Farmacia Sociala

57
1. Managementul modern si noile postulate manageriale.Trasaturi esentiale ale managementului farmaceutic in economia de piata. Domeniul managementului, de maxim interes şi primă importanţă în societatea modernă prezintă următoarele trăsături definitorii şi orientări de perspectivă:1.Viziunea globală, integratoare, de rezolvare a problemelor. Potrivit acestei viziuni, integrareaîn rezolvarea problemelor manageriale trebuie realizată pe două planuri: intraorganizaţie, adicăîntre subsistemele acesteia, respectiv între activităţile şi compartimentele sale; între organizaţieşi mediul său extern.2. Interdisciplinaritatea- Managementul este domeniul care absoarbe continuu elemente noi din alte ştiinţe, pe care leadaptează şi utilizează potrivit nevoilor specifice ale conducerii complexelor socio-economice.3. Caracterul previzional -Un rol determinant în evoluţia oricărei organizaţii îl are strategia de dezvoltare prin care sedefinesc direcţiile de evoluţie viitoare şi principalele obiective de atins.Previziunea creşterii organizaţionale se bazează pe modele de creştere, majoritatea acestorarezultând din analogii făcute cu legităţile biologice ale dezvoltării organismelor vii 4. Creşterea dinamismului managerial-Aceasta este determinată de creşterea frecvenţei schimbărilor.5. Accentuarea caracterului finalist al acţiunilor manageriale-Toate domeniile manageriale trebuie să aibă, logic, o finalitate, adică să asigure realizareaobiectivelor generale ale organizaţiei.6. Universalitatea managementului-Are loc permanent un transfer de concepte, principii, tehnici şi instrumente manageriale dindomeniul activităţii industriale în toate celelalte domenii ale vieţii şi activităţii umane, astfel că sevorbeşte curent de management agrar, management în construcţii, management bancar, financiar, alasigurărilor, educaţional, etc.7. Profesionalizarea funcţiei de manager. Calitatea esenţială actuală şi de perspectivă a managementului este sugestiv definită de ceeace P. Drucker numeşte “noile postulate ale managementului” şi anume: •managementul este general, afirmându-se în toate domeniile economice şi sociale;

description

Farmacia Sociala

Transcript of Farmacia Sociala

Page 1: Farmacia Sociala

1. Managementul modern si noile postulate manageriale.Trasaturi esentiale ale managementului farmaceutic in economia de piata.

Domeniul managementului, de maxim interes şi primă importanţă în societatea modernă prezintă următoarele trăsături definitorii şi orientări de perspectivă:1.Viziunea globală, integratoare, de rezolvare a problemelor. Potrivit acestei viziuni, integrareaîn rezolvarea problemelor manageriale trebuie realizată pe două planuri: intraorganizaţie, adicăîntre subsistemele acesteia, respectiv între activităţile şi compartimentele sale; între organizaţieşi mediul său extern.2. Interdisciplinaritatea-Managementul este domeniul care absoarbe continuu elemente noi din alte ştiinţe, pe care leadaptează şi utilizează potrivit nevoilor specifice ale conducerii complexelor socio-economice.3. Caracterul previzional -Un rol determinant în evoluţia oricărei organizaţii îl are strategia de dezvoltare prin care sedefinesc direcţiile de evoluţie viitoare şi principalele obiective de atins.Previziunea creşterii organizaţionale se bazează pe modele de creştere, majoritatea acestorarezultând din analogii făcute cu legităţile biologice ale dezvoltării organismelor vii 4. Creşterea dinamismului managerial-Aceasta este determinată de creşterea frecvenţei schimbărilor.5. Accentuarea caracterului finalist al acţiunilor manageriale-Toate domeniile manageriale trebuie să aibă, logic, o finalitate, adică să asigure realizareaobiectivelor generale ale organizaţiei.6. Universalitatea managementului-Are loc permanent un transfer de concepte, principii, tehnici şi instrumente manageriale dindomeniul activităţii industriale în toate celelalte domenii ale vieţii şi activităţii umane, astfel că sevorbeşte curent de management agrar, management în construcţii, management bancar, financiar, alasigurărilor, educaţional, etc.7. Profesionalizarea funcţiei de manager.

Calitatea esenţială actuală şi de perspectivă a managementului este sugestiv definită de ceeace P. Drucker numeşte “noile postulate ale managementului” şi anume:

•managementul este general, afirmându-se în toate domeniile economice şi sociale;

•dezvoltarea spiritului de inovare – este o trăsătură esenţială a managementuluimodern;

•managementul este orientat spre sporirea continuă a productivităţii munciiintelectuale şi fizice;

•managementul se grefează pe tradiţiile culturale, sociale şi politice ale fiecărei ţări, pe condiţiile de dezvoltare a acesteia;

•managementul constituie principalul factor de sporire a eficienţei activităţiidesfăşurate;

•ca o consecinţă logică, managementul constituie principalul “animator” al dezvoltăriieconomice, afirmaţie susţinută cu argumentul existenţei unor ţări sărace în resurse materiale dar puternic dezvoltate economic.

Page 2: Farmacia Sociala

2.Firmele farmaceutice si rolul lor in functionarea economiei de piata.Tipologia si caracteristica firmelor (intreprinderilor) farmaceutice mici si mijlocii (IMM). Dezvoltarea spectaculoasa a IMM, trasatura caracteristica a stadiului actual de evolutie a economiilor moderne a contribuit la o dinamizare puternica a proceselor economice din majoritatea tarilor lumii.Dovedindu-si forta economica redutabila, ce rezulta din numarul lor impresionant si din ponderile pe care le reprezinta in indicatorii economici sintetici evidentiati de statisticile nationale, precum si de particularitatile lor - mobilitate, dinamism, potential inovator - IMM au inceput sa ocupe un loc decizie, in sensul stimularii creerii de noi IMM si favorizarea afirmarii initiativei private, cat si ale cadrelor universitare si de cercetare, ce analizeaza tendintele manifestate in economia mondiala.In Moldova, dupa 1990 s-a produs o adevarata explozie in domeniul creerii si dezvoltarii IMM, de asemenea IMM farmaceutice. Astfel ele au reusit sa se afirme puternic in ansamblul economiei nationale si sa-si aduca o contributie deloc de neglijat la stabilizarea si cresterea economica prin contributia lor la formarea PIB, la intensificarea exporturilor si la crearea de noi locuri de munca.

Caracteristicile intreprinderilor mici si mijlocii

In prezent s-a reusit o abordare - din punct de vedere al numarului de salariati, acelasi pentru toate domeniile de activitate - ce a fost generalizata de U.E. Potrivit acestei abordari, intreprinderea mica are pana la 49 de salariati (in timp ce microintreprinderea are intre 1si 9 salariati), intreprinderea mijlocie intre 50 si 249 salariati, intreprinderea mare peste 250, iar intreprinderile foarte mari au 1 000, chiar peste 2 000 de salariati.

Tipologia si profilul intreprinderilor farmaceutice:

Tipul de productie de masa

1) nomenclatura restransa, stabilitate mare in timp

2) volumul productiei este foarte mare

3) locurile de munca sunt strict specializate

4) obiectul muncii se deplaseaza in mod individual, bucata cu bucata

Tipul de productie de serie

1) nomenclatura este mai mare, pe o perioada mai mica

2) volumul este relativ mare

3) locurile de munca sunt universale

4) obiectul muncii se deplaseaza pe loturi de productie

Tipul de productie individuala

1) nomenclatura este foarte mare, instabila in timp

2) volumul este foarte mic

Page 3: Farmacia Sociala

3) locurile de munca sunt universale si strict specializate

4) obiectul muncii se deplaseaza in mod individual.

3.Pregatirea deschiderii unei firme farmaceutice: metode si surse de finantare, risc si incertitudine in realizare, amplasare, spatiu, dotare, planificarea strategica a afacerilor.După luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri noi și identificarea ideii de afaceri, urmează alegerea formei organizatorico-juridice de desfășurare a activității și înregistrarea întreprinderii.Înregistrarea unei afaceri se realizează la Camera Înregistrării de Stat și la oficiile ei teritoriale. În scopul simplificării procedurilor de inițiere a afacerii, la Camera Înregistrării de Stat a fost creat "ghișeul unic", care îi permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea documentelor de înregistrare, verificarea denumirii și confecționarea ștampilei, să se pună în evidența electronică a Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, să obțină codurile statistice și cel fiscal.Procesul de înregistrare se finalizează cu primirea certificatului de înregistrare, a actelor de constituire și a ștampilei. Informații mai ample privind alegerea formei organizatorico-juridice și procesul de înregistrare vor fi prezentate în următoarele articole.

Există o serie de proceduri obligatorii a fi parcurse, care sunt specificate în mai jos:

4.Avantajele si dezavantajele firmelor farmaceutice mici si mijlocii. Calitatile necesare intreprinzatorului in domeniul farmaceutic.

Intreprinzatorul este cel care si creează propria lui afacere, un “om obisnuit” dar care posedă caracter si motivaTii personale si care se află concomitent sub influenta mediului si a educaTiei primite.

Definitie:întreprinzătorul este acea persoană care iniTiază singură sau în asociere o afacere, asumându si riscul de a investi capital si anumite responsabilităTi de a conduce firma.Rezultatul acestei activităTi poate fi pozitivă sau negativă (mai puTin pozitivă).PerformanTele activităTii manageriale depind si sunt determinate de abilitatea si caracteristicile profesionale si umane ale întreprinzătorului:

-Energie si putere de muncă -AbilităTi mentale: gândire creativă, capacitatea de analiză, de sinteză etc.

-Cunostinte de specialitate în domeniul în care îsi desfăsoară activitatea -Capacitate decizională -AbilităTi de comunicare. În timp s-a încercat să se definească un profil al întreprinzătorului. Acest profil cunoaste modificări de la an la an (creste numărul femeilor, scade vârsta etc.).

De regulă întreprinzătorii dispun de experienTă profesională, dar în prezent majoritatea ignoră cunoasterea managerială. Întreprinzătorii cred în competenTa si capacităTile lor, manifestă abilitate în a-I convinge pe alTii, însă tolerează prea mult incertitudinea si situaTiile mai puTin clare.

Profilul unui întreprinzător este definit de următoarele trăsături:

-Un simT dezvoltat de independent -DorinTa de a si asuma o responsabilitate si de a conduce o afacere -Capacitate crescută la efort intens si de durată -PreferinTa pentru afaceri cu grad

Page 4: Farmacia Sociala

mediu de risc -ReacTie rapidă, decizii prompte în activitatea curentă -Organizare eficientă a timpului de muncă

5.Capacitatile si trasaturile caracteristice conducatorului de succes.Principii obligatorii p/u conducator in abordarea unei afaceri farmaceutice.

In secolul XIX şi începutul secolului XX se credea că marii conducători sunt cei născuţi să fie conducători. Acest punct de vedere se axa pe trăsăturile unui bun conducător,iar a ţine cont dacă acestea sunt moştenite sau dobândite pe parcursul vieţii. Mai clar,caracteristicile conducătorului se identifică cu trăsăturile comune conducătorilor de succes(celebri). În secolul nostru, mai ales în anii 50, trăsăturile personale ale conducătorilor eficienţi au fost îndeaproape studiate de cercetători. Adesea, scopul nedeclarat era acela dea identifica o formulă precisă de caracteristici utilizabile pentru identificarea persoanelorcare pot fi buni conducători. În esenţă, aceste trăsături caracteristice au grupat toţi liderii desucces la un loc, fără a examina contextul în care a avut succes fiecare în parte. Au apărut patru probleme, care fac să se clatine această concepţie:numai situaţia de conducător cereacestuia să se comporte diferit faţă de subalterni .

1.Modificările de comportament determinate de situaţia de conducător nu sunt suficiente pentru a considera pe individ un bun conducător. 2.Faptul că un conducător are trăsăturile caracteristice ale unui grup de buni conducători îi asigură automat succesul.

