NORMELE DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ, ˛N CONCORDANŢĂ CU ... · Simina Tănăsescu Œ Constituţia...

Buletin de informare legislativã nr. 3/2004 3

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

NORMELE DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ, ÎN CONCORDANŢĂ CU CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, REPUBLICATĂ: Modificarea Legii nr.24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

Sorin POPESCU Victoria ŢĂNDĂREANU Preşedinte de Secţie Şef de Serviciu Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ

1. În 2003 a avut loc prima revizuire a

Constituţiei României, adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi intrată în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. În cei 12 ani de aplicare a Constituţiei, în România s-au produs schimbări esenţiale şi reforme de substanţă în evoluţia politică, economică şi socială a ţării, făcând necesară modificarea şi completarea ei prin Legea de revizuire a Constituţiei, nr. 429/20031. Revizuirea a fost necesară nu numai pentru a asigura temeiul constituţional al realizării procesului de integrare euro-atlantică, al optimizării procesului de adoptare a deciziilor şi întărirea exigenţelor statului de drept, al lărgirii garanţiilor instituţionale şi constituţionale ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci şi pentru a actualiza unele dintre soluţiile iniţiale, a completa unele omisiuni şi a elimina unele imperfecţiuni.

Constituţia României, revizuită, a adus multe elemente de noutate în ceea ce priveşte procedura legislativă, ceea ce a condus la modificarea unora din actele normative în materie. Astfel, după modificarea Regulamentelor celor două Camere şi punerea lor de acord cu Constituţia (în ceea ce priveşte sesizarea Camerelor după criteriul competenţei, instituirea mecanismului decizional, precum şi accelerarea procesului legislativ etc.), au urmat modificările aduse Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, recent adoptate, şi sunt în fază de proiect modificări ale

1 Constituţia României din 8 decembrie 1991 a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003. Constituţia României a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr.767 din 31 octombrie 2003.

legilor de organizare şi funcţionare şi ale altor instituţii, printre care şi cea a Consiliului Legislativ.

2. Înainte de a aborda principalele modificări şi completări aduse Legii nr. 24/2000, considerăm util să facem o succintă trecere în revistă a procedurii legislative actuale din România. Actele normative sunt iniţiate, elaborate şi adoptate în conformitate cu prevederile Constituţiei României, ale Regulamentelor celor două Camere şi al şedinţelor comune, cu dispoziţiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi cu cele ale Hotărârii Guvernului României nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului.

2.1. Astfel, proiectele de acte normative sunt elaborate de una din următoarele autorităţi publice: a) ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome; b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor � prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află; c) prefecturile, consiliile judeţene � prin Ministerul Administraţiei Publice. Propunerile legislative sunt iniţiate de deputaţi sau senatori şi se depun la Camera competentă să le dezbată ca primă Cameră sesizată, potrivit art. 75 alin (1), din Constituţia republicată (spre deosebire de vechea prevedere a Constituţiei din 1991 care obliga senatorii sau deputaţii să depună propunerea în Camera din care făceau parte). Un proiect de act normativ, însoţit de instrumentele de prezentare şi motivare (expuneri de motive, în cazul proiectelor de legi; note de fundamentare, în cazul ordonanţelor, al ordonanţelor de urgenţă şi al hotărârilor Guvernului; referate de aprobare, pentru celelalte acte normative) se transmite, de către iniţiator, concomitent autorităţilor publice interesate în aplicarea acestuia, care analizează

Studii, opinii, informări

4 Buletin de informare legislativã nr. 3/2004

şi comunică iniţiatorului eventuale observaţii şi propuneri în termen de 5 zile de la primirea proiectului, dacă nu s-a stabilit un alt termen. În urma acestor observaţii, proiectul este definitivat şi transmis Ministerului Justiţiei (spre avizare din punctul de vedere exclusiv al legalităţii) şi Ministerului Integrării Europene (spre avizare, numai în cazul proiectelor ce transpun prevederi comunitare). De asemenea, autoritatea publică iniţiatoare trebuie să obţină un aviz de la Consiliul Concurenţei, doar pentru actele pentru care, potrivit legii, este necesar acest aviz. 2.2. În următoarea fază, proiectele de acte normative avizate sunt transmise de către iniţiator Secretariatului General al Guvernului. Acesta solicită de îndată avize de la Consiliul Legislativ � pentru toate proiectele de acte normative (cu excepţia ordinelor, instrucţiunilor şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, ca şi ale prefecţilor, emise în executarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului) �, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (pentru anumite proiecte care privesc ordinea şi siguranţa naţională), Consiliul Economic şi Social (pentru actele care privesc domeniile prevăzute la art.5 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social). 2.3. La Consiliul Legislativ, toate proiectele de acte normative trebuie să cuprindă informaţiile şi documentaţiile necesare în vederea avizării proiectelor de acte normative, iar avizul trebuie să fie emis în termenul solicitat de Guvern, dar care nu poate fi mai mic de: 24 de ore pentru proiectele de ordonanţă de urgenţă; 2 zile pentru proiectele de lege care urmează să fie transmise Parlamentului cu solicitarea dezbaterii în procedură de urgenţă; 10 zile pentru celelalte proiecte de acte normative. Potrivit legii sale de organizare şi funcţionare (Legea nr.73/1993), dar şi Legii nr.24/2000, Consiliul Legislativ examinează proiectul de act normativ din punctul de vedere al constituţionalităţii lui, al concordanţei cu legislaţia în vigoare, dar şi al respectării normelor de tehnică legislativă. În urma acestei examinări se formulează avizul, care poate fi favorabil, favorabil cu observaţii şi/sau propuneri ori negativ, şi se transmite în scris. După parcurgerea acestor etape, Secretariatul General al Guvernului transmite iniţiatorilor, pentru refacere, proiectul însoţit de avizele necesare, după caz, precum şi de o notă cuprinzând propunerile şi/sau observaţiile sale. 2.4. Pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului se înscriu numai proiectele de acte normative care au avizele tuturor autorităţilor publice interesate în aplicarea acestora, avizul din punctul de vedere al legalităţii (de la Ministerul Justiţiei), avizul Consiliului Legislativ şi după caz, avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi/sau Consiliului Economic şi Social.

După cum se poate observa, avizul Consiliului Legislativ este obligatoriu să însoţească proiectul care este refăcut, câteodată substanţial, conform observaţiilor şi propunerilor formulate în acest aviz şi supus aprobării Guvernului. După adoptare, Secretariatul General al Guvernului finalizează proiectul de act normativ prin operarea observaţiilor de tehnică legislativă formulate în şedinţă. Dacă este cazul, iniţiatorilor li se cere să refacă proiectul pe fond cu observaţiile formulate în cadrul şedinţei de Guvern, modificări care vor trebui avizate şi de Consiliul Legislativ, după care proiectul va fi repus pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului.

2.5. După aprobare şi finalizare, proiectele de legi, de ordonanţe şi de ordonanţe de urgenţă sunt înaintate la Senat sau la Camera Deputaţilor (după criteriul competenţei, conform art. 75 alin.(1) al Constituţiei României, republicată2), în vederea adoptării lor, iar ordonanţele şi hotărârile Guvernului, însoţite de notele de fundamentare ale acestora, semnate de primul ministru şi de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare sunt transmise Secretarului general al Camerei Deputaţilor spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Noua procedură legislativă (conform art.75 din Constituţia republicată) impune ca prima Cameră sesizată să dezbată proiectele de lege şi propunerile legislative aflate în competenţa sa în termen de 45 de zile (pentru coduri şi legi de complexitate mai deosebită termenul este de 60 de zile). În ceea ce priveşte dezbaterea ordonanţelor de urgenţă de către prima Cameră sesizată, termenul este de 30 de zile de la depunere (art.115 alin.(5) din Constituţia republicată). În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectul de lege sau propunerea a fost adoptată. Regulamentele celor două Camere cuprind dispoziţii privitoare la modul de calcul al termenelor procedurale. În ceea ce priveşte proiectele de legi, cele două Regulamente prevăd că termenul de 45 de zile, respectiv 60 de zile curge de la data prezentării proiectelor în Biroul Permanent; aceeaşi dispoziţie se aplică şi propunerilor legislative prezentate în Camera Deputaţilor, dar în Senat termenul curge de la data primirii tuturor avizelor cerute de lege pentru acest tip de act. În plus, Regulamentul Senatului cuprinde şi dispoziţii speciale care stabilesc că în perioada vacanţei parlamentare, termenele procedurale se suspendă (art.1041), iar termenele procedurale de legiferare se calculează pe zile lucrătoare în plen şi în comisiile permanente (art.1043).

2 Pentru detalii vezi Mihaela Ciochină � Elemente de noutate în procedura de legiferare, urmare a revizuirii Constituţiei şi regulamentelor parlamentare, în �Revista de drept public�, nr.4/2003, p.67-75



3. În cele ce urmează vom puncta principalele prevederi din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care au fost adaptate şi corelate cu noile dispoziţii ale Constituţiei, prin Legea nr. 189/20043. În temeiul art.II din această lege, prin grija Consiliului Legislativ s-a făcut republicarea Legii nr.24/2000, dându-se textelor o nouă numerotare4.

Pe ansamblu, s-au făcut modificări ori de câte ori se făcea referire la Constituţie, adăugându-se sintagma �republicată�, iar trimiterile la articole din Constituţie au fost actualizate, ţinându-se cont de renumerotarea operată cu ocazia republicării.

În general, s-a procedat la punerea de acord cu dispoziţiile Constituţiei, în special în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a legilor şi a celorlalte acte normative, armonizarea cu acquis-ul comunitar, aspecte legate de procesul decizional al Parlamentului în adoptarea legilor, dar şi îmbunătăţirea normelor de tehnică legislativă cu dispoziţii care să asigure eliminarea paralelismelor în reglementare, lacunele de motivare adecvată, izvorâte din practica celor 3 ani de aplicare a acestor prevederi.

3.1.Pentru eliminarea oricărei ambiguităţi în interpretarea art. 78 al Constituţiei României, republicată5, care prevede �Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei�, s-a considerat util să se facă precizări. Astfel, prin Legea nr. 189/2004 a fost introdus un nou articol, respectiv art. 101, cu titlul marginal �Intrarea în vigoare a actelor normative�, devenit art.11 după republicarea Legii nr.24/2000. Conform acestuia, legile şi ordonanţele simple intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. 463 din 24 mai 2004 4 Republicarea este inserată în Monitorul Oficial nr. 777 din 25 august 2004. 5 A se vedea Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan - Revizuirea Constituţiei României: Explicaţii şi comentarii, Bucureşti, Editura Rosetti, 2003, 139p.; Ion Deleanu � Revizuirea Constituţiei, în �Dreptul�, nr.12/2003, p.5-36; Cristian Ionescu � Constituţia României: Legea de revizuire comentată şi adnotată cu dezbateri parlamentare, Bucureşti, Editura ALL BECK, 2003, 319p.; Corneliu-Liviu Popescu - Data intrării în vigoare a actelor normative, în lumina dispoziţiilor constituţionale revizuite, în �Dreptul�, nr.4/2004, p.23-40; Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Simina Tănăsescu � Constituţia României revizuită: Comentarii şi explicaţii, Bucureşti, All Beck, 2004, 363 p.; Sorin Popescu, Victoria Ţăndăreanu � Intrarea în vigoare a actelor normative conform Constituţiei revizuite, în �Revista de drept comercial�, nr. 3/2004, p.151-158, precum şi Ioan Vida - Manual de legistică formală. Introducere în tehnica şi procedura legislativă�, în curs de apariţie.

în textul lor. În ceea ce priveşte termenul de 3 zile, se precizează că acesta �se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial şi expiră la orele 24 ale celei de a treia zi de la publicare�.

Termenul de 3 zile este socotit, astfel, un termen legal de drept material şi nu de drept procesual. Ca urmare, termenul începe să curgă din chiar ziua publicării, aceasta fiind socotită prima zi şi expiră la sfârşitul celei de-a 3-a zi, legea intrând în vigoare începând cu ziua a 4-a. Legea nr. 189/2004 consacră, de asemenea, opinia majoritară, exprimată de doctrină, potrivit căreia textul articolului 78 al Constituţiei revizuite se aplică doar legii şi implicit actului cu putere de lege, care este ordonanţa emisă de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare, adoptată de Parlament. În ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, art. 11 alin (2) al Legii nr. 24/2000 prevede că acestea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată (conform art.115 alin.(5) din Constituţie), dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Totuşi, după opinia noastră, în cuprinsul ordonanţei de urgenţă n-ar trebui să se prevadă un alt termen de intrare în vigoare, deoarece nici Constituţia nu dispune aşa ceva la Capitolul III - Guvernul, respectiv art.107 intitulat �Actele Guvernului�, dar şi pentru simplul fapt că nu s-ar mai justifica caracterul �de urgenţă� al acestor acte. Art. 11 alin (3) al Legii nr. 24/2000 prevede că toate celelalte acte normative, cu excepţia legilor şi ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. La obiecţia formulată în sensul că raţiunea instituirii termenului de 3 zile pentru ca persoanele interesate să poată intra în posesia Monitorului Oficial înainte ca legea să-şi producă efectele ar trebui să fie extinsă şi celorlalte acte normative, s-a argumentat că aici primează imperativul ca autorităţile administraţiei publice să poate interveni eficient şi mai ales prompt, prin acte date în aplicarea legii, atunci când împrejurările o cer. De aceea s-a considerat necesar să se facă recomandarea ca, �atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text�; din formularea textului rezultă că stabilirea unei date ulterioare pentru intrarea în vigoare a unor asemenea acte normative trebuie să fie o situaţie de excepţie.

3.2. În modificarea art.14 (devenit art.15 după republicare) intitulat �Evitarea paralelismelor�, s-a avut în vedere experienţa legislativă din ultimii ani, când o aceeaşi reglementare se regăsea în mai multe



articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative, deşi acest lucru era prevăzut în Legea nr.24/2000 că �trebuie evitat�, doar cu referire la �două sau mai multe reglementări�, ceea ce, uneori, a fost luat ca o recomandare, subînţelegându-se că aceeaşi reglementare, poate fiinţa de mai multe ori în acelaşi act normativ. În noua formulare dispoziţia devine imperativă: �este interzisă instituirea aceloraşi reglementări�, precizându-se că reglementarea în cauză poate să se afle �în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative�.

3.3. În cadrul completării alineatului (5) al fostului articol 31 (devenit art.32 după republicare), completare introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.6/2003 şi preluată de Legea nr.189/2004, s-a oferit alternativa ca expunerile de motive la legi şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului să poată fi publicate fie în Monitorul Oficial, fie pe Internet, de către autoritatea emitentă. Soluţia legislativă promovată este în acord cu principiul de transparenţă, întrucât cei interesaţi pot folosi Internetul pentru a le fi satisfăcută cerinţa de informare. Ca urmare a acestei preluări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.6/2003 a fost respinsă de Parlament, nemaigăsindu-şi justificarea.

Pentru a curma orice dispută pe această temă, legea dispune că expunerea de motive va fi refăcută de către iniţiator, după promulgarea legii, în cazul în care proiectul de lege sau propunerea legislativă a suferit modificări de fond în cursul dezbaterilor parlamentare. Cel care face aprecierea necesităţii refacerii expunerii de motive este Secretarul general al Camerei Deputaţilor.

3.4. Avându-se în vedere faptul că România se află în plin proces de armonizare a legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare, art.20 (devenit art.21 şi intitulat �Raportul cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale�) a fost modificat în sensul că a fost împărţit în trei alineate, prin care se impune ca soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene (alin.(1)), dar şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte (alin.(2)), asigurând compatibilitatea cu acestea. În acest sens, se vor face propuneri de modificare sau completare a actelor normative interne ale căror dispoziţii nu sunt concordante cu reglementările comunitare sau internaţionale (alin.3). Totodată, prin Legea nr.189/2004 a fost introdus un nou articol, art. 411 cu denumirea marginală �Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare�. Acest articol, care a devenit art.43, după republicarea Legii nr.24/2000, având două alineate, prevede că în cazul actului normativ care transpune direct o normă comunitară în dreptul

intern, după partea dispozitivă, trebuie să se facă o menţiune care să cuprindă elementele de identificare ale actului comunitar preluat (adică tipul actului, numărul, titlul, precum şi numărul Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene şi data la care a fost publicat); dacă este transpus doar parţial un act comunitar, elementele de identificare trebuie să specifice în detaliu textele (secţiuni/articole/paragrafe, după caz) transpuse.

3.5. În ceea ce priveşte redactarea propriu-zisă a unui proiect de act normativ, se fac precizări cu privire la configurarea unor elemente de structură ale acestuia. Astfel, statutul preambulului a fost mai clar precizat în art.41 (fostul art.40), alin.(1) prevăzându-se că el enunţă în sinteză scopul şi, după caz, motivarea reglementării şi nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Întotdeauna, preambulul trebuie să preceadă formula introductivă. Dacă includerea preambulului în cuprinsul actului se apreciază de la caz la caz (alin.(2)), el devine obligatoriu la ordonanţele de urgenţă (alin.(3)) şi trebuie să expună elementele de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare care impune recurgerea la această cale de reglementare, cerinţă formulată expres în art.115 alin. (4) din Constituţia republicată. În ceea ce priveşte actele normative ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, preambulul trebuie să cuprindă şi avizele prevăzute de lege.

3.6. Cât priveşte atestarea autenticităţii actului normativ, s-a intervenit asupra alineatului (6) al articolului 42, (devenit art.44) pentru a se detalia şi uniformiza formulele de atestare a legalităţii adoptării proiectului de lege utilizate de fiecare Cameră, în ordinea adoptării şi în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale. Astfel, a fost prevăzută o formulă pentru cazul în care una din camere este prima sesizată şi se adoptă forma iniţială a proiectului de lege cu sau fără amendamente (art.44, alin.(6), lit.(a)) ori se consideră adoptat ca urmare a depăşirii termenului prevăzut la art.75 alin. (2) al Constituţiei republicate (art.44, alin.(6), lit.(b)).

După alineatul (6) s-au introdus alineatele (7), (8), (9) care prevăd formule de atestare a legalităţii adoptării legii la forma care se trimite spre promulgare (art.44 alin.(7)), pentru cazul legilor adoptate de cele două Camere în şedinţă comună (art.44 alin. (8)) şi pentru cazul legilor de revizuire a Constituţiei României (art.44 alin.(9)).

Noul alineat (10) din articolul 44 dispune că formula de atestare este urmată de semnăturile preşedinţilor celor două Camere sau ale vicepreşedinţilor care au condus şedinţele.

3.7. Referitor la efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare, art. 115 alin.(8) din Constituţia republicată a fost transpus în art. 58 alin.(3) (devenit art. 60) al Legii nr.24/2000, care



prevede că pentru legile de aprobare sau de respingere a ordonanţelor emise de Guvern, în cadrul dispoziţiilor finale trebuie să se insereze, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

3.8. Alte importante modificări privesc republicările de acte normative. Astfel, prevederea referitoare la republicarea actului modificat concomitent cu actul modificator (art. 66 alin.(3), devenit art. 68) a fost eliminată, acţiunea fiind practic imposibil de realizat, cu atât mai mult cu cât, conform noului text constituţional, o lege intră în vigoare după 3 zile de la data publicării. Or, republicarea este o operaţiune subsecventă intrării în vigoare a actului modificator, situaţie care face imposibilă publicarea concomitentă a actului modificator cu textul actului modificat în forma republicată. La aceasta se mai adaugă şi elementul timp care este necesar pentru întocmirea formei republicabile a actului de către organul emitent şi circuitul acestei operaţiuni, inclusiv obţinerea avizului Consiliului Legislativ. Această observaţie a fost formulată în avizul Consiliului Legislativ, observaţie de care s-a ţinut seama în forma finală a Legii nr. 189/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000..

Tot la sugestia Consiliului Legislativ, s-a acceptat să se introducă un termen până la care organul emitent să întocmească forma republicabilă a actului, respectiv �cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură�. În interiorul acestui termen, se prevede ca forma republicabilă să se transmită Consiliului Legislativ

într-un termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea, pentru a-i da timp acestuia să examineze cu atenţie actul republicabil, cu atât mai mult cu cât avizele sale pentru republicările, ca şi pentru rectificările de acte normative au practic caracter de �aviz cvasiconform�. În cazul codurilor, având în vedere complexitatea lor, ambele termene se prelungesc cu 15 zile.

3.9. La art. 51 (devenit art. 53) referitor la redactarea dispoziţiilor finale din cadrul unui act normativ, a fost adăugat un alineat (3), care dispune ca în cazul legilor prevăzute de art.115 alin.(8) din Constituţia României, republicată, să se precizeze în cadrul dispoziţiilor finale, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

3.10. În sfârşit, art. II al Legii nr.189/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 dispune republicarea Legii nr. 24/2000, dându-se textelor o nouă numerotare, acţiune care trebuie să se încadreze în perioada de 45 de zile, termen fixat de ea însăşi pentru orice republicare, în art.68 alin (3), ceea ce s-a şi realizat.

4. Considerăm că efectele previzibile, indiscutabil benefice ale modificărilor aduse Legii nr.24/2000 asupra elaborării actelor normative de către toate autorităţile implicate în procesul legislativ, vor conduce la o mai bună arhitectură a unui act normativ, contribuind la coerenţa legislaţiei în România.

L�article présente les principales dispositions de la Loi no 24/2000 sur les règles de technique législative applicables à l'élaboration des actes normatifs, qui sont adaptées et mises en corrélation avec les nouvelles dispositions de la Constitution de la Roumanie, révisée en 2003. Les modifications analysées se réfèrent en particulier à l�élimination des ambiguïtés dans l�intepretation de certains articles de la Constitution, aux précisions concernant les rapports avec la législation communautaire et avec les traités internationaux, à la procédure de republication etc.

The article presents the main provisions under Law no. 24/2000 on the Legislative Procedure Standards in Drafting Normative Acts, approved and colligated with the new provisions of the Romanian Constitution, re-examined in 2003. The discussed amendments especially refer to the ruling out of the ambiguities in the interpretation of some constitutional articles, to the explanations concerning the relations with the community law and with international treaties, to the republishing procedure, etc.



DREPTUL EUROPEAN ŞI INSTRUMENTELE CONSILIULUI

EUROPEI. Domenii comune de reglementare

Niculina VRÎNCEANU Consilier

Consiliul Legislativ

I. Consideraţii generale În ultimele decenii, în doctrina juridică

internaţională şi, mai recent, în doctrina internă se utilizează sintagma �drept european�, cu trimitere directă la definirea ordinii juridice, instituţiilor şi normelor juridice adoptate de instituţiile Uniunii Europene: Consiliul European, Comisia Europeană sau Parlamentul European. Exemple: �Revue trimestrielle de droit europeen�, �Cahiers de droit europeen�, �A guide to european law� (Pierre Mathijsen - 2002), �Drept european� (Roxana Munteanu - 1996) ş.a.

În legislaţia internă şi în primul rând în Constituţia României, aşa cum a fost modificată şi republicată în octombrie 2003, s-a preferat în cadrul Capitolului VI - Integrarea Euroatlantică - o trimitere directă �... tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare� şi nu se utilizează sintagma reglementări europene sau drept european. Nici în legea specială în domeniu şi anume Legea 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată şi completată prin Legea 189/2004 nu se face trimitere la legislaţia europeană, iar distincţia dintre dreptul european, în sensul menţionat mai sus şi alte acte juridice internaţionale este mai tranşantă, fiind expusă în cadrul a două alineate distincte. Astfel, art.20 alin.1 prevede: �Soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea�, iar alin.(2): �Prevederile alin.(1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte�.

Cu toate acestea, în contextul procesului de legiferare, iniţiatorii proiectelor de acte normative fac uneori trimitere în documentele de motivare înaintate Consiliului Legislativ la sintagma �legislaţia europeană�, invocând sub această denumire atât acte normative elaborate de instituţiile Uniunii Europene, cât şi reglementări ale Consiliului Europei, (în

anumite cazuri fără să se facă diferenţa dintre aceste structuri şi, implicit, dintre aceste norme).

În situaţia în care iniţiatorul nu prezintă în întregime, concret şi corect titlul actului internaţional propus ca model, precum şi instituţia care l-a adoptat, există riscul unei neclarităţi în ceea ce priveşte finalitatea acţiunii de legiferare, în sensul confuziei acţiunii de adoptare a acquisului comunitar cu procesul de aliniere a legislaţiei interne la instrumentele Consiliului Europei. Această confuzie este facilitată de mai mulţi factori:

- confuzia dintre Consiliul Europei şi Consiliul Uniunii Europene, denumirile fiind apropiate,

- faptul că cele două organizaţii europene au elaborat şi adoptat în evoluţia lor, în special în ultimul deceniu, reglementări în care se regăsesc domenii comune,

- faptul că, în etapa actuală, România trebuie să-şi modernizeze legislaţia, nu numai conform standardelor Uniunii Europene, dar şi standardelor Consiliului Europei.

Astfel, în contextul relaţiilor internaţionale actuale, modernizarea sistemului juridic intern este impusă de obligaţiile ce decurg din dubla calitate a României în contextul acordurilor şi tratatelor europene pe care le-a ratificat sau semnat şi anume:

- stat asociat la Uniunea Europeană conform Acordului European de Asociere încheiat cu Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, ratificat prin Legea nr. 20/1993 (cu perspective de integrare în 2007),

- stat membru în Consiliul Europei conform Legii 64/1993 de aderare la Statutul acestei organizaţii.

În baza dispoziţiilor acestor legi, România şi-a asumat obligaţii în ceea ce priveşte transpunerea acquis-ului comunitar, dar şi în ceea ce priveşte modernizarea legislaţiei prin aderarea/ratificarea Convenţiilor Consiliului Europei, care pun în aplicare principiile reglementate de Statutul acestuia.

In concluzie, România trebuie să-şi adapteze legislaţia naţională în concordanţă cu două sisteme



juridice elaborate de două structuri europene distincte, ceea ce impune analiza raportului care există între acestea, inclusiv a gradului lor de convergenţă, în vederea evitării apariţiei unor confuzii, create de utilizarea ambiguă a expresiei �drept european� sau a unor disfuncţionalităţi în sensul prezentării unei acţiuni de ratificare a unei convenţii a Consiliului Europei ca o acţiune de preluare a acquisului comunitar, când această convenţie nu apare inclusă în acquis.

Analiza acestui raport, sub aspectul conţinutului pe fond şi sub aspect procedural, implică în mod obligatoriu o prezentare lapidară a celor două structuri europene, atât din prisma obiectivelor existente la momentul constituirii lor, cât şi din prisma organizării şi funcţionării lor ulterioare, întrucât sistemul juridic promovat de aceste instituţii este strict legat de aceste două coordonate.

II. Consiliul Europei � Uniunea Europeană Între cele două structuri, ce acoperă până la

un punct un spaţiu geografic comun, fiind departajate în doctrină prin sintagma �Europa celor 45� de �Europa celor 25� (aserţiune valabilă din mai 2004), se constată în ultimul deceniu o intensificare a relaţiilor de cooperare, impusă de asumarea unor politici comune cu obiective comune sau apropiate, fapt ce determină elaborarea unor norme juridice bazate pe aceleaşi principii.

Dacă sub aspectul conţinutului pe fond al acestor norme juridice, elaborate pe de o parte de Consiliul Europei şi pe de altă parte de instituţiile Uniunii Europene, analiza lor este mai simplă şi relevă în cele mai multe cazuri convergenţa acestuia, sub aspect procedural apar diferenţe impuse de obiectivele, organizarea, precum şi de funcţionarea diferită a celor două structuri.

Cu titlu general şi fără a intra în alte detalii se poate afirma că diferenţa de aplicare dintre normele Consiliului Europei şi normele comunitare (aplicabile uneori şi Spaţiul Economic European ce include şi alte state) este dată în principal de construcţia originală, �sui generis�, care sparge tiparele impuse de dreptul internaţional public sub care se prezintă şi funcţionează Uniunea Europeană.

i. Deosebiri impuse de scopul şi construcţia

diferită a celor două structuri. a. Consiliul Europei, organizat în mai 1949,

de către zece state membre fondatoare, are drept obiective respectarea drepturilor fundamentale ale omului, respectarea democraţiei pluraliste şi supremaţiei legii şi este constituit pe baza principiilor dreptului internaţional clasic în care fiecare stat membru îşi păstrează atributele suveranităţii, în care

membrii lucrează în spiritul colaborării, iar documentele elaborate trebuie să fie semnate şi ratificate de fiecare stat membru, pentru a li se recunoaşte forţa juridică internă.

De regulă, ratificarea de către statele membre a unei convenţii sau a unei recomandări impune şi elaborarea unei legislaţii interne pentru aplicarea dispoziţiilor acesteia, chiar dacă majoritatea constituţiilor europene (Austria, Franţa, Italia, Germania, ...) au prevăzut recunoaşterea normelor internaţionale ca făcând parte din dreptul intern.

Sub aspectul efectelor şi forţei lor juridice, aceste convenţii, ca orice tratat de drept public clasic, leagă părţile conform principiului �pacta sunt servanda�, şi trebuie executate cu bună credinţă. Încălcarea unui tratat atrage răspunderea internaţională a statului în cauză cu diferite consecinţe.

In conformitate cu dispoziţiile art.10 din Statutul Consiliului Europei, pentru funcţionarea şi organizarea acestuia sunt stabilite două instituţii: Comitetul Miniştrilor (ai afacerilor externe) şi Adunarea Consultativă (denumită şi cu atributul Parlamentară ), ce reflectă dimensiunea federalistă pur consultativă şi este compusă din reprezentanţii fiecărei ţări membre, aleşi de Parlament.

b. Construcţia Comunităţilor Europene,

dictată iniţial din raţiuni economice şi politice s-a dezvoltat într-o formulă şi o metodă nouă, ideea adoptării unei structuri de integrare devenind din ce în ce mai pregnantă. La sfârşitul deceniului şase erau deja create cele trei comunităţi europene: CEE, CECA şi CEEA, trinitate în care Comunitatea Economică Europeană (CEE) a jucat un rol predominant. Intersectarea scopurilor acestor comunităţi şi evoluţia lor a dus la crearea unei structuri instituţionale unice cu reguli şi conducere proprii.

Astfel, deşi Comunităţile Europene s-au născut prin tratate internaţionale de tip clasic, ceea ce este esenţial şi deosebit este faptul că în evoluţia lor au apărut instituţii cărora li s-au atribuit puteri normative care sunt direct aplicabile şi au prioritate în ordinea internă a statelor membre, construcţie atipică pentru normele juridice internaţionale clasice.

În baza dispoziţiilor din tratate şi anume Actul Unic European (TUE), semnat în februarie 1986, anumite norme juridice derivate au condus la construcţia unei Pieţe Unice fondată pe patru libertăţi fundamentale: libera circulaţie a persoanei, a produselor, a serviciilor şi a capitalului, în profitul întreprinderilor şi cetăţenilor europeni.

Tratatul de la Maastricht semnat şase ani mai târziu a permis Uniunii să progreseze în mai multe domenii: introducerea monedei unice, o politică de securitate externă comună (PESC), precum şi



cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (JAI).

Tratatul de la Amsterdam din 1997 şi Tratatul de la Nisa din 2001 au aprofundat politica de integrare, dar au pus şi problema revizuirii tratatelor şi elaborarea (Consiliul de la Laeken din 2001) unui text unitar, mai exact a unei Constituţii care să corespundă mai bine aşteptărilor cetăţenilor europeni.

In luna iunie 2004, Consiliul European de la Bruxelles a adoptat Constituţia Europei, ce urmează, conform programului informal comunicat de Secretariatul summitului, să fie semnată oficial de şefii de state şi de guverne în perioada octombrie-noiembrie 2004 şi apoi ratificată de toate cele 25 de state membre conform regulilor constituţionale proprii (aprobare la nivel parlamentar sau referendum naţional) urmând să intre în vigoare ulterior acestor proceduri, (se preconizează anul 2006).

Toate aceste modificări, prezentate la modul cel mai succint, au permis dreptului comunitar să se implice în domenii care erau înainte de competenţa exclusivă a statelor şi să se adreseze direct resortisanţilor acestora, cu precizarea că autorităţile statale naţionale participă la aplicarea şi punerea în executare a dreptului comunitar.

Prin semnarea Tratatelor Europene şi constituirea comunităţilor, statele au cesionat astfel anumite drepturi suverane, operaţiune care are drept corolar o partajare de competenţe, în sensul că vechile competenţe naţionale sunt clasificate în două grupe:

- competenţele rămase intacte la îndemâna statelor, ce sunt situate în afara domeniilor tratatelor,

- competenţele statale �aduse� în comun şi care constituie activul comunitar.

În limitele competenţelor ce le sunt conferite şi a obiectivelor stabilite prin Tratate, instituţiile comunitare nu intervin în domeniile ce nu ţin de competenţa lor exclusivă, decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate suficient de statele membre, făcând astfel posibilă aplicarea unor principii fundamentale comunitare: principiul subsidiarităţii şi principiul proporţionalităţii.

Substanţa tratatului, litera şi spiritul său impun în prezent �imposibilitatea pentru un stat membru să deroge în mod unilateral de la dreptul comunitar� - (situaţie reglementată însă în noul proiect de Tratat Constituţional al Uniunii Europene).

Tratatele Uniunii Europene apar astfel �clasice în forma sa şi revoluţionare în ceea ce priveşte conţinutul�1. In contextul acestei construcţii originale trebuie precizat că Uniunea Europeană respectă identitatea naţională a statelor membre inclusiv autonomia locală şi regională. Se respectă 1 Robert Saint Esteben - Dreptul comunitar şi drepturile naţionale, Paris, Facultatea de Ştiinţe economice.

funcţiile esenţiale ale statului în ceea ce priveşte integritatea teritorială, menţinerea ordinii publice, securitatea internă.

ii. Relaţia Consiliul Europei - Uniunea

Europeană Relaţia dintre cele două structuri europene a

fost stabilită, de o manieră indirectă, chiar de semnatarii tratatelor Uniunii Europene când şi-au afirmat �credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitate şi în valoarea fiinţei umane� principiu fundamental aflat la baza construcţiei Consiliului Europei.

Cu toate acestea, la data încheierii tratatelor constitutive, în anul 1957, nu a existat nici o dispoziţie imperativă directă care să dezvolte reglementări în acest sens, întrucât natura lor economică i-a făcut pe fondatorii Comunităţilor Europene să gândească că nu există nici un risc de interferenţă între legislaţia comunitară şi drepturile omului.

