Ministerul Educației din Republica Moldova

Institutul de Relații Internationale din Republica Moldova

Referat

La tema: Guvernul Republicii Moldova ca subiect al dreptului administrativ

Realizat : Cazac Dorin

Student al GR 2DR1

Coordonator ștințific : Gureu Valeriu

Chişinau 2014

Cuprins

1. Evoluţia instituţiei. Noţiune. Aspecte Terminologice

2. Rolul Guvernului în sistemul organelor puterii statale.

3. Principiile şi direcţiile de baza ale activitaţii Guvernului

4. Structura Guvernului şi modul lui de sontituire şi învestire. Durata

mandatului

1.Evoluţia instituţiei. Noţiune. Aspecte Terminologice

Pornind de la sistemul de guvernare a monarhiei absolute, vom examina succint

evoluţia instituţiei „ Guvernului „ unde toată puterea statului îi aparţine

monarhului, acesta deţinînd toate funcţiile statului: de legiferare, de administrare şi

de judecare, pe care le exercita în baza dreptului său de suverinitate. Aceştia

actionau din numele împaratului, pe intreg teritoriul ţarii şi realizau toate funcţiile

statului1.

În Moldova asemenea funcţionari erau numiţi de catre Dimitre Cantemir

„ dregatori ai domnului „2. În aceste conditii apare o nouă clasă socială cu o

influienţa practică asupra societaţii. Persoanele cele mai apropiate de curtea

domnească formează un corp distinct de funcţionari, numită casta marilor

dregatori, iar mai tirziu a miniştrilor.

Sub aspect istoric, Guvernul sau Consiliul de Miniştri, ca orga de sine statător,

reprezintă o creaţie a vremurilor moderne, apărută odata ci primele constituţii, în

fostele consilii ale regelui din perioada absolutismului monarhic, Curia regis3.

În doctrina interbelică, termenul de guvern avea mai multe accepţiuni4.

În sens extins, termenul de guvern semnifica exercitarea suveranitaţii de către

titularul ei, adică suveranitatea în acţiune, care desemna cele doua puteri politice:

legiferarea şi menţinerea ordinii legale, aplicarea legilor încuprinsul teritoriului.

În sens restrîns, termenul de guvern desemna numai puterea executivă ori

ministerul sau cabinetul minestrial.

În sensul actual al termenului, Consiliul de Miniştri apare ca o creaţie a Unirii

Principatelor, deşi Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1858) nu conţine

1 Creanga I. Curs de drept administrativ. Op. Cit., p. 129.2 Dimitre C. Descrierea Moldovei. Vol. II. Bucureşti: Editura Nemira, 1996, p. 431.3 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ, Vol I, ed. A IV-a. Bucureşti: ALL Beck, 2005, p. 338. 4 Negulescu P. Tratat de drept administrativ. Principii generale. Vol. I. Ed. a IV-a. Bucureşti: Institutul de Arte Grafice „ E. Marvan „ , 1934, p. 289

o reglementare amplă a locului, rolului şi atribuţiilor sale în activitatea de realizare

a puterilor publice

În perioada interbelica, în care sfera de Guvern era mai mare decît a Consiliului

de Miniştri, căci, pe lînga miniştri, în Guvern mai intrau secretarii de stat şi

subsecretarii de stat, în perioada postbelica, din analiza reglementărilor

constituţionale rezultă că noţiunile erau echivalente5.

La sfîrşitul anilor, ai secolului trecut, în Republica Moldova, pentru a desemna

organul central al administraţiei publice, a fost adoptată noţiunea de Guvern, în

locul celei de Consiliu de Miniştri. Pentru a desemna acelaşi organ, se folosesc

două noţiuni, iar uneori in vorbirea curenta se foloseşte si cea de cabinet. Prin

Guvern se înţelege organul colectiv care exercită puterea executivă într-un stat;

prin Consiliu Miniştri întelegem organul colectiv care, împreuna cu un organ

unipersonal, preşedinte de republica sau rege, exercită puterea executivă într-un

stat; prin Cabinet întelegem acel Guvern sau Consiliu de Miniştri care poartă

numele primului-ministru6.

