Gramatica Limbii Ebraice, Prof. Mihaila

ALFABETUL EBRAIC

Scrierea ebraică a cunoscut două forme. Cea mai veche, numită şi paleo-ebraică sau feniciană, a fost folosită între secolele 13-6 îdHr. Forma mai nouă, numită şi scrierea pătrată (după conturul literelor) sau arameică, a fost introdusă în sec. 6 îdHr.

Alfabetul ebraic e compus din 22 de litere. De reţinut că nu se face diferenţa între minuscule şi majuscule.

literă denumire ebraică valoare fonetică

álef ’ (spirit lin) = aspiraţie lină א .1

ב .2 ב

bet b v

ghímel g ג .3

dálet d ד .4

he h lin ה .5

vav v ו .6

záin z ז .7

het h aspru ח .8

tet t ט .9

iod i scurt (valoare consonantică) י .10

כ .11 כ ך

caf c h aspru h final

lámed l ל .12

מ .13 ם

mem m m final

נ .14 ן

nun n n final 1

sámeh s ס .15

áin ‘ (spirit aspru) = aspiraţie aspră ע .16

פ .17 פ ף

pe p f f final

צ .18 ץ

ţáde ţ ţ final

cof c ק .19

reş r ר .20

ש .21 ש

şin sin

ş s

tav t ת .22

Grecii au prealuat alfabetul de la fenicieni, ei numind literele

„kadmice” (de la legendarul rege Kadmos). Chiar denumirea literelor la greci este adaptată după denumirea feniciană.

Numele literelor este sugestiv. Alef vine de la forma capului unui bou, iar alef chiar înseamnă „bou”. Bet are forma unei case stilizate, bet fiind casă. Ghimel stilizează cocoaşa unei cămile, însemnând cămilă.

Scrierea ebraică notează de fapt doar consoanele. Vocalele au fost

inventate special, mult mai târziu (începând cu sec. 2 dHr.) pentru a servi la pronunţarea textului sacru, când limba ebraică devenise deja utilizată doar în cult. După mai multe sisteme de notare a vocalelor s-a impus cel actual, numit tiberian (de la Marea Tiberiadei).

Vocalele, exemplificate pe literea ב. Regula de bază este că mai întâi se citeşte consoana, apoi vocala, situată de obicei sub aceasta.

A ב pátah a scurt

cámeţ a lung ב

hátaf-pátah a foarte scurt ב 2

E ב ségol e scurt

ţére e lung ב

hátaf-ségol e foarte scurt ב

I ב hiréc i (scurt sau lung)

hiréc gadól i lung (scris plin) בי

O ב cámeţ hatúf o scurt

hólem hasér o lung ב

hólem gadól o lung (scris plin) בו

U ב cubúţ u (scurt sau lung)

şuréc u lung (scris plin) בו

Se observă că vocala | | poate desemna atât a lung, cât şi o scurt.

De cele mai multe ori ea desemnează a, iar cazurile când se citeşte o, mai rare, se întâlnesc când vocala se află într-o silabă închisă neaccentuată. Cele două condiţii, ca silaba să fie şi închisă şi accentuată, trebuie îndeplinite simultan. Pentru aceasta este necesară cunoaşterea accentului.

O altă particularitate este aşa-numitul patah furtivum (= furat). Doar în poziţie finală, situat sub ח, patah se citeşte înainte consoanei. Este deci singura excepţie de la regula ordinii de citire consoană-vocală. De aceea se citeşte נח nóah Noe.

ALTE SEMNE

Şva

Şva este semnul, situat sub consoana, care indică lipsa vreunei vocale – ב.

Pentru a uşura pronunţia, atunci când se află sub prima consoană a unui cuvânt, şva se poate pronunţa ca un e foarte scurt. Aceeaşi situaţie se recomandă şi atunci când în interiorul unui cuvânt, două consoane alăturate au ambele şva sau când o consoană cu şva este urmată de 3

aceeaşi consoană (de ex. הללו־יה halelu-Ia „aleluia”, „lăudaţi pe Ia/Iahve”).

