzutul. Pe care îl scriu.

10.VII.2005

Calul negru

A venit azi-noapte calul negrupânã sub fereastra meaºi din traistã stele ronþãiacalul negru.

Cum sã-mi fie cugetul integru, când copita bate a plecare?O sã mã azvârle peste zarecalul negru.

ªi apoi, venind de dupã creste,pândã le va sta altor ferestre, niciodatã ostenit de drumcalul negru.

Eu i-aº da cãpãstru de argint,ºa de aur, clopoþei de flori,dacã ar uita de mine-n zoricalul negru.

Însã de va necheza, ºtiu binec-a venit anume pentru mine.Stãm în noapte, stãm ºi ne privimeu ºi calul negru.

23.VII.2005�

22 • APOSTROF

U N SCRIITOR satiric nu poate atinge un„statut de mit naþional“. Eu, cel puþin,

nu cunosc vreun caz. Caricatura, satira iritã– poate chiar exaspera. Produce mult maimulte resentimente decît puþinele adeziuni.Spiritul critic nu a fost niciodatã popular, afost cel mai adesea confundat cu „denigra-rea“ (ah, ce cuvînt înãbuºitor cît un com-plex de inferioritate!). Mai e de spus cãacest „statut de mit naþional“ mai degrabãdefavorizeazã posteritatea criticã – adicã ceaadevãratã – a unui mare scriitor, chiar ºiîn cazul lui Eminescu.

În ceea ce-l priveºte pe Caragiale, n-aºspune cã a fost mereu repudiat de mediulcultural românesc, nici cã a rãmas un paria.El a avut (încã din timpul vieþii) ºi are foar-te mulþi admiratori ºi chiar „fani“ – iar in-vocarea numelui sãu în legãturã cu vreunpersonaj al vieþii publice cotidiene, în vreosituaþie, sau numai cu o replicã dintr-undiscurs, e foarte frecventã. Expresia „ca înCaragiale“ a fost foarte des folositã – iatãmarele semn de clasicitate!

Mai e de adãugat cã, nu o datã, repu-dierea lui Caragiale a existat – liberalii, întimpul vieþii, apoi naþionaliºtii de extremã,în fine chiar ºi Ceauºeºtii l-au interzis: aceº-tia ºi pentru cã erau naþionaliºti în sensulcel mai puþin benefic pentru þarã, dar ºipentru cã urau umorul ºi aveau pudibon-deria complexaþilor. Aºadar, grila judecãþi-lor naþionaliste sau moral-politice pusã înprim-plan, înaintea celei estetice, poate du-ce la repudieri – vezi ºi pe C. Noica. Euaº fi tentat sã „repudiez“ mai degrabã pu-blicistica lui Eminescu sau faimoasa Doinã– dacã e vorba de repudieri –, pentru cã ºiaceste scrieri contrazic preeminenþa crite-riului estetic. Însã fiind un om de litere ºiîncercînd de peste 50 de ani sã mã apropiicum trebuie de literaturã, am învãþat cã nuprea am dreptul de a repudia ºi cã nici nutrebuie sã-mi treacã prin cap ideea de repu-diere, adicã de alungare din literaturã aunui text care are ºi o valoare esteticã, chiardacã nu e cea esenþialã. Însã societatea îºipoate lua acest drept, pentru cã în ea nuprimeazã criteriul estetic. Satiricii – ºi Ca-ragiale este un autor esenþialmente satiric –pun în faþa societãþii oglinzi în care difor-

mitãþile se vãd mult mai bine. E ceea ce dis-treazã, dar nu place, ceea ce iritã. Am auzitodatã un nãtãrãu universitar care spunea:„Poporul român nu e un popor de Mitici,Caþavenci ºi Miþe!“... ca ºi cum Caragialear fi spus vreodatã asta...

Dar:Caragiale, în ciuda caricaturii sau sati-

rei, a lãsat în urma sa un popor de perso-naje fundamental simpatice, amuzante, decele mai multe ori chiar ataºante. Au cutoatele (sau aproape) ceva atrãgãtor care leface detestabilul simpatic, deci pe jumãtate(cel puþin) scuzabil. Toþi încornoraþii, toþidemagogii, toate adulterinele, toþi analfa-beþii, nãtãrãii, mincinoºii ºi ramoliþii – toþisînt simpatici. În plus, nimeni nu e pedep-sit în aceastã lume de care rîdem de maibine de un secol. Rîdem – ºi prin asta îiacceptãm. Poate chiar îi iertãm. Ei vin pescenã, noi le ºtim partiturile pe dinafarã, leîngînãm, au intrat în viaþa noastrã; Cara-giale e un scriitor pe care nu poþi sã-l uiþi;nu l-a uitat nici Eugen Ionescu (ºi cred cãnici nu a vrut sã-l uite). Eu cred cã – fãrãvoia sau intenþia lui Caragiale – societatearomâneascã (pe care marele scriitor a scru-tat-o cu tot atîta plãcere cît ºi dezgust, dincare s-a inspirat, pe care a „copiat-o“) aacceptat mult mai uºor viciile unora din-tre membrii ei pentru cã, inaptã sã se matu-rizeze, sã se asume, a confundat viaþa cuscenele ºi caracterele din piesele ºi schiþelesale, atît de familiare, atît de admirate, atîtde acceptabile. Recunoscînd în jur (în jur,nu pe scenã!) Caþavenci, Ipingeºti, Farfu-rizi, „dame“ ca Zoe, Veta ºi Didina, româ-nul, în loc sã blameze, sã judece ºi sã con-damne, moral, politic sau social, vicii caresînt de condamnat, A RÎS – sau numai azîmbit –, a iertat sau a ridicat din umeri. S-a acomodat cu ei, o nãtîngã acceptare cao fatalitate dirijatã de zeii derizoriului. Eunumesc asta inerþie – ºi nu toleranþã. Ge-niul sãu a sugerat (fãrã sã vrea, desigur)unui întreg popor acomodarea cu prostia,viciul ºi miºelia. Latura odioasã a acestorpersonaje – nu toate, pentru cã nu puþinesînt idioþi inofensivi – e ascunsã de ºarmullor, de arta comediei ce o practicã prin toa-tã fiinþa lor. Dar aceastã laturã odioasã e ceacare, la toþi marii comediografi, de la Mo-lière la Gogol, e pedepsitã. Pedeapsa din Tar-tuffe sau din Revizorul nu intrã în moralaScrisorii...furtunoase... În satirã pedeapsa e...satira însãºi – a se vedea ºi în proza sa scurtã.În caricaturã, la fel. Dar, luînd altfel lucru-rile, inversînd raportul dintre cauzã ºi efect,putem spune cã autorul nostru ºi-a fãcutpersonajele pe cît de ticãloase pe atît de sim-patice pentru cã a observat în societatea dinjur, în mentalitatea ei, aceastã toleranþã,aceastã acceptare leneºã a imoralitãþii. El a„reflectat-o“, a adãugat peste placiditateaacceptãrii farmecul estetic al zîmbetului ºipuþin venin din cupa resentimentului.

Aºadar, autorul poate fi repudiat, darpersonajele sale sînt mai mult decît accep-tate – chiar iubite: prostia monumentalã, depildã, poate trezi o veselã admiraþie stupe-fiatã... E simptomatic faptul cã autorul îºi

mîngîia personajele sale calificîndu-i ca fiind„drãguþii de ei!“ Drept este cã a exclamato datã ºi: „Îi urãsc, mã!“ Fiind vorba derepudiere, sã amintim cã a avut parte ºi dedestui detractori: cei din timpul vieþii, apoiN. Davidescu etc. La fel de stupizi ca de-tractorii sînt ºi unii care au încercat in-terpretãri aberante – de exemplu N. Stein-hardt, care, prea pocãit, într-un eseulocvace, a încercat sã demonstreze... creº-tinismul fundamental al eroilor caragialie-ni: a confunda complicitatea în viciu cu ier-tarea creºtineascã echivaleazã cu un actdetractor...

Aº spune cã oricît „rãu“ a fãcut, fãrãºtiinþa sau intenþia sa, societãþii româneºti,oricît „geniu“ a avut rîsul sãu, comparabilcu cel al marilor artiºti din gen ai lumii,Caragiale a „sabotat“ viziunea dramaticã pecare un popor trebuie sã ºi-o asume pentrua deveni matur. În ceea ce mã priveºte,admir arta sa, atunci cînd ea strãluceºte. Nutot timpul ºi nici pretutindeni, ci numaicînd ea strãluceºte – la nivelul empireuluiliterar naþional.

N U MÃ recunosc în om, am citit ceea ces-a scris despre el. Nu ºtiu dacã tot, dar

destul de mult. Îmi plac berãriile, dar le frec-ventez rar. Îmi plac mai mult grãdinile devarã din München, unde se bea mult mai bunãbere decît la Ploieºti sau în capitalã. Nu-miplace ºpriþul. Nu-mi place deloc sã stau devorbã cu imbecilii. Panicile mele sînt alte-le, prieteniile mele nu sînt cu amici – facdeosebire între prietenie ºi amiciþie, cum sevede; nu sînt cinic. Sînt meloman, deºi nuBeethoven e compozitorul meu preferat. Eucred deci – poate mã înºel – cã nu am nimiccaragialesc în persoana mea. Mãrturisesc cãnu prea am simpatie pentru „tipul“ pe careel l-a reprezentat cu brio, tip foarte... româ-nesc, de altfel. Caragiale, cum s-a spus demii de ori, a fost personajul principal al ope-rei sale. Dar simpatia pentru om sau perso-naj e una, ºi geniul operei e alta.

Dar:Viaþa a vrut ca exilul meu sã aibã loc tot

în Germania. În fond, Caragiale este ante-mergãtorul unei întregi categorii de scrii-tori care au plecat în exil – un exil cu alte,cu totul alte motivaþii. Acum cîþiva ani amvrut sã scriu un eseu intitulat „De ce s-aexilat Caragiale?“ Nu l-am scris pentru cãnu ºtiu sã dau un rãspuns concludent între-bãrii. Dar voi rezuma aici cîteva observaþiipe aceastã temã, profitînd de ocazie.