La noi în ţara, primele dispoziţii legale cu privire la Guvern le găsim în legea cu

acelaşi titlu din 19907, care a fost adoptată pînă la declararea independenţei, cînd

ţara noastră avea statut de Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Această

lege preconstituţionala alea cărei dispoziţii au fost, în marea masură, depăşite prin

intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova din 1994 şi pîna în prezent,

este supusa multiplelor modificări si completari.

Într-o viziune specifica dreptului comparat, observăm, chiar dacă nu regăsim

denumirea ca atare, că majoritatea constituţiilor occidentale conţin un sediu general

al materiei Guvernului, în functie de particularităţile regimului politic sonsacrat, de

5 Victor Guţuleac. Drept administrativ. Chisinau 2013, p. 152.6 Prisăcaru V. Tratat de drept administrativ român: partea generală. Ed. a III-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: Lumina Lax, 2002, p. 101.7 Legea cu privire la Guvern nr. 64 din 31. 05. 1990. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 131 – 133 din 26.09.2002, Art. 1018.

aspectele de ordin tradiţional sau de specificul tehnicii de redactare, caracteristice

fiecarui val constitutional8.

Caracterul mai mult sau mai puţin parlamentar al statelor Uniunii Europene

determină o similitudine a organiyarii şi funcţionării guvernelor, existînd o serie de

particularitaţi semnificative ale fiecărui guvern, dintre care cele mai importante

privesc formarea, stabilirea, structura si funcţionarea acestuia9.

Stabilitatea guvernamentală, care influenţeaza atît acţiunea administrativă, cît si

vîrfurile ierarhiei administraţiei centrale, este condiţionata de numeroşi factori,

printre care sistemul partidelor politice şi obiceiurile care se practică la constituirea

guvernelor.

În ceea ce priveşte formarea şi funcţionarea guvernelor, trei aspecte prezintă

interes deosebit:

Gradul de libertate privind modificarea structurii guvernamentale, ce

influienţează stabilitatea administraţiei şi capacitatea ei de adaptare;

Poziţia şefului guvernului care poate fi de primus inter pares sau de

adevărat conducător al politicii guvernamentale;

Modul de funcţionare a echipei guvernamentale, care condiţionează

modalităţile de coordonare interministerială şi rezultatele acţiunii

guvernului10.

Dispoziţii privitor la Guvern apar şi din alte titluri, capitole etc., din constituţii

decît cele consacrate expres acestei instituţii. Dacă avem în vedere, în primul rînd

rolul acestuia de principal iniţiator legislativ, evident că dispoyiţii constituţionale,

în acest sens, vor fi conţinute şi în partea consacrată reglementării legiuitoare.

Apoi, este firesc ca dispoziţii cu privire la Guvern să fie incluse şi în capitolul

consacrat şefului statului, fie în monarehiile constituţionale tradiţionale, fie în

8 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Op. Cit. (2005), p. 352.9 Coman Kund L. Sisteme administrative europene. Ed. a II-a, revăzută si actualizată. Sibiu: Casa de Presă şi Editură „ Tribuna”, 2003, p. 56.10 Coman Kund L. Sisteme administrativ europene. Op. Cit. (2003), p. 57.

republicile parlamentare sau semiprezidenţiale, cunoscută fiind diversitatea de

raporturi stabilite între cei doi şefi ai executivului.

În Constituţia Republicii moldova din 1994 cu ulterioarele modificări, Guvernul

este reglementat în titlul III „ Autoritaţile publice” în capitolul VI la art. 96-103,

dar prevederi cu privire la această autoritate publică sînt înglobate în capitolul VII,

intitulat „ Raporturile Parlamentului cu Guvernul” (art. 104-106/2), precum şi în

capitole, cum ar fi: cel consacrat Parlamentului (art. 66, art. 73, art. 74) sau in cel

consacrat Preşedintelui Republicii Moldova (art. 85, art. 88, art. 91).

2. Rolul Guvernului în sistemul organelor puterii statale.

Într-o viziune generală, Guvernul are sarcina de a realiza politica naţiunii, el este

iniţiatorul, modelatorul şi executantul măsurilor de redresare economică, scădere a

inflaţiei şi stabilitate economică, răspunde de ordinea publică, de apărare naţională

sau de raporturile statului pe care-l guvernează cu alte state11.