Dagheş

Dagheş este un punct situat în interiorul consoanei. Exemplu: מ. În cazul consoanei י, punctul se pune lângă – י.

Există două feluri de dagheş: 1. dagheş lene (= lin) în grupul de consoane ת ,פ ,כ ,ד ,ג ,ב

(numite mnemotehnic begadkefat) indică o pronunţie plată ב b, ג g, ד d, v ב :t. Fără dagheş, consoanele respective se pronunţă spirat ת ,p פ ,k כ(notat şi bh), ג gh, ד dh, כ ḫ (h puternic, gutural, notat şi kh), פ f (notat şi ph), ת th. Convenţional, pentru a nu îngreuna modalitatea de pronunţie, vom face diferenţa doar în cazul literelor כ ,ב şi respectiv פ, care vor fi citite v, h şi respectiv f. În cazul celorlalte nu se recomandă niciun efort de pronunţare.

2. dagheş forte (= puternic) în cazul celorlalte consoane, cu excepţia guturalelor (ע ,ח ,ה ,א şi ר), indică geminarea (dublarea) consoanei respective, de care trebuie ţinut seama în transliterare – עמון ammon.

Mappiq

Mappiq seamănă cu dageš, dar este situat doar în interiorul consoanei ה aflată în poziţie finală, indicând faptul că he nu este quiescent, ci se pronunţă – ה. Astfel סוסה se va citi susáh „calul ei”, pe când סוסה se citeşte susá „iapă”.

Meteg

Meteg (pronunţat méteg) este o linie verticală situată sub consoană, în partea stângă a vocalei dacă aceasta este subscrisă. Rolul său constă în delimitarea forţată a silabei. De exemplu, טלה împărţit pe silabe va fi קcitit qa-tla. Altfel, fără meteg, קטלה ar trebui citit pe silabe qot-la

4

(vocala | | este cameţ hatuf, pentru că este situat într-o silabă închisă neaccentuată).

Maqef

Maqef este o linie orizontală situată în partea de sus a rândului | ־ | care uneşte două cuvinte, astfel încât ele vor avea un singur accent.

Silluq şi atnah

Silluq este un semn compozit care marchează finalul unui verset. El constă dintr-o linie verticală asemănătoare cu meteg, pusă însă pe silaba accentuată a ultimului cuvânt din verset şi dintr-un grup de două puncte verticale | ׃ |.

Atnah este un semn folosit să marcheze mijlocul unui verset, având forma unui V întors | ◌ |.

În versetul următor, Facere 1,1, se pot observa atât maqef, cât şi silluq şi atnah.

רץים את־השמ ברשית ברא אלה ׃ים ואת־הא

5

EXERCIŢII PRACTICE

Citiţi următoarele cuvinte: אדם 1 יוסף 2 יונתן 3 אברהם 4 שאול 5 אליקים 6

אבימלך 7 אפרים 8 רחל 9 ישראל 10 דויד 11 שמואל 12

אליהו 13 ישעיהו 14 יעקב 15 דניאל 16 יצחק 17 שרה 18

CONJUNCŢIA

Conjuncţia ו v se lipeşte de cuvântul următor. De exemplu: .”avrahám vsará „Avraam şi Sara אברהם ושרהCând cuvântul începe cu o consoană sub care se află şva, conjucţia

:De exemplu .ו se vocalizează ו .davíd uşmuél דויד ושמואל

ARTICOLUL

Există doar articol hotărât, ה ha-, care se ataşează la începutul cuvântului care trebuie articulat şi produce geminarea (dublarea) primei consoane a acestuia. Geminarea este notată prin dagheş forte (punctul din interiorul consoanei).

De exemplu, סוס „cal” este articulat הסוס hassus „calul”; מלך „rege” este articulat המלך hamméleh „regele”.

