Decizii ale ICCJ privitoare la încălcarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii

1. Decizia nr. 190/20031

2. Decizia nr. 979/20042

3. Decizia nr. 2508/20073

4. Decizia nr. 3781/20074 5. Decizia nr. 7705/20085

6. Decizia nr. 1520/20096

7. Decizia nr. 10232/20097

8. Decizia nr. 1381/20108 9. Decizia nr. 4711/20109

10. Decizia nr. 491/201110 11. Decizia nr. 1017/201111

12. Decizia nr. 4153/201112 13. Decizia nr. 6376/201113

1. Pe de altă parte, în lipsa apelantei care a cerut judecarea apelului şi în lipsa sa, instanţa de apel, în dezbateri a invocat, din oficiu, prescripţia specială de un an şi a judecat, în aceeaşi şedinţă, cauze numai pe această excepţie, fără a-i pune în vedere apelantei. Potrivit art.136 Cod procedură civilă „Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică", iar, conform art.137 (1) „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

În speţă, instanţa de apel, aflându-se la prima zi de înfăţişare, din 27 iunie 2001, a invocat, din oficiu, această excepţie de fond şi, în lipsa apelantei, care a cerut judecarea în lipsă, a judecat apelul, fără a amâna pricina şi fără a-i pune în vedere şi apelantei excepţia invocată, spre a putea să-şi facă apărări. Instanţa de apel, astfel, a procedat nelegal, respingând apelul ca nefondat şi întemeindu-şi considerentele pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei apelante,

1 http://legeaz.net/spete-drept-comercial-csj-2003/decizia-190-20032 http://www.iccj.ro/cautare.php?id=21813 http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2007/decizia-2508-20074 http://www.scj.ro/SC%20rezumate%202007/SC%20r%203781%202007.htm5 http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2008/decizia-7705-20086 http://www.scj.ro/SCA%20rezumate%202009/Decizia1520_19martie2009.htm7 http://www.iccj.ro/cautare.php?id=536898 http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2010/decizia-1381-20109 http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2010/decizia-4711-201010 http://iccj.scj.ro/cautare.php?id=6304911 http://www.iccj.ro/cautare.php?id=6114712 http://www.iccj.ro/cautare.php?id=6267113 http://www.iccj.ro/cautare.php?id=68877

excepţie neinvocată de părţi şi care, a determinat o soluţie nouă, prin înlocuirea motivării sentinţei, dar şi prin încălcarea dispoziţiilor art.137 Cod procedură civilă.

Constatând, aşadar, că, în apel, s-au încălcat principii fundamentale şi garanţii ale procesului civil, precum contradictorialitatea şi dreptul la apărare, curtea va casa Decizia şi va trimite cauza instanţei de apel pentru soluţionare.

2. Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că instanţa de apel a violat principiul contradictorialităţii deoarece, invocând din oficiu şi soluţionând pricina pe lipsa calităţii procesuale a pârâţilor, a omis să pună în dezbaterea părţilor această excepţie Recursul este întemeiat.

Obligaţia instanţei de a respecta principiul contradictorialităţii este impusă de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., aşa încât, pentru a nu afecta dreptul de apărare a părţilor, judecătorul trebuie să pună în discuţia lor aspectele pe care le invocă din oficiu.

Or, în speţă, soluţia respingerii apelului a fost fundamentată juridic pe absenţa calităţii procesuale a pârâţilor, excepţie invocată din oficiu (prin considerentele deciziei atacate), soluţionată însă fără dezbateri contradictorii.

Cum nerespectarea contradictorialităţii, ca principiu procesual care asigură stabilirea adevărului şi dreptul la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii, se impune, în temeiul art. 312 – 314 C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.

3. Dezbaterile în apel au avut loc la termenul din 1 iunie 2006, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri, fila 26 dosar apel, iar părţile prezente au pus concluzii pe excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, instanţa reţinând dosarul în pronunţare numai asupra excepţiilor invocate.

Prin Decizia ce face obiectul prezentului recurs, instanţa s-a pronunţat asupra fondului apelului reclamantului, privind nulitatea actelor de privatizare şi a actelor subsecvente, fără ca părţile să dezbată verbal pricina, potrivit art. 126 C. proc. civ.

Procedând astfel, Decizia instanţei de apel este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.