Din perspectiva dreptului comparat, din punctul de vedere al extinderii rolului

Guvernului, se distinge între constituţiile care stabilesc un rol trihotomic (politic,

legislativ şi administrativ), constituţii care stabilesc un rog un rol dihotomic

(politic şi administrativ) şi constituţii care stabilesc un rol exclusiv politic sau un

rol exclusiv administrativ .

Din conţinutul art. 96 alin. (1) din Constituţia Republicii moldova Reyulta că

Guvernul are un dublu rol: politic şi administrativ. Conform acestei dispoziţii,

„ Guvernul asigură realizarea politicii interne si externe a statutului exercită

conducerea generală a administraţiei publice”.

Guvernul asigură realizarea politicii interne si externe a statului, exercita

conducerea generală a administraţiei publice şi este responsabil în faţa

Parlamentului. Relaţiile dintre Guvern si Preşedintele Republicii Moldova se

11 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Op. Cit. (2005), p. 358.

reglementează de Constituţia Republicii Moldova. În exercitarea atribuţiilor, se

conduce de programul său de activitate, aprobat de Parlament12.

Aşadar, Guvernul, în sistemul organelor administraţiei publice, potrivit unor

autori, este superior organelor administraîiei publice13.

Rolul politic al Guvernului se exprimă nu numai în sfera exclusiv executivă, ci şi

prin colaborarea cu celelalte autorităţi publice, din care hotărîtoare este acţiunea sa

în sfera puterii legislative prin exercitarea iniţiativei legislative, raporturilor cu

Parlamentul, delegarea legislativă (art. 106/2 din Constituţia Republicii Moldova).

În această ordine de idei, considerăm că legiuitorul constituant a preluat teza

doctrinei occidentale contemporane, potrivit căreia Guvernul este parlamentar prin

origine şi guvernamental prin funcţie, lăsînd să se înţeleagă că programul politic al

Guvernului rămîne un document exclusiv al acestuia, dar liniile sale de forţa sint

acceptate de Parlament14.

Din prevederile art. 98 alin. (2) reiese că Parlamentul, prin votul de încredere

programului de activitate, îsi exprimă doar încrederea în acest program, încredere

pe care o poate retrage oricînd, prin adoptare unei moţiuni de cenzură, dacă

motivile pentru care fusese acordată la învestitură au dispărut ulterior.

Deci îndeplinirea programului de guvernare depinde esenţial de sprijinul de care

benificiazăGuvernul în Parlament. Programul de guvernare nu leagă majoritatea

parlamentară prin votul căreia Guvernul a fost învestit. Aceasta îi va putea retrage

sprijinul acordat dacă, în virtutea mandatului reprezentativ al parlamentarilor, va

considera că interesele ţării o cer15.

Evedenţiem urmatoarele trasaturi caracteristice Guvernului:

1) Guvernul este un organ executiv - Acţioneaza în temeiul şi în

aplicarea legilor în vigoare. Guvernul reprezintă componetul de bază al 12 Legea cu privire la Guvern, art. 1.13 Prisăcaru V. Tratat de drept administrativ român: partea generală. Op. Cit. (2002), p. 101.14 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Op. Cit. (2005), p. 362.15 Constantinescu M., Iorgovan A. În colectiv. Constituţia României – comentată şi adnotată. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial” al României, 1992, p. 266.

puterii executive, deoarece lui îi revin cele mai importante atribuţii în

realizarea funcţiei de implementarea legilor. În acest scop Guvernul este

învestit cu anumite funcţii cu caracter de putere, deoarece fiind adoptat

cadrul necesar organizatoric pentru executarea legii el devine obligatoriu.

Asigurarea politicii interne şi externe a statului are loc prin

organizareaexecutării legilor, deoarece Parlamentul stabilşte direcţiile

principale ale politicii interne şi externe a statului.16

2) Guvernul este un organ central al administraţiei publice – este un

organ a cărui competenţă se extinde pe întreg teritoriu al statului, care prin

activitatea sa asigură realizarea politicii interne si externe a ţării şi exercita

conducerea generală a administraţiei publice. Guvernul se caracterizează

prin poziţia pe care o deţine în raportul cu organele de specialitate ale

administraţiei publice. Din acest punct de vedere, el apare ca fiind organul

de conducere şi coordonare a organelor centrale şi de specialitate, precum şi,

cu respectarea principiului autonomiei şi a descentralizării serviciilor

publice, a organelor localeale administraţiei publice.