Consoanele guturale (ח ,ה ,א şi ע) şi ר nu pot gemina, de aceea vocala articolului se lungeşte ה hā.

6

EXERCIŢII ŞI LEXIC

”iom v’láila „zi şi noapte יום ולילהשמיםארץ ו éreţ v’şamáim „pământ şi cer”

avrahám viţhác viaacóv „Avraam, Isaac şi אברהם ויצחק ויעקבIacob”

והלילההיום haiióm v’halláila „ziua şi noaptea” ”iş vişşá „bărbat şi femeie איש ואשה ”haiş v’haişşá „bărbatul şi femeia האיש והאשה

SUBSTANTIVUL

În limba ebraică, există doar substantive feminine şi masculine. Genul neutru lipseşte.

Dacă pentru masculin nu există o terminaţie specifică, genului feminin îi este specifică terminaţia ה – a (a lung). De exemplu:

cal = (sus) סוס iapă = (susá) סוסהPluralul masculinului este dat de terminaţia ים – im, iar pluralul

femininului de ות – ot. De exemplu: cai = (susím) סוסים iepe = (susót) סוסות

VERBUL

Verbul ebraic prezintă şapte tipuri de conjugări, care se pot împărţi în funcţie de diateză şi aspect în felul următor: aspect activ pasiv reflexiv simplu paal (qal) nifal intensiv piel pual hitpael cauzativ hifil hofal 7

Paal, numit şi qal („simplu”), reprezintă aspectul simplu al

rădăcinei verbale. De exemplu קטל, de la rădăcina קטל, înseamnă „el a ucis”. De obicei se foloseşte în învăţarea conjugării verbelor acest exemplu, pentru că rădăcina קטל nu prezintă niciun fel de dificultate suplimentară, fiind regulată. Reflexivul paal-ului este nifal, tot la aspectul simplu, în acest caz נקטל însemnând „el a fost ucis” sau „el s-a sinucis”.

Aspectul intensiv arată o acţiune repetată. Piel-ul rădăcinii קטל este קטל, însemnând „el a măcelărit”. La pual, קטל înseamnă „el a fost măcelărit”. Hitpael-ul este întotdeauna reflexiv, spre diferenţă de nifal, care poate desemna şi pasivul.

Aspectul cauzativ este mai interesant. Hifil-ul rădăcinii קטל este ,însemnând „el a făcut /a determinat să ucidă”. Pasivul este hofal ,הקטיל .”el a fost făcut să ucidă„ הקטל

Nu orice rădăcină verbală are sens la toate cele şapte conjugări. Verbul are două timpuri, numite qatal (sau perfect) şi yiqtol (sau

imperfect). Timpul perfect desemnează o acţiune încheiată, iar imperfectul o acţiune continuă sau neîncheiată, care poate însă să ţină de trecut, prezent sau viitor, în funcţie de context.

Flexiunea perfectului se face cu ajutorul aformativelor (sufixelor), iar cea a imperfectului atât cu ajutorul aformativelor, cât şi cu cel al preformativelor (prefixelor).

Paal (qal) perfect – qatal

Forma cea mai simplă este la persoana a III-a masculin singular.

paal perfect

singular plural

persoana masc. fem. masc. fem.

I לתיקט לנו קט

II לת קט לת קט קטלתן קטלתם

III טלה קטל טלו ק ק8

Timpul perfect se formează exclusiv cu sufixe. Acestea provin la

pers. I şi II (sg. şi pl.) din forme pronominale. La pers. I sg. comun iniţial terminaţia era –ku, ulterior însă devenind –ti (prin influenţa terminaţiei de la pers. II).

Accentul (pe care îl notăm prin semnul ◌ ) stă de regulă pe silaba a doua a verbului: qatálti, qatálta, qatált, qatál, qatálnu. Sufixele de pers. II pl. ־תן ,־תם sunt însă tari, atrăgând accentul asupra lor: qtaltém, qtaltén. Mutarea accentului pe ultima silabă produce şi pierderea vocalei de pe prima silabă: qa > q’. Un caz separat îl constituie pers. III sg. fem. şi III pl. comun, unde terminaţiile ־ה şi respectiv ־ו produc suprimarea vocalei din silaba a doua: qatlá, qatlú.

