GHIDUL STRATEGIEI NAŢIONALE DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU ...old.presidency.ro/static/Ghid...

ROMÂNIA ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ

GHIDUL STRATEGIEI NAŢIONALE DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU

PERIOADA 2015-2019

BUCUREŞTI

- 2015 -

Documentul a fost aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 128 din 10 decembrie 2015

2

CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................................ 3

PREAMBUL ....................................................................................................... 4

LISTA DE ABREVIERI .................................................................................... 6

GLOSARUL PRINCIPALELOR CONCEPTE ŞI TERMENI CU CARE

OPEREAZĂ SNAP ............................................................................................ 7

CAPITOLUL 1. DE LA CONCEPT LA PRACTICĂ ÎN PROCESUL

IMPLEMENTĂRII SNAP ............................................................................... 11

CAPITOLUL 2. CADRU DE ACŢIUNE ........................................................ 15

CAPITOLUL 3. CORELAREA OBIECTIVELOR NAŢIONALE DE

SECURITATE CU DIRECŢIILE DE ACŢIUNE, DIN PERSPECTIVA

AMENINŢĂRILOR, RISCURILOR ŞI VULNERABILITĂŢILOR ............ 20

CAPITOLUL 4. MODALITĂŢI DE ACŢIUNE PENTRU

IMPLEMENTAREA SNAP ............................................................................. 36

CONSIDERAŢII FINALE ............................................................................... 40

3

PREAMBUL

• Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării (SNAp), denumit, în continuare, Ghidul, este un document care se adresează atât instituţiilor şi celor familiarizaţi cu domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale, cât mai ales celor mai puţin avizaţi, pe care îi invită, în acest mod, să facă primul pas spre cunoaşterea acestui domeniu.

• Ghidul îşi propune să fie:

– un document echidistant şi echilibrat care arată cetăţenilor României că există instituţii responsabile pentru asigurarea securităţii lor. În acelaşi timp, le propune cetăţenilor să sprijine instituţiile administraţiei publice centrale şi locale pentru a deveni mai puţin vulnerabile, corupte, birocratice, încurajându-i să devină pro-activi, ca parte a relaţiei beneficiar-furnizor de securitate;

– un document flexibil, deschis, generat de arhitectura în continuă schimbare a mediului de securitate sau a cadrului legislativ, fiind cel mai la îndemână instrument de reflectare a acestor transformări.

• Prin definiţie, un ghid cuprinde explicaţii şi informaţii necesare receptorului pentru îndrumarea acestuia înspre înţelegerea deplină a conţinutului şi a semnificaţiei mesajului ce i se adresează.

Din această perspectivă, Ghidul SNAp este:

– un document destinat creării unui cadru conceptual comun şi a unor repere privind transpunerea în practică a viziunii şi principiilor SNAp, atât pentru instituţiile angrenate în asigurarea securităţii naţionale a României, cât mai ales pentru cetăţenii cărora li se adresează;

– un element comunicaţional care îşi propune, încă de la început, să facă cunoscut publicului larg, într-o formă cât mai accesibilă, conceptul de securitate extinsă, semnificaţia şi importanţa acestuia în viaţa cetăţeanului şi a statului.

Ţinta finală a acestui demers o reprezintă siguranţa cetăţenilor României, indiferent de studii, vârstă, apartenenţă socială sau politică.

• Ca parte integrantă a Planului de implementare a SNAp (adoptat în cadrul şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din trimestrul III 2015), Ghidul explică şi facilitează înţelegerea scopului, obiectivelor şi direcţiilor de acţiune promovate de SNAp în asigurarea securităţii – toate reprezentând coordonatele realizării obiectivului strategic naţional principal – al unei Românii puternice în Europa şi în lume, conform potenţialului natural şi uman de care dispune ţara noastră şi care îi poate asigura o dezvoltare sustenabilă în toate domeniile către orizontul anilor 2020.

• Ghidul îşi propune să asigure un cadru conceptual de referinţă atât pentru cetăţeanul obişnuit, cât şi pentru profesioniştii din domeniu. În acest sens, avansează un glosar de termeni destinat stabilirii unui limbaj comun şi facil tuturor celor interesaţi.

• În primul capitol, documentul are în vedere trecerea de la partea conceptuală (respectiv fundamentarea unor noţiuni şi termeni, pentru evitarea confuziilor în percepţia acestora) la partea practică, pentru a crea legătura dintre planul abstract şi cel concret al fenomenelor de securitate.

4

Capitolul 2 este destinat prezentării arhitecturii actuale a Sistemului naţional de securitate şi a modului în care structurile apartenente îşi conjugă eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor strategice naţionale promovate de SNAp.

Capitolul 3 ilustrează modul în care obiectivele şi direcţiile de acţiune ce privesc securitatea naţională determină angrenarea tuturor capacităţilor de care dispune România în vederea prevenirii, descurajării şi combaterii oricăror acţiuni agresive la adresa statului şi a cetăţenilor.

Ultimul capitol supune atenţiei unele repere menite să faciliteze actualizarea cadrului legislativ în domeniul securităţii naţionale, consolidarea coordonării unitare a acestui sector de activitate şi atribuirea unui caracter flexibil care să permită adaptarea la fluctuaţiile mediului de securitate.

5

LISTA DE ABREVIERI AP – Administraţia Prezidenţială

APR – Autorităţi publice responsabile

ARV – Ameninţări, riscuri, vulnerabilităţi

CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

DA – Direcţii de acţiune

DSN – Departamentul Securităţii Naţionale

DGIA – Direcţia Generală de Informaţii a Apărării

DIPI – Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă

MADR – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

MAI – Ministerul Afacerilor Interne

MApN – Ministerul Apărării Naţionale

MAE – Ministerul Afacerilor Externe

MCSI – Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

MDRT – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

MENCS – Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

MECRMA – Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri

MFE – Ministerul Fondurilor Europene

MFP – Ministerul Finanţelor Publice

MJ – Ministerul Justiţiei

MMAP – Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

MS – Ministerul Sănătăţii

ONS – Obiectiv naţional de securitate

SIE – Serviciul de Informaţii Externe

SNAp – Strategia Naţională de Apărare a Ţării

SNE – Securitate naţională extinsă

SRI – Serviciul Român de Informaţii

STS – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

SPP – Serviciul de Protecţie şi Pază 6

GLOSARUL PRINCIPALELOR CONCEPTE ŞI TERMENI CU CARE OPEREAZĂ SNAP

În glosarul propus de Ghid sunt definite şi descrise principalele noţiuni şi termeni din SNAp în scopul înţelegerii corecte a acestora şi al eliminării potenţialelor confuzii în interpretarea textului. De asemenea, se urmăreşte asigurarea unui cadru de referinţă atât pentru cetăţean, cât şi pentru profesioniştii din domeniul asigurării securităţii naţionale – în perspectiva actualizării legislaţiei aferente, perspectivă reiterată de Ghid în consonanţă cu SNAp.

Deşi adoptă o scară alfabetică a enumerării noţiunilor şi termenilor propuşi spre definire, Ghidul apreciază ca fiind elocventă abordarea apriorică a celor două concepte-cadru – securitatea naţională extinsă şi cultura de securitate – asupra cărora SNAp insistă din perspectiva necesităţii acoperirii unor arii de securitate mai largi, cuprinderii unor clase de fenomene de securitate şi orientării în problematica generală de securitate.

SECURITATE NAŢIONALĂ EXTINSĂ/SNE: starea de normalitate a naţiunii, asigurată prin protejarea şi promovarea principiilor constituţionale, a stabilităţii sociale, economice şi politice, menţinerea ordinii de drept, precum şi prin exercitarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.

SNE se realizează printr-un ansamblu de procese, acţiuni şi măsuri de natură politică, legislativă şi administrativă în domeniile apărare, ordine publică, informaţii, contrainformaţii şi securitate, educaţie, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu şi infrastructuri critice.

CULTURĂ DE SECURITATE: totalitatea valorilor, normelor, atitudinilor sau acţiunilor care determină înţelegerea şi asimilarea la nivelul societăţii a conceptului de securitate şi a celor derivate (securitate naţională, securitate internaţională, securitate colectivă, insecuritate, politică de securitate etc.).

Educaţia de securitate este o dimensiune preponderent educativă, prin dezvoltarea unei atitudini cu rol preventiv a societăţii în apărarea şi protecţia personală, de grup şi statală faţă de riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi, agresiuni reale şi potenţiale. Modul de raportare a cetăţenilor la domeniul securităţii are un rol esenţial în gestionarea evoluţiilor mediului intern şi internaţional de securitate.

ACTIVITATE DE INFORMAŢII, CONTRAINFORMAŢII ŞI DE SECURITATE: ansamblu de acţiuni, operaţiuni, mijloace, metode şi măsuri specifice derulate permanent de către instituţiile cu atribuţii în domeniu, cu scopul prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa SNE, diminuării/ eliminării consecinţelor în cazul materializării acestora, protejării şi promovării intereselor naţionale.

AMENINŢARE LA ADRESA SNE: acţiuni, fapte sau stări de fapt, capacităţi, strategii, intenţii ori planuri ce pot afecta valorile, interesele şi obiectivele naţionale de securitate şi/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea naţională, prin afectarea funcţionării normale a instituţiilor statului, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor şi a organizării comunităţilor umane.

7

AMENINŢARE ASIMETRICĂ: acea ameninţare din partea unui actor non-statal (grupări teroriste ori aparţinând structurilor de criminalitate organizată), care utilizează metode şi mijloace neconvenţionale ce presupun costuri mici în raport cu impactul major pe care îl pot produce, exploatează vulnerabilităţile unui stat şi evită confruntarea directă cu forţele acestuia, considerate superioare.

AMENINŢARE HIBRIDĂ: acea ameninţare din partea unui adversar statal sau non-statal (indivizi, grupări), care utilizează conjugat şi într-o manieră adaptativă (rapid, dinamic) metode şi mijloace convenţionale şi neconvenţionale (de ordin politic, militar, diplomatic, economic, cibernetic, informaţional etc.) pentru a-şi realiza obiectivele stabilite.

APĂRAREA ŢĂRII: concept care include Apărarea naţională – înţeleasă ca ansamblu de măsuri, dispoziţii şi activităţi adoptate şi desfăşurate de către stat în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională împotriva oricărei forme de agresiune, respectiv Apărarea colectivă – definită ca mecanism de apărare bazat pe un acord de securitate, regional sau global, în care fiecare stat din mecanism acceptă că securitatea sa are impact asupra tuturor și toate sunt de acord să se alăture celui agresat sau ameninţat prin răspuns colectiv.

CAPABILITATE: ansamblu de măsuri şi acţiuni cuprinzând elemente de doctrină, organizare, comandă, pregătire/instruire, dotare/înzestrare, infrastructură, personal şi interoperabilitate necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv şi susţinerea efectului dorit.

CREDIBILITATE STRATEGICĂ: ansamblu al percepţiilor unor terţi privind intenţiile, determinarea şi capacitatea statului de a-şi asuma şi duce la îndeplinire o serie de obiective ce privesc asigurarea securităţii naţionale proprii şi a obiectivelor strategice în raport cu angajamentele asumate în calitate de membru NATO, UE şi al altor organizaţii/mecanisme internaţionale, ca sursă de stabilitate regională ori internaţională şi de partener capabil de a asigura protecţia valorilor şi principiilor democratice şi de apărare împotriva oricăror acţiuni ostile.