3.Trăsăturile caracteristice unui lider eficace nu iau în considerare situaţia căreia acesta îi face faţă. Deci, toate situaţiile în care diferiţiconducători au avutsucces sunt considerate egale;lucru care nu este real. Astfel, sar putea spune că un bun lider religios are aceleaşi caracteristici cu un bun lider militar, ceea ce nu este adevărat.

4.Nu toţi liderii de succes sunt la fel. Unii lideri sunt înalţi, bine educaţi,extrovertiţi, calmi, populari. Totuşi, un conducător scund, prost educat, introvertit, nervos,muncitor, poate fi la fel de eficient în atingerea scopurilor. Actualmente se consideră că nu există o caracteristică sau un grup de caracteristici care să diferenţieze un lider de un non-lider.

Totuşi există dovezi care atestă că deţinerea unor calităţi anume poate contribui esenţial la succesul unui lider:simţul conducerii, dorinţa de a fi şef, onestitatea,integritatea, încrederea în sine, abilităţile cognitive, cunoaşterea afacerilor etc.

Simţul conducerii: Liderii de succes depun eforturi mari, sunt conştiincioşi şi încântaţi de îndeplinirea sarcinilor primite. Muncesc peste program, sunt perseverenţi, au iniţiativă. Cer angaja ţilor să facă aceleaşi eforturi ca şi ei.Dorinţa de a conduceeste o trăsătură care caracterizează într-o măsură mai mare

sau mai mică pe toţi oamenii, totuşi, liderii adevăraţi doresc în mod expres responsabilităţide conducător, care le conferă, în acelaşi timp, putere.

Cinstea şi integritatea ,Încrederea în sine îi asigură liderului capacitatea de a lua decizii importanteAbilităţile cognitive îl ajută pe lider să ia decizii înţelepte şi le dă încredere angajaţilor, care îşi doresc lideri inteligenţi.

Page 5: Farmacia Sociala

Cunoştinţele despre afaceri , despre produsele şi tehnologiile utilizate în firma lor îi ajuta sa prospere .

6.Principii si forme de organizare a firmelor farmaceutice.Sisteme, metode si tehnici de management specifice firmelor farmaceutice mici si mijlocii. Cetatenii RM pot desfasura o activitate economica intr-una din urmatoarele forme: individual si independent, ca persoane fizice autorizate(PFA) - persoana fizica autorizata sa desfasoare orice forma de activitate economica permisa de lege, folosind in principal forta sa de munca;

intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale (II) - intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica; membri ai unei intreprinderi familiale (IF)- intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa;

asociat unic sau asociat cu alte persoane intr-o societate cu raspundere limitata (SRL) -. intreprinderea economica cu personalitate juridica, organizata de unul pana la maximum 50 asociati. actionar intr-o societate pe actiuni (SA) - intreprinderea economica cu personalitate juridica, de tip inchis sau deschis societate in nume colectiv societate in comandita simpla, in calitate de comanditar sau de comanditat societate in comandita pe actiuni in calitate de comanditar sau de comanditat

Pentru exercitarea funcţiilor manageriale la nivelul fiecărei firme se proiectează sistemul său de management, pe baza respectării cerinţelor impuse de un set de principii, norme, reguli.

Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter organizatoric, decizional, informaţional şi motivaţional prin care se realizează procesul de management, scopul urmărit fiind asigurarea avantajului competitiv şi a unui nivel de performanţă cât mai ridicat. La proiectarea şi realizarea practică a sistemului de management trebuie cunoscute şi evaluate o serie de elemente specifice funcţionării unei firme: profilul activităţii; dimensiunile firmei; dimensiunea şi structura resurselor umane, materiale, financiare; dispersia teritorială; capitalul uman; poziţia firmei pe piaţam locală, naţională şi internaţională. Indiferent de aspectele particulare ale funcţionării unei firme, sistemul de management este format din următoarele componente:

- subsistemul organizatoric; - subsistemul decizional (conducător); - subsistemul informaţional;

- subsistemul metodelor şi tehnicilor de management; - alte elemente de management.

7. Procesul si situatiile decizionale.Sistemul informational-decizional al firmei farmaceutice.

Etapele procesului decizional

Managementul unei firme farmaceutice este un proces ciclic decizional. Întreaga activitate de management este o înlănţuire de decizii. Luarea deciziei a fost definită ca alegerea raţională a unei alternative din mai multe posibile, pentru a obţine un rezultat dorit. Pregătirea şi luarea

Page 6: Farmacia Sociala

deciziei este un proces raţional, de cunoaştere, strâns legat de actvitatea practică, cu acţiunea de obţinere a rezultatelor dorite în procesul decizional. Deciziile sunt luate la toate nivelurile organizaţiei, acest proces având mai multe etape: 1.Definirea problemei: este una din cele mai importante etape pentru că de ea depind şi celelalte. Dacă problema este definită incorect atunci din start va fi luată o decize proastă.

2. Identificarea factorilor limită presupune analiza problemei şi a factorilor care pot duce la eliminarea anumitor alternative. 3.Elaborarea alternativelor presupune determinarea tuturor soluţiilor posibile ale problemei. 4.Analiza alternativelor presupune analizarea avantajelor şi dezavantajelor aduse de fiecare alternativă. 5.Selectarea celei mai bune alternative, cea care avantajează cel mai mult firma. Selectarea se face în urma analizei, testării, cercetării acelei alternative. 6.Implementarea soluţiei 7.Stabilirea sistemului de control şi evaluare pe baza căruia se fac corecţiile necesare. Decizia este un instrument de conducere foarte important. Ea ocupă un rol central, marcând trecerea de la gândirea creatoare la acţiune. Elemente constitutive ale procesului decizional:-Decidentul: în prezent se constată o creştere a capacităţii decizionale a acestuia datorită numărului mare de specialişti antrenaţi în acest proces. Decidentul este reprezentat de organele de conducere şi personalul din funcţiile de conducere existente.-Personalul salariat executant: în prezent gradul său de receptivitate a crescut, la fel şi nivelul de pregătire-Cadrul sau mediul ambiant reprezintă pe de o parte economia naţională, ramura în care firma îşi desfăşoară activitatea, iar pe de altă parte condiţiile tehnice din întreprindere.

Totodată pot exista mai multe situaţii decizionale: De certitudine: evoluţia procesului poate fi anticipată cu precizie în toate etapele, rezultatul final este cunoscut.De risc: atunci când o parte din evenimente au o probablitate mai mică de realizare, dar pentru realizare obiectivului final se poate calcula o probabilitate certă.De incertitudine: când nu se poate calcula probablitatea realizării obiectivului şi certitutdinea realizării obiectivului final dispare.

8. Managementul firmei farmaceutice moderne:farmaciei de acces public de forme industriale;farmaciei de acces public cu functie de producere; filialei de farmacie de acces public.

Managementul firmelor farmaceutice moderne rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederera descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şimodalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competivităţii.Managementul este un proces conştient de coordonare a acţiunilor individualeşi de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, într-un mod care să fie favorabil pentru o mare parte a societăţii.Deci, în accepţia generală, managementul se desfăşoară în cadrul unei firmecare reprezintă o concentrare de resurse umane şi materiale, orientate spre realizareaunor obiective şi în care relaţiile dintre persoane şi funcţii se realizează potrivit unuianumit tip de structură. De fapt tot ceea ce contribuie la pregătirea omului modern pentru a face faţăcondiţiilor de muncă şi de viaţă din ce în ce mai exigente şi în continuă schimbare estemanagement. Iată deci, managementul alături de cele două componente ale esenţeimanageriale, exigenţă şi schimbare, în amploarea şi factura conţinutului impuse de prezent.Calitatea managementului reprezintă un factor major care determină succesulsau eşecul oricărei firme. Talentul şi fermitatea managerilor, capacitatea lor de a reacţiona la schimbări şi de

Page 7: Farmacia Sociala

a-şi adapta destinele la bine şi la rău, constituie, în final,esenţa succesului managerial, exprimat prin calitate şi productivitate.Calitatea domină total sfera serviciilor şi parţial pe cea a producţiei, pe când productivitatea a fost şi va fi una din marile deziderate ale managementului producţiei. managerul modern practică un stilmanagerial energic, liber, cu interese şi idei largi, părăsind sfera specializării limitate.Succesul managerial se obţine rezolvând problemele ridicate de o lume imprevizibilă, prin utilizarea unor combinaţii raţionale ale vechilor principii aplicate în condiţii noi,cu metode şi instrumente actuale.Managementul firmei este componenta cea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă a ştiinţei managementului in condiţiile economiei de piaţă. Aceastărealitate poate fi explicată prin două cauze:

firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare şi de valoare de întrebuinţare;

primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiectîntreprinderea, care s-a manifestat ca un teren cel mai fertil al inovării pe planul teoriei şi practicii managementului.Managementul firmei prezintă un dublu caracter:-disciplină economică de sinteză;-caracter multidisciplinar

9.Managementul farmaciei spitalicesti.

Managementul unei farmacii rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederera descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şimodalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competivităţii.Managementul este un proces conştient de coordonare a acţiunilor individualeşi de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, într-un mod care să fie favorabil pentru o mare parte a societăţii.Deci, în accepţia generală, managementul se desfăşoară în cadrul unei firmecare reprezintă o concentrare de resurse umane şi materiale, orientate spre realizareaunor obiective şi în care relaţiile dintre persoane şi funcţii se realizează potrivit unuianumit tip de structură. De fapt tot ceea ce contribuie la pregătirea omului modern pentru a face faţăcondiţiilor de muncă şi de viaţă din ce în ce mai exigente şi în continuă schimbare estemanagement. Iată deci, managementul alături de cele două componente ale esenţeimanageriale, exigenţă şi schimbare, în amploarea şi factura conţinutului impuse de prezent.Calitatea managementului reprezintă un factor major care determină succesulsau eşecul oricărei firme. Talentul şi fermitatea managerilor, capacitatea lor de a reacţiona la schimbări şi de a-şi adapta destinele la bine şi la rău, constituie, în final,esenţa succesului managerial, exprimat prin calitate şi productivitate.Calitatea domină total sfera serviciilor şi parţial pe cea a producţiei, pe când productivitatea a fost şi va fi una din marile deziderate ale managementului producţiei. managerul modern practică un stilmanagerial energic, liber, cu interese şi idei largi, părăsind sfera specializării limitate.Succesul managerial se obţine rezolvând problemele ridicate de o lume imprevizibilă, prin utilizarea unor combinaţii raţionale ale vechilor principii aplicate în condiţii noi,cu metode şi instrumente actuale.Managementul firmei este componenta cea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă a ştiinţei managementului in condiţiile economiei de piaţă. Aceastărealitate poate fi explicată prin două cauze:

Page 8: Farmacia Sociala

firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare şi de valoare de întrebuinţare;

primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiectîntreprinderea, care s-a manifestat ca un teren cel mai fertil al inovării pe planul teoriei şi practicii managementului.Managementul firmei prezintă un dublu caracter:-disciplină economică de sinteză;-caracter multidisciplinar.

10.Managementul firmei farmaceutice moderne: depozitului farmaceutic,uzinei producatoare de medicamente.

