EXIGENŢE ŞI DIFICULTÃŢI PRIVIND ASIMILAREA STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE RAPORTARE FINANCIARÃ IAS/IFRS IN MEDIUL DE

AFACERI ROMÂNESC

EXIGENŢE ŞI DIFICULTÃŢI PRIVIND ASIMILAREA STANDARDELOR INTERNAŢIONALE DE RAPORTARE FINANCIARÃ IAS/IFRS IN MEDIUL DE

AFACERI ROMÂNESC

La ora actuală România se află în faţa unor procese economice,politice,sociale,culturale ireversibile şi de mare interes pentru contabilitate: creşterea numărului şi puterii companiilor transnaţionale; globalizarea economiilor, cu predilecţie a pieţelor financiare; creşterea capitalizării bursiere şi dezvoltarea şi apariţia de noi produse financiare. În aceste condiţii, producţia şi comunicarea unor informaţii financiare relevante, credibile, comparabile care să utilizeze un limbaj contabil comun în măsură să asigure comunicarea între toate categoriile de utilizatori de informaţii sunt vitale mediului de afaceri.

Unica soluţie pentru realizarea acestor cerinţe este armonizarea/ covergenţa/ conformitatea contabilităţii româneşti cu prevederile aquis-ului comunitar şi, implicit, aplicarea efectivă a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară IAS/IFRS

In decembrie 2003, Ministerul Finantelor Publice a publicat OMF 1827/2003, care clarifica ap l i c a r ea v i i t oa r e a s t anda rde lo r i n t e rna t i ona l e i n Roman ia , p r e lua t e sub denumi rea de International Financial Reporting Standards (IFRS)- Standarde Internationale de RaportareFinanciara. Romania va beneficia enorm ca urmare a acestei decizii nu doar din perspective armonizarii cu legislatia Uniunii Europene, ci si a faptului ca firmele din Romania vor utilize un cadru contabil recunoscut la nivel mondial, bazat pe conceptual de imagine justa si fidela – o masura mult asteptata de toata comunitatea de afaceri. In conformitate cu ordinal mai sus men t i ona t , i ncepand cu s i t ua t i i l e f i nanc i a r e a l e anu lu i 2006, Standardele Internationale de raportare Financiara (IFRS), asa cum sunt prezentate si publicate de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, IASB – International Accounting Standards Board, se aplica de urmatoarele categorii de personae juridice:

persoanele care aplica OMF 1752/2005 institutii de credit-societati de asigurare si reasigurare institutii reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare companii si societati nationale regii autonome si personae juridice de interes public societati comerciale care urmeaza sa fie consolidate de catre o persoana juridica care

aplica IFRS.In ceea ce priveste responsabilitatea institutionala, pentru reglementarile contabile

aplicabile persoanelor juridice care desfasoara activitati economice si fapte de comert, denumite generic “agenti economici”, Ministerul Finantelor Publice este raspunzator de preluarea/transpunerea legislatiei comunitare in domeniul contabilitatii.

Legislatia comunitara in domeniul contabilitatii consta, in principal, in directive si regulamente. Directivele europene in domeniul contabilitatii care trebuie transpuse/preluate in legislatia nationala sunt urmatoarele:

Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati; si

Directiva a saptea a Comunitatilor Economice Europene privind conturile consolidate. Aceste directive au suferit modificari si perfectionaari, astfel ca ceea ce s-a transpus in legislatia nationala reprezinta Directivele a patra si a saptea – texte “consolidate”,

respectiv directivele actualizate si completate la zi. O directiva care are implicatii in situatiile financiare si care a suferit modificari recente, chiar inlocuirea directivei anterioare cu o directiva noua, este Directiva a opta privind auditul statutar al conturilor anuale si consolidate. Prevederi care au legatura cu situatiile financiare sunt cuprinse si in alte directive europene, dar preluarea acestora in legislatia nationala revine altor ministere (de exemplu, acele prevederi care se refera la transparenta, publicarea informatiilor financiar-contabile etc.). Dintre regulamentele Comunitatilor Economice Europene, o semnificatie deosebita pentru domeniul contabilitatii o are Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din data de 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internationale de contabilitate. Acesta cuprinde prevederi referitoare la trecerea la aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) in spatiul Uniunii Europene.

Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, prevede aplicarea de reglementari contabile conforme cu directivele europene si, respectiv a Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Astfel, in lege s-a prevazut ca, incepand cu anul 2006, societatile comerciale vor intocmi situatii financiare in baza unor reglementari contabile conforme cu directivele europene. Astfel, pentru agentii economici, s-au transpus in legislatia nationala Directiva a patra si Directiva a saptea, rezultand Reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 (publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.080 bis/30.11.2005). De asemenea, si celelalte institutii cu atributii de reglementare, cum sunt Banca Nationala a Romaniei, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, au elaborat reglementari contabile conforme cu directivele europene, transpunand directivele specifice domeniilor de activitate corespunzatoare entitatilor reglementate si supravegheate de institutiile respective.

Referitor la aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS), toate institutiile cu atributii in domeniul reglementarii contabile elaboreaza propuneri in vederea stabilirii unei Strategii la nivel national privind aplicarea IFRS. In elaborarea acestei strategii sunt implicate si cele doua asociatii profesionale CECCAR si CAFR, precum si reprezentantii mediului universitar.

Aplicarea IFRS in Romania reclama si luarea unei serii de masuri pentru perfectionarea cadrului institutional in domeniul contabilitatii si auditului. Pana la aceasta data, s-au luat masuri pentru revizuirea legislatiei de organizare si functionare a Consiliului Contabilitatii si Raportarilor Financiare (CCRF). Consiliul Contabilitatii si Raportarilor Financiare este organism independent de supraveghere in vederea asigurarii convergentei reglementarilor nationale si a practicilor in domeniul contabilitatii si auditului financiar cu reglementarile aplicabile in Uniunea Europeana.

In prezent se analizeaza posibilitatea modificarii legislatiei, pentru ca acest organism sa indeplineasca atributii noi, cum sunt cele determinate de aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara si de exercitare a unor functii de supraveghere, monitorizare, rezultate din prevederile noii Directive a opta privind auditul statutar al conturilor anuale si consolidate (Directiva 43/2006/EC).

Statele membre ale Uniunii Europene au procedat la implementarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara, in conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din data de 19 iulie 2002 privind aplicarea Standardelor internationale de contabilitate. Astfel, potrivit Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002, tarile membre aplica IFRS in situatiile financiare consolidate. Unele tari au permis aplicarea IFRS si in situatiile financiare anuale (individuale) ale anumitor tipuri de entitati, dar

majoritatea tarilor au optat pentru mentinerea standardelor nationale de contabilitate pentru intocmirea de situatii financiare anuale ale caror informatii se utilizeaza pentru necesitati de impozitare si pentru distribuirea de dividende.

