Imbatranirea sociala

3
Îmbătrânirea socială. - pensionare - o formă de asistenţă socială a celor care au muncit, - reprezintă o destrămare a funcţiilor vârstnicului prin marginalizarea lui forţată , cu apariţia unei nostalgii a privilegiilor pierdute. În acest context apare o criză a interesului şi a capacităţilor profesionale, la care se adaugă o criză de prestigiu. În ţara noastră femeile traversează cu mai multă uşurinţă fenomenul pensionării, comparativ cu bărbaţii, care sunt profund marcaţi, devenind uneori adevărate drame sociale, care îşi pun amprenta pe starea de sănătate. De asemenea şocul pensionării este mai intens la nivelul persoanelor cu pregătire superioară, prin pierderea statului lor social şi al privilegiilor aferente. În mediul rural acest şoc nu este resimţit datorită preocupărilor domestice din gospodărie. Declinul fiziologic devine o preocupare esenţială , iar sentimentul de izolare şi marginalizare se acutizează . Pierderea statutului său social şi chiar familial determină sentimentul de inutilitate . Îmbătrânirea familiei şi a gospodăriei provoacă consecinţe mai grave de ordin social. Afecţiunea şi respectul de care se bucură vârstnicii în familia tradiţională, în care trăiau mai multe generaţii, a dispărut şi apare sentimentul de singurătate, mai ales în rândul femeilor care îşi pierd partenerul. Longevitatea şi o mai bună sănătate a celor mai vârstnici creează condiţii ca perioada de după pensionare să devină mai lungă, ridicând o serie de probleme socio-economice. - creşterii fondurilor sociale de pensionare şi implicit a bugetului de asistenţă socială. În aceste condiţii, cheltuielile pentru sănătatea vârstnicilor reprezintă,

description

Geronto

Transcript of Imbatranirea sociala

mbtrnirea social.

- pensionare - o form de asisten social a celor care au muncit, - reprezint o destrmare a funciilor vrstnicului prin marginalizarea lui forat, cu apariia unei nostalgii a privilegiilor pierdute. n acest context apare o criz a interesului i a capacitilor profesionale, la care se adaug o criz de prestigiu.

n ara noastr femeile traverseaz cu mai mult uurin fenomenul pensionrii, comparativ cu brbaii, care sunt profund marcai, devenind uneori adevrate drame sociale, care i pun amprenta pe starea de sntate. De asemenea ocul pensionrii este mai intens la nivelul persoanelor cu pregtire superioar, prin pierderea statului lor social i al privilegiilor aferente. n mediul rural acest oc nu este resimit datorit preocuprilor domestice din gospodrie.

Declinul fiziologic devine o preocupare esenial, iar sentimentul de izolare i marginalizare se acutizeaz. Pierderea statutului su social i chiar familial determin sentimentul de inutilitate. mbtrnirea familiei i a gospodriei provoac consecine mai grave de ordin social. Afeciunea i respectul de care se bucur vrstnicii n familia tradiional, n care triau mai multe generaii, a disprut i apare sentimentul de singurtate, mai ales n rndul femeilor care i pierd partenerul.

Longevitatea i o mai bun sntate a celor mai vrstnici creeaz condiii ca perioada de dup pensionare s devin mai lung, ridicnd o serie de probleme socio-economice.

- creterii fondurilor sociale de pensionare i implicit a bugetului de asisten social. n aceste condiii, cheltuielile pentru sntatea vrstnicilor reprezint, pentru unele ri avansate, 2/3 din sumele alocate pe plan naional pentru sntate.

- construirii cadrului socio-ocupaional a persoanelor n vrst

- Reintegrarea vrstnicilor n activiti.

S-au ncercat diverse forme de reintegrare ocupaional a vrstnicilor:

- universiti pentru vrsta a III-a (la Toulouse, la noi la Roman n 1986, etc.).

- instituionalizarea diferitelor grupe de vrstnici

TEORII SOCIALE ASUPRA MBTRNIRII

n funcie de zona social n care se afl persoana vrstnic, medicul trebuie s adopte o strategie diferit:

1. n cazul persoanelor depresive, care s-au retras din activitatea social odat cu pensionarea, medicul trebuie s pun accent pe creterea autostimei pacientului, pentru modificarea acesteia ntr-una pozitiv.

2. Teoria activitii afirm c exist o relaie ntre nivelul de participare a individului la activitatea social i satisfaciile vieii. Ea presupune continuarea unui stil de via moderat activ care duce la meninerea strii de bine. Pacientul trebuie ncurajat s-i continuie activitatea i trebuie instruit asupra tehnicilor de control al plcii bacteriene verificate prin autoexaminare.

3. Teoria continuitii ine cont de toate abilitile i atitudinea persoanei pe tot parcursul vieii. n acest caz medicul trebuie s stimuleze autodeterminarea i responsabilizarea.

4. Teoria stratificrii vrstei consider procesul de mbtrnire ca un proces asociat cu un rol nou cruia trebuie s i se adapteze (de exemplu la pacienii care devin edentai total i trebuie s accepte proteze total ca soluie unic de tratament).