Cred cã exilul sãu voluntar are mai mul-te explicaþii.

Prima ar fi respingerea de la premiileAcademiei, premii pe deplin meritate, atîta volumului de teatru, cît ºi a unuia de schi-þe, de proze. Dimitrie Sturdza, ºeful libe-ralilor de atunci, poartã vina acestei enor-me nedreptãþi, una dintre primele pe carepoliticul le-a operat asupra artisticului înþãriºoara noastrã. Dar, sã nu uitãm totuºi cãpublicistul îl atacase în presã ºi cu multã...satirã pe academicianul politician cu destulde mulþi ani înainte de premieri. ªi sã nucerem „seninãtate“ acolo unde e satirã ºi

Gelu Ionescu

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 23

caricaturã. Mai ºtim cã I. L. Caragiale aveaintenþia expatrierii mult înainte de 1904 –voia sã se aºeze la Braºov, Sibiu sau Cluj.Însã moºtenirea Momuloaiei i-a permis sãaleagã Berlinul, oraº ce era atunci în plinãglorie postbismarckianã, oraº ce ofereaordinea, curãþenia ºi civilizaþia unuia carese exasperase de haosul, murdãria ºi sub-dezvoltarea balcanicã a Bucureºtilor saualtor urbe. Nu a ales nici Parisul – a decla-rat cîndva cã, în ciuda entuziasmului, ora-ºul îl obosise –, nici atît de plauzibila Vie-nã, unde parcã se... potrivea mai bine. Nicialt oraº mai sudic, mai dulce în climat. Cãciclimatul îl obsedeazã – vezi excepþionalacorespondenþã cãtre Zarifopol, principalanoastrã sursã, dar nu unica: Amintiri despreCaragiale, volum vechi ºi incomplet din1972, ar fi o alta. Apoi, e lucru bine ºtiut,în Germania se face cea mai de calitate in-terpretare muzicalã – aºa a fost, aºa a camrãmas. Un meloman ca el nu putea ignoraaceastã realitate, mai cu seamã cã pe atunci nici mãcar gramofonul nu exista...Cineva, în mai sus amintitele Amintiri, spu-ne cã berea, calitatea berii nemþeºti a fostun serios motiv. Se poate, aceeaºi corespon-denþã menþioneazã de multe ori numele be-rii preferate – Pfungstädter –, dar berea nupoate fi totuºi un motiv determinant, celmult unul secundar. ªerban Cioculescu, încunoscuta biografie (cam... romanþatã),care a reprezentat o turnantã decisivã înreceptarea criticã a lui Caragiale, pune exi-lul exclusiv pe seama dorinþei de a trãi, însfîrºit, burghez-confortabil: moºtenirea opermitea. Nu ºtiu cum o permitea, pentrucã Vlahuþã scrie cã, la momentul morþiisubite, banii se cam terminaserã (inclusiv ceipe care îi luase din moºtenirea lui Mateiu,spoliindu-l, motiv de urã veºnicã a acestuiadin urmã) ºi se punea problema unei colec-te publice. Cheltuise totul, cu nesãbuinþã ºiegoism. Eu aº mai adãuga la toate acesteaîncã un motiv al exilului – ºi anume leha-mitea. A preferat sã se despartã de surselesale vii de inspiraþie, dar a fost o despãrþi-re capricioasã. Caragiale vine des în þarã(ceea ce exilaþii români din anii comunis-mului nu puteau sã o facã – aceºtia erauconvinºi cã actul lor era unul definitiv); bachiar intrã în politicã ºi susþine campaniaelectoralã a celui în care îºi punea toatã spe-ranþa – ºi anume Take Ionescu. Discursurilesale politice þinute cu aceste ocazii (nu ºtiusã se fi pãstrat decît citate din presa vremii)sînt de-a dreptul cãzute din cele ale lui Ca-þavencu. Caragiale, care nu avusese premiileAcademiei ºi nici alte onoruri, spera sã de-vinã deputat... S-a înºelat ºi de data aceas-ta, a fost „tradus“ de idolul sãu. Deputãþial-ar fi reîntors in þarã ºi i-ar fi asigurat cîþi-va ani un venit. Stau sã mã mir cît pot fi deorbi, uneori, chiar oamenii de geniu: cumnu-ºi dãdea seama el cã destinul nu-l vaaºeza niciodatã în scaunul celui pe care îlbatjocorise dincolo de orice limitã – înscaunul lui Agamiþã Dandanache? Acestecampanii – ºi discursurile din ele – sînt, în-tr-un fel, o contrazicere a operei...

În acelaºi timp cînd bãtea drumurile þã-rii pentru Take, el scria lui Zarifopol cã abiaaºteaptã sã se întoarcã acasã – acasã e întot-deauna Berlinul, niciodatã Bucureºtiul saupatria daco-romanã. Aici e poate misteruladînc, complex ºi numai în parte palpabilal rãspunsului la întrebarea: de ce s-a auto-exilat Caragiale la Berlin? Dupã pãrereamea, la fel de obscur ca ºi rãspunsul, impo-

sibil de fapt, la faimoasa întrebare: „De ce,Nene Anghelache?“ Obscur pentru cã, dacãtrecem de aparenþe, ne adîncim în mistereleinconºtientului... Sã vinã deci psihocritica!

Nu mai am de adãugat decît faptul cã,dupã opinia mea, scrierea 1907 din primã-varã pînã în toamnã nu putea fi scrisã decîtdeparte de þarã. Luciditatea ei, tonul ei nusînt ale unei detaºãri, ci ale unei „distanþe“care îi asigurã valoarea obiectivitãþii ºi îivalideazã dramatismul. Caragiale vedea re-zolvarea tragicei situaþii, dincolo de oma-giul autoritarismului regal, în împroprietã-rirea þãranilor, însoþitã de introducereasufragiului universal. Vor trebui sã maitreacã 15 ani ºi un rãzboi mondial pentruca politicienii români sã îndeplineascã aces-te condiþii imperios-vitale ale unei societãþicare nu se hotãra sã iasã dintr-un fel de feu-dalism degenerescent.

ªi ar mai fi de spus cã existã cîteva textedespre români – cum ar fi scrisoarea cãtreAlceu Urechia din 25 iulie/7 august 1905– în care întreaga diatribã cioranianã esteanunþatã. Texte ºi accente de un criticismradical care atinge, poate, injuria. ªi sãmergem mai departe, în consecinþã, cuîntrebarea: i-a urît oare Caragiale pe ro-mâni? A plecat din România ca sã scape deei? Oricît de greu de pus aceste întrebãri,tot atît de greu de rãspuns. Eu cred cã poþisã ai momente în viaþã, mai ales atunci cînd

eºti preocupat de soarta politicã a naþiei ºide cultura ei, în care parcã þi se impune sãle hîrjoneºti, dar mai puþin în glumã... Decinu ura care suprimã, din care curge sînge-le crimei, ci aceea care dispreþuieºte, exas-pereazã – regretã. Unii sînt consolaþi curealitatea poporului ºi þãrii aºa cum sînt ele,sînt siguri cã nu îi implicã, alþii izbucnesc:ca Eminescu, Caragiale – vor urma alþii.Spiritele, scriitorii satirici nu-ºi parfumeazãmustaþa cu apã de roze ºi nici nu ascultãtransportaþi numai cîntece de heruvimi.Dar fãrã ei, nu ºtim sau nu putem afla co-rect cine sîntem – ºi dovadã cã, deºi au exis-tat un Caragiale, un Cioran ºi alþii – noichiar nu ºtim. Ei, criticismul lor ºi al alto-ra nu au fost de ajuns.

Nu mã recunosc defel în niciunul din-tre personajele lui Caragiale. Mã identificînsã cu naratorul din proza Grand Hôtel„Victoria Românã“ – o prozã teribilã,desperatã, halucinantã. Folosesc însã, nu odatã cu deliciu, replicile sale de neuitat, deneuitat...

Ca o fatalitate.�

• Foto: Martin Greslou

24 • APOSTROF

Mici „texte de escortã“(I)

A ªA-NUMITELE „texte de escortã“ astafac: însoþesc textele aºa zicînd princi-

pale, cãrþile. Cineva, un teoretician literar,le-a numit cîndva „praguri“ ale lecturii:prefeþe, postfeþe, note editoriale, prezentãride coperta a IV-a º.a.m.d.

Meseria criticilor e de acelaºi tip: ei „es-corteazã“ literatura. Sigur, mai „fideli“ saumai „infideli“, mergînd pînã la depline „trã-dãri“, cu aspiraþii „autonomiste“ care justi-ficã – în felul lor – genul drept unul tot lite-rar: al patrulea, mereu uitat în tipologiileclasice, care se opresc la terþetul poezie-prozã-dramaturgie.

Producãtor ºi de „escorte“ propriu-zise,de toate felurile, am ilustrat toatã tipolo-gia, uneori din proprie inþiativã, de pildãcînd am þinut sã republic ºi sã prezint anu-mite scrieri importante ale anumitor autoriimportanþi, dar ºi la solicitãri colegiale,scriitoriceºti sau editoriale (cîte le-amacceptat; am ºi declinat destule...). În ulti-ma vreme a devenit o „modã“ de-a dreptuldeplasatã: puzderie de volume de versurisau de prozã apar ºi la noi, ca pe alte meri-diane, „escortate“ de recomandãri impri-mate pe spate ori pe „manºete“ sau de pre-feþe ori postfeþe. De cele mai multe ori, sîntinadecvate: textele de copertã sunã preasteoreotip elogios, fãrã mãcar sã fie ano-nim-publicitare, ca-n industria editorialãoccidentalã, iar analizele însoþitoare sînt unsoi de încercãri frauduloase de dirijare areceptãrii înainte ca despre opurile în cauzãsã se pronunþe critica de întîmpinare. Defapt, prefeþele ºi postfeþele au sens atuncicînd sînt de fãcut recapitulãri: la reeditãri,în antologiile de autor etc.; ºi se mai justi-ficã – eventual – la debutanþi, despre careîi poate fi util cititorului sã afle cîte cevaînainte de a-i „descoperi“ pe cont propriu.Ce-ar fi fost – însã – dacã scriitorii valoroºidintotdeauna ar fi fost publicaþi, invariabil,cu cîte o „cîrjã“ de prezentare ditirambicã?!Criticii ar trebui sã fie mai atenþi la respec-tarea standardelor de dignitate a meserieilor, altfel se pot trezi cã se metamorfozeazãîn agenþi de „promovare“. Se mai ºi întîm-

plã în zilele noastre, pe ici, pe colo, prinpuncte... varii...