Evoluţia construcţiei comunitare a confirmat că respectarea drepturilor omului face parte integrantă din eşafodajul juridic comunitar, astfel că acest principiu va fi preluat în Declaraţia Consiliului European din aprilie 1978 şi înscris şi în art.6 din Tratatul de la Amsterdam care face trimitere expresă la drepturile fundamentale astfel cum sunt garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale adoptată de Consiliul Europei în noiembrie 1950.

În dezvoltarea şi evoluţia lor paralelă şi consecutivă, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană au adoptat sau au elaborat numeroase documente şi programe comune, care relevă gradul de convergenţă, uneori până la suprapunere a conţinutului legislaţiilor care au la bază principiul respectului drepturilor fundamentale, principiul statului de drept şi principiul supremaţiei legii, toate fiind fundamentale pentru construcţia unei Europe paşnice şi unite.

În anul 1988, Acţiunea comună a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei a stabilit un mecanism comun pentru o evaluare colectivă, în ceea ce priveşte adoptarea şi implementarea efectivă de către ţările candidate la Uniunea Europeană (membre ale Consiliului Europei) a acquisului comunitar în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

In concordanţă cu orientările şi obiectivele menţionate, în ianuarie 2001 Secretarul General al Consiliului Europei a prezentat Adunării Parlamentare şi Comitetului Miniştrilor priorităţile pentru perioada 2000-2005, având drept obiectiv printre altele şi promovarea şi instituţionalizarea parteneriatului politic şi juridic cu Uniunea Europeană, bazat pe scopul comun al realizării unităţii europene.



Din analiza conţinutului documentelor juridice adoptate de cele două instituţii europene, se constată că zona de convergenţă juridică depăşeşte domeniul ce vizează justiţia şi afacerile interne, extinzându-se şi asupra altor arii de reglementare.

III. Domenii comune de reglementare In modalitatea cea mai succintă de prezentare

se poate reţine că, deşi au plecat de pe platforme diferite şi anume Consiliul Europei punând pe primul plan respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar Comunităţile Europene reconstrucţia economică şi crearea unei pieţe unice, cele două structuri europene au mers pe drumuri paralele, dar în aceeaşi direcţie, ambele având obiectiv principal crearea unei Europe moderne, democratice şi paşnice. In realizarea acestuia, în evoluţia lor, au adoptat şi au pus în aplicare, în special în ultimii ani, aceleaşi principii fundamentale .

A. DREPTURILE FUNDAMENTELE -

reprezintă punctul convergent cel mai important în ultimul deceniu, care are baza în dispoziţiile Titlului I al Tratatului de la Maastricht şi în Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană (proclamată în deschiderea Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000), iar la nivelul Consiliului Europei în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma în 1950, text juridic ce constituie şi azi punct de referinţă în orice sistem juridic democratic.

Tema făcând, de a lungul vremii, obiectul a numeroase lucrări şi dezbateri nu vom face referire decât la câteva aspecte ce ţin de evoluţia din ultimul deceniu, domeniul cunoscând, sub influenţa schimbărilor economice, ştiinţifico-tehnice şi dinamicii sociale, o extindere fără precedent şi atingând aspecte nebănuite, prin comparaţie cu problematica anilor 60-70.

La nivelul Uniunii Europene, în anul 1993, în cadrul Consiliului European de la Copenhaga, respectarea acestor drepturi a fost inclusă în cadrul criteriilor politice impuse statelor candidate ca o condiţie de aderare.

Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană a fost elaborată ţinând cont de evoluţia legislaţiilor naţionale, de jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg, dar şi a Curţii de la Strasbourg (CEDO), ceea ce face evidentă legătura între cele două sisteme juridice. Prin conţinutul juridic delimitat clar, Carta este în acelaşi timp destinată să înlăture de pe Piaţa Internă, în baza art.95 din Tratatul de la Maastricht, eventualele obstacole apărute în cadrul schimburilor între state datorită unei legislaţii eterogene şi să realizeze o apropiere a legislaţiilor interne.

În raport cu Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale, elaborată de Consiliul Europei în anul 1950, Carta Uniunii Europene, apărută la o diferenţă de 50 de ani, reflectă de o manieră mai concretă şi într-o viziune juridică modernă evoluţia conceptului de �drepturi şi libertăţi fundamentale�, în numeroasele sale aspecte şi conexiuni şi aşa cum s-au impus în dezvoltarea complexă a societăţii umane.

Dincolo de modalitatea diferită de prezentare şi structurare a domeniului, din examinarea conţinutului drepturilor protejate se constată pe fond identitate de obiective, diferenţele minore fiind impuse mai degrabă de formalităţile şi procedurile diferite de punere în aplicare. Într-o enumerare pur exemplificativă se desprind printre cele mai importante :

a. Dreptul la viaţă Este prevăzut expres în art.2 din Titlul I al

Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamantale din 1950 a Consiliului Europei care este completată de mai multe protocoale dintre care Protocolul 6 prevede expres abolirea pedepsei cu moartea.

Uniunea Europeană a adoptat în anul 1997, declaraţia conform căreia majoritatea statelor membre au abolit pedeapsa cu moartea, iar nici unul dintre acestea nu o mai aplică. Această teză este reluată şi prevăzută expres în art.2 din Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană conform căruia �nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea şi nici executat�.

În Raportul privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat la cererea Comisiei Europene pentru anul 2002, experţii au ajuns la concluzia că în statele membre, actualele probleme ridicate de punerea în aplicare a principiului dreptului la viaţă, sunt mai subtile şi mai complexe şi pot fi grupate în mai multe teme, precum: interdicţia oricărei atingeri aduse vieţii, obligaţia de a asigura protecţie împotriva atentatelor, protecţia femeilor faţă de violenţa domestică, drepturile pacienţilor, problema refuzului de tratament medical (în cazul adepţilor Martorilor lui Iehova), interdicţia clonării fiinţelor umane, toate acestea fiind aspecte ridicate de noile raporturi sociale sau dezvoltări ale tehnicilor medicale. Din acelaşi Raport rezultă că dezbaterile asupra admiterii eutanasiei privită ca acţiune voluntară a ridicat cele mai multe probleme. În prezent Olanda şi Belgia (membre în Uniunea Europeană, dar şi în Consiliul Europei) au legalizat în anumite condiţii şi cu respectarea unor proceduri stricte, eutanasia activă voluntară.

Aceeaşi temă a fost preluată de o manieră mai elaborată de Consiliul Europei în Recomandarea 1418/1999 privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii bolnavilor incurabili sau muribunzi, care



invită statele membre să elaboreze un cadru legal menit să asigure protecţie juridică şi socială necesară împotriva oricăror riscuri şi pericole specifice cu care sunt confruntate persoanele aflate în această situaţie. Documentul cuprinde o paletă largă şi complexă de recomandări. Se prevede astfel expres evitarea �riscului de a prelungi existenţa unei persoane împotriva voinţei ei�, dar pe de altă parte �dorinţa de a muri exprimată de un bolnav incurabil sau muribund nu poate servi ca justificare legală în executarea acelor acţiuni destinate să provoace moartea �.

În completarea şi dezvoltarea dreptului la viaţă care constituie piatra de temelie pe care se construieşte un regim general de protecţie, cuprinzând o serie întreagă de alte drepturi şi libertăţi, sunt reglementate de o manieră convergentă :

b. Dreptul la integritate şi demnitate La nivelul Consiliului Europei s-a adoptat

Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinii, semnată la Ovideo la 4 aprilie 1997, în care statele membre, conştiente de evoluţia biologiei şi medicinii, se obligă să protejeze demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi să garanteze oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinii.

In cadrul Uniunii Europene, tot ca o reacţie la realităţile lumii actuale, Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană prevede în art.3 dreptul la integritatea persoanei şi �interdicţia de a face din corpul uman sau din părţi ale acestuia sursă de profit�.

Din experienţa punerii în aplicare a dreptului la demnitate de desprind totuşi diferenţe de nuanţă în practica statelor membre, apărute uneori din interpretarea diferenţiată a Convenţiei Consiliului Europei. S-a pus, astfel, problema şi s-au exprimat mai multe opinii referitoare la condiţiile în care o persoană are dreptul de a fi informată în mod clar şi în ce măsură este necesar consimţământul ei în cazul unor intervenţii medicale, persoana fiind în cunoştinţă de cauză cu privire la natura şi consecinţele acestei intervenţii. Diversele opinii exprimate sunt determinate şi de faptul că dintre statele membre ale Uniunii Europene la data de 15 ianuarie 2003 numai patru ratificaseră Convenţia Consiliului Europei (Danemarca, Spania, Grecia şi Portugalia)

In ciuda acestor diferenţieri, analizând din prisma scopurilor urmărite, precum şi din conţinutul pe fond al celor două sisteme juridice de protecţie se poate concluziona că ambele sisteme urmăresc aceeaşi finalitate, conturând un nou segment de drept, aşa numitul drept al pacienţilor care are temei în art.5 şi art.10 din Convenţia Consiliului Europei, şi art.3 din Carta Uniunii Europene, care se aplică nuanţat, în funcţie de legislaţia internă care

completează aceste reglementări şi care se află în plină evoluţie.

Tot în cadrul noilor interpretări şi promovări ale noţiunii de drept la demnitate, se prefigurează, din normele de practică judiciară sau din Rapoartele Mediatorului European, şi noul concept de drept al persoanelor în vârstă sau drepturi ale persoanelor cu handicap. De altfel, în legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene, dar şi ale Consiliului Europei se regăsesc deja texte juridice care fac trimitere expresă la aceste categorii (Danemarca, Olanda, Austria).

c. Drepturile minorităţilor Consiliul Europei a semnat în anul 1995

Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, iar în 1997 Comitetul de Miniştri a adoptat Convenţia privind cetăţenia, care reprezintă primul instrument internaţional ce face o sinteză a noilor idei apărute în dreptul intern şi internaţional în ceea ce priveşte definirea conceptului de naţionalitate, privit ca legătură juridică între o persoană şi un stat şi care nu indică originea etnică a persoanei. Se realizează un ansamblu de principii şi reguli în domeniu ce au drept scop facilitarea dobândirii cetăţeniei şi reintegrarea în cetăţenia de origine, limitarea posibilităţilor de pierdere a cetăţeniei şi împiedicarea retragerii ei arbitrare. Această reglementare se completează cu Carta europeană a limbilor regionale adoptată în iunie 1992, în care statele părţi îşi fixează ca obiectiv recunoaşterea acestora ca �expresie a bogăţiei culturale�.

Iniţial Uniunea Europeană nu a reglementat de o manieră expresă problema minorităţilor, considerând că aceasta reprezintă o problemă care ţine de raporturile politice dintre un stat şi minorităţile sale şi nu constituie o chestiune distinctă atâta timp cât, conform art. 17 din Tratatul de la Maastricht �orice persoană având cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene este în acelaşi timp şi cetăţean al Uniunii Europene şi beneficiază fără discriminare de toate drepturile conferite de această calitate�.

Recent, art.21 din Carta drepturilor fundamentale conţine trimiteri exprese la conceptul de naţionalitate: �Este interzisă orice discriminare bazată pe naţionalitate�. Promovând dreptul la egalitate, pe de o parte şi respectul pentru identitate şi diversitate, pe de altă parte, (proclamate iniţial în Declaraţia rasei şi a prejudecăţilor rasiale, adoptată de Conferinţa Generală UNESCO în noiembrie 1978) s-a adoptat şi Directiva nr.2000/43/CE referitoare la punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane fără distincţie de rasă sau de origine etnică.

In acest context, se poate concluziona că Uniunea Europeană recunoaşte şi promovează respectul identităţii naţionale cum ar fi: dreptul la cultură, la utilizarea limbii materne, religie, limbă, tradiţii şi în acest scop elaborează şi desfăşoară diverse proceduri şi programe, pentru zone şi regiuni europene



care să susţină aceleaşi drepturi ce se regăsesc şi în documentele Consiliului Europei.

d. Protecţia persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal

Reglementările elaborate de Consiliul Europei şi de Uniunea Europeană în acest domeniu urmăresc să realizeze o conciliere sau mai exact un echilibru între valori fundamentale egal protejate şi anume respectul vieţii private şi, pe de altă parte, libera circulaţie a informaţiilor.

Consiliul Europei a adoptat Convenţia 108/1981 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, iar la nivelul Uniunii Europene s-a adoptat Directiva 95/46/CE referitoare la protecţia persoanelor fizice cu privire la tratamentul datelor cu caracter personal, care în linii mari defineşte de aceeaşi manieră noţiunea de �date cu caracter personal� şi creează acelaşi regim juridic cu instrumentul elaborat de Consiliul Europei.

Faptul că cele două acte invocate au în principal un conţinut comun rezultă şi din cuprinsul Pactului de preaderare în domeniul crimei organizate încheiat între statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate din centrul şi estul Europei text aprobat de Consiliul European din 1998, conform căruia �asigurarea că orice schimb de informaţii trebuie făcute în conformitate cu regulile privind protecţia datelor, în special cu prevederile Consiliului Europei� declaraţie pe baza căruia se poate concluziona că reglementarea Consiliului Europei face parte din acquisul comunitar.

B. DREPTUL SOCIAL ÎN CADRUL

UNIUNII EUROPENE. Plecând de la necesitatea asigurării dezvoltării economice, toate reglementările în acest domeniul au ca punct de plecare buna funcţionare a Pieţei Interne incluzând libera circulaţie a persoanelor şi a serviciilor cu aspecte ce vizează libera circulaţie a lucrătorilor şi reglementarea dreptului de liberă stabilire, conform art.39 şi următoarele din Tratatul CE.

Conştiente de faptul că nici o dezvoltare economică nu este posibilă fără asigurarea unui cadru juridic corespunzător, statele comunitare au promovat în cadrul tratatelor elaborate după anul 1990 principii de drept social cel puţin la fel de complexe ca şi legislaţia Consiliului Europei, iar în momentul actual dreptul comunitar social se constituie într-un domeniu juridic distinct şi complex.

Astfel, în cadrul Tratatului de la Amsterdam prin restructurarea Titlului XI intitulat Politici sociale, educaţie, formare profesională şi tineret - Dispoziţii sociale, art.136 şi următoarele trasează principalele linii directoare care stau la baza construirii dreptului social comunitar. În baza acestor reglementări, în construcţia şi evoluţia Uniunii

Europene după anul 1995, - o dată cu intrarea în vigoare a acordurilor de asociere cu statele din estul şi centrul Europei - se constată o deplasare a accentului de pe politicile ce susţineau economia, pe strategii şi acţiuni de promovare a politicilor sociale, în cadrul obiectivelor comunitare. Reglementările în domeniu sunt numeroase, extrem de complexe şi vizează toate aspectele sociale şi toate etapele încadrării în muncă, inclusiv drepturile şomerilor sau persoanelor care s-au retras la pensie.

În cadrul Consiliului Europei, drepturile sociale decurg din realizarea politicii sale principale şi anume protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Pe această bază a fost elaborată încă din anul 1961 Carta socială europeană, semnată la Torino, revizuită şi completată la Strasbourg în 1996, a cărei aplicare are drept scop ameliorarea nivelului de viaţă şi bunăstării tuturor categoriilor de cetăţeni. La aceasta se adaugă Codul european de securitate socială, intrat în vigoare în 1968, şi Protocolul semnat la Strasbourg în 1964 însoţit de Convenţia europeană de securitate socială, intrată în vigoare în 1977, împreună cu Protocolul din anul 1991. Aceste instrumente creează un cadru juridic complet în care se regăsesc detaliate, drepturile sociale care fac obiect de reglementare şi în dreptul comunitar social. Semnalăm totuşi existenţa la nivelul reglementărilor Consiliului Europei a unui drept nou ce nu se regăseşte încă în legislaţia comunitară şi anume dreptul la locuinţă.

În evoluţia celor două structuri europene se constată că deşi există diferenţe în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea lor, în final se manifestă din punct de vedere legislativ o identitate de obiective comune care au generat două sisteme juridice convergente uneori până la identitate şi care promovează şi susţin aceleaşi obiective bazate pe dreptul la muncă, egalitatea de şanse şi interzicerea discriminării, dreptul sindical, dreptul la protecţia sănătăţii, protecţia muncii, protecţie socială ş.a.

Fără a proceda la o prezentare a numeroaselor dispoziţii existente în legislaţiile celor două instituţii europene, mai facem precizarea că peisajul juridic în acest domeniu se completează şi cu reglementările elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii, care rămâne cea mai veche structură internaţională în domeniu şi care a pus bazele dreptului internaţional al muncii.

C. SISTEMUL JUDICIAR ŞI AFACERI

INTERNE - este domeniul în care colaborarea între Consiliul Europei şi Uniunea Europeană este cea mai activă, în ultimii ani, fiind impusă de creşterea fenomenului infracţional fără frontiere. Aceasta a determinat adoptarea şi aplicarea unor norme juridice unitare, precum şi a unor programe comune având ca obiective lupta împotriva terorismului, a crimei



organizate, a corupţiei, precum şi a altor fapte încriminate ca aducând atingere principiilor fundamentale promovate de cele două instituţii.

Fără a enunţa instrumentele juridice existente la nivelul fiecăreia, precizăm că identitatea de obiective a fost explicit prezentată în cadrul Pactului de preaderare în domeniul luptei împotriva crimei organizate, încheiat în mai 1998 între statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate (la vremea respectivă) şi în care sunt menţionate ca aparţinând acquisului comunitar convenţiile Consiliului Europei, întrucât acestea conţin aceleaşi norme fundamentale care se regăsesc în cel de-al treilea pilon comunitar Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) aşa cum figurează în art. 129 din Tratatul de la Amsterdam.

Există astfel în cadrul Acţiunii comune iniţiate de Uniunea Europeană în decembrie 1998 referitor la identificarea, urmărirea, blocarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor măsuri de implementare a Convenţiei Consiliului Europei nr.141 privind spălarea, descoperirea şi confiscarea produselor infracţiunii din noiembrie 1990.

Toate aceste documente dezvoltă obiective şi strategii comune prezente în reglementări convergente din punct de vedere al conţinutului, ceea ce face ca în mod indirect, participarea României la acestea, să contribuie la implementarea acquisului comunitar.

Semnalăm apariţia anumitor teorii ridicate de doctrină, în sensul că din punct de vedere al respectării principiilor statului de drept şi al supremaţiei legii, punerea în aplicare a acestor măsuri poate, în mod paradoxal, ridica alte probleme, derivând chiar din încălcarea anumitor drepturi fundamentale, cea mai des invocată de teoreticieni fiind deficitul de legitimitate democratică.

In cadrul documentelor elaborate la cererea Comisiei Europene de Reţeaua de Experţi Independenţi ai Uniunii Europene, pe domeniul �Cetăţenie, Carta Drepturilor Fundamentale, Rasism şi Xenofobie - Program Daphne� din cadrul Direcţiei Generale Justiţie şi Afaceri Interne, în studiul intitulat �Echilibrul dintre libertate şi securitate în răspunsurile Uniunii Europene şi ale statelor membre, la ameninţarea teroristă�, apărut în martie 2003, se atrage atenţia asupra anumitor dificultăţi ce pot apărea din punct de vedere al respectării drepturilor fundamentale enunţate în Carta Drepturilor Fundamentale. Experţii independenţi concluzionează totuşi că �...eficacitatea măsurilor destinate să combată terorismul nu se măsoară prin amploarea restricţiilor pe care aceste măsuri le impun libertăţilor fundamentale, cu alte cuvinte nu există între câştigul stării de securitate şi atingerea adusă anumitor libertăţi, un raport de genul celui ce funcţionează pe principiul vaselor comunicante�.

Combaterea infracţionalităţii informatice reprezintă un domeniu legislativ impus tot în ultimul

deceniu şi determinat de intensificarea unor evenimente de ultimă perioadă cum ar fi pirateria informaţiilor, încălcarea repetată a drepturilor de proprietate intelectuală, introducerea de viruşi informatici, proliferarea pornografiei, procesele de pedofilie etc., care au urgentat necesitatea stabilirii unor măsuri de încriminare a faptelor ilegale, produse prin intermediul calculatoarelor, aşa numitele infracţiuni produse în ciberspaţiu. Aceste infracţiuni nu pot fi localizate într-un spaţiu naţional şi pot prezenta forma infracţiunilor de tip clasic în care calculatorul este un instrument, dar şi a infracţiunilor care au drept scop calculatorul în sine.

Uniunea Europeană, cât şi Consiliul Europei au luat măsuri în vederea stabilirii unor mijloace concrete de prevenire şi combatere a infracţionalităţii informatice şi semnalăm faptul că obiectivele, reglementările sau strategiile elaborate se regăsesc pe un fond comun de definire a acestui gen de infracţiuni şi de măsuri similare în vederea prevenirii sau sancţionării acestora. În acest sens, a fost elaborată la Budapesta în noiembrie 2001 Convenţia Europeană asupra infracţiunilor în ciberspaţiu semnată de 30 de state din care 26 de state membre ale Consiliului Europei.

Tot cu referire la domeniul cooperării juridice, semnalăm că există la nivelul Uniunii Europene şi Consiliului Europei convenţii de asistenţă juridică în domeniul penal sau civil precum şi Acorduri de punere în aplicare a sentinţelor, inclusiv supravegherea persoanelor condamnate sau eliberate condiţionat. Deşi intitulate diferit şi cu referire la momente distincte ale fazei executării sentinţei, toate aceste documente au aceeaşi finalitate: aplicarea legii cu respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor persoanelor implicate în actul de justiţie.

D. MIJLOACE DE COMUNICARE ÎN

MASĂ. Considerând că libertatea de expresie şi de informare reprezintă condiţie de bază în construirea şi menţinerea unei societăţi democratice, la nivelul Consiliului Europei au fost elaborate mai multe documente în domeniu, cea mai importantă fiind Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră din anul 1989, iar în baza acesteia şi sub presiunea realităţilor actuale, au apărut numeroase recomandări ce includ liniile directoare menite să dezvolte anumite principii sau să apere alte valori importante legate de punerea lor în aplicare. Dintre acestea menţionăm :

- Recomandarea nr.20(97) cu privire la �discursul la ură�,

- Recomandarea nr.19(97) cu privire la reprezentarea violenţei în mijloacele electronice de comunicare în masă,

- Recomandarea 21(97) promovarea unei culturi a toleranţei,



- Recomandarea nr. 23(2000) cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare în sectorul radiodifuziunii.

În toate aceste documente se afirmă importanţa radiodifuziunii pentru dezvoltare, informaţie şi cultură, precum şi necesitatea creării unui spaţiu de transmisie şi recepţie liber, menit să asigure în acelaşi timp protecţia demnităţii, dreptul la viaţă privată, dreptul la replică şi protecţia minorilor faţă de programe neadecvate vârstei sau în faţa unei publicităţi agresive, înşelătoare, subliminale sau dăunătoare.

Conştientă de impactul pe care îl are televiziunea şi de faptul că aceasta constituie principala sursă de informare şi divertisment a societăţii europene, Comisia Europeană pune accent pe libera circulaţie a informaţiei şi serviciilor din acest domeniu, considerând că fără acestea societatea democratică modernă nu ar putea funcţiona. Din punct de vedere juridic, domeniul audiovizualului se supune aceloraşi principii care domină reglementările comunitare şi se poate concluziona că Directiva 89/552/CEE privind televiziunea fără frontiere coordonează prevederile juridice ale statelor membre într-un domeniu în care diferenţele de reguli juridice sau administrative formau un obstacol în calea liberei circulaţii a serviciilor de televiziune.

Într-o analiză comparativă a celor două norme juridice (convenţia Consiliului Europei şi directiva comunitară) se constată existenţa unor dispoziţii convergente pe fond, ambele conţinând norme ce au drept scop respectul unor valori comune, aşa cum au fost enunţate mai sus, cu semnalarea unei singure reglementări diferenţiate în domeniul promovării diferite a programelor publicitare pentru partide. Având în vedere însă diferenţele procedurale, în textul Convenţiei s-a prevăzut cu claritate ordinea de prioritate pentru punerea lor în aplicare. Astfel, art.25 din aceasta prevede expres �În relaţiile lor reciproce, Părţile care sunt membre ale Comunităţii Economice Europene vor aplica reglementările Comunităţii şi nu pe cele ce decurg din prezenta convenţie, excepţie făcând cazurile în care nu există vreo reglementare a Comunităţii în problema respectivă�. În acelaşi context este de semnalat crearea în anul 1992 printr-un acord parţial, a Observatorului Audiovizual European, care culege informaţii provenind din 34 de state membre, inclusiv la nivelul Comisiei Europene şi care privesc dezvoltarea pieţei, a dreptului şi a finanţării audiovizualului în Europa, acestea fiind cele trei coordonate care stabilesc funcţionarea legală a acestui sector.

E. DEMOCRAŢIA LOCALĂ ŞI

COOPERARE TRANSFRONTALIERA � reprezintă, în viziunea Consiliului Europei, factorul cheie al asigurării stabilităţii democratice, autonomia

locală trebuind să răspundă nevoilor fiecărui cetăţean, indiferent de zona unde activează, centrală sau periferică. Activităţile întreprinse în acest scop se desfăşoară încă din anul 1957, când a avut loc prima Conferinţă a Puterilor Locale şi Regionale din Europa şi care în cadrul reuniunii de la Viena din octombrie 1993 a fost înlocuită prin Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale, ce constituie în structura Consiliului Europei organismul reprezentativ al colectivităţilor locale şi regionale.

In realizarea obiectivelor ce vizează democratizarea şi autonomia locală au fost adoptate o serie de instrumente, din care amintim: Carta europeană a autonomiei locale (1985), Convenţia privind participarea străinilor în viaţa publică la nivel local (1992).

La nivelul Uniunii Europene autoguvernarea regională se impune şi derivă din principiul subsidiarităţii, care este proclamat în art.4 din Tratatul CE, fiind preluat şi în Carta Comunitară pentru regionalizare, prevederi în baza cărora s-a elaborat în noiembrie 1988, Rezoluţia Parlamentului European privind politica regională comună şi rolul regiunilor.

O transpunere concretă a principiului angajării directe a cetăţeanului în problemele comunitare s-a realizat prin Comitetul Regiunilor, care este cea mai tânără dintre instituţiile Uniunii Europene, constituind un for reprezentativ pentru colectivităţile locale şi regionale.

F. PROTECŢIA MEDIULUI. Semnalele

trase de oamenii de ştiinţă asupra necesităţii conservării şi protecţiei mediului înconjurător au dus, în a doua parte a secolului trecut, nu numai la crearea de partide ecologiste, dar şi la crearea de instrumente juridice care să conserve natura şi mediul, precum şi să păstreze armonia dintre om şi natură.

Cele trei mari convenţii ale Consiliul Europei au impus un regim juridic de protecţie a aspectelor fundamentale ale mediului: conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale (Berna 1979), protecţia peisajului (Florenţa 2000) şi protecţia mediului prin intermediul legii penale (Strasbourg 1988).

In cadrul politicilor Uniunii Europene prin Actul Unic European, intrat în vigoare la 1 iulie 1987, protecţia mediului a fost ridicată la rang de politică comunitară, iar în prezent este considerată �politică transversală� întrucât este integrată în toată legislaţia comunitară, indiferent de domeniul în care operează. Astfel, toată legislaţia derivată comunitară trebuie să se supună preceptelor stabilite în art.174 din Tratatul menţionat, în conformitate cu care se asigură �prezervarea, protecţia şi ameliorarea calităţii mediului, protecţia sănătăţii umane, utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale,



promovarea pe plan internaţional de măsuri destinate să facă faţă problemelor regionale şi planetare ale mediului�.

Politica comunitară de mediu se construieşte pe principiul precauţiei şi acţiunii preventive, pe principiul corectării prin acordare de prioritate sursei care aduce atingere mediului, precum şi principiul poluatorului-plătitor. Legislaţia este vastă, stufoasă, detaliată pe toate elementele de mediu: aer, apă, sol, atmosferă, substanţe dăunătoare, poluare sub toate aspectele, regimul deşeurilor ş.a.

Din analiza comparativă, se poate constata diversitatea mult mai bogată a normelor comunitare în domeniul mediului, prin comparaţie cu reglementările din convenţiile Consiliului Europei. In acest context, deşi convenţiile Consiliului nu sunt enunţate ca făcând parte din acquisul comunitar, ratificarea lor sau aderarea la acestea nu poate contraveni dreptului comunitar, întrucât ambele sisteme păstrează acelaşi principiu fundamental de conservare şi protecţie a mediului înconjurător.

G. CULTURA. Începând cu a doua jumătate

a secolului trecut, conceptul de cultură a cunoscut în cadrul mai multor accepţiuni diverse interpretări, dovedind o dată în plus complexitatea noţiunii şi mobilitatea conţinutului, în funcţie de perioade istorice şi spaţiu, iar acum, în plină epocă a globalizării, acest domeniu luat strict juridic se dovedeşte o dată în plus delicat.

Pentru Consiliul Europei �Cultura este tot ce permite individului să se situeze în raport cu mediul, cu societatea şi cu patrimoniul, tot ce îi permite să înţeleagă mai bine situaţia sa şi să poată la nevoie să o modifice�. Bazele politicii culturale promovate de Consiliul Europei au fost conturate prin Convenţia Culturală Europeană intrată în vigoare în 1955, ale cărei obiective sunt prevăzute în preambul şi vizează �înlesnirea studierii limbilor, istoriei şi civilizaţiei celorlalte părţi contractante, precum şi studierii civilizaţiei lor comune�. Peisajul juridic al domeniului cultural se completează cu alte 4 convenţii importante vizând protecţia patrimoniului arheologic, sancţionarea infracţiunilor asupra bunurilor culturale, protecţia patrimoniului audiovizual şi regimul coproducţiilor cinematografice. Plecând de la ideea că diversitatea stă la baza bogăţiei culturale a Europei, Consiliul Europei a elaborat şi a pus în aplicare prin programele sale principii ce susţin: respectarea identităţii şi a diversităţii culturale, libertatea de exprimare, asociere şi opinie, susţinerea creativităţii, dezvoltarea implicării şi democratizării culturii.

In cadrul evoluţiei Comunităţilor europene s-a conturat destul de târziu o strategie a civilizaţiei şi culturii europene. Astfel, o politică comunitară în domeniu a fost introdusă în mod expres cu ocazia revizuirii Tratatelor fundamentale şi anume prin

introducerea art. 128 din Tratatul de la Maastricht, preluat şi modificat prin art. 151 din Tratatul de la Amsterdam. Integrarea economică a Pieţei Unice a avut efecte şi în plan cultural, ceea ce a impus (inspirându-se şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie, care a decis că nu trebuie să existe nici o excepţie motivată cultural de la regimul liberei circulaţii a bunurilor, libertăţii de stabilire, precum şi libertăţii serviciilor, inclusiv în domeniul operatorilor culturali) eliminarea obstacolelor în calea liberei circulaţii a bunurilor culturale şi a serviciilor culturale.

Articolul 28 din Tratatul de la Maastricht stabileşte obiective comune şi acordă competenţe precise (care în fapt existau deja) instituţiilor comunitare, dar Tratatul subliniază principiul respectului diversităţilor naţionale şi regionale şi principiul subsidiarităţii, iar art. 151 din Tratatul de la Amsterdam adaugă un punct nou care reprezintă angajamentul Comunităţilor de a respecta şi de a promova în toate acţiunile sale diversităţile culturale. Respectul acordat acestui principiu exclude în mod expres orice armonizare sau aliniere a legislaţiei în domeniu, fiind singurul domeniu în care apare o asemenea interdicţie impusă prin textul tratatelor.

În momentul actual, se conturează, atât la nivelul Comunităţii Europene, cât şi Consiliului Europei, o serie de acţiuni şi programe care au drept scop păstrarea identităţii culturii europene în ansamblu şi care reprezintă o reacţie la tentativa de omogenizare culturală mondială provocată de invazia generalizată a produselor culturale americane (aşa numita cultură tip Mc World sau tip Coca-Cola).

Revoluţia provocată de aplicarea tehnologiilor de vârf care a deschis poarta comunicaţiilor pe plan mondial (fenomen subsumat procesului de globalizare) a determinat conform studiilor specialiştilor în domeniu ca peste 80% din cuvintele şi imaginile care circulă în lume să fie de origină americană. Acest fenomen încurajează pe plan european apariţia unei tendinţe puternice de apărare a pluralismului de identităţi culturale, inclusiv limbi naţionale sau dialecte regionale.

Pe de altă parte, în cadrul colocviului la nivel continental de la Bruxelles, intitulat Rolul Culturii în Construcţia Europeană din noiembrie 2001, problematica identităţii culturale a Europei în ansamblu, (care deci ar excede spaţiului geografic acoperit de cele două organisme europene) a depăşit aria culturalului, ajungându-se la concluzia că o �iniţiativă puternică la nivel cultural în Europa va avea repercusiuni asupra identităţii sale politice�2.

Consiliul Europei şi Uniunea Europeană dezvoltă şi în alte domenii, mai mult sau mai puţin 2 Maria Grazia Melchionni, Cultura în construcţia europeană, în �Buletin european� nr.642



extinse, reglementări bazate pe respectul aceloraşi principii fundamentale comune, dar care, din cauza ariei mai restrânse de aplicare, legislaţia nu este atât de dezvoltată: farmacopeea europeană, protecţia animalelor de companie sau zone în care accentul nu cade pe aspectul juridic, ci cuprinde gestionarea unor strategii şi politici comune de cooperare şi colaborare din care menţionăm: educaţie, ştiinţă şi cercetare, sănătate (lupta împotriva cancerului, SIDA), sport ş.a.

IV. Concluzii Această succintă prezentare duce la concluzia

existenţei unei relaţii complexe, între cele mai importante structuri europene, care poate fi interpretată în ambele sensuri.

Astfel, adoptarea unui act normativ după modelul celui din Uniunea Europeană reprezintă nu numai preluarea acquisului comunitar necesar procesului de integrare în Uniunea Europeană, dar şi o aliniere la principiile enunţate în instrumentele Consiliului Europei. În acelaşi timp, ratificarea sau aderarea la un instrument juridic al Consiliului Europei prins în acquisul comunitar (prin trimitere expresă făcută de documentele comunitare), reprezintă o deschidere spre preluarea şi alinierea la criteriile politice aparţinând acquisului comunitar.