Aceste drepturi legale ale participanţilor la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialităţii, căruia instanţa, la rândul ei, trebuie să i se supună. Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona

litigiul.Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.

Mai mult, noţiunea de proces echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil.

4. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria oraşului Băile Herculane, care a susţinut, în esenţă, că instanţa a respins apelul declarat ca lipsit de interes, şi, în contradicţie cu principiul contradictorialităţii, curtea a omis să acorde un termen de judecată pentru a pune în discuţia părţilor prezente sau, în lipsă, dar legal citate, această excepţie, încălcându-i astfel dreptul la apărare. În subsidiar, s-a arătat că Primăria oraşului Băile Herculane are calitate procesuală pasivă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nemodificată, în vigoare la data formulării contestaţiei de către notificaţi. Recursul este întemeiat.

Cauza a fost soluţionată, în apel, la primul termen de judecată, pe excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac a apelului de către pârâta Primăria oraşului Băile Herculane, aşa cum rezultă din considerentele deciziei civile recurate.La 5 septembrie 2006, Primăria oraşului Băile Herculane a solicitat amânarea judecăţii cauzei, arătând că apărătorul ales nu se poate prezenta la termenul din 12 septembrie 2006, din motive obiective.

Această cerere nu a fost pusă în discuţie în şedinţa publică, instanţa nu s-a pronunţat asupra ei, şi, fără a se acorda un nou termen de judecată, în condiţiile art. 156 alin. (1) Cod procedură civilă, s-a soluţionat cauza pe excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac a apelului, excepţie care nu a fost pusă în dezbaterea părţilor, ca o garanţie a respectării principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.

Excepţia lipsei de interes al părţii care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant şi atunci când este admisă duce la respingerea acţiunii.

De aceea, această excepţie trebuia pusă în discuţia părţilor, pentru că, procedând altfel, instanţa de apel a pus-o pe apelanta-pârâtă în imposibilitatea de a nu cunoaşte temeiul respingerii cererii sale şi de a-şi formula apărarea corespunzătoare, fapt care evident i-a cauzat o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.Practic, instanţa de apel, prin nesupunerea dezbaterii publice a excepţiei pe care a dezlegat apelul, a încălcat principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare al părţilor, principii care garantează o judecată imparţială, prin posibilitatea ca părţile să-şi poată spune părerea şi să se apere cu privire la toate aspectele ce ar putea influenţa soluţia în cauză .

5. Prin Decizia ce face obiectul prezentului recurs, instanţa s-a pronunţat asupra fondului apelului pârâţilor, fără ca părţile să dezbată verbal pricina potrivit art. 127 C. proc. civ. Procedând

astfel, Decizia instanţei de apel este lovită de nulitate, întrucât oralitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al procesului civil.

Neacordarea cuvântului în fond, pentru ca părţile să-şi expună temeiurile de drept şi de fapt ale acţiunii sau pentru combaterea lor, reprezintă incontestabil o încălcare şi a dreptului la apărare. Potrivit art. 129-130 C. proc. civ., instanţele sunt datoare, în virtutea rolului lor activ, să pună în discuţia părţilor orice împrejurare de fapt sau de drept care pot duce la dezlegarea pricinii, fără să restrângă drepturile procesuale ale părţilor ce decurg din principiul contradictorialităţii.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 din acelaşi cod, hotărârea instanţei, trebuie să răspundă unor exigenţe ce privesc conţinutul său, printre care şi cele referitoare la motivele care au format convingerea instanţei, arătându-se şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor. Pe altă parte, instanţa de apel, nu s-a pronunţat prin dispozitiv asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, aşa cum s-a consemnat în încheierea din 19 iunie 2007, iar considerentele sunt confuze.

6. Invocând în drept dispoziţiile art. 299 şi urm., precum şi 3041 C.proc.civ., recurentul a subliniat că hotărârea instanţei de fond încalcă prevederile art. 85, art. 129 şi art. 169 din C.proc.civ., fiind dată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii. În acest sens, făcându-se trimitere la încheierea de şedinţă din 16 aprilie 2008, deşi instanţa a pus în discuţia părţilor numai excepţiile invocate în cauză dar nu şi fondul cererii de chemare în judecată, s-a pronunţat în final atât pe excepţii cât şi pe fondul litigiului.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei a vizat anularea Ordinului nr. 524/2007 emis de fostul Minister al Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi obligarea pârâtului să emită ordinul de aprobare a premiului anual aferent anului 2004.

Excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi autoritatea de lucru judecat invocate de autoritatea pârâtă au făcut obiectul dezbaterilor din şedinţa publică de la 16 aprilie 2008.

La acel moment, având nevoie de timp pentru a delibera şi apreciind că este util a se da posibilitatea şi părţii absente să depună concluzii scrise, prima instanţă a amânat pronunţarea în temeiul art. 260 din Codul de procedură civilă.

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, nu a făcut obiectul dezbaterii fondul litigiului, asupra căruia totuşi instanţa s-a pronunţat în urma respingerii ca neîntemeiate a celor două excepţii.

Înalta Curte constată că au fost nesocotite principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare, părţile fiind private de posibilitatea de a-şi susţine şi dovedi drepturile, de a combate susţinerile părţii potrivnice sau de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le

poate dispune în exercitarea rolului său activ conferit de art. 129 din Codul de procedură civilă.

Respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii cât şi a dreptului la apărare se circumscriu noţiunii consfinţite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, or, în cauză aşa cum s-a arătat acest drept a fost încălcat.

De altfel, potrivit art. 129 alin.(1) din Codul de procedură civilă judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil.

7. V. A mai susţinut recurenta că au fost încălcate regulile procedurale în materia discutării probelor, respectiv principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare în ceea ce priveşte dispoziţia de completare a expertizei, fără să fi fost pusă în dezbaterea părţilor.Acest motiv de recurs va fi analizat din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar nu a pct. 9, indicat de parte, deoarece se pretinde încălcarea unor reguli procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.

Critica este întemeiată, Curtea de Apel, ulterior reţinerii cauzei spre soluţionare, la termenul din 8 noiembrie 2007, a dispus repunerea cauzei pe rol şi completarea raportului de expertiză întocmit iniţial cu noi obiective, pe care nu le-a supus dezbaterii părţilor, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, care guvernează procesul civil. Acesta implică să fie supuse discuţiei părţilor toate elementele litigiului, astfel încât fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima în legătură cu orice chestiune ce ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, inclusiv cu probele ce urmează a fi administrate în proces.

Totodată, procedând în acest fel, instanţa a încălcat şi dreptul la apărare al părţilor, garantat de art. 24 din Constituţia României, hotărârea pronunţată fiind nulă în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În mod neîndoielnic, nulitatea hotărârii este condiţionată de vătămarea produsă pârâtei, vătămare care să nu poată fi înlăturată în altă modalitate decât prin casarea deciziei, ceea ce în speţă se justifică.

Astfel, singura formă în care s-ar fi putut înlătura nulitatea ar fi fost rediscutarea probei la prima zi de înfăţişare, sens în care nu s-a procedat, deşi intimata pârâtă a invocat încălcarea regulilor procedurale în materie de probe, în condiţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., de care instanţa nu a ţinut seama.În plus, vătămarea nu poate fi înlăturată nici determinat de faptul că, în recurs, cu excepţia înscrisurilor, nu sunt permise alte probe, conform art. 305 C. proc. civ.Prin urmare, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare reprezintă singura modalitate prin care poate fi înlăturat prejudiciul suportat de pârâtă prin efectuarea unei expertize ale cărei obiective nu au fost discutate în contradictoriu cu aceasta, având în vedere că instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe proba respectivă.

8. Sub un alt aspect, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece nu a pus în dezbaterea părţilor obiecţiunile raportului de expertiză dispus în cauză, amânând pronunţarea sentinţei pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul lor.

Procedând în acest mod instanţa a lipsit partea de dreptul la un proces contradictorial, care implică dreptul părţilor de a discuta probele cauzei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului Cauza Lobo Mahado Portugalia 22 februarie 2996) garanţie procedurală civilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului cauza Nidevöst – Huber V. Elveţia 18 februarie 1997) prevăzută de art.6 al.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deoarece respectarea principiului contradictorialităţii implică şi dreptul părţii de a prezenta observaţii în cauză, instanţa având obligaţia de a proceda la un examen efectiv obiecţiunilor aduse de părţi raportului de expertiză, amânarea cauzei dispusă de instanţa de apel a lipsit partea de dreptul de a-şi expune punctul de vedere asupra obiecţiunilor raportului de expertiză, aplicând un text de lege neincident momentului procesual examinat. În acest context instanţa reţine că motivul de recurs fondat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este fondat

9. Instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum şi a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil în lumina prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel respectarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor, şi a dreptului la apărare, presupune posibilitatea părţilor de a participa în mod activ în desfăşurarea judecării, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii cât şi prin dreptul de a constata susţinerile părţii adverse, şi de a-şi exprima poziţia procesuală chiar faţă de măsurile pe care instanţa le dispune.