Sufixele care încep cu litere din grupul begadkefat, în cazul de faţă .־תן ,־תם ,־ת ,־ת ,־תי :primesc un dagheş lene ,ת

De reţinut ca regulă pentru toate timpurile că pers. I sg. şi pl. prezintă aceeaşi formă pentru ambele genuri (de aceea vorbim de pers. I sg. comun şi respectiv pers. I pl. comun). Timpul perfect are în plus o formă comună pentru pers. III pl.

9

VERBUL II

Paal (qal) imperfect – qatal

Pentru a uşura învăţarea, deşi imperfectul arată o acţiune neterminată şi nedeterminată în timp, se recomandă asocierea lui cu viitorul. Precedat însă de conjuncţia ו va- (de remarcat vocalizarea cu a), imperfectul este folosit în povestire cu sens trecut (aşa-numitul narativ).

La imperfect este caracteristică folosirea prefixelor, însă pe lângă acestea există în unele cazuri şi sufixe. Prefixele sunt de origine pronominală.

paal imperfect

singular plural


I נקטל אקטל II לנה תקטלו תקטלי תקטל תקט

III לנה יקטלו תקטל יקטל תקט

De remarcat că pers. II sg. masc. şi pers. III sf. fem au o formă

identică. Diferenţierea lor se poate face doar în context. La fel, pers. II pl. fem. şi pers. III pl. fem. au o formă identică.

Fiind la început de cuvânt (şi implicit de silabă), prefixele cu litere din grupul begadkefat, în cazul de faţă cele cu ת, primesc un dageš lene, א Prefixele au vocala i, cu excepţia pers. I comun, unde prefixul .תprimeşte vocala e, pentru a nu se confunda în pronunţie cu pers. III masc. sg.

Accentul cade pe silaba a doua, menţinându-se la pers. II fem. pl. şi III fem. pl. în ciuda sufixului: tiqtólna. Celelalte forme cu sufixe, tiqt’lí şi tiqt’lú au accentul atras de sufixele respective pe ultima silabă.

Aşa cum am amintit deja la timpul perfect, pers. I sg. şi pl. au o formă comună pentru ambele genuri.

10

PRONUMELE PERSONAL

În limba ebraică, pronumele poate fi pronume personal de sine stătător, pronume personal sufix, pronume demonstrativ, relativ şi interogativ.

Pronumele personal are două forme: una de sine stătătoare atunci când este subiect sau nume predicativ şi alta sufixată, adăugată cuvântului pe care îl determină. Există două forme sufixate, una pentru substantiv, iar alta pentru verb.

De exemplu, pronumele de pers. I sg. comun este אנכי anohí în formă de sine stătătoare – רתינכי שמ א anohí şamárti „chiar eu am păzit”, dar ־ני ca sufix pronominal pentru verb – ניר שמ ş’maráni „(el) m-a păzit” şi ־י ca sufix pronominal pentru substantiv – סוסי susí „calul meu”.

Pronumele personal de sine stătător are următoarele forme:

pronumele personal

singular plural


I חנו אני ,אנכי אנ

II נה אתם את אתה את

III מה ,הם היא הוא נה ה ה

La pers. II sg. şi pl. ת are un dagheş forte, care dublează litera: attá,

att, attém şi atténa. De asemenea şi consoana a doua de la pers. III pl. masc. şi fem. este geminată (dublă): hémma şi hénna.

STATUL SUBSTANTIVELOR

În ebraică, substantivele nu se declină. În schimb, au două forme, numite staturi: forma completă (statul absolut), când substantivul se află singur şi forma scurtată (statul construct), când substantivul este urmat şi determinat de un alt substantiv.