Ceea ce nu trebuie omis este necesitatea delimitării şi identificării corecte a actelor juridice internaţionale ce urmează fie a fi transpuse (în cazul normelor comunitare) fie ratificate/semnate (în cazul instrumentelor Consiliului Europei), în vederea stabilirii corecte a finalităţii acţiunii de legiferare.

Dans le contexte des relations actuelles, la Roumanie a une double qualité: Etat candidat à adhérer à l�Union Européenne et ayant comme objectif de conclure les négociations d�adhésion et membre de plein droit du Conseil de l�Europe. En conformité avec les documents conclus avec ces deux organisations, la Roumanie a assumé la tâche d�harmoniser sa législation aux réglementations communautaires d�une part, mais, également, de moderniser le système juridique en conformité avec les instruments du Conseil de l�Europe, d�autre part. Afin d�éviter la confusion en ce qui concerne ces deux actions, compte tenu des domaines communs de réglementation, l�article fournit une analyse du degré de convergence du droit européen avec le système juridique élaboré par le Conseil de l�Europe, ainsi que de celui de l�inclusion des conventions de ce dernier par l�acquis communautaire.

In the context of its current relations, Romania plays a dual part: a candidate state to the European Union, being in the position to complete the accession negotiations to the EU and a full right member of the Council of Europe. In compliance with the documents concluded with the above organizations, Romania has assumed the obligation to harmonize its legislation with the EU regulations, on the one hand, and to modernize its juridical system, in accordance with the Council of Europe�s tools, on the other hand.In order to avoid the confusion between these two actions and having in view the common fields of regulation, the article analyses the convergency of the European law with the juridical system drafted by the Council of Europe and attempts to establish to what extent the conventions of the Council of Europe are included in the acquis communautaire.



UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND UTILIZAREA

ONTOLOGIILOR PENTRU COMPARAREA ŞI ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI

Cristian KEVORCHIAN Şef de Serviciu


1. Introducere

Apropierea momentului aderării României la UE, moment în care 22 milioane de români vor deveni cetăţeni europeni, iar mii de firme vor opera în spaţiul economic al Europei extinse la 25 de ţări membre, ne face să reflectăm asupra confruntării, atât a cetăţenilor, cât şi a operatorilor economici, cu reguli şi reglementări de natură legislativă, care vin din zona internaţională, europeană, naţională şi a autorităţilor locale. În mod cert o serie de probleme în sincronizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană au fost rezolvate în procesul de armonizare a legislaţiei, dar creşterea volumului de acte normative la nivel naţional sporeşte complexitatea problemei şi lasă încă multe probleme deschise, care vor trebui rezolvate de ţările Europei lărgite. Compararea şi armonizarea legislaţiei ţărilor membre nu este o chestiune tipică ţărilor în curs de aderare, ci una permanentă a cărei importanţă trebuie să fie în creştere. Motivul este convergenţa actului de guvernare la nivel european şi acţiunea la nivel global a operatorilor economici. Produsele şi serviciile sunt oferite, în acelaşi timp, în medii jurisdicţionale neomogene, fapt ce complică elaborarea unor politici socio-economice la nivel european. Diferite reguli de ordin normativ pot conduce la diferenţe de competitivitate pentru produsele şi serviciile oferite.

Creşterea volumului consultanţei în domeniului comparării sistemelor legislative este un indicator important în aprecierea complexităţii problematicii analizate. Internaţionalizarea cadrului legislativ european, aduce în prim plan realizarea unor ontologii1care să permită o abordare convergentă a legislaţiei, plecând de la definiţia lui Rissland şi Fridman potrivit căreia convergenţa

1 Familie de specificaţii formale pentru termenii unui domeniu, împreună cu relaţiile dintre aceştia (apud T.R.Gruber � A translation approach to portable ontologies specifications, în: �Journal of knowledge acquisition�, 5(2), 1993, p.199-220)

dintre două acte normative se realizează atunci când există aceleaşi răspunsuri (din punct de vedere legal) la aceleaşi situaţii analizate (din punct de vedere legal).

Importanţa evaluării gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar a condus la realizarea a 12 studii de impact, cuprinse în proiectul PAIS II, de către Institutul European. Prin utilizarea datelor conţinute în Progress Editor 12.80 şi TAIEX (Technical Assistance Information Exchange Office - CD Database) autorii studiului2 au calculat gradul de transpunere a acquis-ului comunitar şi gradul de compatibilitate a actelor normative române care transpun acquis-ului comunitar. Gradul de concordanţă al legislaţiei române a fost evaluat pe baza valorilor celor doi indici menţionaţi anterior. De exemplu, în timp ce pentru capitolele închise provizoriu gradul de transpunere este de 82,60%, iar cel de compatibilitate este de 78,60%, pentru capitolele deschise gradul de transpunere este de 68,33%, iar gradul de compatibilitate este de 71,32%.

Abordările bazate pe ontologii câştigă din ce în ce mai mult teren în diverse domenii ale informaticii cum ar fi: ingineria cunoaşterii, modelarea calitativă, ingineria limbajului, proiectarea bazelor de date, programarea orientată obiect, proiectarea sistemelor bazate pe agenţi etc. Aplicaţii importante au fost realizate în domenii cum ar fi: comerţul electronic, medicina, sisteme informatice geografice şi la urmă, dar nu ultimul, dreptul. Pe fondul unei tendinţe accentuate accentuate de globalizare economică ne punem problema modului în care tehnologia informaţiei poate participa la rezolvarea problemelor deschise,

2 Augustin Fuerea, Steliana Sandu, Cezar Scarlat, Gheorghe Hurduzeu, Cristian Păun, Roxana-Mariana Popescu - Evaluarea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquis-ului comunitar, la nivelul anului 2002, pe capitole de negociere, Bucureşti, Institutul European din România, 2004



ridicate de procesul de armonizare a legislaţiilor unei Europe extinse şi a unei economii din ce în ce mai globale.

2. Ontologii

Ontologia (gr. ontos �fiinţă�, logos ştiinţă) ca ramură a filozofiei studiază problema existenţei, �existenţa ca existenţă� (Aristotel). Trăsăturile şi principiile comune oricărei existenţe, care se reflectă ca relaţie între obiecte şi concepte generează universalia disputae. Platon, prin �universalia ante rem� limitează existenţa conceptelor, ca idei adiacente unor obiecte. Dacă poziţia lui Aristotel sintetizată în �universalia in rem� potrivit căreia conceptele există numai în obiecte, �universalia post rem�, reprezintă poziţia nominalistă conform căreia conceptele sunt rezultatul gândirii umane.

În accepţia noastră, ontologia este meta-teoria cu ajutorul căreia putem schimba accentul de pe prototipuri de natură algoritmică pe o teorie a conceptualizării. Prin urmare, noţiunea de ontologie din perspectiva inteligenţei artificiale se prezintă ca o specificaţie a conceptualizării unui domeniu dat. Drept exemplu putem indica abordarea lui Kralingen3 şi Visser4 care lucrează cu trei clase de entităţi: norme, acte şi concepte descriptive. Teoria generală a dreptului poate furniza o serie de input-uri pentru generarea de ontologii, în sensul inteligenţei artificiale şi implicit a tehnologiei informaţiei, aşa cum precizează E. Schweighofer şi F. Lachmayer5. Cei doi se bazează în abordarea lor pe: idei (universalia), obiecte (res) şi realitate virtuală, în sensul comunicării vizuale, plecând de la teoriile cunoscutului teoretician austriac al dreptului H. Kelsen, a cărui �teorie pură a dreptului� se bazează pe distincţia dintre idei şi obiecte.

Rezumând, o ontologie defineşte un vocabular comun pentru cercetătorii care doresc să schimbe informaţii într-un domeniu dat. Ontologiile au înregistrat o largă răspândire în Web, unde WWW Consortium (W3C) a dezvoltat în 1999 Resource Description Framework (RDF), un limbaj pentru criptarea cunoştinţelor în paginile Web,

3 Robert W. van Kralingen - Frame-based conceptual models of statute law, The Hague, Kluwer Law International, 1995 4 P. Visser, Trevor J.M. Bench-Capon, On the Reusability of Ontologies in Knowledge-System Design, �Proceedings of the Seventh International Workshop on Database and Expert Systems Applications�, Los Alamos, 1996, p. 256-262 5 E. Schweighofer, F. Lachmayer - Ideas, visualisation and ontologies, Research report

pentru a fi recunoscute de agenţii software pentru căutare de informaţii. DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency) împreună cu W3C dezvoltă DAML (DARPA Agent Markup Language) care este o variantă ameliorată a RDF pentru a facilita lucrul cu agenţi software în WEB. Multe domenii, printre care şi cel legislativ dezvoltă ontologii standardizate pentru realizarea unor medii conceptuale omogene. Principalele avantaje ale dezvoltării unei ontologii:

a) Disponibilizarea către utilizatori (incluzând agenţii software) a structurii informaţiei, aşa cum o înţeleg Musen şi Gruber, este una dintre importantele obiective ale dezvoltării unei ontologii. De exemplu, presupunem existenţa diferitelor pagini Web care conţin informaţii privind legislaţia României sau acordă asistenţă juridică utilizatorilor. Dacă aceste surse de informaţii disponibile în Net utilizează aceeaşi ontologie a conceptelor, agenţii software pot extrage şi agrega informaţie pentru a satisface solicitările utilizatorului. Agenţii software pot alimenta cu informaţii alte aplicaţii sau servicii web.

Considerăm că etapa actuală impune o cooperare între principalii ofertanţi de informaţie juridică în realizarea unei ontologii tipice dreptului românesc în vederea optimizării serviciilor către utilizatori.

Consiliul Legislativ prin experienţa pe care o are poate asigura consultanţă pentru realizarea unei asemenea ontologii. În lipsa unor oferte din partea partenerilor, Consiliul Legislativ va demara în anul 2005 un proiect de elaborare a unei ontologii, care să permită alinierea meta-structurii de prezentare a datelor cu principalii ofertanţi europeni de informaţii legislative.

b) Reutilizarea cunoştinţelor este una dintre provocările importante în faţa cercetătorilor din domeniul ontologiilor web. De exemplu, modele pentru diferite domenii necesită reprezentări temporale. Aceste reprezentări includ noţiuni privind intervale temporare, localizări în timp, măsurarea relativă a timpului etc. Dacă un grup de specialişti în inteligenţă artificială dezvoltă o asemenea ontologie, atunci toţi ceilalţi pot reutiliza aceste rezultate în domeniul în care dezvoltă cercetări. Mai mult, putem reutiliza o ontologie generală, cum ar fi UNSPSC (United Nations Standard Products and Services Code), în sensul instanţierii pe domeniul nostru de interes.

c) Separarea cunoştinţelor domeniului de piesele de cunoaştere operaţionale (concept introdus de McGuiness şi Wright în 1998) este un alt deziderat al utilizării ontologiilor. Putem descrie o funcţie de configurare a unui produs sau serviciu, pe baza unei specificaţii implementate cu ajutorul unui program care realizează această funcţie



independent de produsele sau serviciile în cauză. De exemplu, putem dezvolta o ontologie pentru asamblarea elementelor constitutive ale unei legi, iar pe baza unei reconfigurări a elementelor putem obţine un cod. Utilizarea aceleaşi reţete conceptuale permite reutilizarea ontologiei.

d) Analiza cunoştinţelor domeniului (concept lansat de McGuinness în 2000) este posibilă o dată cu elaborarea specificaţiei declarative a termenilor. Analiza formalizată a termenilor este pusă în valoare în momentul reutilizării şi a extinderii ontologiei.

Prin cele prezentate putem trage concluzia că ontologia unui domeniu nu face obiectul unui scop în sine. Dezvoltând o ontologie, construim o familie de definiţii pentru structurile de date ale unui domeniu în scopul utilizării de aplicaţii sau servicii Web. Programele de demonstrare automată, agenţii software şi aplicaţiile independente utilizează ontologiile şi bazele de cunoştinţe construite, ca un furnizor inteligent de date. Forţând puţin analogia, proiectarea unei ontologii se aseamănă cu proiectarea orientată obiect6 (OO). Dintre mediile utilizate pentru implementarea ontologiilor putem aminti: Protege-2000, Ontolingua-1997, Chimaera-2000, etc. Dacă analizăm aceste medii de implementare realizăm faptul că dezvoltarea de ontologii diferă de proiectarea claselor şi relaţiilor din programarea OO. Programarea OO se bazează pe metodele grupate în clase, programatorului revenindu-i sarcina asamblării operaţionale a claselor în timp ce ontologia nu mai păstrează structura claselor intactă, adaptându-se structurii domeniului cognitiv. Putem afirma că o structură OO este un caz particular de ontologie. Mai concret, domeniul conceptual al ontologiei este constituit din clase, proprietăţile fiecărui concept descriu trăsăturile şi atributele acestuia, constituind rolurile la care se adaugă restricţiile ataşate acestora. O ontologie împreună cu instanţele claselor furnizează o bază de cunoştinţe. Sintetizăm etapele dezvoltării unei ontologii:

• Definirea claselor în cadrul ontologiei • Ierarhizarea taxonomică a claselor

(subclasă-superclasă) • Definirea rolurilor şi definirea domeniilor

de valori premise pentru aceste roluri • Instanţierea rolurilor

Acum putem obţine baza de cunoştinţe prin definirea instanţelor individuale conform rolurilor şi a restricţiilor ataşate. Prin urmare, procesul de creare a unei ontologii este unul iterativ pe tot ciclul de viaţă al ontologiei.

6 paradigmă a programării calculatoarelor

3. Armonizarea

Prin convergenţă legislativă înţelegem faptul că la situaţii similare obţinem răspunsuri legale similare, independent de contextul jurisdicţional în care acţionăm. Există două strategii generale pentru obţinerea convergenţei. Prima este unificarea, adică înlocuirea diferitelor norme (similare) cu una singură, a doua se referă la standardizare, în care normele generale de analiză ghidează normele legislaţiei naţionale.

În UE este comună următoarea clasificare a documentelor legislative:

1. Regulamentele - sunt cele mai importante acte juridice ce pot fi adoptate de către instituţiile UE, deoarece ele se aplică integral şi obligatoriu în toate statele membre, iar aplicabilitatea lor este directă (nu este necesar să fie încorporate prin alte acte normative în legislaţia naţională pentru a avea caracter obligatoriu).

2. Directivele - se adresează statelor membre, uneori tuturor, alteori doar unora dintre ele, fixând obiectivele ce trebuie atinse, dar lăsând autorităţilor naţionale competenţa de a identifica mijloacele de transpunere în practică. Ele permit astfel statelor membre să aplice dreptul comunitar ţinând cont de condiţiile concrete din fiecare ţară.

3. Deciziile - sunt măsuri administrative direct aplicabile ce se adresează unui stat membru ori unei persoane fizice sau juridice. Decizia este mijlocul legal prin care instituţiile comunitare pot ordona ca un caz individual să fie soluţionat într-un anumit fel.

Din cele analizate rezultă că reglementările europene corespund legislaţiei unificate, în timp ce directivele amendează legislaţia existentă la nivel naţional.

4. Compararea sistemelor de legi

Abordarea comparativă a legislaţiei româneşti cu cea europeană are o ţintă imediată, integrarea României în UE, dar are şi câteva obiective pe termen lung cum ar fi:

• Compararea politicilor � propunerile legislative care vizează reglementarea aceleaşi probleme ar putea fi judecată prin prisma normelor anterior constituite în contextul unei politici legislative comune.

• Prognoza costurilor de implementare - variante ale aceluiaşi act normativ pot fi comparate prin prisma costurilor pe care le antrenează schimbarea în cauză.



• Migrarea - preluarea actelor normative care adresează ţinte normative similare în sisteme legislative diferite prin compararea din punctul de vedere al costurilor şi avantajelor pe care le antrenează. Practic eforturile de armonizare combină

aceste trei elemente, iar acest lucru nu poate fi redus la compararea a două sau mai multe ontologii locale. Armonizarea este cu atât mai dificilă cu cât sistemele juridice sunt mai diferite. Simpla traducere a textelor normative dintr-o limbă în alta ridică probleme de compatibilitate semantică a conceptelor. În această situaţie suprapunerea mecanică a conceptelor care definesc sistemul juridic nu poate conduce la o armonizare reală a celor două sisteme.

Pe lângă posibilitatea apariţiei unor erori de compatibilitate a conceptelor, apare imposibilitatea relaţionării semantice a conceptelor cuprinse în construcţia sau consolidarea textului legislativ, datorate în principal diferenţelor din sistemele juridice. C. van Laer tratează problema armonizării legislative bazându-se pe o relaţie de �similaritate�, cu ajutorul căreia stratifică conceptele care construiesc mecanismul normativ astfel : extensionale, imanente şi funcţionale. Conceptele utilizate în construcţie sunt aceleaşi în sens extensional dacă definiţiile lor sunt logic echivalente. Două concepte, deşi diferite ca definiţie, implică proceduri funcţionale similare determinate de faptul că adresează probleme similare. Deoarece similarităţile de tip funcţional se bazează pe un grad ridicat de subiectivitate, nu este recomandată implementarea lor cu proceduri de demonstrare automată. Din raţiuni ce ţin de ingineria cunoaşterii trebuie separate dimensiunile extensională şi imanentă a conceptelor de sistemele de valori implicite şi inferenţele acestora. Trebuie să subliniem un amănunt şi anume acela că majoritatea similarităţilor sunt de ordin funcţional, dar pentru care, pentru a căpăta valenţe implementabile pe calculator, sunt necesare explicitări suplimentare. Practic este vorba de un plus de rigurozitate cu care trebuie stabilizat semantic conceptul. Pentru a compara două acte normative este nevoie de introducerea unor concepte cu ajutorul cărora să ordonăm importanţa acordată în sistemul juridic textelor legislative în cauză. Conceptul cheie pe care se bazează comparaţia este norma, iar adoptarea ontologiilor ca furnizor de modele pentru compararea normelor facilitează omogenizarea conceptuală a mediului în care se realizează comparaţia. Prin natura ei, o ontologie impune un model pentru structura textelor normative şi o sursă de meta-date pentru caracterizarea semantică a

conceptelor. Compararea normelor poate deveni pregnantă în următoarele situaţii7:

1. procese diacronice � norme ale aceluiaşi sistem reglementând acelaşi domeniu, care pot fi comparate conform modificărilor acumulate de textul normativ în timp sau de unele specificaţii tehnice necesare implementării;

2. procese sincronice � norme aparţinând unor sisteme diferite reglementând aceeaşi situaţie pot fi comparate în baza evaluării diferenţelor la nivelul politicilor naţionale sau locale şi privesc impactul social şi comportamentul normativ al textului. Primul proces vizează aspectele dinamice

ale sistemelor legislative reclamând definiţii riguroase în cadrul sistemului extern, dar şi la meta-nivelul propriului sistem, precum şi definirea criteriilor de specificitate, criteriilor de ordonare şi meta-criteriilor de rezolvare a conflictelor. Cel de-al doilea proces presupune relevanţă socială, fapt ce obligă la crearea unor punţi de legătură între sisteme cu implicaţii pozitive în procesul de globalizare, care implică şi dimensiunea de reglementare. Compararea normelor de reglementare aflate în aceeaşi situaţie normativă, dar în jurisdicţii diferite implică o serie de aspecte de natură legislativă cum ar fi completitudinea corpului de acte normative (toate normele relevante în reglementarea domeniului au fost luate în consideraţie), detalierea granularităţii (nivelul minim al unităţii de organizare a textului la care coboară comparaţia în cadrul actului normativ), gradul autorităţii legislative a sursei. Pe de altă parte, relaţia dintre legislaţia europeană şi legislaţia naţională, pentru care :

1. se verifică corespondenţa dintre politicile directivelor şi obiectivele normative ale legislativului naţional, care implementează directivele în cauză.

2. se compară cu legislaţia naţională adoptând directiva conform programului de armonizare. Legislaţia europeană/naţională reprezintă o

referinţă importantă în domeniul comparării legislaţiilor pentru că:

a) este posibilă o identificare clară a surselor normative pentru a fi comparate (fiecare act normativ naţional va implementa o directivă a CE)

b) obiectivele normative şi politicile sociale vor fi asimilate drept premise pentru a obţine criterii explicite de analiză.

7 A. Boer, T. van Engers - A knowledge engineering approach to comparing legislation, Research report



Trebuie să facem menţiunea că directivele CE şi legislaţia naţională vor fi reprezentate în ontologii diferite care vor moşteni o ontologie dedicată modelării nucleului cognitiv al sistemului. Implementarea naţională a directivelor trebuie să moştenească atât din directivele CE cât şi din legislaţia naţională, fără a înregistra inconsistenţe. Aplicaţiile ontologiei vor moşteni din ontologiile amintite anterior serviciile de bază şi funcţiile ontologiei gestionate de aplicaţie.

5. Reprezentare normelor cu ajutorul ontologiilor

Datorită faptului că XML8 (EXtensible Markup Language) a devenit standardul internaţional pentru sintaxa documentelor şi implicit standardul pentru schimbul de texte normative între diferite instituţii, multe dintre acestea au dezvoltat servicii web pentru utilizatorii internaţionali.

Consorţiul European LEXML9 a iniţiat un proiect LEXML RDF Dictionary, iar grupul de lucru OASIS10 Legal XML a iniţiat un proiect similar. Consorţiul METALex asociat cu LEXML, propune o ontologie similară, ca subproiect. Prin construcţia dicţionarului LEXML autorii îşi propun transpunerea textelor normative cu ajutorul structurilor de date XML definite în DTD11 (Document Type Definition). Iniţiativa METALex încearcă să obţină un standard bazat pe XML pentru documente normative, iar acest lucru va permite traducerea într-un vocabular generic (netehnic). Mai mult, ontologia trebuie să faciliteze traducerea documentului XML din sisteme juridice independente în documente normative comune.

Taxonomia conceptelor normative este modul prin care pot fi explicate relaţiile dintre concepte aparţinând diferitelor jurisdicţii. Problema comparării sistemelor legislative este astfel redusă la o problemă de integrare a ontologiilor. Multiplele ontologii juridice specifice trebuie integrate intr-o ontologie comună la un meta-nivel.

Filozofia LEXML se bazează, ca şi în cazul lui Alker (1985) şi Lehnert (1983), pe o abordare bottom-up (analiză de jos în sus), pentru extragerea structurii afective a unui text. Structura ontologiei comune în cazul LEXML este iterativ ameliorată. Construcţia METALex se bazează pe ideea că

8 O specificaţie dezvoltată de consorţiul W3C şi derivată din SGML (limbaj standardizat pentru descrierea documentelor) având drept scop definirea, transmiterea, validarea şi interpretarea de date dintre aplicaţii şi instituţii 9 http://www.lexml.de 10 http://www.legalxml.com 11 Specifică sintaxa unui document în XML sau SGML.

problema integrării solicită o ontologie globală a categoriilor de top care disting conceptele de criteriile formale cum ar fi rigiditatea, dependenţa existenţială etc. pentru a crea o structură cu ajutorul căreia să se realizeze inserţia conceptelor nespecifice.

Această abordare a integrării ontologiilor aduce în prim plan modelul dinamicii normelor. Normele într-un act normativ sunt reprezentate drept concepte standard al căror sens derivă din alte concepte ale actului ierarhizat taxonomic. Actul normativ este astfel reprezentat printr-o ontologie locală conţinând definiţia conceptelor, iar compararea a două acte diferite sau două versiuni ale aceluiaşi act este redusă la o problemă de integrare a ontologiilor.

Mai mult, integrarea unor ontologii locale reprezentând două acte normative sau două versiuni ale aceluiaşi act normativ în timp are o complexitate redusă dacă acestea au fost construite pe baza unor ontologii globale. Problema identificării modificărilor dintre două versiuni este redusă la identificarea relaţiilor conceptuale la nivelul actului normativ.

Pe scurt, problema comparării actelor normative este redusă la un caz particular al problemei generale a integrării ontologiilor.

Tratarea transjurisdicţională a unor acte normative poate fi văzută ca o problemă de dinamica normelor. Acest punct de vedere conduce către un sistem integrat de norme. Practic în această abordare norma este un concept cu două subtipuri �permis� şi �nepermis�, iar normele într-un act normativ sunt instanţe ale conceptului de normă. Subliniem faptul că nu ne putem aici problema conflictului rezolutiv în stabilirea validităţii normei. Implementarea ontologiilor se poate realiza în OWL (Web Onthology Language) o extensie a limbajului RDF (Resource Description Framework) pentru ontologii care utilizează pentru descrierea semantică graf-uri RDF12. În OWL se poate determina relativ precis dacă structura unui graf este validă, iar rolurile pot fi definite cu ajutorul unor definiţii de rol primitive.

6. Concluzii

Lucrarea descrie câteva tendinţe în dezvoltarea de ontologii în domeniul legislativ. Experienţa acumulată în proiectarea bazelor de date, bazelor de cunoştinţe sau a unor sisteme orientate obiect în domeniul juridic face posibilă selectarea categoriilor ontologice, care reflectă tot ceea ce

12 Un graf RDF este o familie de triplete (subiect, predicat, obiect)



poate fi reprezentat într-o aplicaţie sau familie de aplicaţii.

Limbajele pentru implementarea ontologiilor şi standardele pentru managementul documentelor permit proiectarea de tehnologii pentru compararea şi armonizarea legislaţiei într-o

lume din ce în ce mai globală. Revine ca obligaţie a Consiliului Legislativ dezvoltarea unor ontologii pentru compararea actelor normative la nivel naţional, dar şi la nivel european în perspectiva aderării la UE.

L�ouvrage présente quelques tendances qui se manifestent dans le développement des ontologies dans le domaine législatif. L�expérience acquise dans la projection des banques de données, de connaissances ou de certains systèmes orientés - objet dans le domaine juridique fait que la sélection des catégories ontologiques soit possible en reflétant tout ce qui peut être représenté dans une application ou une famille d�applications. Les langages implémentant des ontologies et les standards pour le management des documents permettent la projection des technologies afin de comparer et d�harmoniser la législation dans un monde de plus en plus globalisé.

The paper presents some trends in law ontology. The large experience in database design, knowledge database or object-oriented systems, in the law domain provides a reliable framework for ontology categories selection, which expose the applications representable knowledge. The languages for ontology representation and the standards for documents management provide a sound environment for technologies design oriented to law comparison and harmonization in an ever more global world.



CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND SPONSORIZAREA

Liviu - Marian VÎTCĂ Expert


1. Consideraţii generale Sponsorizarea este activitatea care se desfăşoară

pe baza unui contract încheiat între sponsor şi beneficiar, care consimt asupra mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum şi a duratei sponsorizării1. Este considerat sponsor orice persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condiţiile legii. Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare din surse obţinute de la buget.

De sponsorizare pot beneficia persoanele sau instituţiile care desfăşoară o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, religios, sportiv sau care este destinată protecţiei drepturilor omului şi educaţiei civice ori calităţii mediului înconjurător, etc.

În cazul sponsorizării constând în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor reală din momentul predării lor către beneficiar, astfel2:

a) la preţul de vânzare al sponsorului, exclusiv T.V.A., în cazul în care bunurile sunt produse de către acesta;

b) la preţul de cumpărare de pe piaţă, exclusiv T.V.A., în cazul în care bunurile sunt achiziţionate în scopul sponsorizării, fapt dovedit pe baza facturii sau a chitanţei fiscale de cumpărare;

c) la valoarea în vamă a bunurile materiale primite din străinătate cu titlu de sponsorizare, stabilită conform prevederilor legale.

Persoanele fizice şi juridice nu pot efectua activităţi de sponsorizare din sursele obţinute de la buget.

Plătitorii de taxa pe valoarea adăugată au dreptul, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi care fac obiectul contractelor de sponsorizare, cu respectarea nivelului şi destinaţiilor prevăzute de lege.

1 În acest sens, art.1 din Legea nr.32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial nr.129/25 mai 1994. 2 Modalităţile de evaluare sunt reglementate de pct.2 al Instrucţiunilor pentru aplicarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 994 din 2 august 1994, publicat în Monitorul Oficial nr.210/11 august 1994.

2. De ce să facem o sponsorizare? 2.1. Argumente de ordin etic Un motiv care ar putea să determine o persoană

să facă o sponsorizare ar fi urmarea învăţăturilor religioase, care îndeamnă la realizarea de fapte bune şi prin sprijin material pe lângă cel afectiv. Conform preceptelor religioase, o faptă bună duce la iertarea unor păcate făcute de cel în cauză, ameliorarea unor carenţe personale, creşterea şansei de vindecare a anumitor afecţiuni etc. Se consideră că urmările unor fapte bune se vor observa în primul rând în viaţa personală a celui care a făcut acest lucru, precum şi în a acelora pe care el îi iubeşte. Bunurile materiale pe care o persoană le-a dobândit pot fi utilizate nu doar pentru uzul strict personal, ci şi cu scopul de a avea posibilitatea de a dărui celor care au nevoie.

2.2. Argumente referitoare la promovarea imaginii

Un alt argument îl reprezintă faptul că atât sponsorul cât şi beneficiarul au dreptul să aducă la cunoştinţă publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului.

Sponsorul ori beneficiarul, după caz, este obligat să aducă la cunoştinţa publicului sponsorizarea într-un mod care să nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizată, bunele moravuri sau ordinea şi liniştea publică. Denumirile publicaţiilor, titlurile cărţilor şi ale emisiunilor de radio şi televiziune sponsorizate trebuie anunţate ca atare. Anunţurile vor fi formulate astfel încât să reiasă clar acţiunea de sponsorizare şi vor fi aduse la cunoştinţă publicului, în mod gratuit, de către beneficiarul sponsorizării. În cadrul activităţilor de sponsorizare se interzice ca sponsorul sau beneficiarul să efectueze reclamă sau publicitate comercială, anterioară, concomitentă sau ulterioară în favoarea acestora sau a altor persoane

2.3. Argumente privind reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor

Persoanele juridice, persoanele fizice precum şi persoanele care obţin venituri din activităţi independente pot deduce sumele cu care efectuează o sponsorizare, în anumite limite legale.

i) situaţia persoanelor juridice Art.8 alin.(1) din Legea nr.32/1994 privind

sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări, beneficiază de reducerea bazei



impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de:

a) 10% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: cultură, artă, învăţământ, sănătate, asistenţă şi servicii sociale, acţiuni umanitare, protecţia mediului;

b) 8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: educaţie, drepturile omului, ştiinţă-cercetare fundamentală şi aplicată, filantropic, de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice, sport - cu excepţia fotbalului;

c) 5% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: religios, social şi comunitar, reprezentarea intereselor asociaţiilor profesionale, fotbal.

O situaţie particulară în ceea ce priveşte persoanele juridice este reglementată de art.31 alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal3, potrivit căruia contribuabilii persoane juridice române care obţin venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România, cât şi în statul străin, şi care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt în limita a 3� din cifra de afaceri; b) nu depăşesc mai mult de 20%, din impozitul

pe profit datorat4.

ii) situaţia persoanelor fizice Având în vedere că art.90 alin.(2) din Legea

nr.571/2003 privind Codul fiscal stabileşte o altă cotă procentuală pe care contribuabilii persoane fizice pot să o deducă din impozitul pe venitul anual, prevederile Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea în ceea ce priveşte persoanele fizice sunt considerate modificate implicit, urmând să fie aplicabilă deducerea cotei de 1% din impozitul pe venitul anual pentru sponsorizarea fundaţiilor. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumei reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, după caz.

Semnalez că procedura de aplicare a normei referitoare la cota procentuală pe care contribuabilii persoane fizice pot să o deducă din impozitul pe venitul anual se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, ordin care nu a fost încă adoptat, astfel încât până la adoptarea sa, norma este ineficientă. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr.927/23 decembrie 2003. 4 Prin Decizia Comisiei centrale fiscale nr.2 din 07/04/2004, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr.376/29 aprilie 2004 s-au interpretat prevederile art.31 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal în sensul că �În ceea ce priveşte sponsorizarea, prevederile art. 31 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 sunt aplicabile tuturor contribuabililor plătitori de impozit pe profit, indiferent de sursele din care aceştia realizează veniturile, din România sau din străinătate�.

iii) situaţia persoanelor care obţin venituri din activităţi independente

În cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, potrivit prevederilor art.49 alin.(5) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt deductibile limitat cheltuielile de sponsorizare şi mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat şi cheltuielile de protocol.

Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Reprezintă venituri din activităţi independente acele venituri realizate de persoanele fizice în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfăşurării de activităţi în scopul obţinerii de venit, asociere care se realizează potrivit dispoziţiilor legale şi care nu dă naştere unei persoane juridice.

Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt: libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii; riscul pe care şi-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzător în condiţiile legii. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitării în România pentru veniturile obţinute din desfăşurarea în România, potrivit legii, a unei activităţi independente, printr-un sediu permanent.

Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii. Principalele activităţi care constituie fapte de comerţ sunt:

- activităţi de producţie; - activităţi de cumpărare efectuate în scopul

revânzării; - organizarea de spectacole culturale, sportive,

distractive şi altele asemenea; - activităţi al căror scop este facilitarea încheierii

de tranzacţii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;

- vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate;

- activităţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită şi altele asemenea;



- transport de bunuri şi de persoane; - alte activităţi definite în Codul comercial. Constituie venituri din profesii libere veniturile

obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile rezultate din drepturi de proprietate intelectuală se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea. Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală prevăzute în mod expres în contractul încheiat între părţi reprezintă venituri din drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală şi veniturile din cesiuni pentru care reglementările în materie stabilesc prezumţia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.

În situaţia existenţei unei activităţi dependente ca urmare a unei relaţii de angajare, remuneraţia prestărilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator şi se supun impozitării potrivit prevederilor cap. III "Venituri din salarii" al titlului III din Codul fiscal. Veniturile reprezentând drepturi băneşti ale autorului unei realizări tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natură, precum: venituri din vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activităţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti aferente afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele asemenea.

Prin sintagma �activităţi adiacente� se înţelege toate activităţile care au legătură cu obiectul de activitate autorizat. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidenţele contabile conduse de contribuabili. Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:

a) să fie efectuate în interesul direct al activităţii; b) să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie

justificate cu documente; c) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului

financiar al anului în cursul căruia au fost plătite5

5 În acest sens, a se vedea pct.53 din Hotărârea Guvernului nr.44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.112/06 februarie 2004.