3) Guvernul este un organ cu competenţă materială generală în sensul că

el dispune de atribuţii executive în toate ramurile şi în toate domeniile

activitaţii administrative, fiind abilitat să ia măsuri interesînd fie numai pe

unele dintre ele, fie ansamblul lor.17

4) Guvernul este un organ colegial, caracter care rezulta din componenţa

sa, din modul de lucru, precum si din modul de adoptare a actelor juridice de

componeţa sa18.

16 Popa Victor. Autorităţile Publice ale Republicii Moldova. Compendiu privind structura, organizarea şi funcţionarea lor. Chişinau: TISH, 2004, p. 45.17 Serghei Țurcan,.Comentariu Constituţiei,capitolul VI18 Prisacaru V. Tratat de drept administrativ român. Partea generală. Ed. a III-a. Bucureşti: Lumina Lex, 2002, p. 112.

Raţiunea fundamuntală a Guvernului o reprezintă asigurarea realizării liniilor

politice interne si externe ale ţării, încorporate în programul de guvernare acceptat

de Parlament, ceea ce, în planul juridicului înseamnă iniţierea de proiecte

legislative, adoptarea de hotărîri pentru aplicarea acestora, vegherea ca toate

autorităţile administraţiei publice să acţioneze cu o operativitate şi profesionalism

în respectarea Constituţiei şi a legii19.

Un guver rezistă atîta vreme cît va avea asigurat votul majoritaţii parlamentare,

cerute pentru acordarea încrederii şi implicit, pentru răsturnarea acesteia, acelaşi cu

votul cerut pentru adoptarea legilor organice, potrivit art. 74 alin. (1) din

Constituţia Republicii Moldova.

Între Guver si toate celelalte autorităţi ale administraţiei publice se stabilesc

raporturi de drept administrativ, care pot fi: de subordonare (faţă de ministere şi

preşedinţii raioanelor), de colaborare ( faţă de autorităţile administraţiei publice

autonome etc.), de tutelă administrativă ( faţă de autorităţile administraţiei publice

locale).

În concluzie guvernul este un organ al administraţiei publice cu competenţă

materială şi teritorială generală care exercită, potrivit legii, urmatoarele funcţii: de

strategie, de reglementare, de administrare a proprietăţii statului, de reprezentare şi

de autoritate de stat.

3.Principiile şi direcţiile de baza ale activitaţii Guvernului.

19 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. Vol. I. Ed. a III-a. Bucureşti: ALL BECK, 2001, p. 363.

În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate

acceptat de Parlament, avînd la bază unele principii ale activităţii:

Se călăuzeşte de Constituţie, de celelate legi ale Republicii Moldova,

de decretele preşedintelui Republicii Moldova şi de tratatele internaţionale la

care Republica Moldova este parte;

În activitatea sa porneşte de la principiile democraţiei, legalitaţii şi

utilitaţii sociale;

Asigură colegitatea şi răspunderea personală a membrilor Guvernului

în procesul elaborării, adoptării şi realizarii deciziilor sale;

Asigură transparenţa în procesul elaborării şi adoptării ordonanţelor,

hotărîrilor şi dispoziţiilor;

Asigură implementarea concluziilor şi propunerilor ştiinţifice privind

perfecţionarea procesului de admitere, ţine seama de experienţa mondială în

sfera construcţiei de stat şi o aplică20.

Principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. În sensul

prezenţei legi, reglementare activităţii de intreprinzător are loc pe următoarele

pricipii de bază:

Prevezibilitatea reglementării activităţiide întrprinzător;

Transparenţa decizională şi transparenţa reglementării activităţii de

întreprinzător;

Analiza impactului de reglementare;

Reglementarea materială şi proceduală a iniţierei, desfăşurării şi

lichidării afacerii prin acte legislative;

Echitabilitatea în raporturile dintre stat şi întreprinzător.