Statul construct serveşte la formarea genitivului. Substantivul aflat în stat construct va fi obiectul posedat, iar substantivul următor (aflat în 11

stat absolut, dacă nu este folosit la rândul lui într-o asemenea construcţie cu al treilea) va fi posesorul.

De reţinut că la statul construct, substantivul nu poate primi articol. De ex. סוס „cal”, aflat de sine stătător (stat absolut) poate fi

articulat הסוס. Dacă însă va fi pus în stat construct, articolul va putea fi adăugat substantivului următor. De ex. סוס מלך sus méleh „calul unui rege” sau „un cal al unui rege”; articulat סוס המלך sus hamméleh „calul regelui”. Se poate întâlni şi înşiruirea a două substantive în stat construct, de ex. סוס מלך ישראל sus méleh israél „calul regelui Israelului”. De observat că în exemplele de mai sus, substantivele סוס şi מלך au aceeaşi formă la statul absolut şi la cel construct.

Majoritatea substantivelor au însă o formă scurtată. De ex. דבר davár „cuvânt”, la statul construct va fi דבר המלך

d’var hamméleh „cuvântul regelui”. Terminaţia femininelor ה -a se va transforma în ת -at. De ex. de la

.susat hamméleh סוסת המלך susá „iapă” va deveni סוסהÎn sfârşit, terminaţia de plural a masculinelor ים -im se va

transforma în י -e(y). De ex. de la סוסים va deveni סוסי המלך susé(y) hamméleh.


marca acuzativului = את ”nu„ = לא Dumnezeu” (formă plurală, dar folosită în regim verbal„ = אלהים

şi adjectival singular) .la pl ,גדולים .la pl. masc ;גדולה .mare” (adj. masc.; la fem„ = גדול

fem. גדולות) învăţătură”, „Lege” (subst. fem.)„ = תורה ”a păzit„ = שמר ”a făcut„ = עשה ”şi-a adus aminte de„ = זכר ”a spus„ = אמר cuvânt” (subst. masc.)„ = דבר

12

Iahve (tetragrama sfântă, de obicei vocalizată cu vocalele de = יהוהla cuvântul Adonai „Domnul”)

זכרתי ) 3(ים את־השבת׃ שמר איש אלה ) 2( אמר אלהים דבר גדול׃) 1(

יהוה גדול ) 5(שמרתם את־השבת׃ ) 4(׃ ואת־דבר אלהים את־תורת יהוהזכרו אברהם ויעקב את תורות ) 7( לא קטל דויד את־אבנר׃) 6(׃ אתה

עשה אלהים את השמים ואת ) 9( יום השבת הוא יום גדול׃) 8(יהוה׃ שרה אשה גדולה היא׃ ) 10( הארץ׃

13

VERBUL III

Nifal perfect – qatal

Nifal-ul este o conjugare reflexivă simplă (נשמר nişmár „s-a păzit”), însă în multe cazuri capătă şi sensuri reflexive, sensuri care în general sunt rezervate hitpael-ului, dar şi participiului pasiv al paal-ului. Specific îi este prezenţa consoanei נ înainte de rădăcină. În prezenţa unor prefixe însă, נ se asimilează, ducând la geminarea primului radical sau, în cazul guturalelor, la lungirea vocalei prefixului.

nifal perfect

singular plural


I לנו נקטלתי נקטII לת לת נקט נקטלתן נקטלתם נקטIII נקטלו נקטלה נקטל

PREPOZIŢIILE

Există două tipuri de prepoziţii: unele se lipesc de cuvântul următor, iar altele sunt separate.