La présente démarche scientifique donne un aperçu de l�institution juridique du �sponsoring�(parrainage), se référant en bref à la définition de celle-ci et aux catégories des bénéficiaires. L�auteur de l�étude met en évidence les arguments qui peuvent motiver une personne d�apporter son concours par le �sponsoring�, en présentant des arguments d�ordre éthique, des arguments visant à valoriser l�image,ainsi que des arguments concernant la réduction des impôts avec l�équivalent de l�action de parrainage, en mettant également en relief les aspects de nature fiscale du �sponsoring�.

The present scientific approach analyses the juridical institution of sponsorship, referring briefly to the definition and the categories of beneficiaries. The author of the study highlights the reasons that can determine a person to make a sponsorship, showing ethical arguments, arguments referring to the image promotion and arguments referring to the decrease in the taxation basis according to the sponsorship equivalent; it is also an opportunity to point out the taxation aspects of sponsorship.


PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIV de-a lungul timpului

M e d a l i o n

TUDOR R. POPESCU: un desăvârşit teoretician şi practician al dreptului privat.

- Dispariţia ultimului reprezentant al Consiliului Legislativ interbelic -

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU Preşedinte de Secţie Expert Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ

Membrii Consiliului Legislativ [din perioada 1926 � 1948] au fost mari personalităţi. [...] Toţi aceşti specialişti erau foarte bine informaţi şi dornici să poarte discuţii. Ei îşi desfăşurau activitatea cu patimă1, sunt cuvintele regretatului profesor universitar doctor docent Tudor R. Popescu, care s-a dovedit el însuşi a fi un astfel de specialist de marcă al primului Consiliu Legislativ, pasionat de munca sa.

Acest eminent jurist, magistru al zeci de generaţii de slujitori ai dreptului, s-a născut la 22 mai 1913 la Brăila, într-o familie nevoiaşă, având mai mulţi fraţi, între care Năstase, un jurist, de asemenea, cu vocaţie, ce a făcut parte din

Brigăzile internaţionale din Spania. Tudor R. Popescu a urmat studiile liceale în oraşul natal şi, apoi, a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, obţinând, în 1937, titlul de doctor magna cum laudae. În 1938 a devenit membru al primului Consiliu Legislativ, ce era, în opinia sa, o instituţie extrem de selectă, cea mai selectă din ţară.2 Conform relatării sale, admiterea în această instituţie juridică nu era deloc uşoară. Vă spun cum a fost când am intrat eu

1 Sorin Popescu, Tudor Prelipceanu: �Consiliul Legislativ era o instituţie extrem de selectă, cea mai selectă din ţară� (Convorbire cu prof. univ. dr. doc. Tudor R. Popescu despre Consiliul Legislativ interbelic). În volumul: Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2004, p.229. 2 Idem, p.229.

în Consiliul Legislativ, îşi amintea Tudor R. Popescu. Din prima zi ţi se dădea un proiect de lege ca probă. De obicei, tinerii care dădeau proba nu sesizau mai mult de jumătate din greşelile ce se puteau evita. Profesorul care a verificat proba mea mi-a spus că am sesizat peste trei sferturi din aceste greşeli3. La Consiliul Legislativ a început să lucreze efectiv din 1940, pentru că din 1937 a avut o bursă de patru ani la Facultatea de Drept a Universităţii din Paris ce i-a fost acordată de Institutul Francez. Aceasta era o bursă specială, sublinia Tudor R. Popescu. Cu ea puteam ţine întreaga familie aflată acasă, compusă din şase membri. La Paris am stat mai mult în casă. Mă hrăneam cu lapte, brânză, ouă. Nu am ieşit din casă în primele patru luni. Nu am văzut ce era afară; nu am văzut dacă era zi sau noapte. Aveam o ambiţie de şcolar: într-o zi am citit 220 de pagini. Având în vedere formatul mare al paginii, nu puteam citi mai mult de zece pagini pe oră, deci am citit 22 de ore încontinuu. În patru luni, am învăţat dreptul francez, care se învăţa de fapt şi în România. Dar acolo cărţile erau, bineînţeles, mai voluminoase, mai complete. În esenţă era însă acelaşi lucru. Având în vedere că noi am făcut Codul civil după cel francez, unele articole nu au mai fost trecute, pentru că prevederile lor puteau fi aplicate pe baza logicii şi a bunului simţ. Ca urmare a acestei situaţii, mi-am permis să fiu �obraznic� cu o profesoară foarte severă. Portarul, cu care m-am împrietenit contra cost, mi-a spus că ea are pregătite întotdeauna aceleaşi trei întrebări dărâmătoare. Eu am învăţat răspunsurile la două din ele. Pentru a treia nu am mai apucat să învăţ. Exact acea întrebare mi-a pus-o. M-am descurcat simplu: am spus cu �obrăznicie� că întrebarea nu era dificilă; 3 Ibidem, p.228.

Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului


am dat răspunsul în trei cuvinte. Ea, enervată, m-a întrebat stipulaţia pentru altul. �Doamnă vă supăraţi dacă vă spun că în Codul civil al dumneavoastră, Codul lui Napoleon, se află un articol special pentru chestiunea aceasta? În Codul nostru civil nu a mai fost inclus pentru că nu mai era nevoie, având în vedere logica şi bunul simţ. Doamnă � am continuat eu � vă mai pot spune câteva chestiuni care nu au fost incluse în Codul nostru civil. Nu era nevoie de text�. Din cinci note trei erau la civil. Adică treceai de jumătate. Pe de altă parte, profesorului de drept roman i-am spus: �Domnule profesor şi în ţara mea dăm examen la dreptul roman. La noi, la dreptul roman se vorbeşte latineşte. Şi nu mă laud dacă afirm că pentru noi este uşor, deoarece limba noastră este de origine latină. Limba noastră este fonetică şi se pronunţă toate literele�. Profesorul era cam supărat. La un moment dat mi s-a adresat: �Să-mi spui cine intentează acţiunea pauliană? Cine poate să o intenteze?� Atunci, enervat, i-am spus textual, în limba română, aşa: �Acţiunea pauliană o intentează creditorii actului fraudulos�, profesorul rămânând cu impresia că am vorbit latineşte.4 După terminarea examenelor, Tudor R. Popescu, conform propriilor sale cuvinte, s-a răsfăţat cu teza de doctorat. Cea de a doua sa teză de doctorat, condusă de profesorul René Cassin (unul dintre autorii Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace ), teză susţinută la Paris, în 1940, cu foarte puţin timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial, avea titlul: Adaptarea fundaţiilor la noile circumstanţe în dreptul comparat. De remarcat că René Cassin era o mare personalitate, ajungând, în timpul războiului menţionat mai sus, un apropiat al generalului Charles de Gaulle, pentru ca în perioada 1944 � 1960 să devină vicepreşedintele Consiliului de Stat din Franţa (instituţie corespondentă Consiliului Legislativ român). În 1940, Tudor R. Popescu a devenit, totodată, diplomat al Institutului de Drept Comparat din Paris şi membru al Societăţii de Legislaţie Comparată din capitala Franţei. Concomitent cu perioada în care a lucrat la Consiliul Legislativ, Tudor R. Popescu a fost cadru didactic la Facultăţile de Drept ale Universităţilor din Iaşi (cu începere din 1935) şi Bucureşti, predând cursuri de drept civil, drept internaţional privat şi de drept al comerţului internaţional. Astfel, între 1935 � 1937, a fost asistent supleant şi, între 1937-1941, asistent la Catedra de Drept Civil a Facultăţii de Drept a Universităţii din Iaşi, pentru ca între 1941 şi 1947 să fie conferenţiar universitar la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, instituţie de învăţământ superior prestigioasă în care, mai târziu, a activat timp de mulţi ani ca profesor universitar. În 1947 s-a mutat, însă, la Iaşi unde a funcţionat, în calitate de profesor 4 Ibidem, p.226-227.

universitar, la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene. Apoi, după scurt timp, a revenit în Capitală pentru a preda la Academia de Studii Economice. Referitor la această perioadă tumultoasă din viaţa sa, Tudor R. Popescu îşi amintea: Am activat şi la Consiliul Legislativ şi la facultate. Eram trei zile la Bucureşti, la Consiliul Legislativ şi trei zile la Iaşi, la facultate. Cei de la Consiliul Legislativ preferau să te aibă acolo trei zile, dar pline, decât să nu te aibă deloc. Nu se punea problema salarizării. Erai bine plătit. Şi soţia [Vera Popescu] a venit cu mine, mai întâi ca funcţionară, apoi a lucrat efectiv ca juristă la Consiliul Legislativ [referent stagiar între anii 1946 şi 1948].5 În activitatea sa didactică un loc important l-a ocupat, însă, perioada în care a fost şeful catedrei de drept a Academiei de Studii Economice din Bucureşti. De altfel, Tudor R. Popescu a predat, timp de circa 60 de ani, în învăţământul superior, fapt ce demonstrează contribuţia sa deosebită la formarea a numeroase generaţii de jurişti, dintre care unii s-au străduit să fie la înălţimea aşteptărilor pe care distinsul lor profesor şi le-a pus în ei. În 1947, când încă mai activa la Consiliul Legislativ, a devenit consilier juridic în Comisia ministerială pentru redresare economică şi stabilizare monetară. Am lucrat la Consiliul Legislativ până în 1948, când s-a desfiinţat, preciza Tudor R. Popescu. Deci am fost acolo şi în perioada războiului. Eram scutiţi de front; ne considerau mobilizaţi acolo. Se cereau avize şi în timpul războiului, deoarece legile continuau să se facă. Consiliului Legislativ i s-a cerut părerea şi în perioada cuprinsă între 1944�1948. [...] După venirea ruşilor în ţară, mi-am permis să nu dau aviz favorabil legii care ar fi pus în pericol existenţa bisericilor în România. Am avut 12 argumente logice pentru a-mi susţine punctul de vedere. Noi aveam bisericile sub formă de fundaţii. Cuvântul fundaţie nu figura în legea preconizată. M-am axat pe acest fapt pentru a salva bisericile. La protestul politrucului rus, i-am spus să vorbească la Moscova pentru a modifica legea. Cine putea însă să vorbească la Moscova? Am scris o carte de 200 de pagini despre salvarea bisericilor în România. Având în vedere şi acest caz, pot să afirm că logica juridică mi-a folosit mai mult decât alte susţineri intelectuale.6 Numit în 1948 preşedinte al Comisiei pentru aplicarea Legii de confiscare a patrimoniilor tuturor instituţiilor religioase, Tudor R. Popescu a procedat la o interpretare in favorem Ecclesiae a acestei legi, astfel încât a salvat de la naţionalizare patrimoniile tuturor bisericilor, mănăstirilor şi altor lăcaşuri, fără nici o discriminare de cult, rit ori sectă, apărând, în consecinţă, însăşi aplicarea principiului libertăţii religioase ca atare, ceea ce a permis construirea legală ulterioară a unor aşezăminte religioase noi, fapt unic în 5 Ibidem, p.229-230. 6 Ibidem, p.229-230.



ţările aflate sub ocupaţie sovietică. Pentru acest fapt, în 1996, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Între anii 1954�1957 a fost încadrat la Institutul de Cercetări Juridice, ca şef de sector, perioadă în care a desfăşurat o valoroasă activitate de cercetare ştiinţifică. Din 1957 până în 1988 a deţinut funcţia de preşedinte al Societăţii Române de Drept Comparat. A fost, de asemenea, şeful contenciosului la Ministerul Petrolului în anii 1950.

În 1953, a fost numit arbitru la Comisia de Arbitraj alcătuită din 15 membri, făcând parte din această comisie până la decesul său. Mai târziu, în 1978, Tudor R. Popescu a fost numit, după academicianul Traian Ionaşcu, căruia i-a fost şi asistent la începutul carierei, preşedintele în funcţiune al Comisiei de Arbitraj pentru Comerţ Exterior, organism jurisdicţional permanent pentru soluţionarea litigiilor comerciale cu elemente de extraneitate, ce funcţiona pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. În această calitate a desfăşurat o amplă activitate ştiinţifică, precum şi de reglementare şi reprezentare, fiind membru al celor mai înalte forumuri mondiale de specialitate. Astfel, prin persoana profesorului universitar doctor docent Tudor R. Popescu, România a fost reprezentată în Consiliul Internaţional pentru Arbitraj Comercial (ICCA) de la Paris şi, apoi, în Federaţia Internaţională a Instituţiilor de Arbitraj Comercial (IFCAI) de la New York. Participant activ la lucrările Grupului European de Arbitraj Comercial Internaţional � for de nivel european -, Tudor R. Popescu a adus o contribuţie deosebită la revigorarea şi dezvoltarea arbitrajului. În calitatea sa de arbitru internaţional, a soluţionat zeci de procese la Curtea Internaţională de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţionale, cu sediul la Paris; a fost, de asemenea, membru al Curţii de Arbitraj Internaţional de la Londra (LCIA), figurând, totodată, pe listele unor alte instituţii arbitrale de renume. Astfel, a fost membru al Clubului Internaţional de Arbitraj în Afaceri Comerciale de la Milano. Anual, Curtea de Arbitraj participa la peste 30 de manifestări internaţionale în domeniul arbitrajului comercial, stabilind contacte de colaborare cu instituţii de arbitraj atât din Europa, cât şi din America, Asia şi Africa. În contextul în care România a început să se bucure de o largă deschidere, pe plan intern şi extern, în urma înlăturării dictaturii comuniste în decembrie 1989, Tudor R. Popescu a reorganizat Comisia de Arbitraj pentru Comerţ Exterior din Bucureşti într-o Curte de Arbitraj cu profil internaţional � prin reglementări adaptate la normele internaţionale, prin deschiderea listelor şi pentru arbitri străini şi prin crearea unei baze materiale corespunzătoare unui arbitraj de ţinută europeană � şi a contribuit la adoptarea unei legislaţii interne moderne, favorabile dezvoltării arbitrajului în România. Din 1993, Tudor R. Popescu a deţinut funcţia de preşedinte de onoare al Curţii de Arbitraj

Comercial Internaţional din Bucureşti (calitate pe care a deţinut-o până în ultimele clipe ale vieţii), fiind în continuare un exemplu în activitatea de reprezentare a instituţiei arbitrale româneşti pe plan internaţional. A fost, totodată, membru fondator de onoare al Asociaţiei Române de Drept Umanitar, membru activ al Asociaţiei Române de Drept Comparat şi membru al Institutului Naţional pentru Drepturile Omului �René Cassin�. Primirea la 12 noiembrie 1993 a profesorului universitar doctor docent Tudor R. Popescu ca membru de onoare al Academiei Române a reprezentat încununarea recunoaşterii imensei contribuţii pe care domnia sa a adus-o la dezvoltarea ştiinţelor juridice în România. În acest context, trebuie remarcat faptul că Tudor R. Popescu a fost autorul primului tratat amplu de drept internaţional privat de după Revoluţia din decembrie 1989 şi ulterior apariţiei Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, al primului tratat � în două volume � de drept al familiei după adoptarea Codului familiei în 1954, al altor lucrări deosebit de valoroase de drept al comerţului internaţional, acordând, în domeniile mai sus amintite, o atenţie deosebită activităţii practice. La realizarea vastei sale opere ştiinţifice a fost ajutat şi de experienţa bogată pe care a acumulat-o în practica arbitrală. Din marele număr de lucrări (peste 50) pe care le-a realizat, singur sau în colaborare, de-a lungul timpului, ies în mod deosebit în evidenţă: Speţe alese din jurisprudenţa română şi franceză (1936), Fundaţiunea în dreptul comparat: cu specială privire în dreptul românesc (1937), L�adaptation des fundations aux nouvelles circonstances en droit comparé (teza sa de doctorat susţinută la Paris,1940), Drept civil (1945), Probleme juridice în relaţiile comerciale internaţionale (1955), Călăuza juristului (1956, ediţia a II-a, 1997), Die Achtung von dem Auslandischen Recht (1958), Căsătoria, familia şi dreptul (1963, 1968), Dreptul familiei (2 vol., 1965), Teoria generală a obligaţiilor (în colaborare cu renumitul jurist, ce a fost membru al primului Consiliu Legislativ, Petre Paul Anca, 1968), Dreptul familiei: speţe şi soluţii din practica judiciară (1969), Drept civil: speţe şi soluţii din practica judiciară (1970), Drept economic (1970), Dreptul internaţional privat (1972, 1975, 1994), Dreptul comerţului internaţional (1976, 1981, 1983), Une nouvelle Lex Mercatoria? (1976), Codes civils des pays socialistes: étude comparative (1980), Principii şi instituţii în dreptul comerţului internaţional (1980), Drept civil (vol.I, 1994), Salvarea bisericilor de orice rit din România sub ocupaţia militară sovietică (1999) ş.a.

Pe plan internaţional, Tudor R. Popescu a devenit membru al Asociaţiei Internaţionale pentru Filosofie Juridică şi Socială din Wiesbaden (1956); membru al Consiliului de administraţie al Institutului



Internaţional pentru Unificarea Dreptului Internaţional Privat - UNIDROIT, din Roma, în perioada 1968 � 1988, iar din 1989 a fost membru de onoare al acestuia; membru fondator al Consiliului de administraţie al Institutului Internaţional pentru Dreptul Umanitar din San Remo, Italia (1970); membru fondator al Consiliului de administraţie al Consiliului Academic al Dreptului şi Practicilor Afacerilor Internaţionale (1970); membru fondator al Institutului World Business Law din Paris. Menţionăm, totodată, că a participat, cu intervenţii pertinente şi apreciate, la numeroase congrese, reuniuni şi seminarii ştiinţifice internaţionale, dovedindu-se un promotor al universalizării principiilor fundamentale ale dreptului comercial şi un apărător al drepturilor omului.

Valoroasa sa activitate ştiinţifică, dar şi didactică i-a fost recunoscută, cu diferite prilejuri, atât pe plan intern, cât şi internaţional. Personalitate de o rară erudiţie, profesorul Tudor R. Popescu a fost printre cei ce au luptat cu succes pentru ca şcoala românească de drept să-şi păstreze valoarea şi verticalitatea, inclusiv în vremuri nefavorabile, de roadele acestor demersuri beneficiind zeci de generaţii de studenţi, dintre care mulţi i-au fost discipoli. Pe de altă parte, şi-a adus o contribuţie nepreţuită la dezvoltarea relaţiilor internaţionale ale României în

domeniul juridic, la studiul şi practica dreptului internaţional privat şi a dreptului comerţului internaţional şi a fost profund implicat în problematica drepturilor omului. Ca semn al înalte preţuiri pentru toate eforturile pe care le-a depus în decursul timpului pentru afirmarea şi dezvoltarea ştiinţelor juridice şi pentru formarea de noi jurişti bine pregătiţi, i s-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor din Chişinău (1997) şi Craiova (1998), dar şi Premiul de excelenţă acordat de Uniunea Juriştilor din România, precum şi Diploma de excelenţă acordată de Universitatea �Titu Maiorescu� din Bucureşti.. La 18 mai 2001 a fost distins cu Ordinul naţional �Steaua României� în grad de cavaler şi cu �Crucea Patriarhală�. A devenit, de asemenea, cetăţean de onoare al oraşului său natal, Brăila.

Profesorul doctor docent Tudor R. Popescu a reprezentat un simbol al continuităţii funcţionării Consiliului Legislativ în România. Însă scurgerea implacabilă a timpului şi-a spus şi de această dată cuvântul, în ultimii ani afecţiunile de care suferea ne mai permiţându-i prezenţa în viaţa publică. Pe data de 2 septembrie, la ora 21, inevitabilul s-a produs. Inima lui Tudor R. Popescu a încetat să bată şi o dată cu el a dispărut şi ultimul membru al primului Consiliu Legislativ ce se mai afla în viaţă.



R e s t i t u t i o

Ioan C. FILITTI

Cum a fost înţeles Consiliul Legislativ,

Bucureşti, Curierul Judiciar, 1929, 24p. Au trecut doi ani de când, într-o lucrare despre Originea şi menirea Consiliului Legislativ, făceam constatarea că, o dată cu începuturile vieţii noastre constituţionale, s-a simţit nevoia înfiinţării acestui Consiliu. După doi ani de experienţă, trebuie constatat, cu părere de rău, că rostul în organizaţia noastră de stat a acestei instituţii, în sfârşit creată prin legea de la 25 Fevruarie 1925, în aplicarea art.76 din Constituţia de la 1923, n-a fost încă înţeles, nici de lumea noastră ştiinţifică, nici de cea politică. S-ar părea că n-am fost încă maturi pentru înfiinţarea unui astfel de organ.

Teoreticieni de seamă au crezut că pot să caracterizeze Consiliul Legislativ ca un simplu "organ consultativ tehnic dependent de puterea executivă".

Mai întâi, comparaţia ce s-a făcut şi ce am făcut şi eu între fostul nostru Consiliu de Stat şi actualul nostru Consiliu Legislativ, nu îndrituieşte concluzia ce s-a tras că acesta din urmă ar fi şi el, cum ar fi fost cel dintâi, un organ consultativ al puterii executive. Atribuţiile esenţiale ale Consiliului Legislativ de azi sunt de a colabora şi cu Guvernul şi cu Parlamentul la facerea şi coordonarea legilor, de a pipăi constituţionalitatea legilor în momentul elaborării lor, de a fi censorul ştiinţific al proiectelor de legi emanate nu numai de la Guvern, dar şi de la Parlament.

Aceste atribuţii apropie Consiliul nostru Legislativ de Comisia Centrală de la Focşani, dar îl deosebesc de fostul Consiliu de Stat. Pe vremea când iniţiativa legilor aparţinea numai Domnului şi când avizele Consiliului de Stat nu însoţeau în mod obligatoriu proiectele de legi trimise de Domn în dezbaterea adunării, pe atunci Consiliul de Stat putea apare, cum se exprima art.I al legii lui de organizare, ca un organ aşezat "pe lângă puterea executivă, spre a prepara proiectele de legi ce Guvernul va avea să prezinte adunării". Dar nici această terminologie nu trebuie să înşele. Chiar Consiliul de Stat, la prepararea legilor, nu colabora cu Guvernul ca putere executivă, ci ca deţinător de fapt al iniţiativei legale a Domnului. De aceea, şi în proiectul de Constituţie întocmit de Consiliul de Stat la 1866, care dă iniţiativa legilor nu numai Domnului, dar şi adunării generale, se spunea foarte just, că "puterea legislativă se exercită de către Domn, cu concursul Consiliului de Stat, şi de către adunarea generală". Aşadar, încă de atunci, Consiliul de Stat apărea, printr-o latură a atribuţiilor sale, ca un element al puterii legiuitoare, deşi nu era consultat decât asupra proiectelor Guvernului, nu şi asupra acelor pornite din iniţiativa parlamentară. Mai vârtos deci trebuie considerat astfel Consiliul Legislativ de azi. Într-adevăr, atribuţia esenţială a fostului Consiliu de Stat, de a întocmi proiecte de legi din însărcinarea Guvernului, este o atribuţie numai secundară a Consiliului Legislativ de azi, pe care de altfel Guvernele nici nu se prea arată dispuse a-l pune în măsură să şi-o exercite. Constituantul de la 1923 a înlăturat art.130 din

Începând cu acest număr, în cadrul rubricii �Din trecutul Consiliului Legislativ�, alături de �Medalion� dedicat evocării personalităţilor Consiliului Legislativ de-a lungul timpului, inaugurăm o nouă sub-rubrică intitulată �Restitutio�, în care vom insera articole sau extrase din lucrări mai puţin accesibile opiniei publice juridice, datorită numărului restrâns de exemplare păstrate în bibliotecile publice. Materialele scrise de jurişti remarcabili, foşti membri ai Consiliului Legislativ interbelic, se referă la activitatea complexă şi obiectivele ambiţioase ale instituţiei selecte din care făceau parte.



Constituţia anterioară care prevedea înfiinţarea numai a unei "comisii permanente ce nu va avea alte atribuţii decât studierea şi elaborarea proiectelor de legi şi regulamentelor de administraţie publică".

* Nici cu prilejul dezbaterilor urmate în constituanta de la 1923 asupra înfiinţării Consiliului Legislativ şi la care de asemenea se referă acei cari vor să vadă în Consiliu un simplu organ consultativ al puterii executive, nu s-a afirmat aşa ceva. Într-adevăr, când raportorul s-a rostit că Consiliul Legislativ face parte din puterea legiuitoare, d. deputat Gr. Iunian l-a rectificat numai în sensul că Consiliul Legislativ ar fi "o instituţie ajutătoare a puterii legiuitoare". Atât. De altă parte, d. Ion Stambulescu, procuror general la Curtea de Casaţie, defineşte Consiliul Legislativ "o anexă a puterii legiuitoare", d.profesor Mircea Juvara îl califică de "ultim organ al puterii legiuitoare", iar domnul deputat D. R. Ioaniţescu, la dezbaterile asupra legii Consiliului Legislativ, după ce zicea că "este bine să se pună Consiliul de Miniştri sub tutela Consiliului Legislativ, căci Consiliul Legislativ este de natură să legifereze serios şi când afirmă un lucru, ştie ce afirmă", adaugă că Consiliul Legislativ este "organul superior care să ajute parlamentul la alcătuirea legilor". Nimeni n-a zis că Consiliul Legislativ ar fi un organ al puterii executive.

* Totuşi, comentatorii Constituţiei noastre nu se pot hotărî să vadă în Consiliul Legislativ un element al "puterii" legiuitoare, din cauza termenului de "putere", care ar fi implicând o posibilitate de punere în lucrare a unei voinţe, posibilitate pe care Consiliul Legislativ nu o are. Dar, termenul de "putere", când este vorba de separaţia puterilor în Stat, nu trebuie să înşele. La întrebarea: ce înseamnă principiul separaţiei puterilor? d. prof. Paul Negulescu răspunde foarte just: "Însemnează că cele trei mari funcţiuni ale Statului, de a legifera, de a supraveghia executarea legilor şi de a judeca conflictele ce se pot ivi cu ocaziunea aplicărei legilor, trebuie să fie încredinţate unor organe separate şi independente unele de altele. Titularii fiecăruia din aceste organe � trebuie şi ei să fie separaţi şi independenţi unii de alţii. Aşadar, prin "puterile statului" se înţeleg cele trei mari funcţiuni ale statului, ce se îndeplinesc prin delegaţiuni ale suveranităţii naţionale şi în limitele fixate de aceste delegaţiuni, de către organe separate şi independente unele de altele. Termenul de "putere" în această materie, nu implică deci neapărat o posibilitate de constrângere, căci altfel nici nu s-ar putea vorbi decât de o singură putere în stat, de cea executivă. Principiul separaţiei puterilor a fost aşezat la temelia organizaţiei noastre de stat încă de la

Regulamentul organic, dar este cu neputinţă ca cele trei puteri, executivă, legiuitoare şi judecătorească, să fie complet izolate unele de altele. Sunt ţări în care membrii Senatului sunt numiţi de puterea executivă, ceea ce nu răpeşte Senatului caracterul de element al puterii legiuitoare. De asemenea, împrejurarea că membrii organelor puterii judecătoreşti sunt numiţi de puterea executivă, nu implică subordonarea lor acestei puteri şi nu împiedică, în sistemul Constituţiei noastre, ca judecarea membrilor Guvernului să fie deferită supremei instanţe judecătoreşti. O sentinţă judecătorească este o afirmare a unui adevăr juridic în conflictele ivite cu prilejul aplicării legilor şi nu devine un comandament, nu-şi produce efectele, decât prin concursul puterii executive. Tot astfel, pentru ca o lege să fie desăvârşită şi să devie executorie, noua noastră Constituţie cere concursul neapărat al următoarelor trei organe: al Consiliului Legislativ, menit să enunţe norme ştiinţifice care să documenteze şi să călăuzească Parlamentul; al Parlamentului, chemat să exprime o voinţă; al regelui, nu numai în calitatea lui de element al puterii legiuitoare, dar şi de şef al puterii executive care consimte sau nu la punerea în aplicare a acestei voinţe. Nu-i de mirare deci că nici Consiliul Legislativ nu este o "putere" care să facă acte de deciziune obligatorii. Dar, funcţiunea lui constituţională Consiliului Legislativ şi-o îndeplineşte în tot atâta neatârnare de puterea executivă, cât şi-o îndeplinesc pe a lor Parlamentul şi organele judecătoreşti. El nu are cu puterea executivă decât raporturile indispensabile de interdependenţă, după cum tot numai de interdependenţă sunt şi raporturile organelor puterii judecătoreşti cu puterea executivă. Interdependenţa nu este dependenţă; este dependenţă reciprocă şi este dictată de necesitatea de a asigura funcţionarea mecanismului statului. Dacă membrii Consiliului Legislativ sunt numiţi şi ei, ca şi acei al organelor judecătoreşti, de puterea executivă - de altfel, după un sistem special de recomandare - ei cenzurează, de altă parte, în deplină neatârnare, opera legislativă a Guvernului. Împrejurarea că miniştrii sau, ca reprezentanţi ai lor, subsecretarii de stat, pot prezida dezbaterile Consiliului Legislativ atunci când se cercetează proiectele de legi întocmite de ei, nu constituie o dependenţă a acestui consiliu de puterea executivă. Într-adevăr, miniştrii sau locţiitorii lor nu prezidează dezbaterile în virtutea atribuţiilor lor executive, ci numai ca reprezentanţi ai Guvernului



deţinător de fapt al iniţiativei legale a regelui, ca iniţiatori adică ai proiectului de lege supus cercetării Consiliului. Participarea lor la dezbateri nu răpeşte nimic din libertatea absolută a membrilor Consiliului de a-şi da avizul în deplină neatârnare, indiferent de părerea susţinută de ministru, care nici nu are şi nu poate avea drept de vot căci, cum se exprima regretatul Gh. Mârzescu, Constituţia cere avizul Consiliului şi nu pe al ministrului. Plăcut sau neplăcut, acest aviz va însoţi proiectul de lege trimis cu mesagiu regal în dezbaterea parlamentului. În sfârşit, dacă legea de organizare a Consiliului Legislativ autorizează pe ministru sau locţiitorul său să prezideze dezbaterile Consiliului în condiţiile arătate, aceeaşi lege prevede de altă parte că şi Consiliul, la rândul lui, poate să invite pe ministrul de la care porneşte proiectul, să vie să dea lămuririle de care s-ar simţi nevoie.

* Cu adoptarea la noi, de la statutul lui Cuza Vodă încoace, a sistemului bicameral, era fireşte foarte greu să se revie la organizarea de pe vremea Comisiei Centrale, dându-se şi unui Consiliu Legislativ dreptul de iniţiativă legală şi obligându-se parlamentul să adopte sau să respingă în bloc proiectele contraamendate de Consiliu. Dreptul de iniţiativă legală, pe care de altfel, nici Comisia Centrală nu-l avea decât pentru legile de interes comun amânduror principatelor înainte de unirea lor desăvârşită, a fost redus pentru Consiliul Legislativ actual la dreptul, pe care-l avea şi acea comisie, de a semnala deţinătorilor iniţiativei legale lacunele şi defectele legilor. De altă parte, s-a prevăzut numai că Parlamentul va avea facultatea de a trimite sau nu în cercetarea Consiliului Legislativ amendamentele ce le face la proiectele de legi trecute prin Consiliu. Cât priveşte însă colaborarea obligatorie a Consiliului Legislativ şi cu Guvernul şi cu Parlamentul la opera de legiferare, constituantul de la 1923 nu i-a pus decât două rezerve: una, că avizul Consiliului trebuie dat într-un oarecare termen, după trecerea căruia proiectele de legi pot fi cercetate de Parlament şi fără acel aviz; a doua, că avizele Consiliului Legislativ nu obligă Parlamentul. Este uşor de înţeles din ce preocupări superioare de a înlătura conflicte şi de a asigura mecanismul legiferării într-un stat democratic au derivat aceste două, dar singure, rezerve. Ele nu schimbă întru nimic caracterul Consiliului Legislativ de element al puterii noastre legiuitoare, odată ce nici Guvernul, nici Parlamentul, nu se pot lipsi de a cere avizul Consiliului asupra proiectelor de legi şi o dată ce legi votate fără a se fi cerut acest aviz, ar fi lovite de neconstituţionalitate.

* Şi în anteproiectul de constituţie întocmit la 1922 de secţia de studii a partidului ţărănesc şi publicat cu o expunere de motive a unui constituţionalist de o valoare netăgăduită, d. Const. Stere, Cap. I, intitulat: "Despre puterea legislativă", este împărţit în trei secţiuni: prima "Despre reprezentarea naţională", a doua "Despre plebiscit şi iniţiativa populară" şi treia "Despre sfatul economic superior şi Consiliu Legislativ". Aşadar, autoritatea ştiinţifică a d-lui C. Stere vine şi ea în sprijinul părerii ce am exprimat că inadvertenţa constituantului nostru de la 1923 nu consistă în a fi vorbit de Consiliul Legislativ imediat după ce a tratat despre Cameră şi Senat, ci în a fi intitulat capitolul ce cuprinde aceste trei instituţiuni: "Despre reprezentarea naţională", în loc de a-i fi dat titlul potrivit cu cuprinsul: "Despre puterea legiuitoare". Este nejustificat deci a se folosi de această inadvertenţă în întrebuinţarea termenilor, spre a imputa constituantului de la 1923 o inadvertenţă de fond. Sunt de acord că Consiliul Legislativ nu face parte din reprezentarea naţională, dar aceasta nu-l exclude din capitolul privitor la puterea legiuitoare. Noua noastră Constituţie, spre deosebire atât de Constituţia noastră anterioară, cât şi de constituţiile altor ţări, înfiinţează un Consiliu Legislativ menit, zice art.76, să ajute în mod consultativ atât Guvernul, cât şi Parlamentul la facerea şi coordonarea legilor; consultarea Consiliului, adaugă acelaşi articol, este obligatorie. Este adevărat că, pentru ca o lege să fie desăvârşită, se cere acordul de voinţe numai a Parlamentului şi a regelui, nu şi a Consiliului Legislativ, dar este tot atât de adevărat că se mai cere, neapărat, şi avizul Consiliului. Tocmai aici stă inovaţia specifică a Constituţiei noastre de la 1923, cu care cată să ne familiarizăm. Formula din proiectul de Constituţie de la 1866, că "puterea legiuitoare se exercită de către Domn, cu concursul Consiliului de Stat, şi de către adunarea generală", trebuie transformată acum la noi în aceasta că: "puterea legiuitoare se exercită de rege şi de Parlament, cu concursul Consiliului Legislativ�. De aceea, Consiliul Legislativ colaborează nu numai cu Guvernul, dar şi cu Parlamentul, iar cu Guvernul colaborează numai în calitatea acestuia de depozitar de fapt al iniţiativei legale a regelui. În consecinţă, Consiliul Legislativ nu poate fi privit ca un organ consultativ al puterii executive. El nu poate fi confundat cu asemenea organe, înfiinţate prin simple legi administrative, chemate să-şi dea avizul numai asupra unor speţe particulare de resortul puterii executive şi care lucrează în acest scop pe lângă câte un singur departament, cum ar fi



Consiliul superior administrativ, Consiliul superior tehnic şi altele.