3.1 Direcţiile principale ale activităţii Guvernului.

20 Legea cu privire la Guvern, art. 2.

Guvernul îşi realizează rolul său de subiect al conducerii generale a

administraţiei publice prin următoarele activităti de bază:

Creează condiţii pentrustabilirea şi asigurarea suveranităţii economice

şi politice a statului;

Elaborează concepţia dezvoltării social-economice a republicii,

programul şi mecanismultrecerii la economia de piaţă;

Asigură libera iniţiativă, deetatizarea, privatizarea, demonopolizarea

economiei şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă;

Elaborează strategia dezvoltării tehnico-ştiinţifice, promoveaza o

politică naţională în domeniul culturii, ştiinţei, tehnicii, tehnologiei; rezolvă

problemelereglementării de stat a progresului tehnico-ştiinţific;

Garantează tuturor subiecţilor proprietăţii libertatea activităţii

economice, diversitatea formelor de proprietate şi egalitatea lor în drepturi, are grijă de

păstrarea proprietăţii;

Protejează interesele naţionale în activitatea economocă, financiară şi

valutară;

Realizează colaborarea economică cu ţările lumii în condiţiile

dezvoltării relaţiilorcontractuale, formării infrastructurii de piaţă, integrării

general-europene şi mondiale;

Asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică

externă, promovează politica liberului schimb, pornind de la interesele

naţionale;

Formează un sistem eficient de ocrotire socială a populaţiei, crează

condiţii pentru creşterea nivelului de trai, pentru satisfacerea necesităţilor

culturale şi spirituale ale cetăţenilor republicii;

Promovează politica de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei;

Asigură apărarea drepturilor consumatorilor prin organizarea şi

coordonarea controluluişi supravegherii de stat a calităţii produselor

(lucrărilor, serviciilor);

Asigură utilizarea raţională a resurselor naturale şi integritatea lor,

protecţia ecologică a populaţiei şi a mediului ambiant;

Favorizează dezvoltarea autonomiei organelor administraţiei publice

de toate nivelurile;

Asigură legalitatea, ordinea publică, drepturile si libertăţile

cetăţenilor;

Promovează politica securităţii naţionale, dirijează activitatea de

apărare a Republicii Moldova;

Asigură respectarea si executarea legilor, hotărîrilor Pralamentului,

decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care

Republica Moldova este parte;

Promovează politică externă în conformitate cu competenţa sa21 .

Atît conţinutul acestor direcţii de acivitate a Guvernului, cît şi prioritatea lor,

în funcţie de necesităţile societăţii, la moment pot fi modificate, concretizate la

iniţiativa Parlamentului, ca organ suprem de control activităţii Guvernului, şi din

propria lui iniţiativa.

Direcţiile de activitate a Guvernului stau la baza stabilirii structurii

Guvernului şi componenţei lui nominale. Cu cît mai corect vor fi stabilite direcţiile

de activitate, priorităţile şi conţinutul lor, cu atît mai amplă va fi claritatea

referitoare la structura Guvernului şi la capacităţile personale şi profesionale ale

fiecărui membru în parte, ulterior ca administrator ale unui organ al administrării

publice centrale de ramură.

4. Structura Guvernului şi modul lui de sontituire şi învestire. Durata

mandatului.

21 Legea cu privire la Guvern, art. 3.

4.1. Structura Guvernului.

Potrivit DEX-ului, structura este modul de organizare, de alcătuire a unui

corp, a unui sistem; mod de asociere a componenţelor unui corp sau a unui

întreg organizat, caracterizat prin forma şi dimensiunile fiecărui element

component, cum şi prin aranjarea lor unul faţă de celălalt.

Deci Guvernul, ca subiect al administrării publice, are structura sau modul

său de organizare internă care, în mod direct, după cum deja a fost menţionat,

depinde de caracteristica atribuţiilor care îi revin.

Fiind un element important al statului ca subiect al administrării publice,

structura Guvernului este, în mod direct, prevăzută de Constituţie. Potrivit

prevederilor art. 97 din Legea Supremă, Guvernul este constituit din: Prim-

ministru, prim-viceprim-ministru, viceminiştri, miniştri.

Acest articol stabileşte structura Guvernului, în componenţa căruia putem

distinge membrii ai Guvernului numiţi prin decret prezidenţial în baza votuluide

încredere acordat de parlament şi membri ai Guvernului din oficiu, stabiliţi prin

lege organică, ca sunt confirmaţii prin decret prezidenţial.

Constituşia nu stabileşte careva cerinţe pentru deţinerea funcţiei de membru

al Guvernului, Legea cu privire la Guvern fixînd că membriiai Guvernului pot

fi numai persoanele care deţin cetăţenia Republicii Moldova şi au domiciliu în

ţară.