Managementul firmelor farmaceutice moderne rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederera descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şimodalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competivităţii.Managementul este un proces conştient de coordonare a acţiunilor individualeşi de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, într-un mod care să fie favorabil pentru o mare parte a societăţii.Deci, în accepţia generală, managementul se desfăşoară în cadrul unei firmecare reprezintă o concentrare de resurse umane şi materiale, orientate spre realizareaunor obiective şi în care relaţiile dintre persoane şi funcţii se realizează potrivit unuianumit tip de structură. De fapt tot ceea ce contribuie la pregătirea omului modern pentru a face faţăcondiţiilor de muncă şi de viaţă din ce în ce mai exigente şi în continuă schimbare estemanagement. Iată deci, managementul alături de cele două componente ale esenţeimanageriale, exigenţă şi schimbare, în amploarea şi factura conţinutului impuse de prezent.Calitatea managementului reprezintă un factor major care determină succesulsau eşecul oricărei firme. Talentul şi fermitatea managerilor, capacitatea lor de a reacţiona la schimbări şi de a-şi adapta destinele la bine şi la rău, constituie, în final,esenţa succesului managerial, exprimat prin calitate şi productivitate.Calitatea domină total sfera serviciilor şi parţial pe cea a producţiei, pe când productivitatea a fost şi va fi una din marile deziderate ale managementului producţiei. managerul modern practică un stilmanagerial energic, liber, cu interese şi idei largi, părăsind sfera specializării limitate.Succesul managerial se obţine rezolvând problemele ridicate de o lume imprevizibilă, prin utilizarea unor combinaţii raţionale ale vechilor principii aplicate în condiţii noi,cu metode şi instrumente actuale.Managementul firmei este componenta cea mai dezvoltată, cunoscută şi importantă a ştiinţei managementului in condiţiile economiei de piaţă. Aceastărealitate poate fi explicată prin două cauze:

firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare şi de valoare de întrebuinţare;

primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiectîntreprinderea, care s-a manifestat ca un teren cel mai fertil al inovării pe planul teoriei şi practicii managementului.Managementul firmei prezintă un dublu caracter:-disciplină economică de sinteză;-caracter multidisciplinar

Page 9: Farmacia Sociala

11. Resursele umane, financiare , materiale si informationale a firmelor farmaceutice.Metode de crestere a eficacitatii muncii conducatorului si subordonatilor.Selectarea si angajarea managerilor.

Indiferent de tipul sau, pentru a putea functiona o intreprindere trebuie sa-si asigure necesarul de resurse, fara a caror existenta nu pot fi realizate obiectivele intreprinderii.De cantitatea si calitatea resurselor depind posibilitatile de desfasurare a activitatii si dezvoltarea ulterioara a firmei. Resursele materiale - elemente fizice ale capitalului ce cuprind: Cladirile - componente esentiale ale capitalului fix, ce permit derularea proceselor de productie. Cladirile constituie cadrul de desfasurare a activitatii firmei, avand drept caracteristici faptul ca participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi recupereaza valoarea treptat, prin amortizare si sunt destinate sa dureze un timp indelungat.

. Utilajele si echipamentele tehnologice - sunt formate din ansamblul masinilor, instalatiilor, mijloacelor de transport, echipamentelor, uneltelor si accesoriilor destinate realizarii proceselor de productie. Acestea sunt elemente de capital fix si pot avea diferite grade de specializare.

. Materiile prime si materialele - sunt, de regula, elemente de capital circulant asupra carora se actioneaza cu ajutorul mijloacelor de munca, in cadrul proceselor de productie. Ele participa si se consuma intr-un singur ciclu de productie, recuperandu-si valoarea integral si dintr-odata.

. Resursele energetice - reprezinta capital circulant si sunt alcatuite din diferite forme de energie: electrica, termica, mecanica s.a

Resursele umane - sunt formate din persoanele cu care societatea are relatii contractuale, ele constituind forta de munca a intreprinderii.Munca este factorul activ si determinant al productiei, deoarece ea presupune un anumit efort, fizic sau intelectual, iar fara existenta acesteia ceilalti factori de productie nu ar putea fi combinati, ramanand ca "resurse inerte", ca potential suport al unor procese economice viitoare. Asupra resurselor umane intreprinderea actioneaza in directiile urmatoare:determinarii necesarului de salariati; recrutarea, selectia si angajarea lucratorilor pe posturile de munca;calificarea si perfectionarea profesionala a salariatilor;stabilirea principiilor de motivare a fortei de munca;evaluarea si promovarea angajatilor;asigurarea conditiilor de munca si de asistenta medicala.

Resursele informationale - cuprind informatiile si know-how-ul pe care le poseda intreprinderea si se refera la:I nformatii tehnice despre brevete, proiecte, licente; informatii economice despre piata, sistemul fiscal, contracte sau conventii; informatii juridice despre legi, hotarari, ordonante, decizii s.a.informatii legate de domeniul managerial despre structura organizatorica, sistemul informational, regulamente etc.

12.Cultura manageriala a firmei farmaceutice si obiectivele ei,etc.

Cultura manageriala reprezinta, conform definitiei-sistemul de valori, credintele, aspiratiile, asteptarile si comportamentele managerilor dintr-o organizatie care se reflecta in tipurile si stilurile de management practicate in cadrul organizatiei, marcand sensibil continutul culturii organizationale a fiecarei firme si performantele sale.Ea vizeaza indeplinirea obiectivelor, influentand factorii interni si externi care afecteaza organizatia si contribuie la cresterea competitivitatii firmei pe piata interna si externa. Un alt rol important al acesteia este preintampinarea aparitiei anticulturii organizationale (elementele opuse culturii manageriale,

Page 10: Farmacia Sociala

focalizata pe realizarea obiectivelor). Mediul de afaceri este caracterizat de numeroase amenintari care vin din exteriorul firmei. Datorita acestui fapt, dar si datorita concurentei, cultura manageriala are ca misiune importanta aceea de a urmari permanent protejarea organizatiei si a salariatilor sai.Indiferent de modul in care cultura manageriala se manifesta, un factor decisiv este chiar personalitatea managerilor, mai ales a celor de nivel superior. In majoritatea cazurilor, cultura manageriala se construisete in functie de stilul impus de managerul general, cel care de altfel reprezinta un model si pentru ceilalti manageri. Un rol important al culturii manageriale este acela de a proteja organizatia si salariatii sai fata de multitudinea provocarilor la care este supusa firma din partea mediului intern si extern al firmei. Astfel, cultura manageriala poate fi considerata componenta de baza in cresterea competitivitatii firmelor.Un bun manager, un manager al viitorului, trebuie sa posede capacitatea de a inova, capacitate care sa-i confere preocuparea continua fata de perfectionarea activitatii intreprinse si mai ales de realizare a obiectivelor fixate. De asemenea, el trebuie sa se distinga prin competitivitate si mai ales tot setul de calitati asociate cu notiunea de lider, sa lucreze cu planuri globale comune, dar adaptate la specificul local pentru ca mentalitatea este diferita, deci si angajatii sunt diferiti etc. Pe baza experientelor managerilor, specialistii au identificat o serie de trasaturi de caracter (psihologice si intelectuale) care influenteaza in mod activ succesul. Important este faptul ca niciun leader nu trebuie sa detina toate aceste trasaturi, pentru ca nu toate sunt necesare in toate situatiile, acestea manifestandu-se diferit, de la un caz la altul: abilitati practice; adaptabilitate; asumare de riscuri, dublata de o viziune excelenta; capacitatea de a empatiza cu bucuriile celorlalti; fermitate in convingeri; inteligenta; orientare echilibrata; preocupare fata de personal; flexibilitate in executie; valori etice; versatilitate; viziune creatoare si inovatoare etc.Principii ale eticii in afaceri sunt:responsabilit.econom si soc a firmei,increderea intre participantii la viata economica,comunicare onesta si tratament corect.

13.Stadii de dezvoltare morala a unui colectiv de munca farmaceutic.Procesul, tehnicile si instrumentele de evaluare a performantelor firmei farmaceutice.

Evaluarea şi revizuirea performanţelor profesionale demonstrează determinarea formală,periodică, a modului în care membrii organizaţiei îşi îndeplinesc sarcinile specifice postului pecare îl ocupă în raport cu criteriile stabilite, cu standardele de evaluare şi cu metodele utilizate.Modul în care sistemul de evaluare este folosit şi maniera în care rezultatele evaluării suntcomunicate pot afecta semnificativ moralul şi climatul din organizaţie. Rezultatele

Page 11: Farmacia Sociala

evaluăriiperformanţelor se iau în consideraţie pentru alte procese ce se circumscriu managementuluiresurselor umane, cum sunt: procesele de instruire, de perfecţionare, promovare, recompensare

etc. şi contribuie la fundamentarea deciziilor specifice. Evaluările neformale prin care conducătorii evaluează zilnic subordonaţii, şi invers,ocupă un loc important în cadrul organizaţiei. Dar evaluarea sistematică, formală, a personalului angajat, este prevăzută să se realizeze la intervale de timp bine precizate. De exemplu, opersoană poate fi evaluată profesional în momentul angajării, în primele zile de muncă, la finalul

primelor luni de muncă şi la fiecare şase luni când se revizuieşte (negociază) salariul (în unele organizaţii anual), când se determină nevoile de îmbunătăţire a performanţelor şi la sfârşitul unei perioade cu ocazia analizei posibilităţii promovării. Evaluarea sitematică presupune un contact oficial între manager şi angajat, consemnarea impresiilor şi a observaţiilor privind performanţa salariaţilor efectuându-se în scris.Datele obţinute în cadrul procesului de evaluare trebuie să fie obiective (nedistorsionate în favoarea sau în defavoarea celor evaluaţi) şi să asigure feedback-ul prin comunicarea rezultatelor membrilor organizaţiei la momentul potrivit şi într-o manieră corespunzătoare.

Evaluarea resurselor umane presupune trei activităţi distincte: evaluarea

comportamentului, evaluarea potenţialului şi a capacităţii de dezvoltare, evaluarea

performanţelor obţinute. Nu toate evaluările au un efect pozitiv şi, din această cauză, evaluareaperformanţelor este una dintre cele mai detestate activităţi. Când evaluările sunt realizate pentru disciplinarea personalului, acordarea de gratificaţii, concediere sau şomaj, ele sunt percepute demangajaţi cu teamă şi pot conduce la formarea unor sentimente de insecuritate.

14.Eficienta activitatii firmei farmaceutice. Criterii si modalitati de control.

Marimea si calitatea activitatii precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre agentii comerciali se caracterizeaz printr-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienta activitatii comerciale.Ea constituie principiul fundamental al eficientei si prosperitatii oricarei firme. Conceptul de eficienta este asimilat în teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficacitatea capitalului,economisirea costurilor. Prin eficienta activitatii economice,se întelege raportul dintre efortul economic depus si rezultatele obtinute de un agent economic si de comert, în ansamblul sau, sau raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice (materiale, umane si financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activitatii economice (cresterea profitului sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ a cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnice).

15.Ergonomia locurilor de munca

Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitari din care fac parte motivatia muncii, conditiile de munca si de mediu,

Page 12: Farmacia Sociala

relatiile in colectiv, preocupari personale. Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate maxima a muncii, respectand principiile economiei miscarii si scutind muncitorul de oboseala inutila. rgonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca) in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu consum minim de energie si cu senzatia de buna stare fiziologica.Principiile de organizare ergonomica a locurilor de munca sunt urmatoarele:

-Economia miscarii ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de indepartarea in timp a senzatiei de oboseala si mentinerea la un nivel satisfacator a disponibilitatii de lucru.- Executarea concomitenta a activitatilor de supraveghere pasiva a functionarii utilajelor (desfasurarii proceselor) si activitatii manuale.-Executarea concomitenta a activitatii manuale cu ambele maini.-Deplasarile pot fi reduse prin planificarea corecta a locului de munca, alegerea adecvata a amplasarii utilajelor va permite micsorarea traiectoriei de deplasare.-Folosirea gravitatiei.

Directiile de perfectionare a organizarii ergonomice a locurilor de munca:

1. Dotarea tehnica si organizatorica a locurilor de munca. Prin dotare tehnica intelegem asigurarea locului de munca cu utilaj de performanta. Dotarea organizatorica presupune asigurarea cu mobilier de productie, mijloace de schimb informational, signalizare si control, etc.

2. Intretinerea si asistenta tehnica a echipamentului. Mentenanta preventiva a echipamentului se efectueaza in corespundere cu planul de reparatii stabilit. Despre gradul si nivelul de intretinere al echipamentului se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de functionare utila.

3. Aprovizionarea locurilor de munca se va face ritmic, iar modul de aprovizionare centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de productie, tipul productiei, locul de munca.