Cele care se unesc sunt în număr de trei: în”, „cu” (instrumental)„ = ב la”, „spre”, „pentru”; marca dativului„ = ל ”ca”, „precum”, „aproximativ„ = כ Când substantivul pe care îl determină aceste trei prepoziţii este

articulat, prepoziţia va prelua vocala articolului, dar articolul va dispărea. calului”, „pentru„ לסוס <= calul” (articulat)„ הסוס <= ”cal„ סוס

cal” (articulat şi cu prepoziţie). Celelalte prepoziţii se pot uni cu cuvântul următor doar cu maqef,

dacă sunt monosilabice. 14

”către„ = אל ”peste”, „deasupra„ = על ”împreună cu„ = עם ”de la„ = מן


”a văzut„ = ראה ”a venit„ = בא s-a luptat” (nifal)„ = נלחם ”a dat„ = נתן ”Egipt„ = מצרים cetate” (fem.)„ = עיר ”munte„ = הר (בני .pl. constr ,בנים .la pl) ”fiu„ = בן folosit în stat constr. urmat ;(כל־ .la stat constr) ”totalitate„ = כל

de subst. determinat pentru a forma sintagma tradusă „tot...”

נתן אלהים למשה את־התורה ) 2( ׃ראה משה את־יהוה על־ההר) 1(בני־ישראל עם נלחמו ) 4( ׃בא המלך עם־הסוסות בעיר) 3( ׃בהר

׃כל־הלילהמצרים

VERBUL IV

Piel perfect – qatal

Piel-ul este conjugarea activă cu sens intensiv. Dacă paal-ul rădăcinii קטל înseamnă „a ucis”, la piel înseamnă „a măcelărit”; la paal .”înseamnă „a spart”, la piel „a fărâmiţat שבר

Specific piel-ului este dublarea consoanei a doua a radicalului.

15

piel perfect

singular plural


I לתי לנו קט קט

II לת לת קט קטלתן קטלתם קט

III קטלו קטלה קטל

Vocala celei de-a doua consoane este a la persoanele II sg şi pl. La

pers. III sg. masc. este e lung: qittél.

EXERCITII SI LEXIC

”a vorbit„ = דבר ”că” (introduce propoziţii directe), „pentru că„ = כי ”pustiu”, „deşert„ = מדבר azimă” (fem.)„ = מצה ”a mâncat„ = אכל Paşte” (Pesah)„ = פסח ”popor„ = עם

) 3(דברו המלכים אל אברהם׃ ) 2(אכלו בני־ישראל מצות במדבר׃ ) 1(׃ראה כל־העם כי נתן אלהים למשה את־התורה )4(פסח ליהוה היום׃

16

PRONUMELE II

Pronumele demonstrativ

Pronumele demonstrativ de apropiere („acesta”) are următoarele forme:

pronumele demonstrativ

singular plural

masc. fem. masc. fem.

לה זאת זה א

Pronumele demonstrativ poate primi articol. Pentru pronumele demonstrativ de depărtare („acela”) se foloseşte

pronumele personal la persoana III.

Pronumele relativ

Pronumele relativ este שרא pentru toate genurile şi numerele.

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ are două forme: una pentru obiecte מה „ce”, iar alta pentru persoane מי „cine”.

EXERCIŢII

זאת ) 4(זה המלך זה דויד׃ )3(זה מלך ישראל׃ )2(ר סיני׃ זה ה ) 1(נתן אלהים ) 6(במדבר׃ אלה הדברים אשר דבר משה ) 5( תורת־משה׃

גדולה העיר אשר נתן יהוה לעם ראה הנביא כי) 7(העיר הזאת לישראל׃ ישראל׃

17

VERBUL V

Nifal imperfect – qatal

Nifalul imperfect păstrează semnul distinctiv al nifalului, נ, înaintea rădăcinii verbale, ca şi la perfect. Însă la imperfect din cauza prefixelor, נ cade, producând geminarea (dublarea) primei consoane a rădăcinii.

De ex. de la rădăcina קטל, la nifal perfect (pers. III sg. masc.) .יקטל dar la imperfect ,נקטל

nifal imperfect

singular plural


I נקטל אקטל

II טלי תקטל טלו תק לנה תק תקט

III טלו תקטל יקטל לנה יק תקט

Vocala prefixelor este i, cu excepţia pers. I sg., unde din cauza

guturalei א devine e. Vocala primei consoane din radical este a în toate cazurile, iar

vocala consoanei a doua din radical este e, cu excepţia pers. II pl. fem. şi III pl. fem (forme identice), care au a.