Informatii privind aplicarea IFRS in spatiul european se gasesc pe site-ul Uniunii Europene www.europa.eu.int. In ceea ce priveste efectele aplicarii IFRS, acestea nu se cunosc inca, dar Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 precizeaza ca o analiza a rezultatelor aplicarii IFRS se va efectua pana la data de 1 iulie 2007. In Romania, pornind de la cerintele din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002, sunt obligate sa aplice IFRS incepand cu 1 ianuarie 2007 entitatile ale caror valori mobiliare, la data bilantului, sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, in scopul intocmirii de situatii financiare consolidate.*) Aceasta este o cerinta obligatorie, iar data de aplicare nu poate fi amanata.De asemenea, vor continua sa aplice IFRS, in situatiile financiare consolidate, institutiile de credit care au inceput aplicarea IFRS din anul 2006. Aceste institutii aplica IFRS, incepand cu anul 2006, pentru intocmirea unui al doilea set distinct de situatii financiare conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara, pentru necesitati proprii de informare ale utilizatorilor, altii decat institutiile statului. Totodata, nu se ingradeste aplicarea IFRS si de catre alte entitati care doresc sa intocmeasca situatii financiare in baza acestor standarde, pentru necesitatile de informatii ale altor utilizatori decat institutiile statului. In relatia societatilor comerciale cu institutiile statului, reglementarea contabila conforma cu directivele europene va reprezenta baza de raportare, inclusiv pentru culegerea informatiilor care stau la baza determinarii impozitelor si taxelor. Situatiile financiare anuale (individuale) si consolidate intocmite in baza IFRS pentru exercitiul financiar 2007 nu vor constitui baza pentru determinarea sarcinilor fiscale. In ceea ce priveste utilizarea IFRS ca baza contabila pentru intocmirea situatiilor financiare anuale individuale, in perioada urmatoare, pentru un orizont de timp de 2 – 3 ani, nu se are in vedere posibilitatea ca societatile comerciale sa intocmeasca un set unic de situatii financiare anuale in baza IFRS, care sa stea la baza determinarii sarcinilor fiscale si la stabilirea profitului distribuibil. Aplicarea IFRS se va efectua, pe de o parte, de catre entitatile obligate prin reglementare sa aplice aceste standarde, iar, pe de alta parte, de catre entitatile care opteaza. In conditiile in care se intocmeste un set unic de situatii financiare in baza IFRS, inclusiv pentru scopuri fiscale, trebuie identificate situatiile pentru care vor trebui stabilite reguli fiscale clare. Astfel, este cunoscut faptul ca IFRS sunt destinate intocmirii de situatii financiare anuale, obiectivul principal fiind “imaginea fidela”. IFRS opereaza cu evaluari la valoarea justa, deprecieri, estimari ale valorii activelor, datoriilor, provizioanelor. Pentru aplicarea corespunzatoare a legislatiei fiscale, in conditiile IFRS ca baza contabila, ar trebui identificate si puse fata in fata tratamentul contabil si tratamentul fiscal al operatiunilor, respectiv, trecerea de la tratamentul contabil la tratamentul fiscal. Aceasta operatiune este laborioasa si este cu atat mai dificila, avand in vedere si urmatoarele aspecte:

indiferent de reglementarile contabile aplicate (conforme cu directivele europene sau IFRS), impozitarea societatilor comerciale trebuie sa fie echitabila;

Standardele Internationale de Raportare Financiara sufera permanent modificari si completari;

legislatia fiscala se modifica in funtie de politicile fiscale ale statului; este imposibil sa fie identificate toate situatiile particulare determinate de aplicarea IFRS,

aceasta cu atat mai mult cu cat aplicarea acestor standarde presupune “rationament profesional” sau aplicarea unor principii, cum este cel al prevalentei economicului asupra formei juridice.

Societatile comerciale care vor aplica IFRS se vor confrunta cu problema suportarii de costuri suplimentare. Aceste costuri generate de intocmirea situatiilor financiare in baza IFRS sunt, in principal, legate de:

personal; Entitatile care aplica IFRS vor trebui sa dispuna de personal suficient, suplimentar fata de cel care lucreaza in mod curent in compartimentele economice. Acest personal trebuie sa inteleaga IFRS, sa fie informat in permanenta asupra modificarilor aduse acestora si, bineinteles, va trebui sa fie instruit si remunerat in mod corespunzator;

costuri legate de stabilirea valorii activelor si datoriilor prezentate in situatiile financiare anuale; Evaluarea la data bilantului presupune efectuarea de teste de depreciere, evaluari la valoarea justa ale unor elemente de bilant, iar pentru credibilitate, aceste operatiuni trebuie efectuate de persoane autorizate, respectiv evaluatori atestati de Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR).

costuri legate de auditarea situatiilor financiare anuale intocmite in baza IFRS. Datorita complexitatii operatiunilor ce trebuie examinate si timpului necesar a fi alocat de auditorii financiari, costurile de audit vor fi semnificative;

alte costuri, cum ar fi cele legate de elaborarea programelor informatice si a politicilor contabile in baza IFRS sau a calculelor actuariale, atunci cand societatile apeleaza la specialisti din afara societatii.