4. Planificarea locurilor de munca consta in amplasarea rationala a echipamentului in asa fel ca deplasarile in cadrul locului de munca sa fie de o durata si distanta cit mai mica. Astfel se va respecta principiul economiei miscarilor.

5. Optimizarea conditiilor de munca si de mediu (vezi tema urmatoare).

6. Modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea si cooperarea activitatilor in echipa.

7. Regimul de munca si odihna. Se estimeaza normativul de timp pentru odihna prin repartizarea acestuia sub forma de micropauze pe parcursul schimbului. In asa fel, se poate mentine la un nivel suficient productivitatea si disponibilitatea de lucru a executantului.

16.Piata farmaceutica a RM.Particularitati.Producatorii de medicamente

Trăsăturile pieţei medicamentului sunt specifice unui model general de organizare a pieţei, axat pe interacţiunea cererii şi ofertei, dar influenţa altor factori suplimentari este semnificativă, fiind în măsură să determine configurarea finală a pieţei.

Cererea pe piaţa farmaceutică este formată din:

Page 13: Farmacia Sociala

1.Medicamentele cu prescripţie, cu o pondere de 71,4 % din totalul medicamentelor.

a.Această categorie a suferit mai multe schimbări pe parcursul ultimilor ani.

b.În cazul acestei categorii a cererii, deciziile individuale ale beneficiarilor finali joacă un rol neînsemnat sau sunt în totalitate neglijate: deciziile care duc la formarea cererii le iau medicii care prescriu un medicament sau altul.

3.Medicamentele fără prescripţie. Această categorie se caracterizează prin substituibilitatea mdicamentelor şi/sau a terapiilor în practica medicală de zi cu zi (medicamente alternative),din care motiv, pentru acest tip de medicamente, în formarea cererii sunt importante deciziile beneficiarilor finali;

3.Medicamente procurate de stat.

Oferta pe piaţa farmaceutică a produselor farmaceutice este formată din produse originale/noi (oferite de un singur producător care a dezvoltat produsul nou) şi produse generice (produse aflate deja pe

piaţă de o anumită perioadă de timp şi care sunt oferite de un spectru larg de producători). Fiecare din aceste categorii este reglementată într-un mod individual.Sub aspectul surselor de formare a ofertei pe piaţa farmaceutică pot fi identificaţi: Producători locali naţionali;

Producători locali cu capital străin;Importatori

Oferta produselor farmaceutice este adusă în faţa consumatorilor prin intermediul:Distribuitorilor cu ridicata;Distribuitorilor cu amănuntul/ farmacii, Producătorii locali de medicamente

Producătorii de medicamente includ atât companiile autohtone, cât şi filialele unor companii străine de medicamente care au activităţi de producţie pe teritoriul Republicii Moldova. În 2011 existau 25 de producători de medicamente din prima categorie, care generau vânzări cumulate de 443,5 milioane lei, antrenând o forţă de muncă în număr de 940 de angajaţi.

Primii zece cei mai mari producători locali de medicamente au un volum de vânzări de aproape 6,5% din totalul produselor farmaceutice realizate pe piaţa Republicii Moldova. Potrivit unui raport al Agenţiei Medicamentului, în 2011 au fost înregistraţi 27 de producători de medicamente care aveau o cotă de aproximativ 18,6% din cifra totală a produselor farmaceutice înregistrate în Nomenclatorul de stat al medicamentului. În ultimii ani concentrarea pieţei a crescut, în principal datorită fuziunilor şi achiziţiilor care au avut loc la nivel internaţional între unii dintre cei mai mari producători de medicamente.

Primii 10 priductaori:Societatea cu Răspundere Limitată „Farmaprim”Întreprinderea Mixtă „Farmaco” S.A.Societatea Comercială” „BalkanPharmaceuticals” S.R.L.Societatea cu Răspundere Limitată „Depofarm”Întreprinderea Mixtă „RnpPharmaceuticals” S.R.L.Societatea Comercială „Flumed-Farm” S.R.L..Societatea pe Acţiuni De Tip Închis „Farmavet”Societatea cu Răspundere Limitată „Universal-Farm”Întreprinderea Mixtă „Vitapharm-Com” S.R.L.Întreprinderea cu Capital Străin „Eurofarmaco”S.A .Alţi producător autohton.

17.Analiza sortimentului, preţurilor şi prezenţa lor în piaţa farmaceutică. Autorizarea medicamentelor şi produselor parafarmaceutice în Republica Moldova.

Page 14: Farmacia Sociala

Noţiunea de sortiment – totalitatea mărfurilor care este formată din diferite produse care au

la bază un principiu comun de formare (materia primă, destinaţia,capaci-tăţi, mărime). Se

deosebesc următoarele tipuri de varietăţi: Sortiment de producere – ansamblu de mărfuri

fabricate de un singur producător.Este specializat ingust şi cuprinde o gamă de produse limitată

cu varietaţi fabricate.Sortiment comercial – totalitatea mărfurilor şi grupelor de mărfuri

selectate pentru vînzare într-o unitate de comerţ cu amănuntul concret. Se compune din diverse

categorii de sortiment de producere şi oferă clienţilor posibilitatea de aşi satisface cererea la

nivelul superior. Se diversifică in funcţie de suprafaţa unitaţilor de comerţ, metodelor de

vînzare.Se formează ţinînd cont de cererea clienţilor şi alti factori inportanţi.Se deosebeşte dupa

complexitatea, grupelor de mărfuri aceste deosebindu-se în sortimentul îngust, complex,

desfăşurat(universal), sezonier.Nomeclatura comerciala – totalitatea mărfurilor oferite de

producător şi intermedi-ari pentru vînzări din care se formează sortimentul commercial. Este

sortimentul tuturor întreprinderiolr luate în ansamblu. Sortimentul este în permananţă modifi-cat

ţinînd cont de învechirea morală, influenţarea tehnicii ştiinţifici. Asortimentul de mărfuri în

forma sa concretă, de bunuri şi materiale puse la dispoziţia clientului unui punct de vînzare –

ocupă un loc dominant în politica comercială a unei firme.El defineşte, prin natura produselor

din care este constituit: segmental de utilizatori căruia se adresează: măsura activitaţii

economice a punctului de vînzare.În faţa diversitaţii nevoilor clientului, comerciantul stabileşte

un sortiment printr-o uniune de produse particulare. Vocabularul curent folosit pentru descrierea

subdiviziunelor unui sortiment cuprinde:

1. Produsul – care reprezintă un bun căutat şi obţinut de către consumător în vederea

satisfacerii unei nevoi. Produsul este vîndut sub un nume care îi individua-lizează starea

şi uneori calitatea. De exemplu: bluză, cravată, teli-vizor.

2. Categoria de produse care desemnează un ansamblu de produse capabile să răspundă unei

finalităţi globale identice, respectiv aceleaşi nevoi. De exem-plu: scaune de bucătarie,

cămăşi pentru bărbaţi.

3. Modelul care corespunde individualizării unui produs, în funcţie de materie primă, de

designul folosit. De exemplu: scaun de bucătărie fabricate din lemn, rochii clasice.

4. Referinţa care este veriga de analiză cea mai mică, pentru că ea identifică marca, talia şi

culoarea unui anumit model dintr-un produs.

5. Piese sau articolul, cera raspunde unităţii de vînzare dintr-o referinţă particulară dată.

18.Analiza mediului concurenţial. Legităţile luptei de concurenţă. Condiţiile luptei de concurenţă, rolurile în lupta de concurenţă. Particularităţile luptei de concurenţă:

Page 15: Farmacia Sociala

producător – angrosist – detailist.

În teoria economică, concurența imperfectă, este situața de pe piață în care condițiile necesare pentru existența concurenței perfecte nu sunt satisfăcute.Forme de concurență imperfectă:Monopol, situație în care există un singur vânzător al unui bun economic.Oligopol, situație în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic.Concurență monopolistică, situație în care există mulți vânzători de bunuri total diferite.Monopson, situație în care există un singur cumpărător al unui bun economic.Oligopson, situație în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun economic.Concurența imperfectă poate apărea pe anumite piețe din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor și vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață.Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influența prețurile de pe piață. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând cont de definiția standard a economiei (Pareto-eficiența). Analiza piețelor perfect competitive asigură fundamentul teoriei cererii și ofertei.Concurența perfectă trebuie să îndeplinească șase parametri: Atomicitate -- pe o piață oarecare, există un număr mare de mici producători și consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât acțiunile unuia nu au impact asupra cantităților produse sau prețurilor de vânzare ale celorlalti, firmele considerând prețul dat.Omogenitate -- bunurile si serviciile sunt substitute perfecte.Informații perfecte și informații complete -- firmele și consumatorii cunosc prețurile fixate de toate firmele.Acces egal la tehnologie -- toate firmele au acces la tehnologiile de producție.Mobilitate -- resursele (incluzând informația) sunt mobile, firmele producătoare putând părăsi piețele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile.Intrare liberă -- orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după bunul plac.

19.Analiza strategiei de activitate a principalilor concurenţi. Determinarea locului şi rolului firmei în lupta de concurenţă. Reputaţia firmei. Analiza SWOT.

Metoda SWOT este una dintre cele mai frecvent utilizate metodologii de analiza a nivelului de performanta al unei organizatii având ca scop analiza pozitiei unei organizatii sau a unui departament în relatie cu competitorii sai si de a identifica factorii majori care afecteaza desfasurarea activitatii, în scopul elaborarii unei strategii viitoare. SWOT este un instrument extrem de simplu de aplicare si poate fi adaptat la cerintele diverselor organizatii. SWOT este un acronim care provine de la Strength-Weaknesses-Opportunities- Threats . Practic aceasta modalitate de analiza va ajuta sa sistematizati punctele tari, slabiciunile, oportunitatile si amenintarile caracteristice unei organizatii sau anumitor elemente din cadrul acesteia. SWOT permite identificarea factorilor interni si externi care afecteaza organizatia si cuantificarea impactului lor asupra acesteia. De asemenea, putem enumera aici si: politici, tehnologii, probleme economice si sociale. Această metodă are ca scop identificarea costurilor organizaţiei şi găsirea de soluţii de eficientizare a activităţii (mai multă valoare cu costuri mai mici).Punctele tari şi punctele slabe privesc mediu intern şi reflectă situaţia organizaţiei, iar oportunităţile şi ameninţările privesc mediul extern şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii organizaţiei. Punctele forte ale organizaţiei sunt acele caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior faţă de alte organizaţii, care îi asigură un anumit avantaj în fata lor.Punctele forte ale organizaţiei definesc valorile pozitive şi condiţionările interne care pot constitui surse pentru succesul organizaţiei în atingerea obiectivului managerial.Punctele slabe ale organizaţiei sunt caracteristici ale acesteia care îi determina un nivel de performanţe inferior altora. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care organizaţia nu le realizează la nivelul altora, sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

20.Piata medicamentului.Particularitati.Segmentarea pietei:criteriu geographic,demographic,psihografic si alegerea pietei tinta.Studiul consumatorului.Servicii farmaceutice.Atractivitatea pietei.

Page 16: Farmacia Sociala

Piaţa produselor farmaceutice prezintă anumite elemente specifice, în comparaţie cu pieţele pentru alte bunuri şi servicii, care limitează aplicarea deplină a mecanismelor economiei de piaţă bazate pe interacţiunea liberă dintre cerere şi ofertă.