Piel imperfect – qatal

Pielul imperfect păstrează caracteristica pielului, geminarea (dublarea) consoanei a doua din radical. De ex. de la rădăcina קטל, piel perfect pers. III sg. masc. קטל şi piel imperfect pers. III sg. masc. יקטל.

18

piel imperfect

singular plural


I נקטל אקטל

II קטלנהת תקטלו תקטלי תקטל

III קטלנהת יקטלו תקטל יקטל

Lipseşte vocala prefixelor, fiind în loc şva, cu excepţia pers. I sg.,

unde din cauza guturalei א se formează vocala foarte scurtă a, compusă cu şva (hataf-patah).

PRONUMELE

Pronumele personal sufixat

După cum s-a precizat anterior, pronumele personal, pe lângă forma de sine stătătoare, prezintă şi o formă sufixată.

În cazul substantivelor, pronumele personal sufixat are înţeles de genitiv – de ex. סוסי „calul meu”.

Pentru sufixarea substantivelor la singular masculin (luând ca exemplu substantivul סוס), prezintă următoarele forme:

pronumele personal

singular plural


I סוסנו סוסי

II סוסכן סוסכם סוסך סוסך

III סוסן סוסם סוסה סוסו

Substantivele determinate cu sufixul pronominal vor fi în statul

construct, având deci uneori o formă prescurtată. 19

EXERCIŢII

מרו ) 2(בהר׃ שמרתם את־התורה הזאת אשר דבר אלהים) 1( ש) 4(מה יום הזה׃ ) 3(כל־בני־ישראל את־השבת אשר נתן יהוה במדבר׃

אמר הנביא ) 6(מי שמר את־תורת משה׃ ) 5(היום יום גדול פסח ליהוה׃ ה׃כי שמר כל־עם־ישראל את־תורת מש

20

VERBUL VI

Hifil perfect – qatal

Hifilul este conjugarea activă cu valoare cauzativă. Subiectul verbului este cel care determină, iniţiază, permite acţiunea desfăşurată de complementul direct. De exemplu, rădăcina קטל la hifil înseamnă „a făcut să ucidă”.

Specific hifilului este adăugarea consoanei ה la rădăcină.

hifil perfect

singular plural


I לתי לנו הקט הקט

II לת לת הקט הקטלתן הקטלתם הקט

III ילה הקטיל ילו הקט הקט

De remarcat că vocala celei de-a doua consoane din radical este a

la pers. I şi II sg. şi pl. La pers. III sg. şi pl. este i lung: hiqtil, hiqtila, hiqtilu.

Hifil imperfect – qatal

La hifil imperfect, ה adăugat la începutul rădăcinii dispare, dar prefixul imperfectului va avea întotdeauna vocalizarea cu a.

hifil imperfect

singular plural


I נקטיל אקטיל

II ילי תקטיל ילו תקט לנה תקט תקט

III ילו תקטיל יקטיל לנה יקט תקט21

Sub a doua literă din radical, se păstrează întotdeauna i lung.


”aşa„ = כה ”a merge”, „a pleca„ = הלך ”a ieşi„ = יצא ”a aduce”, „a apropia„ = הקריב

בחז = „jertfă” ”altar„ = מזבח

כה ) 2(׃ הלך הנביא עם־אלהים ועשה כל־אשר דבר יהוה אל־עמו) 1(אתם ) 4(יצאו בני־ישראל מן־העיר הגדולה׃ ) 3(אמר יהוה אלהים׃

זבח על־המזבח׃הקריב איש את־ה ) 5( בני־ישראל תשמרו את־דברי׃

22

PARTICIPIUL VERBAL

Fiecare dintre cele şapte construcţii verbale dezvoltă participii. Paalul are chiar două participii, unul activ şi altul pasiv.