Dintre toate speciile „de escortã“, ceamai riscantã e recomandarea de copertã.Cititorul o parcurge rapid, în librãrie, exa-minînd sumar cartea. Aºa stînd lucrurile,ea contribuie mai degrabã la „promovarea“comercialã decît la interpretarea criticã atextului. Totuºi, depinde de cum e fãcutã!În ce mã priveºte, nu sînt solicitat – slavãDomnului! – prea des, cãci se cam ºtie cãnu scriu complezent ºi nu laud la solicita-re. Cînd ºi cînd, accept – însã – cu plãceresã produc note concentrate despre autori încare cred. Nu e tocmai simplu, chiar dacãvorbim despre o specie scurtã: dacã þii sãnu cazi în ºabloanele ºtiute ºi încerci sã spuilucruri cu miez – multum in parvo! – despreun scriitor ºi despre o carte, sarcina sepoate dovedi îndeajuns de complicatã.

Cîteva prezentãri de acest fel le-am„recuperat“ în texte sau montaje ulterioaredespre literatorii respectivi. Mai jos – altecîteva exemple de gen.

MIHAELA MIROIU ºi MIRCEA MICLEA, R’Estul ºiVestul, Iaºi: Editura Polirom, Colecþia„Ego-grafii“, 2005.

C E SÃ spui pe scurt, în-tr-o prezentare pen-

tru coperta a IV-a, despreR’Estul ºi Vestul, carteascrisã „la patru mîini“ deMihaela Miroiu ºi MirceaMiclea?! Cã dialogul lor ladistanþã, prin poºta elec-tronicã, e nemaipomenitde interesant, de impre-sionant ºi – pe deasupra – savuros? Cãreconstituirile lor autobiografice debor-deazã de-atîta încãrcãturã istoricã ºi psiho-logicã? Sau cã notaþiile lor de jurnal inte-lectual – unul în Olanda, cealaltã în MareaBritanie sau peste Ocean – sînt delectabile?Cã ni se oferã adevãruri preþioase ºi cînd evorba despre Istoria mare (cu majusculã),ºi cînd citim mici istorii personale, ale auto-rilor sau colecþionate de ei, transcrise ºi-napoi la lume date? Cã explorarea „identi-tarã“, deopotrivã individualã, autoscopicã,ºi colectivã, naþionalã ºi internaþionalã,„esticã“, „vesticã“ ºi – cum altfel?! – „globa-lã“, e împinsã pînã la profunzimi tulburã-toare ºi entuziasmante? Cã memorialisticaºi reflecþia intelectualã se amestecã – de fapt– într-o prozã veritabilã, de excepþionalãcalitate, minuþios-descriptivã, seducãtor-narativã, curajos-confesivã, subtil-analiticãºi bogat-expresivã?

Toate acestea sînt adevãrate, însã insu-ficiente în faþa unei cãrþi atît de neobiºnuiteºi atît de tuºante, care – declarã prezenta-torul de coperta a IV-a în timp ce se predã– n-are cum sã fie recomandatã pe scurt,

fiindcã se sustrage, cu inteligenþã ºi farmec,tuturor definiþiilor...

MARIUS JUCAN, Mãºtile liber-tãþii: America în scrisorilelui Thomas Jefferson, ediþiaa doua; Cluj-Napoca: Edi-tura Casa Cãrþii de ªtiinþã,2008 (prima ediþie, 2007,la aceeaºi editurã).

E XTRAORDINAR „ESEUcultural“ despre Thomas Jefferson: pa-

sionantã hermeneuticã epistolarã prin careMarius Jucan reconstituie nu doar o bio-grafie celebrã, ci ºi o viziune asupra lumiiºi a istoriei. Încît, protagonistul fiind unuldintre „pãrinþii fondatori“ ai Statelor Uni-te, cu un rol decisiv în modelarea sistemu-lui constituþional al Noului Continent, car-tea devine ea însãºi o pledoarie pentrudemocraþie ºi „americanism“ (dacã se poatespune aºa), pentru – adicã – libertate indi-vidualã ºi moralitate socialã…

COSTIN BRATU, Vrãjitoareadin vis, ediþia a doua, Bu-cureºti: Editura Didacticã ºiPedagogicã, 2008 (primaediþie, cu titlul Vrãjitoareadin Vis: Cetatea vrãjitoare-lor, Bucureºti: Editura Do-minoR, 2007).

M INUNATÃ CARTE semnatã de poatesingurul autor adevãrat de literaturã

pentru copii din România de azi – dupãPoveºtile cu vrãjitoare ºi dupã prima Vrãjitoaredin vis (ambele apãrute în 2005, la EdituraC.N.I. Coresi), plus libretele de basm scrisepentru spectacolele din ultimii ani ale ºcoliide coregrafie pentru copii de care se ocupãsoþia sa, Jacqueline Bratu. Pe de o parte –basme glumeþe, reluãri fin-parodice ale for-mulelor tradiþionale ale genului; pe de alta,ca în ciclul Vrãjitoarei din vis – „actualizãri“,combinaþii de trãsãturi de poveste cu altelerealiste. Pe linia – de pildã – a lui LewisCarroll, venind cãtre Harry Potter (la careCostin Bratu face referinþã undeva), autorulmixeazã cele douã planuri, cu excelente efec-te literare: din realitatea cotidianã, a zilelornoastre, naraþiunea alunecã într-o specta-culoasã lume imaginarã; atmosfera basmu-lui clasic e pãstratã, dar ea învãluie, într-unmod pe cît de nemascat ºi firesc, pe atît desurprinzãtor, lucruri reale sau posibile dinviaþa obiºnuitã, contemporanã nouã. Cu –peste tot – un umor ºi o ironie foarte perso-nale, într-o manierã inconfundabilã de afraza mimînd seriozitatea, extrãgînd dinformulãri ºi interpretãri paradoxale efectecomice discrete în aparenþã, savuroase înfond. �

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Mihai TeodorNicoarã, Univer-sitatea „RegeleFerdinand I“ dinCluj între douã dic-taturi (1940-1947),vol. I, Cluj-Napoca:Accent, 2011.

• Cristian Livescu,Eminescu ºi enig-mele Caietului vie-nez: Strategii tex-tuale ale debutuluiliterar, Piatra-Neamþ: Crigarux,2011.

• Dorin Popa,Povestea mea:alia avatar, Cluj-Napoca: DaciaXXI, 2011.

• Letiþia Ilea,Despre câºtiguriºi pierderi, Cluj-Napoca: Grinta,2011.

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 25

O apropiere

E XISTÃ, FIREªTE, o diver-sitate de scriitori ºi de

scriituri, care se preteazã lao întreagã varietate de clasi-ficãri. În mintea mea însã,printre feluritele profiluriale artiºtilor cuvântului se înscrie ºi tipul glosatoru-lui rafinat care, depãºind –poate chiar fãrã sã îl fi frec-ventat vreodatã – exerciþiulexegezei riguroase, cu bibliografie ºi note desubsol (indispensabil laboratoarelor de tipacademic ºi în spirit academic), cerne prinpropria sensibilitate ºi inteligenþã, în destuiani, mari ºi mici teme ºi motive culturale,imprimându-ºi cu fineþe amprenta asupraacestora. Rolul lor nu este, cel mai adesea,acela de a produce vreo probã de gândire ma-jorã, în sensul înzestrãrii propriului ambientcultural cu vreun sistem filosofic sau cu notemuzicale inedite pe diapazonul modurilorconsacrate de a simþi ºi de a proceda. El fa-ce totuºi un serviciu nepreþuit culturii în in-teriorul cãreia se exprimã – poate ºi altora,prin eventuala traducere –, lãrgind capacita-tea de vibraþie a unui anume public, produ-când cutii superioare de rezonanþã artisticã,furnizând alonjã gândurilor ºi imaginilor pecare le traverseazã, nu o datã reluate din nu-me sonore ale istoriei creative a umanitãþii,însã recontextualizate, supuse unei noi ana-lize, înviorate. Stirpea despre care vorbesc,aleasã ºi nu atât de productivã pe cât s-ar pu-tea crede, include memorialiºti, eseiºti, autoride maxime ºi cugetãri, începând demult ºisfârºind mereu prea devreme, producând con-stant, aici ºi dincolo, în spaþiile geografico-is-torice ale vechii ºi noii lumi, parcã pentru afurniza o anumitã axialitate, dar ºi pentru amarca diferenþa de reperele bine fixate, altce-va-ul.