Una din condiţiile fundamentale de implementare a serviciilor farmaceutice contemporane este instruirea cadrelor de farmacişti, capabili să aplice normele GPP în activitatea de asistenţă cu medicamente, precum şi a specialiştilor care vor activa în conformitate cu regulile GMP, ce vor fi mplementate la întreprinderile de producţie farmaceutică. Accesul fi zic la medicamente reprezintă un indicator determinant în aspect de evaluare a calităţii serviciilor farmaceutice. Partea componentă a temeliei durabile pentru serviciile farmaceutice de calitate este producţia de medicamente autohtonă.

criterii geografice: regiune, mărimea regiunii, zona locuinţei (urban, suburban sau rural),mărimea oraşului, climă;n criterii socio-demografice: vîrstă, sex, mărimea familiei (1-2, 3-4, peste 5 membri), etapadin ciclul de viaţă (copil, celibatar, tineri căsătoriţi cu copii sau fără, concubini etc.), venitanual, nivel de educaţie, ocupaţia, religie, rasă, naţionalitate;n criterii psihografice: clasa socială (pătura inferioară, clasa de mijloc, pătura superioară), stilde viaţă (tradiţionalist, modern), personalitate (impulsiv, autoritar, ambiţios);Alegerea segmentuluicelui mai atractiv

- După Kotler, cerinţele unei segmentări eficiente sunt:- comensurabilitatea - posibilitatea de a măsura segmentul respectiv:

mărimea, puterea de cumpărare, caracteristicile sale;- accesibilitatea: să poată fi contactat şi servit, să se poată

comunica şi să se poată face distribuţia medicamentelor însegmentul respectiv;- soliditatea: segmentul să fie suficient de mare pentru a fi deservit înmod rentabil;- capacitatea de acţiune: să poată fi încadrat într-un program demarketing pentru a atrage surse de finanţare.

21. Politica de produs.Gama de medicamente si produse de uz uman.Nomenclatorul de stat al medicamentelor autorizate in RM.Problema medicamentelor contrafacute,recomandarile OMS.Pozitionarea produsului si firmei.In sistemul national de sanatate ,medicamentele de uz uman se aproba prin ordin al Ministrului Sanatatii si se inscriu in Nomenclatorul de stat al Medicamentelor.Medicii si farmacistii gasesc in nomenclatorul actualizat de medicamente informatii utile pentru practica lor:lista de medicamente in ordine alfabetica dupa DCI; - lista de medicamente in ordine alfabetica dupa denumirea produselor data de producator; - codificarea medicamentelor in grupe si subgrupe,dupa criteriul ATC; - producatorul si tara de origine. Importanta cunoasterii clasificarii generale de catre profesionisti consta in: - orientarea rapida a medicului si farmacistului asupra unui produs concret; - asumarea raspunderii furnizorilor in realizarea gamei de produse cerute pe piata; - ofera informatia complete asupra gamei de produse farmaceutice aprobate pentru utilizare in terapeutica,precum si asupra dimensiunilor acestei game. FArmacistul elibereaza doar produse inregistrate in nomenclatorul de stat. Cunoasterea gamei de produse din nomenclatorul de stat,precum si clasificarea complexa ATC asigura o buna conlucrare intre farmacisti si medici.Gama de produse de asemenea este impartita in mai multe linii de produse in conformitate cu proprietatile de depozitae si pastrare. Pozitionarea produsuli inseamna acordarea unui loc determinat,desigur avantajos,in spiritual consumatorului-tinta.In marketingul farmaceutic pozitionarea produselor nu trebuie facuta dupa

Page 17: Farmacia Sociala

criteriile de rentabilitate si de piata, ci dupa criteria terapeutice,eficacitate,beneficiu therapeutic,sanatatea si satisfactis pacientilor cu privire la sanatatea lor.Diferentierea unu produs consta in evidentierea unui avantaj care sa permita consumatorului de a-l distinge pe acesta de cele ale concurentei.EX :sa fie UNIC,IMPORTANT<COMPREHENSIBIL<ATRIBUABIL ,Accesibil,Rentabil(pentru intreprindere. Volumul preparatelor farmaceutice contrafăcute de pe piaţa europeană creşte cu un ritm alarmant. În 2009 Uniunea Europeană a confiscat peste 11 milioane de doze de medicamente contrafăcute la graniţele sale, o creştere de 400 la sută faţă de trei ani în urmă. Deşi guvernul SUA se angajează să elimine fenomenul medicamentelor contrafăcute, acestea continuă să se răspândească în SUA şi pe pieţele internaţionale. Astfel, în timp ce reflectăm asupra importanţei respectării drepturilor la proprietate intelectuală, aş vrea să vă reamintesc despre pericolele care vin de la preparatele farmaceutice falsificate şi vă îndemn să procuraţi medicamentele din surse legitime.

22.Analiza portofoliului de produse. Conceptul de produs nou.Problema competitivitatii marfurilor.Ciclul de viata al produselor si prioritati in activitati la fiecare etapa.PArticularitati in formarea sortimentului.

Cercetarea duratei prezentei pe piata a componentelor ofertei unei intreprinderi farmaceutice se poate realiza prin studiul ciclului de viata al produselor. Ciclul de viata al produsului este un concept care incearca sa descrie vinzarile si profiturile produsului, consumatorii,competitia si actiunile specific de marketing intreprinse de la aparitia acestuia si pina la inlaturarea sa de pe piata,sau ,mai précis, intervalul de timp cuprins intre momentul lansarii unui produs pe o piata data si cel al retragerii sale definitive de pe piata respective.Medicamentul reprezinta un produs al activitatii omului, cu character social si urmeaza a fi studiat prin diferite prisme.Avind in vedere ca orice medicament se caracterizeaza prin forma farmaceutica,ambalaj,pret, proprietati de intrebuintare, flux informational,nivelul cererii pe piata etc.- el trebuie privit in primul rind ca produs,ca un bun economic.Datorita particularitatilor sale specific,nivelului cererii,unul sau alt produs poate fi present pe piata o perioada de timp diferita: de la citeva luni,pina la citiva zeci de ani.Aceasta perioada de timp se numeste ciclul de viata a produsului si reprezinta intervalul de timp cuprins intre momentul aparitiei sale pe piata,ca produs nou si pina la disparitia lui de pe piata.Fazele ciclului de viata:1.Faza introducerii pe piata- crestere lenta a vol.de vinzari si pozitie slaba fata de concurenti.beneficiul lipseste(exceptia prep.originale).2. Faza cresterii – saltul volumului vinzarilor,gratie activitatii de marketing din faza de introducere.3. Faza maturitatii- vol.vinzarilor se mentine la nivel inalt datorita pozitiei puternice a medicamentului fata de concurentii sai.Profitul sporeste datorita reducerii intensive a cheltuielilor de promovare. 4. Faza de declin- vol.vinzarilor scade treptat- se mentine un anumit timp prin actiuni promotionale deosebite,de animare si stimulare.Piata este redusa,iar distributia are un character limitat.

23..Distributia produselor farmaceutice si parafarmaceutice.Canalele de distributie de gradul zeroLogistica comerciala.Analiza eficientei canalelor de distributie.Organizarea orarelor si rutelor de aprovizionare.Bugetul canalelor de distributie.Aspecte de mercendising in activitatea farmaciilor si filialelor.

Distribuţia angro de medicamente se desfăşoară de către persoane juridice , denumite distribuitori angro de medicamente, în unităţi denumite depozite de medicamente. Distribuţia

Page 18: Farmacia Sociala

angro de medicamente se desfăşoară în baza unei autorizaţii pentru activitatea de distribuţie angro de medicamente, emise de Agen.MEd. Distributia reprezinta o component importanta a activitatii de marketing,definind,la modul general,procesul aducerii bunurilor si serviciilor de la producator la consummator.Acest proces are loc prin intermediul canalelor de distributie. Canal de distributie- ansamblul agentilor economici, care preiau asupra lor sau transmit altcuiva dreptul de proprietate asupra unei marfi de-a lungul traseului pe care il parcurg de la producator la consummator.Producatorul si consumatorul formeaza punctele extreme ale canaluli de distributie- intrarea si iesirea din canal. Canalele de distributie trebuie sa asigure deplasarea medicamentului pina la consumatorii finali.Participantii la canalele de distributie trebuie sa pozitioneze adecvat produsele intreprinderii producatoare sis a le faca attractive pentru consumatorii finali. In general firmele producatoare de medicamente,alte produse farmaceutice si parafarmaceutice nu folosesc canalele de distributie directe,cu exceptia vinzarilor in tara de origine.Aceste canale se numesc de nivel zero. Canal indirect- deplasarea marfurilor de la producator la consummator prin intermediari. Dupa ce intreprinderea si-a ales strategia de distributie intermediarii trebuie selectati,motivate,evaluati. Contractele incheiate trebuie revazute periodic. Periodic producatorul trebuie sa evalueze performantele obtinute de intermediary in activitatea lor, in ceea ce priveste volumul vinzarilor,stocul mediu existent, timpul de deservire a cumparatorului,tratamentul aplicat bunurilor deteriorate si a celor nerecuperabile(expirate),cooperarea in cadrul programelor de pregatire si promovare,serviciile prestate de intermediary clientilor.

24.Pretul medicamentului.Consideratii generale,metode si strategii de stabilire a pretului.Acordarea de discount-uri(reduceri la prêt).Stabilirea preturilor dupa metoda calculului costurilor totale; in baza metodei break-even, dupa rata contributiei de acoperire etc.Elasticitatea cererii fata de prêt si strategiile de activitate.Tactici si metode de prezentare a preturilor.

Pretul,fiind una din cele mai importante categorii economice,este si un instrument de baza al relatiilor de piata.Functii:1. de evidenta( masura cheltuielilor si rezultatelor muncii). 2. F.de stimulare:evidenta calitatii produselor si stimularii sporirii ei;3.F.de optimizare- intre cerere I oferta; 4 f.de repartizare- a veniturilor ,in baza sistemelor de impozitare.Formarea preturilor la medicamente este reglementata de hotarirea guvernului 603 din 1997. Preţurile la medicamente şi alte produse farmaceutice şi parafarmaceutice (în continuare - medicamente) se stabilesc de către întreprinderile farmaceutice în felul următor:    medicamentele produse în Republica Moldova se comercializează pe piaţa internă la preţuri de livrare, cu aplicarea adaosului comercial. Din contul adaosului comercial se acoperă cheltuielile operaţionale, de investiţii şi financiare;    medicamentele importate se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri de achiziţie, cu aplicarea adaosului comercial.    Rabatul comercial (discountul) acordat de furnizor se determină conform prevederilor Standardelor Naţionale de Contabilitate, aprobate de Ministerul Finanţelor. Producătorii autohtoni comercializează pe teritoriul Republicii Moldova medicamentele fabricate la preţuri de livrare cu luarea în calcul a normativului de rentabilitate pe entitate de pînă la 15 la sută din costul vînzărilor, cheltuielile comerciale, cheltuielile generale şi administrative, alte cheltuieli operaţionale, aferente producerii şi comercializării medicamentelor, în conformitate cu prevederile Standardului Naţional de Contabilitate. Preţurile la medicamente se stabilesc de către întreprinderile şi instituţiile farmaceutice din Republica Moldova (producători, depozite, farmacii

Page 19: Farmacia Sociala

şi filialele acestora) în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor de producător la medicamente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 525 din 22 iunie 2010. Baza iniţială de calcul pentru aplicarea adaosului comercial de către întreprinderile farmaceutice care comercializează medicamente de import este preţul de achiziţie.

Pam = (Pac x (1+Kacd + Kacf)  x Ktva)

    în care:    Pam – preţul cu amănuntul    Pac – preţul de achiziţie    Kacd – coeficientul adaosului comercial al depozitului    Kacf – coeficientul adaosului comercial al farmaciei    Ktva – coeficientul taxei pe valoarea adăugată

Ministerul Sănătăţii, prin intermediul Agenţiei Medicamentului, Ministerul Finanţelor, prin intermediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspecţiei financiare şi Serviciului Vamal, precum şi Ministerul Afacerilor Interne vor asigura controlul asupra respectării modalităţii de formare a preţurilor la medicamentele comercializate şi plasate pe piaţa internă.

25.Promovarea medicamentelor si a produselor parafarmaceutice.Metode de comunicare si promovare a medicamentului.Prezentari de produse farmaceutice si parafarmaceutice.Reclama prin material publicitare.