Credibilitatea strategică a statului depinde de mai mulţi factori:

– continuitate în promovarea unor principii şi valori;

– predictibilitate, pe termen mediu şi lung, în asumarea deciziilor de politică externă, a responsabilităţilor de ordin strategic şi în definirea intereselor naţionale şi a obiectivelor strategice ce decurg din ele;

– transparenţă în conceperea politicilor publice şi în planificarea resurselor necesare implementării lor (menţinerea cel puţin la acelaşi nivel a capabilităţilor politice, militare, economice şi socio-umane) şi ducerea constantă la îndeplinire a obiectivelor asumate.

INTERES NAŢIONAL DE SECURITATE: modul de raportare al statului faţă de o problematică, temă sau situaţie din mediul de securitate promovat în scopul asigurării prosperităţii, protecţiei şi securităţii cetăţenilor săi şi a românilor de pretutindeni. Constituie baza pentru dezvoltarea obiectivelor naţionale interne şi externe care garantează existenţa şi identitatea statului, stabilitatea şi continuitatea acestuia şi defineşte misiunea şi scopul acesteia.

8

INTEROPERABILITATE: abilitatea unor entităţi de a acţiona împreună în mod coerent şi eficient în scopul realizării obiectivelor tactice, operaţionale şi strategice, prin acceptarea doctrinelor şi procedurilor comune, folosirea în comun a unor elemente de infrastructură şi comunicare eficientă.

INFRASTRUCTURĂ CRITICĂ: dispozitive, reţele, servicii, sisteme de bunuri materiale (energetice, de transport, de comunicaţii şi de tehnologia informaţiei, de furnizare a utilităţilor) de interes strategic şi/sau de utilitate publică, a căror distrugere, aducere în stare de nefuncţionare, degradare ori perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel naţional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranţei cetăţenilor, mediului, funcţionării economiei şi activităţii instituţiilor statului.

MEDIU DE SECURITATE: ansamblu de condiţii, procese şi fenomene politice, diplomatice, informaţionale, militare, economice, administrative, sociale, culturale, ecologice etc. interne şi internaţionale care condiţionează nivelul de protecţie a cetăţeanului, comunităţii, statului, zonei sau regiunii în raport cu provocările şi oportunităţile cu care naţiunea se confruntă la un moment dat în demersurile de apărare şi promovare a principiilor şi valorilor şi de realizare a obiectivelor şi intereselor sale naţionale de securitate. În funcţie de gradul de acoperire/manifestare, mediul de securitate poate fi naţional, regional, euro-atlantic şi internaţional.

OBIECTIV NAŢIONAL DE SECURITATE: un derivat al intereselor naţionale de securitate, se bazează pe repere obiective (dimensiunea teritoriului, resurse, populaţie, aşezare geografică) şi subiective (valori, aspiraţii, intenţii) ale acţiunii practice întreprinse de stat prin instituţiile care îl reprezintă, respectiv prin strategiile şi politicile naţionale pentru realizarea şi afirmarea intereselor sale naţionale fundamentale.

ORDINE PUBLICĂ: ansamblu de norme şi măsuri politice, economice, sociale, care permit garantarea siguranţei cetăţenilor, respectarea şi protejarea drepturilor acestora, respectiv funcţionarea normală a instituţiilor statului şi menţinerea liniştii publice.

PLANIFICARE INTERINSTITUŢIONALĂ: procesul de colaborare şi cooperare derulat între diferite autorităţi guvernamentale sau locale implicate într-o acţiune/misiune cu scopul obţinerii unui rezultat/efect prin eficientizarea resurselor disponibile şi în baza unor documente programatice comune.

PRODUSE CU DUBLĂ UTILIZARE: produse şi bunuri, software şi tehnologie utilizate în mod normal în scopuri civile, dar care, datorită caracteristicilor lor, pot avea aplicaţii militare sau pot contribui, direct sau indirect, la dezvoltarea şi producerea armelor de distrugere în masă (nucleare, biologice, chimice şi radiologice).

RISC LA ADRESA SNE: probabilitatea de producere/manifestare a oricărui eveniment, situaţie, condiţie cu potenţial de manifestare incert, a cărui concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcţionării normale a instituţiilor statului, a organizării şi funcţionării comunităţilor umane, precum şi a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor, într-o împrejurare dată sau context determinat.

SECURITATE CIBERNETICĂ: starea de normalitate obţinută prin aplicarea unui ansamblu de măsuri proactive şi reactive prin care se asigură confidenţialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea şi nonrepudierea informaţiilor în format electronic, a resurselor şi serviciilor publice sau private din spaţiul cibernetic.

Măsurile proactive şi reactive pot include politici, concepte, standarde şi ghiduri de securitate, managementul riscului, activităţi de instruire şi conştientizare, implementarea de soluţii tehnice de protejare a infrastructurilor cibernetice, managementul identităţii, managementul consecinţelor.

9

SISTEMUL NAŢIONAL DE SECURITATE: ansamblul organelor legislative, executive şi judecătoreşti, al instituţiilor, organismelor economice, organizaţiilor neguvernamentale şi cetăţenilor care, potrivit legii ori liber consimţit, îşi asumă obligaţii sau manifestă preocupări şi iniţiative civice în legătură cu realizarea, protejarea ori afirmarea valorilor şi intereselor de securitate.

SITUAŢIE DE CRIZĂ: faza în evoluţie a unei societăţi marcată de mari dificultăţi generate de apariţia unui/unor incident(e)/eveniment(e) la nivel naţional/internaţional sau de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi la adresa valorilor, intereselor şi necesităţilor actorilor implicaţi, care impun soluţii urgente şi eficiente de înlăturare a cauzelor şi revenirea la starea de normalitate.

Consecinţele unei situaţii de criză se pot manifesta prin: întreruperea/afectarea activităţii politice, sociale, economice sau de altă natură; punerea în pericol a cetăţenilor sau a factorilor materiali; expunerea la riscuri majore de securitate a populaţiei sau a unei colectivităţi; propagarea din plan regional în cel naţional a efectelor crizei cu afectarea concretă a securităţii, obiectivelor şi intereselor strategice ale statului.

SURPRIZĂ/SURPRINDERE STRATEGICĂ: eveniment, situaţie sau fenomen ce apare în mod neaşteptat şi afectează starea de securitate naţională. Se produce ca urmare a dificultăţii/imposibilităţii anticipării, cauzate de lipsa unor informaţii credibile/erorile în procesul de analiză/evaluare, determinând lipsa de reacţie/reacţia inadecvată a celui surprins.

VALOARE NAŢIONALĂ DE SECURITATE: atribut fundamental al existenţei, dezvoltării şi stabilităţii unui stat naţional exprimat prin suveranitate, independenţă, unitate, indivizibilitate, identitate, ordine constituţională democratică, respectarea exercitării neîngrădite a drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, protejate, apărate şi promovate potrivit legii, în cadrul dinamicii şi imperativelor mediului intern şi internaţional de securitate.

VULNERABILITATE LA ADRESA SNE: deficienţă funcţional-sistemică/structurală care poate fi exploatată sau poate contribui la materializarea unei ameninţări sau risc, determinând slăbirea capacităţii statului de a diminua impactul evenimentelor cu potenţial de afectare gravă a funcţionării normale a instituţiilor sale, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor şi a organizării comunităţilor umane, precum şi a capacităţii de protejare, apărare şi promovare a valorilor, intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate.

10

CAPITOLUL 1. DE LA CONCEPT LA PRACTICĂ ÎN PROCESUL IMPLEMENTĂRII

SNAP

• Prezentul Ghid îşi propune să faciliteze înţelegerea SNAp şi să explice importanţa securităţii în economia existenţei şi dezvoltării societăţii, adresându-se atât cetăţeanului, cât şi instituţiilor statului.

Fig. 1 Corelarea Ghidului cu SNAp

Pornind de la premisa că viaţa oamenilor – individual sau colectiv, în orice formă de organizare (familie, comunitate, stat) – este influenţată în mod fundamental de mediul de securitate, conceptul de securitate se plasează pe un loc central în organizarea şi funcţionarea în condiţii optime a unei societăţi.

Din această perspectivă, securitatea societăţii trebuie definită în raport cu nevoia de siguranţă a cetăţeanului şi a comunităţii din care face parte, având ca obiectiv starea de normalitate socială.

Înţelegere cadru

legislativ

SNE Cultura de securitate

Repere pentru Armonizare Actualizare Colaborare

SCOP

Definiţii Concepte Termeni

Cadru legislativ

Corelarea ONS cu

DA şi ARV

ONS DA

ARV

CUM?

CINE?

STRATEGII

POLITICI PUBLICE

PLANURI SECTORIALE

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII

2015-2019

PLAN IMPLEMENTARE

GHID SNAp

Operaţionalizarea concretă a SNAp

11

În această accepţiune, consemnată de SNAp1, se identifică următoarele coordonate explicite de acţiune:

a) crearea unui cadru comun destinat explicitării principalelor concepte cu care operează SNAp.

Cadrul propus de Ghid se concentrează asupra a două din conceptele promovate de SNAp, care stau la baza înţelegerii şi implementării acesteia: SNE şi cultura de securitate.

Fig. 2 De la concept la practică în implementarea SNAp

Sfera asupra căreia SNAp îşi extinde preocuparea se impune a fi abordată prin cunoaşterea şi asumarea celor două concepte care permit acoperirea unor arii de securitate mai largi, cuprinderea unor clase de fenomene de securitate şi orientarea în problematica de securitate, selecţionându-le pe cele mai relevante.

Altfel spus, raportându-se la realitatea descrisă de SNAp, Ghidul creează o legătură între concept/abstract şi corespondentul său în plan real – fenomenul/problema de securitate.

• Aflat într-o evoluţie continuă în ultimele decenii – ca subiect al dezbaterilor mai multor şcoli de gândire contemporane – conceptul de securitate ar putea fi rezumat la cea mai simplă definire a sa: absenţa ameninţării, etimologic, în limba latină, securitas înseamnă „fără griji, serenitate, linişte sufletească’’.

1 “A asigura securitatea cetăţenilor începe cu a-i respecta la ei acasă, a le proteja drepturile şi libertăţile în ţară şi în străinătate, a pune efectiv instituţiile în serviciul cetăţeanului, aşa cum le este menirea (…)” (SNAp, Cuvânt înainte, paragraf 3).

SNAp

PLANUL urmăreşte

GHIDUL urmăreşte

IMPLEMENTAREA

ÎNŢELEGEREA

CREŞTEREA GRADULUI DE SECURITATE

PROMOVAREA CULTURII DE SECURITATE

CLARIFICARE CONCEPTE

12

Cu alte cuvinte, un cetăţean, o comunitate sunt în siguranţă atunci când membrii ei nu se simt ameninţaţi, prin urmare, conceptul de securitate trebuie evaluat şi înţeles din perspectiva factorului uman.

Conceptual, se impune şi necesitatea clarificării confuziei dintre termenii apărare şi securitate – considerent pentru care SNAp a propus sintagma integratoare SNE. Această abordare presupune, în primul rând, depăşirea unei definiri limitative a securităţii prin raportare exclusivă la conceptele de integritate teritorială sau interes naţional, asociate în general termenului apărare.

