Hystos= tesut ; logos= citire

Hystologia are doua pãrţi:I. Generalã

II. Specialã (studiul ţesuturilor)Generalã: 4 ţesuturi.

I. EpitelialII. Conjuntiv

III. MuscularIV. Nervos

Epitelial: Ĩn totdeauna la suprafaţã Separatã de ţesutul conjunctiv subiacent de membrana bazalã Este constituit ĩn general din celule de acelaşi fel Nu este vascularizatã, se hraneste prin difuziune de la ţesutul conjunctiv (cu

excepţia striei vasculare de la ureche internã)Se clasificã pe:

Epitelii de acoperire (proteţie) Epitelii glandulare (organe şi glande) Epitelii senzoriale (organe de simţi)

Epitelii de acoperire:1. simplea) pavimentoaseb) cubice: ciliate / neciliatec) cilindrice: ciliate / neciliate2. stratificatea) pavimentoase: cheratinizate / necheratinizateb) cilindricec) cubice3. de tip special a) pseudostratificat cilindric : ciliat / neciliatb) de tranziţie (uroteliul)

Epiteliu simplu pavimentos. Constituit pe un singur rând de celule dispuse pe o membranã bazalã, celule turtite pavimentoase, nucleul lor e dispus paralel cu membrana bazalã.Se gãsesc in interiorul vaselor sanguine (endoteliu) şi in alcãtuirea seroaselor (pleurã, pericard, peritoneu)- aceste purtând numele de mesoteliu.Ĩn cazul mezoteliului celulele sunt poligonale, poliedrice cu margine puţin ondulatã, lipseşte spaţiul intercelular, cu nuclei rotuzi şi dispuşi central. Aspecul acestui epiteliu este de piatrã de pavaj.

Epiteliu simplu cubic.Celule izodiametrice, cu laturi egale, dispuse pe un singur rând pe o membranã bazalã, nuclei sunt rotunji şi dispuşi central (ex foliculi tiroidieni şi ţesutul renal).

Epiteliu simplu cilindricEste constituit din celule cilindrice ĩnalte, de o ĩnãlţime mai mare ca lãţimea, dispuşi pe un singur rând pe membrana bazalã. Nuclei sunt turtiţi ĩn forma de bastonaş, dispuşi ĩn treimea

inferioara a celulei. Ĩn cazul epiteliului simplu cilinric care captuşeşte vilozitaţile intestinale din intestinul subţire, celulele cililndrice prezintã la polul apical microvili care au rolul de a mãri suprafaţa de absorbţie. Ĩn microscopie optica aceşti microvili nu sunt vizibili, se observã doar o linie ştriata la polul apical al celulei şi poartã numele de platou sau placuţã striatã. Din loc ĩn loc printre aceste celule cu rol absorbant se gãsesc şi celule cu rol secretor şi a cãror citoplasmã nu se coloreaza in coloratie HE (hematoxilinã-eozinã). Aceste celule se numesc celule mucoase sau celule caliciforme (secretã mucus- asigurã umiditatea ţesutului).

Epiteliu stratificat: celulele dispuse pe membrana bazalã sunt cele mai tinere celule, cu numeroase mitoze (diviziuni intense), numele epiteliului stratificat este dat de celulele din stratul superficial.

Epiteliu stratificat pavimentos.Este constituit din trei straturi de celule.

I. Strat bazal: constituit dintr-un singur rând de celule cilindrice sau cubice, dispuse pe un singur rând pe membrana bazalã, celule tinere care au o ratã mare de diviziune.

II. Strat intermediar: format din celule poligonale sau poliedrice, dispuse pe mai multe rânduri

III. Strat superficial: constituit din celule pavimentoase dispuse in 2-3 rânduri.Ĩn cazul mucoaselor acest epiteliu este necheratinizat (esofag) in cazul pielii celulele pavimentoase sunt cheratinizate.

Epitelii de tip specialEpiteliu pseudostratificat cilindric ciliar:

Este un epiteliu de tranziţie Cãptuşeşte mucoasa cãilor respiratorii superioare Nuclei sunt dispuşi la inãltimi diferite Este constituit din celule de inãlimi diferite care sunt dispuse toate cu polul bazal pe

membrana bazalã, datorita acestui fapt nuclei sunt dispuşi la inãlţimi diferite, ceea ce dã impresia de falsã stratificare. In cazul epiteliului respirator (trachee) celulele cilindrice prezintã cili la polul apical (cu funcţie de aparare).

Mucoasa= epiteliu + tesut conjunctiv (orice mucoasã contine celule secretoare care ĩi conferã umiditatea).