II Trec acum la atitudinea lumii noastre politice faţă de menirea Consiliului Legislativ. Acest organ a fost dorit şi a fost în sfârşit creat pentru a asigura, prin colaborare cu Guvernul şi cu Parlamentul, o cât mai bună legiferare, cu respectul principiilor constituţionale şi în armonie cu întreg sistemul juridic în vigoare. Acest scop nu este însă atins dacă rolul Consiliului se reduce a da asupra proiectelor de legi avize pe care parlamentul, sub influenţa Guvernului, să le nesocotească sau care să servească numai la alimentarea luptelor de partid. O asemenea concepţie despre rolul Consiliului Legislativ desigur că nu serveşte interesele superioare şi permanente în vederea cărora instituţia a fost creată. În loc de a se stabili o adevărată colaborare între deţinătorul iniţiativei legale şi Consiliul Legislativ, s-au vânturat mai degrabă chiar sugestii de îngrădire a competenţei Consiliului. S-a uitat că atribuţiile acestei instituţii decurg din art.76 al Constituţiei, care prevede pur şi simplu colaborarea la facerea şi coordonarea legilor, fără vreo altă îngrădire. Este vorba, deci, de o colaborare largă şi de fond şi de formă, pentru realizarea cât mai nimerită a voinţei deţinătorilor iniţiativei legale, în cadrul principiilor fundamentale şi al sistemului de legislaţie în vigoare. Orice lege ordinară care ar tinde să restrângă această colaborare, ar călca deci Constituţia, şi în litera şi în spiritul ei. Ar mai fi o împiedicare a Consiliului de a răspunde aşteptărilor acelora care, atâtea decenii de-a rândul, au preconizat înfiinţarea lui. În sfârşit, ar mai fi şi inutilă, căci dacă Consiliul Legislativ poate face mult bine prin avize întemeiate, el nu poate face nici un rău prin avize greşite, odată ce avizele sale nu sunt decât consultative. Aşadar, numai printr-o neînţelegere a menirii Consiliului Legislativ sau printr-o susceptibilitate exagerată a deţinătorilor iniţiativei legale se pot explica nemulţumirile ce s-au manifestat faţă de activitatea acestei instituţii. Guvernele au învinuit Consiliul de a nu fi destul de conciliant: opoziţiile l-au acuzat de a nu fi destul de intransigent. Deţinătorii iniţiativei legale s-au arătat la noi mai sensibili decât Napoleon I faţă de Consiliul său de Stat, făcându-şi un punct de onoare rău înţeles din intangibilitatea proiectelor lor. Adevărul este însă că atenţia acordată observaţiilor Consiliului, departe de a fi o micşorare de prestigiu, constituie un onorabil omagiu adus legalităţii. Consultarea obligatorie a Consiliului a apărut totuşi mai mult ca o stânjenire inutilă şi

supărătoare. Tendinţa a fost de a transforma Consiliul într-un simplu oficiu de înregistrare, căruia se cere, în mod politicos, dar şi foarte stăruitor, să îndeplinească în cea mai mare grabă pura formalitate a unui aviz de complezenţă asupra unor proiecte ce prea adeseori nu i se trimit decât în ajunul de a fi depuse pe biroul parlamentului. Uneori chiar se evită avizul Consiliului, prin sistemul modificării proiectelor de legi pe cale de amendamente prezentate în Parlament. Se interpretează astfel, în litera lui, art.74 din Legea de organizare a Consiliului Legislativ, după care amendamentele Parlamentului nu sunt în mod obligatoriu supuse avizului acestui Consiliu. Strictissimo sensu nu este nimic de obiectat. Dar juriştii şi oamenii de stat care au preconizat înfiinţarea unui Consiliu Legislativ, au denunţat între altele şi aceste "amendamente obscure, nechibzuite, în contrazicere cu economia legii" care se votează "sub impresia momentului". Este calea cea mai sigură pentru a deforma o lege şi totuşi se evită astfel colaborarea Consiliului Legislativ, voită de Constituţie pentru a asigura o bună legiferare. Este mai degrabă de crezut că dacă legiuitorul ordinar de la 1925, care a supus avizului Consiliului modificările făcute de Guvern unui proiect trecut prin Consiliu, a lăsat totuşi la facultatea Parlamentului de a trimite sau nu Consiliului amendamentele, a făcut-o numai pentru a înlesni lucrările corpurilor legiuitoare în chestiuni mărunte, dar nicidecum pentru a anihila colaborarea Consiliului Legislativ voită de art.76 din Constituţie. A interpreta facultatea dată Parlamentului, prin legea ordinară de la 1925, de a cere sau nu avizul Consiliului asupra amendamentelor, în sensul că n-o va cere nici când este vorba de amendamente importante ce pot influenţa întreaga economie a unei legi, însemnează a nesocoti însuşi scopul pentru care Consiliul a fost creat. Un exemplu recent am avut cu proiectul de Cod penal. După ce timp de peste 2 ani a fost elaborat cu migăloasă trudă de secţia de drept public a Consiliului Legislativ prezidată de d. I. Ionescu-Dolj, cu concursul şi al altor distinşi specialişti, în calitate de consilieri temporari, a fost revizuit în câteva luni de o comisie parlamentară. Din comunicatele ce, cu deosebită conştiinciozitate, s-au dat aproape zilnic presei, spre a aduce la cunoştinţa marelui public că lucrarea Consiliului Legislativ, la care colaborase de altfel şi un eminent specialist din comisia parlamentară, a fost aproape în întregime refăcută şi ca fond şi ca formă, putem deduce că este vorba de un proiect aproape nou, asupra căruia totuşi Parlamentul ar urma să se pronunţe fără intervenirea unui aviz al Consiliului. Este greu de admis că art.74 din legea ordinară pentru



organizarea Consiliului Legislativ a ţintit la o astfel de ocolire a art.76 din Constituţie. Socotesc, de altfel, că prerogativele Parlamentului n-ar fi cu nimic atinse dacă, în interesul superior al bunei legiferări, s-ar prevedea ca şi amendamentele să fie în mod obligator supuse avizului Consiliului.

* O concepţie de Guvernământ legalitară comportă examinarea obiectivă a avizelor date de Consiliul Legislativ, cu dorinţa sinceră de a adopta tot ce pot cuprinde ca observaţii întemeiate. Iar dacă acordul între punctul de vedere politic al Guvernului sau Parlamentului şi punctul de vedere juridic al Consiliului, nu este cu putinţă, această regretabilă împrejurare nu justifică resentimente. Există în legea de organizare a Consiliului Legislativ două articole menite să înlesnească o reală colaborare între Guvern, Parlament şi Consiliul Legislativ. Art.75 dispune că "ordinea de preferinţă în executarea lucrărilor cerute de membrii Guvernului în vederea deschiderii corpurilor legiuitoare, se va stabili de preşedintele Consiliului de miniştri de acord cu primul preşedinte al consiliului legislativ". Iar art.49 prevede că "la cererea Guvernului sau a corpurilor legiuitoare, Consiliul Legislativ va desemna din sânul său un consilier, cu însărcinarea de a explica înaintea comisiunilor sau secţiunilor corpurilor legiuitoare, părerile exprimate de Consiliu". Ar fi de dorit nu numai ca aceste articole să se aplice, dar încă să li se şi dea o cât mai largă interpretare. Prin contactul stabilit între şeful Guvernului şi primul preşedinte al Consiliului Legislativ, ar deveni cu putinţă o eşalonare a lucrărilor după urgenţa lor, s-ar asigura Consiliului răgazul necesar pentru cercetarea proiectelor în raport cu importanţa lor şi mai ales s-ar ajunge la acea sinceră colaborare ce este atât de dorit pentru a asigura o bună legiferare. Într-adevăr, Consiliul Legislativ este chemat să conlucreze deopotrivă cu toate departamentele şi hotărăşte de trimiterea lor în dezbaterea parlamentului. Pentru realizarea practică a acestui deziderat, precum şi ca o urmare logică a atribuţiilor Consiliului Legislativ, se impune ca şi raporturile de ordin administrativ şi bugetar ale acestei instituţii cu puterea executivă, să fie stabilite prin preşedinţia Consiliului de Miniştri, iar nu prin Ministerul de Justiţie.

III Ca o urmare a neînţelegerii pe care am semnalat-o, asupra menirei ce o are în Senat Consiliul Legislativ, s-a putut manifesta această stranie concepţie de Guvernământ ca o înaltă şi permanentă instituţie constituţională să fie lovită

pentru că, în îndeplinirea îndatoririlor ei, a nemulţumit unele personalităţi politice. Art.17 alin. 2 din legea de organizare a Consiliului Legislativ aşează pe membrii lui pe aceeaşi treaptă cu membrii Curţii de Casaţie. Această echivalare n-a fost rezultatul unei voinţe arbitrare a legiuitorului de la 1925. Într-adevăr, în sistemul specific al Constituţiei noastre, Consiliul Legislativ, deşi compus din funcţionari, fiind un element al puterii legiuitoare, membrii lui stau pe aceeaşi treaptă, pe de o parte cu membrii Parlamentului, iar pe de alta cu membrii celui mai înalt organ al puterii executive, adică ai Guvernului şi cu membrii celui mai înalt organ al puterii judecătoreşti, adică al Curţii de Casaţie. Echivalarea în grad şi retribuţie a membrilor Consiliului Legislativ cu membrii Curţii de Casaţie, n-a fost decât o formulă pentru a afirma că cele două instituţii stau, în ierarhia statului, pe aceeaşi treaptă. Situaţia eminentă pe care constituantul de la 1923 a voit s-o asigure membrilor Consiliului Legislativ, ca o consecinţă a înaltei lor meniri în stat, se mai vădeşte de altfel şi din alte dispoziţii ale legii de organizare a Consiliului Legislativ, lege care, fiind fost votată numai 2 ani după Constituţie, de acelaşi Parlament care votase şi Constituţia, poate servi la interpretarea voinţei legiuitorului constituant. Astfel, au fost dispensaţi de stagiu pentru a putea fi numiţi consilieri legislativi, numai miniştrii şi membrii Curţii de Casaţie, pe când s-a cerut un stagiu tuturor celorlalţi demnitari, chiar şi subsecretarilor de stat; astfel instanţa disciplinară pentru membrii Consiliului Legislativ este aceeaşi ca şi pentru membrii Curţii de Casaţie; astfel în fine, membrii Consiliului Legislativ au fost declaraţi şi ei justiţiabili numai de Curtea de Casaţie pentru infracţiile lor penale. Totuşi, această echivalare fusese nesocotită de legea din 31 Martie 1927 pentru amortizarea salariilor şi echivalarea funcţiilor. Dar nu numai atât. Însăşi Curtea de Casaţie nu este aşezată în această lege la locul ei constituţional. Suprema instanţă judecătorească a figurat în trecutul nostru, încă de când Regulamentul organic a introdus principiul separaţiei puterilor, în fruntea ierarhiei statului, pe aceeaşi treaptă cu Guvernul, organul suprem al puterii executive. Numai de la război încoace, prin sporuri de salarii acordate pe cale bugetară, în mod arbitrar numai unor categorii de funcţionari, se ajunsese la anomalii ca aceasta ca însuşi primul preşedinte al Curţii de Casaţie să fie retribuit mai puţin ca un ministru de stat şi chiar decât un ministru plenipotenţiar cl. I.



Legea de la 1927 nu a revenit la ierarhia, pe care o pot numi constituţională, dinainte de război. Preşedinţii şi consilierii Curţii Supreme au rămas retribuiţi mai puţin decât unii funcţionari foarte înalţi desigur, dar totuşi subordonaţi miniştrilor şi subsecretarilor de stat. Suplimentul de retribuţie ce s-a acordat după aceea, prin simplă lege bugetară, membrilor Înaltei Curţi de Casaţie, cu titlul de indemnizare, sub pretextul că ei formează şi Înalta Curte de Justiţie, n-a putut fi decât o separaţie piezişă, de ordin pur material. O satisfacţie de ordin moral, prin urcarea membrilor curţii în tipul de salarizare potrivit rolului lor constituţional, a fost evitată, pentru a nu fi extinsă pe de o parte asupra membrilor Consiliului Legislativ, iar pe de altă parte asupra magistraţilor "asimilaţi" cu membrii Curţii de Casaţie. Cât priveşte pe membrii Consiliului Legislativ, am arătat ce consideraţii de ordin constituţional trebuie să determine salarizarea şi ierarhia lor. Cât priveşte asimilările de magistraţi ce nu aparţin instanţei supreme, cu membrii acesteia, socotesc că ele sunt o greşeală, inaugurată de altfel abia prin legea de la 1912 în favoarea tuturor primilor preşedinţi de Curţi de apel. Gradul şi retribuţia de consilier al Curţii de Casaţie, trebuie să rămână legate de îndeplinirea efectivă a celei mai înalte funcţiuni judecătoreşti şi numai excepţional să se acorde, ca distincţie individuală, unora din magistraţii ce urmează imediat în ierarhia judecătorească. Asimilări între funcţionari care, prin chiar funcţiile ce îndeplinesc în mod efectiv, nu stau pe aceeaşi treaptă, nu pot decât să fie arbitrare, să împiedice armonizarea salariilor şi echivalarea funcţiilor, să încarce bugetul statului şi să scoboare prestigiul celor mai înalte demnităţi. Chestiunea retribuţiilor însă, pe lângă fireasca ei însemnătate materială, prezintă mai ales un aspect de ordin superior moral. Într-un stat democratic, numai importanţa funcţiilor efective poate determina atât cuantumul salariilor cât şi, prin aceasta chiar, ordinea de precădere onorifică a funcţionarilor1. Dacă s-ar fi avut în vedere această latură morală, poate că chestiunea n-ar fi fost lăsată pe al doilea plan şi că s-ar fi găsit mai degrabă modestele mijloace materiale necesare pentru rezolvarea ei. Dacă în Franţa, Consiliul de Stat, deşi este mai ales un organ de contencios administrativ şi numai în subsidiar de consultare numai facultativă asupra proiectelor de legi ale Guvernului, ia totuşi loc, în ierarhia corpurilor constituite ale statului, 1 Cf. Broşura mea: Ierarhia funcţiilor, armonizarea salariilor şi situaţia constituţională a Consiliului Legislativ. Extras din "Curierul Judiciar", 1928.

imediat după Corpurile legiuitoare, mai vârtos acesta este locul Consiliului nostru legislativ în colectivitatea lui. Cât priveşte ordinea de precădere individuală a membrilor celor mai înalte instituţii constituţionale ale noastre, voi aminti numai că înainte de război primul preşedinte al Curţii de Casaţie îşi avea locul după primul ministru şi după preşedinţii Corpurilor legiuitoare, dar înaintea miniştrilor; preşedinţii de secţiune şi procurorul general, imediat după miniştri, iar consilierii înaintea oricăror alţi demnitari ai statului. De la război încoace, o dată cu o retribuire nepotrivită, s-a nesocotit şi această ordine de precădere. Este o atingere de prestigiu, care se resfrânge şi asupra Consiliului Legislativ cu atât mai mult cu cât instituţia, fiind mai nouă, este şi mai puţin cunoscută. În asemenea condiţiuni devine fireşte mai greu ca reprezentanţi din cei mai eminenţi ai vieţii noastre juridice, specialişti de o competenţă notorie în materie legislativă sau administrativă, economică sau socială, să fie tentaţi să aducă Consiliului Legislativ aportul ştiinţei şi experienţei lor.

IV Multe şi importante sunt şi alte atribuţii pe care legiuitorul de la 1925 le-a dat Consiliului Legislativ ca nişte corolare ale misiunii lui constituţionale esenţiale. Să studieze în raport de doctrina, jurisprudenţa, istoria, legislaţia comparată, chestiunile ce i se vor deferi; Să întocmească studii preparatorii, anteproiecte sau proiecte de legi şi regulamente generale; Să catalogheze şi să examineze codicele, legile, ordonanţele şi regulamentele, spre a semnala puterii executive şi puterii legiuitoare, pentru abrogare sau modificare, pe toate acelea care, în total sau în parte, sunt căzute în desuetudine, sunt nepotrivite cu principiile constituţionale, sau învederează confuzii şi contradicţii ce impun modificarea şi unificarea, armonizarea cu Constituţia, sau coordonarea cu alte legi; Să urmărească jurisprudenţa Curţii de casaţie şi a celorlalte instanţe judecătoreşti şi jurisdicţii de orice natură şi să semnaleze puterii legiuitoare şi puterii executive, viţiile constatate în interpretarea şi aplicarea legilor, propunând abrogările sau modificările de legi şi regulamente, ce s-ar impune; Să îngrijească de publicaţia colecţiilor anuale de legi şi regulamente şi în genere de publicarea ediţiilor oficiale ale legilor şi regulamentelor generale, expunerilor de motive şi lucrărilor preparatorii ce pot servi la interpretare;



Să ţie legături cu instituţiile similare din alte ţări, cu institutele şi asociaţiile de studii juridice, economice şi sociale, din ţară şi străinătate; Să-şi procure din timp materialul necesar pentru înlesnirea operei legislative la care este chemat să colaboreze; Să publice anual în limba română şi franceză un buletin de studii şi lucrări legislative. Frumoase şi complexe însărcinări! Dar, pentru a le putea îndeplini, trebuie şi fonduri şi posibilitate de a mânui aceste fonduri după trebuinţe. Fondurile sunt însă restrânse, sunt înglobate în bugetul ministerului de justiţie cu fonduri destinate altor instituţii, şi numai cu mari greutăţi poate obţine Consiliul o minimă parte din sumele de care are nevoie.

V În asemenea împrejurări puţin favorabile, Consiliul Legislativ s-a străduit totuşi să facă faţă îndatoririlor sale2. Astfel, în trei ani de când funcţionează, numai secţia I, de drept public, în care colaborez, în afară de lucrarea, terminată, de elaborare a Codului penal şi de aceea, în curs, de întocmirea Codului de procedură penală, a dat 262 avize, din care 222 asupra proiectelor de legi şi 40 asupra proiectelor de regulamente. Pe lângă observaţiile de tehnică legislativă şi privitoare la redacţiune, Consiliul a stăruit constant în avizele sale asupra respectării textelor şi principiilor constituţionale, asupra armoniei ce trebuie păstrată între legile în vigoare şi a afirmat normele unei corecte legiferări, precum spre pildă, că legile ce cârmuiesc fundamental o materie, cât timp nu sunt abrogate, nu pot fi nesocotite prin legi speciale sau prin dispoziţii incidental înscrise în legi privitoare la alte materii; că legile nu pot fi modificate pe cale de regulamente, etc. S-a mai întâmplat şi ca proiecte de legi şi de regulamente să fie modificate de iniţiatorii lor, de acord cu Consiliul Legislativ sau chiar să fie retrase, spre a se înlocui cu altele conforme cu observaţiile Consiliului. În acest ultim caz, fireşte că urmele intervenţiei Consiliului dispar, dar scopul pentru care Consiliul a fost creat este totuşi atins şi pe această cale. Trebuie sperat că deţinătorii iniţiativei legale vor vedea tot mai mult în Consiliul Legislativ un colaborator binevenit, un corectiv al sistemului reprezentativ democratic şi chiar un paladiu împotriva predominării intereselor de partid sau personale. 2 Cf. Dările de seamă făcute de primul preşedinte al Consiliului Legislativ, d. Al. Gane şi publicate în "Curierul Judiciar", ianuarie 1928 şi 27 ianuarie 1929.

Consideraţia acordată instituţiilor cu înalte meniri constituţionale, apare ca un omagiu adus legalităţii, ca o afirmare, a principiului de legalitate pus la baza cârmuirii statului. Dimpotrivă, atingerile aduse prestigiului acestor instituţii, provoacă în opinia publică un dezechilibru sufletesc prin întărirea credinţei în atotputernicia arbitrariului guvernamental. Este locul să citez câteva cuvinte fericite ce au fost rostite în Parlament când cu discutarea legii Consiliului Legislativ. "Eu înţeleg, zicea domnul deputat Gr. Iunian, că în momentul în care cineva este numit ca membru al Consiliului Legislativ, să considere această demnitate ca un sacerdoţiu, să fie desbrăcat acolo de orice patimă, să-şi facă datoria în conştiinţă, să-şi dea seama că el pune bazele României mari, că înfăptuieşte ideea de dreptate pentru toţi fiii cari se bucură de soarele României Mari". Şi tot d-sa adăuga: "să-mi daţi voie să cred că acei care sunt sbuciumaţi sufleteşte nu pot fi la înălţimea datoriei lor". Oricum însă, Consiliul Legislativ, respectuos de prerogativele Guvernului şi Parlamentului, a fost şi rămâne totodată conştient de propriile sale prerogative şi de menirea lui constituţională. Consiliul este pătruns de cuvintele marelui jurisconsult Laurent: "A legifera este cea mai înaltă funcţie socială; dacă trebuie oameni speciali ca să aplice şi să profeseze legile, cu atât mai vârtos trebuie asemenea oameni ca să le pregătească".

Departe de gândul de a stânjeni iniţiativa legală a vreunui Guvern sau a vreunui Parlament, datoria ce Consiliul şi-a impus este şi rămâne de a sluji exclusiv interesele superioare şi permanente pe care Constituţia, înfiinţându-l, a înţeles că le ocrotească, şi de a aduce, cu cea mai strictă obiectivitate, contribuţiile şi de fond şi de formă la opera de legiferare, pe care o dorim cu toţii cât mai rodnică pentru România întregită.


AGENDA CONSILIULUI LEGISLATIV

L'AGENDA DU CONSEIL LÉGISLATIF

LEGISLATIVE COUNCIL'S AGENDA 12-13 iunie 2004. În zilele de 12 şi 13 iunie, s-au desfăşurat la Costineşti lucrările Congresului Avocaţilor din România. Cu ocazia acestui eveniment, la care au participat numeroase personalităţi ale vieţii juridice din România, domnul Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ, a prezentat un mesaj care a evidenţiat importanţa şi prestigiul profesiei de avocat printre profesiunile cu profil juridic, precum şi rolul avocatului în realizarea liberului acces la justiţie şi în apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 12-13 juin 2004. Du 12 au 13 juin, s�est tenu à Costineşti le Congrès des Avocats de Roumanie. A l�occasion de cet événement, auquel ont participé de nombreuses personnalités de la vie juridique roumaine, M. Dragoş Iliescu, le Président du Conseil Législatif a présenté un message qui a mis en évidence l�importance et le prestige de la profession d�avocat parmi les professions de profil juridique, ainsi que le rôle de l� avocat pour accomplir le libre accès à la justice et la défense des droits de l�homme et des libertés fondamentales. 12-13 June 2004. The Romanian Barristers� Congress took place in Costineşti from June 12 to June 13. On this event, attended by personalities of the Romanian legal scene, Mr. Dragoş Iliescu, the President of the Legislative Council, delivered a message emphasizing the significance and the prestige of the profession of barristers among the other legal professions, as well as the role of the barrister in achieving the free access to justice and in defending the human rights and fundamental freedoms.

*

22 iunie 2004. O delegaţie a Curţii Constituţionale din Federaţia Rusă, condusă de domnul Preşedinte Valery Zorkin, a efectuat o vizită la Bucureşti la invitaţia Curţii Constituţionale din România. Cu prilejul vizitei, delegaţia rusă a avut convorbiri oficiale şi cu domnul Dragoş Iliescu, preşedintele Consiliului Legislativ. În cursul reuniunii, au fost discutate o serie de aspecte de interes comun legate de modalităţile de efectuare a controlului de constituţionalitate al actelor normative în cele două state, precum şi de modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ din România.

22 juin 2004. Une délégation de la Cour Constitutionnelle de la Fédération Russe, dirigée par M. le Président Valery Zorkin a rendu une visite à Bucarest, à l�invitation de la Cour Constitutionnelle de Roumanie. A l�occasion de cette visite, la délégation russe a eu également des entretiens officiels avec M. Dragoş Iliescu, le Président du Conseil Législatif. Au cours de la réunion, ont été abordés des aspects d�intérêt commun visant la modalité de réaliser le contrôle de constitutionalité des actes normatifs dans les deux pays, ainsi que visant l�organisation et le fonctionnement du Conseil Législatif de Roumanie. 22 June 2004. A delegation of the Constitutional Court of the Russian Federation, headed by its President, Mr. Valery Zorkin, took an official visit to Romania on the invitation of the Romanian Constitutional Court. In the course of the visit, the Russian delegation had also official talks with Mr. Dragoş Iliescu, the President of the Legislative Council. During the meeting, discussions took place on the issues of common interest relating to the constitutional control in the respective states, as well as on the organisation and functioning of the Romanian Legislative Council.

*

1 iulie 2004. La iniţiativa Uniunii Juriştilor din România, a fost organizat un simpozion naţional cu tema �Reforma justiţiei şi integrarea europeană�, consacrat Zilei Justiţiei. Cu prilejul acestui eveniment s-a sărbătorit, cu participarea Excelenţei Sale Philippe Etienne, Ambasadorul Republicii Franceze la Bucureşti, bicentenarul Codului Civil francez şi împlinirea a 140 de ani de la adoptarea Codului civil român. Participând, alături de alte personalităţi marcante ale vieţii politice, juridice şi universitare româneşti şi de reprezentanţi ai societăţii civile la această importantă manifestare, domnul Dragoş Iliescu, Preşedintele

Agenda Consiliului Legislativ


Consiliului Legislativ, a prezentat un mesaj de felicitare prin care a evidenţiat rolul Consiliului Legislativ în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu cea europeană şi, mai ales, în finalizarea legislaţiei privind reforma în justiţie.

1 juillet 2004. A l�initiative de l�Union des Juristes de Roumanie, a été organisé un symposium national sur le thème �La réforme de la justice et l�intégration européenne�, consacré au Jour de la Justice. A l�occasion de cet événement, on a célébré, avec la participation de Son Excellence M. Philippe Etienne, l�Ambassadeur de la République Française en Roumanie, le bicentenaire du Code civil français et l�anniversaire de 140 ans depuis l�adoption du Code civil roumain. En participant, auprès d�autres personnalités marquantes de la vie politique, juridique et universitaire roumaine et de représentants de la société civile à cette importante manifestation, M. Dragoş Iliescu, le Président du Conseil Législatif a présenté un message de félicitation qui a souligné le rôle du Conseil Législatif dans le processus de l�harmonisation de la législation roumaine avec celle européenne et surtout, dans la mise au point de la législation concernant la réforme de la justice.

1 July 2004. On the initiative of the Romanian Lawyers� Union, a national colloquium on �The Reform of Justice and the European Integration� was dedicated to the Justice Day. On this event, attended also by His Excellency the Ambassador of the French Republic, Mr. Philippe Etienne, it was celebrated the anniversary of the French Civil Code�s bicentenary, as well as 140 years from the adoption of the Romanian Civil Code. Participating in this important event, among other prestigious personalities of the Romanian political, legal and academic life, Mr. Dragoş Iliescu, the President of the Legislative Council, emphasized in his message the role of the Legislative Council in the process of legislative approximation, as well as in the finalization of the legislation on the reform of justice.


NOI APARIŢII EDITORIALE

Genoveva Vrabie Organizarea politico-etatică a României

Iaşi, Institutul European, 2004, 380p.

Dreptul constituţional este unul din domeniile importante ale dreptului ce a cunoscut, după 1989, transformări majore. S�a conturat o concepţie nouă, fenomenele politice fiind abordate diferit, iar problematica s-a dovedit a fi, de asemenea, nouă, racordată statelor cu tradiţie democratică. Concepţia actuală se detaşează net de cea anterioară anului 1989, iar instituţiile create acum sunt complet altele decât cele caracteristice unui stat socialist. Sarcina celor chemaţi să clarifice problemele specifice noului regim politic din ţara noastră s-a dovedit a fi dificilă. Depăşind greutăţile cu care se confruntă, la ora actuală, această ramură a dreptului, Genoveva Vrabie, rector al Universităţii �Mihail Kogălniceanu� din Iaşi, dar, în acelaşi timp, şi profesor de drept constituţional la Facultatea de Drept a Universităţii mai sus menţionate, s-a afirmat ca fiind unul din specialiştii de seamă din domeniul dreptului constituţional. Acest fapt este dovedit de bogata sa carte de vizită din parcurgerea căreia se poate constata că Genoveva Vrabie este diplomat în Drept comparat şi Preşedinte al Asociaţiei române de Drept Constituţional, delegată a Academiei de Drept Lingvistic, cu sediul la Montreal (Canada), pentru zona Europei de Est; membru fondator al Federaţiei Constituţionaliştilor din America Latină şi Europa Central-Estică şi al Institutului de Ştiinţe Administrative din România; membru al Asociaţiei Internaţionale de Legislaţie Comparată.

Lucrarea sa Organizarea politico-etatică a României (care reprezintă volumul II al cursului Drept constituţional şi instituţii politice) a ajuns la cea de a patra ediţie, fiind mereu adaptată la evoluţia rapidă pe care dreptul constituţional o cunoaşte în ţara noastră. De remarcat că la realizarea acestei lucrări a participat şi Marius Balan, lector la Catedra de Drept public a Facultăţii de Drept a Universităţii �Al. I. Cuza� din Iaşi, specializat în disciplina �Drept comunitar instituţional�. Apariţia noii ediţii a acestui volum, care

poate fi considerat mai degrabă ca parte a unui tratat şi nu a unui manual, a fost determinată de revizuirea, în 2003, a Constituţiei României din 1991 şi de adoptarea unor legi noi sau, după caz, de modificarea unor legi ce stau la baza organizării etatice a societăţii româneşti.

Înscriindu-se pe linia efortului general de cunoaştere a realităţilor ţării, cartea, cu o largă cuprindere (evidenţiată de cele opt titluri pe care le tratează: Principii ce guvernează organizarea politico-etatică a României potrivit noii Constituţii; Identificarea şi clasificarea autorităţilor publice instituite la noi pe baza noii Constituţii; Parlamentul României; Preşedintele României; Guvernul României; Curtea Constituţională; Autoritatea judecătorească; Raporturile dintre stat şi cetăţean), reprezintă un model de analiză a actualei organizări politico-etatice a României. Faţă de precedentele ediţii, evoluţiile care au avut loc între timp au impus nu numai �corectarea� unor texte, ci chiar regândirea problemelor ce fac obiectul lor. Deoarece până la apariţia acestei ediţii nu fuseseră adoptate unele legi de bază, precum cele privind Consiliul Superior al Magistraturii, organizarea judiciară, Avocatul poporului etc., s-a trecut, în aceste cazuri, la utilizarea unor proiecte de legi aflate în dezbatere la Parlament, folosindu-se, totodată, şi unele opinii exprimate în legătură cu ele. Rămâne ca această lacună să fie completată, pe măsura adoptării legilor mai sus amintite, şi o nouă ediţie, astfel îmbogăţită, bucurându-se şi de o perfecţionare a analizei făcute de autor, strâns legată de �aşezarea� fenomenelor politice din ţara noastră, să vadă cât mai curând lumina tiparului, în aceleaşi condiţii tipografice de excepţie oferite şi actualei ediţii de Editura Institutul European din Iaşi.

Sorin Popescu Tudor Prelipceanu


REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

PROPUNERI DE LEGE FERENDA EXTRASE DIN ARTICOLELE PUBLICATE ÎN REVISTELE ROMÂNEŞTI DE DREPT (semestrul I 2004)1

- Bibliografie indexată şi adnotată -

1. ARBUREANU, OVIDIU ; PÂRVU, LIVIU-NARCIS. - Natura juridică a contractului soldaţilor şi gradaţilor profesionişti. În: Revista română de dreptul muncii, nr.2, 2004. - p.88-90.

Art.37 din Legea nr.46/1996 trebuie modificat Subiect: contract administrativ ; contract individual de muncă ; Legea nr.46/1996

2. AVELOAEI, IOAN. - Aspecte de ordin juridic şi practic ivite în activitatea Birourilor de Carte Funciară . În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.126-129.

Legiuitorul trebuie să reglementeze cazul diferenţelor de teren dintre actele de proprietate şi cele găsite la măsurători prin modificarea Legii nr.7/1996 şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară. Se mai propune abrogarea art.56 alin.(2) din Legea nr.7/1996

Subiect: birou de carte funciară ; carte funciară ; Legea nr.7/1996

3. BELEGANTE, VIOLETA - Medierea - între ştiinţa comunicării şi arta soluţionării conflictelor. O perspectivă asupra proiectului de Lege privind medierea în materie civilă. În: Curierul Judiciar, nr.3, 2004. - p.13-25.

Este prezentat Proiectul de lege privind medierea în materie civilă şi organizarea profesiei de mediator Subiect: mediere judiciară

4. BELIGRĂDEANU, ŞERBAN ; ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN. - Consideraţii în legătură cu Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.14-26.

La Legea nr.514/2003 se propune o altă formulare a art.8 lit.(a). Trebuie reglementat prin lege înfiinţarea unui unic colegiu al consilierilor juridici. Subiect: consilier juridic ; Legea nr.514/2003

5. BELU, CONSTANTIN. - Consideraţii asupra reglementării perioadei de probă în noul Cod al muncii. În: Revista română de dreptul muncii, nr.2, 2004. - p.27-31.

Se impune modificarea art.29 alin.1, 2 şi 3 din Codul muncii, dar şi art.31 alin.32; art.33 ar trebui de urgenţă abrogat. Subiect: Codul muncii ; perioada de probă

6. BODOAŞCĂ, TEODOR. - Aspecte critice sau controversate din legislaţia şi doctrina română cu privire la condiţiile încheierii căsătoriei. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.129-138.

Autorul consideră că se impune "de lege ferenda" introducerea în Codul Familiei a unei norme prin care să se interzică expres căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Subiect: căsătorie ; Codul familiei ; Constituţia revizuită ; familie ; Legea nr.119/1996

7. BODOAŞCĂ, TEODOR. - Unele aspecte critice sau controversate în legislaţia şi doctrina românească în domeniul dreptului familiei. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.106-114.

Constituţia, dar şi Codul familiei ar trebui să rezolve tranşant problema calificării căsătoriei, ca drept fundamental sau ca libertate fundamentală. Art. 29 lit.(f) din Legea nr.80/1995 şi art.18 lit.(a) din Legea nr.195/2000 trebuie eliminate. Se mai propune modificarea art.57 alin.1, teza 2 din Codul familiei.

Subiect: Codul familiei ; dreptul familiei ; Legea nr.80/1995 ; Legea nr.195/2000

8. BODOAŞCĂ, TEODOR. - Unele consecinţe juridice ce decurg din declararea neconstituţională a dispoziţiilor art.54 alin.2 din Codul familiei. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.89-98.

Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.349/2001, se impune modificarea art.54 alin.(2) din Codul familiei. Subiect: acţiunea în tăgăduire a paternităţii ; Codul familiei ; Curtea Constituţională, decizii ; paternitate

9. BURLACU, IOAN. - Aprecieri pe marginea modificărilor aduse art.304 din Codul de procedură penală prin Legea nr.281/2003. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.5-7.

Este propusă suspendarea aplicării articolului 304 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003. Subiect: Cod de procedură penală ; înregistrare audio ; Legea nr.281/2003 1 Ne-am propus ca, semestrial, să prezentăm semnalări de lege ferenda întâlnite în prelucrarea documentară a revistelor româneşti de drept. Sperăm că acest demers al nostru va fi de interes pentru alcătuitorii de acte normative. Sigur, datorită decalajului de timp între apariţia revistei de specialitate şi publicarea materialului nostru, se poate întâmpla ca evenimentul propus a se produce în viaţa actului normativ să fi avut loc deja (cum este, de exemplu, recenta adoptare a modificărilor la Codul de procedură penală, la Legea 24/2000 etc.), dar aceste semnalări nu au fost înlăturate, tocmai pentru a arăta preocuparea teoreticienilor şi practicienilor din domeniul dreptului, de perfecţionare continuă a legislaţiei în vigoare.

Referinţe bibliografice


10. BUTA, GHEORGHE. - Somaţia de plată - o procedură cu viitor incert. În: Pandectele Române, Supliment, 2004. - p.115-153. Se fac propuneri de revigorare a procedurii somaţiei de plată prin modificarea O.G. nr.5/2001, dar şi a Codului de procedură civilă.

Subiect: Cod de procedură civilă ; Ordonanţa Guvernului nr.5/1991 ; Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 ; somaţie de plată 11. CONACHI, NICOLAE. - Cu privire la admisibilitatea pronunţării de către instanţa judecătorească a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a unui teren, dacă există, în acest sens, o promisiune stabilită prin convenţia părţilor. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.65-78.

Se impune elaborarea unui text de lege asemănător cu art.12 din Decretul nr.144/1958, abrogat prin Legea nr.50/1991 Subiect: act autentic de înstrăinare a unui teren ; hotărâre judecătorească ; Legea nr.50/1991 ; precontract ; promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare 12. COVRIG-CUDREC, VALER. - Consideraţii asupra "forţei probante" a actului constatator de săvârşire a contravenţiei şi despre "sancţionarea" acesteia. În: Dreptul, nr.4, 2004. - p.203-212.

Se cere să se includă o prevedere expresă referitoare la consemnarea în cuprinsul procesului verbal a unuia sau mai multor "martori asistenţi", prezenţi la săvârşirea faptei contravenţionale

Subiect: contravenţie ; Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 13. CRISTEA, SILVIA LUCIA. - Cumulul dobânzilor cu penalităţile de întârziere. În: Revista de drept comercial, nr.6, 2004. - p.85-98.

Propunere "de lege ferenda" în sensul plafonării cuantumului maxim al majorărilor de întârziere. Subiect: Cod de procedură fiscală ; Cod fiscal ; Consiliul Legislativ (despre) ; penalităţi

14. DABU, VALERICĂ. - Discuţii referitoare la Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. În: Dreptul, nr.4, 2004. - p.154-160.

Art.1 din Legea nr.544/2001 ar trebui reformulat, precum şi art.20. La fel, ar trebui modificat art.22. Subiect: informaţie publică ; Legea nr.544/2001

15. DABU, VALERICĂ ; GUŞAN, ANAMARIA. - Cecul fără acoperire în cont. Garanţie. Înşelăciune. Infracţiune prevăzută de Legea cecului. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.161-177.

Reglementările cu caracter penal în domeniu ce datează din anul 1934 (Legea nr.58/1934) sunt insuficiente şi depăşite atât ca sancţiune preventivă, cât şi al nereglementării faptelor periculoase cauzatoare de prejudicii mari ce se reclamă a fi încriminate corespunzător.

Subiect: cec fără acoperire ; legea cecului ; Legea nr.58/1934

16. DABU, VALERICĂ ; BĂLĂŞESCU, MAXIMILIAN. - Despre constituţionalitatea noilor dispoziţii privind măsurile preventive. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.175-184.

În conformitate cu art.21, art.24 şi art.25 din Constituţie, se consideră că "de lege ferenda" este necesar ca şi în faza urmăririi penale să se prevadă cel puţin o cale de atac împotriva încheierii instanţei prin care se soluţionează plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art.136 (b) şi (c).

Subiect: arestare preventivă ; Cod de procedură penală ; Constituţia revizuită ; măsuri preventive ; reţinere

17. DASCĂLU, DANIEL ; FODOR, MARIA. - Unele consideraţii privind competenţa soluţionării conflictelor de muncă şi a litigiilor de muncă. Impactul elementelor de extraneitate asupra competenţei soluţionării litigiilor şi conflictelor de muncă. În: Revista română de dreptul muncii, nr.1, 2004. - p.120-135.

Codul muncii nu defineşte clar sintagmele folosite precum "litigii de muncă" şi "conflicte de muncă", impunându-se modificarea Codului în acest sens. Subiect: Codul muncii ; conflict de muncă ; litigiu de muncă

18. DĂSCĂLESCU, FLORIN DORIAN. - Legitima apărare în contextul evoluţiei legislative preconizate în cadrul proiectului noului Cod penal. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.116-118.

Este necesară o prevedere expresă în noul Cod penal român, în sensul că protecţia bunurilor nu poate justifica o atingere adusă dreptului la viaţă Subiect: agresor ; apărare proporţională ; cod penal ; Convenţia europeană a drepturilor omului ; dreptul la viaţă ; inculpat ; legitimă apărare

19. DEÁK ATTILA. - Câteva aspecte generale cu privire la expediţia de mărfuri prin grupaj şi în containere în trafic intern şi internaţional. În: Revista de drept comercial, nr.5, 2004. - p.98-107.

Propunere de reglementare a expediţiei de mărfuri prin grupaj şi în containere Subiect: expediţie de mărfuri ; marfă 20. DIMITRIU, RALUCA. - Exerciţiul libertăţii sindicale. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.99-118.

Redactarea art.9 din Constituţie lasă libertatea unei modificări a Legii nr.54/2003, în sensul extinderii categoriilor de persoane care se pot sindicaliza. Subiect: Codul muncii ; Constituţia revizuită ; Legea nr.54/2003 ; libertatea sindicală ; sindicat

21. DRAGOŞ, DACIAN-COSMIN - Implicaţiile revizuirii Constituţiei asupra contenciosului administrativ: discuţii privind semnificaţia sintagmei "interes legitim". În: Pandectele Române, Supliment, 2004. - p.68-93.

Modificarea art.48 devenit art.52 în Constituţia republicată a complicat situaţia asimilând dreptului subiectiv interesul legitim, lucru ce ar trebui corectat la următoarea revizuire constituţională.

Subiect: Constituţia revizuită; contencios administrativ; drept subiectiv; interes legitim; Legea nr.29/1990; legislaţie comparată



22. DUŢU, MIRCEA. - Recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental la mediu în România. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.98-118.

Se consideră că o denumire mai exactă a art.35 din Legea fundamentală ar fi fost aceea de "dreptul la un mediu sănătos şi îndatorirea de a-l proteja". Prin Legea nr.137/1995 sunt stabilite atribuţiile şi răspunderile autorităţilor pentru protecţia mediului, ale autorităţilor centrale, a persoanelor fizice şi juridice, însă nici o sancţiune nu este prevăzută pentru cazurile de nerespectare a acestor obligaţii.

Subiect: Constituţia revizuită ; drepturile omului ; Legea nr.137/1995 ; mediu

23. FLEŞARIU, Ionel. - Principalele modificări aduse reglementărilor privind alegerile locale. În: Revista de drept public, nr.1, 2004. - p.42-55.

Se propune modificarea Legii nr.70/1991 în ceea ce priveşte aplicarea ştampilelor pe actul de identitate, întocmirea listelor electorale, stabilirea datei alegerilor, depunerea candidaturilor

Subiect: alegeri locale ; Legea nr.70/1991

24. FRENŢIU, GABRIELA CRISTINA. - Natura, caracterul şi regimul juridic al încheierilor de şedinţă în procesul civil. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.118-122.

Art.282 alin.2 din Codul de procedură civilă ar trebui reformulat. Subiect: Cod de procedură civilă ; proces civil

25. FURTUNĂ, CONSTANTIN. - Propunere pentru adoptarea unei proceduri interne de reparare a daunelor rezultate din tergiversarea excesivă a proceselor. În: Curierul Judiciar, nr.3, 2004. - p.117-118.

Codul de procedură civilă ar trebui să fie modificat în sensul introducerii unor noi instituţii: instituţia medierii, o reaşezare a competenţelor pentru instanţe, contractul de procedură civilă, înfiinţarea instanţelor de proximitate etc.

Subiect: Cod de procedură civilă ; daune ; drept procesual ; proces

26. HĂRĂSTĂŞANU, ANGELA; PREDESCU, OVIDIU. - Investigatorul sub acoperire. Rolul instanţelor de judecată privind activitatea acestuia. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.14-20.

Se consideră că prevederea art.18 din Legea nr.39/2003 ar trebui preluată şi în Codul de procedură penală. Subiect: Cod de procedură penală ; investigator sub acoperire ; Legea nr.39/2003

27. HERGHELEGIU, LIVIU. - Concursul între circumstanţele atenuante şi starea de recidivă. Limite de pedeapsă. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.217-219.

Art.80 alin.(2) din Codul penal ar trebui modificat Subiect: circumstanţă atenuantă ; Cod penal ; recidivă

28. HERGHELEGIU, LIVIU. - Omor săvârşit în public. Port fără drept de armă albă. Concurs între infracţiunile prevăzute de art.171 alin.1, art.175 alin.1 lit.(i) din Codul penal şi art.1 pct.1 din Legea nr.61/1990, republicată. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.137-138.

Se consideră utilă modificarea Legii nr.17/1996 în sensul de a reglementa detaliat regimul portului de armă albă şi a permisului de port-armă albă, precum şi a regimului de deţinere şi a portului armelor cu aer comprimat şi a celor cu electroşocuri

Subiect: armă albă ; cod penal ; Legea nr.17/1996 ; Legea nr.61/1990 ; omor

29. HEGHELEGIU, LIVIU. - Tâlhărie în modalitatea prevăzută de art.211 alin.21 din Codul Penal. Competenţa materială în soluţionarea cauzei. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.150-152.

"De lege ferenda" este de dorit o intervenţie a legiuitorului fie prin prevederea expresă în conţinutul art.27 Cod de procedură penală şi a prevederilor art.211 alin. 21 din Codul Penal, fie printr-o nouă renumerotare a alineatelor art.211 din Codul Penal, ceea ce ar conduce şi la apariţia alin.4 în cadrul art.209 din Codul de procedură penală.

Subiect: Cod de procedură penală ; Cod penal ; competenţă materială ; infracţiune ; Legea nr.169/2002 ; tâlhărie

30. LEŞ, IOAN. - Consideraţii doctrinare şi jurisprudenţiale asupra soluţiilor pronunţate de instanţele de apel. În: Curierul Judiciar, nr.3, 2004. - p.94-103.

Se impune reformularea art.297 din Codul de procedură civilă. Subiect: Cod de procedură civilă ; instanţă de apel ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernulu nr.138/2000 ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2001 ; procedură civilă

31. LUPŞAN, GABRIELA. - Unele aspecte ale filiaţiei în cazul maternităţii de substituţie. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.83-97. Reproducerea medical asistată este necesar să fie reglementată şi în România.

Subiect: legislaţie comparată ; maternitate de substituţie ; reproducere medical asistată

32. MARIUS, ARON IOAN. - Propuneri de modificare a infracţiunilor reglementate în domeniul protecţiei muncii. În: Revista română de dreptul muncii, nr.2, 2004. - p.61-65.

Propunere de modificare a Legii nr.90/1996 în sensul ca infracţiunile la protecţia muncii să fie completate şi cu "infracţiunile de rezultat" Subiect: infracţiune ; Legea nr.90/1996 ; protecţia muncii

33. MATEUŢ, GHEORGHIŢĂ. - Codul de procedură penală, partea generală, într-o perspectivă europeană. În: Revista de drept penal, nr.1, 2004. - p.58-95.

Textul Codului de procedură penală trebuie modificat conform art.123 alin.2 al Constituţiei, pentru ca în aceeaşi problemă de drept să nu se dea soluţii diferite. Textul art.86 prezintă inconveniente care ar trebui remediate printr-o intervenţie "de lege ferenda".



Subiect: Cod de procedură penală ; Legea nr.32/1990 ; Legea nr.45/1993 ; Legea nr.169/2002 ; Legea nr.281/2003 ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2003 34. MĂGUREANU, FLOREA. - Consideraţii privind modificările şi completările propuse pentru Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. În: Revista de drept comercial, nr.3, 2004. - p.123-127.

Propuneri pentru armonizarea Legii nr.51/1995 cu legislaţia Comunităţii Europene. Subiect: avocat ; client ; Cod de procedură civilă ; Legea nr.51/1995 ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003

35. NEGRU, ION; CORNEANU, DUMITRU; ILIE, ALEXANDRU GEORGE. - Discuţii în legătură cu natura juridică a dreptului de preempţiune. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.22-64.

Se consideră necesar extinderea reglementării dreptului de preemţiune recunoscut prin O.U.G. nr.40/1999 Subiect: arendaş ; chirie ; dobândire teren ; drept de creanţă ; drept de preempţiune ; drept potestativ ; pact de preferinţă ; protecţia chiriaşilor

36. NISTOREANU, GHEORGHE. - Partea specială a Codului Penal din perspectivă europeană. În: Revista de drept penal, nr.1, 2004. - p.55-57.

Sunt sugerate unele modificări pentru perfecţionarea proiectului de Cod penal, spre exemplu art.176, art.200 alin.1, art.215, art.221 alin.2, art.379. O soluţie de nivel european ar fi absorbirea în Codul Penal a unor categorii de infracţiuni care sunt reglementate, în prezent, în legi speciale cu dispoziţii penale sau nu sunt prevăzute ca fapte penale.

Subiect: Cod penal ; infracţiune 37. ONIKA-JARKA, BEATRICE ; LEAUA, CRENGUŢA; BĂDESCU, MONICA. - Prezentarea generală a principalelor elemente de noutate aduse de Codul de procedură fiscală. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.5-31.

La art.87 se propune folosirea şi a termenului din art.61 alin.1 Subiect: Cod de procedură fiscală ; Convenţia europeană a drepturilor omului 38. PAPANDOPOL, BOGDAN; ALBU, GABRIEL. - Aspecte critice pe marginea practicii judiciare neuniforme în materia controlului legalităţii actelor administrative asimilate. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.92-102.

Legea nr.29/1990 art.1 alin.(20) trebuie modificată pentru a se pune de acord cu art.47 din Constituţie Subiect: act administrativ ; controlul legalităţii ; Legea nr.29/1990 ; practică judiciară neunitară 39. PAŞCA, VIOREL. - Constituţionalitatea prevederilor Codului Penal. În: Revista de drept penal, nr.1, 2004. - p.21-24.

Ar fi justificată abrogarea dispoziţiilor art.213, 214, 217, 220 din Codul de procedură penală. Subiect: Cod de procedură penală 40. PĂTULEA, VASILE. - Natura şi regimul juridic ale taxei judiciare de timbru, raportate la principiul constituţional al egalităţii în faţa justiţiei. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.77-99.

Se propune republicarea Legii nr.146/1997, precum şi adoptarea unui nou ordin al ministrului finanţelor referitor la procedura eşalonărilor şi amânărilor la plata taxelor judiciare de timbru.

Subiect: Legea nr.146/1997 ; taxa judiciară de timbru 41. PÂRVU, LIVIU-NARCIS. - Arestarea preventivă în cursul urmăririi penale. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.28-44.

O.U.G. nr.109/2003 prezintă o serie de inconveniente care pot fi înlăturate în procesul adoptării legii de aprobare a acesteia. Subiect: arestare preventivă ; urmărire penală

42. PETRARIU, ADRIAN MIREL; BELIGRĂDEANU, ŞERBAN; ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN. - Discuţii privind încetarea de drept a contractului individual de muncă. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.99-112.

Propunere de modificare a art.60 alin.2 din Codul muncii. Subiect: angajator; Codul muncii; conflict de muncă; contract individual de muncă; Legea nr.19/2000; pensionare; salariat

43. PIETRARU, NICOLAI. - Discuţie cu privire la posibilitatea deschiderii (redeschiderii) procedurii pentru plata pasivului debitorului, după ce o atare procedură a fost închisă anterior. În: Dreptul, nr.1, 2004. - p.88.

Se propune modificarea Legii nr.64/1995 în sensul prevederii posibilităţii redeschiderii procedurii falimentului atunci când apar elemente noi Subiect: debitor ; Legea nr.64/1995 ; Legea nr.82/2003 ; Ordonanţa Guvernului nr.38/2002

44. POPA, CRISTIN-NICOLAE ; POPA, DIANA-PERSIDA. - Incompatibilitatea judecătorului care a emis mandatul de arestare preventivă de a participa la judecata în fond a cauzei. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.138-142.

Se propune completarea art.48 lit.(a) din Codul de procedură penală Subiect: arestare preventivă ; Cod de procedură penală ; judecata în faţa instanţei de fond ; judecător

45. POPA, DIANA-PERSIDA ; POPA, CRISTIN-NICOLAE. - Contestaţia la executare silită în lumina Codului de procedură fiscală. În: Dreptul, nr.4, 2004. - p.18-22.

S-ar impune modificarea art.164 alin.(1). Subiect: Cod de procedură fiscală ; executare silită ; procedură fiscală 46. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Alegerile locale parţiale. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.72-91.

Trebuie completată Legea nr.215/2001 cu prevederi care să acopere expres alegerile de completare (pentru unul sau mai mulţi consilieri locali). Subiect: alegeri locale ; Legea nr.215/2001



47. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Avocatul Poporului ca titular al dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit Constituţiei revizuite. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.54-68.

Pentru cele două atribuţii prevăzute de Constituţia revizuită în materia drepturilor Avocatului Poporului este necesar ca normele constituţionale să fie dezvoltate, fie prin modificarea legii organice a Avocatului Poporului, fie a legii organice a Curţii Constituţionale, precum şi a regulamentelor parlamentare.

Subiect: Avocatul poporului ; Constituţia revizuită ; Curtea Constituţională

48. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Caducitatea rezervei formulate de România la ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, referitoare la sancţiunea disciplinară cu arest pentru militari, în urma revizuirii constituţionale. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.70-76.

Decretul nr.976/1968 este în conflict cu art.23 alin.13 din Constituţia republicată şi se cere abrogarea lui explicită. Art.4 pct.(1) din Legea nr.30/1994 este caduc şi trebuie abrogat.

Subiect: arestare ; Constituţia revizuită ; Convenţia europeană a drepturilor omului 49. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Jurisdicţiile administrative potrivit dispoziţiilor constituţionale revizuite. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.77-98.

Pentru aplicarea efectivă şi fără obstacole a textului constituţional din art.21 alin.4 este nevoie de detalierea în lege a modalităţilor de asigurare a gratuităţii procedurilor administrative jurisdicţionale şi înscrierea în buget a sumelor corespunzătoare cu această destinaţie.

Subiect: Constituţia revizuită ; jurisdicţie administrativă

50. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Neconvenţionalitatea şi neconstituţionalitatea nepublicării oficiale a anumitor tratate internaţionale la care România este parte. În: Curierul Judiciar, nr.5, 2004. - p.125-129.

Se impune modificarea art.24 alin.2 din Legea nr.590/2003. Subiect: Legea nr.590/2003 ; nepublicare ; publicitatea actelor normative ; tratat internaţional

51. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Neconvenţionalitatea şi neconstituţionalitatea sancţiunii nulităţii exprese a recursului în cazul neindicării de recurent a contului bancar al intimatului, introdusă prin Legea nr.195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. În: Pandectele Române, nr.3, 2004. - p.111-118.

Vor trebui făcute propuneri de modificare a art. 302 din Codul de procedură civilă, care să evite intrarea în contradicţie cu prevederile Constituţiei ţării sau cu prevederile legislaţiei comunitare.

Subiect: cod de procedură civilă ; cont bancar ; Convenţia europeană a drepturilor omului ; Legea nr.195/2004 ; neconstituţionalitate ; neconvenţionalitate ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 ; recurs

52. POPESCU, CORNELIU-LIVIU. - Raporturile dintre dreptul internaţional convenţional al drepturilor omului şi dreptul intern român, potrivit Constituţiei României revizuite. În: Pandectele Române, Supliment, 2004. - p.264-282.

Art.20 al Constituţiei revizuite trebuia redactat altfel Subiect: Constituţia revizuită; drept internaţional convenţional; drept public; drepturile omului; principiul subsidiarităţii 53. POPESCU, SORIN ; ŢĂNDĂREANU, VICTORIA. - Intrarea în vigoare a actelor normative conform Constituţiei revizuite. În: Revista de drept comercial, nr.3, 2004. - p.151-158.

Se propune modificarea Legii nr.24/2000. Subiect: Constituţia revizuită ; intrare în vigoare ; Legea nr.24/2000 ; legislaţie comparată 54. PREDESCU, OVIDIU. - Din nou despre legitima apărare. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.130-133.

Pentru situaţiile speciale de legitimă apărare ar trebui reformulat art.44 a Codului penal Subiect: Cod penal ; legitimă apărare 55. RISTEA, ION. - Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, fără a mai fi pusă în mişcare acţiunea penală pentru noile fapte. În: Dreptul, nr.4, 2004. - p.200-202.

Modificarea art.410 alin.(1) Cod de procedură penală în sensul de a fi supuse căilor extraordinare de atac hotărârile de restituire a cauzei la procuror. Subiect: acţiune penală ; Cod de procedură penală ; urmărire penală 56. RUSU, ION. - Executarea mandatului de aducere. Opinii critice. Propuneri "de lege ferenda". În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.188-195.

Pentru executarea mandatului de aducere a unui martor care refuză să se supună acestuia, este nevoie de elaborarea unei legi, în temeiul art.53 din Constituţia României.

Subiect: Cod de procedură penală ; mandat de aducere

57. RUSU, MARCEL IOAN. - Discuţii cu privire la competenţa materială a tribunalului de a soluţiona cererea în anulare în cadrul procedurii speciale a somaţiei de plată în materie comercială. În: Revista de drept comercial, nr.6, 2004. - p.136-141.

Art.8 alin.(2) din OG nr.5/2001 ar trebui reformulat Subiect: cerere în anulare ; Cod de procedură civilă ; Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 ; somaţie de plată 58. SĂNDULESCU, NICOLAE. - Unele implicaţii ale modificării şi completării Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prin Ordonanţa Guvernului nr.37/2003. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.45-50.



Se propune o reformulare substanţială a art.7 alin.(2) lit.(c) şi (d) din Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, precum şi modificarea Regulamentului privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor

Subiect: asociaţie ; Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 ; Ordonanţa Guvernului nr.37/2003

59. SOARE, DANIEL. - Măsura de siguranţă a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.158-168.

Textul art.4391 din Codul de procedură penală ar trebui regândit şi reformulat Subiect: Cod de procedură penală ; măsuri de siguranţă

60. SOARE, DANIEL. - Sancţionarea participaţiei penale improprii. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.148-157. Se consideră că "de lege ferenda" cel ce determină, înlesneşte sau ajută cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, ar trebui tratat şi sancţionat penal ca autor al acelei fapte.

Subiect: lege penală ; participaţie improprie ; participaţie penală ; sancţionare 61. SPINEI, SEBASTIAN. - Consideraţii în legătură cu natura juridică a încheierii de încuviinţare a executării silite. În: Curierul Judiciar, nr.1, 2004. - p.58-63.

Se sugerează modificarea art.3731 din Codul de procedură civilă Subiect: Cod de procedură civilă ; executare silită

62. STANCU, MIRELA. - Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită. În: Pandectele Române, nr.2, 2004. - p.267-288.

Se propune înlăturarea inadvertenţelor legislative create de prevederile art.108 pct.(3) din Legea nr.64/1995 coroborat cu art.563 alin.1 lit.(b) Cod de procedură civilă, precum şi art.108 pct.(6) coroborat cu art.563 alin.1 lit.(c) Cod de procedură civilă.

Subiect: Cod civil ; Cod de procedură civilă ; Cod de procedură fiscală ; Legea nr.64/1995 63. STEGĂRESCU, VIOREL. - Societăţile create de fapt. În: Dreptul, nr.3, 2004. - p.51-69.

Este necesară reglementarea precisă a societăţilor create de fapt Subiect: legislaţie comparată ; societate 64. STOICA, VALERIU. - Dreptul de preemţiune la vânzarea terenurilor agricole şi a celor cu destinaţie forestieră. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.38-71.

Legea nr.54/1998 şi O.U.G. nr.226/2000 trebuie îmbunătăţite în sensul consolidării dreptului de preemţiune ca drept potestativ Subiect: drept de preempţiune ; Legea nr.54/1998 ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.226/2000 ; teren agricol ; teren forestier

65. STOICA, VALERIU. - Exproprierea pentru cauză de utilitate publică. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.28-76. "De lege ferenda" ar fi util să se recunoască celor interesaţi posibilitatea de a ataca actul de utilitate publică într-un anumit termen de la data schimbării împrejurărilor de fapt.

Subiect: expropriere ; Legea nr.29/1990 ; Legea nr.33/1994 ; utilitate publică

66. ŞERBAN, GHEORGHE ; MANOLACHE, ADRIAN. - Consideraţii privind începerea urmăririi penale. În: Curierul Judiciar, nr.1, 2004. - p.84-92.

Legea nr.281/2003 a modificat Codul de procedură penală, dar art.275 şi art.278 ar trebui refăcute. Subiect: Cod de procedură penală ; începerea urmăririi penale ; Legea nr.281/2003 ; urmărire penală 67. ŞTEFAN, ADELA. - Propunere "de lege ferenda" în materia competenţei teritoriale a instanţelor în cazul cererii de desfacere a căsătoriei prin acordul ambilor soţi. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.130-131.

Orice judecătorie ar putea fi competentă teritorial să soluţioneze o cerere de desfacere a căsătoriei prin acordul ambilor soţi şi nu doar instanţa stabilită prin normele imperative ale art.607 ale Codului de procedură civilă. Normele care reglementează competenţa teritorială în cazul acestei cereri ar trebui să fie dispozitive, iar nu imperative.

Subiect: căsătorie ; Cod de procedură civilă ; competenţă teritorială

68. THEODORU, GRIGORE GR. - Codul de procedură penală, partea specială şi perspectiva sa europeană. În: Revista de drept penal, nr.1, 2004. - p.104-116.

Se discută unele orientări privind schimbările ce ar trebui avute în vedere la adoptarea unui nou Cod de procedură penală, în partea sa specială. Subiect: Cod de procedură penală

69. TUFAN, CONSTANTIN. - Răspunderea penală în dreptul muncii. În: Revista română de dreptul muncii, nr.1, 2004. - p.85-104.

Codul muncii, se propune modificarea art.278 Subiect: Codul muncii ; dreptul muncii ; răspundere penală 70. TURCU, ION. - Procedura insolvenţei, poligon de testare a reformei legislative (II). În: Revista de drept comercial, nr.1, 2004. - p.9-26.

Proiectul noii legi privind procedura insolvenţei propune remedierea unor erori de exprimare care datează din prima versiune a textului Legii nr.64/1995. Subiect: administrator ; Cod de procedură civilă ; creanţă ; creditor ; debitor ; insolvenţă ; Legea nr.64/1995 ; Ordonanţa Guvernului nr.38/2002 ; procedura insolvenţei ; reformă legislativă



71. TURCU, ION. - Procedura insolvenţei, poligon de testare a reformei legislative (III). În: Revista de drept comercial, nr.2, 2004. - p.9-24.

Propuneri în noul proiect de lege privind procedura insolvenţei care să elimine lipsurile din Legea nr.64/1995. Se propune uniformizarea terminologică. Subiect: insolvenţă ; Legea nr.64/1995 ; procedura insolvenţei ; reformă legislativă 72. ŢICLEA, ALEXANDRU. - Reprezentanţii salariaţilor. În: Revista română de dreptul muncii, nr.1, 2004. - p.18-24.

Propunere de reglementare a unei alternative a sindicatelor şi anume reprezentanţii salariaţilor Subiect: contract colectiv de muncă ; salariat, reprezentare ; sindicate 73. ŢINCA, OVIDIU. - Protecţia datelor cu caracter personal în raportul de muncă. În: Revista română de dreptul muncii, nr.1, 2004. - p.31-37.

Cu ocazia unei revizuiri a Codului muncii ar fi utilă o referire la Legea nr.677/2001, precum şi introducerea unor prevederi care să asigure dreptul salariatului de a avea acces la dosarul cu datele cu caracter personal întocmit de angajator şi de a cere acestuia să corecteze, să modifice, să şteargă sau să distrugă unele documente eronate sau neadevărate ori care se referă la viaţa lui privată

Subiect: Codul muncii ; date personale, protejare ; Legea nr.677/2001 ; legislaţie comparată ; relaţii de muncă 74. ŢUCULEANU, ALEXANDRU ; PÂRVU, LIVIU-NARCIS. - Modificările şi completările aduse Codului de procedură penală în privinţa percheziţiei. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.27-37.

Art.104 alin.(1) şi art.111 lit.(a) Cod de procedură penală trebuie modificate în sensul eliminării oricărei referiri la autorizaţia de percheziţie. O altă modificare a Codului de procedură penală trebuie să prevadă că evidenţa cererilor de percheziţie primite şi soluţionate de instanţe se va ţine separat.

Subiect: Cod de procedură penală ; percheziţie 75. VASILE, ANA. - Unele consideraţii asupra contractului individual de muncă al asistentului maternal profesionist. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.103-107.

Propunere de modificare a art.8 alin.(3) din H.G.679/2003 Subiect: asistent maternal ; contract individual de muncă ; Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 76. VĂDUVA, NICOLAE. - Consideraţii referitoare la aplicarea art.21, art.82 şi art.83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002. În: Dreptul, nr.2, 2004. - p.134-137.

Se propune eliminarea art.21 şi art.83 din O.U.G. nr.195/2002 Subiect: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002

77. VĂDUVA, NICOLAE. - Unele consideraţii privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002. În: Dreptul, nr.6, 2004. - p.178-180.

Se impune modificarea O.U.G.195/2002 - art.82 alin.1, art.82 alin.2, art.83 şi eliminarea art.21 şi a art.83. Subiect: cod rutier ; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 78. VOICA, DANIEL. - Investigatorul sub acoperire, o nouă instituţie a dreptului procesual penal român. În: Dreptul, nr.5, 2004. - p.8-13.

Legea nr.119/1996 şi Legea nr.105/1996 nu conţin anumite prevederi, blocând aplicarea instituţiei investigatorului sub acoperire. Prin lege ar trebui stabilită printre cauzele care înlătură răspunderea penală, şi activitatea investigatorului sub acoperire.

Subiect: Cod de procedură penală ; investigator sub acoperire ; Legea nr.105/1996 ; Legea nr.119/1996 79. VOICU, MARIN ; VERIOTTI, MARIA. - De lege ferenda: Proiectul Codului maritim şi fluvial al României. Capitolul "Privilegii şi ipoteci maritime". În: Revista de drept comercial, nr.1, 2004. - p.145-171.

Propuneri privind capitolul "Privilegii şi ipoteci maritime" din proiectul Codului maritim comercial. Subiect: cod maritim comercial, proiect ; creanţă privilegiată ; drept maritim ; ipotecă maritimă ; navă ; privilegiu maritim

80. VOICU, MARIN ; VERIOTTI, MARIA. - De lege ferenda: Proiectul Codului maritim comercial. Cap. "Sechestrul asigurător al navei". În: Revista de drept comercial, nr.2, 2004. - p.165-168.

Propuneri pentru capitolul "Sechestrul asigurător al navei" din proiectul Codului maritim comercial. Subiect: cod maritim comercial, proiect ; drept maritim ; sechestrul asigurător al navei 81. VOICU, MARIN ; VERIOTTI, MARIA. - De lege ferenda: Proiectul Codului maritim comercial. Cap. "Urmărirea silită a navei". În: Revista de drept comercial, nr.3, 2004. - p.184-189.

Propuneri privind capitolul "Urmărirea silită a navei" din proiectul Codului maritim comercial. Subiect: adjudecare ; cod maritim comercial, proiect ; drept maritim ; sechestrul asigurător al navei ; urmărirea silită a navei ; vânzare prin licitaţie

82. VOLONCIU, NICOLAE. - Conotaţii din perspectivă europeană la ultimele modificări ale Codului de procedură penală. În: Revista de drept penal, nr.1, 2004. - p.96-103.

Prezumţia de nevinovăţie ar trebui scoasă din câmpul penalului. Subiect: arestare preventivă ; Cod de procedură penală ; prezumpţie de nevinovăţie



ARTICOLE DIN REVISTELE STRĂINE DE DREPT

INTRATE ÎN BIBLIOTECA CONSILIULUI LEGISLATIV

� Bibliografie adnotată∗�

EUROPEAN PUBLIC LAW 1. ARIÑO, MÓNICA. - Digital war and peace: Regulation and competition in European digital broadcasting = Războiul informaţional şi pacea: Reglementare şi competiţie în domeniul transmisiilor televiziunilor digitale europene. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, nr.1, 2004. - p.135-160.