În al doilea rând, SNE asigură extinderea ariei de referinţă la noile tipuri de ameninţări (hibridă, asimetrică ş.a.) sau la alte dimensiuni ale noii agende de securitate (oportunităţi strategice, repere pentru politici macroeconomice, influenţe ale unor factori de natură politică, societală, culturală, etnică, religioasă şi de mediu).

Nu în ultimul rând, Ghidul se raportează la SNAp, explicitând faptul că „necesitatea extinderii conceptului de securitate naţională este motivată şi de asigurarea convergenţei cu principiile europene de securitate (...), în care securitatea şi dezvoltarea sunt plasate într-o relaţie de directă proporţionalitate”2.

• Schimbările de paradigmă în ceea ce priveşte conceptul de securitate şi abordarea în corelare cu dinamica mediului de securitate naţional şi internaţional, rapidă şi imprevizibilă, au impus reformularea conceptului de securitate şi presupun, in extenso, o nouă consacrare juridică a acestuia3.

Această perspectivă presupune, desigur, şi operarea unor înlocuiri nominale de natură constituţională în cazul unora din instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale: CSAT s-ar transforma în Consiliul Naţional de Securitate sau, în cazul unora dintre documentele aferente domeniului, SNAp ar deveni Strategia de Securitate Naţională.

Prin urmare, SNE este un concept integrator care, pe lângă domeniile cuprinse în mod tradiţional în sfera securităţii naţionale, include domenii noi, precum educaţie, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice, cărora le sunt asociate mijloace de realizare specifice;

b) necesitatea consolidării inter-relaţionării dintre entităţile beneficiare/furnizoare de securitate (cetăţean, comunitate, stat) prin dezvoltarea culturii de securitate.

• Cetăţeanul şi societatea în ansamblul ei ar trebui să stimuleze statul, prin mijloacele avute la îndemână, să acţioneze, acolo unde este nevoie. Prin instituţiile sale, statul trebuie să vegheze la securitatea cetăţenilor săi, a comunităţilor din care fac parte aceştia, asigurând exercitarea neîngrădită a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti4.

În abordarea SNE, asigurarea securităţii este un drum cu dublu sens: de la stat la cetăţean şi de la cetăţean la instituţie. Această perspectivă implică nevoia dezvoltării unei culturi de securitate prin

2 „Dezvoltate în Strategia de Securitate Europeană şi Strategia de Securitate internă a Uniunii Europene” (SNAp, Introducere, paragraf 4) 3 „Schimbările de paradigmă privind conceptul de apărare a ţării şi securitate naţională, legate de dinamica din ce în ce mai imprevizibilă a mediului de securitate, impun necesitatea reanalizării acestuia şi, în perspectivă imediată, actualizarea cadrului juridic naţional” (SNAp, Introducere, paragraf 2). 4 Potrivit SNAp, „O Românie puternică în Europa şi în lume înseamnă în primul rând un stat care asigură securitatea cetăţenilor săi oriunde s-ar afla ei” (SNAp, Cuvânt înainte, paragraf 3).

13

înţelegerea şi asumarea de către fiecare entitate în parte a rolului său în acest ansamblu, deoarece un stat lipsit de cooperarea şi participarea cetăţenilor săi este un stat ineficient.

Prin urmare, cultura de securitate este un concept legat de necesitatea de a învăţa să generezi securitate, atât ca cetăţean sau comunitate, cât şi ca stat – este o problemă de civilizaţie, de umanitate şi, nu mai puţin important, o condiţie de normalitate socială.

• Ghidul este un demers în dezvoltarea unei reale culturi de securitate la nivelul întregii societăţi româneşti, de la palierul instituţional la societatea civilă, avansând ideea creării unui parteneriat civic naţional necesar atingerii unor standarde înalte de securitate individuală şi colectivă – obiective asumate de SNAp.

În condiţiile în care trăim într-o lume confruntată permanent cu nevoia de securitate, nu ne putem dori ca această lume să fie sigură fără ca noi, ca persoane, să contribuim la asta. Această perspectivă plasează cetăţeanul în dublă ipostază – aceea de beneficiar, dar şi de generator de securitate. Prin prisma acestui fapt, în Ghid se propune dezvoltarea unui model de relaţii publice în domeniul securităţii, a unui parteneriat veritabil între organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, entităţi de stat sau private, care să promoveze cunoaşterea, respectul şi încrederea reciprocă între membrii şi instituţiile statului.

În această ordine de idei, ar fi oportune câteva modalităţi de a facilita dezvoltarea culturii de securitate, respectiv:

- stimularea interesului şi preocupărilor instituţiilor şi persoanelor faţă de cultura/educaţia de securitate, prin intermediul mass-media şi al altor acţiuni de promovare; - integrarea în instituţiile de învăţământ a educaţiei pentru securitate atât pentru copii şi adolescenţi, cât şi pentru adulţi, prin organizarea de cursuri, conferinţe, simpozioane şi seminarii, întâlniri, colocvii, mese rotunde, tabere, excursii şi alte activităţi recreativ-educaţionale; - furnizarea de programe de formare de către instituţiile de învăţământ din Sistemul naţional de securitate adresate societăţii civile şi publicului larg; - publicarea şi difuzarea de materiale informative şi ştiinţifice, cărţi, reviste, pliante şi alte materiale tipărite şi audio-vizuale; - identificarea şi formarea continuă a unor persoane/experţi în domeniul securităţii naţionale în vederea recunoaşterii de către societate ca având rol de promotori în derularea de programe de conştientizare; - stabilirea de contacte şi colaborarea cu instituţii ştiinţifice din ţară/străinătate, cu experţii în domeniu, precum şi cu alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale care au ca domeniu de interes cultura de securitate şi domeniile conexe.

c) corelarea obiectivelor naţionale de securitate (ONS) cu direcţiile de acţiune (DA), respectiv cu modalităţile de transpunere a lor în practică în vederea operaţionalizării SNAp

Obiectivul de consecvenţă şi coerenţă strategică stabilit de SNAp nu poate fi realizat fără acţiunea conjugată a instituţiilor cu atribuţii în domeniul SNE, bazată pe asigurarea unei planificări de la nivel strategic către cel departamental.

Un rol esenţial în acest sens îl au corelarea obiectivelor naţionale interne şi externe de securitate cu direcţiile de acţiune, relevarea ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor (ARV) care pot interfera cu acestea, precum şi asigurarea reflectării acestor elemente în documentele de planificare strategică a activităţii instituţiilor din domeniul securităţii naţionale.

14

CAPITOLUL 2. CADRU DE ACŢIUNE

2.1. Arhitectura actuală a Sistemului naţional de securitate – coordonare şi control

În conformitate cu cadrul normativ asigurat de Constituţia României, Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea CSAT şi cu celelalte legi din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, în România funcţionează instituţii şi structuri cu atribuţii/competenţe în asigurarea securităţii naţionale, apărarea României şi a valorilor, intereselor şi obiectivelor sale de securitate. Acestea sunt supuse controlului civil şi parlamentar.

Fig. 3 Arhitectura sistemului naţional de securitate

Parlamentul exercită funcţia de control prin intermediul comisiilor abilitate, potrivit legii, şi în condiţiile stabilite prin cadrul normativ privind organizarea şi funcţionarea entităţilor din Sistemul naţional de securitate.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CNI

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

CONSILIUL SUPREM

DE APĂRARE A ŢĂRII

Prim-ministru

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Justiţiei

Ministerul Economiei

Ministerul Finanţelor

LEGENDĂ:

Raportare

Alte instituţii cu rol în asigurarea SNE

STS

SPP

Ministerul Apărării

Ministerul Afacerilor Interne

SRI

SIE

DGIA

DIPI

15

Entitatea care asigură organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională este Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, autoritatea administrativă autonomă învestită în acest sens potrivit Constituţiei. CSAT emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare. Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este supusă examinării şi verificării parlamentare.

• Ministerul Apărării Naţionale/MApN este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării. Sistemul de structuri centrale, structuri şi forţe din cadrul MapN constituie Armata României. Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, MApN cooperează cu celelalte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, cu autorităţi ale administraţiei publice locale, autorităţi administrative autonome, organizaţii neguvernamentale, operatori economici, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor state, precum şi ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte.

MApN desfăşoară activităţi în domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale prin structuri centrale precum Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare, Departamentul pentru armamente, Statul Major General/SMG şi Direcţia generală de informaţii a apărării/DGIA .

• Ministerul Afacerilor Interne/MAI, prin structurile sale specializate aplică, potrivit competenţelor, măsuri de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate, a fenomenului infracţional şi a actelor de corupţie, şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii.

MAI desfăşoară activităţi în domeniul securităţii naţionale prin structuri specializate precum: Poliţia Română, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Poliţia de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Imigrări, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.

• Serviciul Român de Informaţii/SRI este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informaţiilor din interiorul ţării privitoare la securitatea naţională a României.

Activitatea SRI este organizată şi coordonată de CSAT. SRI organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa securităţii naţionale a României.

• Serviciul de Informaţii Externe/SIE este organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a informaţiilor privind securitatea naţională şi apărarea României şi a intereselor sale, potrivit Legii nr.1/1998 privind organizarea şi funcţionarea SIE, desfăşurând activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate pentru cunoaşterea, prevenirea, contracararea sau înlăturarea, după caz, a riscurilor şi ameninţărilor externe la adresa securităţii naţionale a României. SIE face parte din categoria forţelor armate, având toate drepturile şi obligaţiile derivate din legislaţia în materie.

Activitatea SIE, organizată şi coordonată de CSAT, este supusă controlului parlamentar, precum şi altor mecanisme de control expres prevăzute de lege.

16

• Serviciul de Telecomunicaţii Speciale/STS este organul central de specialitate ce organizează, conduce, desfăşoară, controlează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile publice din România şi pentru alţi utilizatori. STS are structură militară şi face parte din sistemul naţional de securitate.

STS este administratorul Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă constituit în scopul furnizării către cetăţeni a serviciului de urgenţă 112 prin preluarea apelurilor de urgenţă de la cetăţeni şi transmiterea acestora către agenţiile specializate de intervenţie în vederea asigurării unei reacţii imediate şi unitare pentru soluţionarea urgenţelor.

• Serviciul de Protecţie şi Pază/SPP este organ de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români, a demnitarilor străini şi familiilor acestora, pe timpul şederii lor în România, în limitele competenţelor legale, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi ale reşedinţelor acestora, potrivit hotărârilor CSAT.

2.2. Relaţionare şi colaborare partenerială de tip integrat - mecanismele de colaborare inter-instituţionale, prevăzute în lege, în baza cărora vor fi îndeplinite prevederile SNAp

Reperele orientative propuse de prezentul Ghid implică un efort conjugat al tuturor structurilor care participă la îndeplinirea obiectivelor strategice naţionale promovate de SNAp. În activitatea de cooperare dintre acestea sunt respectate principiile continuităţii şi predictibilităţii prin:

– aplicarea coerentă a strategiilor, a protocoalelor şi a planurilor la nivel naţional;

– respectarea angajamentelor asumate în cooperarea cu partenerii externi şi urmărirea respectării de către aceştia a angajamentelor asumate în relaţia cu structurile româneşti;

– armonizarea concepţiilor cu privire la ameninţările la adresa securităţii naţionale, regionale şi euro-atlantice;

– consultarea periodică a partenerilor externi în vederea compatibilizării procedurilor şi a strategiilor şi a ajustării propriilor strategii, în special în cooperare cu partenerii din regiunile adiacente României, a construirii de mecanisme de cooperare spre a asigura cunoaşterea şi contracararea ameninţărilor, a riscurilor şi a vulnerabilităţilor ce privesc interesele de securitate comune.