Epiteliu de tranzitie (uroteliu)Are un numãr variabil de straturi, ĩn funcţie de starea de funcţionare a vezicii urinare. Când vezica e goalã numãrul de straturi e maximã, când e plinã numãrul de straturi e minimã.Acest epiteliu este constituit din 3 straturi:

I. Strat bazal: un singur rând de celule cubiceII. Strat intermediar: din mai multe straturi de celule in formã de racheta (de tenis)

III. Strat superficial: dintr-un singur rand de celule mari, care acoperã 2-3 celule rachetã, şi care se numesc celule umbreliforme.

Curs II

Epiteliile glandulare.

Sunt epitelii care au ca principlă funcţie- secreţia.Există mai multe criterii de clasificare.După modul de eliberare a secreţiei:

Exocrine (salivare) Endocrine (tiroida) Mixte (pancreas)

Epiteliile glandulare exocrine.Clasificare:

1. după caracterele ductului excretor: glande simple glande compuse

2. după forma segmentelor secretorii terminale (adenomerului) glende tubulare

a. drept (Lieberkuhn- in intestin subţire)b. ramificat (glande esofagiene)c. glomerulat (glande sudoripare)

glande acinioase: cu acini (adenomer): seroase, mucoase, mixte glande alveolare (ex. glandele sebacee)3. după modul de eliberare a produsului de secreţie glande merocrine (produsul de secreţie se elimină din celulă prin intermediul

veziculelor de secreţie ) glande apocrine (celulele glandei mamare) se dezintegreaza partea

supranucleara a celulei glande holocrine- practic celulele exploadează (glandele sebacee ataşate

firului de păr)4. după tipul secreţiei seroase mucoase mixte

Glandele seroase au produs de secreţie apos, şi sunt caracteristice glandei parotide şi pancreasului exocrin.Din punct de vedere structural, glandele seroase au portiunea secretoară formată din acini seroşi. Un acin seros prezintă un lumen îngust. Celulele piramidale prezintă un rotund, iar citoplasma are un aspect glanular datorită granulaţiilor secretoare. Polul bazal al celulei are un aspect ştriat datorită reticulului endoplasmatic rugos. (reticolul endoplasmatic rugos este prezent în celulele cu secreţie intensă).Glandele mucoase au un produs de secreţie vâscos şi sunt caracteristice glandelor sublinguale. Prezintă un lumen larg, celulele piramidale sunt mari, nucleul este turtit, dispus la baza celulei, citoplasma este spumoasă sau vacuolară, şi nu se colorează cu eozină.Glandele mixte au o secretie mixtă- semivâscoasă- (glanda submaxilară şi submandibulară). Un acin mixt este constituit dintr-un acin mucos care contine la unul dintr-e capete câteva celule seroase, aceste celule poartă numele de semiluna lui Gianuzzi.Toţi acini prezintă pe margine celule epiteliale care au rolul de a se contracta şi da a ajuta la eliberarea produsului de secreţie spre lumen.

Curs III

Epiteliile senzitive (senzoriale).

Sunt formate din celule specializate pt recepţia diferitelor stimuli, respectiv excitanţi externi sau interni care fac parte din organele de simţi. Se deosebesc două tipuri celulare:

senzitive, caracterizate prin 2 prelungiri pseudosenzitive dotate numai cu o prelungire care ulterior se bifurcă în două

prelungiri.

Ţesuturi conjunctive.

Sunt foarte săspîndite în organism, şi sunt foarte diverse ca formă şi structură.Au mai fost numite şi ţesuturi de legătură şi suport deoarece ele au rolul de a lega şi de a susţine elementele constitutive ale altor ţesuturi, respectiv al scheletului cartilaginos şi osos. Ele au următoarele caractere comune:

1. sunt de origine mesenchimală, mesodermică2. în structura lor intră 3 componente (celule, fibre, substanţă fundamentală)3. au o capacitate mare regenereativă şi plastică care se menţine tot timpul vieţii, fiid

capabilă să se refacă atunci când sunt lezate4. nu ajung niciodată în contact cu mediul extern sau cu extremităţile diferitelor organe

deoarece ele sunt invelite sau tapetate de ţesuturile epiteliale5. în formarea lor prima dată apar celule şi apoi acestea induc formarea substanţei

fundamentale şi a fibrelor în aceaşi ordine se refac structurile ţesutului conjunctiv şi în cazul leziunilor patologice

6. raportul între cele 3 componente variază cu vârsta, la copii şi tineri predomină substanţa fundamentală iar la bătrîni creşte nr fibrelor şi descreşte nr celulelor.