Autoarea evidenţiază contradicţia ce apare, inclusiv în Spania, între legislaţia concurenţei şi considerentele neeconomice întâlnite în special în cazul transmisiilor posturilor de televiziune, atunci când se pune problema respectării de către posturile menţionate a pluralismului politic, unul din elementele esenţiale ale democraţiei. Această contradicţie manifestată în domeniul de activitate al televiziunilor digitale europene a influenţat evoluţia pieţei de profil, care, de altfel, cunoaşte o schimbare rapidă.

2. BIRKINSHAW, PATRICK. - A Constitution for the European Union? - A letter from Home = O Constituţie pentru Uniunea Europeană? - Un punct de vedere britanic. În: European public law. - Haga: Kluwer Law International, nr.1, 2004. - p.57-84.

Autorul examinează implicaţiile proiectului Constituţiei Europene asupra legislaţiei britanice. În opinia sa, viitorul Marii Britanii este în cadrul Uniunii Europene şi nu în afara acesteia şi, în consecinţă, legislaţia britanică va trebui să dea dovadă de flexibilitate, pentru a se adapta la prevederile viitoarei Constituţii europene. De altfel, o asemenea flexibilitate a fost demonstrată de legislaţia britanică şi cu prilejul aderării ţării la Uniunea Europeană.

3. ITZCOVICH, GIULIO. - Sovereignty, legal pluralism and fundamental rights. Italian jurisprudence and European integration (1964 - 1973) = Suveranitate, pluralism juridic şi drepturi fundamentale. Jurisprudenţa italiană şi integrarea europeană (1964 - 1973). În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, nr.1, 2004. - p.107-133.

Autorul analizează confruntarea desfăşurată pe o lungă perioadă de timp dintre Curtea Constituţională a Italiei şi Curtea Europeană de Justiţie cu privire la supremaţia legislaţiei comunitare asupra celei naţionale. Ca urmare a atitudinii favorabile a Italiei faţă de adâncirea integrării europene, s-au găsit soluţii prin care Constituţia acestei ţări să accepte limitarea suveranităţii naţionale, stabilindu-se, însă, şi în ce măsură se poate face acest lucru.

4. POGÁNY, ISTVÁN. - Refashioning rights in Central and Eastern Europe: Some implications for the region's Roma = Remodelarea drepturilor [omului] în Europa Centrală şi de Est: Unele implicaţii pentru romii din regiune. În: European public law.- Haga : Kluwer Law International, nr.1, 2004. - p.85-106.

În articol, autorul analizează modul în care sunt respectate, în prezent, drepturile omului în cazul romilor din ţările Europei Centrale şi de Est, semnalând o serie întreagă de carenţe ce se manifestă în această privinţă. În mod paradoxal, în pofida tranziţiei la democraţie a ţărilor menţionate, fapt tradus în practică prin instaurarea libertăţii economice şi amplificarea drepturilor civile şi politice, cei mai mulţi dintre romi au de suferit de pe urma şomajului în creştere şi a escaladării serioase a costului vieţii. Pe de altă parte, autorul constată că recunoaşterea drepturilor minorităţilor atât pe plan regional, cât şi în legislaţiile naţionale ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est a avut un impact redus în cazul romilor.

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL 5. GUILLEMARD, SYLVETTE. - Le "cyberconsommateur" est mort, vive l'adhérent = "Ciberconsumatorul" este mort, trăiască aderentul. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.1, 2004. - p.7-61.

După părerea autorului, în cadrul contractelor încheiate în spaţiul cibernetic (în majoritatea cazurilor, acestea sunt contracte de adeziune), transpunerea principiilor care garantează consumatorului aplicarea normelor de protecţie este destinată eşecului. Noţiunea de consumator nefiind viabilă în ciberspaţiu, legiuitorul naţional ar trebui să ia măsuri pentru a oferi cetăţenilor săi, în cazul în care aceştia sunt aderenţi, o protecţie eficientă şi transparentă în comerţul electronic.

6. RACINE, JEAN-BAPTISTE. - L'arbitrage commercial international et les mesures d'embargo. A propos de l'arrêt de la Cour d'appel du Québec du 31 mars 2003 = Arbitrajul comercial internaţional şi măsurile de embargo. Pe marginea deciziei Curţii de Apel din Quebec din 31 martie 2003. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.1, 2004. - p.89-107.

Autorul îşi prezintă consideraţiile în legătură cu arbitrajul internaţional şi ordinea publică în comerţul internaţional. Referindu-se la Decizia Curţii de Apel din Quebec din 2003, sunt dezbătute aspecte care se referă la posibilitatea arbitrilor de a statua asupra unui litigiu care implică măsuri de embargo, precum şi sentinţa emisă pe fond şi măsurile de embargo.

7. RUZIÉ, DAVID. - L'indépendance des juridictions administratives internationales (1) = Independenţa jurisdicţiilor administrative internaţionale (1). În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.1, 2004. - p.63-75.

∗ Lucrare realizată de Svetlana BACIU şi Tudor PRELIPCEANU, experţi la Consiliul Legislativ



Diversitatea jurisdicţiilor administrative internaţionale şi cea a statutelor lor face să fie greu de prezentat o sinteză, însă autorul porneşte în demersul său de la independenţa jurisdicţiilor, iar pe baza statutelor unora dintre ele, el scoate în evidenţă câteva probleme comune.

8. WYLER, ERIC. - Henri Batiffol face aux conceptions classique et moderne du droit = Henri Batiffol în faţa concepţiei clasice şi moderne a dreptului. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.1, 2004. - p.109-129.

Scopul articolului este de a situa gândirea filozofică a lui Henri Battifol, astfel cum este ea dezvoltată în lucrarea "Aspecte filozofice ale dreptului internaţional privat".

JOURNAL OF LAW AND SOCIETY 9. - On writing: Law and literature = Interferenţele limbajului juridic cu limbajul literar. În: Journal of law and society. - Boston : Blackwell Publishing, nr.1, 2004. - p.1-162.

Într-o serie de articole având mai mulţi autori britanici, specialişti în domeniile legislaţiei şi literaturii, sunt evidenţiate relaţiile existente între limbajul juridic şi cel literar. În opinia lor, aceste două limbaje s-au influenţat reciproc întotdeauna, însă acest fapt a fost relevat, în mod deosebit, în ultimul timp, datorită studiilor recente realizate asupra mai multor scrieri juridice şi literare de către cercetătorii din domeniile menţionate. În situaţia în care literatura are propriile sale legi, este normal ca legea însăşi să aibă o dimensiune literară. De remarcat că textul legii, ca orice text, nu poate evita ambiguităţile şi posibilităţile de interpretare, ce sunt caracteristice pentru domeniul literaturii. De altfel, unul din obiectivele importante ale acestor autori a fost de a extinde frontierele cercetării ştiinţifice în ce priveşte interferenţa dintre limbajul juridic şi cel literar.

MODERN LAW REVIEW 10. BARLOW, ANNE ; JAMES, GRACE. - Regulating marriage and cohabitation in 21st century Britain = Reglemetarea căsătoriei şi a concubinajului în Marea Britanie în secolul XXI. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.2, 2004. p.143-176.

În articol, autorii fac o evaluare a modului în care căsătoria şi concubinajul sunt reglementate juridic în Marea Britanie, evidenţiind, totodată, necesitatea modificării actualei legislaţii în această materie, pe care ei o apreciază drept confuză. Pentru a trage o concluzie cât mai pertinentă, autorii folosesc rezultatele unui studiu finanţat de Fundaţia Nuffield, care s-a bazat pe opiniile a trei mii de subiecţi despre căsătorie, concubinaj şi legislaţia ce ar trebui să reglementeze această materie. În articol se conturează punctul de vedere conform căruia concubinajul se dovedeşte a fi o structură acceptată în Marea Britanie, care necesită, însă, o reglementare juridică corespunzătoare în secolul XXI.

11. BARRON, ANNE. - The legal properties of film = Proprietatea juridică în cazul filmului. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.2, 2004. - p.177-208.

Articolul prezintă modul în care legea dreptului de autor se aplică în Marea Britanie unui produs cultural specific, cum este filmul. Autoarea pledează pentru definirea filmului drept un "obiect estetic" supus, ca orice obiect, drepturilor de proprietate.

12. ELLIOTT, STEVEN B. ; MITCHELL, CHARLES. - Remedies for dishonest assistance = Despăgubiri pentru asistenţă [juridică] incorectă. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.1, 2004. - p.16-47.

Asistenţa juridică incorectă intră în Marea Britanie sub incidenţa răspunderii civile secundare. Persoanele afectate au dreptul să tragă la răspundere atât pe administratorul vinovat de comiterea unei abateri de la îndatoririle sale, cât şi persoana ce acordă, în împrejurarea respectivă, o asistenţă juridică incorectă. Autorii analizează cele două tipuri de despăgubiri ce se pot stabili pe cale judecătorească în asemenea situaţii: independente şi reparatorii. De remarcat că stricta aplicare a teoriei răspunderii civile secundare a stârnit o serie de controverse în rândul specialiştilor britanici.

13. HEPPLE, BOB. - Race and law in fortress Europe = Problemele rasiale şi justiţia în fortăreaţa numită Europa. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.1, 2004. - p.1-15.

Autorul apreciază că în Uniunea Europeană aspectul universalităţii drepturilor omului este subminat de principiul supremaţiei teritoriale. Ca urmare a acestei situaţii, statele membre ale Uniunii Europene aplică politici discriminatorii faţă de toţi rezidenţii ce nu au cetăţenia vreunei ţări ce face parte din UE. Pentru că nu includ prevederi adecvate situaţiei menţionate, Convenţia europeană a drepturilor omului şi Directiva Comunităţii Europene privind combaterea discriminării rasiale nu o pot remedia. Pentru soluţionarea problemei, accentul trebuie să se pună pe faptul că egalitatea în drepturi constituie elementul central al drepturilor omului, drepturi de care dispun inclusiv persoanele din afara spaţiului UE.

14. PARKER, CHRISTINE. - Restorative justice in business regulation? The Australian competition and consumer commission's use of enforceable undertakings = Întărirea justiţiei în reglementarea afacerilor? Utilizarea de către Comisia australiană privind concurenţa şi consumatorul a angajamentelor executorii. În: Modern law review. - Boston : Blackwell Publishers, nr.2, 2004. - p.209-246.

După cum precizează autoarea articolului, angajamentele executorii sunt folosite, în prezent, pe cale largă, atât de Comisia australiană privind concurenţa şi consumatorul, cât şi de alte organe de reglementare australiene. Autoarea argumentează că utilizarea în mod adecvat de către comisia mai sus amintită a angajamentelor executorii ar reprezenta o alternativă valabilă care ar întări justiţia. Unii specialişti susţin, însă, că angajamentele executorii favorizează domeniul afacerilor în dauna interesului public.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ 15. GERMAIN, MICHEL ; KESSEDJIAN, CATHERINE. - La loi applicable à certains droits sur des titres détenus auprès d'un intermédiaire. Le projet de convention de la Haye de décembre 2002 = Legea aplicabilă anumitor drepturi asupra titlurilor deţinute pe lângă un intermediar. Proiectul Convenţiei de la Haga din decembrie 2002. În: Revue critique de droit international privé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.49-81.

Proiectul Convenţiei de la Haga din decembrie 2002 îşi propune să securizeze pe plan juridic operaţiunile internaţionale de transfer de titluri. Articolul abordează principalele dispoziţii ale proiectului Convenţiei.



16. WILDERSPIN, MICHAEL ; ROUCHAUD-JOËT ANNE-MARIE. - La compétence externe de la Communauté européenne en droit international privé = Competenţa externă a Comunităţii europene în dreptul internaţional privat. În: Revue critique de droit international privé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.1-48.

Comunitatea Europeană are competenţa de a legifera în domeniul "cooperării judiciare în materii civile care au o incidenţă transfrontalieră". Comunitatea Europeană a adoptat diverse instrumente de drept internaţional privat şi şi-a conferit noi competenţe externe.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ 17. ANDRÉ, CHRISTOPHE. - Euthanasie et droit pénal: la loi peut-elle définir l'exception? = Eutanasia şi dreptul penal: legea poate ea oare să definească excepţia? În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.43-64.

Comitetul consultativ naţional de etică pentru ştiinţele vieţii şi sănătăţii din Franţa (Comité consultatif national d'ethique pour les sciences de la vie et de la santé - CCNE) a făcut public, la data de 3 martie 2000, un aviz intitulat "sfârşitul vieţii, stoparea vieţii, eutanasie", receptat destul de ostil de comunitatea juridică şi nu numai. Articolul îşi propune să prezinte câteva aspecte privind raporturile dintre eutanasie şi dreptul penal, referindu-se la avizul CCNE.

18. CAFRITZ, ERIC ; TENE, OMER. - Plaidoyer en faveur d'une restriction de la compétence personnelle passive en droit français = Pledoarie în favoarea unei restrângeri a competenţei personale pasive în dreptul francez. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, 2003. - p.733-742.

Dreptul internaţional cutumiar recunoaşte cinci principii pe care se bazează competenţa penală extrateritorială a unui stat, printre care şi principiul personalităţii pasive care reprezintă, de altfel, cel mai controversat principiu. Articolul îşi propune să examineze abordarea pe care o are Franţa în legătură cu principiul personalităţii pasive şi incompatibilitatea sa pe plan economic cu principiile internaţionale de bună înţelegere între state şi susţin că influenţa articolului 113-7 al Codului penal francez depăşeşte criteriile de extrateritorialitate stabilite, articol ce ar trebui modificat.

19. CASIEL, JEAN-FRANÇOIS. - Plaidoyer en faveur d'aménagements de la preuve d'infraction informatique = Pledoarie în favoarea unor modificări aduse probei de infracţiune informatică. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.65-82.

Proba infracţiunilor în informatică rămâne dificilă datorită manipulării datelor. Autorul consideră că este cazul să fie propuse modificări în ceea ce priveşte proba în cazul infracţiunilor informatice.

20. CAZALA, JULIEN. - Est-il risqué pour les Etats de coopérer avec les juridictions pénales internationales? = Este oare riscant ca statele să coopereze cu jurisdicţiile penale internaţionale? În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, 2003. - p.721-732.

Punctul de plecare al articolului îl reprezintă afacerea S. Miloşevici. Autorul îşi propune să răspundă la întrebarea care sunt relaţiile pe cale le întreţin jurisdicţiile naţionale, jurisdicţiile penale internaţionale şi Curtea europeană a Drepturilor Omului. Sunt reamintite principiile care guvernează cooperarea statelor cu tribunalele penale internaţionale şi este arătat locul central ocupat de jurisdicţiile naţionale în acest domeniu.

21. CUMNY, DAVID. - Tentative de définition du terrorisme à partir du "jus in bello" = Încercare de definire a terorismului, pornind de la "jus in bello". În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.11-30.

Dezbaterile care se poartă asupra aspectelor juridice ale crizei consecutive atentatelor de la 11 septembrie 2001 se referă în primul rând la terorism şi la definirea acestuia. Studiul îşi propune să delimiteze terorismul, fenomen de violenţă armată pe timp de pace, cu ajutorul noţiunilor din domeniul dreptului războiului. Prin natura sa "jus in bello" se aplică "durante bello", dar el serveşte, de asemenea, "durante pacis" şi unele din dispoziţiile sale sunt aplicabile "durante pacis"; în acelaşi timp, el poate contribui la analiza terorismului.

22. DELMAS-MARTY, MIREILLE. - Le droit pénal comme éthique de la mondialisation = Dreptul penal ca etică a mondializării. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.1-10.

Autorul doreşte să exploreze ipoteza conform căreia dreptul penal comportă o dimensiune etică care ar putea contribui la rezolvarea contradicţiei dintre globalizarea economică şi universalitatea drepturilor omului, iar pe plan mai larg la reordonarea puterilor între politic, economic şi juridic. Normele penale se internaţionalizează, iar Curtea Penală Internaţională, după experienţa tribunalelor penale internaţionale ad-hoc, este prima veritabilă jurisdicţie mondială permanentă. După părerea autorului, dreptul penal mondial în gestaţie exprimă o etică ambiguă cu aplicare variabilă.

23. LELIEUR-FISHER, JULIETTE. - L'impossible poursuite de tous les crimes contre l'humanité commis avant l'entrée en vigueur du nouveau Code pénal = Imposibila urmărire judiciară a tuturor crimelor împotriva umnităţii comise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Penal. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris: Dalloz, nr.1, 2004. - p.31-42.

În materie de crime împotriva umanităţii, tendinţa mondială este aceea de a intensifica eforturile pentru a lupta împotriva impunităţii. Principiul neretroactivităţii legii de incriminare, instituţiile prescripţiei şi amnistiei au fost adesea respinse chiar de către Curtea de Casaţie franceză, acolo unde în cauză era infracţiunea de crimă împotriva umanităţii.

24. MASSAT, ERIC. - Des rapports du droit disciplinaire et du droit pénal dans l'administration = Raporturile dintre dreptul disciplinar şi dreptul penal în administraţie. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, 2003. - p.743-762.

Autorul realizează o analiză a raporturilor dintre dreptul disciplinar şi cel penal în administraţie, comparaţie care permite aprecierea mai precisă a naturii puterii disciplinare exercitate de administraţie asupra consumatorilor de servicii publice.



25. PALAZZO, FRANCESCO. - Constitutionnalisme en droit pénal et droits fondamentaux = Constituţionalismul în dreptul penal şi drepturile fundamentale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, 2003. - p.709-721.

La ora actuală se dovedeşte a fi necesar, după părerea autorului, ca protecţia drepturilor fundamentale să fie consolidată în mod continuu. Drepturile fundamentale tind să se sintetizeze în jurul valorii de demnitate umană, creând astfel, un proces nu numai de internaţionalizare dar şi de dilatare a dreptului penal. De altfel, "dreptul penal al drepturilor fundamentale" tinde să modifice anumite caracteristici fundamentale în ceea ce priveşte structura delictului şi totodată funcţia pedepsei.

26. YAO, KOUAKOU ELOI. - Les choix de politique criminelle dans le code pénal ivorien = Alegerea politicii din domeniul penal în Codul Penal al Republicii Coasta de Fildeş. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, 2003. - p.763-781.

Sunt prezentate orientările sistemului penal din Coasta de Fildeş, în încercarea de a vedea dacă acestea se identifică cu un model special de politică în domeniul penal. Legiuitorul din Coasta de Fildeş a completat sistemul penal în vigoare, prin adoptarea unui nou Cod Penal în anul 1981. După părerea autorului, politica din domeniul penal din Republica Coasta de Fildeş propune un model autoritar, cu practici care se apropie uneori de "modelul liberal".

REVUE DU DROIT PUBLIC 27. BOUSSARD, SABINE. - Comment sanctionner la violation du droit à l'information de l'usager du système de santé? Les incertitudes de la loi du 4 mars 2002 relative aux droits des malades et à la qualité du système de la santé = Cum poate fi sancţionată încălcarea dreptului la informare a beneficiarilor sistemului de sănătate? Incertitudinile Legii din 4 martie 2002 privind drepturile bolnavilor şi calitatea sistemului de sănătate. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.169-206.

Legea din 4 martie 2002 privind drepturile bolnavilor şi calitatea sistemului de sănătate recunoaşte existenţa unui veritabil drept al persoanei la informare medicală, integrând unele prevederi ale Convenţiei de la Oviedo. Este consacrat dreptul persoanei bolnave la respectarea demnităţii sale. Informarea medicală beneficiază de un statut legislativ, conţinutul şi regimul acesteia fiind prezentate în mod amănunţit în art.L.1111-2 al Codului de sănătate publică francez.

28. CLERCKX, JACELYN. - Une liberté en péril? Le droit au réfus de soins = O libertate în pericol? Dreptul de a refuza îngrijirea medicală. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.139-168.

Consimţământul la îngrijire medicală este recunoscut în codurile de deontologie medicală, de legi şi de dreptul internaţional. Acest principiu se aplică atât actelor de îngrijire medicală acordate în cadrul unui contrat medical de drept privat, cât şi actelor medicale din serviciile publice din spitale. Problema legată de refuzul îngrijirii medicale este distinctă de cea a eutanasiei, ea trimite la libertatea individuală, la capacitatea individului de a decide pentru el-însuşi. Acest drept ocupă un loc din ce în ce mai important în dreptul pozitiv, recunoscut inclusiv de către legiuitor, însă noua poziţie a judecătorului administrativ marchează o stopare a acestei consacrări. Nu mai este vorba decât de un drept la îngrijire medicală amputat, care este recunoscut de judecătorul administrativ, fapt ce reprezintă o restricţionare nelegală a drepturilor pacientului.

29. DAUGERON, BRUNO. - La cohabitation et ses faux-semblants: réflexions sur le présidentialisme minoritaire = Coabitarea şi aparenţele sale înşelătoare: reflecţii pe marginea prezidenţialismului minoritar. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.67-110.

După părerea autorului, alegerea, în 2002, a lui J. Chirac la preşedinţia Republicii şi a unei majorităţi de deputaţi în Adunarea Naţională favorabilă politicii acestuia pune capăt celei de-a treia coabitări. Însă, anul 2002 nu a marcat reîntoarcerea prezidenţialismului, care nu a dispărut cu adevărat din cadrul instituţional nici chiar pe durata perioadelor de coabitare, el supravieţuind sub o altă formă care este reprezentată de configuraţia sa minoritară.

30. LE DIVELLEC, ARMEL. - Vues générales sur le parlementarisme en Allemagne = Privire generală asupra parlamentarismului în Germania. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.243-276.

După părerea autorului, paradoxul parlamentarismului german contemporan este tocmai contrastul care există între reuşita sa de ansamblu şi aprecierile mai mult sau mai puţin împărţite care-l însoţesc de la origini. Aspectele prezentate de autor se referă la ipotezele istorice ale parlamentarismului german, aspectele structurale şi politice ale parlamentarismului pozitiv.

31. L'HÔTE, VINCENT. - La "forme républicaine du Gouvernement" à l'épreuve de la révision constitutionnelle de mars 2003 = "Forma republicană de guvernământ" şi revizuirea constituţională din martie 2003. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.111-138.

Consiliul Constituţional din Franţa şi-a declinat competenţa în a aprecia conformitatea cu Constituţia a unei legi constituţionale privind organizarea descentralizată a Republicii, adoptată la Versailles la 17 martie 2003. După părerea autorului, este perfect posibil să se susţină în teoria constituţională şi în dreptul pozitiv faptul că art.89, alin.5 al Constituţiei care dispune "forma republicană de guvernământ nu poate face obiectul unei revizuiri" are valoare normativă, el considerând că această afirmaţie nu este pur platonică, în pofida absenţei sancţionării de către judecătorul constituţional.

32. ROBERT, JACQUES. - Hommage: Jean Carbonnier, un grand juriste = Omagiu: Jean Carbonnier, un mare jurist. În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.3-8.

Autorul îi aduce un omagiu lui Jean Carbonnier - profesor eminent, unul din specialiştii incontestabili ai dreptului civil francez, în secolul al XX-lea.

33. Sales, Eric. - Vers l'émergence d'un droit administratif des libertés fondamentales? = Spre apariţia unui drept administrativ al libertăţilor fundamentale? În: Revue du droit public. - Paris : Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.207-242.

Justiţia administrativă are nevoie de mijloace pentru a asigura rezolvarea litigiilor care pun în cauză administraţia, în materie de libertăţi, iar judecătorul administrativ, statuând în urgenţă, trebuie să aducă o soluţie eficientă. Aceste obiective sunt avute în vedere, prin Legea din 30 iunie 2000, în cadrul procedurii de urgenţă aplicate în cazul atingerii aduse unei libertăţi. Art. 521-2 al Codului de justiţie administrativă lasă o mare libertate judecătorului de a determina textele de referinţă care pot fi utilizate în materie de apărare a libertăţilor fundamentale. Noţiunea de libertate fundamentală nu este necunoscută judecătorului administrativ, ea necesită a fi precizată în cadrul art. 521-2 al Codului. Pentru prima dată, legiuitorul încredinţează direct şi în mod expres judecătorului



administrativ grija de a asigura protecţia libertăţilor fundamentale a cetăţenilor, permiţând acestora din urmă, să asigure apărarea lor împotriva greşelilor administraţiei.

34. TOULEMONDE GILLES ; DESCLODURES HAROLD. - Les décrets relatifs à la composition du Gouvernement. Recherche d'une cohérence = Decretele privind structura Guvernului. În căutarea unei coerenţe. În: Revue du droit public. � Paris: Editions juridiques associées, nr.1, 2004. - p.33-66.

În urma analizării decretelor care se referă la remanierile guvernamentale din Franţa, autorii articolului au constatat o lipsă de coerenţă redacţională a textelor. Astfel, analizând structura formală a textelor, ei se interesează de două aspecte principale - titlul pe care îl au aceste decrete, cât şi modul de prezentare al informaţiilor conţinute. Sunt propuse modificări formale în cadrul redactării actelor privind structura Guvernului.

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL 35. CROUZATIER-DURAND, FLORENCE. - Réflexions sur le concept d'expérimentation législative (à propos de la loi constitutionnelle du 28 mars 2003 relative à l'organisation décentralisée de la République) = Reflecţii pe marginea conceptului de experimentare legislativă (pe marginea Legii constituţionale din 28 martie 2003 privind organizarea descentralizată a Republicii). În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.675-695.

Experimentarea legislativă reprezintă o tehnică legistică care are drept scop să studieze efectele unei reforme sau legi asupra unui eşantion de persoane pe o perioadă de timp limitată. Legea constituţională privind organizarea descentralizată a Republicii din 28 martie 2003 a dat acestui concept o nouă dimensiune, vizând generalizarea conceptului şi acordă o putere de experimentare şi colectivităţilor teritoriale, în afară de Guvern şi de Parlament. Constituţia franceză prevede la art. 37-1 că legea şi regulamentul vor putea de acum înainte să cuprindă dispoziţii cu caracter experimental, iar art.72 permite colectivităţilor teritoriale să deroge, cu titlu experimental, de la legi, regulamente sub rezerva respectării anumitor condiţii. După părerea autorului, Legea organică din 1 august 2003 privind experimentarea legislativă de către colectivităţile teritoriale este una din legile necesare pentru a aplica reforma constituţională din 28 martie 2003 asupra organizării descentralizate a Republicii.

36. HUET, VÉRONIQUE. - La première Constitution du Timor Oriental = Prima Constituţie a Timorului Oriental. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.865-876.

Prima naţiune a celui de-al treilea mileniu a apărut la 20 mai 2002 atunci când Secretarul general al Naţiunilor Unite - Kofi Anan şi reprezentantul său, Sergio Vieira de Mello, au transferat oficial şi definitiv sau aproape definitiv responsabilităţile lor conducătorilor Republicii democratice a Timorului Oriental. Aspectele prezentate de autor se referă la elaborarea constituţiei naţionale şi la garanţiile constituţionale şi internaţionale "efective" ale drepturilor fundamentale şi ale drepturilor omului.

37. JORDA, JULIEN. - Les collectivités territoriales outre-mer et la révision de la Constitution = Colectivităţile teritoriale de peste mări şi revizuirea Constituţiei. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.697-724.

Adoptarea legii constituţionale din 28 martie 2003 din Franţa privind organizarea descentralizată a Republicii stabileşte noul rol al ansamblului colectivităţilor teritoriale, fiind introduse sau modificate diverse dispoziţii. Rolul Senatului este consolidat în ceea ce priveşte examinarea proiectelor de lege care au ca scop principal organizarea unor astfel de colectivităţi, iar principiul liberei administrări evoluează cu recunoaşterea posibilităţii de experimentare în materie legislativă.

38. LONG, MARCEAU. - Le statut pénal du Président de la République = Statutul penal al Preşedintelui Republicii. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.877-886.

În Franţa, prin Decretul din 5 iulie 2002 a fost creată o Comisie însărcinată să reflecteze asupra statutului penal al preşedintelui Republicii. Autorul comentează concluziile acestei Comisii care şi-a încheiat lucrările la data de 10 decembrie 2002. Propunerile Comisiei au fost ancorate în principiile fundamentale ale regimului reprezentativ în democraţie, în special în tradiţia constituţională franceză, diferenţiind registrul penal de cel politic şi evidenţiind o procedură de destituire.

39. MIRANDA, JORGE. - Les systèmes constitutionnels des pays africains de langue portugaise = Sistemele constituţionale ale ţărilor africane de limbă portugheză. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.861-864.

Accesul la independenţă al celor cinci ţări africane de limbă portugheză nu a avut loc simultan şi în aceiaşi termeni ca accesul la independenţă al altor ţări din Africa. Autorul se referă la primele constituţii ale ţărilor africane şi la tranziţiile constituţionale democratice.

40. ROBBE, FRANÇOIS. - Le Sénat à l'heure des demi-réformes = Senatul la ora semi-reformelor. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.725-759.

Legea constituţională din 2003 consolidează în mod important prerogativele Senatului. Conform articolului 39 al Constituţiei franceze, "proiectele de lege care au drept scop principal organizarea colectivităţilor teritoriale, precum şi proiectele de legi privind instanţele reprezentative ale francezilor stabiliţi în afara Franţei sunt supuse, în primul rând, Senatului". După părerea autorului, reforma trebuia urmată de o consolidare mai semnificativă a legitimităţii sale elective. De asemenea, reforma condiţiilor de desemnare adoptată în iulie - cea a colegiului electoral - este incompletă. Alegerea constituantului din 2003 ar trebui însoţită de o "adevărată" refacere a modului de desemnare al senatorilor, mai ambiţioasă decât cea realizată până în prezent.

41. SCOFFONI, GUY. - L'actualité constitutionnelle dans les pays de common law et de droit mixte (juillet-décembre 2002) Canada, Inde, Israel, Nouvelle-Zéelande) = Actualitatea constituţională în ţările de "common law" şi de drept mixt (iulie-decembrie 2002) Canada, India, Israel, Noua Zeelandă. În: Revue française de droit constitutionnel. - Paris : Presses Universitaires de France, nr.56, 2003. - p.819-860.

Cronica este consacrată actualităţii constituţionale din Canada, India, Israel, Noua Zeelandă, în perioada iulie-decembrie 2002.



REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ 42. ARIBI, IMED. - Regards sur "AL IQALA" ou le "Mutuus Dissensus" (d'après le chapitre VIII du titre VII du Livre premier du Code tunisien des obligations et des contrats intitulé: De la résiliation volontaire) = Opinii în legătură cu "AL IQALA" sau "mutuus dissensus" (conform capitolului VIII, titlul VII, Cartea I a Codului tunisian al obligaţiilor şi contractelor, intitulat: Despre rezilierea voluntară). În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004.- p.77-118.

Codul tunisian al obligaţiilor şi al contractelor, după ce a stabilit o regulă generală a revocării convenţionale sau "mutuus dissensus" consacră acestui aspect important al mecanismului contractual un capitol întreg, care cuprinde şase articole, în titlul care se referă la extinderea obligaţiilor. Aceste texte care nu au echivalent în legislaţiile civile europene se inspiră din dreptul musulman clasic. Studiul demonstrează posibilităţile şi, mai ales, limitele unei codificări pătrunse de apropieri inedite între drepturile pozitive europene contemporane la elaborarea sa (sfârşitul secolului al XIX-lea) şi dreptul musulman cu diferitele sale şcoli sunnite.

43. BERNARD-MAUGIRON, NATHALIE. - Quelques développements récents dans le droit du statut personnel en Egypte = Câteva evoluţii recente în dreptul statutului personal în Egipt. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.355-388.

Articolul prezintă principalele evoluţii intervenite în dreptul egiptean al familiei din ultimii ani. Este analizată Legea din 2000 care unifică şi reorganizează procedura în materie de statut personal. Studierea dispoziţiilor acestei legi este legată mai mult de dizolvarea căsătoriei, plata pensiei alimentare şi ameliorarea procedurii judiciare care va permite autorului articolului să schiţeze evoluţia dreptului egiptean, de-a lungul secolului XX.

44. BOCŞAN, MIRCEA-DAN. - Le Code Napoléon en Roumanie au siècle dernier = Codul Napoleon în România, în secolul trecut. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.439-448.

Autorul, conferenţiar la Facultatea de drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, analizează influenţa Codului Napoleon în România, după anul 1904. După părerea sa, există în România după anul 1990, un consens în ceea ce priveşte necesitatea revizuirii Codului Civil, ajungându-se chiar la o situaţie paradoxală: codul român este astăzi mai apropiat de Codul Napoleon din anul 1804, decât codul francez.

45. CHAILLOU, PHILIPPE. - Point de vue d'un magistrat français = Punctul de vedere al unui magistrat francez. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.181-186.

Autorul, preşedintele Camerei speciale a minorilor de la Curtea de Apel din Paris, îşi prezintă punctul de vedere asupra delincvenţei juvenile din Franţa, în contextul în care, începând cu 1994, s-a înregistrat o creştere de 4% a acestui fenomen.

46. CUESTA, JOSÉ LUIS DE LA. - Le nouveau statut pénal de l'enfant mineur en Espagne = Noul statut penal al copilului minor în Spania. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.159-174.

Legea nr.5/2000 din 12 ianuarie, a fost aprobată în aplicarea art. 19 al noului Cod Penal din 1995 din Spania, în scopul de a reglementa responsabilitatea penală a minorilor. Obiectivul său este acela de a reglementa ansamblul aspectelor procedurale şi executive ale intervenţiei asupra delincvenţilor minori şi de a stabili un sistem integrat în structurile judiciare şi poliţieneşti. Noul sistem intervine în coordonare cu serviciile sociale care acţionează în materie de protecţie şi reformă a minorilor din cadrul fiecărei comunităţi autonome.

47. DUCULESCU, VICTOR. - La réforme constitutionnelle en Roumanie et les exigences de l'intégration européenne = Reforma constituţională în România şi exigenţele integrării europene. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.193-204.

Autorul, profesorul Victor Duculescu, se referă la revizuirea constituţională din 2003 din România. Astfel, sunt trecute în revistă elemente de ordin istoric, etapele reformei constituţionale, principalele noi elemente aduse de aceasta.

48. FOUCHARD, PHILIPPE. - Discussion de l'exposé du professeur Jean-François Poudret = Discuţie pe marginea expunerii profesorului Jean-François Poudret. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.151-154.