Din perspectiva conturării profilului de ţară asumat la nivel politic, obiectivele României vor fi promovate şi susţinute la nivelul organizaţiilor internaţionale printr-o reprezentare adecvată, cu mandate coerente şi consecvente agreate interinstituţional şi bazate pe evaluări de impact.

Organisme de cooperare inter-instituţională

• Legislaţia în vigoare instituie diferite mecanisme de cooperare inter-instituţională care, deşi organizate distinct, pe diverse paliere strategice, sunt subsumate îndeplinirii obiectivelor de realizare a securităţii naţionale, instituţiile componente acţionând sinergic şi în strânsă concordanţă cu competenţele conferite prin legile care reglementează organizarea şi funcţionarea lor, respectiv prin acte normative, protocoale şi acorduri subsecvente. Ghidul propune necesitatea dezvoltării cooperării în cadrul unor formate naţionale de nivel strategic, sugerând ca bază de pornire platformele deja existente.

17

• Arhitectura Sistemului naţional de securitate dispune deja de mecanisme şi instrumente utile pentru armonizarea şi clarificarea liniilor de cooperare, condiţionate de aplicarea constantă şi corectă a procedurilor de lucru aprobate.

• În cadrul CSAT funcţionează Comunitatea Naţională de Informaţii. Aceasta reprezintă reţeaua funcţională a autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale bazată pe unitatea de scop, obiective şi strategie, asigurată prin informaţiile furnizate de următoarele structuri, denumite şi compotente ale CNI: Serviciul Român de Informaţii; Serviciul de Informaţii Externe; Direcţia generală de informaţii a apărării; Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.

Colaborarea în cadrul CNI, dar şi în alte formate naţionale inter-instituţionale are drept scop: – asigurarea unui mod de acţiune coordonat şi unitar în realizarea politicilor naţionale în domeniul securităţii; – eficientizarea comunicării între autorităţi pentru a fundamenta deciziile ce se impun a fi adoptate; – asigurarea unei mai bune planificări a resurselor disponibile; – identificarea vulnerabilităţilor la adresa securităţii ţării, operativitatea schimbului de date/informaţii, dar şi adaptarea rapidă a modului de acţiune în cazurile derulate în comun; – valorificarea corespunzătoare a posibilităţilor potrivit ariei de competenţă a fiecărei instituţii.

Mecanisme de cooperare inter-instituţională

• Potrivit legislaţiei în vigoare, colaborarea inter-instituţională se realizează prin intermediul unor protocoale ce vizează fie domeniile specifice instituţiilor beneficiare, fie situaţii punctuale, limitate temporal.

De exemplu, legislaţia asigură colaborarea dintre SRI, SIE, SPP, MApN, MAI, MJ, Ministerul Public, MAE, MECRMA, Direcţia Generală a Vămilor, precum şi celelalte organe ale administraţiei publice, aceste instituţii având obligaţia să-şi acorde reciproc sprijinul necesar în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.

Este, de asemenea, cazul cooperării inter-instituţionale în cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, al sistemului naţional de securitate cibernetică (Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică/CERT-RO; Consiliul Operativ pentru Securitate Cibernetică/COSC), al Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică/CNCAOP, al Grupului Interministerial Strategic pentru prevenirea şi combaterea macrocriminalităţii, Centrului Naţional Militar de Comandă/CNMC, al Grupului Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat/GIRMIFS.

În vederea atingerii obiectivelor SNAp, mecanismele de cooperare inter-instituţională vor fi utilizate pentru asigurarea platformelor de relaţionare necesare implementării integrate de către instituţiile responsabile a direcţiilor de acţiune prevăzute.

În situaţia în care formatele de cooperare existente nu răspund necesităţilor de realizare a obiectivelor prevăzute de SNAp, iar problematica impune o abordare inter-departamentală, trebuie avută în vedere crearea de noi modalităţi/ formate. Pentru realizarea obiectivelor SNAp, la nivelul

18

formatelor inter-instituţionale de cooperare şi prin modificarea, unde se impune, a legislaţiei aferente domeniului de securitate, se vizează:

– asumarea de către administraţia publică centrală a elaborării strategiilor de resort, prin direcţii de acţiune specifice sau armonizate în cadrul unui format/parteneriat de lucru;

– elaborarea unor planuri de acţiune la nivelul instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii derivate din SNAp.

• În ce priveşte rolul formatelor de cooperare internaţională, SNAp consemnează că „SN nu poate fi asigurată individual de către niciun stat, noile provocări ale mediului de securitate impunând colaborarea efectivă şi eficientă în cadrul mecanismelor şi formatelor de cooperare internaţională”5.

Pornind de aici, în Ghid se explică necesitatea extinderii şi consolidării parteneriatelor strategice, precum şi a relaţiilor de cooperare cu ceilalţi actori internaţionali, în realizarea obiectivelor prevăzute de SNAp, fiind avute în vedere:

– aprofundarea cooperării deja iniţiate, potrivit algoritmului schimb de informaţii - reuniuni de experţi - operaţiuni comune;

– identificarea unor noi formule de cooperare multilaterale şi valorificarea superioară a celor deja existente; creşterea contribuţiei instituţiilor româneşti în cadrul formatelor multilaterale atât la nivel conceptual, cât şi operaţional;

– creşterea gradului de încredere în structurile româneşti, printr-o capacitate de reacţie sporită la solicitările partenerilor şi consolidarea statutului de furnizor de securitate la nivel internaţional;

– creşterea predictibilităţii şi a interoperabilităţii prin elaborarea unor planuri comune de acţiune pe domenii punctuale, pe termen scurt şi mediu.

5 SNAp, Introducere, paragraf 8. 19

CAPITOLUL 3. CORELAREA OBIECTIVELOR NAŢIONALE DE SECURITATE CU

DIRECŢIILE DE ACŢIUNE, DIN PERSPECTIVA AMENINŢĂRILOR, RISCURILOR ŞI

VULNERABILITĂŢILOR

Acest capitol impune o abordare mai tehnică dată fiind trecerea de la registrul conceptual, al teoretizării şi semnificaţiilor SNE şi culturii de securitate la planul concret al modului de materializare a procesului de asigurare a apărării şi securităţii cetăţenilor şi statului.

Absenţa referirilor directe la cetăţean – omniprezent în capitolele precedente – nu implică excluderea acestuia din ecuaţia implementării SNAp. Chiar nenominalizat ca atare, cetăţeanul reprezintă intrinsec punctul în raport cu care se asociază toate coordonatele SNE promovate de SNAp şi abordate de prezentul ghid.

• Potrivit SNAp, obiectivele şi direcţiile de acţiune care privesc securitatea naţională sunt centrate pe consolidarea tuturor capacităţilor de care dispune România pentru a preveni, descuraja şi a se apăra împotriva oricăror acţiuni agresive ce vizează statul sau cetăţenii acestuia.

În efortul său strategic destinat apărării şi asigurării securităţii cetăţenilor săi, a teritoriului naţional, precum şi acordării de sprijin statelor aliate/partenere (conform angajamentelor asumate), SNAp plasează România în postura de a-şi identifica şi prezenta interesele şi obiectivele naţionale de securitate drept bază de pornire în elaborarea direcţiilor de acţiune pentru asigurarea securităţii naţionale.

Circumscrise fluenţei şi principialităţii promovate de SNAp, direcţiile de acţiune sunt corelative domeniilor în care se manifestă şi la care se adaptează – domenii identificate ca dimensiuni, conform conceptului SNE, respectiv dimensiunile: apărare; ordine publică; informaţii, contrainformaţii şi de securitate; economică şi energetică; diplomatică; managementul situaţiilor de criză; educaţie, sănătate, social şi demografică.

Clasificarea ONS cu care operează Ghidul diferă uşor de cea a SNAp, nu ţine cont de criterii de importanţă sau prioritate, ci se raportează la necesitatea înţelegerii conceptului SNE de către cetăţean. De aceea, se porneşte de la ONS ce ţin de buna guvernanţă, pentru cetăţean fiind importante condiţiile în care trăieşte şi îşi exercită liber şi neîngrădit drepturile la sănătate, educaţie, muncă etc. Odată întrunite aceste condiţii de ordin securitar, următoarele ONS, cu accepţiune mai largă, abordează în principal zona instituţională, cu impact mai puţin explicit asupra cetăţeanului.

20

• Din perspectiva ARV, Ghidul abordează obiectivele naţionale de securitate/ONS pe două coordonate:

– ONS care au ARV comune şi direcţii de acţiune/DA similare; – ONS care se particularizează prin prisma formelor specifice de manifestare a ARV,

precum şi a DA.

Identificarea nominală independentă a obiectivelor naţionale de securitate nu exclude adoptarea unor direcţii de acţiune sau modalităţi de realizare a acestora comune/aparent redundante, inclusiv în planul dimensiunilor în care/la care se manifestă/se raportează sau al instituţiilor abilitate să asigure identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea/contracararea ARV la adresa obiectivelor în cauză.

3.1. ONS care au ARV comune şi DA similare

Fig. 4. A Corelarea ONS cu ARV şi DA similare

ONS

• Promovarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale

• Asigurarea ordinii de drept şi bunei funcţionări a justiţiei • Înlăturarea deficienţelor care afectează buna guvernanţă • Dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată a sistemelor

publice de sănătate, educaţie şi protecţie socială • Asigurarea unui mediu economic performant şi a stabilităţii

financiar-bugetare

• Consolidarea profilului României în NATO şi UE • Consolidarea parteneriatului strategic cu SUA • Asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre • Susţinerea parcursului european al R. Moldova • Aprofundarea cooperării cu statele vecine şi din flancul estic

al NATO • Intensificarea cooperării regionale, inclusiv, în domeniul

apărării

• Respectarea principiilor şi valorilor fundamentale ale UE • Promovarea intereselor politice, economice şi de securitate în

regiuni de relevanţă strategică

ARV COMUNE şi DA SIMILARE

21

I. ONS :

1. Promovarea şi asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale

2. Asigurarea ordinii de drept şi buna funcţionare a justiţiei

3. Înlăturarea deficienţelor care afectează buna guvernanţă, întărirea capacităţii administrative, protejarea procesului decizional faţă de influenţe şi/sau acţiuni nelegitime sau netransparente

4. Dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice (justiţie, sănătate, educaţie, protecţie socială)

5. Asigurarea unui mediu economic performant, dinamic şi competitiv, în plan investiţional şi antreprenorial, precum şi a stabilităţii financiar-bugetare a statului

DA privind realizarea acestor ONS:

– apărarea ordinii şi a valorilor constituţionale;

– asigurarea accesului liber la justiţie;

– creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor prin protejarea vieţii, integrităţii corporale şi a dreptului de proprietate al acestora;

– întărirea respectului faţă de drepturile fundamentale şi principiile democraţiei constituţionale;

– asigurarea potenţialului de a răspunde colectiv la apărarea spaţiului euroatlantic şi solidar la consolidarea spaţiului european al libertăţii, securităţii şi justiţiei;