Participiul are valoare nominală, deci se poate articula sau poate sta pe lângă un substantiv, având funcţie adjectivală.

Participiile paal activ şi pasiv – qatal

Participiul paal activ se poate traduce prin „cel care face (acţiunea)”, „făcătorul” (dacă sensul verbului permite formarea unui cuvânt cu terminaţia –tor în limba română). De ex. pentru rădăcina קטל „cel care ucide”, „ucigător”, „ucigaş”.

participiul paal activ

singular plural


לתקט קטל קטלות קטלים

Participiul paal pasiv se traduce prin „făcut”, pentru rădăcina קטל

„ucis”.

participiul paal pasiv

singular plural


טולהק קטול קטולות קטולים

Se poate observa că terminaţiile sunt identice cu cele ale

substantivelor şi adjectivelor.

23


”iată„ = הנה ”a şedea„ = ישב ”preot„ = כהן

הקריב הכהן הגדול ) 2(הנה יהוה אלהים עשה ארץ ושמים׃ ) 1(ום ההוא ישב כל־עם־ישראל במצרים׃בי ) 3(את־הזבח בבית־אל׃

24

PARTICIPIUL VERBAL II

Participiul nifal îşi păstrează sensul de bază al nifalului, cel reflexiv, luând însă deseori şi sensul pasiv.

participiul nifal

singular plural


לקט נ לת נקטלות נקטלים נקט

Participiile piel şi hifil au preformativul מ, specific participiilor.

Participiul piel este activ. Sensul pasiv va fi dat de participiul construcţiei verbale pual.

participiul piel

singular plural


לת מקטל מקטלות מקטלים מקט

Participiul hifil este de asemenea activ, pentru sensul pasiv

folosindu-se participul construcţiei hofal.

participiul hifil

singular plural


מקטילות מקטילים מקטילה מקטיל

25

IMPERATIVUL

Imperativul are forme doar la persoana a II-a, ambele genuri. El provine de la timpul verbal imperfect (sensul de viitor), căruia i s-au înlăturat prefixele.

imperativul paal

singular plural


לנה קטלו קטלי קטל קט

Imperativul nifal nu-şi recapătă însă נ din tema specifică nifalului.

Păstrează geminarea primei consoane din rădăcină, dar primeşte în schimb un prefix ה.

imperativul nifal

singular plural


טלי הקטל טלו הק לנה הק הקט

Imperativul piel seamănă foarte bine cu imperfectul fără prefixe.

imperativul piel

singular plural


לנה קטלו קטלי קטל קט

Imperativul hifil seamănă şi el cu imperfectul fără prefixe, reţinând

şi ה adăugat înaintea radicalului. Atât că forma de masculin singular are vocala iusivului (o formă a imperfectului de pers. II-III). În loc să aibă vocala celei de-a doua silabe i, o va dezvolta în e lung.

26

imperativul hifil

singular plural


ילי הקטל ילו הקט לנה הקט הקט

INFINITIVUL

Limba ebraică are două infinitive, unul absolut şi altul construct, datorită valorii nominale a infinitivului (se comportă ca un substantiv). De obicei, infinitivul construct se construieşte cu prepoziţia ל, formă numită şi gerundiv.

infinitivul construct

paal לקטל

nifal להקטל

piel לקטל

hifil להקטיל


”binecuvântat„ = ברוך ”sărbătoare„ = חג ”locaş„ = משכן (בנות .pl) ”fiică„ = בת

שמרו ) 2(ברוך אתה יהוה אלהי ישראל העשה השמים והארץ׃ ) 1(הלך הכהן המקריב את־הזבח אל־המשכן׃ ) 3(את־חג המצות במדבר׃

בת ציון זכרי את־הדבר אשר אמר יהוה אל־נביאו׃) 4( 27

Gramatica Limbii Ebraice, Prof. Mihaila

Documents

Transcript of Gramatica Limbii Ebraice, Prof. Mihaila