În literatura noastrã cazuri de acest felau fost, la vremea lor, Paul Zarifopol, Al. Pa-leologu ºi alþii asemenea lor, coborâþi din stir-pea lui Montaigne, însã pãstrând ceva ºi dinspiritul lui La Rochefoucauld. Cu toate aces-tea, în acest moment gândul meu se îndreaptãcu recunoºtinþã cãtre eseistul care este IonVianu. În recentul lui volum de Apropieri(Iaºi: Ed. Polirom, 2011, 316 p.), titlul valo-reazã cât un manifest, iar conþinutul cât ocroazierã. Cine ar fi crezut, deschizând coper-ta cam monotonã ºi repetitivã pe care o im-pune seria „Egografiilor“, cã în interiorul tex-telor de mare varietate pe care le adãposteºte,voi da peste câteva comentarii pe teme – oripretexte – dostoievskiene care valoreazã cât oexegezã întemeiatã pe mari eºafodaje de lec-turi, developãri ºi mereu reluate stãruinþe?Am încercat, cândva, eu însumi sã înþeleg maibine, cu creionul la îndemânã, lãuntruri ºi

unghere din lumea karamazovianã a acestuiJean Valjean al literaturii universale ºi pot spe-ra cã înþeleg, dacã nu altceva, atunci mãcardificultatea de a scruta din priviri textul, infra-textul ºi haloul care înconjoarã aceste nive-luri ale cãrþii respectivului autor. Ei bine, IonVianu izbuteºte câteva exerciþii de virtuozi-tate à la Paganini, cântând uneori pe o sin-gurã coardã a viorii sonoritãþi eliberatoare,creând luminiºuri ºi stârnind vibraþii. ÎnPriveghiul Nastasiei Filipovna ajungi sã pri-cepi de ce se iscã, la lectura secvenþei finalea romanului Idiotul, cu Mâºkin ºi Rogojin alã-turi, lângã patul unde eroina zace ucisã de celde-al doilea, de ce se poate stârni „acel sen-timent de liniºte, de acceptare ºi, în acelaºitimp, sentimentul de înãlþare pe care oroareamomentului, departe de a-l exclude, îl con-firma“… El are, fãrã îndoialã, multe în co-mun cu ceea ce Rudolf Otto teoretiza ca fiindînregistrarea prezenþei acelui misterium tre-mendum care marcheazã irupþia sacrului înbanalitatea relativã a oricãrei vieþi, aleatoriusau nu. La Vianu, om de ºtiinþã cu o formaþiepsihologicã solidã, crescut într-o ambianþã deausterã ºi înaltã intelectualitate dupã un tipargoethean, ultimul lucru la care te aºtepþi esteexperienþa sacrului, aºa cum se mãrturiseºteea în cele douã pagini – de format mic – pecare le evoc. Revelaþia, sincopa, eliberarea,respiraþia de profunzime sufleteascã survin,nu cum te-ai aºtepta, într-un moment de trãi-re misticã, ci prin reflecþie metodicã, apro-fundatã, în marginea unei pagini. Autorulpoate fi crezut pe cuvânt: ceea ce trãieºte ºiîmpãrtãºeºte este departe de a fi un surogat,un erzaþ mistic. (Aºa ceva se aflã din belºugîn cãutarea disperatã a junelui Mircea Eliadedin Itinerariu spiritual ºi de mai târziu, nuîn rândurile simple ºi directe ale confesiuniilui Ion Vianu.)

Obiºnuit sã îºi psihanalizeze pacienþii,doctorul Vianu pãrãseºte, când apucã sã scrie,obiºnuinþele medicale ºi se îngrijeºte de pro-pria analizã. Iar descoperirea lui este preþioa-sã pentru mine, fiindcã ea atestã, negreºit ºitotal pe neaºteptate, cã ºi lectura este un posi-bil vehicul cãtre înþelegerea, eventual accede-rea la transcendenþã. Nu în sensul cã s-ar pu-tea, vezi Doamne, crea condiþii factice pentruexprimarea acesteia, aºa cum Faust – ºi, ca el,toþi magicienii lumii – socotea posibil sãconjure duhuri atotputernice schiþând niºtefiguri geometrice pe podeaua unei încãperide la începutul primei modernitãþi. Cred cã,pentru a se revela ca prezenþã, transcendenþanu are nevoie de ºmecherii, ceremonialuri ºifarafastâcuri. Cred, altfel spus, cã ºi literatu-ra poate, în anumite condiþii, provoca o ast-fel de mediere. Ba, mai mult: mi se pare cãIon Vianu vorbeºte subtextual de chiar maimult; despre posibilitatea ca însãºi raþiunea sãmijloceascã treziri ºi unde de înaltã ºi acutãspiritualitate.

Mãrturisesc, gândul acesta mã face sã ju-bilez, cãci el reprezintã, pare-mi-se, o revanºãluatã în faþa atâtor prejudecãþi: cã scrisul easociat mai degrabã ingeniozitãþii altor spiri-te…; cã spiritul metodic, aprofundarea lucidãanihileazã ºi ucid definitiv zborurile cãtre înalt(de parcã muzica lui Bach sau Händel nupoate produce efecte de levitaþie pentru cãpresupune multã armonie ºi... matematicã).

Voiam sã vorbesc despre o carte în caremicul eseu la care m-am referit ocupã numaidouã pagini. Vina mea, cã n-am fost în staresã ºi cobor, sã ºi avansez, sã mã ºi înalþ, înacelaºi timp. Poate altã datã…

�

Terapia unei amneziiliterare

A FIRMATÃ DE câþiva anidrept cronicar literar cu

autoritate, Bianca Burþa-Cernat trece strãlucit probaprimului volum de istorieliterarã în 2011, când publi-cã, la Cartea Româneascã,Fotografie de grup cu scriitoa-re uitate: Proza femininã in-terbelicã. Opt scriitoare facobiectul masivei analize: Ti-cu Archip (reticentã anticonfesivã, minima-listã), Sanda Movilã (timoratã de umbra soþu-lui Felix Aderca), Henriette Yvonne Stahl(aristocratã mizantroapã, cerebralã ºi tra-diþionalistã în formulã), Lucia Demetrius(timidã autenticistã), Aniºoara Odeanu (fri-volã best-selling author, cu un destin tragic),Cella Serghi (resentimentarã ºi mitomanãcompensatorie), Ioana Postelnicu (eliberân-du-se prin literaturã, dar ºi prin relaþia cuLovinescu din închisoarea familialã), SoranaGurian (incredibilã Mata-Hari autohtonã,grotesc-fascinantã). Hortensia Papadat-Ben-gescu se sustrage acestui octoedru feminin,din raþiuni care þin de definirea minoratuluiºi a marginalitãþii. Ei i se dedicã separat unadmirabil capitol psihobiografic, unde estecititã la conjuncþia biografiei reale cu aceea,ficþionalã, a personajelor ei.

Scriitoarele din fotografie sunt urmãriteîntr-un traseu al ratãrii, punctat de douã han-dicapuri: primul vine, ne explicã autoarea, din„structura personalitãþii“ lor, respectând cumici excepþii tradiþia tãcerii ºi a introvertirii.Al doilea îl reprezintã instalarea comunismu-lui, când „patriarhatul de stat“ pune capãtemancipãrii femeii în general ºi când, adap-tându-se la directivele realismului socialist,scriitoarele îºi vor compromite imaginea petermen lung. Aºadar, un obstacol „natural“sau, cel mult, de prejudecatã istoricã (frecventautoasumatã) este dublat de unul istoric însensul cel mai tare (dar ºi general, aº spune,pentru cã aceastã „deviere“ de la creºterea fi-reascã a personalitãþii creatoare este valabilãºi pentru scriitorii bãrbaþi, nu numai pentruscriitoare).

În acest context, apariþia Scriitoarei în lite-ratura românã este codificatã într-un „sce-nariu al afirmãrii de sine ºi al afirmãrii înlumea literarã“, gândit ca un gest de revoltã„faþã de condiþia femininã constrângãtoare,faþã de autoritatea (resimþitã ca ilegitimã) afamiliei, faþã de o alteritate (masculinã) opre-sivã“. Dupã colorarea contextului istorico-ideologic, semnalarea preferinþelor tematiceºi a unor apariþii de pionierat, autoarea anun-þã douã direcþii ale prozei feminine din Ro-mânia anilor ’30: una estetizantã, de colora-turã decadentã, a maladivului, refulatului ºimarginalului, iar a doua minimalistã, de no-taþie seacã a cotidianului. Înainte sã treacã lapartea cea mai masivã a demonstraþiei (lec-turile-portret), autoarea deseneazã trei pro-filuri definitorii: al lui G. Ibrãileanu, al Hortensiei Papadat-Bengescu ºi, din reflexii,al lui E. Lovinescu – tot atâtea capitole dehermeneuticã istorico-literarã. Ulterior, aces-tea vor funcþiona ca repere pentru fiecare din-tre zoom-urile aplicate fotografiei de grup cuscriitoare.

Chestiunea cea mai problematicã a volu-mului este aceea a asumãrii perspectivei. În-tr-un discurs foarte precis ºi lipsit de oriceezitãri conceptuale, Bianca Burþa-Cernat

Ovidiu Pecican

Mihaela Ursa

�

26 • APOSTROF

întreþine totuºi o intenþie contradictorie: eaanunþã de la bun început cã nu are în proiecto reconfigurare canonicã. „Marginalii“, ni seexplicã, nu trebuie întotdeauna recuperaþipentru a reaºeza canonul, „pentru cã aceºtianu sunt doar prezenþe pitoreºti, ci contribuiela configurarea unui cadru“. Mai clar, autoa-rea promite o cercetare atentã la examinarea„componentei sociale“, dar ghidatã de indi-caþiile seismografului estetic. Conceptul delucru este cel de „literaturã femininã“ înaccepþia lui istoricã, un concept care centreazãdezbaterea anilor ’30, marcând atât legitima-rea profesionistã a femeii care scrie (în 1925se înfiinþeazã Societatea Scriitoarelor Româ-ne, cu Revista Scriitoarei), cât ºi „feminizarea“literaturii. Mereu alertã sã nu fie receptatãdrept feministã, ea se afirmã polemicã înraport cu „feminismul diferenþei“, care arenclaviza literatura dupã criterii exterioareliteraturii (i.e. genul autorului), ºi pledeazãpentru readucerea în discuþie a „subiectuluicultural neutru din punct de vedere sexual“(„al genului“ ar fi fost determinativul maiadecvat). Numai cã, imediat ce asumã „omanierã conservatoare“, Bianca Burþa-Cernatpare sã-ºi nuanþeze sensibil declaraþia. Pe deo parte, ea vorbeºte despre necesitatea de areaºeza „la locul lor“ (fãrã a le supraevalua!)personalitãþi de scriitoare decupate dintr-ofotografie de grup, prin capriciul patriarhal alistoriei. Cum se poate produce însã respec-tiva aºezare „la loc“, în absenþa unor anumi-te rescrieri canonice? Este improbabil ca locu-rile „reocupate“ sã fi aºteptat convenabilvacante reaºezarea portretelor individuale.Atunci, de ce se fereºte autoarea cu atâtaobstinaþie sã asume marea mizã, implicitã, acãrþii sale? Întrebarea este retoricã, motivaþiilereticenþei sale sunt ultracunoscute: în afarã de„pãcatul“ de a reconfigura canonul, nu existãaltul mai reprobabil în lumea noastrã literarãdecât adeziunea la feminism, fie el ºi benign.Or, ar fi fost cazul ca autoarea sã admitã cumai mult curaj cã o recuperare care sã nuimplice reaºezãri (nu neapãrat rãsturnãri spec-taculoase!) canonice este imposibilã.