– semnalarea disfuncţiilor sistemice în asigurarea serviciilor vitale pentru populaţie, precum şi a deficienţelor în marile sisteme publice;

– corelarea politicilor privind piaţa muncii cu cele din educaţie şi sănătate, în vederea sprijinirii proceselor de dezvoltare durabilă;

– stimularea cercetării ştiinţifice, în corelaţie cu sistemul de educaţie, ca demers esenţial pentru înţelegerea naturii ameninţărilor şi provocărilor actuale;

– creşterea capacităţii de funcţionare a sistemului de sănătate publică/de reacţie în cazul apariţiei unor pandemii sau situaţii de urgenţă;

– elaborarea unui proiect real de reformă naţională în educaţie, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte şi performanţă;

– diminuarea gradului de deteriorare a situaţiei demografice;

– cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea riscurilor şi ameninţărilor generate de acţiunile informative ostile, asigurarea protecţiei contrainformative a intereselor naţionale, precum şi a informaţiilor clasificate;

– consolidarea capitalului autohton;

– atragerea de investiţii străine;

– creşterea absorbţiei fondurilor europene;

– asigurarea cadrului concurenţial şi a competitivităţii prin diminuarea factorilor care afectează

22

buna funcţionare a mediului de afaceri;

– asigurarea transparenţei pieţelor autohtone şi a capacităţii de funcţionare interconectată cu cele externe;

– aprofundarea parteneriatelor strategice, prin extinderea cooperării în domeniul economic;

– promovarea unor politici care să asigure reducerea decalajelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni ale ţării;

– prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi altor forme ale criminalităţii economico-financiare; – identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea/contracararea ARV la adresa acestui obiectiv. Având în vedere că arhitectura mediului de securitate se află într-o continuă schimbare, SNAp

surprinde doar acele ARV relevante pentru mediul actual şi în perspectiva următorilor patru ani. În aceste condiţii, procesul de corelare a obiectivelor naţionale de securitate cu DA prevăzute de SNAp se dovedeşte a fi un demers complex, care are la bază o prioritizare a ARV (şi a formelor lor de manifestare).

A – orice demersuri/acţiuni/iniţiative menite să limiteze capacitatea României de apărare/promovare a intereselor privind protejarea drepturilor propriilor cetăţeni, proliferarea criminalităţii transfrontaliere (trafic de droguri, persoane, arme şi bunuri, migraţie ilegală, criminalitate economico-financiară etc.); acţiunile informative ostile care pot obstrucţiona proiectele strategice ale României şi deciziile în stat; acţiunile destabilizatoare din vecinătatea estică care afectează potenţialul de dezvoltare economică ş.a.

R – de natură socială pe fondul unor tendinţe precum: declinul demografic, emigraţia populaţiei active, acţiuni ce au ca efect degradarea factorilor de mediu, deficienţele din sistemele naţionale de sănătate, educaţie şi asistenţă socială, distorsiuni pe piaţa muncii; tendinţa de escaladare a fenomenului infracţional (proliferarea economiei subterane, evaziunea fiscală); gradul scăzut de rezistenţă faţă de turbulenţele majore de pe pieţele externe, mai ales pe zona financiar-bancară;

V – corupţia - care afectează statul de drept şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor; disfuncţii în absorbţia fondurilor europene, utilizarea banului public, în agricultură, energetic, protecţia mediului, justiţie, sănătate, educaţie şi cercetare ştiinţifică; precaritatea infrastructurii critice; absenţa unei planificări bugetare multianuale reale, care să determine asumarea şi respectarea unor programe investiţionale; capabilitatea limitată a administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice naţionale şi europene; deficienţe care afectează capacitatea instituţiilor statului de a evalua şi diminua impactul RA asupra acestor sisteme; precaritatea resurselor şi incoerenţa în gestionarea diverselor tipuri de riscuri.

Posibile acţiuni/demersuri/metode/mijloace specifice de realizare a DA:

– dezvoltarea/consolidarea unei culturi de securitate la nivelul întregii societăţi prin asumarea de către factorul politic şi decizional, instituţiile aferente domeniului securităţii şi societatea civilă a unui rol pro-activ în informarea şi conştientizarea cetăţeanului asupra statutului său de beneficiar şi furnizor de securitate;

– identificarea şi semnalarea actelor de corupţie;

23

– asigurarea resurselor umane şi a mijloacelor materiale, financiare şi informaţionale necesare menţinerii şi dezvoltării capacităţii operaţionale a instituţiilor abilitate în baza unui proces riguros de planificare;

– combaterea reţelelor de criminalitate organizată şi prevenirea accesului acestora la mecanismele de decizie în stat şi la resursele economice naţionale;

– identificarea şi contracararea activităţilor derulate de reţele de crimă organizată transfrontalieră şi destructurarea grupărilor infracţionale;

– identificarea imixtiunilor/abuzurilor de natură să afecteze decizia de nivel strategic în domeniul economico-financiar şi combaterea actelor de evaziune de amploare;

– combaterea traficului şi a consumului de droguri;

– asigurarea cadrului flexibil menit să faciliteze elaborarea unor decizii coerente şi transparente; creşterea gradului de implicare a cetăţenilor în acest proces;

– intensificarea colaborării inter-instituţionale; alocarea de resurse printr-un proces integrat, continuu, multianual şi riguros de planificare la nivel naţional;

– sporirea gradului de siguranţă rutieră şi a transporturilor;

– cunoaşterea, prevenirea/înlăturarea impactului generat de acţiunile ostile, asigurarea protecţiei intereselor naţionale;

– dezvoltarea unor parteneriate între sectorul public şi cel privat pentru obţinerea stabilităţii demografice;

– ameliorarea tendinţei demografice negative prin elaborarea şi implementarea de programe educaţionale şi de sănătate atractive, în centrul cărora să fie situate siguranţa şi prosperitatea cetăţenilor.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea acestor ONS: MApN, MAI, MAE, MFP, Ministerul Public, MMFPSPV, MECRMA, MENCS, MS, MJ, SRI, SIE, STS.

II. ONS:

6. Consolidarea profilului României în NATO şi UE prin contribuţii atât conceptuale, cât şi operaţionale

7. Consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv în domeniul economic şi comercial

8. Asigurarea securităţii în Regiunea Mării Negre

9. Susţinerea parcursului european al Republicii Moldova

10. Aprofundarea cooperării cu statele vecine şi cu cele din flancul estic al NATO

11. Intensificarea cooperării regionale, inclusiv în domeniul apărării

DA privind realizarea acestor ONS:

– consolidarea credibilităţii strategice prin continuitate şi predictibilitate, atât în plan intern, cât şi în plan extern;

– adaptarea deplină a cadrului legal la statutul de stat membru NATO şi UE;

24

– atingerea standardelor de performanţă specifice realizării interoperabilităţii cu armatele celorlalte state membre şi armonizarea prevederilor legale şi normative care reglementează pregătirea şi instruirea forţelor armate;

– dezvoltarea cooperării în domeniul industriei de securitate cu statele din spaţiul euro-atlantic, prin valorificarea oportunităţilor de cooperare multinaţionale, în contextul iniţiativelor NATO şi UE;

– consolidarea rolului şi prezenţei naţionale în misiunile civile şi operaţiile militare prin participarea la misiuni de monitorizare şi gestionare a crizelor din zonele de interes prioritar pentru România;

– aprofundarea dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic cu SUA, prin consolidarea cooperării militare, inclusiv pe teritoriul naţional şi în regiunea Mării Negre;

– sprijinirea formatelor interinstituţionale naţionale dedicate unor aspecte punctuale cu posibil impact asupra relaţiei bilaterale cu SUA, prin participarea şi transmiterea de informaţii, evaluări şi puncte de vedere;

– implicarea României în procesul de reflecţie privind rolul viitor al OSCE; – identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice şi de tip hibrid; – prevenirea şi combaterea terorismului; – identificarea şi contracararea reţelelor de crimă organizată transfrontalieră ce desfăşoară

activităţi cu grad sporit de risc economic şi social şi prevenirea accesului acestora la mecanismele de decizie în stat şi la resursele economice naţionale;

– asigurarea mecanismelor de prevenire şi contracarare a atacurilor cibernetice la adresa infrastructurilor informaţionale de interes strategic, asociată cu promovarea intereselor naţionale în domeniul securităţii cibernetice;

– cunoaşterea obiectivelor, resurselor şi direcţiilor de dezvoltare a programelor clandestine de înarmare convenţională sau cu arme de distrugere în masă şi vectori purtători, precum şi contracararea transferurilor ilegale de produse strategice;

– identificarea şi semnalarea actelor de corupţie; – identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea/contracararea ARV la adresa acestor

obiective: A – perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul UE; evoluţiile din Vecinătatea Estică, Orientul Mijlociu şi Nordul Africii cu impact asupra securităţii spaţiului euro-atlantic; tensiunile inter-etnice şi dezechilibrele regionale în statele din proximitate care pot conduce la declanşarea unor conflicte regionale; acţiuni informative ostile; ameninţările cibernetice; terorismul; proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, precum şi traficul de produse cu dublă utilizare;

R – manifestarea, la nivelul NATO/UE, a unor tendinţe contrare intereselor, obiectivelor şi dosarelor prioritare ale României; instabilitatea regională ca factor ce limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice în proximitate (soluţionarea conflictelor îngheţate, protejarea drepturilor comunităţilor româneşti, a activităţilor economice derulate în Zona Economică Exclusivă a României la Marea Neagră); consolidarea capabilităţilor militare ale Federaţiei Ruse în Marea Neagră; radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României; criminalitatea transfrontalieră; traficul ilegal de armament convenţional;

25

V – capabilitatea redusă a administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice europene; corupţia; capacitatea redusă de interoperabilitate a diverselor instituţii ale statului care trebuie să acţioneze în cazul unor ameninţări asimetrice şi de tip hibrid; precaritatea resurselor, cu impact asupra capacităţii de interoperabilitate în situaţii de criză/conflict; nerespectarea angajamentelor privind cheltuielile militare.


– consolidarea dialogului strategic în cadrul NATO/UE şi al altor formate de cooperare internaţională;

– intensificarea cooperării cu state din flancul estic al NATO în formate tri şi bilaterale;

– sprijinirea iniţiativelor instituţiilor româneşti cu responsabilităţi pe linia promovării importanţei strategice a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică prin participare şi transmitere de evaluări şi puncte de vedere la proiectele iniţiate;

– susţinerea parcursului european al Republicii Moldova în cadrul dialogului strategic derulat cu NATO, UE şi alte formate de cooperare internaţională;

– consolidarea relaţiilor cu servicii şi structuri partenere din NATO/UE sau alte formate de cooperare regionale/internaţionale, prin schimb de informaţii/evaluări pe subiecte de interes comun şi realizare de întâlniri la nivel de experţi, respectiv de acţiuni informativ-operative comune;

– participarea constantă şi pro-activă la iniţiative, programe şi proiecte derulate de state membre ale NATO/UE, pentru obţinerea de expertiză şi furnizarea unui input concordant cu obiectivele de securitate;

– perfecţionarea mecanismelor de cooperare existente în zona de graniţă;

– acordarea de asistenţă ţărilor aflate în procesul de modernizare a structurilor de informaţii şi de compatibilizare cu structurile euro-atlantice;

– creşterea interoperabilităţii pe domeniile consacrate de cooperare şi extinderea colaborării la nivelul structurilor de informaţii;

– cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea riscurilor şi ameninţărilor generate de acţiunile informative ostile, asigurarea protecţiei contrainformative a intereselor naţionale;

– susţinerea unor acţiuni de diplomaţie publică pentru promovarea intereselor naţionale de securitate şi în sprijinul obiectivelor asumate, în cooperare cu alte instituţii publice sau din mediul privat;

– dezvoltarea cooperării în domeniul industriei de securitate cu statele din spaţiul euro-atlantic, prin valorificarea oportunităţilor de cooperare multinaţionale, în contextul iniţiativelor NATO şi UE.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea acestor ONS: MAE, MAI, MApN, MECRMA, MFE, SRI, SIE, STS, SPP.