Regulamentul cu privire la publicitatea şi promovarea medicamentelor (în continuare - Regulament) stabileşte modul de efectuare a publicităţii medicamentelor în corespundere cu prevederile Hotărîrii Parlamentului nr. 1352-XV din 03.10.2002 privind Politica de stat în domeniul medicamentului, Legii nr. 1409-XIII din 17.12.1997 cu privire la medicamente, Legii nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică, Legea nr. 1227 –XIII din 27.06.1997 cu privire la publicitate, Codului audiovizualului nr. 260 din  27.07.2006, şi dispoziţiile trasate de Directiva Europeană 2001/83/CE, şi are drept scop asigurarea utilizării raţionale a medicamentelor şi protecţia consumatorului.

2. Este interzisă publicitatea şi promovarea oricărui medicament care nu este autorizat în Republica Moldova.

3. Este interzisă distribuirea de mostre pentru medicamentele din lista Rx.4. Nu se admite oferirea bonusurilor sub formă de medicamente.5. Toate întreprinderile şi instituţiile farmaceutice implicate în distribuirea şi eliberarea

medicamentelor la recepţionarea materialului publicitar solicită de la furnizorul de publicitate copia Avizului acordat de Agenţia Medicamentului (în continuare - Aviz).

6. Materialul publicitar pentru medicamente trebuie:a) să fie în concordanţă cu rezumatul caracteristicilor produsului respectiv şi instrucţiunea

pentru utilizare, parte componentă a dosarului care se depune la etapa autorizării medicamentului;

b) să conţină numărul Avizului.7. Nu sunt obiectul prezentului Regulament următoarele aspecte informaţionale:

a) etichetarea medicamentelor, rezumatul caracteristicilor produsului şi prospectul pentru pacient - subiectul unor reglementări separate ale actelor normative în domeniul medicamentului;

Page 20: Farmacia Sociala

b) corespondenţa, însoţită sau nu de materiale non promoţionale, necesară pentru a răspunde unor chestiuni specifice despre un anumit medicament;

c) anunţurile cu caracter informativ şi materialele referitoare, de exemplu, la schimbări ale ambalajului, avertizări privind reacţiile adverse care fac parte din precauţiile generale de administrare a medicamentului, cataloage comerciale şi liste de preţuri, cu condiţia ca acestea să nu includă nici un fel de afirmaţii publicitare referitoare la medicamente;

d) afirmaţiile referitoare la sănătatea umană sau la boli, cu condiţia să nu existe nici o referire, fie şi indirectă, la medicamente.

Dosarul trebuie să conţină următoarele materiale:

1. Cererea pentru aprobarea materialului publicitar conform anexei nr.2. 2. Materialul publicitar sub formă de spot va fi prezentat în versiune electronică CD-R sau DVD-R cîte un exemplar pentru fiecare post de televiziune şi radio la care se va efectua publicitatea şi 1 exemplar pentru confirmarea autenticităţii informaţiei, care va rămîne în arhiva Agenţiei Medicamentului. Conţinutul spotului va fi tipărit în formă desfăşurată pe hîrtie, conform exemplului din anexa nr. 3 la Regulament. În cazul celorlalte forme de publicitate se va prezenta materialul publicitar tipărit pe suport de hîrtie. Materialul publicitar tipărit pe hârtie va fi prezentat desfăşurat cu cronometrarea textului şi a imaginilor (anexa nr.3). 3. Copia Certificatului de înregistrare a întreprinderii care solicită Avizul;4. Copia Certificatului de înregistrare a medicamentului; 5. Copia instrucţiunii pentru administrare, aprobată de Agenţia Medicamentului; 6. Copia ambalajului secundar, aprobată de Agenţia Medicamentului; 7. Actul ce confirmă împuternicirile persoanei care reprezintă interesele în relaţia cu Agenţia Medicamentului privind publicitatea sau promovarea medicamentului, după caz; 8. Copia dispoziţiei de plată, dovadă a achitării taxei pentru aprobarea materialului publicitar

Informaţii suplimentare: 1. Cererea se va completa indicîndu-se tipul materialului publicitar conform anexei nr. 1. 2. Toată informaţia trebuie să fie în conformitatea cu rezumatul caracteristicilor medicamentului. În caz dacă mesajul conţine o caracteristică suplimentară, se va face trimitere la sursele de confirmare a veridicităţii informaţiei. 3. În caz dacă termenul de înregistrare a medicamentului este în scadenţă, se va prezenta o scrisoare de confirmare, în care se va indica data depunerii dosarului pentru reînregistrarea produsului dat. 4. Contul de plată va fi eliberat în ziua depunerii dosarului şi se va încasa taxa pentru fiecare unitate de materialul publicitar.

34.Elaborarea strategiei activitatilor de marketing:matricea posibilitatilor produse/piete,matricea BCG,modelul strategic Porter,analiza SWOT.

Matricea BCG este un instrument dezvoltat de Boston Consulting Group. Acest instrument permite efectuarea unei fotografii a pozitionarii unei companii intr-un sector de activitate dat. Fiecare sector de activitate al unei companii este pozitionat pe o matrice caracterizata de doua coordonate, fiecare dintre aceste coordonate corespunzand unui indicator:- Raportul dintre cota de piata a companiei si cea a liderului (sau cea a celui mai puternic concurent in cazul in care compania este liderul) in abscise.- Rata de crestere a sectorului de activitate studiat in coordonate.In functie de aceste informatii, matricea BCG permite pozitionarea sectorului de activitate pe un cadran si in functie de locul sau pe cadran, acesta este identificat ca:- stea: piata

Page 21: Farmacia Sociala

in continua crestere si pozitie dominanta a companiei pe aceasta piata;- dilema: piata in continua crestere dar cota de piata mica a companiei;- vaca de muls: piata cu crestere scazuta sau recesiune si pozitie dominanta a companiei pe aceasta piata;- piatra de moara: piata cu crestere scazuta sau recesiune si cota de piata mica a companiei.

Metoda SWOT este una dintre cele mai frecvent utilizate metodologii de analiza a nivelului de performanta al unei organizatii având ca scop analiza pozitiei unei organizatii sau a unui departament în relatie cu competitorii sai si de a identifica factorii majori care afecteaza desfasurarea activitatii, în scopul elaborarii unei strategii viitoare. SWOT este un instrument extrem de simplu de aplicare si poate fi adaptat la cerintele diverselor organizatii. SWOT este un acronim care provine de la Strength-Weaknesses-Opportunities- Threats . Practic aceasta modalitate de analiza va ajuta sa sistematizati punctele tari, slabiciunile, oportunitatile si amenintarile caracteristice unei organizatii sau anumitor elemente din cadrul acesteia. SWOT permite identificarea factorilor interni si externi care afecteaza organizatia si cuantificarea impactului lor asupra acesteia. De asemenea, putem enumera aici si: politici, tehnologii, probleme economice si sociale. Această metodă are ca scop identificarea costurilor organizaţiei şi găsirea de soluţii de eficientizare a activităţii (mai multă valoare cu costuri mai mici).Punctele tari şi punctele slabe privesc mediu intern şi reflectă situaţia organizaţiei, iar oportunităţile şi ameninţările privesc mediul extern şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii organizaţiei. Punctele forte ale organizaţiei sunt acele caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior faţă de alte organizaţii, care îi asigură un anumit avantaj în fata lor.Punctele forte ale organizaţiei definesc valorile pozitive şi condiţionările interne care pot constitui surse pentru succesul organizaţiei în atingerea obiectivului managerial.Punctele slabe ale organizaţiei sunt caracteristici ale acesteia care îi determina un nivel de performanţe inferior altora. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care organizaţia nu le realizează la nivelul altora, sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

35. Proprietatea in sistemul farmaceutic .Legea cu privire la proprietate. Feluri de proprietate.Dreptul la proprietate.Persoane juridice si fizice.

Pentru introducerea în sistemul farmaceutic a relaţiilor de piaţă, înlăturarea factorilor negativi în sensul activităţii economice a farmaciilor, având în vedere îmbunătăţirea asistenţei farmaceutice acordate populaţiei, a fost luată decizia de a supune privatizării întreprinderile ce aparţineau de sistemul farmaceutic. Baza legislativă a acestei transformări esesnţiale este Legea despre proprietate. Această lege prevede funcţionarea în Republică a 2 tipuri de propr.-privată şi de stat. În relaţiile de proprietate se deosebesc obiecte şi subiecte ale dreptului la proprietate. Legea cu privire la proprietate apreciază, că subiect al dreptului la proprietate poate fi orice persoană juridică sau fizică, statul precum şi organe ale autoadministrării locale. Patrimoniul poate să aparţină concomitent câtorva persoane ce dispun de drept asupra proprietăţii comune: 1). cu determinarea cotei – parte fiecăruia sau 2). Fără determinarea cotei-parte (colectivă). Toţi participanţii la proprietatea comună se numesc proprietari. Cea mai răspândită formă de proprietate este proprietatea bazată pe cota parte din care fac parte societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni. Pentru astfel de întreprinderi este caracteristică diviziunea drepturilor, atribuţiilor şi responsabilităţii proporţional cotei-parte din valoarea totală a proprietăţii.

Proprietatea colectivă (fără determinarea cotei-parte) se bazează pe principiile:

- drept la partea egală a fiecărui proprietar;

- absenţa dreptului de separare a cotei-parte din proprietate cu scopul de a fi

Page 22: Farmacia Sociala

vândută, donată sau testată unei alte persoane;

- absenţa dreptului de divizare a coproprietăţii până atunci, până când exista cel puţin un proprietar.

Ca obiecte a dreptului de proprietate în RM sunt determinate:

- resursele naturale (pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi animal);

- clădirile, edificiile;

- instalaţiile, utilajele;

- obiecte ale culturii materiale şi spirituale;

- banii, hârtiile de valoare;

- produsele activităţii intelectuale.

În relaţiile de proprietate unul din cel mai des întâlnit termen este patrimoniu. Prin patrimoniu ca obiect de proprietate se subânţelege valorile materiale, pământul, alte surse naturale, valorile băneşti, hârtiile de valoare. Deseori patrimoniul include şi valorile intelectuale.

Baza principală a relaţiilor de proprietate o constituie drepturile, îndatoririle şi responsabilitatea proprietarului, statului şi a persoanelor terţe.

36.Activitatea farmaceutica si antreprenoriatul.Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi.Definitia antreprenoriatului,forme de antreprenoriat.

Conform Legii RM “ Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi “, prin noţiunea de antreprenoriat se subânţelege activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor de prestare a serviciilor desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile lor în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Munca efectuată conform contractului de muncă nu e considerată antreprenoriat. Legea prevede că activitatea de antreprenoriat poate fi realizată în formă de întreprindere. Aceasta înseamnă că orice activitate de antreprenoriat, inclusiv cea individuală, realizată fără întemeierea întreprinderii este ilicită.

37. Drepturile si obligatiile intreprinderii. Reglementarea antreprenoriatului,infiintarea intreprinderii. Inregistrarea si reinregistrarea.Reorganizarea si lichidarea intreprinderii. Articolul 6. Drepturile întreprinderii .Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:

să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;

să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;

să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;

să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;

Page 23: Farmacia Sociala

să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;

să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);

să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;

să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;

să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;

să fie agent al relaţiilor economice externe;

să efectueze operaţiuni valutare;

să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;

să beneficieze de orice venit personal;

să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;

să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.

Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii

Întreprinderea în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:

să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);

să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;

să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice

38.Autorizarea in sistemul farmaceutic.Licentierea activitatii farmaceutice.Legea cu privire la licentiere.Particularitatile licentierii in domeniul unor genuri concrete de activitate farmaceutica.

Noţiunea de “licenţă” provine de la lat. “licentia” ceea ce înseamnă autorizaţie dată de stat. Licenţierea activit. farmaceutice reprezintă autorizarea (permisiunea) de a desfăşura această activitate.

Page 24: Farmacia Sociala

În conformitate cu Legea ocrotirii sănătăţii, pers. Fizice şi juridice pot exercita activitatea far-utică independent sau dependent numai pe bază de licenţă.

Licenţa pentru practicarea activităţii far-utice este un act oficial ce atestă dreptul titularului să desfăşoare această activitate, pentru o perioadă determinată, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere şi cerinţelor stabilite de MS.

Legislaţia prevede principiile de bază ale licenţierii:

- asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor;

- confirmarea de către solicitant a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa un anumit gen de activitate;

- protecţia drepturilor, intereselor legale şi a sănătăţii cetăţenilor, protecţia mediului ambiant şi asigurarea securităţii statului;

- stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul RM;

- transparenţa licenţierii;

Dreptul de licenţiere a activit. far-utice începând cu a. 2002 îi aparţine Camerei de Licenţiere, care posedă statut de pers. Juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului aprobat de Guvern.

Camera de licenţiere este o autoritate publică acreditată să asigure reglementarea de către stat a activitaţilor antreprenoriale prin licenţierea lor inclusiv a celei farmaceutice, şi controlul asupra respectării condiţiilor stabilite de practicare a genurilor respective de activitate.

Articolul 143. Retragerea licenţei pentru exercitarea activităţii farmaceutice

Licenţa pentru exercitarea activităţii farmaceutice se retrage de către organul abilitat cu această funcţie în cazurile:

a) achiziţionării, păstrării şi distribuirii produselor farmaceutice şi parafarmaceutice care nu au fost autorizate în modul stabilit;

b) producerii produselor farmaceutice şi parafarmaceutice, modificării formulei de producere sau a fluxului tehnologic al produselor farmaceutice şi parafarmaceutice, precum şi modificării documentaţiei tehnice de normare a produselor farmaceutice sau parafarmaceutice, fără aprobarea organului abilitat;

c) practicării de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice neindicate în licenţă;

d) desfăşurării de către titularul de licenţă a activităţii farmaceutice în locuri unde o astfel de activitate nu a fost autorizată de organul abilitat;

e) conducerii prin cumul a întreprinderii şi instituţiei farmaceutice de către farmacist (laborant-farmacist).

Page 25: Farmacia Sociala

39. Autorizarea medicamentelor.Rolul autorizarii medicamentelor.Expertiza,omologarea,inregistrarea.

Articolul 10. Autorizaţia de utilizare a medicamentelor

Medicamentele nu pot fi utilizate în practica medicală decît cu autorizaţia Ministerului Sănătăţii.

Articolul 11. Modul de autorizare a medicamentelor,

altor produse farmaceutice şi

parafarmaceutice

(1) Modul de autorizare a medicamentelor se stabileşte de către Ministerul Sănătăţii.Denumirile medicamentelor, autorizate spre utilizare în practica medicală, inclusiv a celor de import, se includ în Nomenclatorul de stat.

(2) La data expirării termenului de valabilitate a Certificatului de înregistrare a medicamentului, acesta se consideră exclus din Nomenclatorul de stat, fapt ce condiţionează interzicerea autorizării importului sau a producerii lui.

(3) Expertiza, omologarea şi înregistrarea medicamentelor, altor produse farmaceutice şi parafarmaceutice se efectuează în cadrul unei anumite instituţii abilitate cu aceste funcţii de către Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii.

(4) Agenţia Medicamentului întreprinde măsuri în vederea asigurării autorizării medicamentelor, altor produse farmaceutice în termen de pînă la 90 de zile de la data depunerii cererii de autorizare.

(5)Se interzice utilizarea în practica medicală a medicamentelor, altor produse farmaceutice şi parafarmaceutice fără autorizarea Ministerului Sănătăţii.

(6) Fără autorizarea Ministerului Sănătăţii în practica medicală pot fi folosite numai medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe medicamentoase) autorizate.

(7) În cazuri deosebite (cataclisme, catastrofe, epidemii, epizootii, intoxicaţii în masă, alte cazuri ce ameninţă sănătatea oamenilor; absenţa analogilor sau a substituenţilor pe piaţa farmaceutică), Ministerul Sănătăţii este în drept să permită importul, distribuirea şi folosirea în practica medicală a medicamentelor, altor produse farmaceutice, parafarmaceutice şi materiei prime medicamentoase neautorizate în Republica Moldova, dar autorizate în ţara de origine.

(8) Ministerul Sănătăţii este în drept să permită importul medicamentelor şi altor produse farmaceutice neautorizate în cazul în care acestea sînt solicitate pentru a fi folosite ca mostre la etapa de autorizare, pentru cercetări preclinice, studii de bioechivalenţă şi studii clinice, precum şi ca materiale destinate prezentării la expoziţii, congrese, conferinţe, simpozioane etc.

Articolul 111. Plata pentru autorizare (expertiză,

omologare şi înregistrare)

Page 26: Farmacia Sociala

(1) Plata pentru autorizarea (expertiza, omologarea şi înregistrarea) medicamentelor, altor produse farmaceutice şi parafarmaceutice, precum şi pentru modificările efectuate după înregistrare, se stabileşte şi se aprobă de către Guvern. Cuantumul acestei plăţi poate varia în funcţie de tipul produselor, de volumul expertizei şi de complexitatea modificărilor.

40. Politica Statului in domeniul Medicamentului.Directiile de coordonare in domeniul medicamentului.Scopul si sarcinile PSM.PSM- sursa de legislatie farmaceutica.

PSM- o călăuză generală în determinarea direcţiilor strategice principale şi realizarea măsurilor corespunzătoare, precum şi în elaborarea legislaţiei în domeniul medicamentelor şi asistenţei far-utice.

Scopul general al PSM- asigurarea prezenţei în piaţa far-utică a medicam. eficiente, inofensive, de bună calitate şi accesibile în baza necesităţilor reale ale societăţii ţinând cont de bolile preponderente şi programul de dezvoltare a ocrotirii sănătăţii în ţară, precum şi adoptarea măsurilor corespunzătoare în vederea asigurării utilizării raţionale a medicam. şi a disponibilităţii medicam. esenţiale pu întreaga populaţie.

Sarcinile PSM:

- armonizarea principiilor şi normelor legislative ale RM în domeniul medicam. şi activităţii far-utice cu standardele internaţionale.

- implementarea ideologiei listei medicam. esenţiale (LME) şi stimularea utilizării lor raţionale atât în sectorul public cât şi cel privat al ocrotirii sănătăţii;

- realizarea măsurilor în vederea protecţiei populaţiei şi a societăţii în întregime de abuzul medicam. inclusiv stupefiantelor şi psihotropelor;

- consolidarea sistemului de stat al asigurării bunei calităţi a medicamentelor la toate etapele de elaborare, autorizare, producere şi circulaţie, care va asigura protecţia consumatorilor de medicamente în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- garantarea accesibilităţii asistenţei cu medicamente a populaţiei;

- dezvoltarea sistemului informaţional în domeniul medicam. şi realizarea măsurilor eficiente în vederea informării lucrătorilor din ocrotirea sănătăţii şi instruirii întregii populaţiei;

- modernizarea şi stimularea dezvoltării industriei far-utice îndeosebi în baza materiei prime locale integrând politica medicamentului în economia naţională.

- cercetarea calităţii, inofensivităţii şi eficienţei medicam. tradiţionale utilizate în RM în calitate de preparate terapeutice potenţiale;

- adoptarea măsurilor eficiente în vederea perfecţionării sistemului de pregătire a specialiştilor pu toate domeniile de activit. farm-utică;

- contribuţia la dezvoltarea ştiinţei şi practicii în domeniul medicamentului şi activităţii farmaceutice;

Page 27: Farmacia Sociala

41.Legislatia controlului medicamentelor.Legea cu privire la certificaficare.Particularitatile asigurarii calitatii medicamentelor.

SISTEMUL DE STAT AL ASIGURARIi CALITATII MEDICAMENTELOR

Articolul 20. Structura si sarcinile

(1) Sistemul de stat al asigurarii bunei calitati a medicamentelor

include intreprinderile, organizatiile si organele cu atributii de

elaborare, testari preclinice si clinice, omologare, inregistrare,

fabricare, certificare, standardizare si metrologie, elaborare a

documentatiei tehnico-normative, precum si de control al calitatii

medicamentelor la toate etapele de circulatie - de la producator pina la

consumator.

(2) Sarcina principala a sistemului de stat al asigurarii calitatii

medicamentelor este asigurarea pietei farmaceutice cu medicamente de

calitate, eficiente si inofensive.

(3) Controlului de stat al calitatii sint supuse atit medicamentele

fabricate in Republica Moldova, cit si cele importate.

Certificarea este o acţiune a unei terţe părţi, care demonstrează cu o încredere adecvată, că un produs, proces sau serviciu, este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.

- elaborarea actelor normative pentru fabricarea medicamentelor în RM;

- elaborarea materialelor necesare pentru implementarea Regulilor de bună practică de fabricaţie şi controlul îndeplinirii de către unităţile producătoare de medicamente a acestor reguli;

- organizarea seminarelor şi conferinţelor ştiinţifico-practice cu colaboratorii întreprinderilor producătoare de medicamente şi ajutorul lor consultativ;

- recepţionarea, evaluarea, stocarea şi nimicirea inofensivă a medicamentelor;

Page 28: Farmacia Sociala

consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;

Orice consumator are dreptul la:

a) protecţia drepturilor sale de către stat;

b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;

c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;

d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;

e) instruire în domeniul drepturilor sale;

f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;

g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;

42. Legislatia formarii preturilor pentru medicamente.Felurile de preturi.Particularitatile formarii preturilor pentru medicamente.

Conform Regulamentului în vigoare în procesul de comercializare a medicamentelor în reţelele de distribuţie cu ridicata şi cu amănuntul se utilizează tipurile de preţuri:

Preţ cu ridicata – preţul la care producătorul autohton comercializează producţia către alţi agenţi economici;

Preţ de achiziţie – preţul ce include costul produselor farmaceutice de import, indicat în bonul de expediere şi transport al furnizorului, recalculat în lei conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei în ziua efectuării operaţiei de vămuire, la care sunt adăugate cheltuielile de transport de la furnizor până la locul de destinaţie (depozit), taxele vamale, taxele de stat, inclusiv plata pentru Controlul de Stat al calităţii;

Preţ de export – preţul la care producţia autohtonă este comercializată peste hotarele ţării;

Preţ angro – preţul ce se aplică la desfacerea produselor farmaceutice în cantităţi mari de către întrepr. Far-utice angrosiste;

Preţ cu amănuntul – preţul care se aplică la comercializarea produselor către consumatori prin reţeaua far-utică de realizare cu amănuntul;

Adaos comercial – componentă a preţurilor din reţeaua de distribuire cu ridicata şi realizare cu amănuntul, având mărime reglementată sau nereglementată din contul cărei agenţii economici recuperează cheltuielile de circulaţie şi constituie sursa lor de profit.

Page 29: Farmacia Sociala

Utilizarea mecanismelor de piaţă în calculul preţului pentru medicamente presupune îndeplinirea consecutivă a următoarelor etape:

1. Determinarea scopului şi sarcinilor în procesul de stabilire a preţurilor.

2. Determinarea cererii

3. Aprecierea cheltuielilor de producţie şi de circulaţie.

4. Analiza preţurilor şi calităţii mărfurilor şi serviciilor concurenţilor.

5. Alegerea metodei de stabilire a preţului.

6. Calculul preţului iniţial.

7. Evidenţa factorilor suplimentari

8. Stabilirea preţului final (definitiv).

43.Controlul activitatii farmaceutice.Reglementarea controlului in RM.Organele de control.Felurile de control.

Controlul – ansamblul proceselor de urmărire a modului în care se desfăşoară diferite acţiuni sau întreg procesul de management, cât şi de reglare a activităţii organizaţiei prin găsirea unor soluţii eficiente de identificare şi eliminare a efectelor perturbaţiilor apărute în funţionarea sistemului.