Aceste drepturi ale participanţilor la judecată sunt asigurate de respectarea principiului contradictorialităţii - principiu fundamental al procesului civil.

Astfel pentru respectarea şi asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora urmează a soluţiona litigiu.

De altfel chiar în noţiunea de proces echitabil se circumscrie respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are obligaţia să facă respectate şi să respecte cele două principii evocate.

Din perspectiva celor expuse şi a faptului că asupra excepţiei ridicate nu i s-a acordat reclamantei posibilitatea de a pune concluzii şi apărării s-a încălcat atât principiul contradictorialităţii cât şi cel al dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute şi în art. 6 din Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se astfel desfiinţarea hotărârii instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

10. Referitor la motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată faptul că este nefondat întrucât Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme s-a reţinut că a fost încălcat de către prima instanţă principiul contradictorialităţii, principiu de bază al dreptului civil român care impune asigurarea drepturilor părţilor de a lua cunoştinţă de pretenţiile reciproce şi obligaţia judecătorului de a pune orice împrejurare în discuţia acestora.

Acest principiu ce guvernează procesul civil este reglementat în prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora - cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor - judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept.

Ori, încălcarea acestui principiu, atrage nulitatea hotărârii şi incidenţa prevederilor art. 297 C. proc. civ., câtă vreme prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor calificarea cererii de chemare în judecată, în raport de susţinerile pârâtului arătate prin întâmpinare, respectiv dacă este vorba de o cerere în constatare nulitate act sau de o cerere în anulare şi a soluţionat-o ca fiind vorba de o cerere lovită de nulitate relativă, aplicând o sancţiune specifică acestei cereri.

A fost încălcat în acelaşi timp şi dreptul la apărare al reclamantei câtă vreme calificarea cererii ei de chemare în judecată, ca fiind vorba de acţiune în nulitate relativă şi nu de una în nulitate absolută, nu a fost pusă în discuţie, pentru a i se da posibilitatea acesteia să-şi facă apărările necesare pe acest aspect.

11. Recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat principiile generale care guvernează procesul civil, respectiv disponibilitatea, oralitatea şi contradictorialitatea producând o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Din practica şi considerentele deciziei recurate, rezultă că, la data la care s-a judecat pricina, părţile au pus concluzii pe fondul cauzei, solicitând admiterea, respectiv respingerea apelului, pentru motive ce ţineau de chestiuni de drept material, de fond. Contrar acestei situaţii corect reţinută, de altfel, în cuprinsul hotărârii, instanţa de judecată, a apreciat că „apelul de faţă este fondat, însă pentru cele ce se vor arata în continuare”.

După ce părţile au pus concluzii pe fondul cauzei, dezbaterile fiind încheiate, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, care, fără a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor, a

şi fost admisă. Drept urmare, a fost anulată sentinţa pronunţată în prima instanţă şi cauza a fost trimisă spre rejudecare în fond Tribunalului Timiş.

„Soluţionarea pe fond a litigiului, deşi la dezbateri s-a discutat doar o excepţie peremptorie de procedură, constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii, care, lipsind părţile de posibilitatea de a se apăra, atrage nulitatea hotărârii.” (Secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, Decizie nr. 3233 din 15 iunie 2000).

(..) Mutatis mutandis, erorile de drept săvârşite de instanţa de apel sunt similare şi în speţa de faţă: instanţa a luat concluziile părţilor pe fondul cauzei, iar cu ocazia deliberării, a invocat din oficiu, excepţia de necompetentă pe care a admis-o, în lipsa concluziilor părţilor.

Faptul că, în susţinerile lor de început, cu ocazia administrării probatoriului şi a depunerii unor înscrisuri noi, părţile au făcut trimitere la normele de competenţă în materie şi la instanţa apreciata de acestea, de comun acord, ca fiind competentă în cauză, nu poate avea semnificaţia juridică a dezbaterii orale şi contradictorii a excepţiei de necompetenţă teritorială, invocate de către instanţa din oficiu, cu ocazia deliberării.