26

III. ONS

12. Respectarea principiilor şi valorilor fundamentale ale UE

13. Promovarea intereselor politice, economice şi de securitate în regiuni de relevanţă strategică pentru ţara noastră

DA privind realizarea acestora:

– consolidarea credibilităţii strategice prin continuitate şi predictibilitate, atât la nivel intern, cât şi extern;

– asigurarea unui cadru legal adaptat principiilor şi valorilor europene;


– consolidarea parteneriatelor cu structurile de informaţii, contrainformaţii şi de securitate din UE;


– prevenirea şi combaterea terorismului;

– identificarea şi semnalarea actelor de corupţie;

– identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea/contracararea ARV la adresa acestor obiective:

A – acţiuni informative ostile; ameninţări cu caracter transnaţional (cibernetice, terorism, criminalitate transfrontalieră, migraţie ş.a.); distorsiunile de pe pieţele energetice şi proiectele concurente ale unor actori statali sau non-statali;

R – radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României;

V – capabilitatea redusă a administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice europene; persistenţa corupţiei, cu impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre; lipsa de coordonare/disfuncţii la nivelul autorităţilor române;


– consolidarea dialogului în cadrul UE şi al altor formate de cooperare internaţională;

– aprofundarea parteneriatelor strategice, prin extinderea cooperării în domeniul economic;

– susţinerea unor acţiuni de diplomaţie publică pentru promovarea intereselor naţionale de securitate şi în sprijinul obiectivelor asumate, în cooperare cu alte instituţii publice sau din mediul privat;

– cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea riscurilor şi ameninţărilor generate de acţiunile informative ostile.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea acestor ONS: MAE, MAI, MApN, MECRMA, MFE, SRI, SIE, STS, SPP.

27

3.2. ONS care se particularizează prin prisma formelor

specifice de manifestare a ARV, precum şi a DA Fig. 4. B Corelarea ONS cu forme specifice de manifestare a ARV

ONS 14: Consolidarea capacităţii naţionale de apărare menită să asigure integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa României, precum şi securitatea poporului român.

DA privind realizarea ONS 14:

– identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice şi de tip hibrid; dezvoltarea capabilităţilor necesare pentru a reacţiona în cazul manifestării acestora;

– utilizarea eficientă a mecanismelor existente în cadrul NATO, inclusiv pe teritoriul naţional şi în regiunea Mării Negre;

– apărarea ordinii şi valorilor constituţionale;

– aprofundarea dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic cu SUA;


– identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea/contracararea ARV la adresa acestui obiectiv:

ONS

• consolidarea capacităţii naţionale de apărare

• asigurarea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor de criză

• consolidarea securităţii şi protecţiei

infrastructurilor critice

• dezvoltarea capabilităţilor de combatere a ameninţărilor asimetrice

• prevenirea reacţiilor şi tendinţelor radicale sau extremiste

• promovarea identităţii naţionale

CU FORME SPECIFICE

28

A – acţiuni destabilizatoare din vecinătatea estică, perpetuarea conflictelor îngheţate din Regiunea Mării Negre şi focarele de instabilitate din Balcanii de Vest şi Orientul Mijlociu şi Nordul Africii şi efecte ale acestora (migraţie, criminalitate organizată, afectarea potenţialului de dezvoltare economică ş.a.); acţiuni informative ostile.

R – confruntări militare de joasă intensitate, dar persistente în timp; instabilitate regională, traficul ilegal de armament convenţional având ca destinaţie zone de conflict sau cu potenţial de conflict armat; radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României ş.a.

V – absenţa unei planificări bugetare multianuale reale, în raport cu nevoile de apărare, cu impact asupra capabilităţilor forţelor armate; precaritatea resurselor şi administrarea deficitară a acestora, din perspectiva asigurării capacităţii de interoperabilitate a instituţiilor statului responsabile cu gestionarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa SNE.


– continuarea procesului de transformare, modernizare şi înzestrare a Armatei României, în conformitate cu „Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă”, prin alocarea anuală a minimum 2% din PIB bugetului apărării, timp de 10 ani, începând cu anul 2017;

– atingerea standardelor de performanţă specifice realizării interoperabilităţii cu armatele celorlalte state membre şi armonizarea prevederilor legale şi normative care reglementează pregătirea şi instruirea forţelor armate;

– creşterea rolului şi prezenţei naţionale în misiunile civile şi operaţiile militare prin participarea la misiuni de monitorizare şi gestionare a crizelor din zonele de interes prioritar pentru România;


– asigurarea unui cadru legal adaptat, atât pentru coordonarea unitară a activităţilor privind apărarea ţării şi securitatea naţională la nivelul CSAT, cât şi pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, pentru adaptarea deplină la statutul de membru NATO şi UE;

– asigurarea resurselor umane, a mijloacelor materiale, financiare şi informaţionale necesare menţinerii şi dezvoltării capacităţii operaţionale a instituţiilor abilitate, în baza unui proces riguros de planificare;

– adaptarea industriei de securitate la cerinţele de înzestrare ale forţeIor armate şi la mediul concurenţial;

– dezvoltarea cooperării în domeniul industriei de securitate cu statele din spaţiul euro-atlantic, prin valorificarea oportunităţilor de cooperare multinaţionale, în contextul iniţiativelor NATO şi ale UE.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea ONS 14: MApN, MAI, MAE, MFP, MECRMA, MJ, SRI, SIE, STS, SPP.

29

ONS 15: Asigurarea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor

de criză, interne şi externe, militare sau de natură civilă


– operaţionalizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de management integrat al situaţiilor de criză;

– creşterea capacităţii de reacţie a sistemului de sănătate publică în cazul apariţiei unor pandemii sau situaţii de urgenţă;


– identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice şi de tip hibrid;

– identificarea şi semnalarea deficienţelor în funcţionarea optimă a infrastructurilor critice (transport, energie, comunicaţii ş.a.);



A – acţiuni destabilizatoare în vecinătatea estică, ameninţări cibernetice, terorism;

R – catastrofe naturale, pandemii, dezastre ecologice cu probabilitate redusă, dar cu impact major;

V – insuficienţa cadrului legislativ privind managementul situaţiilor de criză; precaritatea resurselor şi incoerenţa în gestionarea diverselor tipuri de riscuri.

Posibile acţiuni/demersuri/metode/mijloace specifice de realizare a DA: – pregătirea instituţiilor şi a populaţiei pentru situaţiile de criză, inclusiv prin exerciţii şi

antrenamente de mobilizare, dar şi prin cooperare internaţională; – pregătirea decidenţilor pentru acţiune şi decizie în situaţii de criză; – modelarea sistemului de sănătate prin situarea pacientului/cetăţeanului în centrul acestui

sistem; – asigurarea resurselor necesare instituţiilor cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de criză, în baza

unui proces de planificare unitar şi integrat sub aspect financiar, logistic şi al resurselor umane; – consolidarea capacităţii naţionale de apărare, inclusiv prin utilizarea eficientă a mecanismelor

din cadrul NATO; – consolidarea rolului şi prezenţei naţionale în misiunile civile şi operaţiile militare prin

participarea la misiuni de monitorizare şi gestionare a crizelor din zonele de interes prioritar pentru România;

– culegerea şi diseminarea de informaţii şi evaluări către beneficiari privind ARV la adresa securităţii personalului civil şi a militarilor români din teatrele de operaţii sau în cadrul altor misiuni internaţionale de menţinere a păcii;

30

– culegerea şi diseminarea de informaţii şi evaluări către beneficiari cu privire la: evenimente/incidente care afectează cetăţeni români în exteriorul ţării şi riscuri de securitate la adresa acestora; zone de instabilitate/fenomene ce pot afecta cetăţenii români în exterior;

– elaborarea unor documente cu rol de informare, practice şi accesibile cetăţenilor, menite să ofere suportul necesar pentru cunoaşterea tehnicilor care trebuie utilizate în eventuale situaţii de criză;

- modelarea sistemului de educaţie prin instituirea unui program care să promoveze conştientizarea şi responsabilizarea în situaţii de criză/urgenţă.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea ONS 15: MApN, MAI, MAE, MFP, MECRMA, MS, MMAP, SRI, SIE, STS, SPP.

ONS 16: Consolidarea securităţii şi protecţiei infrastructurilor critice – energetice, de transport, cibernetice, precum şi a securităţii alimentare şi mediului


– semnalarea disfuncţiilor sistemice în asigurarea serviciilor vitale pentru populaţie, precum şi a deficienţelor în marile sisteme publice;

– identificarea imixtiunilor de natură să afecteze decizia de nivel strategic în domeniul economico-financiar şi combaterea actelor de evaziune de amploare;

– identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice şi de tip hibrid; – asigurarea mecanismelor de prevenire şi contracarare a atacurilor cibernetice la adresa

infrastructurilor informaţionale de interes strategic, asociată cu promovarea intereselor naţionale în domeniul securităţii cibernetice;

– identificarea şi semnalarea deficienţelor în funcţionarea reţelelor de infrastructuri critice (de transport, energie, comunicaţii ş.a.), precum şi dezvoltarea şi modernizarea acestora;

– asigurarea securităţii energetice prin adaptarea operativă şi optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare, creşterea eficienţei energetice, dezvoltarea proiectelor menite să asigure diversificarea accesului la resurse, îmbunătăţirea capacităţii de interconectare şi a competitivităţii, inclusiv prin implementarea obiectivelor Uniunii Energetice;


A – distorsiuni pe pieţele energetice şi proiectele concurente ale unor actori statali/non-statali menite să afecteze eforturile României de asigurare a securităţii energetice; potenţiale agresiuni cibernetice lansate de entităţi ostile, statale/non-statale sau grupări de criminalitate organizată asupra infrastructurilor de interes strategic ale instituţiilor publice/companiilor; acţiuni informative ostile care vizează obstrucţionarea proiectelor strategice ale României şi a deciziilor în stat; terorism.

R – acţiuni/inacţiuni menite să limiteze accesul liber al consumatorilor la resurse energetice sigure, alternative şi la preţuri rezonabile, sincope în valorificarea resurselor energetice din arealul pontic; acţiuni ce au ca efect degradarea factorilor de mediu; elemente de insecuritate alimentară; nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României; dezastre ecologice;

31

V – precaritatea resurselor şi incoerenţa în gestionarea diverselor tipuri de riscuri; corupţia; elemente ce ţin de limitarea capacităţii instituţiilor statului de a gestiona riscurile şi ameninţările la adresa infrastructurilor critice.