Caracteristicile esenţiale ale controlului farmaceutic:

- Relevanţă

- Flexibilitate

- Concentrarea pe aspecte critice

- Durată redusă, viteză mare de raportare

- Simplitate şi claritate

- Eficienţă economică

- Adaptibilitate

Controlul de stat asupra activităţii far-utice include:

1) Controlul de ordin general

2) Controlul specializat (farmaceutic).

Controlul de ordin general este organizat de către organele publice centrale:

- Curtea de Conturi;

Page 30: Farmacia Sociala

- Departamentul controlului financiar al Ministerului Finanţelor;

- Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei;

- Inspectoratul Fiscal Principal (şi inspectoratele teriroriale) de stat pe lângă Ministerul Finanţelor;

- Inspectoratul de Stat Ecologic;

- Inspectoratul de stat pentru Protecţia Muncii;

- Serviciul Sanitar de Stat (Centrele de medicină preventivă) şi altele.

Controlul de stat a întrepr. Far-utice ca agenţi economici se efectuează:

a) Prin controale planificate – cel mult o dată pe parcursul anului calendaristic concomitent de către toate organele de control;

b) Prin controale inopinate – în cazul când se atestă cel puţin una dintre circumstanţe:

- nu au fost respectate termenele de prezentare a rapoartelor fiscale sau aceste rapoarte conţin date incorecte;

- au fost depuse plângeri sau alte petiţii înregistrate în scris privind anumite ilegalităţi comise de către agentul economic;

- se efectuează controale încrucişate;

- există informaţii despre fapte de corupţie, protecţionism sau alte încălcări, săvârşite de reprezentanţii organelor de control în timpul controalelor;

44.Organizarea activitatii Inspectoratului Farmaceutic.Modul de activitate.Directiile de control.Drepturile si obligatiunile farmacistilor-inspectori.

Controlul specializat (farmaceutic) este realizat de către Inspectoratul de Stat farmaceutic (ISF). Din pdv organizatoric ISF este o subdiviziune specializată a Institutului Naţional de Farmacie.

ISF realizează funcţiile sale în următoarele direcţii principale:

1.Inspecţia activităţii far-utice în farmaciile comunitare.

2.Inspecţia activit. far-utice în farmaciile bugetare de spital.

3.Inspecţia activit. far-utice în depozitele farmaceutice.

4.Inspecţia producerii de medicamente indigene.

5.Supravegherea calităţii medicamentelor indigene şi de imoprt.

După fiecare inspecţie, farmacistul-inspector întocmeşte un act de control detaliat în care se notează în mod obligatoriu obiectivele controlate, constatările cu privire la aspectele pozitive sau la deficienţe, recomandările date şi/sau sancţiunile aplicate. În cazul constatării unor deficienţe

Page 31: Farmacia Sociala

minore, în actul de control se fac propuneri şi se fixează termene pentru remediere, care se controlează ulterior de către semnatarii raportului sau de către un alt desemnat în acest scop.

Actul de control se redactează în 2 exemplare, dintre care un exemplar se transmite persoanei juridice sau fizice, care a fost supusă inspecţiei şi al doilea ramâne la Inspectorat. Sancţiunile pentru încălcările depistate sunt aplicate de către farmacişti – inspectori în conformitate cu prevederile Codului Contravenţiilor Administrative şi a altor acte legislative şi normative în vigoare.

Specialiştii Inspectoratului au dreptul:

- să exercite conform dispoziţiilor MS, şefului Inspectoratului, precum şi în baza legitimaţiilor personale, controale în limitele competenţei lor, dispunând de acces liber fără anunţ prealabil;

- să pregătească materiale cu privire la rezultatele controlului şi să prezinte propuneri în vederea ameliorării asistenţei cu medicamente, remedierii, în termenele stabilite a încălcărilor depistate şi preântâmpinării lor, interzicerii producerii medicam. ce nu au fost autorizate pu utilizare şi fabricare, precum şi în cazul necorespunderii lor cerinţelor stabilite;

- să întocmească procese-verbale cu privire la încălcările depistate în urma controalelor efectuate;

- să reprezinte MS în alte organe de stat şi în organizaţiile obşteşti în caz de propuneri şi interpelări în problemele ce ţin de activit. farma-utică, calitatea şi supravegherea medicamentului;

- să intervină cu sesizări în organele de urmărire penală prevăzute de legislaţie.

Specialiştii Inspectoratului sunt obligaţi:

- să respecte cu stricteţe legislaţia, să-şi ridice în permanenţă nivelul profesional;

- să alcătuiască o notă informativă obiectivă despre efectuarea controlului cu indicarea tuturor constatărilor şi încălcărilor depistate;

- să acorde consultaţii competente colaboratorilor unităţ. far-utice.

45. Codul contraventional si aplicarea lui in activitatea farmaceutica.Contraventia administrativa si raspunderea administrativa.

O deosebită importanţă pentru organizarea eficientă a controlului asupra desfăşurării activităţii farmaceutice o are Codul cu privire la contravenţiile administrative al RM.

În conformitate cu acest act legislativ, contravenţie administrativă se consideră fapta (acţiunea sau inacţiunea) ilicită ce atentează la personalitate, la drepturile şi la interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, la proprietate, la orânduirea de stat şi la ordinea publică, precum şi alte fapte ilicite pentru care legislaţia prevede răspundere administrativă.

Contravenţia administrativă poate fi comisă premeditat sau din imprudenţă.

Page 32: Farmacia Sociala

Contravenţia administr. se consideră, că a fost comisă premeditat dacă persoana, care a comis-o, îşi dădea seama de caracterul ilicit al acţiunii sau al inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei daunătoare şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.

Contravenţia administr. se consideră, că a fost comisă din imprudenţă, dacă persoana, care a comis-o, a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor dăunătoare ale acţiunii sau ale inacţiunii sale, dar consideră în mod nechibzuit, că ele vor putea fi evitate, sau n-a prevăzut posibilitatea survenirii unor asemenea urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă.

46.Sanctiunea administrativa si aplicarea ei in unitatile farmaceutice. Procedura in cazuri cu privire la contraventii administrative.

Pentru comiterea contravenţiilor administrative pot fi aplicate următoarele sancţiuni administrative:

- avertismentul;

- amenda;

- ridicarea contravalorii obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative;

- confiscarea obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative;

- privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv (de dreptul de a conduce mijloace de transport, de dreptul de vânătoare);

- arestul administrativ.

Pentru practicarea ilicită a activităţii farmaceutice Codul prevede aplicarea următoarelor sancţiuni:

- practicarea, ca profesie a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are studiile farmaceutice corespunzătoare – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime;

- practicarea de către persoana autorizată să desfăşoare activităţi farmaceutice a unor genuri de activitate neindicate în licenţă – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime;

- desfăşurarea activităţii farmaceutice în locuri neautorizate – atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime, cu confiscarea produselor ce constituie obiectul contravenţiei;

- păstrarea, utilizarea, publicitatea şi comercializarea medicamentelor neautorizate pentru utilizare de Ministerul Sănătăţii, a celor cu termenul de valabilitate expirat, precum şi fără certificatul de confirmare şi marca fabricii, - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la cincizeci de salarii minime, cu confiscarea produselor ce

Page 33: Farmacia Sociala

constituie obiectul contravenţiei.Amenzile respective se aplică de către Comisiile Administrative teritoriale în baza Actelor despre comiterea contravenţiei administrative întocmite de către farmaciştii - inspectori ai Inspectoratului de Stat Farmaceutic.

47. Codul muncii si aplicarea lui in activitatea unitatilor farmaceutice.Contracte de munca.Timpul de munca si odihna.Salarizarea in domeniul activitatii farmaceutice.Garantii si compensatii.Disciplina muncii.Protectia muncii.Litigii.Asigurari sociale.

În corespundere cu legislaţia în vigoare sunt stabilite 3 tipuri de timp de muncă: normal, prescurtat şi incomplet.

Timpul de muncă normal durează 40 ore în săptăm., cel prescurtat, ca regulă- 36 ore, iar cel incomplet-3-4 ore în zi în loc de 7-8, sau 2-4 zile în săptăm. în loc de 5-6.

Evidenţa timpului de muncă se duce prin întocmirea „ Tabelului de evidenţă a timpului de muncă”. Tabelul se îndeplineşte zilnic şi la finele lunii, după aprobarea de către farmacist- diriginte, se prezintă în contabilitate. În tabel se indică nr. de ore lucrate pentru fiecare zi.

Codul muncii reglementează utilizarea a două forme de remunerare a muncii:

a) în acord; b) pe unitate de timp.

Plata în acord cuprinde câteva sisteme de salarizare:

1. Plată directă în acord (sau plată în acord simplă). Mărimea salariului este în dependenţă directă de volumul lucrului efectuat.

2. Plată în acord – premial prevede o remunerare fixată pentru îndeplinirea anumitor norme sau indici stabiliţi, şi paralel, pentru realizări înalte în muncă- premiere în corespundere cu regulamentele aprobate.

3. Plată în acord – progresivă prevede o plată fixată pentru îndeplinirea indicilor de realizare, iar tot ce se realizează mai mult de normele stabilite se remunerează cu o plată sporită.

4. Plată prin contract de muncă. Constă în faptul că mărimea remunerării muncii se determină în contractul individual de muncă încheiat între întreprinderea farma-utică şi angajat. Contractul poate fi încheiat pe o perioadă de timp determinată sau pe un anumit volum de lucru. Plata salariului va avea loc numai după finisarea lucrărilor în conformitate cu cantitatea şi calitatea lor şi cu respectarea termenilor de finisare a lucrărilor stabiliţi în contract.

Remunerarea muncii prin plată pe unitate de timp conţine 2 sisteme:

1. Plată pe unitate de timp simplă. Mărimea salariului depinde de nr. de ore lucrate. Se utilizează pentru remunerarea muncii în farmaciile bugetare.

Page 34: Farmacia Sociala

2. Plata pe unitate de timp cu premiere. Conform acestui sistem de salarizare pentru fiecare post este stabilită solda de funcţie, iar suplimentar se plătesc premii pu întreprinderea farm-utică (subdiviziuni aparte).

Salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar(adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

48.; 49. Aspecte juridice in organizarea activitatii intreprinderilor farmaceutice.SA.Legea cu privire la SA,fondarea SA,tipuri SA,actiunile.Conducerea SA,repartizarea dividentelor.

Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe pers. juridice şi/sau pers. fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat.

SA sau SRL poate fi înfiinţată şi de o singură pers. fizică sau juridică. În SRL şi SA de tip închis nr. asociaţilor nu poate fi mai mare de 50. Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sunt: în cadrul SA- acţiunea; în cadrul SRL- adeverinţa cotei de participaţie. SA şi SRL sunt pers. juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor. Acţionarii, precum şi asociaţii cu răspundere limitată poartă răspundere pu obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii SA şi a SRL sunt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire şi de statutul întreprinderii.

50. Întreprinderea individuală este întrepr. care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sunt interzise de legislaţie.

ÎI nu este pers. juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca pers. fizică. Patrimoniul ÎI este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului.

Antreprenorul-posesor al ÎI poartă răspundere nelimitată pu obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptându-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Membrii familiei-posesor al ÎI poartă răspundere nelimiatată solidară pu obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se acele bunuri care la fel, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprind. Individuale este reglementat de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi precum şi de legislaţia civilă. Documentul de constituire a ÎI este hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), inclusiv:

a). numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţenului-fondator (fondatori-membri ai familiei).

b). numele, prenum. (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de întreprindere-în cazul în care acesta nu este fondator;

Page 35: Farmacia Sociala

c). firma întzreprinderii, inclusiv abreviată;

d).sediul întreprinderii;

e). data înfiinţării întreprinderii;

f). genul (genurile) de activitate a întreprinderii;

g). condiţiile reorganozării şi lichidării întreprinderii.

51. Întreprinderile de arendă sunt unităţi fondate de membrii colectivităţilor întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului). Întreprinderile de arendă sunt persoane juridice ce poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sunt reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor respective.

Page 36: Farmacia Sociala