Autorul propune o discuţie pe marginea expunerii profesorului Jean-François Poudret care se referă la sistemul francez al arbitrajului internaţional.

49. FURKEL, FRANÇOIS. - L'identification par empreintes génétiques en matière civile en République fédérale d'Allemagne = Identificarea prin amprente genetice în materie civilă în Republica federală a Germaniei. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.389-416.

Tehnica amprentelor genetice joacă, de câţiva ani, în majoritatea ţărilor europene, un rol esenţial, atât pentru a exclude, cât şi pentru a afirma existenţa unei filiaţii. După părerea autorului, Republica federală a Germaniei nu face excepţie de la regulă, însă atitudinea sa cu privire la utilizarea amprentei genetice în materie civilă cuprinde numeroase ambiguităţi.

50. GRANDE, ELISABETTA. - Droit pénal et principe de légalité: la perspective du comparatiste = Dreptul penal şi principiul legalităţii din perspectiva unui comparatist. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.119-132.

Autoarea pune în lumină aspecte care se referă la raporturile dintre legalitatea penală şi civilizaţia juridică, exigenţele legalităţii penale confruntate cu diferite tradiţii juridice din lume.

51. KALAMATIANOU, PHÈDRE. - L'Etat de nécessité sous l'angle du droit comparé et de la justice pénale internationale = Starea de necesitate din unghiul dreptului comparat şi al justiţiei penale internaţionale. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.449-458.

Art.122-7 al noului Cod Penal francez defineşte starea de necesitate şi dispune, că "nu este penal răspunzătoare persoana care confruntată cu un pericol actual sau iminent care reprezintă o ameninţare pentru ea, o altă persoană sau un bun, îndeplineşte un act necesar pentru salvarea persoanei sau a bunului, doar dacă



nu există o disproporţie între mijloacele folosite şi gravitatea ameninţării". Autorul prezintă astfel aspecte legate de această noţiune din unghiul dreptului penal comparat şi al justiţiei penale internaţionale.

52. LANGEVIN, LOUISE. - Entre la non-reconnaissance et la protection: La situation de l'embryon et du foetus au Canada = Între nerecunoaştere şi protecţie: Situaţia embrionului şi a fetusului în Canada. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.39-75.

Guvernul federal canadian a prezentat în anul 2002 un proiect de lege care se referă la tehnicile de procreare asistată şi la cercetarea conexă. Autoarea se referă într-o manieră critică la statutul juridic al fetusului în Quebec şi Canada în dreptul provincial şi federal, în contextul avortului, în caz de intervenţie medicală asupra fetusului sau asupra femeii gravide şi în cazul recursului juridic al copilului pentru prejudicii suportate în decursul vieţii sale intrauterine. De asemenea, autoarea se referă la protecţia embrionului "ex utero" şi la controlul juridic al procreării asistate şi al cercetării genetice. Sunt analizate măsurile de protecţie a embrionului "ex utero" disponibile în virtutea principiilor de "common law" şi de drept civil din Quebec, a anumitor legi federale şi din provincii, cât şi măsuri de protecţie care vor fi oferite de noul proiect de lege dacă acesta va fi adoptat.

53. MOCCIA, LUIGI. - Du marché "à la citoyenneté": à la recherche d'un droit privé européen durable et de sa base juridique = De la piaţă "la cetăţenie": în căutarea unui drept privat european durabil şi al bazei sale juridice. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.293-328.

Unul dintre subiectele dezbaterii privind viitorul Uniunii Europene se referă la codificarea dreptului privat, în special, la problema dreptului contractelor, ţinând cont de importanţa acestei materii pentru funcţionarea pieţei interne. Sunt stabilite cîteva premise de încadrare şi sunt prezentate aspecte privind problema oportunităţii unei codificări europene a dreptului europen privat, precum şi în ceea ce priveşte rolul comparaţiei juridice în procesul de uniformizare a dreptului.

54. MORLOT-DEHAN, CLOTILDE. - La protection provisoire devant les juridictions administratives dans l'Union Européenne = Protecţia provizorie în faţa jurisdicţiilor administrative în Uniunea Europeană. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 204. - p.459-476.

Ţările Uniunii Europene au dezvoltat mecanisme de protecţie provizorii foarte apropiate unele de altele, protecţia provizorie reprezentând un obiectiv comun jurisdicţiilor administrative, iar pentru a atinge acest obiectiv ele au elaborat mecanisme procedurale comparabile, dar nu identice.

55. PADFIELD, NICKY. - Le droit pénal du mineur délinquant en droit anglais = Dreptul penal al minorului delincvent în dreptul englez. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.175-180.

Autorul se referă la responsabilitate şi sancţiuni în dreptul englez în ceea ce priveşte dreptul penal al minorului delincvent. În anexă sunt prezentate legile care se referă la acest subiect.

56. PALLI, BARBARA. - Y a-t-il un droit à la représentation syndicale en Grande-Bretagne? = Oare există un drept la reprezentare sindicală în Marea Britanie? În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.417-438.

Scopul articolului este de a demonstra că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului poate juca un rol major în promovarea drepturilor fundamentale ale lucrătorilor în Marea Britanie.

57. POUDRET, JEAN-FRANÇOIS. - L'originalité du droit français de l'arbitrage au regard du droit comparé = Originalitatea dreptului francez al arbitrajului în lumina dreptului comparat. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.133-150.

Textul reprezintă o expunere făcută în cadrul Conferinţei desfăşurate în anul 2003, sub auspiciile Societăţii de legislaţie comparată din Franţa, privind dreptul francez al arbitrajului în lumina dreptului comparat.

58. PRADEL, JEAN. - Quelques observations sur le statut pénal du mineur en France depuis la loi du 9 septembre 2002 = Câteva observaţii asupra statutului penal al minorului în Franţa, de la adoptarea legii din 9 septembrie 2002. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.187-192.

În anul 2002, legiuitorul francez a reformat printr-un text important statutul penal al minorului, reforma din 2002 evidenţiind, în mod limpede, principiul responsabilităţii penale a minorului.

59. PRISO-ESSAWE, SAMUEL-JACQUES. - L'émergence d'un droit communautaire africain de la concurrence: "double variation sur une partiture européenne" = Apariţia unui drept comunitar african al concurenţei: "dublă variaţie pe o partitură europeană". În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.2, 2004. - p.329-354.

În anii 90, în Africa are loc o redinamizare a integrării economice şi juridice în scopul de a relansa economia locală, de a asana concurenţa şi de a consolida securitatea investiţiilor. Devalorizarea monedei comune pentru 14 state a precedat armonizarea dreptului afacerilor în Africa francofonă. Apartenenţa unora dintre aceste state la organizaţii regionale de integrare economică impunea reforma structurilor de integrare. Au fost create Uniunea economică şi monetară vest africană (UEMOA) şi Comunitatea economică şi monetară a Africii centrale (CEMAC), care şi-au propus să modernizeze reglementările din diferite sectoare ale economiei. Au fost adoptate texte ce reprezintă o primă tentativă de reglementare a concurenţei pe o bază regională şi intervin în contexte legislative naţionale care cuprind foarte puţine prevederi în materie. Instituţiile celor două comunităţi s-au inspirat dun structura constituţională a Comunităţii Europene.

60. ROBERT, JACQUES. - Le statut pénal de l'enfant mineur. Etude de droit comparé. Présentation = Statutul penal al copilului minor. Studiu de drept comparat. Prezentare. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.1, 2004. - p.159-174.

Centrul francez de drept comparat a organizat la 24 iunie 2003 o masă rotundă pe tema delincvenţei juvenile, în cursul căreia au fost prezentate intervenţii ale specialiştilor în domeniu, din Franţa şi din străinătate.



REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE 61. CHARBIT, NICOLAS. - L'application du droit de la concurrence au domaine public: affrontement sur la voie publique? = Aplicarea dreptului concurenţei la domeniul public: înfruntare pe drumul public? În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.47-66.

Studiul se ocupă de problema aplicării dreptului concurenţei la domeniul public. În Raportul public pe anul 2002 al Consiliului de Stat francez, intitulat "colectivităţile publice şi concurenţa" autorii sugerează că mediul legislativ al redevenţelor pentru ocuparea domeniului public a devenit inadaptat exigenţelor actuale de transparenţă şi raţionalitate economică.

62. GOFFAUX-CALLEBAUT, GÉRALDINE. - La définition de l'intérêt social. Retour sur la notion après les évolutions législatives récentes = Definirea interesului social. O reîntoarcere la această noţiune, în urma recentelor evoluţii legislative. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.35-46.

Este analizată noţiunea de interes social, în lumina reformelor care au avut loc în cadrul dreptului francez al societăţilor. După părerea autorului, este dificil de găsit indici clari ai voinţei legiuitorului în materie de interes social în cadrul societăţilor anonime. Cel mai frecvent, aceste legi conţin numai dispoziţii tehnice care nu sunt decât reflectarea unor compromisuri politice.

63. Lecourt, Arnaud. - La délicate articulation du droit des procédures collectives et du droit de la famille = Delicata articulare a dreptului procedurilor colective şi a dreptului familiei. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.1-34.

Regulile izvorâte din dreptul procedurilor colective se întâlnesc adesea cu cele care provin din dreptul familiei, patrimonial sau extrapatrimonial. Confruntarea este delicată, mărturie stând jurisprudenţa bogată în această problemă, în timp ce textele legislative care să propună chei de combinare între aceste două materii sunt extrem de rare. În urma examinării jurisprudenţei, autorul consideră că articularea dintre dreptul procedurilor colective şi dreptul familiei pare coerentă, în timp ce combinarea celor două materii în practică este incoerentă, ea ajungând la rezultate juridice contestabile.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN 64. BIANCHI, DANIEL. - Une PAC "dénaturée", "délaisée" et "malmenée"? Plaidoyer en faveur d'une politique agricole moderne dans le projet de Constitution européenne = O politică agricolă comună, "denaturată", "delăsată" şi "prost-condusă"? Pledoarie în favoarea unei politici agricole moderne în proiectul Constituţiei Europene. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.71-96.

Politica agricolă comună îşi va sărbători curând primii 50 de ani de existenţă. Sunt examinate critic răspunsurile aduse întrebărilor privind natura competenţelor PAC, modernizarea obiectivelor acesteia, precum şi procedura sa de adoptare în proiectul Constituţiei Europene.

65. BONET, GEORGES. - Propriétés intelectuelles = Proprietăţi intelectuale. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.135-184.

Cronica este consacrată prezentării mai multor decizii care ţin de jurisprudenţa abundentă din domeniul proprietăţii intelectuale a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

66. BRACQ, STÉPHANE. - Droit communautaire matériel et qualification juridique: le financement des obligations de service public au coeur de la tourmente = Drept comunitar material şi calificare juridică: finanţarea obligaţiilor de serviciu public.. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.33-70.

Autorul analizează Decizia Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 2003 - "Altmark". Studiul se referă la confuzia din jurul chestiunii finanţării obligaţiilor de serviciu public, cauzată de uitarea logicii comunitare care se bazează pe respectul calificărilor juridice. O reîntoarcere la rigoarea calificării pare a fi necesară, ceea ce ar putea să-l determine pe legiuitorul comunitar să completeze textele în vigoare.

67. BRUNET, FRANÇOIS ; GIRGENSON, IANIS. - La double réforme du contrôle communautaire des concentrations = Dubla reformă a controlului comunitar al concentrărilor. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.1, 2004. - p.1-32.

Sistemul de control al concentrărilor a intrat într-o perioadă de reforme. Prin introducerea unei proceduri de apel şi prin anularea unor anumite decizii majore, Tribunalul de primă instanţă a creat o "a III-a fază" judiciară care ar trebui să joace un rol crucial în dosare complexe. Paralel, Comisia Europeană a luat act de criticele care i-au fost adresate de către Tribunal şi a făcut să fie adoptată de către Consiliu o reformă majoră a regulamentului comunitar care se referă la concentrări. Nu este totuşi sigur că această dublă reformă aduce un răspuns la problema cumulării de către Comisie a funcţiei de anchetă şi de decizie. O a treia reformă de natură instituţională ar putea fi necesară.



CĂRŢI RECENT ACHIZIŢIONATE DE BIBLIOTECA CONSILIULUI LEGISLATIV1

- Bibliografie indexată∗ - 1 - ACOSTIOAEI, CONSTANTIN - Elemente de drept pentru economişti : [Note de curs] / Constantin Acostioaei. - ediţia a 2-a. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 346 p. Bibliogr. p. 335. ISBN 973-655-428-7 : 275229 lei.

SUBIECT: teoria generală a dreptului; drept public; drept privat; teoria generală a obligaţiilor; contract civil; contract comercial; societate comercială 347(498)/A16

2 - ALEXANDRU, IOAN - Politică, administraţie, justiţie / Prof.univ.dr. Ioan Alexandru. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. 228 p. - (Juridica. Studii juridice). ISBN 973-655-411-2 : 146789 lei

SUBIECT: România; drept public; stat; puteri în stat; putere politică; putere executivă; putere judecătorească; administraţie publică; drept comparat 342/A39

3 - APOSTOL TOFAN, DANA - Drept administrativ : [Curs universitar] / Dana Apostol Tofan. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. - (Curs universitar). ISBN 973-655-330-2

Vol.1: Tematica prelegerilor. Repere bibliografice / Dana Apostol Tofan. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2003. - X, 321 p. - ISBN 973-655-401-5 : 311927 lei

SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; administraţie publică locală; funcţie publică; preşedinţie; guvern 342.9/A67

4 - Asociaţiile de proprietari: Actualizat iulie 2004. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. 76 p.- (La Zi; 52). ISBN 973-655-482-1: 32110 lei

SUBIECT: drept civil; proprietate; asociaţie de proprietari; administraţie publică locală; legislaţie 347.2/A88

5 - BĂLAN, EMIL - Introducere în studiul domenialităţii / Emil Bălan. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. VIII, 120 p. - (Juridica. Studii juridice). ISBN 973-655-423-6 : 91743 lei

SUBIECT: drept administrativ; domeniu public; domeniu privat; administraţie publică; domeniu administrativ; Franţa 342.9/B19

6 - BOROI, ALEXANDRU ; GORUNESCU, MIRELA; POPESCU, MIHAELA - Dicţionar de drept penal / Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 418 p. Bibliogr. p.417. ISBN 973-655-435-X : 321101 lei.

SUBIECT: drept penal; dicţionar explicativ 81'374.3:343/B69

7 - BREZOIANU, DUMITRU - Drept administrativ român / Prof.univ.dr. Dumitru Brezoianu XIV, 601 p. - (Curs universitar). ISBN 973-655-427-9 : 454128 lei

SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; domeniu public; stat; preşedinţie; putere executivă; funcţionar public 342.9(498)/B82

8 - BUCUR, ION - Contabilitate : Fundamentele şi noul cadru juridic / Prof.univ.dr. Ion Bucur. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. X, 366 p. Bibliogr. p. 365. ISBN 973-655-366-3 : 321101 lei.

SUBIECT: contabilitate; audit financiar; expertiză contabilă 657.01(498)/C85

9 - CARP, RADU ; ŞANDRU, SIMONA - Dreptul la intimitate şi protecţia datelor cu caracter personal : De la acquis-ul comunitar la legislaţia românească / Conf.univ.dr. Radu Carp, expert Avocatul Poporului Simona Şandru. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XIV, 202 p. - (Studii juridice). ISBN 973-655-455-4 : 169725 lei

SUBIECT: drept public; drept constituţional; drepturile omului; protecţia datelor cu caracter personal; protecţia vieţii private; dreptul la intimitate; Uniunea Europeană; Comisia Europeană; legislaţie europeană; acquis comunitar; România

342.7/C26

1 Volumele apărute în Editura ALL BECK, căreia îi mulţumim şi pe această cale, reprezintă donaţia acestei edituri către Consiliul Legislativ ∗ Lucrare realizată de Eliza ORBESCU, expert la Consiliul Legislativ



10 - Codul de procedură civilă : Cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr.58/2003 aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr.195 din 25 mai 2004. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2004. 260 p. ISBN 973-588-811-4 : 18000 lei

SUBIECT: drept procesual civil; cod de procedură civilă 347.91/.95(498)(094.4)/C60

11 - Codul de procedură penală : Actualizat aprilie 2004. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. VI, 245 p. - (La Zi ; 41). ISBN 973-655-448-1 : 73394 lei

SUBIECT: drept procesual penal; Cod de procedură penală 343.1(498)(094.4)/C60

12 - Codul de procedură penală, cu modificările şi completările până la 21 mai 2004 : Norme de procedură în legi speciale. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2004. 456 p. ISBN 973-588-810-6 : 218000 lei

SUBIECT: România; drept penal; procedură penală; Cod de procedură penală 343.1(498)(094.4)/C60

13 - COLLIN, P.H. ; YORK, DAVID; JOLIFFE, ADRIAN - Dictionary of accounting / P.H. Collin, David York, Adrian Joliffe. - 2 edition. - London: Peter Collin Publishing, 2001. 328 p. ISBN 1-901659-85-2: 396760 lei

SUBIECT: dicţionar; economie; comerţ; contabilitate 336(038)/C62

14 - COLLIN, P.H. - Dictionary of law.- 3 edition.- London: Peter Collin Publishing, 2002. 398p. ISBN 1-901659-43-7: 396760lei

SUBIECT: drept; dicţionar 34(038)/C62

15 - CONSTANTINESCU, MIHAI ; IORGOVAN, ANTONIE; MURARU, IOAN - Constituţia României revizuită : Comentarii şi explicaţii / Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XII, 363 p. - (Legi comentate). Index. ISBN 973-655-436-8 : 280000 lei 321101 lei

SUBIECT: drept constituţional; România; Constituţie 342.4(498)/C68

16 - Culegere de practică judiciară 2003 / Ministerul Justiţiei. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XXII, 397 p. ISBN 973-655-468-6 : 321101 lei

SUBIECT: drept; jurisprudenţă 340.14(498)''2003''/C94

17 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi România / Ediţie îngrijită şi adnotată de Corneliu-Liviu Popescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. ISBN 973-655-418-X

Vol.1: Reglementări interne / Ediţie îngrijită şi adnotată de Corneliu-Liviu Popescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2004. - 100 p - (La Zi ; 37). - ISBN 973-655-433-3 : 55046 lei.

Vol.2: Reglementări internaţionale / Ediţie îngrijită şi adnotată de Corneliu-Liviu Popescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2004. - 157 p - (La Zi ; 38). - ISBN 973-655-434-1 : 68807 lei.

SUBIECT: drept european; Consiliul Europei; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; procedură europeană; drepturile omului; România; constituţie; acorduri şi tratate europene

341.176(4)/C95

18 - DAVID, ERIC; VAN ASSCHE, CÉDRIC - Code de droit international public : Textes au 1er septembre 2003 / par Eric David et Cédric Van Assche. - Bruxelles : Etablissements Emile Bruylant, 2003. XI, 1198 p. ISBN 2-8027-1784-7 : 1131231lei

SUBIECT: drept internaţional public; cod de drept internaţional public; ONU; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor; Consiliul Europei; Uniunea Europeană; drept internaţional penal; drept diplomatic; drept internaţional economic; GATT; dreptul mediului; Tratatul Atlanticului de Nord; Belgia; Constituţie; legislaţie

341.1/.8(094.4)/D22

19 - DIACONU, DUMITRU VIRGIL - Terorismul : Repere juridice şi istorice / Conf.univ.dr. Dumitru Virgil Diaconu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. VIII, 283 p. - (Studii juridice). ISBN 973-655-466-X : 211009 lei

SUBIECT: drept internaţional; drept penal internaţional; politică; drepturile omului; terorism; terorism internaţional; istoric; terorism politic; terorism religios; ONU; Consiliul de Securitate

341.4/D36

20 - Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate : [Adoptată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 23 iunie 2004] / Editată de Serviciul Român de Informaţii. - Bucureşti : Serviciul Român de Informaţii, 2003. 52 p. SUBIECT: România; drept public; constituţie; securitate naţională; preşedinţie; Serviciul Român de Informaţii

342.31/D61

21 - Drept civil. Contractele speciale / Coordonator Ion Dogaru. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XIV, 1297 p. - (Juridica. Curs universitar). Bibliogr. p. 1269. ISBN 973-655-413-9 : 1146789 lei



SUBIECT: drept civil; contract special; contract de vânzare-cumpărare; contract de donaţie; contract de închiriere a locuinţei; contract de antrepriză; contract de mandat; contract de societate; contract de arendare; contract aleatoriu; contract de concesiune; proprietate intelectuală; contract electronic; contract comercial internaţional; contract judiciar

347.4/D82

22 - GUYON, YVES - Droit des affaires / Yves Guyon. - Paris : Economica, 2003. - (Collection Droit des Affaires et de l'Entereprise. Série : Enseignement).

Tome 1: Droit commercial général et Sociétés / Yves Guyon. - 12e édition. - Paris : Economica. - 2003. - VIII, 1061 p. - Index. - ISBN 2-7178-4660-3 : 1325150 lei.

SUBIECT: Franţa; drept comercial; societate comercială; comerciant; restructurare; proprietate industrială; valori mobiliare; concurenţă; agent comercial; franciză; dreptul consumatorului

347.7(44)/G98

23 - Laïcité : Le débat à l'Assemblée nationale : Séances publiques du 3 au 10 fevrier 2004 / Assemblée Nationale. - Paris : Assemblée Nationale, 2004. 332 p. - (Débats parlementaires). ISBN 2-11-118234-6

SUBIECT: Franţa; drept constituţional; Parlament; Adunarea Naţională; drept public; învăţământ; religie; drepturile omului; libertate de conştiinţă; libertate religioasă; laicitate; dezbatere parlamentară

342.731/L16

24 - Legea italiană în privinţa protecţiei vieţii private : Un bilanţ al primilor cinci ani / Coordonator Mario G. Losano ; Traducător : Alina Lazăr ; Coord. trad. şi îngrijirea ediţiei conf.univ. Mihail-Constantin Eremia. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XXIV, 480 p. ISBN 973-655-440-6 : 275230 lei

SUBIECT: drept public; drept constituţional; Italia; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor; privacy; protecţia vieţii private; administraţie publică; regimul juridic al datelor cu caracter personal; Uniunea Europeană; cetăţean străin extracomunitar; mass-media; sistem bancar; bază de date; Biroul Garantului

342.5(450)/L40

25 - Legislaţia falimentului: Actualizat mai 2004. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. 200 p - (La Zi ; 43). ISBN 973-655-439-2 : 73394 lei

SUBIECT: drept comercial; procedura reorganizării judiciare şi a falimentului; faliment; Uniunea Naţională a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare; legislaţie

347.736(498)(094)/L40

26 - Legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale : actualizat februarie 2004 . - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 364 p. ISBN 973-655-426-0 : 89908 lei

SUBIECT: dreptul muncii; sistem public de pensii; asigurare socială; legislaţie 349.2:369.5/L40

27 - Legislaţia privind comercianţii persoane fizice şi asociaţiile familiale : actualizat martie 2004 . - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 249 p. - (La Zi). ISBN 973-655-430-9 : 73394 lei

SUBIECT: Cod fiscal; drept comercial; persoană fizică; asociaţie familială; IMM; cod fiscal; impozit pe venit; legislaţie 347.712:347.15/L40

28 - Legislaţia proprietăţii intelectuale / Ediţie îngrijită şi adnotată de Răzvan Dincă şi Doru Trăilă. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. - (La Zi). Vol.1: Reglementări interne / Ediţie îngrijită şi adnotată de Răzvan Dincă şi Doru Trăilă. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2004. - 407 p. - 169725 lei.

Vol.2: Reglementări internaţionale / Ediţie îngrijită şi adnotată de Răzvan Dincă şi Doru Trăilă. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2004. - 382 p. - 169725 lei.

SUBIECT: drept civil; dreptul proprietăţii intelectuale; brevet de invenţie; desene şi modele industriale; topografia circuitelor integrate; mărci şi indicaţii geografice; drept de autor; Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; acorduri şi tratate internaţionale; Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale; legislaţie

347.77/L40

29 - Legislaţia societăţilor comerciale : actualizat martie 2004 . - ediţia a 2-a. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 443 p. - (La Zi). ISBN 973-655-424-4 : 110092 lei

SUBIECT: România; drept comercial; societate comercială; registrul comerţului; legislaţie 347.72/L40

30 - Legislaţia societăţilor de asigurare R.C.A. : actualizat februarie 2004 / Ediţie îngrijită de Dorina Călin. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. IV, 178 p. - (La Zi ; 34). ISBN 973-655-408-2 : 89908 lei

SUBIECT: drept comercial; legislaţie comercială; societate comercială; asigurări; broker de asigurare; investiţie; plasament; asigurare de răspundere civilă 347.764/L40

31 - Legislaţia taximetriei : actualizat februarie 2004 . - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 83 p. - (La Zi). ISBN 973-655-425-2 : 41284 lei

SUBIECT: drept public; drept administrativ; administraţie publică; taximetrie; transport rutier public; legislaţie 342:35.073.537/L40



32 - MĂGUREANU, FLOREA - Drept procesual civil / Florea Măgureanu. - ediţia a 7-a. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XVIII, 646 p. - (Curs universitar). ISBN 973-655-409-0 : 495413 lei

SUBIECT: drept procesual civil 347.91/.95/M15

33 - MELKEVIK, BJARNE - Rawls sau Habermas : o problemă de filozofie a dreptului / Bjarne Melkevik.- Iaşi : Editura Cugetarea, 2003. 180 p. ISBN 973-8492-04-1

SUBIECT: drept; filosofia dreptului; Rawls, John; Habermas, Jürgen 340.12/M56

34 - MELKEVIK, BJARNE - Reflecţii asupra filozofiei dreptului / Bjarne Melkevik. - Iaşi : Editura Cugetarea, 2003. 196 p. ISBN 973-8492-02-5

SUBIECT: filosofia dreptului; Canada; Quebec 340.12/M56

35 - MOLDOVAN, TEODOR AUREL - Expulzarea, extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional / Aurel Teodor Moldovan ; colaboratori : Florina Dachin, Georgeta-Adriana Cioacă. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XI, 233 p. - (Studii juridice). Bibliogr. p. 229. ISBN 973-655-453-8 : 211009 lei

SUBIECT: drept internaţional public; organizaţie internaţională; Uniunea Europeană; NATO; aderare; drepturile omului; libera circulaţie a persoanelor; cetăţenie; regimul juridic al străinilor; expulzare; extrădare; readmisie

341.1/M87

36 - MORAND-DEVILLER, JACQUELINE - Cours de droit administratif : Juridiction administrative; Administration centrale et locale; Principe de légalité; Acte administratif unilatéral: Contrats; Service public; Police; Recours pour excés de pouvoir; Responsabilité / Jacqueline Morand-Deviller. - 8e édition. - Paris : Editions Montchrestien, 2003. 861 p. Bibliogr. p.841. Index.. ISBN 2-7076-1345-2 : 1299854 lei

SUBIECT: Franţa; drept administrativ; jurisdicţie administrativă; administraţie centrală; administraţie locală; act administrativ; contract administrativ; serviciu public; poliţie administrativă; contencios administrativ; jurisprudenţă administrativă

342.9(44)/M89

37 - MORAND-DEVILLER, JACQUELINE - Cours de droit administratif des biens / Jacqueline Morand-Deviller. - 3e édition. - Paris : Edition Montchrestien, 2003. 883 p. Bibliogr. p. 851. ISBN 2-7076-1362-2 : 1127015 lei

SUBIECT: drept administrativ; Franţa; domeniu public; domeniu privat; expropriere; lucrări publice; contract administrativ; jurisprudenţă; istoria dreptului 342.9(44)/M89

38 - MREJERU, THEODOR ; MREJERU, BOGDAN - Autonomia locală administrativă şi ecologia : Doctină. Jurisprudenţă / Conf.univ.dr. Theodor Mrejeru, dr. Bogdan Mrejeru. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 162 p. - (Praxis). ISBN 973-655-422-8 : 137615 lei

SUBIECT: România; drept public; drept administrativ; administraţie publică; autonomie administrativă; ecologie; jurisprudenţă administrativă; Curtea Supremă de Justiţie; contencios administrativ

342.9:574/M83

39 - MURARU, IOAN ; TĂNĂSESCU, ELENA-SIMINA - Drept constituţional şi instituţii politice / Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu. - ediţia a 11-a. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2003. Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. ISBN 973-655-388-4

Vol.1 / Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2003. - 238 p. - Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. - Index. - ISBN 973-655-389-2.

Vol.2 / Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK. - 2004. - XIV, 300 p. - Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. - Index. - ISBN 973-655-390-6 : 344037 lei.

SUBIECT: drept constituţional; România; Constituţie; istoric; cetăţenie; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor 342.1/M96

40 - NEAGU, ION; CRIŞU, ANASTASIU; CIOBANU, AUREL - Drept procesual penal : Curs selectiv pentru licenţă / Prof.univ.dr. Ion Neagu, conf.univ.dr. Anastasiu Crişu, asist.drd. Aurel Ciobanu, prep. Andrei Zarafiu. - ediţia a 2-a. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. XVII, 355 p. - (Manuale Beck). ISBN 973-655-467-8 : 357798 lei.

SUBIECT: drept procesual penal 343.1(498)(075.8)/D82

41 - PETRESCU, OANA-MĂRIUCA - Programul de finanţare PHARE / Oana-Măriuca Petrescu. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. XI, 280 p. - (Praxis). Bibliogr. p.270. ISBN 973-655-437-6 : 165138 lei.

SUBIECT: U.E.; Comisia Europeană; PHARE; integrare europeană; aderare; asistenţă comunitară; acquis comunitar; memorandum de finanţare 341.217(4)UE/P57

42 - POENARU, EMIL - Garanţiile reale mobiliare / Prof.univ.dr. Emil Poenaru. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 327p. - (Praxis). ISBN 973-655-438-4 : 270642 lei

SUBIECT: drept civil; drept comercial; contract; garanţie mobiliară 347.75/P74



43 - POPA NISTORESCU, CRISTINA - Reprezentarea şi mandatul în dreptul privat / Cristina Popa Nistorescu. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. XI, 273 p. - (Praxis). ISBN 973-655-454-6: 197248 lei

SUBIECT: drept privat; drept comercial; reprezentare juridică; contract de mandat civil; contract de mandat comercial; contract comercial de agent; drept comparat; contract de ''agency''

347.463/P79

44 - STANCIU, SICA; NISTOR, CORNELIA - Managementul organizaţiei : Ghid practic / Prof.univ.dr. Viorel Cornescu coordonator, prof.univ.dr. Sica Stanciu, lector.univ.dr. Cornelia Nistor,... [etc.] . - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 184 p. - (Teste). ISBN 973-655-432-5 : 206422 lei

SUBIECT: management; managementul firmei 65.01(085.8)/M20

45 - SULTĂNESCU,ION; GALICEANU, VASILE - Contravenţii. Ghid practic pentru agentul de ordine şi siguranţă publică / Chestor Ion Sultănescu, col.(r) Vasile Galiceanu. - ediţia a 2-a. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. 417 p. - (La Zi; 29). ISBN 973-655-410-4 : 181651 lei..

SUBIECT: România; drept public; ordine şi siguranţă publică; legislaţie 342:351.75/S95

46 - TEODOROIU, SIMONA-MAYA - Răspunderea civilă pentru dauna ecologică / Dr. Simona-Maya Teodoroiu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 432 p. Bibliogr. p. 419. ISBN 973-588-646-4 : 200000 lei

SUBIECT: drept civil; dreptul mediului înconjurător; răspundere civilă; daune ecologice; drept internaţional; drept comunitar 349.6/T39

47 - TITULESCU, NICOLAE - Drept civil / Nicolae Titulescu ; cuvânt înainte de prof.univ.dr. Adrian Năstase; ediţie îngrijită şi postfaţă de prof.univ.dr. Vasile Popa, cerc.pr.dr. Mihaela Christi. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 420 p. - (Seria ''Nicolae Titulescu. Opera ştiinţifică''). Antetitlu : Fundaţia Europeană Titulescu. ISBN 973-655-458-9 : 596330 lei

SUBIECT: drept civil; personal; dreptul familiei 347/T65

48 - TOADER, CAMELIA - Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni : Culegere de speţe / Camelia Toader. - Bucureşti : Editura ALL BECK, 2004. 177 p. - (Seminarii şi Teste). ISBN 973-655-421-X : 137615 lei

SUBIECT: drept civil; contract special; drept succesoral; jurisprudenţă 347.4/T67

49 - VOICU, COSTICĂ; BOROI, ALEXANDRU; LORINCZ, ANCA LELIA - Noile modificări aduse Codului de procedură penală prin Legea nr.281/2003 şi OUG nr.109/2003 / Prof.univ.dr. Costică Voicu, prof.univ.dr. Alexandru Boroi, lector univ.dr.Anca-Lelia Lorincz, Lector univ.dr. Gianina-Anemona Cudriţescu. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2004. 152 p. - (Praxis). ISBN 973-655-415-5 : 137615 lei

SUBIECT: drept procesual penal; Cod de procedură penală 343.1(498)(094.4)/N84

50 - VRABIE, GENOVEVA; BALAN, MARIUS - Organizarea politico-etatică a României / Genoveva Vrabie, Marius Bălan. - ediţia a 4-a revăzută şi adăugită. - Iaşi : Institutul European, 2004. 380 p. - (Colecţia Universitaria. Seria Drept public ; 64). ISBN 973-611-302-7 : 325000 lei

SUBIECT: România; drept public; drept constituţional; stat; constituţie; parlament; preşedinţie; guvern; Curtea Constituţională; justiţie; cetăţenie; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor

342.1(498)/V93

ISSN 1583-3178

Consiliul Legislativ - Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1, Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711 Tel: 313.66.08 fax: 311.29.35 website: www.clr.ro

" Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ Sorin Popescu, Preşedinte de Secţie Nicolae Turcu, Preşedinte de Secţie Mircea Preda, Preşedinte de Secţie ad-interim

# Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator) Victoria Ţăndăreanu (redactor responsabil) Svetlana Baciu Tudor Prelipceanu

$ Tipografia: R.A. �Monitorul Oficial�, str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei, ci doar opinii personale ale autorilor.

NORMELE DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ, ˛N CONCORDANŢĂ CU ... · Simina Tănăsescu Œ Constituţia...

Documents

Transcript of NORMELE DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ, ˛N CONCORDANŢĂ CU ... · Simina Tănăsescu Œ Constituţia...