După statul juridic al funcşiilor deţinute şi garanţiile necesare pentru

exercitarea atribuţiilor de serviciu, persoanele oficiale exponente ale unui

interes politic sau public deosebit se divizează în două categorii: persoane

oficiale exponente ale unui interes politic deosebit şi persoane oficiale

exponente ale unui interes public deosebit. În prima categorie se includ

persoanele ce deţin funcţii politice în cadrul instituţiilor politice, care sînt

eminamente persoane politice şi care în exercitarea atribuţiilor trebuie să

manifeste loialitatea şi consecvenţă pentru realizarea scopurilor politice. Astfel,

Prim-ministrul, miniştrii trebuie să dea dovadă de consecvenţă, loialitate şi

ataşament politic faţă de programul de guvernare, pentru îndeplinirea căruia au

fost învestiţii în funcţiile respective.

Toţi membrii Guvernului deţin funcţia de demnitate publicг, funcţie publică

instituită în temeiul actelor emise de Parlament, în limitele competenţei, stabilite

de Constituţie şi de alte legi, ce se ocupă prin mandat obţinut indirect, prin numire

în condiţiile legii. În acest sens, toţi membrii Guvernului, fie că au funcţia de

ministru sau altă funcţie, sunt pe picior de egalitate, avînd aceleaşi drepturi şi

obligaţii, ca membri ai Guvernului aflîndu-se exclusiv în raporturi de colaborare.

Astfel, membrii Guvernului: poartă răspundere pentru sferele de activitate ce le-au

fost încredinţate şi pentru activitatea Guvernului în ansamblu; participă la

examinarea chestiunilor în cadrul şedinţelor Guvernului; pot prezenta Guvernului

propuneri cu privire la examinarea chestiunilor ce ţin de competenţa lui, pot iniţia

elaborarea unor hotărоri şi ordonanţe ale Guvernului.

În exercitarea mandatului, membrii Guvernului în calitate de persoane cu

funcţie de demnitate publică au următoarele drepturi: să adopte decizii în limita

competenţelor legale şi să ceară executarea acestora; să obţină în modul stabilit

informaţia şi materialele necesare pentru exercitarea funcţiei şi, după caz, să aibă

acces la documentele şi la informaţiile ce conţin secret de stat; să viziteze, din

oficiu sau la solicitare, întru exercitarea funcţiei şi în modul stabilit, alte autorităţi

publice, alte persoane fizice şi juridice, de drept public sau privat; să beneficieze de

dreptul la integritate personală, la o atitudine adecvată şi respectuoasă din partea

subordonaţilor, altor factori de decizie şi a cetăţenilor; să beneficieze de dreptul la

remunerarea şi stimularea muncii în condiţiile legii; să beneficieze de dreptul la

protecţia securităţii, la ocrotirea sănătăţii şi la condiţii favorabile pentru exercitarea

eficientă a funcţiei deţinute22.

Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor

22 Art. 5 al Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţie de demnitate publică, MO nr. 194-196 din 05.10.2010.

acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin.

Prim-viceprim-ministrul şi viceprim-miniştrii înfăptuiesc în conformitate cu

obligaţiile lor coordonarea activităţii ministerelor, a altor autorităţi administrative

centrale şi a celorlalte organe din subordinea Guvernului, exercită controlul asupra

activităţii lor şi le dau în mod operativ indicaţii pentru asigurarea îndeplinirii

hotărîrilor, ordonanţelor Guvernului şi dispoziţiilor primului-ministru şi

soluţionării altor probleme ale activităţii lor; examinează în prealabil propunerile şi

proiectele hotărîrilor şi ordonanţelor, prezentate de Guvern.

Ministrul este persoana desemnată să conducă un minister, adică acel organ

din sfera puterii executive care are o competenţă materială determinată într-un

anumit domeniu, formînd o totalitate de servicii administrative publice grupate

într-un minister. Numărul miniştrilor, membri ai Guvernului, care au menirea de a

realiza direcţiile principale ale programului de guvernare acceptat de Parlament,

variază de la un guvern la altul, în funcţie de anumite împrejurări de ordin atît

obiectiv, cît şi subiectiv, purtînd un caracter tehnic sau, mai des, politic. Apariţia

unui nou minister poate fi justificată prin necesitatea promovării intereselor

generale ale societăţii, cum ar fi: protecţia mediul, integrarea europeană etc., însă,

la formarea ministerelor deseori predomină necesităţile şi interesele formaţiunilor

politice ce formează Guvernul.