7. celulele ţesutului conjunctiv nu vin în contact unele cu altele (dacă vin, ele nu stabilesc joncţiuni intercelulare propriu zise)

8. ţesuturile conjunctive sunt răspîndite în întreg organismul şi sunt în asociere cu alte ţesuturi cărora le formează scheletul de susţinere şi le determină forma şi consistenţa.

Clasificare:Se împart în 2 mari grupe:

A. ţesuturi conjunctive embrionare sau de tranziţie1. ţesut mezenchimatos2. ţesut mucos

B. ţesuturi conjunctive adulte sau permanente- în funcţie de caracterele substanţei fundamentale (vâscoasă, semivâscoasă sau moale) se împart în 4 mari grupe.

I. ţesuturei conjunctive sau de legătură. În funcţie de raporturile dintre componentele structurale şi adaptările lor funcţionale se subîmpart în :

1. ţesuturi conjunctive propriu zise2. ţesuturi conjunctive specializate

II. ţesuturi cartilaginoasă cu substanţă fundamentală solidă dar elastică:1. ţesut cartilaginos hialin2. ţesut cartilaginos elastic3. ţesut cartilaginos fibros

III. ţesuturi osoase în care substanţa fundamentală este solidă, rigidă şi mineralizată:1. ţesutul osos imatur2. ţesutul osos matur:a) ţesut osos nehaversian sau fibrosb) ţesut osos haversian:

osos spongios osos compact

IV. ţesutul sanguin.

A. ţesutul de tranziţie1. ţesutul mezenchimatos: este o varietate de ţesut embrionar care la adult dispare, iniţial

alcătuit din celule mesenchimale care au formă stelată, iar prelungirile unei celule vin în contact cu prelulngirile celulei invecinate. Odtă cu creşterea organismului celulele şi substanţa fundamentală se transformă treptat în ţesut mesenchimatos lax, la care mai tîrziu prin adăugarea de fibre aceasta devine ţesut conjunctiv tânăr. Din acest ţesut conjunctiv tânăr ulterior se vor forma celălalte varietăţi de ţesuturi conjunctive. Prenzintă deci funcţii citogenetice, fibrilogenetice, trofică (prin intermediul sunstanţei fundamentale) şi de apărare.

2. ţesut mucos sau gelatinos (gelatina lui Wharton). Se găseşte în codonul ombilical, iar în adult în pulpa dentară coronră. Este format dintr-o substanţă fundamentală şi din puţine celule stelate, treptat acest ţesut se transformă în ţesut conjunctiv propriu zis datorită apariţiri fibrelor d colagen şi fibrelor reticulare câr şi transformării celulei mezenchimale în fibroblaste.

B. ţesuturi conjunctive adulte sau permanente1. ţesut conjunctiv sau de legătură: prezintă substanţă fundamentală moale semivâscoasă

sau vâscoasă. Sunt 2 tipuri: conjunctive propriu zise şi conjunctive specializate.Conjunctive propriu zise: sunt cele mai răspîndite în organism şi sunt alcătuite din 3 elemente caracteristice ţesutului conjunctiv:

celule fibre substanţă fundamentală

Se disting:a). Ţesut conjunctiv lax sau areolarb). Ţesut conjunctiv dens cu 2 varietăţi: ordonat şi neordonat

Ţesut conjunctiv lax sau areolarStructurile fibrilare care participă la formarea lui sunt rare, dispuse difuz şi neordonat, se mai numeşte şi areolar deoarece ochiurile reţelelor au aspect de areole şi sunt pline cu substanţă fundamentală. Este varietatea de ţesut cu cea mai largă răspîndire în organism, întrucât este format în proporţii relativ egale din celule, fibre şi substanţă fundamentală. El reprezintă continuarea directă a ţesutului mezenchimatos (sîngele şi muşchiul). Se găseşte în stroma organelor şi se dispune în jurul vaselor şi nervilor, şi în general umple spaţiile dintre celelalte varietăţi de ţesuturi. Este bogat vascularizat şi inervat astfel că la nivelul lui au loc schimburile active între sînge şi lichidul interstiţial, fiind sediul unor importante procese metabolice.Componentele ţesutului conjunctiv lax:

celule fibre substanţă fundamentală, în proporţii relativ egale în ţesutul conjunctiv.

Celulele ţesutului conjunctiv sunt de 2 tipuri:

- celule autohtone sau proprii ţesutului conjunctiv lax- celule alogene sau străine , înfiltrate din sînge.

Celule autohtone.