Prin trecerea la aplicarea IFRS, societăţile vor adopta un limbaj global de raportare financiarăcare le va permite sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor. Multe dintresocietăţile europene au constatat deja că prin adoptarea IFRS au acces la pieţele internaţionale de capital, îşi pot reduce cheltuielile şi pot derula mai uşor tranzacţii internaţionale.

Este improbabil ca o raportare financiară care nu este înţeleasă cu uşurinţă de toţi utilizatorii să ofere unei societăţi oportunităţi noi de afaceri sau capital suplimentar. Acesta este motivul pentru care un număr semnificativ de societăţi, fie trec voluntar la aplicarea IFRS (inclusiv entităţi din Romania) fie li se impune de catre guverne sa ia această masură.

Comunicarea într-un limbaj unic asigură un nivel mai mare de încredere şi duce la creşterea posibilităţilor de acces la piaţa de capital. De asemenea, permite grupurilor multinaţionale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza comunicarea internă, precum şi calitatea raportării către conducere. În acelaşi timp, aplicarea IFRS poate facilita procesele de achiziţii şi vânzări prin asigurarea unui nivel mai mare de încredere, relevanţă şi consecvenţă a interpretării contabile.

Pe pieţele cu un nivel concurenţial în creştere, aplicarea IFRS permite societăţilor să se raporteze la alte societăţi similare de la nivel mondial şi permite investitorilor şi altor utilizatori interesaţi să compare performanţa societăţii cu competitori de la nivel global.

Companiile din Romania va trebui sa se alinieze la standardele internationale de contabilitate (IFRS), proces care poate fi unul laborios si costisitor pentru firmele care nu s-au acomodat deja cu noul format al situatiilor financiare. Filialele companiilor straine raporteaza in prezent situatiile financiare in doua formate, unul pentru Ministerul de Finante, in conformitate cu standardele romanesti de contabilitate (RAS), si unul pentru actionarii straini, conform standardelor internationale de contabilitate (IFRS).

Potrivit unui studiu in curs de publicare, companiile cu o cifra de afaceri sub 500 de milioane de euro, cheltuie 0,31% din cifra de afaceri pentru adoptarea IFRS. Companiile cu o cifra de afaceri mai mare cheltuie chiar mai putin, 0,05% din cifra de afaceri", spune Nigel Sleigh-Johnson, expert britanic, director al Diviziei de Raportare Financiara din Cadrul Corpului Expertilor Contabili din Marea Britanie si membru al Federatiei Europene a Expertilor Contabili

In vederea implementarii standardelor IFRS, companiile cheltuiesc in principal cu atragerea de personal care sa lucreze la proiect. Pentru o companie medie, implementarea IFRS dureaza circa doi ani, insa Sleigh-Johnson apreciaza ca ar trebui planificata cu 3-4 ani inainte.

Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB) lucreaza in prezent la un proiect de simplificare a standardelor IFRS destinat companiilor de talie mica, nelistate la Bursa. „Vor exista unele companii care vor crede ca este un sistem mult prea complicat, desi beneficiile raportarii internationale se vor vedea si la nivelul companiilor mici. Vom vedea microintreprinderi care vor fi scutite de raportarile internationale, dar asta depinde de reglementarile nationale", spune Nigel Sleigh-Johnson. Peste 80% din companiile mici, nelistate la Bursa, ar putea fi scutite de adoptarea standardelor internationale de contabilitate (IFRS), potrivit expertului britanic.

Multinationalele prezente pe piata locala sunt nevoite sa transforme in fiecare an situatiile financiare din „formatul romanesc" in „formatul international". Acest proces dureaza in medie 15 zile lucratoare pentru subsidiare si 22 de zile pentru grupuri, fiind implicati 3-5 angajati, spune Ismihan Anderson, expert in consolidare financiara in cadrul Paragon Consulting, partener Oracle. Pentru a minimiza acest efort de raportare financiara, Oracle propune companiilor solutia de consolidare si raportare financiara - Oracle Hyperion Financial Management, parte din suita de aplicatii de management al performantei.Solicitarile pentru aceste solutii de management al performantei s-au triplat in ultima jumatate de an, in contextul in care managerii sunt acum nevoiti sa-si optimizeze procesele de management din cadrul companiei, spune Oana Craciunescu, Enterprise Performance Management Sales, in cadrul Oracle pentru regiunea Europei de Sud-Est.