Sunt nesocotite principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, şi este încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în situaţia în care instanţa se pronunţă asupra fondului litigiului deşi acesta nu a făcut obiectul dezbaterii, părţile fiind private de posibilitatea de a-şi susţine şi dovedi drepturile, de a combate susţinerile părţii potrivnice sau de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune în exercitarea rolului său activ conferit de art. 129 C. proc. civ.Instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile legale generale şi speciale, in materie de competenţă în litigiile de drept societar.

12. În schimb, procedeul instanţei de fond, omologat prin decizia recurată de a se pronunţa direct în hotărârea judecătorească asupra excepţiei de tardivitate, fără a fi fost invocată din oficiu de instanţă ori incidental de partea adversă şi fără a fi fost pusă în discuţia părţilor este de natură a afecta grav regulile de esenţă ale procesului civil constând în oralitatea dezbaterilor şi contradictorialitatea lor, inserate în dispoziţiile art. 85, art. 127, art. 129 alin. (4) şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de natură a-i produce recurentei B.R. o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., aceasta neputându-şi formula apărările şi a-şi prezenta observaţiile în legătură cu excepţia reţinută în pronunţare de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel în aceeaşi manieră.

Faţă de cele reţinute, instanţa reţine că motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizând modalitatea de invocare şi soluţionare a excepţiei de tardivitate este întemeiat, instanţa urmând a admite recursul în temeiul art. 312 C. proc. civ., în aceste limite şi a casa în parte decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei, desfiinţarea în parte a sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru judecata contestaţiei formulate de aceasta.

13. În drept, procesul civil este guvernat de principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi publicităţii dezbaterilor, inclusiv de principiul respectării dreptului la apărare.

Principiile menţionate sunt o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care, orice persoană, „are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Principiul disponibilităţii semnifică posibilitatea părţilor de a dispune cu privire la obiectul procesului şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept, ceea ce înseamnă că judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părţile litigante.

La rândul său, contradictorialitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al dreptului procesual civil, întrucât impune judecătorului obligaţia de a pune în dezbaterea contradictorie a părţilor toate elementele de care depinde soluţionarea cauzei.

Încălcarea acestor principii semnifică încălcarea însăşi a substanţei dreptului la apărare şi pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., cu consecinţa casării în totalitate a hotărârii şi reluării judecăţii.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, anularea Deciziei nr. 288 din 27 aprilie 2007 emisă de aceasta, în baza Hotărârii A.G.A. din 09 martie 2007, urmare analizării notificării din 16 ianuarie 2002.

La data de 20 mai 2009, în faţa Judecătoriei Braşov (fila 32 dos. Jud. Braşov), reclamantul a depus la dosar o „precizare”, în care a mai menţionat o dată că înţelege să se judece în contradictoriu cu societatea comercială SC P. SA, în calitate de pârâtă.

Prin încheierea de la termenul din 27 noiembrie 2009 (fila 8), Tribunalul Braşov a dispus, din oficiu, conceptarea şi introducerea în cauză, în calitate de pârât a lui B.I., menţionând în dispozitivul încheierii „Din oficiu, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., dispune rectificarea erorii materiale săvârşită prin omisiune în conceptul de citare întocmit pentru acest termen de judecată, în acesta urmând a fi menţionat şi pârâtul B.I.”.

Procedând în acest sens, instanţa a încălcat dreptul la apărare al părţii şi cele două principii de drept enunţate, care guvernează procesul civil, ceea ce atrage nulitatea hotărârii şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, principiul contradictorialităţii presupune, printre altele, dreptul unei părţi de a discuta şi combate susţinerile şi probele celeilalte părţi, instanţa trebuind să-i asigure posibilitatea de a-şi

exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de partea adversă sau de instanţă.

În temeiul acestui principiu, părţile au dreptul de a face cereri, de a propune şi administra probe, de apune concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept care interesează în soluţionarea cauzei, conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., instanţa fiind obligată să-şi fundamenteze hotărârea doar pe acele elemente care au format obiectul unor dezbateri contradictorii.

Totodată, instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, potrivit căruia, cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cât şi al părţilor între care se derulează litigiul, este cel fixat de părţi, nefiind permis instanţei ca, din oficiu, să se pronunţe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul.