Ghid de Interventie Profesionala

5/7/2018 Ghid de Interventie Profesionala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ghid-de-interventie-profesionala-559abd6e5d97d 1/134

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVEINSPECTORATUL GENERAL

AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHIDDE

INTERVENŢIEPROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei AdministrativeBucureşti – 2008



Coordonator:General locotenentdr. Costică SILION

Colectiv de autori:Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANALt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE

Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea par ţială sau în totalitate a conţinutului, precum şimultiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise.

CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIEStrada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti

Telefon/Fax: 0040-21-4096032Metropolitan: 1-16032, 1-16554

[email protected][email protected]

http://cdp.intranet

Redactare: comisar- şef Marian NencescuTehnoredactare şi copert ă : subinspector Carmen Tudorache

Tipă rit la Tipografia M.I.R.A.



3

CUPRINS

CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIAPROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIAPROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 162.2. Tehnici de comunicare............................................................ 182.3. Zone de protecţie .................................................................... 192.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 202.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 212.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3DOMINAREA FĂR Ă ARMĂ A ADVERSARULUI…………263.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos............... 263.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor

pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 283.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 283.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 293.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 323.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea for ţei ........................ 323.6.1. Folosirea for ţei fizice de către jandarmi .............................. 333.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 493.7.1. Protec ţ ia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin

folosirea bastonului de cauciuc ......................................... 503.8. Folosirea tompfei .................................................................... 533.8.1. Generalit ăţ i şi caracteristici............................................... 53



4

3.8.2. Atitudini de protec ţ ie ........................................................... 543.8.3. Par ă rile cu tompfa ............................................................... 58 3.8.4. Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………...… 593.8.5. Apă rarea contra armelor albe............................................. 603.9. Folosirea cătuşelor.................................................................. 603.10. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-

lacrimogene ....................................................................... 62

3.11. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic............................................................. 63

3.11.1. Atitudini de protec ţ ie ......................................................... 643.11.2. Deschiderile şi închiderile B.T . ......................................... 653.11.3. Lovituri de oprire cu B.T. închis........................................ 68 3.11.4 Lovituri de oprire cu B.T. deschis ………………..…...… 693.11.5. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis .................. 713.11.6. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis ................ 723.11.7. Apă rarea contra armelor albe cu BT ................................ 753.12. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi......... 753.12.1. Tehnici de conducere prin folosirea for ţ ei fizice şi a

mijloacelor din dotare ....................................................... 76 CAPITOLUL 4DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………... 774.1. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la

instrucţie ............................................................................ 774.1.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate ............................ 774.1.2. Manipul ă rile fundamentale ................................................. 784.1.3. Darea şi primirea unei arme ............................................... 814.1.4. Portul armei în serviciu ....................................................... 824.2. Bazele tragerii......................................................................... 834.2.1. Reprezentarea universal ă .................................................... 834.2.2. Atitudinea universal ă de ripost ă cu arma în pozi ţ ia de

contact ............................................................................... 844.2.3. Principiile tragerii: pozi ţ ia corpului şi prinderea în mână a

armei, achizi ţ ionarea unui obiectiv, respira ţ ia şi ac ţ iuneaasupra tr ă gaciului (PARA) ................................................ 89

4.2.4. Moduri de tragere................................................................ 924.2.5. Secven ţ a de foc .................................................................... 95



5

4.3. Manipulările elementare......................................................... 964.3.1. Trecerea rapid ă la cod galben/cod ro şu

(dezasigurat/asigurat) ....................................................... 964.3.2. Reîncă rcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea

încă rcă torului .................................................................. 1004.3.3. Cur ăţ area tactică şi turul tactic de orizont ....................... 102

4.3.4. Tehnicile de tranzi ţ ie ......................................................... 1034.3.5. Deplasă rile cu arma .......................................................... 1054.3.6. Pozi ţ ii de tragere derivate(în genunchi, culcat, în spatele unei protec ţ ii) ............................ 1084.4. Realismul antrenamentului................................................... 112 CAPITOLUL 5TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………... 1145.1. Bazele tacticii de intervenţie................................................. 1155.2. Tehnici de înaintare .............................................................. 1185.2.1. Câ ştigarea terenului .......................................................... 1195.2.2. Sprijinul fix decalat - pozi ţ ionarea unui sprijin ............... 121

5.2.3. Trecerea spa ţ iilor deschise (u şi, ferestre) ......................... 1215.3. Tehnici de pătrundere ........................................................... 1225.3.1. P ă trunderea în situa ţ ia în care ne confrunt ă m cu un

adversar localizat ............................................................ 1225.3.2. Când ne confrunt ă m cu un individ nelocalizat .................. 1235.3.3. Urcarea unei scă ri............................................................. 1245.4. Mod de acţiune în for ţă sau în supleţe.................................. 1255.5. Controlul vehiculelor ............................................................ 1265.5.1. Situa ţ ii tactice .................................................................... 128

Bibliografie ……………………………………………….…….133

Anexe ……………………………………………………….…..134



7

CUVÂNT INTRODUCTIV

Pascal afirma că „justiţia f ăr ă for ţă este neputincioasă, iar for ţa f ăr ă justiţie este tiranie. Justiţia f ăr ă for ţă este contrazisă,

pentru că există întotdeauna oameni r ăi, iar for ţa f ăr ă justiţie esteacuzată. Trebuie deci puse împreună justiţia şi for ţa şi prin aceasta,să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic

să fie just”. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice,

prevenirea şi combaterea criminalităţii, Jandarmeria Română în

calitate de for ţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită,împreună cu Poliţia, dreptul de poliţie al statului. Exercitareaacestui drept permite asigurarea for ţei despre care vorbea Pascal.

În fapt, obiectivul principal al Jandarmeriei este realizareaordinii şi siguranţei publice, iar realizarea acestuia poate fiasigurată uneori, numai prin folosirea for ţei.

Folosirea for ţei depinde de adversar şi de violenţa acestuiaşi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa, a altuia, sau asocietăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive,coercitive sau excepţionale. Ea r ăspunde unei acţiuni ilegale a

adversarului, pe timpul îndeplinirii serviciului, iar nivelul de for ţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominareaadversarului şi a situaţiei.

Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea for ţei, amijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi, de omanier ă individuală sau colectivă, le impune acestora să stă pânească foarte bine două aspecte legate de folosirea for ţei:aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic.



8

Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor,aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere, alături de calităţi

personale, cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specificede acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. Cum

jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei, la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sausperanţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să ripostezeniciodată unui atac.

De aceea, jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţiareal ă , întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple, eficiente şi realiste pe plan psihic, legalşi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. Pentru aatinge acest obiectiv, aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva

probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale, îninteriorul unui sistem legal complex, trebuie să fie dezvoltată.

Cadrul legal, coerent şi eficace de pregătire şi executare a

misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit deintervenţia profesională. Ea asigur ă difuzarea şi uniformizarea unor practici, proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţineregradualitatea intervenţiei. Aceste caracteristici permit asigurareaunui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor,eliminarea exceselor de orice natur ă şi a practicilor care nu suntconforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm.

Intervenţia profesională este, de asemenea, o abordareconcretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative:

legalitate, protec ţ ie şi eficacitate. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul propor ţionalităţii r ăspunsurilor, protec ţ ia în îndeplinireamisiunilor constituie un imperativ pentru jandarm, iar eficacitatease reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivelcât mai redus de violenţă o situaţie dificilă.

În aceste condiţii, un posibil r ăspuns la întrebarea „De ceIntervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel:



9

pentru prima dată, prin disciplina Interven ţ ie Profesional ă , sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: TacticaJandarmeriei, Educaţie fizică militar ă, Instrucţia trageriişi Pregătire juridică. Această abordare interdisciplinar ă

joacă un rol unificator, asigurând jandarmului operativelementele de bază pentru activitatea sa de teren;

formarea în intervenţia profesională vizează adaptareacomportamentului şi experienţei jandarmilor laexigenţele de securitate, respectând valorile şi normeleunei for ţe moderne de ordine publică într-o societatedemocratică. Asigurarea protecţiei şi securităţii

personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-uncadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe undemers acceptat fiziologic şi traumatologic, ţinând contde efectul stresului în acţiune. Urmărind să domineadversarul, jandarmul trebuie să fie în măsur ă să

folosească nivelul de for ţă strict necesar pentru a punecapăt ameninţării şi pentru ca folosirea for ţei să r ămână în litera legii;

aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat.Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuride ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană,Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Intervenţia

profesională constituie un r ăspuns adecvat acesteicerinţe;

profesionalizarea jandarmilor este un alt element care

vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale.Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.Or, această calificare nu se poate face f ăr ă a aveastandarde interne corecte şi eficiente care să fie expresiacerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practicacotidiană;

orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediatcomun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se



10

limitează la menţinerea ordinii, ci ea se aplică cu aceeaşieficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire aordinii publice.

Acesta constituie liantul care permite acţiunea şidezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri:nivelul 1 – echipă şi grupă; nivelul 2 – Detaşament Mobil; nivelul 3

– Grupări Mobile; nivelul 4 – Grupări Operaţionale.Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului

Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideeade tehnică în locul celei de for ţă . Se asigur ă astfel aplicarealegislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice,concomitent cu respectarea unor principii, reguli şi metodeeuropene în materie de ordine publică.



11

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIAPROFESIONALĂ

Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente, IntervenţiaProfesională este structurată pe patru domenii:

Formarea de bază în Interven ţ ia Profesional ă (I.P.) Dominarea f ă r ă armă a adversarului (D.F.A.A.) Dominarea cu armă a adversarului (D.C.A.A.)Tactica Interven ţ iei (T.I.)a) Formarea de bază în I.P. – asigur ă fundamentul pe care

se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversaruluişi acţiunile acestuia, tehnici de comunicare, zone de protecţie şi deacţiune, elemente de traumatologie.

b) Dominarea f ă r ă armă a adversarului – include poziţiauniversală de ripostă, tehnicile corporale, tehnicile articulare,tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor deimobilizare, folosirea mijloacelor improvizate atunci când

jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect

tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului, cunoaşterea şimanipularea acestora în condiţii de siguranţă, poziţiile de tragere,

protejarea cu ajutorul armei, deplasările, reguli tacticefundamentale, ochirea, trecerea de la folosirea mijloacele din dotarela folosirea armamentului.

d) Tactica interven ţ iei – are ca obiect stă pânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor, cât şi tehnicilede înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la ogrupă.



12

Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigur ă coerenţă şi fiabilitate:

a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desf ăşoar ă înspiritul şi cu respectarea legilor, iar cetăţenii – în exercitareadrepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decâtîngr ădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei

sociale. b) Prevenirea ac ţ iunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare

pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduceatingere ordinii publice, pentru evitarea amplificării acestora şidegener ării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea

publică.c) Suficien ţ a, gradualitatea şi propor ţ ionalitatea –

presupune folosirea for ţei de către jandarmi propor ţional cu tipul şigradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strictnecesar şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea

obiectivului propus. Procedeele şi mijloacele de acţiune careimplică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şinumai dacă este absolut necesar.

d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unuicomportament corect, impar ţial şi nediscriminatoriu, f ăr ă deosebirede rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sauorigine socială, faţă de toţi cetăţenii.

e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor dindotare, îndeosebi a armelor de foc şi, după caz, acordarea timpului

necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau păr ăsirea zonei de cătrecei implicaţi.f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană

are dreptul de a i se respecta viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. Acest principiuinclude interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şidreptul persoanei la un proces echitabil, public şi corect, în faţaunei instanţe competente, independente şi impar ţiale, conform legii.



13

g) Interven ţ ia specializat ă şi cooperarea – jandarmii trebuiesă acţioneze în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotareaspecifică.

Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a interven ţ iei care constituie coloanavertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care esteIntervenţia profesională. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat

că Intervenţia Profesională reprezintă întregul, în timp cegradualitatea intervenţiei reprezintă o parte, un concept ordonator.

Reunind principii ca: riscul minim, gradualitatea folosiriimetodelor şi mijloacelor de acţiune, limitarea şi propor ţionalitateafolosirii for ţei, conceptul de intervenţie graduală reprezintă ocontinuare a măsurilor coercitive, ce se materializează printr-oevoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului, se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cuuzul de armă.

Intervenţia graduală include patru faze care reflectă propor ţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi

cooperantă sau agresivă, chiar violentă) şi gradul măsurilor decoerciţie aplicate de jandarm. Obiectivul principal este dominareaadversarului prin comunicare verbală şi non verbală, prin acţiuni dedescurajare, iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece lafolosirea tehnicilor corporale, urmate, după caz, de folosireamijloacelor tehnice din dotare, direct propor ţional cu gradul deameninţare.

Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei seîncearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic, astfel încât

jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta, punându-se astfelîn situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă.

Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentruîndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. Gradualitatea1

1 „Folosirea mijloacelor de interven ţ ie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sauagresive ori pentru neutralizarea ac ţ iunilor ilegale şi va înceta de îndat ă ce scopul misiunii a fost realizat”, potrivit art. 33 din Legea nr. 550 din 29noiembrie 2004 privind organizarea şi func ţ ionarea Jandarmeriei Române,M. Of. nr. 1175 din 13 decembrie 2004.



14

intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezen ţă , avertizare, somare – folosirea for ţ ei – mijloace dindotare-armament, în cazul acţiunii contra unui adversar şi permitetratarea diferenţiată, progresivă şi eficace a unei situaţii în carefolosirea armamentului este ultima soluţie.

Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executăriimisiunilor specifice, de la caz la caz, în funcţie de acţiuni,ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoilereale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori

pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. Acţiunea propriu-zisă vaînceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune,implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a

procedeelor, metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare, de la celemai simple – interceptarea, avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de for ţă – lovituri de oprire cu

braţele, cu păr ţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din

dotare (bastonul de cauciuc, tompfa, pulverizatorul de mână cusubstanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele).Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze:a) ac ţ iunile coercitive f ă r ă folosirea for ţ ei fizice –

interceptarea, avertizarea, conducerea, legitimarea şi stabilireaidentităţii, controlul corporal preventiv, controlul bagajelor,folosirea lanternei;

b) ac ţ iunile coercitive care presupun folosirea for ţ ei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului,tehnici articulare şi de control;

c) ac ţ iunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din

dotare – bastonul de cauciuc, tompfa, cătuşele, pulverizatorul demână cu substanţe iritant-lacrimogene;d) ac ţ iunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul

de armă în condiţiile legii.Folosirea for ţei în mod gradual (riposta graduală) nu

implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. Înaplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desf ăşoar ă acţiunea, starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi



15

mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a for ţei.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţiegraduală pot fi reprezentate schematic astfel:

EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DEINTERVENŢIE GRADUALĂ

Câinele de serviciu – poate să intervină ca element dedescurajare.



16

CAPITOLUL 2

FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIAPROFESIONALĂ

Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şiasigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construicunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei

profesionale. Cuprinde cunoştinţe despre adversar, tehnici decomunicare, zone şi distanţe de protecţie, elemente detraumatologie şi poziţia universală de ripostă.

2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia

Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice, reacţia jandarmului bazată pe folosirea for ţei, a mijloacelor din dotare şi aarmamentului este determinată de identificarea unui adversar şiimplicit a unei ameninţări. În cazul în care jandarmul a identificatameninţări, el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru amări distanţa şi timpul de reacţie, fie să se apropie de adversar

pentru a prelua controlul.Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor,

opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului decontact – crearea distanţei optime pentru reacţie, crearea de bariereîntre jandarm şi adversar; folosirea de comenzi clare, concise,exprimate cu voce tare şi hotărâtă; deplasarea rapidă înapoi saulateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă aladversarului; adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie);scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cuefect iritant-lacrimogen.



17

Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare, se realizează prin: observare, avertizări, gărzile (poziţiile)

pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei.Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului

adversar, din zona de observare, pentru descoperirea ameninţărilor,evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice, ce va permitealegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei.

Avertiză rile se bazează pe identificarea semnalelor deavertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise deadversar (suspect), cu privire la intenţia imediată. Aceste semnalede avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un ataciminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune.

Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite înactivitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit,schimbarea culorii feţei; strângerea buzelor şi lipirea acestora dedinţi; coborârea capului pentru a proteja gâtul; coborâreasprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor), lăsareacapului spre înapoi; lovirea pământului cu picioarele; gestica

exagerată (mai ales cu mâinile); accelerarea ritmului respiraţiei;declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce tr ădează uncomportament nervos; schimbarea poziţiei - aşezarea în lateral sauîn poziţie de luptă, lăsarea întregului trunchi mai jos, chiar înaintealansării unui atac; privirea pe furiş la zonele ţintă alese.

Gă rzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiectde atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă; mâinileîncrucişate la nivelul centurii, mâinile la nivelul buzunarelor

pantalonilor, mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana areîmbr ăcăminte cu mâneci lungi); pumn închis (poate ascunde uncuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă), vestă ţinută pe umeri

sau în mână.

Gărzi (pozi ii) pentru ascunderea unui obiect de atac



18

Deturnarea aten ţ iei reprezintă acele gesturi sau acţiuni aleadversarului care vizează derutarea jandarmului, urmate deagresiune sau de fugă. Cele mai frecvente sunt următoarele:scuiparea jandarmului; cartele telefonice, brelocuri, monede sauchei agitate şi lăsate să cadă; pantofi desf ăcuţi, papuci aruncaţi cu

piciorul.În funcţie de factorii de risc, implicaţiile şi urmările

acţiunilor adversarului, ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice, pot fi clasificate în treicategorii: amenin ţă ri principale, secundare şi poten ţ iale.

Ameninţările principale, în funcţie de intensitatea lor, pot fistructurate astfel:

de intensitate joasă – injurii, atitudini provocatoare; de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile

contondente/incendiare; de intensitate ridicată - obiecte contondente, arme albe,

câini cu comportament agresiv, autovehicule, seringi

infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C.Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şidimensiuni mici) şi explozivii.

Ameninţările potenţiale, în funcţie de factorul care legenerează, cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari(carabine de vânătoare, arme militare); arme neconvenţionalesilenţioase (arbalete şi arcuri).

2.2. Tehnici de comunicare

La semnele de avertizare şi la primele elemente de

ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia princomunicare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului, simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului.

Prin comunicare, jandarmul încearcă să-şi impună voinţaînainte de a folosi for ţa, mijloacele tehnice din dotare sauarmamentul. Comunicarea eficientă joacă un rol important înrezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este



19

considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmuluioperativ.

Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şicomunicarea non verbală. La rezolvarea unei situaţii tensionatecontribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm; 38% – tonul vocii,volumul, intonaţia, frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55%comunicarea non verbală.

O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale(sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fistructurată astfel: L.E.A.P.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ,ajută-l cu cuvinte sau gesturi; Empatie – arată înţelegere; Aiîntrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii;Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele, folosind cuvinteletale; Sumarul – condensează faptele, fii scurt şi concis înainte de alua orice decizie.

Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecteurmătoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce

vei spune; nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului; dacă nu înţelegi ceva, pune întrebări, află cât mai multe informaţii; nu discuta părerile tale personale, poţi crea alte probleme; ţine contde punctul de vedere al adversarului, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el, arată doar că ai înţeles problemele lui.

Dacă prin comunicare verbală (avertizări, somaţii) nu seobţine rezultatul scontat, folosirea for ţei, a mijloacelor din dotare şia armamentului este singura opţiune r ămasă pentru jandarm, care înorice moment, trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi deeficacitatea îndeplinirii misiunii.

2.3. Zone de protecţie

Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiuniiau fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmultrebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propriasecuritate. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă deaproximativ 2m până la adversar ofer ă suficient timp pentru reacţie,iar adversarul are o armă, jandarmul trebuie să extindă zona proprie



20

de protecţie propor ţional cu raza sa de acţiune. Zonele de protecţiesunt definite de distanţa de protecţie.

Distan ţ a de protec ţ ie – este raza cercului zonei de protecţiecare îl are în centru pe jandarm. Păstrarea unei distanţe de protecţieoptime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a

jandarmului şi la posibilitatea sa. În raport de această distanţă aufost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare, zona decontact fizic şi zona intimă.

Zona de observare – este distanţacare permite jandarmului să aibă contactulvizual, auditiv, verbal şi olfactiv cuadversarul, să înţeleagă acţiunileadversarului şi să studieze mediuluiînconjur ător. Este considerată o zonă sigur ă.

Zona de contact fizic – este distanţacare permite contactul cu adversarul, folosindmembrele inferioare sau mijloacele din

dotare, f ăr ă a necesita deplasarea cătreadversar.

Zona intimă – este distanţa care permitecontactul cu adversarul folosind braţele, coateleşi genunchii. Pentru a deţine controlul situaţiei,

jandarmul trebuie să permită apropiereaadversarului de zona sa intimă doar în modexcepţional şi în condiţiile impuse de el.

2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie

Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi for ţa,mijlocele din dotare sau armamentul. Deoarece acţiunile asupraacestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a

jandarmului, în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii



21

lui, este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce laminim riscurile.

În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea înurma acţiunii, se disting trei zone:

Zona ro şie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în for ţă asupra acesteia poate producedecesul adversarului. Evitând acţiunea asupra acestei zone se

previn: riscurile traumatice mortale; contactul cu sângeleadversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA); producereade echimoze, contuzii, hematoame, plăgi.

În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii,luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acesteiacţiuni.

Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă deacţiune moderată ca nivel al riscurilor, totuşi acţiunea asupraacestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale;echimoze şi contuzii.

Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şiinferioare – zonă de acţiune permisivă, dar care impune luarea încalcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţiiagresorului; fracturi, contuzii, hematoame.

În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuiereţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în for ţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizatadversarul încetează acţiunea, traumele produse pot fi îndefavoarea ta!

2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)

La mai puţin de 3 metri faţă de adversar, cel mai bunr ăspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotareşi nici de a căuta un adă post. Cel mai bine este să-ţi controlezireacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la ataculadversarului sau o lovitur ă cu una din păr ţile corpului ori cu unobiect aflat în mână, concomitent cu realizarea unei protecţiiimediate (maşină etc.).



22

Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţeoptime faţă de adversar sau adă postirea înainte de a folosi arma.Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte decătre jandarm. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţieuniversală de ripostă.

PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a

jandarmului, cu sau f ăr ă mijloc din dotare sau cu armă, în faţa uneidirecţii periculoase. Ea ofer ă un mare grad de flexibilitate ce

permite un r ăspuns adecvat, prin folosirea minimului de for ţă necesar, pentru a riposta la acţiunea adversarului.

PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liber ă laarma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Ea

permite, de asemenea, poziţionarea armei, eliberarea câmpului deobservare şi lărgirea percepţiei, combinând protecţia torsului cu

braţul de reacţie flexat pe jumătate.Cu pistolul, această poziţie permite tragerea cu mâna din

„partea armei” contra corpului, f ăr ă riscul ca mâna să fie prinsă decătre adversar, în timp ce mâna reactivă menţine adversarul ladistanţă sau îl împinge, asigurându-se să nu tragă prea jos. Extensiamaximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cuadversarul este suficientă (cel puţin 3 metri), în caz contrar arma

putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii.



23

PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţiprincipale:

PUR - poziţia şi orientarea sprijinului la sol

Piciorul de pepartea cu arma

pe direcţiaobiectivului

Genunchii uşorflexaţi (supleţe

pentrudeplasare)

Vârful piciorului către interior 30°(protecţia zonei femurale şi a

triunghiului genital)

Partea superioară acorpului

Strânsă doar în faza detir

Poziţia umerilor şi a braţelor

Prinderea armei în mână Ochirea

Acţiunea degetului petrăgaci

Respiraţia

Partea inferioară a corpului

Disponibilă pentrudeplasări

Poziţia şiorientarea

sprijinului la solStrângerea bazinului



24

PUR - poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult saumai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia)

În poziţia de contact sau PUR, este important să se aplice punctele următoare:

Braţul de pepartea cu armaeste întins f ără

blocarea încheieturilor

Respectarea alinierii ANTEBRAŢ

ÎNCHEIETURAPUMNULUI

ARMĂ

Umerii suntdecalaţi şi

blocaţi

Mâna reactivă este flexată şi

permiteprotecţia zonei

cardiace



25

2.6. Funcţiile mâinilor

Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau„secundar ă”, ele având funcţii diferite, dar în egală măsur ă importante şi dinamice. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis:

• mâna din „partea armei”• mâna din „partea reactivă”

Astfel, pentru un dreptaci, noţiunea de „partea armei”reprezintă partea dreaptă, iar cea de „partea reactivă” reprezintă

partea stângă; pentru un stângaci este exact invers. Alegerea „păr ţii armei” şi a „păr ţii reactive” este dictată de

ochiul director.

Mâna din«partea

reactivă»- prinde şi

sprijină arma,execută toatemanipulările

Mâna din „parteaarmei”

- prinde arma, oextrage din toc, o

direcţionează şicomandă focul

Parteareactivă acorpului

- mâna de pe parteareactivă - piciorul de pe parteareactivă

Partea cu arma acorpului

- mâna de pe partea cu arma- piciorul de pe partea cu arma



26

CAPITOLUL 3

DOMINAREA FĂR Ă ARMĂ A ADVERSARULUI

3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos

Interceptarea este o măsur ă preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate, înscopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Ea esteo măsur ă de scurtă durată care precede, de regulă, alte măsuri

tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice deserviciu. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supunemăsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă, se va trece laaplicarea altor măsuri tactice.

În timpul interceptării trebuie respectate următoarele regulitactice:

prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsurainterceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un tonferm, cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desf ăşoar ă sausă r ămână pe loc);

jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi

se dispune în faţa acesteia, salută, se prezintă şi îşi declină identitatea. Spre exemplu: „V ă rog să vă opri ţ i!” salut ă , se

prezint ă . În caz de nevoie (suspiciune din partea persoaneirespective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu;

persoanei oprite i se explică cu tact, dar ferm, folosind unton politicos şi convingător, motivul pentru care fost oprită şiactivitatea pe care trebuie să o desf ăşoare în continuare(prezentarea actului de identitate);



27

când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică, formată din doi jandarmi, ei îşi vor repartiza sarcinile, astfel:

• primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei, iar al doilea va asigura sprijinul şi protec ţ ia primului,

postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită;

• jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsur ă să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoanaoprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. El va fiatent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă, pentru a

preveni şi riposta contra unui eventual atac prinsurprindere;

• cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită,vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite,dacă situaţia o impune.

3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptareapersoanelor pe jos

Dispozitivele de acţiune ce confer ă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt:

- triunghiul simplu - format din doi jandarmi şi persoanacontrolată;

- triunghiul dublu - format din trei jandarmi şi persoanacontrolată.



28

3.2.1. Triunghiul simplu

Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A), f ăr ă să fie văzut de către aceasta.

Reprezentare schematică a dispozitivului:

3.2.2. Triunghiul dublu

Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A), f ăr ă să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru untriunghi simplu). La acest dispozitiv se adaugă un jandarm carer ămâne în zona de observare. Acesta din urmă are misiunea desprijin sau acoperire (SA).

S

C

A

S

C

S

C

SA

A S

C

SA



29

3.3. Legitimarea persoanelor

Legitimarea este o măsur ă preventivă ce constă însolicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şistabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.

Pentru realizarea legitimării persoanelor, se vor aplicaregulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele

prezentate anterior la măsura interceptării:



30

3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei

Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsur ă preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare acorpului, a îmbr ăcămintei şi a încălţămintei unei persoane, f ăr ă ască pa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbr ăcăminte sau

accesoriu ce apar ţine persoanei în cauză.Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează, deregulă, din spatele persoanei, cu mâna corespondentă păr ţiicontrolate. În situaţia executării unor măsuri de ordine, în cazulunor adunări publice sau manifestaţii sportive, controlul se poaterealiza prin vizualizare şi eventual, palpare.

Obiectele găsite asupra persoanei vor fi ar ătate partenerului,martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate).Acestea vor fi plasate la distanţă, date spre păstrare partenerului saureţinute de către cel care efectuează controlul, pentru a nu fidistruse sau aruncate de cel controlat.

În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, persoana vafi imediat încătuşată şi se va continua controlul, în scopuldescoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire,tăiere sau împungere.

Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie înîncărcător, este încărcată sau este armată, o asigur ă şi o predă

partenerului, pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină.Toate aceste activităţi se desf ăşoar ă în prezenţa persoanei la care afost găsită şi a martorilor, când este cazul.

În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi, acestea vor fi aşezate în linie, într-o poziţie cât mai incomodă, cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă decelelalte; partenerul va supraveghea una dintre extremităţilegrupului, iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. Pemăsur ă ce este controlată o persoană din grup, aceasta este trimisă în cealaltă extremitate, procedându-se astfel până la terminareaoperaţiunii.



31

Tehnica executăriicontrolului

corporalpreventiv alpersoanei

aflată în poziţiagenunchi

Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la solTehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei

1 - din poziţia în picioare2 - din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 - cu sprijin vertical



32

3.5. Controlul bagajelor

Controlul preventiv asupra bagajului este o măsur ă preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a

interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. Prin bagaj se

înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan, valiză, geantă, servietă, sacoşă, pachet, poşetă).

Controlul preventiv asupra bagajului are ca scopdescoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat

jandarmul, a bunurilor provenite din săvâr şirea unor infracţiuni saucontravenţii, precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie suntinterzise.

Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa încontinuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sauca o măsur ă distinctă.

3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei

Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare suntalese în funcţie de:

numărul persoanelor implicate şi care urmează a fiimobilizate;

starea de agresivitate şi for ţa fizică a acestora;modul de manifestare a agresivităţii;obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi

folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane.Înainte de luarea acestei măsuri, persoana va fi somată să

înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului,recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-aconformat.

Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte, acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinereasub control a situaţiei, astfel:

• utilizează for ţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţaatacatorului (lovituri cu corpul);



33

• foloseşte for ţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului), cândexistă indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveniiminent, imediat, direct şi material pentru viaţa sau integritateacorporală a jandarmului sau a altor persoane.

3.6.1. Folosirea for ţ

ei fizice de către jandarmi

For ţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnicispecifice cu braţele, picioarele, genunchii şi alte păr ţi ale corpului

pentru autoapărare, înfrângerea atacurilor violente de mică anvergur ă şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru estenecesar şi posibil.

Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă princare victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăraintegritatea, opunând for ţei primatul inteligenţei şi al stă pânirii desine. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare,

jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şiimpună voinţa sa.

Obligat să r ăspundă unei agresiuni, jandarmul va riposta şiva imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărarecombinate cu mijloacele tehnice din dotare. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului.

For ţa fizică se va folosi după avertizarea celor care semanifestă violent, să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor, exprimată prin formula:

„Încetaţi, Jandarmeria!” Nu este necesar ă folosirea avertizării încazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent.

Folosirea for ţei fizice, în intervenţia profesională, se face deo manier ă graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de

protecţie, loviturile de protecţie de nivel 1, loviturile de protecţie denivel 2, tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe.



34

3.6.1.1. Atitudini de protec ţ ie

Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (deabordare, de gardă, de gardă inversă) precum şi unghiurile deabordare şi de ripostă şi eschivele.

Poziţia de abordare, este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi

păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia.

Elementele de bază ale acesteia sunt: bază larg ă : picioarele sunt depărtate la o distanţă egală

cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigur ă un bun echilibrulateral;

centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare, f ăr ă tensiune în genunchi şi glezne;

pozi ţ ia picioarelor : picioarele sunt depărtate şi orientatecătre adversar. Piciorul din „partea armei” este în spate, iar cel din„partea reactivă” este în faţă. Această poziţie permite păstrarea

echilibrului înainte şi înapoi; capul drept : Capul este menţinut pe axa cap, gât,

trunchi. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare;

pozi ţ ia mâinilor : mâinile pot fi deschise sau apropiatede corp, plasate în faţă, într-o poziţie activă. Coatele sunt apropiatede corp. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prindereade către adversar.



35

Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigur ă jandarmului o securitate eficace şi adaptată, concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă, în vederea opririi uneiagresiuni fizice.

Elementele de bază ale acesteia sunt:•

baza larg ă : Distanţa dintre picioare să fie egală cu ceadintre umeri, greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. Această poziţie confer ă un bun echilibru lateral;

• baza profund ă : Piciorul de pe partea armei este în urmă, piciorul reactiv înainte, centrul de greutate coborât (asigurând astfelcreşterea stabilităţii), genunchii sunt flexaţi f ăr ă a fi blocaţi

permiţând mobilitatea. Această poziţie permite conservarea unuiechilibru înainte/înapoi;

• pozi ţ ia picioarelor : Piciorul reactiv este orientat cca.30° către interior, pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pegenunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar;

• capul drept : Capul este menţinut pe axa cap, gât,trunchi, deasupra centrului de greutate, pentru a evita eventualeledezechilibr ări înainte-înapoi;

• pozi ţ ia mâinilor : Mâinile sunt deschise şi plasate laînălţimea coatelor. Coatele sunt apropiate de corp. Braţele nu suntniciodată întinse pentru a nu fi prinse.



36

Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv, ceea ce permite

jandarmului să se sustragă imediat, dar temporar, din faţa uneiameninţări fizice. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasareînainte de regăsirea gărzii naturale. Principiile generale r ămânaceleaşi ca şi la poziţia de gardă.

Unghiurile de abordareşi de ripostă sunt foarteimportante în asigurarea

protecţiei jandarmului şi încreşterea capacităţii lui de afolosi for ţa fizică pentru ariposta. De aceea, jandarmul seva plasa şi se va deplasa,întotdeauna, într-un unghi deabordare situat în jurultriunghiului de agresiune al

adversarului.

Nu aborda niciodat ă adversarul prin fa ţă!

4

22

11

3 3

X ATENŢIE

PERICOL

4

22

11

3 3

X

4

22

11

3 3

X ATENŢIE

PERICOL



37

Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte desprijin, fie din „partea armei”, fie din „partea reactivă” în scopulieşirii din triunghiul agresiunii, pentru a rupe contactul cuadversarul sau pentru a întări riposta.



38

3.6.1.2. Lovituri de oprire de nivel 1

Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise, lovitura directă cu cotul, lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă, lovitur ă de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permitcrearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa oagresiune fizică. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului:respiraţia; mobilitatea (bazin, picioare); vectorul de agresiune(mână, picior).

Lovitura de oprire direct ă cu palma mâinii deschise seexecută astfel: destinderea braţului către înainte f ăr ă a-l arma(traiectorie rectilinie); lovitur ă cu palma mâinii; mâna liber ă este în

protecţie; linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentulloviturii; strângerea bazinului la impact; respiraţia nu se blochează,expiraţie pe faza de percuţie; se r ămâne fluid în mişcare;conservarea principiului suficienţei.

Lovitura direct ă cu cotul se execută astfel: flexareaantebraţului către braţ; angajarea umărului aceluiaşi braţ cătreînainte; orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul);lovirea cu vârful cotului; mâna liber ă r ămâne în poziţie pentru

protecţie; închiderea bazinului la impact; respiraţia nu se blochează, se expir ă în faza de percutare; revenire în gardă saulovitur ă de oprire şi/sau mijloc de control.



39

Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă seexecută astfel: executarea unei eschive; lovirea cu podul palmei înzona joasă a adversarului; mâna liber ă r ămâne în poziţie pentru

protecţie; închiderea bazinului la impact; respiraţia nu se blochează, se expir ă în faza de percutare; revenire în gardă saulovitur ă de oprire şi/sau mijloc de control.

Lovitura de genunchi direct ă seexecută în mod normal, fluid astfel:realizarea unei eschive totale; controlulcotului şi al capului; ridicarea genunchiuluif ăr ă armare şi lovirea pe aceeaşi axă;

păstrarea traiectoriei rectilinie; închiderea bazinului la impact.



40

Lovitura de picior direct ă se execută normal şi fluid astfel:trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului f ăr ă armă;

păstrarea unei traiectorii rectilinie, piciorul de sprijin r ămânând peaxă; ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului; închiderea

bazinului la impact; respiraţia nu se blochează, se expir ă în faza de percutare; revenire în gardă sau lovitur ă de oprire şi/sau mijloc decontrol.

3.6.1.3. Lovituri de oprire de nivel 2

Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circular ă cu palma mâinii, lovitura decot în urcare, lovitura de genunchi circular ă şi lovitura de picior circular ă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de

puternice pentru a stopa o agresiune fizică. Ele au ca scopneutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia; mobilitatea (bazin,

picioare); vectorul de agresiune (mână, picior).

Se poate executa atât cu piciorulde pe partea ,,cu arma, cât şi cu

cel de pe ,,partea reactivă



41

Lovitura de oprire circular ă cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarealoviturii; păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior;menţinerea unei traiectorii circulare; aplicarea loviturii cu palmamâinii, mâna liber ă r ămâne în poziţie de protecţie; închiderea

bazinului la impact; revenire în gardă sau lovitur ă de oprire şi/saumijloc de control.

Lovitura de cot în urcare seexecută astfel: flexarea antebraţuluicătre braţ, angajarea umăruluiaceluiaşi braţ către înainte; orientareacotului către adversar (braţul este

perpendicular cu solul); aplicarealoviturii cu vârful cotului f ăr ă a arma;

păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie; păstrarea liniei umerilor peaxul cotului în momentul aplicăriiloviturii; închiderea bazinului laimpact.



42

Lovitura de genunchi circular ă se execută astfel: realizareaunei eschive totale; controlul cotului şi al capului; urcareagenunchiului pe axă; realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.

Lovitura de picior circular ă se execută astfel: proiectarea cuo parte a piciorului spre corpul adversarului f ăr ă nici o armă;realizarea unei mişcări circulare; pivotarea de pe piciorul de sprijinspre exterior; trecerea şoldului; păstrarea mâinilor în poziţie de

protecţie în faţa corpului; închiderea bazinului la impact.

Se execută atât cu genunchiul ,,parte cu arma”, cât şi cu cel de pe,,partea reactivă”



43

3.6.1.4. Tehnici articulare

Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia cătreînainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să sesupună unui control corporal preventiv sau să permită aplicareamijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii.

Extensia bra ţ ului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituride oprire asupra inser ţiei întinse a tricepsului; menţinereadeschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotulspre în sus.

Flexarea încheieturii antebra ţ ului prin supina ţ ia că treînainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie;orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetuluimare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului,crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţuluicătre interior, împingerea braţului înainte f ăr ă a se lucra contrasensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă,

blocarea contra propriului corp (punct fix).



44

Flexarea încheieturii antebra ţ ului prin supina ţ ia că treînapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cuexcepţia faptului că braţul se împinge înapoi f ăr ă a se lucra contrasensului de articulare a cotului.



45

3.6.1.5. Tehnici de control

Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotireacătre exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii

antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversaruluila sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prinimobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic unindivid să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii.

Rotirea că tre exterior a umă rului se execută astfel:controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnuluiadversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţuluicontrolat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexareaantebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior;imobilizarea la sol.



46

Flexarea încheieturii antebra ţ ului în prona ţ ie că tre înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea

palmei mâinii adversarului către cer; prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare); flexarea încheieturii

pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, plasarea braţului înainte sau înapoi, f ăr ă a selucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în

permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).



47

Flexarea încheieturii antebra ţ ului prin prona ţ ie că treînapoi se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie;orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea mâinii în

priză efectivă (deget mare contra deget mare); realizarea uneirotaţii a braţului către interior, plasarea braţului către înainte sauînapoi f ăr ă a se lucra contra sensului de articulare a cotului;controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp(punct fix).

Controlul prin extensia bra ţ ului



48

Controlul prin rularea bra ţ ului

Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior.



49

3.6.1.6. Apă rarea contra armelor albe

În faţa pericolului unei arme albe2, cea mai bună protecţieeste cea care îţi permite să r ămâi în viaţă. Această protecţie trebuiesă cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate; protecţiacorporală (atitudini de securitate); mobilitate permanentă (pentru a

se evita încadrarea de către adversar); luciditate în atac sau înapărare; o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru aconstrânge sau a respinge adversarul.

3.7. Folosirea mijloacelor din dotare

Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unuiefect limitat, niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav.Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia

jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare,

distanţare, dispersare şi distorsionarea sensului acestuia.

2 Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol să nă tatea oriintegritatea corporal ă a persoanelor prin lovire, t ă iere, împungere, cum ar fi:baionete, să bii, spade, florete, pumnale, cu ţ ite, şi şuri, boxuri, castete, arbalete,arcuri, bâte, mă ciuci şi bastoane telescopice; Arme albe cu lamă – arma careîndepline şte urmă toarele criterii: a) lama este fie solidar ă cu mânerul, fieechipat ă cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul să u; b) aret ă i ş dublu pe toat ă lungimea sa; c) lungimea este mai mare de 15 cm; d) l ăţ imeaeste mai mare sau egal ă cu 0,4 cm; e) are un mâner prevă zut cu gard ă , Legeanr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muni ţ iilor, M. Of. nr. 490 din 23 iulie

2007.3 „…veste antiglon ţ , scuturi de protec ţ ie, căşti cu vizor, bastoane de cauciuc sautompfe, bastoane cu energie electrostatică , dispozitive cu substan ţ e iritant lacrimogene, arme albe, jeturi de apă sau coloran ţ i, arme cu glon ţ de cauciuc sau coloran ţ i, că tu şe, cai şi câini de serviciu, dispozitive sonore şi luminoase,mijloace blindate, lucr ă ri şi mijloace genistice, precum şi orice mijloace de protec ţ ie şi de imobilizare aflate în dotare”, art. 29 din Legea nr. 550 din 29noiembrie 2004 privind organizarea şi func ţ ionarea Jandarmeriei Române, M.Of. nr. 1175 din 13 decembrie 2004.



50

3.7.1. Protec ţ ia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc

Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului, fiind realizat în trei variante consecutive (B.1, B.2 şiB.3), diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizăriiacţiunilor agresive a unor persoane, f ăr ă a le produce vătămări

corporale grave sau a le pune viaţa în pericol.Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când

celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate, şiîn situaţiile când se impune uzul armei de foc, însă din cauzaîmprejur ărilor concrete aceasta nu este posibilă.

Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat laacţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. Esteinterzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.

3.7.1.1. Atitudinile de protec ţ ie cu bastonul

3.7.1.2. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc deapă rare

Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararealoviturilor agresorului. Pentru aceasta, bastonul se prinde deextremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vinloviturile.



51

3.7.1.3. Folosirea bastonului de cauciuc

Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituriîmpotriva adversarului, în scopul de a-l obliga să dea drumulvictimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.În cazul în care sunt mai mulţi agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.

Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau

recalcitrante, bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante, urmărind determinarea încetăriiacţiunilor, stă pânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente,retragerea şi împr ăştierea lor.

Pe timpul patrulărilor, bastonul va fi purtat pe centur ă,folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens, astfel încâtsmulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitur ă aplicată.În nici un caz nu va fi purtat în mână, în genţi sau pe sub haine.



52

3.7.1.4. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia bra ţ ului cu bastonul

Forfecarea bra ţ ului cu bastonul de cauciuc

Ridicarea for ţ at ă de la sol cu bastonul de cauciuc



53

3.7.1.5. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc

Împotriva atacului cu arme albeLoviturile vor fi aplicate, în

special, peste mâini, pentru a nu permiteadversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar

putea lovi. Lungimea bastonului decauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. Adoptarea temporar ă agărzii inverse măreşte considerabilaceastă distanţă, permiţând jandarmuluisă se organizeze mai bine şi să r ăspundă de o manier ă adaptată ameninţării sauagresiunii.

3.8. Folosirea tompfei

3.8.1. Generalit ăţ i şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că

este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime,dispuse în unghi drept.

Părţile principale

Caracteristici: greutate – 650gr, lungime – 60cm, compo-ziţie Polycarbonat / Polyuretan.

CĂLCÂIUL VÎRFUL

CORPUL

CAPUL MÎNERULUI

MÎNERUL



54

3.8.2. Atitudini de protec ţ ie

Pozi ţ ia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţieîn funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. În poziţiade abordare, tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cuarma.

C ă lcâiul că tre în jos Vârful că tre în josMâna reactivă este disponibil ă în permanen ţă Pozi ţ ia în gard ă este o atitudine de securitate care permite o

protecţie eficace şi adaptată, păstrând o capacitate de reacţie rapidă,în vederea opririi unei agresiuni fizice.

Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi



55

Pozi ţ ia în gard ă inversă . Această atitudine se obţineretr ăgând piciorul reactiv, tompfa este ţinută în priză integrală demâner, braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează ununghi care permite executarea unei lovituri de stopare f ăr ă a arma.Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte derevenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată, dar temporar ă, din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice.

Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţiecare permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia, mobilitatea (bazin, picioare), vectorul deagresiune (braţ, picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice.

Loviturile de oprire directe cu că lcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului; corpultompfei este în contact permanent cu antebraţul; destinderea

braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor; căutareatraiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie f ăr ă a arma;executarea loviturii cu călcâiul tompfei; mâna reactivă este în

protecţie.

Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: seţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului; destinderea

braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor; căutareatraiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie f ăr ă a arma;executarea loviturii cu vârful tompfei; mâna reactivă ţine corpultompfei în axă.



56

Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa seexecută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrulmânerului; destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axaverticală a corpului adversarului; executarea loviturii de stopare cuultimii zece cm ai corpului tompfei; mâna reactivă este în protecţie.

Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine

tompfa cu priză integrală la centrulmânerului; armarea braţului pe parteareactivă; destinderea braţului către înaintela 45° raportat la axa verticală a corpuluiadversarului; realizarea unei rotaţii aîncheieturii pumnului în momentulloviturii; executarea loviturii de stopare cuultimii zece cm ai corpului tompfei; mâna



57

reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se

ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului; destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpuluiadversarului; executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei;mâna reactivă este în protecţie.

Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: seţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului; destinderea

braţului către înainte; executarea loviturii de stopare cu capulmânerului; mâna reactivă este în protecţie.



58

3.8.3. Par ările cu tompfa Lovitur ă de sus

Lovitur ă de jos



59

3.8.4. Tehnici de imobilizare cu tompfa

Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de controlcare au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unuicontrol corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor desecuritate, prin for ţarea unei articulaţii.

Extensia bra ţ ului cu că lcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă; prinderea încheieturii

pumnului; intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inser ţiatendonar ă a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi; braţul trebuie întins, cotul către în sus.

Flexarea antebra ţ ului pe bra ţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului; controlul

braţului cu mâna reactivă, plasarea lângă adversar; rularea vârfuluitompfei cu mâna reactivă; controlul vârfului tompfei cu axila de pe

partea reactivă; menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţulcătre în sus; terminarea controlului coborând şi tr ăgând către sine

mânerul tompfei; protejarea şi controlul mâinii libere.



60

Rotirea omoplatului că tre în jos cu vârful tompfei înainte seexecută astfel: intrare directă sub partea reactivă, cu vârful tompfeila nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului;efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prindevârful tompfei); flexarea antebraţului pe braţ, corpul tompfei însprijin pe triceps; terminarea controlului prin plasarea

perpendicular ă faţă de adversar .

3.8.5. Apărarea contra armelor albe

Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asiguredistanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea, temporar ă, aunei gărzi inverse o măreşte considerabil. În aceste condiţii,

jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să r ăspundă demaniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.

3.9. Folosirea cătuşelor

Încătuşarea este o măsur ă de prevedere şi siguranţă careconstă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheieturamâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii fizice aacesteia. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau

periculos, acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlulcorporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor.



61

În funcţie de situaţia existentă, de gradul de periculozitate al persoanelor prezente, de numărul acestora şi de reacţia publicului,încătuşarea unui adversar poate fi executată:

din poziţia înclinat, sprijinit cu faţa la perete şi braţeleridicate;

din poziţia în picioare şi în genunchi;din poziţia culcat la sol.

Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei dinpoziţia ,,în picioare şi în genunchi”

Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei dinpoziţia ,,culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.



62

3.10. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţeiritant-lacrimogene

Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cuajutorul pulverizatorului. Pulverizatorul de mână cu substanţeiritant - lacrimogene este destinat imobilizării unor persoanerecalcitrante, dispersării unor grupuri de agresori sau evacuăriiacestora din încă peri şi ascunzători, f ăr ă a se produce vătămăricorporale.

Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată deloc şi de viteza vântului. Distanţa eficientă de folosire este demaximum 3 metri, dar nu mai puţin de 1,5-2 metri. Înainte deutilizare, pulverizatorul se agită, apoi se îndreaptă cu orificiul deevacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. Faţa şi

ochii se protejează când seîntrebuinţează împotriva vântului.Zonele eventual afectate (ochii,

mucoasele nazale, piele) se spală cu multă apă, f ăr ă să se aplicecreme sau emulsii. Nu serecomandă folosirea acestuiacând jandarmul se află în spaţiiînchise.

PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢEIRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O

DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M.

ATEN Ţ IE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIECU VÂNTUL

ATEN Ţ IE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA

DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI.



63

3.11. Imobilizarea adversarului prin folosirea armeloralbe – bastonul telescopic

Armele albe se folosesc în misiunile specifice, în situaţii delegitimă apărare sau stare de necesitate, pentru realizarea protecţiei

personale şi a imobilizării persoanelor agresive, când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat, iar uzul de armă nu este

necesar sau posibil.Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în

această categorie este bastonul telescopic (BT). Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cumâna de pe partea armei, mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja.

4 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curent ă a jandarmilor, apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu,odat ă cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. n.a.

1

BT ÎNCHIS/ DESCHIS

2

1 2



64

3.11.1. Atitudini de protecţie

Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitategenerală care permite menţinerea contactului cu un individ,

păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţiacomportamentului acelei persoane.

Pozi ţ ia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fiedisimulat în faţă între mâini sau înspatele coapsei pe partea cu arma.

Pozi ţ ia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulatîn spatele coapsei pe partea cu arma.

Pozi ţ ia în gard ă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată, păstrând o capacitate dereacţie rapidă, în vederea opririi unei agresiuni fizice.



65

Pozi ţ ia de gard ă BT închis Pozi ţ ia de gard ă BT deschis

Pozi ţ ia de gard ă inversă

este atitudinea de securitateobţinută prin retragerea piciorului reactiv. Această atitudine trebuie să fieconsiderată ca un timp dedeplasare înaintea reintr ării îngarda naturală şi permitesustragerea imediată, dar temporar ă, din faţa uneiagresiuni fizice.

3.11.2. Deschiderile şi închiderile B.T.

Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cufermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului; se faceextensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şiorientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului, BT este ţinutvertical către în sus. Deschiderea se face rapid.



66

Deschiderea că tre în sus Deschiderea că tre în jos

Deschiderea că tre înainte se execută astfel: BT este ţinut cufermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului; bastonuleste proiectat energic către înainte, sub un unghi de 45° raportat la

axa verticală a corpului adversarului.

Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cudegetul mare, ar ătătorul şi degetul mijlociu; mâna de pe parteareactivă este în protecţie; loviţi cu vârful bastonului vertical sauorizontal de o suprafaţă rigidă; împingeţi cu mâna secţiunile înmâner; mâna de pe partea reactivă este în protecţie; loviţi cu vârful



67

bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă; împingeţi cumâna secţiunile în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT.

Închiderea tactică se execut ă astfel: priza integrală a BT;vârful BT la verticală sau la orizontală; se închide BT dintr-o

singur ă lovitur ă de o suprafaţă rigidă; continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner; mâna reactivă în protecţie. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT.



68

3.11.3. Lovituri de oprire cu BT închis

Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnicidinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şocsuficiente, în vederea stopării unei agresiuni fizice. Ele au ca scopneutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia, mobilitatea (bazin,

picioare), vectorul de agresiune (braţ, picioare). Lovitur ă de stopare cu BT închis pe partea cu arma se

execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână, cu priză integrală la centrul mânerului; lovitura este dată cu capişonul; lovitura destopare este aplicată f ăr ă a arma braţul; braţul se destinde la 45°raportat la axa verticală a corpului adversarului; mâna reactivă esteîn protecţie.

Lovitur ă de oprire cu BT închis pe partea reactivă seexecută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului; lovitura este dată cu capişonul; braţul sedestinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului;mâna reactivă este în protecţie.



69

Lovitur ă de oprire direct ă cu BT închis se execută astfel:BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrulmânerului; lovitura de stopare este aplicată f ăr ă a arma braţul;

pumnul r ămâne pe axul braţului f ăr ă a-l roti; braţul se destinde la

45° către în jos raportat la linia umerilor.

3.11.4. Lovituri de oprire cu BT deschis

Lovitur ă de oprire cu BT deschis pe partea cu arma seexecută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului; lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cmai bastonului; braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a



70

corpului adversarului; lovitura de stopare este aplicată f ăr ă a arma braţul; mâna reactivă este în protecţie.

Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă seexecută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului; lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm

bastonului; lovitura de stopare este aplicată f ăr ă a arma braţul;mâna reactivă este în protecţie.

Lovitur ă de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală lamijlocul mânerului; BT este ţinut paralel cu solul la nivelul

pieptului; Mâna reactivă susţine vârful; braţele se destind la 45°către în jos, raportat la linia umerilor.



71

3.11.5. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis

Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis suntmodalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unuiindivid de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea

de mijloace de siguranţă prin for ţarea unei articulaţii. Extensia bra ţ ului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului; prinderea încheieturii

pumnului; intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inser ţiatendonală a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi; braţul trebuie întins, cotul către în sus.



72

3.11.6. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis

Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis suntmodalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unuicontrol corporal preventiv, să asigure plasarea unor mijloace prinfor ţarea unei articulaţii.

Extensia bra ţ ului prin interior

cu BT deschis se execută astfel:controlul permanent al cotului; prinderea încheieturii pumnului;intrarea şi aplicarea unei lovituri destopare sub inser ţia tendonală atricepsului; menţinerea deschideriiunghiului braţ-trunchi; braţul întins,cotul cătreîn sus.

Extensia bra ţ ului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul

permanent al cotului; prindereaîncheieturii pumnului; intrarea şiaplicarea unei lovituri de stopare subinser ţia tendonală a tricepsului;menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi; întins, cotul către în sus.

Flexiunea antebra ţ ului pe bra ţ seexecută astfel: plasarea BT în



73

încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv; plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâiniireactive; se ţine în continuare de mâner, BT aducând antebraţulcătre în sus; terminarea controlului coborând şi tr ăgând spre sinemânerul BPT; protejarea şi controlul cu mâna liber ă.

Forfecarea bra ţ ului este o tehnică de control care are ca

scop constrângerea fizică a unui individ, pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar, controlul cotului; plasarea BT prin interior lângă braţuladversarului; realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârfulBT; tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotulreactiv; punct fix, tracţiunea şi împingerea se realizează simultan.



74

Rotirea omoplatului că tre în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare, BTeste sub braţ; efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către însus; menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului;terminarea controlului prin plasarea perpendicular ă faţă de

adversar.

Ridicarea unei persoane de la sol cu BT



75

3.11.7. Apărarea contra armelor albe cu BT

Somaţia: Înceteaz ă (înceta ţ i) voi (vom) folosi for ţ a! se faceatunci când este necesar ă folosirea bastonului înainte de a trece laacţiunea propriu-zisă.

3.12. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi

Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsur ă coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitareaadresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru aclarifica situaţia. Dacă persoana nu se supune avertizării

jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l

ATEN Ţ IE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCEPRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIATAPLICAREA LOVITURILOR!

REGUL Ă: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRICORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIATPRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC, DEURGENŢĂ, EVENIMENTUL!



76

însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală,acţiunea se poate face for ţat, după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-aexecutat controlul corporal preventiv asupra persoanei.

3.12.1. Tehnici de conducere prin folosirea for ţ ei fizice şi a mijloacelor din dotare

Conducerea for ţată a persoanelor violente la sediul unităţiisau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.

În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute lasediul jandarmeriei va fi luată o măsur ă legală, penală saucontravenţională, ori de punere în executare a mandatelor emise deautorităţile judiciare.



77

CAPITOLUL 4

DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI

În timpul serviciului, jandarmii pot deţine, purta şifolosi armamentul, muniţia şi mijloacele tehnice din dotare, încondiţiile legii.

Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-unsistem pe care el îl controlează. El poate face ca acest sistem să fiesau periculos, sau sigur, pentru că armele sunt simple obiecte carenu funcţionează f ăr ă o intervenţie umană. O armă întreţinută,

verificată şi asigurată nu trage niciodată „singur ă” pentru că, înmod obligatoriu, este necesar ca ceva sau cineva să apese petr ăgaci. Tocmai de aceea, erorile de manipulare sau neglijenţele pot

provoca accidente.Cu o armă în stare de funcţionare, nu se produce un foc de

armă involuntar, decât în urma unei erori umane, aşa cum rezultă din statistici. Acestea arată că, anual, au loc incidente cu armă,accidental sau involuntar, mai mult pe timpul manipulăriiarmamentului, decât pe timpul executării unor acţiuni.

Securitatea unei arme este dat ă de experien ţ a tr ă g ă torului,respectarea

şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare.

4.1. Reguli de securitate individuală permanente (înserviciu şi la instrucţie)

4.1.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate

Dacă tr ăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de



78

securitate, el nu va provoca accidente. În această situaţieincidentele sunt posibile, dar în nici un caz accidentele.

Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna, manipularea unei arme să se facă în aşa

fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor

care prezintă un grad de pericol pentru jandarm.Înainte de aceasta, arma este ţinută în «poziţia decontact» pe orizontală, în direcţia ameninţării.

Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv, jandarmultrebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şică acesta este izolat în raport cu alte persoane.

Indexul degetului ar ătător este păstrat de-a lungulgărzii tr ăgaciului, f ăr ă contact cu tr ăgaciul, atâta timpcât decizia de a îndrepta arma asupra adversaruluiidentificat nu este luată.

Operaţiile de control, descărcare, încărcare şi deverificarea a armei şi rezolvarea incidentelor detragere se efectuează, întotdeauna, într-o direcţienepericuloasă5.

4.1.2. Manipul ările fundamentale4.1.2.1. Controlul personal de

securitate (CPS)Unul din elementele care

asigur ă prevenirea accidentelor estecontrolul personal de securitate care

trebuie să devină un act reflex pentrufiecare jandarm dotat cu armament. El

5 O direc ţ ie este definit ă ca «nepericuloasă » dacă tragerea involuntar ă a unui proiectil în aceast ă direc ţ ie, consecutivă unei erori de manipulare sau uneidefec ţ iuni a armei, nu va produce r ă nirea celui care manipulează arma sau aaltei persoane, la orice distan ţă s-ar afla aceasta. Poate fi vorba şi de unobstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafa ţă de nisip, sol acoperit cu lemn, vest ă anti-glon ţ , receptacul sau biut ă de tir etc.).



79

se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul r ămâne la orizontală, cu arma culcată în mâna

«partea armei», cu indexul degetului ar ătător de-a lungul ţevii; – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea

reactivă»; – se prinde manşonul între degetul mare şi cel ar ătător de la

mâna «partea reactivă», cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra; – se verifică, printr-un control vizual, dacă nu cumva un

cartuş a r ămas în camera cartuşului. ATEN Ţ IE! În nici un moment mâna «partea reactivă » nu

trebuie să treacă prin fa ţ a ţ evii pe timpul manipul ă rilor.

4.1.2.2. Controlul personal de securitate + alimentarea(CPS +A)

Înaintea intr ă rii în serviciu, jandarmul controlează şi

alimentează arma (C.P.S. + A), în tubul cu nisip, de la locul deîncă rcare şi descă rcare a armamentului (L.I.D.A.): introduce

partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip; efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată), întubul cu nisip; trage spre înapoi manşonul; verifică printr-uncontrol vizual şi tactil cu degetul, că nici un cartuş nu se maigăseşte pe ţeavă; efectuează manevra fundamentală de alimentare;scoate pistolul din tubul cu nisip; introduce arma în toc şi închidecapsa acestuia.



80

4.1.2.3. Controlul personal de securitate + descă rcarea(CPS +D)

Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este saunu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul laorizontală, arma culcată în mâna «partea armei» cu indexuldegetului ar ătător de-a lungul ţevii; extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă»; prinde manşonul întredegetul mare şi cel ar ătător de la mâna «partea reactivă», cu mânaaşezată în formă de cupă deasupra; recuperează, în mâna «parteareactivă», cartuşul extras; verifică printr-un control vizual că niciun cartuş nu se găseşte r ămas în camera cartuşului.

La ieşirea din serviciu, măsurile de securitate, controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip, suntefectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip; efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip;arată că arma este goală; apucă manşonul între degetul mare şicelelalte degete ale mâinii reactive; trage spre înapoi manşonul;strânge, dacă este cazul, cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi leaşează pe planşetă; verifică, printr-un control vizual şi tactil, cu



81

degetul, că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă; conduce spreînainte manşonul; reaşează încărcătorul în port încărcător;depozitează arma şi port încărcătorul.

4.1.2.4. Încă rcarea unei arme

Încărcarea armei, petimpul serviciului, seexecută numai dacă esteabsolut necesar, pentru:

– executarea somaţiilor legale şi a focului deavertisment în plan vertical;

– executarea focului dearmă în strictă conformitatecu legea;

După utilizare se execută descărcarea şi controlul personalde securitate a armei, urmate, după caz, de alimentare (dacă secontinuă serviciul).

După executarea focului, jandarmul execută: asigur ă şiorientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă; scoateîncărcătorul şi extrage cartuşul din armă; introduce cartuşul extrasîn încărcător; verifică şi alimentează arma, dacă se continuă serviciul.

4.1.3. Darea şi primirea unei arme

Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fieefectuată în condiţii de securitate, atât la locul de păstrare, cât şi înserviciu. Arma se predă descărcată, cu manşonul blocat în spate, iar încărcătorul se predă separat.

Jandarmul care predă arma efectuează un control personalde securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte f ăr ă încărcător, cumânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. El



82

păstrează, la vedere, în mâna sa, încărcătorul pe care l-a scos şianunţă «armă descărcată».

Jandarmul care primeşte arma, o prinde de mâner păstrândindexul degetului ar ătător de-a lungul gărzii tr ăgaciului, verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală, duce manşonulcătre înainte şi asigur ă arma. Apoi r ăspunde celui care a predat«armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controluluiexecutat, după care ia încărcătorul, dacă este necesar.

În mod excepţional, la poligonul de tragere sau în serviciu,arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»), în funcţie decircumstanţe. Cel care predă anunţă «armă încărcată», oricare ar ficondiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată într-o direcţie nepericuloasă, cu mânerul orientat către cel care o

primeşte. Acesta apucă arma, r ăspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă.

4.1.4. Portul armei în serviciu

Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor deserviciu. În serviciu, pistolul se va purta, în mod obligatoriu, numaiîn toc, pe centur ă, cu un încărcător plin introdus în manşon, f ăr ă cartuş pe ţeavă (cod galben), iar celălalt încărcător în locaşul

prevăzut în tocul de purtare. Arma poate fi purtată în următoarelecondiţii:

Cod Folosire Descrierea lucrului cu armaALB În rastel Încărcător gol, camera cartuşului goală.

GALBEN În serviciu Arma în toc aprovizionată, încărcătorul plin, f ăr ă cartuş pe ţeavă, asigurată.

ORANJ În serviciu Nu există la pistol, există la pistol

mitralier ă (prin aşezarea patului în umăr).

ROŞU În serviciuArma scoasă din toc, cartuş pe ţeavă,

încărcătorul plin, arma asigurată

ROŞU FOC Tir în serviciuAprovizionat, încărcătorul plin, cartuş

pe ţeavă, arma neasigurată.



83

Orice armă trebuie să fieconsiderată încărcată atât timp,cât utilizatorul nu s-a convins decontrar, printr-un control personalde securitate şi prin descărcare. Înorice moment şi în special petimpul manipulării, jandarmultrebuie să fie conştient de direcţiaţevii armei şi să aplice cele cincireguli de siguranţă. De asemenea,fiecare jandarm este responsabil

de modul de folosire a armei sale, având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentruceilalţi.

4.2. Bazele tragerii

4.2.1. Reprezentarea universal ă

Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga, ca mână «forte»(dreptaci sau stângaci), după o reprezentare universală, pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe»,fiecare din ele având o funcţie diferită, dar la fel de importantă şi dedinamică.

În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte acorpului şi are un rol precis:

- mâna din «partea armei», prinde arma de foc şi comandă focul.- mâna din «partea reactivă», susţine arma de foc şi

efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire.Astfel, pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei»

reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este parteastângă; pentru un stângaci este invers. Selecţia «partea armei» şi«partea reactivă» este, în general, dictată de ochiul director.



84

4.2.2. Atitudinea universal ă de ripost ă cu arma în pozi ţ iade contact

Jandarmul poate utiliza arma în serviciu, fie din proprieiniţiativă pentru asigurarea apăr ării personale sau pentru a-şisprijini colegii, fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.Alegerea momentului scoaterii armei din toc, trecerea la poziţia detragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse demisiune, teren şi urgenţă.

4.2.2.1. Pozi ţ iile de abordare, pozi ţ ia de contact, pozi ţ ia decontact foc

Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare, poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie.

Pozi ţ iile de abordare cuarma cuprind: poziţia de aşteptare

în serviciu, poziţia cu arma în toc, poziţia cu arma scoasă din toc, poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm omodalitate firească şi confortabilă de a r ămâne într-o poziţie verticală,

stabilă, orientat cu faţa spre direcţia supravegheată, protejând armacu cotul sau cu mâna. Ele permit, de asemenea, o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă, din poziţii non agresive.

În pozi ţ ia de contact , arma este la orizontală, poziţia

jandarmului formând un triunghitr ăgător - ţintă - armă, care setransformă în linie tr ăgător - armă – ţintă, în pozi ţ ia de contact - foc, prinînchiderea păr ţii superioare acorpului şi atingerea obiectivului.

Timpul necesar trecerii de latriunghi la linie trebuie redus la



85

minim. Primul glonţ, tras repede prin întinderea braţelor şifocalizarea simultană a cătării, reduce cu 75% timpul de reacţie,

prin plecarea loviturii la sfâr şitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra tr ăgaciului, urmată de realizareacontrolului, ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mailent dacă este necesar.

Bazându-se pe aceste poziţii, jandarmul trebuie să acţioneze

de o manier ă stabilă şi relaxată. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul, să stă pânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă estenecesar). Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi f ăcutemişcările dinamice esenţiale care asigur ă precizia şi viteza folosiriiunei arme. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult maimari, dar şi o oboseală accelerată.

Abordare şi de serviciu cod galben-oranj



86

4

.

4.2.2.2. Pozi ţ ia de contact apropiat

Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia decontact în picioare, prin apropierea armei de corp, în interiorulzonei intime. În poziţia de contact apropiat, arma se află în poziţieorizontală, indexul degetului ar ătător este în prelungirea gărziitr ăgaciului, mâna de pe partea armei este adusă la stern, coatele şiantebraţele sunt în contact cu toracele. Arma este aliniată cu ochiuldirector, ţeava este orizontală, câmpul vizual este foarte bun şi deaceea este inutilă înclinarea armei spre sol, ca la poziţia decontact.

Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma deadversarul ascuns şi care apare în zona intimă f ăr ă avertisment.

Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc)



87

Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţieide contact, deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cueficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. De îndată ce terenulsau ameninţarea o permite, jandarmul reia poziţia de contact pentrua avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.

REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă

până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte laacelaşi nivel. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă, în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie decontact apropiat.

4.2.2.3. Pozi ţ ia de apă rare apropiat ă

Această poziţie repre-zintă prima reacţie de scă paredin faţa unui agresor care

pătrunde în zona intimă pentru

că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituride cot, protejând arma. Ea

permite reducerea timpulnecesar introducerii şi scoateriiarmei în/din toc când arma esteîn contact cu corpul.



88

Mâna din partea careacţionează este adesea primul mijloc de apărarecontra unui atac neaşteptatîn zona intimă. Ripostainstinctivă cu această mână

poate împiedica agresorulsă-l scoată din luptă pe jandarm, blocându-l saureorientându-l. Reacţia de

apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a daînapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. În cazul în care va fi pusîn situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă, elva îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovireaacestuia cu braţul ridicat.

Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioar ă,

mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă, iar braţul din partea cu arma tr ăgând de-a lungul laturilor prin înclinareuşoar ă spre exterior. Această mână ridicată şi interpusă întreagresor şi jandarm, îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şichiar să frâneze un proiectil.

Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână”este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doimetri, care trebuie să se apere de o agresiune. Această poziţiedetermină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei, de o calitatemediocr ă.

După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Această poziţie esteneadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au oînălţime diferită de a tr ăgătorului. În plus ea nu permite o protecţieeficace contra unui adversar aflat la distanţă. De aceea, poziţia detragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona(baston, staţie de emisie-recepţie etc.), când trebuie să deschidă, o



89

uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. Dacă este necesar,această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu careacţionează.

4.2.3. Principiile tragerii: pozi ţ ia corpului şi prinderea înmână a armei, achizi ţ ionarea unui obiectiv, respira ţ ia şi ac ţ iunea

asupra tr ă gaciului (PARA)4.2.3.1 Pozi ţ ia corpului şi prinderea în mână a armei



90

4.2.3.2. Achizi ţ ionarea obiectivului

OCHIREA

Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentruîndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât

traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. Linia de ochire estelinia dreaptă care uneşte ochiul tr ăgătorului, cătare şi ţel cu punctulde ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).

Tragerea de interven ţ ie este folosită la distanţe de până lazece metri aplicându-se ochirea sumar ă (ambii ochi deschişi) astfel:

până la trei m tr ăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doiochi deschişi; de la trei la zece m caută direcţia imaginar ă întrearmă şi cei doi ochi deschişi.

Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la carese află obiectivul:

TRAGERE DE INTERVEN Ţ IE TRAGERE OCHIT Ă



91

Tragerea ochit ă este folosită la mai mult de 10 metri,aplicându-se ochirea conformă. Ochirea constă în alinierea ochiuluidirector cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de peobiectiv.

4.2.3.3 Respira ţ ia

Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permiteasigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei, pieptulse extinde şi se contractă. Această mişcare se transmite armei,f ăcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei, apoi să revină petimpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată

pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. În raport cutipurile de respiraţie, trebuie ţinut cont de faptul că respiraţiaabdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitatea tragerii.

În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare arespiraţiei în faza de tragere, iar în tragerea ochită este de preferatca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.



92

4.2.3.4. Ac ţ iunea degetului asupra tr ă gaciului

Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarealoviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere, acţiuneadegetului pe tr ăgaci trebuie să fie, continuă, progresivă, rectilinie şisă fie comandată de tr ăgător.

4.2.4. Moduri de tragere

4.2.4.1 Principii tactice

Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şide a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversaricare atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). În acest caz, cândse face uz de armă obiectivul urmărit, nu este acela de „a trage”, cide a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o

ameninţare. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.În ceea ce priveşte viteza de acţiune, primul glonţ trebuind

tras în mai puţin de o secundă. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conformurmătoarelor principii:

supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul înmod eficace şi nu cel care trage primul;

CONTINUĂ

RECTILINIE

COMANDATĂ DE CĂTRE

TR ĂGĂTOR PROGRESIVĂ



93

calitatea tragerilor este mai importantă decâtcantitatea;

când distanţa creşte, scade cadenţa de tragere, iar ochirea trebuie să fie mai precisă;

la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil;

la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezifavorabil şi apoi ripostezi.Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit

de tr ăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate, printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie), până când ameninţarea încetează.

Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. Cândameninţarea este eliminată, tragerea este oprită şi jandarmul reia

poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală), în gardă faţă deadversar, efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zoneiînconjur ătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de

foc”, în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari.Pentru tragere se prefer ă ca ţintă „zona picioarelor”,

deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de aneutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de for ţă strict necesar. În plus, tragerea în „zona picioarelor” permiteatingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ.

La distanţe scurte, ochirea, prin vizare directă deasupraliniei de ochire, permite să nu se tragă prea sus. În felul acesta setrage în partea de jos, ceea ce permite executarea unor secven ţe detragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupracâinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă

jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om).

4.2.4.2. Alegerea modului de executare a tragerii

Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. În general, tragereaîn acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar



94

este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte, trage sau atacă.

Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. A lovi repede ţinta este mai bine decât să oloveşti lent, dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezirapid.

Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai maredispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă aarmei, pentru a controla devierile datorate efortului care trebuieexercitat asupra tr ăgaciului. Acest mod de tragere este uneoridificil, pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o for ţă fizică limitată.

Dacă ne confruntăm cu un singur adversar, se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectulde şoc. Aceste două atingeri rapide, numite „dubleu” sunt uşuratede folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximumcontrolul asupra reculului armei.

La distanţă mică (până la şapte metri), se ocheşte fulger ător şi se trag două focuri cât mai repede posibil f ăr ă a se relua ochirea.Apoi se caută un element de protecţie pentru adă postire, dacă acesta nu este disponibil imediat.

La distanţă medie (7-15 metri), se caută un element de protecţie pentru adă postire, se face o ochire sumar ă tr ăgând două focuri „foc cu foc”, după care se reaşează cătarea pe obiectivînainte de cel de-al doilea foc („dubleu”).

La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cufoc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”).După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se

examinează rezultatul tragerii.În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se

îndepărtează sau care este în mişcare, jandarmul execută două lovituri foarte rapide, urmate de luarea poziţiei de control şireluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). Se continuă cu o„cur ăţare tactică”, apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreştetragerea. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşacă nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv.



95

Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţiadversari, se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri

pentru fiecare adversar ar fi prea lent), şi se reia poziţia de contact.Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.

Folosirea pistolului când jandarmul este îmbr ăcat cu vestaantiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentar ă) şi cu casca de

protecţie cu vizor, impun adaptarea poziţiei de contact ca să se

evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea f ăr ă vestă.

4.2.5. Secven ţ a de foc

Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cuun număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sauagresiunii care a justificat uzul de armă.

O secven ţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea, faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale

procedee similare), faza de foc până la încetarea ameninţării, faza

de cur ăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul esteizolat, faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) dereîncărcare a armei la adă post.

Re ţ ine ţ i urmă toarele acronime: I.V.I. şi V.E.R. Înainte de a face uz de armă : (I.V.I.)

Identifică adversarul. Verifică dacă adversarul are: armă sau

antecedente privind folosirea armelor, alte obiecte de atac; unsistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sauintegritatea fizică a jandarmului; intenţia de a agresa sau de a seretrage.

Izolează adversarul în raport cu mediulînconjur ător sau cu alte persoane.

După folosirea armamentului: V.E.R. Verifică neutralizarea adversarului. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau

un «tur de orizont tactic». Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adă post sau sub

sprijin.



96

4.3. Manipulările elementare

4.3.1. Trecerea rapid ă la cod galben/cod ro şu(dezasigurat/asigurat)

Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introduceresunt acţiuni conexe executării tragerii, pentru care jandarmultrebuie să fie antrenat foarte bine, înainte de a fi executate cucartuşe de manevr ă sau cartuşe reale.

Pentru a trage, jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor, oîndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează parteasuperioar ă a corpului (trunchi, umeri şi braţe). Ochii fixează adversarul. Arma şi mâinile formează un bloc comun care seinterpune între ochi şi obiectiv. În funcţie de distanţă, cătarea esteinterpusă între ochi şi obiectiv. Degetul ar ătător al mâinii „din

partea armei” începe să apese progresiv tr ăgaciul.

Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” f ăr ă ca înainte să se fi efectuat, exerciţii pregătitoare, poate conduce la o

proastă stă pânire sau orientare a armei precum şi la accidente,

jandarmul apăsând pe tr ăgaci când arma este încă în toc sau nu esteorientată spre ţintă.

4.3.1.1. Scoaterea pistolului din toc

Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. Scoaterea rapidă din toc a armei poate aveao importanţă crucială pentru succesul unei confruntări, dar este de



97

preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod realnevoie de aceasta (se spune chiar, mai în glumă, mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma înmână).

Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţăriiconcomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm.Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei», mânareactivă execută manipulările, indexul degetului ar ătător r ămâne în

prelungirea gărzii tr ăgaciului în contact permanent cu arma.Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli

care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care sescoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fiirapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”.

Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda deînvăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturileinutile şi asigur ă eficacitatea tragerii.

a) Adoptarea pozi ţ iei de contact şi prinderea „rapid ă ” aarmei în mână : pornind de la poziţia de abordare, piciorul de„lângă armă” se retrage, lărgind baza; genunchii se îndoaie în timpce partea superioar ă a corpului se regrupează; mâna de pe parteaarmei se deplasează spre tocul pistolului; degetul mare al mâinii



98

înarmate agaţă clapa tocului, o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete; ar ătătorul degetului esteţinut de-a lungul tocului, iar degetul mare drept pe lângă corpul

pistolului; încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeavaarmei (poziţia tocului este importantă); mâna reactivă se plasează lanivelul coastelor dinspre partea armei, sub pectorali, palma estedeschisă spre înapoi la 450, degetele împreunate sunt îndreptatespre partea armei; ochii fixează obiectivul.

b) Scoatere şi orientare „rapid ă ”: cotul braţului înarmat seretrage la cea mai mare înălţime posibilă; mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv;încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava;degetul ar ătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului; degetulmare este ţinut de-a lungul manşonului; mâna reactivă şi ochii nuse mişcă.

c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului:mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi

blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spreobiectiv, urmărind axa cea mai directă posibil; partea superioar ă acorpului este blocată în poziţie de tragere; blocul format din armă şimâini se interpune între ochi şi obiectiv; în funcţie de distanţă,vederea este focalizată asupra cătării; partea superioar ă a corpuluieste blocată în poziţie de tragere; blocul format din armă şi mâini seinterpune între ochi şi obiectiv; în funcţie de distanţă, vederea estefocalizată asupra cătării; ochii privesc obiectivul; începe apăsarea

progresivă a tr ăgaciului; articulaţiile uşor îndoite absorb mai binereculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii.

Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”, în primele faze aleînv

ăţării trebuie exersat

ăpân

ăcând aceasta va reprezenta o mi

şcare

fluidă şi continuă.

4.3.1.2. Introducerea pistolului în toc

Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi înanumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă aatenţiei. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şiefectuată corect.



99

Pornind de la poziţia de tragere, mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc, astfel: deblocarea pozi ţiei şiaducerea armei la nivelul sternului (regrupare); efectuarea,eventual, a unui control personal de securitate al armei; acţionareasiguranţei cu degetul mare şi degetul ar ătător al mâinii reactive,îndreptând ţeava la 450 spre sol, în faţa picioarelor; introducereaarmei în toc f ăr ă a privi, păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”; luarea poziţiei de abordare.

4.3.1.3. Tehnici de protejare a pistolului în toc



100

Protejarea pistolului în mână

Protecţia armelor lungi mână în mână

4.3.2. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin

schimbarea încărcătorului

Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg, ceea ce permite adă postirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „îngenunchi”, pentru a reduce din vulnerabilitate. După reîncărcare

jandarmul redeschide focul sau efectuează o cur ăţare tactică în poziţie de contact, funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării.Jandarmul care trebuie să reîncarce, anunţă „încărcare”, se

protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală, dacă este posibil, venind încontact cu el şi anunţând „te sprijin”. După ce a executatreîncărcarea jandarmul anunţă „gata”, pentru a-şi înştiinţa colegulcare l-a sprijinit că este gata să reia focul.



101

În serviciu, încărcătorul poate fi schimbat, în funcţie desituaţie, prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau„reaprovizionare rapidă”.

Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează întimpul unei „pauze”, când presiunea timpului este mai puţinaccentuată.

Încărcătorul armei nu este complet gol. Arma este în„condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”, în timpul unei confruntărisau în timpul tragerii. Făr ă să piardă din ochi direcţia periculoasă şi

păstrând arma îndreptată spre ţintă, jandarmul execută următoarele

operaţiuni: duce mâna reactivă la centur ă pe partea cu portîncărcătorul reactivă; deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâiniireactive; aşează degetului ar ătător pe partea dinainte aîncărcătorului, de-a lungul acestuia; introduce încărcătura plină în

palma mâinii reactive; introduce încărcătorul gol în încărcător; reia poziţia de contact.

Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când, acţionândtr ăgaciul, jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a r ămas în poziţia înapoi, ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică,

jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul golşi îl strecoar ă în buzunar, la centur ă sau îl lasă să cadă pe sol în cazde urgenţă; introduce noul încărcător şi îl împinge cu mânareactivă; încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” înfuncţie de situaţie); reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol.

Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice, deoarece implică o urgenţă. Tr ăgătorul a



102

golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şiutilizeze arma. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşiînvăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în carese face uz de armă sunt imprevizibile. Chiar dacă nu esteîntotdeauna posibil, în raport de situaţia tactică trebuie să secontroleze de fiecare dată numărul de cartuşe r ămase în încărcător şi dacă r ămân mai puţin de trei cartuşe în acesta, să fie schimbat.

4.3.3. Cur ăţ area tactică şi turul tactic de orizont

4.3.3.1. Cur ăţarea tactică

După ce arma a fost folosită, se execută cur ăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjur ător,după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosireaarmei, pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.

Cur ăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printr-o „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre„partea reactivă” la 900,înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axeiţevii, arma urmărind privirea. Poziţia de contact apropiat permite oreacţie mult mai rapidă, prin pivotare, în cazul producerii uneiagresiuni laterale la distanţă redusă.

4.3.3.2. Turul tactic de orizont

După ce jandarmul a folosit arma, atunci când acesta esteizolat şi f ăr ă sprijin, această mişcare constă într-o luare rapidă decontact cu mediul înconjur ător, după focalizarea unei ameninţărisau agresiuni care a antrenat folosirea armei, pentru a nu fi surprinsde o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.



103

Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contactapropiat la 3600, prin întoarcerea capului spre „partea reactivă”apoi spre „partea armei” şi în sfâr şit spre înapoi, peste umărul din„partea armei”. Arma r ămâne pe axa iniţială a ţevii, f ăr ă a urmări

privirea. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luareacorectă a punctului de ochire, spre deosebire de privirea în cealaltă

parte care nu permite aceasta.

4.3.4. Tehnicile de tranziţie

4.3.4.1. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc laarmă

Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor încare este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti,

păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din

partea armei, jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu



104

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează;trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboar ă mâna din

partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosulîncheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii carereacţionează şi care ghidează arma f ăr ă contractare. Capul

bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei.

4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralier ă la pistol

Această tehnică poate fiadoptată la acţiunile de intervenţie, încare este mai rapid să scoţi pistoluldin toc şi să utilizezi acest tip dearmă, decât să rezolvi un incident sausă reîncarci pistolul mitralier ă (incident sau armă f ăr ă muniţie).

Pornind de la poziţia detragere din poziţia pentru luptă în

picioare cu pistolul mitralier ă se lasă arma de umăr să atârne de cureaua eişi se trage de partea dinspre laturacare reacţionează a corpului, cu mânacare reacţionează, se scoate din toc

pistolul şi imediat ce acesta este înfaţa pistolului mitralier ă, este prins cu ambele mâini în poziţia decontact.



105

4.3.4.3. Executarea tragerii în condi ţ ii de întuneric folosind lanterna

4.3.5. Deplasările cu arma

4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma

Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma seexecută f ăr ă a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şide situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal,alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia decontact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş

nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului.Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un

pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelatsau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmicând trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contactsau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcăriale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.

Modul de prindere al lanternei



106

Ră spunsul „pă r ţ ii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şiîndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotareatrunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare.

Ră spunsul „pă r ţ ii dinspre armă ” – se execută un pas îndirecţia „păr ţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcândsimultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate

pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Ră spunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul

„partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteiaşoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi.

Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinereaarmelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, înspatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contactapropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „parteareactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar

apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoaseîn caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în terendescoperit, orientarea se face de ambele păr ţi.

Înaintarea cu pistolul ţ inut în mână se execută în anumitesituaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschidereauşilor, urcarea pe o scar ă, transportul unui obiect voluminos sauretragerea unui coleg r ănit. În acelaşi timp este necesar să seutilizeze arma din dotare.

Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de„apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării armaeste îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna

dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatelecolegilor. În caz de cădere, arma trebuie să r ămână îndreptată spreînainte sau spre sol. Mâna reactivă este liber ă pentru a ţine unobiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării.

Această poziţie permite să se privească în spate f ăr ă a ochigreşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turultactic de orizont), precum şi o trecere uşoar ă la orice poziţie, în

picioare, în genunchi, culcat.



107

4.3.5.2. Combinarea focului cu mi şcarea

Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la bazaoricărei tactici. Stă pânirea acestui procedeu trebuie să înceapă

prin instruirea f ăcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cumişcarea.

Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizareaacestui principiu:

evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şiopririlor;

deplasările să se facă pe cât posibil la adă post, iar dacă nu, prin salturi scurte, utilizând la maxim terenul;

dacă luarea poziţiei de tragere se face sub foculadversarului, se execută o deplasare în lateral, r ămânând la adă post;

deplasarea către înainte să se facă numai după cesprijinul fix este pe poziţie;

împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigur ă sprijin;

efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5secunde între adă posturi) pe timpul deplasării către înainte, odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea, punerea în sprijinsau pregătirea pentru avansare;

luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea larespiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere;

deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3

secunde după luarea poziţiei rapide).Tragerea din mişcare completează pregătirea în acestdomeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să sedeplaseze (lent, apoi repede); să tragă (lent şi precis, apoi repede şi

precis); să tragă pe timpul deplasării.Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt

destinate, mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton deintervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi



108

asigur ăm protecţia. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului demers şi de tragere, mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi.Pentru a exersa aceste tehnici, jandarmul trebuie să lucreze maiîntâi „la rece”. În practică, tr ăgătorii care se sprijină mergând,efectuează tragerile unul după altul, în sprijin fix intermitent.Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată

tragerii din mişcare.Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia decontact prin aducerea armei la înălţimea ochilor, concomitent cuînceperea înaintării (avansării). Genunchii se păstrează flexaţi

pentru a absorbi şocurile, iar şoldurile r ămân la acelaşi nivel.Tr ăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” cătreînainte, trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt încontact cu solul, f ăr ă a pierde din vedere cătarea. Cu experienţă şiantrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul dedeplasare.

Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează, prin

analogie, ca la tragerea cu înaintare, doar că tr ăgătorul trebuie maiîntâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii, înaintede a păşi cu toată greutatea. Pentru executarea tragerii sedeplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Faptul că

jandarmul se deplasează mergând către înapoi, permite utilizareaunei poziţii de tragere naturale. Urmând deplasările adversarului

jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare latragerea cu retragere.

4.3.6. Pozi ţ ii de tragere derivate

(în genunchi, culcat, în spatele unei protec ţ ii)

4.3.6.1. Pozi ţ ia „în genunchi”

Se adoptă plecând de la poziţia liber ă în picioare. Seînaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează

pe o linie imaginar ă ce uneşte tocul dinspre partea armei cuobiectivul. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul



109

dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi înacelaşi timp. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „parteaarmei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă dedirecţia de tragere.

Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţieverticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă

greutatea armei. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300

faţă dedirecţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv,în acest mod tensiunea muscular ă şi tremur ăturile sunt reduse laminim. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoiagenunchiului, niciodată exact deasupra acestuia deoarecearticulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.

Arma este ţ inut ă ca la pozi ţ ia „în picioare”. Poziţia de tragere „în genunchi” f ăr ă sprijinirea cotului pe

genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Aceasta esterelativ înaltă, ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pedeasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină, zid maimic etc.). Dacă trebuie să se tragă rapid, plecând de la poziţia „îngenunchi”, jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru acreşte stabilitatea armei. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsareagenunchilor pe pământ, trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca latragerea din picioare.



110

4.3.6.2. Pozi ţ ia „culcat”

Se adoptă plecând de la poziţia liber ă în picioare. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Seîndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Îngenuncherea se face înrând cu şoldurile.

Se amortizează cu mâna reactivă, iar culcarea se va faceastfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Corpul esteîntors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de orostogolire u

şoar

ăcu „partea armei”, sprijinind capul pe bicep

şii

braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru aochi cu mai multă precizie, f ăr ă tremur ături. Blocarea mâinilor esteidentică ca cea de la poziţia „în picioare”.

Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct devedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere aeficienţei. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune, sistematic

pornind de la 30 de metri.



111

4.3.6.3. Tragerea din spatele unui ad ă post

Imediat ce terenul şi situaţia îi permit, jandarmul trebuie să caute un adă post pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un

mod cât mai eficace posibil. Alegerea unui adă post se efectuează înfuncţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le ofer ă. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de

protecţie, el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil adversajuns la marginea adă postului, fie de schije desprinse dinacest proiectil. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metruîn spatele adă postului pentru a se evita ricoşeurile, expunânddoar „ochiul şi arma”, f ăr ă a expune umărul şi restul mâinii.

Poziţii deschise - INTERZISE



112

Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos, jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Distanţaeste stabilită de mâna cu care se reacţionează.

La o distanţă mare, pentru a-şi stabiliza tragerea, jandarmulse poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului.Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii, arma nu trebuiesă fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie.

Dacă jandarmul se adă posteşte în spatele unui obstacolvertical, pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună preamult corpul, tot conform principiului „ochiul şi arma”. Când setrage asupra lui, jandarmul r ămâne înapoia adă postului pentru a

observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja înîntregime, întrerupând temporar observarea. Se poate distanţa desuprafaţa adă postului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează.

4.4. Realismul antrenamentului

Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci, suntultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o



113

altă variantă (salvarea vieţii cuiva, stoparea unui infractor carefuge). De aceea, în cadrul antrenamentului, jandarmul trebuie să fieconvins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar.

O siluetă umană, colorată realist pentru a permite o ochirerapidă, facilitează simularea. Acestei siluete îi pot fi adăugate uneleobiecte, care să o transforme din ceva „neagresiv”, în agresor dotatcu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent.

Ţinta de tip siluetă umană, stimulează executarea uneitrageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şicoapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la„poziţia de contact”. Ea favorizează focalizarea pe cătare prindispariţia marcajelor concentrice care incitau tr ăgătorul să caute

punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Punctele nu sunt indicate

pe ţintă, ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple deapreciere a rezultatelor.

Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza

o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact; să adauge apoi o variabilă (distanţă, posibilitate, incident) şi să redobândească gruparea; să facă ceea ce nu-i place, în vedereadezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe.

Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor seobţine din regularitatea cu care jandarmul se

antrenează (mai ales „la rece”).



114

CAPITOLUL 5

TACTICA INTERVENŢIEI

Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte dinIntervenţia Profesionale (IP), alături de «Formare Generală în IP»,«Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea f ăr ă armă aadversarului». El include cunoştinţele referitoare la realizareadispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe), tehnici şi tacticide lucru elementare şi specifice folosite de elementele de

dispozitiv, precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice.TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi

deplasare asimilate în cadrul instrucţiei, într-un cadru global, bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. Ea arerolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei

bazată pe identificarea adă posturilor potenţiale, a elementele careindică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. Deaceea, antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stă pânirea noţiunilor de deplasare, dispunere tactică, protecţie

personală şi colectivă.În tactica intervenţiei, pentru a respecta principiul – nici o

mişcare f ăr ă sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipede tip binom sau trinom6.

Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi uncoechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus;mobilitate accentuată; coordonare uşoar ă cu şefului echipei.

6 Binomul, trinomul – sunt echipe tactice adaptate spa ţ iului, terenului şiadversarului, constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n.a.



115

Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şiare următoarele caracteristici: efectiv suficient; poate executa

pătrunderea în spaţii mai mari; se deplasează mai greu; necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă; asigur ă securitateşi protecţie sporită.

5.1. Bazele tacticii de intervenţie

Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunturmătoarele: Atitudine, S prijin, Protecţie, Comunicare.

Reţineţi!: A.S.P.C.

ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din

echipă se realizează prin codificarea de alertă, care permite şefuluide element, ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii, să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. Acestei

clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi laacţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi destres, poziţia, prinderea armei, starea armei). După stabilirea decătre şeful de element a nivelului de alertă, de o manier ă reflexă,fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la

parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar, respectândaceleaşi reguli.

Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmisunt următoarele: cod de alert ă galben, cod de alert ă oranj, cod dealert ă ro şu, cod de alert ă ro şu foc.

Cod de alert ă galben – nici o amenin ţ are aparent ă – stare

psihică (conştient, atent, destins, stres imperceptibil), poziţie de



116

abordare, arma în poziţie de serviciu.Cod de alert ă oranj – amenin ţ are prezumtivă neidentificat ă

– stare psihică (tensionat, conştient, stres crescut), poziţie deabordare, arma încărcată şi asigurată.

Cod de alert ă ro şu – amenin ţ are iminent ă identificat ă –

focalizat pe ameninţare, stres intern, poziţie de contact, armaîncărcată, indexul în prelungirea gărzii tr ăgaciului.



117

Cod de alert ă ro şu foc – agresiune actual ă – focalizat peameninţare, stres intern instalat, poziţie de contact foc, armaîncărcată cu indexul degetului ar ătător pe tr ăgaci. ATENŢIE! Înorice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal.

Sprijin – întotdeauna fix, permanent şi eficace



118

Protec ţ ie - individual ă balistică (cască , vest ă anti-glon ţ ), folosirea avantajelor terenului

Comunicare - verbal ă , gestual ă , tactică

5.2. Tehnici de înaintare

Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element într-un perimetru limitat, sprijinit sau acoperit de un element exterior şiare ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unulsau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului



119

elementului de serviciu (echipă, patrulă etc.) pentru ca echipa să fieîn măsur ă, în orice moment, să-şi asigure propria securitate, să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia dedeplasare.

Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sausprijin decalat; acoperire; trecerea în siguranţă prin faţa uneideschideri; achiziţionarea unui nou compartiment de teren; trecereaunui unghi în siguranţă; trecerea unui obstacol în siguranţă.

Orice compartiment nou de teren, care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. Achiziţionarea terenului, trecerea uneideschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate primadată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective.Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şicercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l

blocheze.Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite, în

special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat,situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare.Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectuluisurprinderii.

5.2.1. Câ ştigarea terenului

Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi por ţiuni deteren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi

poziţia. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage,câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi

păr ăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv

nu a început investigarea unui nou compartiment.



120

„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ careare ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou

compartiment. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădirecompartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare însiguranţă a acesteia.

Procedeul « FLASH », introducerea rapidă a capului în noulcompartiment, apoi retragerea acestuia, este prea rapid şi ar trebuievitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate,dacă adversarul este într-o încă pere mai întunecată decât cea în carese găseşte jandarmul. El trebuie să fie înlocuit, atunci când estenecesar, prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un

baston.



121

5.2.2. Sprijinul fix decalat - pozi ţ ionarea unui sprijin

5.2.3. Trecerea spa ţ iilor deschise (u şi, ferestre)

Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în

siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectândurmătoarele reguli tactice: sprijinul r ămâne orientat în sensulînaintării; se asigur ă posibilitatea de riposta stânga - dreapta;armamentul este orientat către zona de intervenţie, adoptând o

poziţie favorabilă executării tragerii. Rapiditatea trecerii garantează securitatea.

Cu pistolul sau cu p.m.



122

Este interzisă cu desăvâr şire poziţionarea şi oprirea încadrul spaţiilor deschise (uşi, ferestre).

5.3. Tehnici de pătrundere

Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice, precum şi în incinta unităţilor economice, a instituţiilor

publice ori particulare, a organizaţiilor social politice, indiferent dedeţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transportromâne în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale lasolicitarea magistratului; în stare de necesitate; în situaţii impuse denecesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice; pentru prevenirear ăspândirii unei epidemii.

5.3.1. P ătrunderea în situa ţ ia în care ne confrunt ăm cu unadversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie,ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii).

Acest procedeu se execută de o manier ă dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţiiunilaterale verificarea uşii, deschidere, ascultare, provocarea uneireacţii din partea adversarului, pătrunderea.

INTERZIS



123

Pătrunderea într-o încă pere (faza dinamică), a unui trinom,se realizează astfel: pătrunde elementul nr. 1 sub impulsulelementului nr. 2; elementul nr. 1 pătrunde în învăluire; elementul 3sprijină pătrunderea.

5.3.2. Când ne confrunt ăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului)

Acest procedeu se execută de o manier ă flexibilă prinadoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent,respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea);verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei dedeschidere, a încuietorilor; se încearcă declanşarea unei reacţii din

partea adversarului la deschiderea uşii; pătrunderea (combinată cu

ascultarea şi observarea), se execută dinamic la ordinul şefului.

Pătrunderea în încăpere (trinom)



124

5.3.3. Urcarea unei scări

Este un procedeu care se execută cu respectareaurmătoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă câtmai mică, arma trebuie ţinută în poziţia de contact, deschidereaunghiurilor se face succesiv, achiziţionarea de teren iniţială esteurmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.



125

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe

În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le aredespre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie

jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «For ţă» fie în modul«Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în

mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să sedeplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţionezecu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în speciallanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se

proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă.El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate

astfel: Să fii mic şi mobil; R ămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele

periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către

înapoi.Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să

împartă terenul în:

Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi amişcărilor

Zonă de pericol( Contact fizic)

Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări

potenţialeZonă de agresiune(Zonă intimă)

Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control alspaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:



126

Obiectiv nelocalizatImperativ: de găsit

Investigare suplă, în siguranţă, cudiscreţie

Obiectiv localizatImperativ: de surprins

Investigaţie în for ţă, în viteză cu dinamism

- sprijin fix sistematic înainte deorice deplasare

- utilizarea sistematică aadă postirilor - cercetarea fiecărui compar-timent înainte de a trece laurmătorul

- controlul vizual alcompartimentului şi sprijin decalat

- deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard »sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor

Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă ainteriorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, aactelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului.Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect

aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpulîndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvâr şirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor aleCorpului Diplomatic).

Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririiori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor r ă pite sausechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin dininfracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvâr şirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută



127

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectateurmă toarele reguli generale:

dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se vaefectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât maiapropiată de marginea drumului;

în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci cândmaşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea

bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel

încât să permită poziţionarea în afara păr ţii carosabile, de regulă înlocalităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şicare pe timpul nopţii sunt luminate.

Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută,de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rolde protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru asupraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului,

fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosicodificare de alertă.Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea

jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe parteaconducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celuioprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentrucontrol actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se vaverifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactulpermanent cu şoferul



128

Cod oranj - ameninţare prezumată, dar neidentificată

Cod ro şu – ameninţare actuală

5.5.1. Situa ţ ii tactice

5.5.1.1. Un pasager la bord – cod oranj

a) Oprire şi pozi ţ ionare se execută astfel: Sprijin, elementul1 oprit la nivelul consolei portierei; Avertizare – Jandarmeria!, mâinile pe cap, degetele încrucişate, privirea înainte; mişcaresimultană către înainte a celor două elemente, oprirea la nivelul

portierei, sprijin înainte.

Controlează deschiderea portierei, dispunerea elementului de sprijin

Abordare, fixarea obiectivului, sprijin fix şi permanent



129

b) Încă tu şarea şi scoaterea din vehicul

c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare

Punerea cătuşelor, desfacerea centurii de siguranţă,extragerea, control prin extensia bra ului.

Controlul persoanei.



130

d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu

5.5.1.2. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de ac ţ iune format din 3 jandarmi - cod ro şu

Fixarea obiectivului - sub sprijin, elementul de control se deplasează lanivelul consolei portierei.



131

Mişcarea către înainte adispozitivului.

Scoaterea celui de-al doileapasager, securizarea zonei de

către şeful dispozitivului,controlul portbagajului.

Faza finală a acţiunii,dispunerea reţinuţilor pentru afi introduşi în autovehiculul de

serviciu; jandarmul intră primul în autovehicul.

Scoaterea din autovehicul aprimului pasager.



133

BIBLIOGRAFIE

• Hot ă rârea nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea

Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguran ţ ei publice, pentru cre şterea siguran ţ ei cet ăţ eanului şi prevenireacriminalit ăţ ii stradale

• Codul de procedur ă penal ă • Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi

func ţ ionarea Jandarmeriei Române• Legea nr. 60/1991 republicat ă privind organizarea şi

desf ăşurarea adună rilor publice • Legea nr. 295/2005 privind regimul armelor şi al muni ţ iilor

• Legea nr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şicompletarea art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muni ţ iilor

• Legea nr. 19/09.10.1990 pentru aderarea României laConven ţ ia împotriva torturii şi a altor pedepse oritratamente cu cruzime, inumane sau degradante

• Dr. Costică Silion, drd. Alexandru Ioan Giurgiu, Considera ţ ii generale privind întrebuin ţ area for ţ elor Ministerului Administra ţ iei şi Internelor pentru asigurareaordinii publice şi a ordinii constitu ţ ionale în îndeplinireamisiunilor, în cooperare cu alte structuri din sistemul deapă rare, în condi ţ iile integr ă rii

• Gl. lt. conf. dr. Costică Silion, col. drd. Alexandru IoanGiurgiu, Ac ţ iunile pentru asigurarea ordinii publice şi aordinii constitu ţ ionale.

• Gl. bg. Pop Gavrilă, col. Vasilică Ovidiu, mr. Todoruţ Eugen, Interven ţ ia profesional ă a Jandarmului operativ,Editura Tritonic, 2005



134

ANEXA NR. 1ZONA DE OBSERVARE

ZONA DE CONTACT FIZIC

ZONA INTIMĂ

ACŢIUNE INTERZISĂ

ACŢIUNE MODERATĂ

ACŢIUNE PERMISIVĂ



ANEX



137

BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE

ANEXA NR. 3

Ghid de Interventie Profesionala

Documents

Transcript of Ghid de Interventie Profesionala