La nivelul interpretãrii imediate, acestereinterpretãri canonice se vãd cu ochiul liber.Într-o retoricã diminutivantã („puþin femi-nism“ „un pic pripit“, „probabil exagerat“), au-toarele analizate „se plaseazã tipologic ºi va-loric în proximitatea unor autenticiºti caHolban, Sebastian, Blecher, ªuluþiu, Fântâ-neru, pentru a nu mai spune cã aceste proza-toare nu sunt deloc inferioare unor «margi-nali» (cu toate acestea mai vizibili decât ele)“.Cele mai clare precizãri de poziþie individualãapar în momente în care suspiciunea autoa-rei faþã de posibilitatea de a fi cititã ca femi-nistã dispare. Când chestiunea feminismuluinu o preocupã, autoarea este în cea mai maremãsurã ea însãºi, respectiv liberã sã utilizezeargumentul social acolo unde el devine nece-sar, argumentul feminist sau argumentul este-tic unde este de bun-simþ sã le invoce. Deaceea, înclin sã cred cã excesivele precauþii dis-cursive în raport cu feminismul sau cu recon-figurarea canonicã sunt mai degrabã reflexede anticipare a unor obiecþii de receptare. Unfeminism intrinsec apare chiar în analiza ratã-rilor (de tipul: „nu i-a lipsit independenþa ºiconfortul necesare unei cariere literare. Atupe care nu l-a valorificat, din pãcate, la maxi-mum“), dar mai ales când autoarea îºi ima-gineazã ucronic „cum ar fi fost dacã“: dacãscriitoarele interbelice nu ar fi ratat ºansa dea combate prejudecata cã femeile nu pot fi„iniþiatoare de curente“, neavând conºtiinþãconceptual-teoreticã, dacã ar fi dublat intuiþiaunei „anumite modalitãþi a naraþiunii“, carele-a condus instinctiv cãtre modernitate, cu

lecturi care sã le antreneze ºi proiectele con-ceptuale etc., etc.

În aceastã ordine a proiecþiilor ucronice,am un singur regret: cum ar fi fost dacã Bian-ca Burþa-Cernat ar fi comparat romanele luiIbrãileanu ºi ale lui Lovinescu cu romanelescriitoarelor analizate? Un atare exerciþiu ar fiputut deschide, chiar pãstrând-o la un nivelimplicit, discuþia poziþionãrii canonice, pu-nând la lucru tocmai criteriul estetic ºi amu-þind criteriul de gen. Sigur, o astfel de pistãar fi complicat proiectul oricum rãmuros alcercetãrii. Documentarea care stã la bazavolumului este cu totul impresionantã: timpde zece ani, cât a durat elaborarea acestei tezede doctorat, au fost consultate nu numai toa-te romanele fiecãrei autoare, ci ºi volume decorespondenþã ºi jurnale, interviuri sau cro-nici de carte – toate completând contextulbiografic ºi de creaþie. Aceastã cunoaºtere ex-haustivã a materialului de lucru o îndreptã-þeºte pe autoare sã corecteze prejudecãþi (v.eroarea „modelului Virginia Woolf“ maturã,a influenþei covârºitoare a lui Lovinescu asu-pra poeticii Hortensiei Papadat-Bengescu sau,mai spectaculos, demascarea plagiatului sado-venian dintr-un roman al Constanþei Marino-Moscu) ºi sã construiascã adevãrate micro-ficþiuni documentare, care se citesc cu deliciullecturii de jurnal.

Cartea de debut a Biancãi Burþa-Cernateste admirabilã, dezvãluind un istoric literarde vocaþie, care „se exprimã pe sine scriinddespre alþii“ (cu o expresie a autoarei despreHortensia Papadat-Bengescu), într-un discurscritic dintre cele mai particulare: fãrã sã gene-ralizez comparaþia, aº spune cã numai laIoana Em. Petrescu am mai întâlnit un atareamestec de luciditate argumentativã, aplica-re documentaristicã ºi aparentã austeritate acomentariului nutrit, la o privire mai adâncã,de ironie, tandreþe ºi de o mare dozã de înþe-legere umanã a motivaþiilor creaþiei ºi ratãrii.

�

Exilul ca identitate

„E XILUL ÎNCEPE de în-datã ce ne naºtem“ –

afirmã freudian NormanManea în Întoarcerea huli-ganului. Convertitã în axi-omã obsesivã a traseeloridentitare biobibliograficeale autorului, aceastã reflec-þie serveºte drept mottopentru o altã incursiune dia-logalã în universul intelec-tual al lui Norman Manea, Cuvinte din exil,rezultatul unei suite de convorbiri iniþiatede un spirit afin, marcat ºi el de condiþia exi-latului, jurnalistul Hannes Stein. Apãrut în2011 la Editura Polirom, în traducerea luiOrlando Balaº, volumul suportã câteva mo-dificãri faþã de ediþia germanã, Norman Ma-nea intervenind perfecþionist la nivel de deta-liu stilistic ºi de nuanþã ideaticã, fãrã a alteraînsã substanþa argumentativã ºi autobiogra-ficã a confesiunilor.

Purtat în limba englezã, „limba tuturorexpatriaþilor“ – cum o calificã Hannes Steinîn Preliminarii –, dialogul din 2009 de laBard College reînvie secvenþial biografia luiNorman Manea, atent decorticatã în coregra-fia jurnalistului german, dezbate implicaþiileexilului în economia existenþial-creatoare aacestuia, etaleazã complexitatea raportãrii salela personalitãþi precum Philip Roth, Nabo-

kov, Proust sau Kafka ºi oferã un diagnosticexigent asupra actualei situaþii a literaturii.

Plonjarea în trecut aduce într-o primã in-stanþã Dezordine ºi suferinþã timpurie, o copilã-rie marcatã de condiþia de alogen ºi de orori-le Holocaustului. Paradoxal precedatã deamintirea fericitã a unei zile însorite în faþalibrãriei bunicului, experienþa deportãrii înTransnistria între 1941 ºi 1945 este recupe-ratã prin imaginile ºi percepþiile intense alecopilului Norman Manea, dar ºi prin istorii-le de familie ºi evocãrile din Noaptea lui Ed-gar Hilsenrath. Mult mai bogatã în detaliieste amintirea sosirii ruºilor ºi retragerea hao-ticã a soldaþilor germani. La opt ani, copilulNorman Manea înregistreazã cu surprizãMomentul eliberãrii, aura nu tocmai eroicã aevenimentului, începând cu faptul cã în locul„armatei sovietice biruitoare“ apare o trupãde tineri partizani cãlare ºi terminând cu înro-larea forþatã a bãrbaþilor din lagãr, inclusiv atatãlui sãu, ºi trimiterea lor pe front, în primalinie. „Eliberarea“ echivaleazã ºi cu iniþiereacopilului în regimul existenþial ºi ritualic alcomunismului sovietic, ºcoala ruseascã frec-ventatã în Basarabia contribuind ºi ea la o ate-nuare a religiozitãþii iudaice a celui ce deve-nise „un comunist zelos“, fermecat de cravataroºie ºi de hârtia lucioasã ºi coloratã cu careMaia îi învelea cãrþile.

Rememoratã în cel de-al treilea dialog,Despre fericire, întoarcerea în România ºi ceidoi ani petrecuþi la Rãdãuþi þin de o zodie fe-ricitã, contaminatã de spiritul postbelic de re-naºtere, marcatã de o prima întâlnire cu ma-gia Crãciunului, în casa învãþãtoarei sale, darºi de o reconectare accentuatã cu identitateaevreiascã în formula sionismului promovat deZeev Jabotinski. Întreþinut de organizaþiilesioniste din Rãdãuþi, mai ales de „Betar“,entuziasmul emigrãrii în Israel se dizolvã înmediul sucevean al visului noii societãþi co-muniste, Norman Manea recunoscând candidcã, la treisprezece ani, „basmul comunist“ l-aîncântat. Petrecutã în acelaºi regim al nouluice domina sensibilitatea ideologicã postbelicã,trecerea de la betarism la comunism a adoles-centului Norman Manea este reconstruitã cuo ironie caldã, detaºatã ºi obiectivã, atent con-textualizatã ºi analizatã în Tovarãºul Stalin. „Înanul 1949 – povesteºte el – a fost înfiinþatãorganizaþia de pionieri – eu am fost unul din-tre comandanþii acestei organizaþii, pentru cãeram un elev bun, premiantul clasei. Aºa a în-ceput cariera mea de comunist.“ Este o ca-rierã ce presupune ºi consumarea unei impre-sionante cantitãþi de literaturã ideologicã,firesc asimilatã în virtutea unei patimi a lec-turii ce se declanºase odatã cu poveºtile luiCreangã, cu intrarea în lumea literaturii, în„lumea irealã a realului“. „Basmul comunist“al acelor ani beneficiazã ºi de o figurã tute-larã, zeificatã în mod inerþial ºi naiv în discur-surile tânãrului secretar UTM – Stalin –, im-pecabil surprinsã în toate articulaþiile sale înanaliza intelectualului matur Norman Manea.În dialogul cu Hannes Stein, rememorarea des-prinderii sale de vraja noii societãþi comunisteîn urma experienþei cu mecanismele perfideale epurãrii ideologice ºi stingerea fascinaþieifaþã de „tãtucul Stalin“ ancoreazã pedagogicîn istoria Anei Pauker ºi se extinde inevitabilînspre sensibila temã a antisemitismului,dominat de obsesii conspiraþioniste. Scepticfaþã de lecþiile istoriei, tranºant ºi ironic-amar,Norman Manea decanteazã lucid faþetele anti-sionismului ºi insistã asupra tentativelor deminimalizare a rãului reprezentat de Holo-caust, asupra acuzelor de transformare cuorice preþ a suferinþei într-un Monopol evreiesc,inclusiv prin instrumentalizarea literaturii.Acuzat el însuºi cã ar fi scris doar despreHolocaust, scriitorul îºi recapituleazã biobi-

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 27

bliografia ºi constatã cã a „rãmas la tema în-strãinãrii, a oprimãrii, a disconfortului, ori-unde s-ar regãsi: în lagãre naziste, sub comu-nism, în exil“.