Începând cu anul 2007, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară au devenit obligatorii pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. În cazul instituţiilor de credit, această obligativitate exista încă din anul 2006. Pentru celelalte entităţi de interes public (definite de Legea contabilităţii) a fost introdusă opţiunea de a întocmi situaţiile financiare consolidate, fie în conformitate cu IFRS, fie în conformitate cu reglementările naţionale.   Entităţile de interes public pot întocmi un al doilea set de situaţii financiare individuale în conformitate cu IFRS pentru necesităţi proprii de informare.

Potrivit Legii contabilităţii, sunt considerate entităţi de interes public: instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare, societăţile de asigurare, de reasigurare, entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de administrare a investiţiilor şi organismelor de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, companiile şi societăţile naţionale, persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare al unei societăţi-mamă care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.

Standardele IFRS aplicabile sunt cele adoptate la nivelul Uniunii Europene. Precizarea este relevantă, deoarece procesul de adoptare (care presupune o componentă politică şi una tehnică) poate determina ca, la un moment dat, un standard emis de IASB să nu fi parcurs acest proces şi să nu poată fi aplicat în Uniunea Europeană.Practica publicării paralele a două seturi de situaţii financiare (unul în conformitate cu reglementările naţionale şi cel de-al doilea întocmit după IFRS) a relevat diferenţe între rezultatele prezentate. În contextul crizei financiare, diferenţele dintre rezultatele raportate de către instituţiile de credit potrivit reglementărilor naţionale şi cele determinate după IFRS au crescut semnificativ. Această situaţie a fost determinată în principal de discrepanţa dintre

metodologia de calcul a provizioanelor pentru deprecierea activelor financiare conform IAS 39 şi cea prevăzută de reglementările naţionale, mai prudente.

Ca urmare a cerinţelor exprimate de reprezentanţii băncilor şi a recomandărilor primite din partea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional, Banca Naţională a României a emis Ordinul 9/2010, potrivit căruia, standardele IFRS adoptate la nivel european vor fi aplicate pentru întocmirea situaţiilor financiare individuale ale instituţiilor de credit începând cu anul 2012. În acest sens, BNR a emis Ordinul 27/2010, conţinând reglementări contabile conforme cu IFRS. Ordinul 27/2010 se va aplica de la 1 ianuarie 2012 împreună cu Legea contabilităţii nr 82/1991, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi celelalte prevederi legale. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare intenţionează acelaşi demers pentru entităţile supravegheate.

Aplicarea IFRS ca bază contabilă presupune soluţionarea interacţiunilor cu prevederile legislaţiei în vigoare, astfel încât să fie evitate incertitudinile, confuziile sau incoerenţele care ar putea afecta calitatea raportării contabile conforme cu IFRS. Trebuie analizat în ce măsură informaţia contabilă produsă potrivit standardelor IFRS poate fi utilizată în scopuri prudenţiale, la calculul profitului distribuibil sau al profitului fiscal şi care sunt soluţiile pentru convieţuirea optimă, având în vedere obiectivele diferitelor reglementări.

Ne propunem în cadrul acestui articol să dezbatem alternativele pe care le-ar putea avea în vedere legiuitorul în tranşarea raportului contabilitate-fiscalitate în condiţiile utilizării IFRS ca bază contabilă, identificând în fiecare caz avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative analizate.

Contabilitatea este judecată, de mai bine de un an, în legătură cu criza economică. "A contribuit la criză? Putea să prevină criza?" Discuţiile s-au purtat la cel mai înalt nivel, inclusiv la nivelul G20. Situaţia neclară, fiecare parte implicată îşi apără poziţia, "trage spuza pe turta ei", cum spune românul, dar cert este că ceva se întâmplă din moment ce apar tot mai multe întrebări de genul "Cât de justă mai e valoarea justă", mai ales în cazul anumitor produse ale pieţei bancare. Astfel se ajunge la concluzia că avem nişte lucruri de făcut pe plan internaţional, dar şi în ţara noastră. Contabilitatea, atât de hulită, "cenuşăreasa" - considerată de unii, mai ales de politicieni, un "lucru inutil" - în viziunea afaceriştilor, un "rău necesar" - în opinia oamenilor de afaceri, constituie în realitate un element de dezvoltare a întreprinderilor, a economiilor naţionale, precum şi un element de creştere economică - în general.

Iată, pe baza unei analize atente a ultimilor zece ani, care ar fi principalele zece grupe mari de dificultăţi în ceea ce priveşte introducerea standardelor internaţionale de raportare financiară şi în România şi nu numai.

Unele dintre aceste dificultăţi pleacă chiar de la înţelegeri greşite ale standardelor, întrucât nu li se acordă importanţa cuvenită! Există chiar şi probleme legate de terminologie, de origini de drept, dreptul anglo-saxon sau dreptul latin; sunt probleme extrem de dificile legate de traduceri.

O problemă care a generat confuzii mai ales în noile democraţii din estul Europei este relaţia dintre standarde şi reglementări. Punem în mod voit, sau ne-voit, semnul egal între cele două. Sunt lucruri total diferite, iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că standardele, în general,   au caracter de recomandare, nu sunt imperative, şi sunt emise de organisme neguvernamentale. Pe când reglementările au caracter imperativ şi sunt emise de instituţii guvernamentale. Aici intervine problema în sine: implementarea standardelor internaţionale într-un sistem naţional de reglementări ale administraţiei. Această situaţie nu are o finalizare exactă, dar conduce în mod sigur la confuzie.

Natura standardelor internaţionale constituie o a doua problemă. Unii profesionişti se întreabă, când citesc un standard de raportare financiară, cum se operează înregistrările contabile. Or, acestea sunt standarde de raportare financiară, nu de ţinere a contabilităţii! Sunt probleme

diferite. Acestea sunt probleme care nu pot fi analizate decât dacă ştim toate cauzele şi toate situaţiile ce trebuie avute în vedere în situaţia implementării standardelor.

Termenii de raportare financiară se referă la situaţiile financiare cu caracter general. În legislaţia română se vorbeşte prea puţin despre raportare financiară cu caracter general. IFRS-urile exact la această problemă se referă! Standardele sunt făcute să fie aplicate de întreprinderi! Deci nu înseamnă că se aduc la nivel guvernamental, se face din ele o altă contabilitate, centralizată la nivelul României. Nu acesta e spiritul standardelor. Un alt grup de dificultăţi este legat de rolul legislaţiei naţionale. În mod normal legislaţia naţională ar trebui doar să impună sau să permită utilizarea standardelor internaţionale.

Nu există un model clar de import al IFRS-urilor, unele ţări se zbat, pentru adoptarea ca atare a IFRS-urilor, altele pentru adaptarea la interior la standardele naţionale de raportare financiară şi altele la elaborarea de standarde naţionale bazate pe principiile din IFRS. O problemă nerezolvată nici la nivel european este o posibilă relaţie contabilitate - fiscalitate. Sunt două abordări diferite. Sunt două probleme aici care au impact asupra pieţei: în primul rând e vorba de cost (costurile legate de a face două rânduri de raportări financiare). În al doilea rând, este vorba de credibilitate. Cine citeşte bilanţurile pe două referenţiale ale unei întreprinderi şi găseşte rezultate diferite, nu se întreabă "care sunt rezultatele reale"? Seturile de raportări financiare diferite constituie, de asemenea, un impediment foarte mare în accelerarea procesului de introducere a standardelor. Există o scindare totală între raportarea cu scop general şi raportarea cu scop special, cea pe baze fiscale sau prudenţă, supraveghere. De foarte multe ori, cerinţele cu scop special intră în conflict cu cele în scop general. Şi la noi în ţară, sunt prezente asemenea situaţii. Aria de aplicabilitate este anevoioasă.

În ultimul timp IASB a elaborat un IFRS (în mai multe secţiuni), pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Sunt însă foarte mari probleme în ceea ce priveşte definirea întreprinderilor de la o ţară la alta, iar noi nu avem nimic clar! Aş da un singur exemplu: recent Parlamentul European a aprobat măsuri în ceea ce priveşte contabilitatea (degrevări de aplicare a directivelor contabile europene) la microîntreprinderi. La noi, printr-o reglementare recentă, Ordinul 3055, s-a extins aria de aplicabilitate a contabilităţii. Să sperăm că, în final, vom merge spre bine. IFRS pentru IMM este deja o realitate. România este una dintre primele ţări care le-a tradus şi le-a publicat la Londra, la IASB, la normalizatorul mondial. EFRAG - grupul european independent de raportare financiară - elaborează un studiu comparativ între IFRS pentru IMM şi directivele pentru contabilitate. Comisia Euopeană este, de asemenea, preocupată de contabilitatea pentru microîntreprinderi. Comisia Europeană, în prezent, derulează un proiect de consultanţă referitor la aplicarea IFRS pentru IMM pentru ţările Uniunii Europene. Din aceste puncte de vedere, noi am fost, ca membri ai Federaţiei Experţilor Contabili Europeni, întotdeauna alături de poziţia adoptată de FEE în ceea ce priveşte aplicarea şi urgentarea aplicării a IFRS pentru IMM.

O altă grupă de dificultăţi se referă la resurse, resursele financiare în mod deosebit. Statul, care nu vede marele avantaj în aplicarea IFRS, nu văd cum ar aloca resursele necesare implementării. De-abia face faţă cerinţelor şi obligaţiilor de raportare în ce priveşte contabilitatea publică, are deja dificultăţi în aplicarea standardelor internaţionale de raportare financiară în sistemul sectorului public. În mod normal, iniţiativa ar trebui să o aibă sectorul privat în ceea ce priveşte procesul de urgentare, de accelerare a introducerii standardelor internaţionale. Şi, în sfârşit, o altă grupă de factori este legată de profesia contabilă, factorul uman în mod deosebit. Şi aici sunt trei lucruri clare, de educaţie, de etică şi de rolul raţionamentului profesional. În acest al treilea domeniu, contabilul român este total deficitar: subordonarea totală de către fiscalitate l-a împiedicat să-şi dezvolte raţionamentul profesional şi, dacă cineva îi ia din mână planul de conturi, e un om terminat, nu mai ştie nimic. Deci aici avem foarte multe lucruri de făcut şi ne întrebăm dacă noi putem să facem faţă noilor cerinţe.

Şi, în sfârşit, să vedem unde este România, astăzi. Am avut în ultimii zece ani încercări nereuşite privind implementarea standardelor internaţionale de raportare financiară. Să ne amintim de faimosul Ordin 94!

Se doreşte în continuare ca standardele să fie transformate în reglementări şi, este o confuzie totală, chiar de fond în ceea ce priveşte înţelegerea problemelor. Se merge în continuare, şi e bine că mergem aşa, pe conformitatea cu directivele europene? Dar ceea ce este mai dureros este că nu avem încă o strategie clară cu privire la aplicarea standardelor internaţionale şi o strategie clară cu privire la contabilitatea întreprinderilor în România. Lucrăm în virtutea unor metode absolut învechite, de peste 20 de ani, în domeniu, iar contabilitatea se păstrează în continuare ca un instrument, cel mai perfid instrument poate, prin care guvernanţii se amestecă în viaţa întreprinderilor. Aceasta este o problemă foarte serioasă a implementării standardelor internaţionale.

BIBLIOGRAFIE

1. Duţescu, A. – IFRS şi convergenţele legislative europene, Economistul, nr. 1742/2004

2. Malciu, L., Felegă, N. – Al treilea val: contabilitatea din România, în faţa unei noiprovocări, Economistul, nr. 1741/2004

3. Ristea, M. – Sincronic şi diacronic în armonizarea internaţională a contabilităţii,Economistul, nr. 1732/2004

4. Standarde Internaţionale de Contabilitate 2008

5. OMFP 3055/2009