– asigurarea mecanismelor de prevenire şi contracarare a atacurilor cibernetice la adresa infrastructurilor informaţionale de interes strategic, asociată cu promovarea intereselor naţionale de securitate cibernetică;

– identificarea şi semnalarea deficienţelor în funcţionarea optimă a infrastructurilor critice;

– protejarea sistemelor informatice şi a reţelelor de comunicaţii din administrarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul SNE;

– susţinerea dialogului interinstituţional în privinţa asigurării unor capabilităţi naţionale reziliente şi de reacţie la atacuri cibernetice majore, prin participarea la structurile şi mecanismele de cooperare dedicate, inclusiv pentru stabilirea cadrului general de reglementare a activităţilor în domeniu;

– cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea impactului generat de acţiunile informative ostile, asigurarea protecţiei intereselor naţionale;

– susţinerea acţiunilor de diplomaţie publică pentru promovarea intereselor naţionale de securitate şi în sprijinul obiectivelor asumate, în cooperare cu alte instituţii publice sau din mediul privat;

– încheierea de acorduri/memorandumuri de înţelegere pentru schimbul de informaţii şi sprijin reciproc cu parteneri interni şi externi în situaţii de criză ce ţin de securitatea cibernetică;

– cooperarea cu servicii partenere, inclusiv în formate multinaţionale dedicate securităţii cibernetice;

– cooperarea cu instituţii partenere în formate bi/multilaterale dedicate asigurării securităţii energetice.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea ONS 16: MECRMA, MCSI, MENCS, MS, MMAP, STS, SIE, SRI, MADR, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, MAI, MApN, Ministerul Transporturilor, Agenţia Spaţială Română, MDRAP şi alte instituţii desemnate ca APR.

ONS 17: Dezvoltarea capabilităţilor de combatere a ameninţărilor asimetrice


– identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice;


– identificarea şi destructurarea fluxurilor de recrutare şi finanţare a activităţilor teroriste;


32

– identificarea, semnalarea şi înlăturarea deficienţelor în funcţionarea infrastructurilor critice;



– coordonarea internă/externă a demersurilor în vederea identificării şi destructurării reţelelor internaţionale de trafic de droguri şi armament care acţionează pe teritoriul României;


A – fragmentarea etnico-religioasă şi radicalizarea ideologică la nivel global; accentuarea propagandei fundamentaliste, în special în mediul virtual; acţiunile forţelor, organizaţiilor şi grupărilor teroriste la adresa securităţii contingentelor naţionale care participă la misiuni externe; proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, precum şi traficul de produse şi tehnologii cu dublă utilizare; ameninţările cibernetice; acţiunile informative ostile;

R – radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României pe fondul accentuării curentelor extremiste de sorginte etnică, religioasă sau de altă natură; traficul ilegal de armament convenţional având ca destinaţie zone de conflict sau cu potenţial de conflict armat; revenirea în spaţiul comunitar a jihadiştilor europeni;

V – precaritatea resurselor, limitarea capacităţii de interoperabilitate a diverselor instituţii ale statului care trebuie să acţioneze în cazul unor ameninţări asimetrice şi de tip hibrid; deficienţe în protecţia infrastructurilor critice.

Posibile acţiuni/demersuri/metode/mijloace specifice de realizare a DA: – asigurarea resurselor umane, mijloacelor materiale, financiare şi informaţionale necesare menţinerii şi dezvoltării capacităţii operaţionale a instituţiilor abilitate printr-un proces unitar, integrat şi riguros de planificare; – dezvoltarea capabilităţilor necesare pentru a reacţiona în cazul unor ameninţări asimetrice şi de tip hibrid; – identificarea şi contracararea activităţilor derulate de reţele de crimă organizată transfrontalieră şi destructurarea grupărilor infracţionale; – sprijinirea activităţii formatelor interinstituţionale de prevenire şi combatere a ameninţărilor asimetrice la adresa României prin diseminarea de informaţii şi evaluări care se transpun în măsuri preventive; – consolidarea expertizei în domeniul combaterii ameninţărilor asimetrice prin intensificarea cooperării cu servicii partenere externe care deţin expertiză pe acest palier; – culegerea şi diseminarea de informaţii şi evaluări către beneficiari, precum şi către structurile de analiză de la nivelul NATO şi UE.

33

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea ONS 17: MApN, MAI, MAE, MECRMA, MFP, SRI, SIE, STS, SPP. ONS 18: Prevenirea reacţiilor şi tendinţelor radicale sau extremiste, prin respectarea pluralismului în societate şi cultivarea toleranţei la nivelul societăţii civile DA privind realizarea ONS 18:

– apărarea ordinii şi valorilor constituţionale; – identificarea şi contracararea ameninţărilor asimetrice (terorism, criminalitate organizată şi informatică);



A – tensiuni interetnice şi dezechilibre regionale în statele din proximitate; propagandă, în special în mediul virtual; acţiuni destabilizatoare din vecinătatea estică; terorism; fluxuri migratorii;

R – radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României pe fondul accentuării curentelor extremiste de sorginte etnică, religioasă; riscuri de natură socială;

V – fragilitatea spiritului şi solidarităţii civice; excluziunea şi polarizarea socială.


– dezvoltarea culturii de securitate, inclusiv prin educaţie continuă, care să promoveze valorile, normele, atitudinile sau acţiunile care să permită asimilarea conceptului de securitate naţională;

– consolidarea securităţii frontierei, în special a celei care este frontieră externă a UE, în vederea combaterii migraţiei ilegale, traficului de persoane şi altor riscuri cu impact asupra SN;

– stimularea cercetării ştiinţifice, în corelaţie cu sistemul de educaţie, ca demers esenţial pentru înţelegerea naturii ameninţărilor şi provocărilor actuale;

– susţinerea acţiunilor de diplomaţie publică pentru promovarea interselor naţionale de securitate şi în sprijinul obiectivelor asumate, în cooperare cu alte instituţii publice sau din mediul privat;

- modelarea sistemului de educaţie prin situarea în centrul acestuia a conceptului de pluralism;

- dezvoltarea unor programe axate pe comunicarea interculturală;

- susţinerea şi stimularea schimburilor educaţionale naţionale şi internaţionale prin adaptarea şi modelarea sistemului de educaţie.

Principalale instituţii cu atribuţii în realizarea ONS 18: MAI, MApN, MAE, Ministerul Public, MENCS, SRI, SIE, STS.

ONS 19: Promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelenţă

34


– apărarea ordinii şi valorilor constituţionale, a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români din ţară şi străinătate la identitate şi acces la cultură;

– identificarea şi semnalarea disfuncţiilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii mediului şi patrimoniului cultural naţional;


A – acţiunile destabilizatoare din vecinătatea estică; perpetuarea conflictelor îngheţate din regiunea Mării Negre şi instabilitatea din Balcanii de Vest;

R – emigraţia populaţiei active şi distorsiunile existente pe piaţa muncii; acţiuni ce au ca efect degradarea factorilor de mediu şi a patrimoniului cultural naţional, radicalizarea entităţilor extremiste prezente pe teritoriul României; instabilitatea regională;

V – persistenţa unor disfuncţii în domeniile protecţia mediului, patrimoniu cultural naţional şi cercetare ştiinţifică; migraţia forţei de muncă specializate, corupţia; deficienţe/disfuncţii în educaţie şi cercetare ştiinţifică; declinul demografic, disparităţile socio-economice între regiuni şi judeţe, fragilitatea spiritului şi solidarităţii civice.

Posibile acţiuni/demersuri/metode/mijloace specifice de realizare a DA: – stimularea cercetării ştiinţifice, în corelaţie cu sistemul de educaţie, ca demers esenţial pentru

înţelegerea naturii ameninţărilor şi provocărilor actuale; – dezvoltarea unor componente educaţionale în învăţământul formal, nonformal şi informal în

vederea promovării identităţii spirituale într-un climat de toleranţă şi multiculturalism; – susţinerea acţiunilor de diplomaţie publică pentru promovarea interselor naţionale de securitate

şi în sprijinul obiectivelor asumate, în cooperare cu alte instituţii publice sau din mediul privat; – adoptarea unor măsuri coerente vizând diminuarea gradului de deteriorare a situaţiei

demografice şi reducerea disparităţilor de dezvoltare la nivel teritorial; – creşterea capacităţii instituţionale a autorităţilor publice centrale şi locale în protejarea şi

valorificarea patrimoniului naţional natural şi cultural, inclusiv cel al minorităţilor etnice; - sprijinirea iniţiativelor instituţiilor româneşti cu responsabilităţi în domeniul promovării

valorilor naţionale; - adoptarea unor măsuri (economice, educaţionale şi de sănătate) atractive şi coerente care să

diminueze gradul de emigrare; - adoptarea unui plan prin care să fie instituit un program de comunicare şi de monitorizare a

cetăţenilor din afara graniţelor, în vederea reducerii distorsiunilor pe piaţa muncii, în educaţie şi cercetare ştiinţifică.

Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea acestui obiectiv: MAI, MApN, MAE, Ministerul Culturii, MENCS, MMAP, MMFPSPV, MS, MFP, SRI, SIE.

35

APITOLUL 4. MODALITĂŢI DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA SNAP

Planul de implementare a SNAp

Direcţiile de acţiune, pe dimensiunile prevăzute de Strategie, se materializează în Planul de implementare a SNAp, elaborat la nivelul DSN din cadrul AP şi aprobat în cadrul CSAT.

Planul de implementare a SNAp stabileşte inclusiv acţiunile şi responsabilităţile concrete ce îi revin fiecărei instituţii cu atribuţii în domeniu, responsabile, în context, de elaborarea Planurilor proprii sau activităţilor care vor fi integrate în documentele de planificare de nivel departamental, anuale sau multianuale, până în anul 2019 inclusiv.

De asemenea, instituţiilor cu atribuţii în domeniu le revine sarcina de a evalua periodic stadiul Planului privind implementarea SNAp şi obligaţia de a-şi reevalua/revizui planurile proprii ori de câte ori evoluţiile mediului securitar o impune – în cazul apariţiei unor modificări majore de natură a pune în pericol securitatea României şi a cetăţenilor săi.

Repere propuse în perspectiva revizuirii legislaţiei specifice

• În acord cu SNAp6, Ghidul supune atenţiei o serie de repere menite să faciliteze revizuirea cadrului legislativ naţional, consolidarea coordonării unitare a Sistemului naţional de securitate prin CSAT şi, în ultimă instanţă, necesitatea adaptării acestuia la modificările survenite la nivelul mediului actual de securitate.

În acest context, trebuie să se ţină seama de faptul că una dintre temele recurente ale societăţii româneşti este cea legată de abuzurile pe care le-ar putea genera o legislaţie incorect/incoerent concepută – care ar permite instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii să agreseze cetăţeanul/comunitatea, afectându-i exercitarea neîngrădită a drepturilor consfinţite prin Constituţie, în condiţiile unei percepţii deformate referitoare la controlul civil asupra activităţii instituţiilor de profil. La această percepţie concură şi contextul istoric nefast care a perpetuat până în zilele noastre suspiciunile pe care le creează termenul "securitate": în memoria colectivă, acesta are conotaţii de “tristă amintire”, din cauza sistemului şi a oamenilor care au creat şi menţinut activităţi de poliţie politică în perioada comunismului.