Confesiunea lui Norman Manea dezvãluiefaptul cã acutizarea disconfortului existenþialºi ideologic în România anilor ’80, descrisãîn Fãrã ochelari în lagãr, nu duce în mod nece-sar la decizia sa de a pleca definitiv din þarã,Lunga despãrþire fiind o bunã bucatã de vre-me perceputã drept ceva temporar, cauzat deo conjuncturã fericitã. Stagiul berlinez pri-lejuit de obþinerea unei burse DAAD, ineren-tul intermezzo la Paris (deoarece „toþi româ-nii din exil ajung odatã ºi odatã la Paris“ –potrivit lui Hannes Stein) ºi bursa Fulbrightla Universitatea Catolicã din Washingtonpaveazã însã treptat despãrþirea de spaþiul(de)formãrii sale, dar nu ºi renunþarea la iden-titatea de „scriitor român“.

Ecou raþional al sfatului dat de Leon Volovici („Dacã vrei sã fii evreu, du-te înIsrael. Dacã vrei sã rãmâi scriitor, nu te duceîn Israel“), conservarea identitãþii creatoarestã la baza optãrii pentru Bard College, darnu anuleazã preocuparea pentru destinulStatului Israel, dupã cum stabilirea în StateleUnite nu înseamnã nicio clipã încetarea inte-resului pentru România, pentru transformã-rile pozitive ºi tarele ei de dupã 1989 (Pietonîn America), chiar ºi dupã acceptarea ruptu-rii definitive. Meandrele relaþiilor cu spaþiulromânesc se încarcã de o ironie apãsãtoare înScandalul, rememorare a dezbaterilor ºi acu-zelor provocate de apariþia articolului despreMircea Eliade în The New Republic. Departede potenþialitatea incendiarã a disputelor re-sentimentare, se contureazã interesul lui Nor-man Manea pentru Paul Celan ºi BenjaminFondane, „doi scriitori evrei-români din exil,afirmaþi într-o altã limbã“. Nu acelaºi lucruse poate spune despre evocarea lui Cioran,întâlnit de autor la Paris ºi surprins într-oipostazã de rarã solicitudine, aparent contra-dictorie radicalismului multora dintre opinii-le sale.

Evocatã cu umor în Rabinul ºi cu lucidi-tate criticã, elitist-intelectualistã, în Dreptul laprostie, experienþa americanã a lui NormanManea sfârºeºte într-o stabilizare identitarãîntr-un perimetru definit organic de exil ºiacceptat drept casã în regim hotelier. Provocatsã vorbeascã Despre femei, Norman Maneadeclarã: „Femeia rãmâne, cred, mai interesan-tã, mai fascinantã decât bãrbatul“. În spateleacestei observaþii, istoria relaþiilor sale stricterotice sau de iubire se deruleazã decom-plexat, ironic pe alocuri, fãrã estetizãri, idea-lizãri sau ocultãri. Aºa ajungem sã-l cunoaº-tem pe tânãrul Norman Manea în ipostaza de„Casanova feciorelnic“ (sintagma îi aparþinelui Hannes Stein), captiv în plasa restricþiilorsexuale, sociale sau religioase, dar ºi pe înþe-leptul Norman Manea, convins cã în iubiretrecutul trebuie sã rãmânã trecut.

Rezultat asumat al distanþãrii, umorulimpregneazã difuz confesiunea Cuvintelor dinexil ºi conferã o notã distinctã discursului sãu,jonglând cu tonalitãþi ce merg de la ironiatandrã ºi cuceritoare a mãrturisirii de sine pâ-nã la sarcasmul critic cu care amendeazã ne-gativitãþile lumii în care trãieºte ºi din care seexileazã prin scris. Atras într-un dialog cap-tivant, abil regizat de jurnalistul german,„aventurierul“ Norman Manea îºi deseneazãexigent ºi ludic propria identitate în inter-stiþiile multiplelor exiluri exterioare ºi inte-rioare, generate de condiþia primã de elementalogen, consolidate biografic de peregrinãri-le prin lume ºi reflectate literar în creaþia sa.

�

ANA BLANDIANA

– mirajul cãlãtoriei

C ÃLÃTORIA ARE, pentruAna Blandiana, valenþe-

le unei iniþieri în tainele mi-rifice ale spectacolului mun-dan, dar, în acelaºi timp, eaîmprumutã ºi accente uto-pice, în mãsura în care printranscenderea limitelor spa-þiale se produce un fel de ie-ºire din timpul real, o supra-licitare a imaginarului ºi a ficþionalului. Într-oînsemnare din eseul A fi sau a privi, Ana Blan-diana elogiazã beneficiile pe care experienþa,percepþia imediatã a lumii le aduce fiinþeicare, contemplând universul, se regãseºte pesine, îmbogãþitã cu senzaþii ºi trãiri noi. „A fipentru a privi“ reprezintã un mod de salvare,o modalitate soteriologicã, o „soluþie“ la apo-riile lumii moderne. Privitul devine un modde viaþã, un rãspuns la întrebãrile ºi încercã-rile universului, un fir al Ariadnei în labirin-tul existenþei, ca ºi o emblemã a propriuluidestin. De altfel, tema timpului este omni-prezentã în însemnãrile de cãlãtorie ale AneiBlandiana; timpul trãirii ºi timpul mãrturisi-rii sunt cele douã momente ale duratei inte-rioare pe care eseista le asimileazã într-unregim al beatitudinii ºi al revelaþiilor este-ticului:

Timpul îl cãutam în toate aceste profunde ºisenzaþionale întâmplãri, ºtiinþa lui de a urâþiºi arta lui de a înfrumuseþa, puterea lui dea uita ºi priceperea lui de a aduce aminte,inimaginabila lui ingeniozitate de a face bineºi fatalitatea lui blândã de a face rãu; cãutammiraculosul, cuprins regeºte în limitele luinevãzute între ele, miraculosul dispersat învreme ca într-un vãzduh de sfârºit de varã,din care puteam sã-l adun fulg cu fulg ºi sã-l recompun, pentru a-i afla forma ºi legi-le cãrora trebuie sã mã închin sau de carepot sã mã feresc.

E limpede cã, pentru Ana Blandiana, cãlãto-ria înseamnã transgresarea limitelor exterioa-re ºi interioare, dupã cum revelaþiile cãlãto-riei nu se pot împlini decât în mãsura în careele sunt consemnate în scris, prin intermediulcuvântului, încãrcat de aromele evocãrii ºi deirizaþiile subiective ale transfigurãrii poema-tice. Trãirea propriu-zisã ºi fixarea în scris aemoþiei sunt douã momente distincte, de oimportanþã esenþialã pentru textul memoria-listic. Desigur, între momentul emoþiei limi-nare provocate de parcurgerea unui peisaj, de„lectura“ reliefului lumii ºi momentul, mar-cat de luciditate ºi de beatitudine, al scrisului,existã diferenþe specifice, pentru cã ele suntcontrolate de resorturi psihologice distincte.Excursul Anei Blandiana, deopotrivã în relie-ful propriei memorii ºi în relieful inconstantal lumii reale, nu este marcat doar de servi-tuþile ºi beneficiile instinctului perceptiv sauale fiorului descriptiv. Dincolo de redarea apa-renþelor lucrurilor, dincolo de capacitatea mi-meticã pe care aceste însemnãri o dezvãluie,existã în arhitectura textului ºi o irepresibilãnevoie de limpezime moralã, de discernere avalorilor ºi de recurs la claritatea categoriiloretice. Nu de puþine ori, autoarea propune,mai apãsat sau subtextual, un comentariusubtil al lumii în care îºi înscrie devenirea, dinnevoia de a-ºi asuma, în regimul luciditãþiiºi al unor opþiuni liber consimþite, propriacondiþie ºi condiþia celorlalþi.

Un text din volumul O silabisire a lumii(Ed. Humanitas, 2006), intitulat sugestiv Bi-nele ºi rãul, este cât se poate de edificator pen-tru þinuta moralã pe care ºi-o anexeazã însem-nãrile de cãlãtorie. Existã, pe de altã parte, încuprinsul cãrþilor de cãlãtorie ale Anei Blan-diana, ºi mai ales în volumul O silabisire alumii, numeroase pagini descriptive, uneledintre ele de o remarcabilã claritate ºi expre-sivitate, pagini în care resorturile rememorã-rii ºi pregnanþa reprezentãrii acute a reliefu-lui mundan contribuie la edificarea unuipeisaj învãluitor ºi, în acelaºi timp, evocator,un peisaj alcãtuit din transparenþe ºi mirajeale imaginarului, din reflexe ale oniricului ºidin limpezimi armonioase. Descoperirea unuispaþiu strãin presupune existenþa unei dialec-tici flexibile a cunoscutului ºi necunoscutului,precum ºi punerea în ecuaþie a identitãþii ºialteritãþii. Pentru Ana Blandiana, cunoaºtereaautenticã a unui oraº strãin se realizeazã prinintermediul unei emoþii fulgurante, al uneistãri sufleteºti în care stupoarea ºi fragilitateaclipei de acum se întretaie cu revelaþia recu-perãrii unui timp revolut, cu redimensiona-rea unor momente privilegiate rãmase doarîn amintire. Însemnãrile memorialistice aleAnei Blandiana se remarcã, în mare mãsurã,prin capacitatea autoarei de a reînvia un pei-saj revolut în cele mai fine nuanþe ºi trãsãturiale lui, de a restitui memoriei afective irizaþiiletrecutului ºi volutele zilelor ºi nopþilor. Oînsemnare intitulatã Cea mai frumoasã orãoferã, astfel, sugestia plenitudinii afective pecare o încearcã autoarea în momentul tainical înserãrii, în care lumina ºi întunericul seîngemãneazã într-un miraj al misterului exta-tic ºi al unei suprarealitãþi abia presimþite.