Preşedintele Academiei de Ştiinţe este membru al Guvernului din oficiu,

aceasta avînd justificarea în faptul că susţinerea cercetării-dezvoltării, stimularea

unui climat inovaţional stabil reprezintă o prioritate strategică în dezvoltarea

social-economică a Republicii Moldova, politica de stat în sfera ştiinţei şi inovării

realizîndu-se de comunitatea ştiinţifică în persoana Academiei de Ştiinţe, unica

instituţie publică de interes naţional în sfera ştiinţei şi inovării, coordonatorul

activităţii ştiinţifice şi de inovare, consultantul ştiinţific al autorităţilor publice ale

Republicii Moldova. Preşedintele Academiei de Ştiinţe este ales de Asambleie prin

vot secret, pentru o perioadă de 6 ani, dintre membrii titulari ai Academiei de

Ştiinţe. El este responsabil în faţa Asambleii şi Guvernului de activitatea sa23.

Guvernatorul (Başcanul) Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia este

membru din oficiu al Guvernului, fiind persoana oficială supremă a Găgăuziei. Lui

i se subordonează toate autorităţile administraţiei publice ale autonomiei.

Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber

exprimat pentru un mandat de 4 ani; candidatul la funcţie trebuie să fie cetăţean al

Republicii Moldova care a împlinit vîrsta de 35 de ani şi posedă limba găgăuză.

Guvernatorul exercită conducerea activităţii autorităţilor administraţiei publice şi

emite, în condiţiile legi, hotărîri şi dispoziţii care sînt executorii pe tot teritoriul

autonomiei24.

3.2. Modul de constituire şi învestire a Guvernului.

Învestirea Guvernului, reglementată, atît de dispoziţiile art. 85 alin. (1), cît şi

de cele ale art. 98 din Constituţia republicii Moldova, cuprinde patru etape,

după cum urmează:

1. Desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru;

2. Solicitarea de către candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru a

votului de încredere;

3. Dezbaterea în Parlament a programului şi listei Guvernului, acordarea

încrederii Guvernului;

Bibliografie selectivă

1. Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţie de

demnitate publică, MO nr. 194-196 din 05.10.2010.

2. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr. 259 din

15.07.2004, MO nr. 125-129 din 30.07.2004.

23 Art. 55, art. 71 alin. (1), art. 82 din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr. 259 din 15.07.2004, MO nr. 125-129 din 30.07.2004.24 Art. 14 din Legea nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, MO nr. 3-4 din 14.01.1995.

3. Legea nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei,

MO nr. 3-4 din 14.01.1995.

4. Legea cu privire la Guvern nr. 64 din 31. 05. 1990. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 131 – 133 din 26.09.2002, Art. 1018.

5. Creanga I. Curs de drept administrativ. Op. Cit., p. 129.

6. Dimitre C. Descrierea Moldovei. Vol. II. Bucureşti: Editura Nemira, 1996,

p. 431.

7. Iorgovan A. Tratat de drept administrativ, Vol I, ed. A IV-a. Bucureşti:

ALL Beck, 2005, p. 338.

8. Negulescu P. Tratat de drept administrativ. Principii generale. Vol. I. Ed. a

IV-a. Bucureşti: Institutul de Arte Grafice „ E. Marvan „ , 1934, p. 289

9. Victor Guţuleac. Drept administrativ. Chisinau 2013, p. 152.

10.Prisăcaru V. Tratat de drept administrativ român: partea generală. Ed. a III-

a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: Lumina Lax, 2002, p. 101.

11.Legea cu privire la Guvern nr. 64 din 31. 05. 1990. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 131 – 133 din 26.09.2002, Art. 1018.

12.Coman Kund L. Sisteme administrative europene. Ed. a II-a, revăzută si

actualizată. Sibiu: Casa de Presă şi Editură „ Tribuna”, 2003, p. 56.

13.Popa Victor. Autorităţile Publice ale Republicii Moldova. Compendiu privind structura, organizarea şi funcţionarea lor. Chişinau: TISH, 2004, p. 45

14.Serghei Țurcan,.Comentariu Constituției,capitolul VI