Această identitate de termeni este unul dintre obstacolele la depăşirea căruia Ghidul îşi propune să contribuie prin facilitarea în mod transparent şi cât mai explicit a înţelegerii

6 “Asigurarea unui cadru legal adaptat atât pentru coordonarea unitară a activităţilor privind apărarea ţării şi securitatea naţională la nivelul CSAT, cât şi pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, în conformitate cu noile provocări de securitate, dar mai ales pentru adaptarea deplină la statutul de stat membru NATO şi UE. Un cadru legal adaptat rigorilor principiilor apărării colective şi spaţiului european (…)” (SNAp, Capitolul IV, 4.1 Premise, paragraf 71, aliniat 2).

36

tuturor conceptelor şi termenilor cu care operează SNAp, precum şi a implicaţiilor acestora asupra cetăţeanului, comunităţii şi statului.

• Apartenenţa României la NATO şi UE implică asumarea unor responsabilităţi şi adaptarea conceptuală şi funcţională permanentă a instituţiilor din Sistemul naţional de securitate, prin prisma conectării ţării noastre la dinamica celor două organizaţii, care prioritizează conceptul de securitate comună/colectivă.

Argumente în favoarea necesităţii schimbărilor normative

• Deşi în România cadrul legislativ în materie există, iar instituţiile sunt funcţionale, reglementările în domeniul securităţii naţionale au făcut, în ultimul deceniu, obiectul mai multor propuneri de modificare şi completare. În prezent, a devenit necesară asigurarea unui cadru legislativ clar şi predictibil, menit să garanteze asigurarea SNE, cu accent pe securitatea cetăţeanului şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale.

• Emergenţa riscurilor atipice cu implicaţii majore asupra intereselor de securitate ale României necesită creşterea nivelului de flexibilizare/adaptabilitate şi clarificare legislativă.

Asumarea doar la nivel conceptual a SNE nu este suficientă pentru a permite includerea în categoria ARV a unor riscuri de impact major precum: riscuri ecologice, pandemii, dezechilibre de dezvoltare regională, amplificarea fenomenului migraţiei ilegale/a numărului de refugiaţi proveniţi în special din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, creşterea numărului şi virulenţei agresiunilor cibernetice statale/atacurilor cibernetice criminale, extremiste sau teroriste.

Dezvoltările tehnologice, respectiv nivelul larg de accesibilitate şi creşterea exponenţială a platformelor de comunicare au generat/induc noi provocări pentru Sistemul naţional de securitate.

• Regândirea, atât conceptuală, cât şi legislativă, a Sistemului naţional de securitate se impune şi din perspectiva faptului că acesta nu reprezintă apanajul exclusiv al instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, ci presupune şi participarea societăţii civile la dezbateri privind problemele de securitate şi la formarea unei autentice culturi de securitate.

Această perspectivă ar impune necesitatea unei abordări integrate şi complexe a reformei Sistemului naţional de securitate, axate pe: profesionalizarea deopotrivă a celor implicaţi în desfăşurarea activităţilor propriu-zise şi a celor care exercită controlul democratic civil, perfecţionarea mecanismului de gestionare a crizelor, evaluarea realistă a ARV, revizuirea legislaţiei în domeniu – proces în care să fie angrenată şi societatea civilă.

Complementar, lărgirea ariei de implicare legate de prezervarea securităţii naţionale şi stabilirea cât mai clară a cadrului legal de manifestare a conceptelor/acţiunilor/autorilor aferenţi ar contribui şi la eliminarea suspiciunilor privind afectarea potenţial voluntară a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Elemente utile în demersul de reformare a Sistemului naţional de securitate

• În viziunea SNAp7, obiectivul reformării Sistemului naţional de securitate poate fi atins prin:

7 “O condiţie necesară pentru operaţionalizarea strategiei o reprezintă revizuirea cadrului legislativ în domeniul securităţii naţionale, care să ţină cont, pe lângă deficienţele relevate în timp, de noile ameninţări şi de nevoia de respectare a drepturilor şi libertăţilor civile”. (SNAp, Consideraţii finale, paragraf 83).

37

1) revizuirea cadrului legislativ într-un mod integrat, clar şi unitar, circumscris şi exigenţelor partenerilor euro-atlantici, care să asigure, pe termen mediu şi lung, toate premisele necesare îndeplinirii obiectivelor naţionale de securitate ale României;

2) consolidarea unui cadru instituţional clar definit prin eficientizarea managementului instituţiilor de securitate (apărare, ordine publică, informaţii, contrainformaţii şi de securitate) pe un tipar suplu, flexibil, profesionist şi responsabil în faţa autorităţilor civile legitime (pentru eliminarea oricărui posibil abuz împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului);

3) asimilarea în legislaţia naţională a responsabilităţilor şi competenţelor conferite de către CSAT autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale în vederea recunoaşterii/ validării rolului acestora şi responsabilizării lor din perspectiva implementării măsurilor adoptate de CSAT.

• În plus, din perspectiva facilitării coordonării unitare şi integrate a activităţilor privind apărarea ţării şi securitatea naţională şi a instituţiilor cu atribuţii în domeniu este necesară comasarea într-un pachet de legi unitar, uşor de accesat - legi elaborate/în curs de elaborare, revizuite, reactualizate - care să permită implementarea obiectivelor SNAp în conformitate cu necesităţile structurilor responsabile. Existenţa acestui pachet ar facilita şi accesul decidenţilor/societăţii civile la conceptele şi noţiunile asumate prin SNE şi la educarea acestora în sensul cunoaşterii, dobândirii şi asumării unei reale culturi de securitate.

• În condiţiile în care o abordare exhaustivă a actelor normative ce necesită a fi reevaluate şi, după caz, actualizate este dificil de realizat, nereprezentând scopul declarat al Ghidului, documentul de faţă propune doar nominalizarea domeniilor de activitate din perspectivă SNE care se pretează la actualizări:

– completarea cadrului legislativ existent cu norme care să acopere spectrul ameninţărilor la adresa statului român cu vectori precum propaganda, atacurile cibernetice, corupţia la nivelul factorilor de decizie de nivel înalt, acţiuni asociate periclitării securităţii economice şi infrastructurilor critice etc., având în vedere destabilizarea climatului de securitate regională/globală şi diversificarea mijloacelor ofensive utilizate de entităţi statale/non-statale în vederea atingerii propriilor interese.

Mai mult, este recomandată redefinirea rolului şi atribuţiilor instituţiilor desemnate să realizeze securitatea naţională, astfel încât să se lărgească sfera de acţiune şi cooperare dintre aceste structuri, concomitent cu întărirea sistemelor de control democratic al activităţilor derulate în domeniul de referinţă;

– adoptarea legislaţiei privind securitatea cibernetică a României, cu prevederi clare privind mecanismele juridice de protecţie a dreptului la viaţă privată în contextul ameninţărilor asociate progresului tehnologic rapid, coroborate cu dezideratele naţionale/comunitare;

– completarea legislaţiei privind combaterea terorismului, prin: a) adoptarea unor măsuri de identificare şi sancţionare a noilor forme de manifestare a terorismului, precum problematica foreign fighters sau autoradicalizarea prin Internet; b) dinamizarea colaborării coordonate şi integrate între structurile cu competenţe în domeniu în vederea prevenirii/diminuării riscului de producere a unei crize teroriste şi c) stabilirea unor măsuri suplimentare privind regimul străinilor în România, precum şi restrângerea temporară a dreptului la circulaţie al cetăţenilor suspecţi de terorism;

38

– completarea legislaţiei privind combaterea criminalităţii organizate. Continua diversificare şi dinamizare a formelor de manifestare a criminalităţii organizate, numărul în creştere al grupărilor infracţionale transnaţionale, coroborate cu oportunităţile oferite de statutul României de membru al UE – libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor, lipsa controalelor de frontieră la nivelul statelor membre ale Spaţiului Schengen, impun:

a) reevaluarea dispoziţiilor normative în materie, atât sub aspectul agravării regimului sancţionator penal, cât şi sub al eficientizării măsurilor procedurale;

b) eficientizarea aplicării măsurilor referitoare la indisponibilizarea bunurilor şi a sumelor de bani provenite din activităţi de criminalitate organizată, ce pot face obiectul confiscării, precum şi dispunerea unor metode speciale de supraveghere sau cercetare pentru toate tipurile de infracţiuni ce pot reprezenta forme de manifestare a criminalităţii organizate;

c) revizuirea normelor speciale ce incriminează diferite forme de manifestare a criminalităţii organizate, în sensul redefinirii faptelor penale şi statuării unui regim sancţionator adecvat gravităţii acestora;

– adoptarea legislaţiei pentru punerea în aplicare a măsurilor stabilite la nivelul UE, referitoare la problematica migranţilor şi amendarea legislaţiei naţionale specifice în domeniul azilului şi integrării străinilor beneficiari ai unei forme de protecţie internaţională;

– promovarea cadrului legislativ privind statutul ofiţerilor care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, ca urmare a complexităţii atribuţiilor exercitate de organele specializate în culegerea, stocarea, procesarea, analiza şi diseminarea de informaţii privind securitatea naţională a României.

39

CONSIDERAŢII FINALE

• Demersul realizării acestui Ghid nu este singular. El se înscrie în tendinţele manifestate la nivel european, de elaborare şi adoptare a unor documente destinate publicului larg, în sensul familiarizării acestuia cu problemele de securitate. Prezentul Ghid este un document de explicare a modului în care instituţiilor statului asigură apărarea şi securitatea cetăţenilor săi, potrivit SNAp.

• Realizat cu concursul pro-activ al specialiştilor, reprezentanţilor mediului academic, ai societăţii civile şi, nu în ultimul rând, al instituţiilor cu atribuţii în domeniul asigurării securităţii naţionale, Ghidul este rezultatul unui proces de implicare, consultare şi integrare a opiniilor emise de aceştia.

• Printr-o analogie cu sistemul 112, care semnifică preocuparea faţă de problemele cetăţeanului prin posibilitatea oferită acestuia de a apela serviciile de urgenţă, Ghidul SNAp poate reprezenta o cale simplă pentru cetăţeni şi instituţii de a înţelege conceptele promovate de SNAp şi de a cunoaşte rolul instituţiilor în anticiparea, prevenirea sau soluţionarea problemelor de natură securitară cu care se confruntă cetăţeanul, comunitatea din care face parte acesta şi statul.

• Ghidul se doreşte a fi şi un sprijin în elaborarea strategiilor sectoriale privind asigurarea SNE, subliniind necesitatea unui consens la nivel naţional în această privinţă8, acceptarea unor repere ale interesului comun naţional, a cooperării/conlucrării ca modus operandi la nivelul întregii societăţi româneşti.

__________

8 „Convingerea mea a fost întotdeauna aceea că politica în domeniul securităţii naţionale, în toate componentele ei, trebuie să facă obiectul unui dialog şi consens al societăţii româneşti (…)” SNAp, Cuvânt înainte, ultimul paragraf. 40

GHIDUL STRATEGIEI NAŢIONALE DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU ...old.presidency.ro/static/Ghid...

Documents

Transcript of GHIDUL STRATEGIEI NAŢIONALE DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU ...old.presidency.ro/static/Ghid...