Peisajele care prind formã în însemnãrilede cãlãtorie ale Anei Blandiana sunt impreg-nate de sugestiile artei; intarsiile policromiei,capriciile proporþiilor ºi jocurile perspectiveisunt extrem de lãmuritoare în privinþa expre-sivitãþii ºi a talentului descriptiv al autoarei.Iubitoare de armonie, posedând ºtiinþa sur-prinderii detaliului revelator ºi a adjudecãriinuanþei celei mai subtile, Ana Blandiana nuezitã sã configureze în paginile sale memo-rialistice impresii ºi notaþii asupra unor operede artã vãzute în muzeele lumii. Observaþiileautoarei, în care se îmbinã bunul-gust cu sim-þul paradoxului ºi al revelãrii unor unghiuriinedite în perceperea unor opere de artã deindiscutabilã prestanþã esteticã, sunt exacte ºisubtile totodatã. Una dintre calitãþile spiritu-lui de observaþie ce rãzbate din aceste notaþiie fixarea în paginã a ineditului, a ceea ce scapãunei priviri grãbite. Exactitatea percepþiei seîntretaie, aºadar, cu simþul extraordinarului,al detaliului ex-centric, al faptului aparent ba-nal, dar cu alurã iregularã, neobiºnuitã, bizarã.De o liminarã expresivitate mi se pare medi-taþia autoarei asupra timpului, asupra trecu-tului, asupra înlãnþuirii clipelor care poartã,în filigranul lor evanescent, forma lipsitã decontur a dorinþelor ºi a nãzuinþelor noastre.De altfel, în paginile Anei Blandiana umbratrecutului este omniprezentã, fapt ce conferãexpresiei o turnurã nostalgic-elegiacã, o tona-litate melancolicã, ce nu exclude însã reveriaori þinuta apolinicã a frazei:

Tot ce aparþine trecutului se încarcã de oaurã care depãºeºte în intensitate ºi sens sim-pla nostalgie, vechimea devenind valoareîn sine, o noþiune autonomã, puternicã, ase-menea frumosului. Un obiect vechi este pre-þios nu prin frumuseþea care a reuºit sã strã-batã timpul în el, ci chiar prin timpul pecare îl întruchipeazã, care i s-a depus – mate-rie stranie, aproape palpabilã – în crãpãturi.ªi totuºi, ca în atâtea alte domenii, ºi în

Iulian Boldea

�

28 • APOSTROF

aceastã împãrãþie revolutã, limitele sensibi-litãþii noastre sunt prezente ºi de netrecut.Sã observaþi cum un obiect de acum unsecol este pentru noi o relicvã emoþionantã,unul de acum o mie de ani, o tulburãtoarerevelaþie, în timp ce unul de acum patru,ºase sau zece mii de ani nu mai produce asu-pra noastrã o impresie sporitã sau cel puþinegalã, nu ne mai uimeºte cu aceeaºi inten-sitate, ca ºi cum s-ar gãsi dincolo de sfera îninteriorul cãreia suntem în stare sã simþim.

Memorialistica de cãlãtorie a Anei Blandianase situeazã, cum am încercat sã sugerãm înaceste notaþii grãbite, la confluenþa dintrelirismul învãluitor ºi observaþia riguroasã,acutã, articulându-se deopotrivã ca meditaþieasupra timpului ºi ca implicare a componen-tei etice a fiinþei, ca extaz al privirii ºi ca reflexal luciditãþii.

�

LUCIAN BOIA

ºi întoarcerea la documentul de arhivã

L UCIAN BOIA ne-a obiº-nuit în ultimii ani cu

abordãri care au o anumitãcontinuitate, generatã atâtde dinamica documentãrii(inclusiv/mai ales) în arhive,cât ºi de orientarea biblio-graficã specializatã. Dupãvolumul dedicat „germano-fililor“ din spaþiul românescîn preajma intrãrii Româ-niei în rãzboi (1914-1916), a urmat carteaconsacratã Tragediei Germaniei (Humanitas,2010). Cum disputa acerbã din lumea româ-neascã în jurul opþiunii militare de urmat în„Marele Rãzboi“ s-a reflectat cu asupra demãsurã în mediile intelectuale, se poate spunecã ultima lucrare a profesorului Lucian Boia– Capcanele istoriei: Elita intelectualã româ-neascã între 1930 ºi 1950, Bucureºti: Huma-nitas, 2011, 358 p. – este într-un fel o pre-lungire oarecum fireascã ºi previzibilã apreocupãrilor istoriografice mai recente.

Capcanele istoriei... – la fel ca ºi volumuldespre „germanofili“ – pare cã aduce cu sineo transfigurare a istoricului Lucian Boia. Înaceste cãrþi, mai ales foºtii sãi studenþi (de lacursurile de istoria istoriografiei) descoperãun Lucian Boia foarte documentat, culegãtorde izvoare îndeosebi în diverse arhive (ArhivaCNSAS, Biblioteca Academiei Române – SecþiaManuscrise, Arhivele Naþionale ale Româ-niei), adicã un profil cumva diferit de cel alprofesorului de altãdatã, atât de reticent –acum (nici) un deceniu – cu acest tip de surseistorice ºi condescendent cu istoricii poziti-

viºti. Este adevãrat cã întrebuinþarea docu-mentului de arhivã, inedit în mai multe ca-zuri, reflectã personalitatea istoriografului.Mai mult, Lucian Boia este aproape exemplaratunci când vine vorba de selectarea, valori-ficarea ºi prezentarea surselor.

În esenþã, Lucian Boia analizeazã evoluþiaculturalã ºi ideologicã a unor intelectualireprezentativi de-a lungul a douã decenii, darîn acelaºi timp, într-un efort benefic de con-textualizare, simte nevoia sã defineascã regi-murile politice în care aceºtia s-au manifestat.Dacã sistemul politic interbelic, cel puþinpânã la momentul 1937, este inspirat carac-terizat drept „o relativã democraþie“ (p. 7),regimul antonescian – privit de mai mulþidrept dictaturã militarã – este socotit ca o dic-taturã mai puþin ideologizatã, cel mult îmbi-batã de ideologia naþionalismului ºi a româ-nismului (p. 197). Vorbind despre ofensivatinerilor intelectuali, din deceniul patru, L.Boia încearcã sã evite (nu întotdeauna cu suc-ces) riscurile supraestimãrii – prin prismaascensiunii ºi recunoaºterii academice ulte-rioare – a unor Mircea Eliade, Emil Cioran,Eugen Ionescu, Constantin Noica în raportcu epoca anilor 1930. Alãturi de cei sus-amintiþi mai apar: Petru Comarnescu, MihailPolihroniade, Dumitru Amzãr. „Definitoriupentru noua «generaþie» – crede Boia – esteconceptul de experiment. Tocmai fiindcã secautã ceva nou, ceva încã insuficient definit.Pentru a se lãmuri, tinerii înþeleg sã «experi-menteze». Aºa vor ajunge ºi la legionarism, ºila comunism“ (p. 27). Câteodatã frontieradintre cele douã extreme este trecutã foarterapid, iar atracþia reciprocã – frecventã. Aºase ajunge la „aberaþia“ eliadescã, supremãmiopie intelectualã ºi moralã, atunci când înURSS se contura proclamarea nefastului rea-lism socialist: „literatura adevãraþilor comu-niºti“, care, „oricât de discutabilã ar fi doc-trina lor“ (p. 40), ar însemna un câºtig pentrucultura româneascã, dacã ar fi mai îmbibatãde suflu revoluþionar (v. Mircea Eliade, înCuvântul, 4 iulie 1932).

În cel de-al doilea capitol – Naþionaliºtiºi democraþi, evrei ºi antisemiþi –, referindu-semai ales la profilul presei din jurul anului1936, Lucian Boia remarcã cu îndreptãþirefaptul cã „un cititor de astãzi s-ar regãsi maicurând în Adevãrul ºi Dimineaþa decât înUniversul, pentru simplul motiv cã aºa a fostmersul lumii: spre democraþie ºi multicultu-ralism (iar în ce priveºte condamnarea totali-tarismelor, spre o judecare mai severã a fascis-mului ºi nazismului decât a comunismului)“(p. 71). „Dar e recomandabil sã-i situãm pecei de atunci nu în raport cu noi, ci cu pro-pria lor epocã“ – conchide autorul. LucianBoia evitã aproape în ultimul moment sã fieincorect politic. Un cercetãtor român formatîn Occident, frecventator al cursurilor de is-torie a naþionalismului, probabil ar putea for-mula multe obiecþii faþã de carte. Fireºte, is-toricii ºi politologii din noua generaþie,familiarizaþi cu ultimele achiziþii (conceptua-le, tematice etc.) ale literaturii anglo-saxonede specialitate (despre fascism, nazism, comu-nism), ar avea poate multe de reproºat lucrãrii

lui Lucian Boia. Uneori cu îndreptãþire. Însãvolumul nu se adreseazã în principal uneiaudienþe academice restrânse (universitari,cercetãtori specializaþi), ci marelui public.Tensiunile româno-evreieºti din lumea inte-lectualã sunt în general bine tratate (cu amen-damentul cã s-ar fi cuvenit ca istoricii ºi poli-tologii care au abordat acest subiect în aniidin urmã, cu multã atenþie la nuanþe, sã fieamintiþi în treacãt). Poate cã o excepþie de laaceastã linie a excelenþei istoriografice este degãsit în cazul referirilor la epoca antonescianã,în sensul cã dimensiunea ghetoizãrii ºi a re-presiunii împotriva evreilor (inclusiv a mul-tor categorii de intelectuali) nu este surprin-sã la proporþiile corespunzãtoare. Recenzenþiignoranþi din zona noii stângi intelectuale s-au grãbit sã extindã inadecvãrile la secþiuni-le din carte unde autorul trateazã anii 1930ºi sã îl acuze pe Lucian Boia de reducþionism.Fireºte, fãrã vreun temei arhivistic sau biblio-grafic, dar cu elan ideologizant ºi pueril-stân-gist. Pe de altã parte, Lucian Boia nu estereacþionar – cum nefericit s-a exprimat cine-va, într-o încercare stângace de instrumenta-lizare ºi confiscare simbolicã –, ci cel multconservator. Capcanele istoriei... – o carte ceexprimã un punct de vedere românesc – nueste o istorie obiectivã, ci una onestã, scrisã deun istoric anticomunist (de nuanþã liberalã),antifascist, plasat cumva la centru-dreapta.

Dincolo de stalinizarea vieþii culturale dela momentul 1948-1950, Lucian Boia sur-prinde ºi urmarea: de fapt, construcþia naþio-nalã a continuat sub comunism, iar „«rezis-tenþa prin culturã», despre care s-a vorbitatâta, a fost foarte adesea o «evadare prin cul-turã». ªi evadarea e o formã de rezistenþã, darforma cea mai evanescentã ºi cea mai puþinde temut, la nevoie chiar acceptabilã pentruputere“ (p. 339). A fost o altã capcanã în careau cãzut cu frenezie mulþi intelectuali care, înplus, au prelungit retorica „rezistenþei“ pânãastãzi.

Ar fi de dorit ca Lucian Boia sã continueacest demers, cu aplecare asupra elitei româ-neºti post-1950, mai ales cã acum arhivelesunt în mare parte deschise. Se numãrã prin-tre cei mai calificaþi sã o facã. Ar fi, desigur,dezirabil sã existe ºi câteva reflecþii pe margi-nea propriilor cedãri ºi concesii (din cursul deistorie a istoriografiei publicat în anii 1970,de exemplu). Unii colegi de breaslã sau for-matori de opinie l-ar fi vãzut pe Lucian Boiaîn rolul de membru al comisiilor pentruadevãr înfiinþate în 2003 ºi 2006. A evitatsã se alãture Comisiei pentru analiza dictatu-rii comuniste, deºi era foarte bine plasat pen-tru a redacta un studiu istoriografic ca pream-bul al Raportului final. Probabil a realizat,în urma unui proces de autoevaluare criticã ºionestã, cã ar fi vulnerabil participând la con-damnarea unui regim politic pe care l-a de-testat în forul sãu interior, dar pe care – pânãîn 1989 – nu l-a respins public.

�

Cristian Vasile

�

Cãrþi primite la redacþie

• Vasile Igna,Animaledomestice, Cluj-Napoca: Limes,2011.

• Mircea Lãzãrescu,Chin, extaz ºi nebu-nie înaltã în secolulXX: Cronica a treizile, prilejuite decomemorarea cen-tenarului naºterii luiCioran, povestitã deun psihopatolog,Timiºoara: Brumar,2011.

• PaulAretzu, ªtergereacompletã a feþei, Iaºi: TipoMoldova,2011.

• NicolaePrelipceanu,Odioseea: Un jur-nal pe sãrite, Iaºi:Institutul European,2011.

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 29

Culegãtoarea de stele...Mã înãlþa spre cer,pânã la stele,eu micã, El mare,De sus priveam lumeaeu micã, ea mare...Întunericul era mai departe,mai cald,Lumea, copacii ºi lunase legãnaula fiecare pas.

Mã înãlþa spre cer,pânã la stele,Încã mai simt cum,uºor,desprindeam câteva stele,felinare ce luminaupaºii,amprente lãsate,în urmatrecerii noastre...

ªi acum mã înalþãîn zbor, în cer,printre stele,în visele mele,zâmbeºte,lumina-mi priveºte,chiar dacãeu sunt aici,El e acolo,undeva,în cer,printre stele,icoanã, candelã vie,El, veºnic,mereuTATÃL MEU.

Simþi, spune-mi, tu simþi?Simþi, spune-mi tu simþibãtãile inimii noastre? – respiraþii, tãceri de luminã,muguri ce pulseazã seva vieþiiprin picãturile ploii din noi.

Simþi, spune-mi tu simþi roiuri de fluturi multicolori careni se perindã prin primãvara iubirii? fiorii pe aripile cãrora plutim?cãutãri, magie, vis, durere, zbor, dorinþã, regãsire, renaºtere!

Simþi, spune-mi tu simþipaºii Destinului ce ne pierdcãrãrile în balansul fãrã sfârºit? Un fulger atinge marea formând perladin timpul ce se-ascunde într-o lacrimã!

Simþi, spune-mi tu simþibãtãile inimii noastre? – respiraþii, tãceri de luminã, inocenþã de gesturi ºi gânduri,acel puf de pãpãdie ce vine, vine ºi pleacã cu primul fir de vânt ce va trece pe la porþile sufletelor noastre.

Fãrã frontiere este sufletul omului, doar când ne adoarme este cu adevãrat acolo unde îºi doreºte –amprente de neºters sunt atingerile petalelor de vis trãit, adânci inspiraþiidin curcubeul de culori...

Adunâtoarea di steali... Mi alina la þzerupânâ la stealieu njicâ, Elu mari, Din dzeanâ mutreamu dunjiaua, eu njicâ, ea mari... Scutidea iara ma înclo,ma caldurâ, Dunjiaua, ponjii si luna s-ligânau la cafi imnari.

Mi alina la þzeru,pânâ la steali, Nica mai duchescu cum, liºhoru, dizlichiamu îndaua steali,lãnchi þzi lunjinau imnatlu, ºhi’ tu soni toarâlidupâ triþzearea noastrâ...

ªhi tora mi-azboairâ mi alinâ, tu þzeru, pritu steali, tu yisili a meali, arâdi, lumina-nji mutreaºhti, cu tuti câ eu escu aoa, Elu iasti aclo, iumva, tu þzeru, pritu steali, icoanâ, cândilâ yii, Elu, di totna, ºhi dipriunâ AFENDI A MEU

Ducheºhþzâ, spuninji tini ducheºhþzâ?Ducheºhþzâ, spuninji tini ducheºhþzâ cumu batu a noastri ininji? – duhurli, tâþzeri di lunjinâ, bâbuchi þzi dau njiedzlu a banâieipitu chicutli a ploiurlor ditu noi.

Ducheºhtzâ, spuninji tini ducheºhtzâaþzei mulþzâ ºhi îmºhaþzâ fituri carinâ si pirindâ pitu primveara vreariei? cutrimburãripi arichili þzi azbuiuramu?câftãri, ligâturi, yisu,dureari, azbuiuratu, mirachi, unâ nauâ aflari, unâ nauâ fþzeari!

Ducheºhþzâ, spuninji tini ducheºhþzâcumu batu a noastri ininji? – duhurli, tâþzeri di lunjinâ, mâcsânji lucri ºhi minduieri,aþzelu pufu di pâpâdii þzi yini,yini ºhi fudzicu protlu hiru di vintuþzi va’s treacâ pi la porþzâli a suflitilor a noastri.

Fârâ di mardzânji iasti suflitlu a omlui,maºhi cându nâ bagâ tu somnucadialihea iasti aclo iu va –seamni di ni aºhtirdzeari suntu atindzerli di pitali di yisu bânatu, adânþzâ aizvuri di’tu muºhuteaþza di buiei...

�

Poeme deIRINA LUCIA MIHALCA

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

Cornel Mihai Ionescu, Ion Nicolescu 2

• EVENIMENTHedda Gabler Roxana Croitoru 3A (nu) fi ºi a (nu) avea sau Hedda Gabler a lui Andrei ªerban Marta Petreu 4

• PUNCTE DE REPERMeditaþie asupra Europei Ladislau Gyémánt 6

• POEMESonia Elvireanu 7Ioan Moldovan 9Gellu Dorian 20Irina Lucia Mihalca 29

• CRONICA LITERARÃ

Rodica Marian sau chipul ºi asemãnãrile Irina Petraº 8

• SUB LUPA MEMORIEI

Adevãrul ca destin: Raymond Aron ºi victoria luciditãþii Vladimir Tismãneanu 10

• AVANGARDA RUSÃ

Îngerul melosului, *** Anna Radlova 11(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

„Cuvântul trup S-a fãcut” Cezar Boghici 12

• ESEU

Caragiale ºi prinþul de Wales Traian D. Lazãr 14Caragiale Gelu Ionescu 22

• DOSAR: I. D. SÎRBU

Scrisori (strict secrete) cãtre sora sa, Irina Mihai Barbu 15

• ARHIVA ‘A’Victoria Ana Tãuºan 21

(prezentare de Liviu ºi Dorina Grãsoiu)

• MICROLECTURI

Mici „texte de escortã“ (I) Ion Bogdan Lefter 24

• CU OCHIUL LIBER

O apropiere Ovidiu Pecican 25Terapia unei amnezii literare Mihaela Ursa 25Exilul ca identitate Constantina Raveca Buleu 26Ana Blandiana – mirajul cãlãtoriei Iulian Boldea 27Lucian Boia ºi întoarcerea la documentul de arhivã Cristian Vasile 28

Anul XXIII, nr. 3 (262), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

AMALIA LUMEIIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat