ACADEMIA DE ȘTIINȚE A REPUBLICII MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIOUMANISTE

CATEDRA LIMBA ȘI LITERATURA ROMANĂ/ENGLEZĂ

PORTOFOLIU

La Literatura universala și comparată

A efectuat: Gandrabură Galina

Coordonator: Ciobanu Olesea

Chișinău 2013

Cuprins:

Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift (rezumat)

Gulliver era al treilea dintre cei cinci copii şi trăia în provincia Nottingham. La paisprezece ani, tatăl său îl trimite la Universitatea Cambridge. Stă acolo trei ani, cu folos, dar studiile erau prea costisitoare, aşa că a fost trimis ca ucenic la Jack Bates, chirurg celebru din Londra, unde rămâne patru ani. Tatăl său îi trimite ceva bănuţi, pe care îi foloseşte pentru a studia navigaţia şi matematica. Una din propunerile lui Gulliver era să călătorească pe mare. Îl părăseşte pe domnul Bates, se întoarce la tatăl său, iar cu banii primiţi, pleacă la Leyde, unde timp de doi ani şi şapte luni învaţă medicina. Se întoarce din  Leyde şi capătă un  loc de chirurg pe vasul Rândunica, unde stă trei ani şi jumătate sub ordinele căpitanului Abraham Panell, comandantul vasului. La întoarcere se stabileşte în Londra şi se căsătoreşte cu domnişoara Mary Burton. Moare profesorul său Bates iar clientela sa începe să se rărească. Face mai multe călătorii timp de şase ani. În prima călătorie, Gulliver este singurul supravieţuitor al unui naufragiu pe ţărmul unei insule, unde constată că este prizonier al unei rase de oameni înalţi de 15 cm, locuitori ai unor insule vecine, Liliput şi Blefuscu. Gulliver promite intenţii paşnice şi jură credinţă împăratului liliputanilor şi observă obiceiurile şi moravurile locale, total neobişnuite pentru el. Obiceiurile liliputane se aseamănă foarte mult cu cele engleze şi sunt prezentate până la limita absurdului. Se remarcă şi diferenţa dintre purtarea tocurilor înalte şi a tocurilor joase. Observă toate intrigile de la curte, corupţia şi capriciile împăratului, care îşi spune cu mândrie „stăpânul universului”. Gulliver îi ajută pe liliputani să îi învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singură mână, însă nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeţii, Gulliver se întoarce acasă cu ajutorul unei şalupe de dimensiuni normale.

Urmează călătoria în Brobdingnag, unde Gulliver găseşte uriaşi de 22 m cu un  mod de viaţă total diferit decât cel al liliputanilor. Aceştia erau mult mai raţionali iar monarhia de aici era o formă de guvernământ ideală, unde regele era înţelept şi drept. Aveau legi care asigurau libertatea şi bunăstarea cetăţenilor. Regele, paşnic din fire, nu doreşte ca în ţara sa să fie introduse praful de puşcă, puştile şi tunurile. Când îi sunt descrise războaiele din Europa, regele se îngrozeşte. În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în gheare de un vultur gigant şi apoi abandonată, însă este salvat de o corabie şi astfel se întoarce din nou în Anglia.

Călătoria în Laputa este o nouă experienţă pentru Gulliver. Locuitorii din Laputa se consideră savanţi, parcă nu ar trăi pe pământ, sunt aroganţi şi închipuiţi, parcă ar trăi pe o insulă zburătoare. Autorul ne descrie ştiinţa ruptă de realitate. Oamenii de aici se ocupă cu tot felul de lucruri inutile şi absurde, cum ar fi: extragerea razelor de soare din castraveţi, construirea caselor începând cu acoperişul şi terminând cu temelia.

În ultima călătorie ,Gulliver ajunge pe o insulă cu o populaţie foarte ciudată,care se împarte în două categorii:o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestraţi cu raţiune şi puterea de a vorbi, iar cealaltă parte a

populaţiei din fiinţe yahoo, asemenea oamenilor, dar primitivi şi brutali, lacomi, răutăcioşi, invidioşi, care se ceartă şi se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitoare inutile, pe care le credeau preţioase. Caii sunt virtuoşi şi înţelepţi, trăiesc într-o comună patriarhală, nu pot înţelege ce este minciuna.

Gulliver se întoarce în Anglia, însă nimeni nu-i crede povestirile sale, fiind foarte rece chiar cu nevasta şi rudele. Oamenii îi fac proces şi îl declară nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Liliput, care modifică decizia judecătorilor. Încet-încet, Gulliver se schimbă, devenind un om ca toţi oamenii, deşi tot puţin cam mizantrop. 

Rezumat Candid - Voltaire

Tânărul Candide Thunder -ten-Tronckh trăieşte în Vestfalia, Germania. El trăieşte fericitalături de baronul Thunder -ten-Tronckh, cu fiul şi fiica lui, Cunigunda, în castelul acestuia. Rudă săracă, el nu este văzut prea bine, el este desconsiderat de lumea din jur, totuşi este fericit pentru că este îndrăgostit de domnişoara baroană, de Cunigunda. Candide are o fire blândă şi este entuziasmat de învăţătorul său, maestrul Pangloss, cu care este de acord în toate. Pedagogul este convins că "pe lumea asta perfectă, totul este perfect". Într -o zi Candide are curajul s-o sărute pe Cunigunda, dar fapta are ca urmare alungarea lui de la castel. În final personajele care au rămas în viaţă după întâmplările ce au urmat se adună la o fermă.

Aventurile care s-au derulat între aceste două momente pot fi împărţite în două. Până la capitolul Eldorado personajul principal este condus de împrejurări, apoi evenimentele se succed conduse fiind de Candide. Eroul alungat de la castel nimereşte în războiul bulgaro-avar. El suportă destul de bine instruirea sa pentru luptă- de aceasta va profita mai târziu - darfuge imediat ce poate din măcelul numit război. Următoarea escală este Olanda, unde face cunoştiinţă cu anabaptistul Jacques şi îl reîntâlneşte pe maestrul Pangloss. Ei se alătură lui Jacques şi ajung în Portugalia. Aici ei devin martori şi participanţi care suferă în urma cutremurelui. La Lisabona Pangloss este spânzurat, dar o bătrână îl salvează pe Candide. O reîntâlneşte pe Cunigunda, care acum este întreţinuta înaltului incvizitor şi al unui bancher evreu. Candide îl înjunghiază pe bancher şi trebuie să fugă cu toţii. Ei ajung la Avacena, apoila Cadiz unde se îmbarcă pe un vapor care merge în America de Sud. Din cauza unor probleme materiale la Buenos Aires Candide trebuie să se despartă de Cunigunda şi de bătrână. El, împreună cu sluga sa Cacambo merg în Paraguay, unde îl întâlnesc pe fratele Cunigundei pe care îl credeau mort şi care aici este un conducător militar. Ei rămân timp de o lună în ţara asta ideală care păzeşte comorile vechiului imperiu incaş, apoi plini de bogăţii, ajung în colonia olandeză Suriname. Candide îşi ia un nou tovarăş de călătorie, pe bătrânul om de ştiinţă Martin. Împreună cu el şi cu comoara sa în scădere porneşte spre portul francezBordeaux. După o perioadă pe care o petrec la Paris ajung la Portsmouth prin Dieppe, pentru ca peste două zile să meargă la Veneţia, unde eroul nostru doreşte să se reîntâlnească cu Cunigunda.

Dar drumul nu se opreşte în oraşul italian ci continuă spre Constantinopole. După întorsăturide situaţie favorabile, în sfârşit se adună toată compania: Candide, Pangloss care a reuşit săocolească moartea, Cocombo, Martin şi bătrâna. Ei închiriază o fermă pe malul mării şi deacum încolo vor trăi cu toţii fericiţi. La sfârşitul cărţii Candide este consternat de aspectul Cunigundei. Pentru ea s-a aventurat prin lume, pentru ea a suferit atât, dar clipele revederii devin penibile pentru eroul nostru. Cu metamorfoza prin care trece Cunigunda, Voltaire ne oferă filozofia idealului şi a realităţii: oare ce aspect va lua idealul nostru pentru care am luptat, care ne-a condus viaţa până o

vom atinge, când ajungem în posesia ei. Cheia poveştii este Cunigunda, mai ales în episodul Eldorado. "Ţara de aur" este oare structura statului ideal sau este întruparea Statului visat de Platon, prin urmare o utopie negativă pentru Voltaire? Omul, datorită însuşirilor sale, este de neînţeles iar una din ele este exprimat de bătrână: ... dar eu iubesc viaţa. Această slăbiciune este poate cea mai gravă dintre toate: nu este o prostie să purtăm povara asta pe care am putea-o arunca oricând? În ultimul capitol Martin şi Pangloss ascultă cu o uşoară reţinere sfatul dat de turcul bătrân: munca este cel mai bun mijloc de a neapăra de trei rele- de plictiseală, de păcat, de lipsuri. Povestitorul accentuează importanţa vieţii active. Nu putem birui chaosul existent în lume, dar prin sârguinţă şi perseverenţă putem coordona o mică parte după dorinţa noastră. Dacă primul capitol ne aminteşte puţin ironic de alungarea din paradis, capitolul final e imaginea satirică a reîntoarcerii în el. Terra nu este o Gădină a Edenului, dar nu este nici Iadul. Dacă nu vrem să explicăm viaţa, ci s-o trăim, dacă în loc să facem speculaţii alegem să muncim, poate vom atinge şi fericirea. Voltaire încheie romanul "Candide„ cu această învăţătură simplă dar de maximă importanţă.

Faust de Goethe – rezumat

Actul I

Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust îşi recunoaşte înfrângerea la sfârşitul unei vieţi în care munca intensă în domeniul ştiinţei i-a impus renunţarea la toate bucuriile şi plăcerile omeneşti. Cupa cu otravă i se opreşte lângă buze, când, de afară răzbate până la el un cântec vesel ce slăveşte natura şi dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocându-l pe Spiritul Pământului. Acesta apare sub înfăţişarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorinţă. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forţe de rezistenţă ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinereţe şi frumuseţe, luându-i în schimb sufletul. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeş cavaler în floarea vârstei.

Actul II

În mijlocul unei mulţimi vesele şi gălăgioase care petrece, tânărul ofiţer Valentin stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o va lăsa singură pe sora lui, Margareta. Valentin imploră cerul s-o ocrotească . Tânărul s tudent Wagner începe un cântec vese l de pahar care es te în t rerupt bruta l de Mefis to . Acesta îi uimeşte pe toţi făcând să curgă în pahare vin venit de nu se ştie unde, antrenându-i pe toţi într-un cântec în care preaslăveşte puterea aurului. Contrariat şi revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade sfărâmată. Speriaţi, oamenii se retrag, iar soldaţii îndreaptă spre necunoscut mânerul sabie i  cu  semnul  cruc i i .  Sa tan  es te  nevoi t să  dea   înapoi .  După  aces t   inc ident  pe t recerea   re începe .  Apare Margareta. Faust îi iese în cale şi se oferă să o însoţească până acasă. Tânăra refuză cu modestie, dar ferm. În grădina Margaretei, tânărul Siebel vine cu un buchet de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al curatei sale iubir i. După plecarea sa, în grădină pătrund Faust şi Mefisto. Impresionat de atmosfera de linişte şi pace a aceştui lăcaş, Faust încearcă o puternică emoţie. Mefisto aşează o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după  care ce i  doi se  ascund   în  spate le  unor bosche te .  Soseş te  Margare ta   tu lbura tă  de   imaginea   f rumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase braţul. Aşezându-se la  roata de tors, ea cântă vechea Baladă a regelui dinThule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zăreşte caseta pe care nu se poate stăpâni să n-o

deschidă . Împodobi tă cu b i ju ter i i le minunate , Margare te i i se pare ca seamănă cu o f i ică de rege . Faus t ş i Mef is to se apropie . O vecină mai vârs tn ică , Mar tha , extaz ia tă în fa ţa unor asemenea bogăţ i i es te d iscre t îndepărtată de către Mefisto care se preface că o curtează. Rămaşi singuri, Faust şi Margareta sfârşesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Odată cu căderea noptii Faust vrea să plece, dar, reţinut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei îşi cântă dragostea stelelor chemându-şi iubitul. Faust răspunde la chemarea ei şi cei doi se pierd într-o îmbrăţişare pătimaşă. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto îşi admiră victoria.

Actul III

Părăsită de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar şi în sfântul lăcaş, glasul lui Mefistose face auzit, învinovăţind-o. Valentin se înapoiază acasă odată cu toti soldaţii, cântând gloria obţinută în bătălii. La întrebările lui, puse în pripă, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de conştiinţă pentru fapta săvârşita, Faust nu are curajul să bată la poarta iubitei. Mefisto, care îl însoţeşte ca o umbră, cântă o serenadă, dar la fereastra ce se deschide nu apare Margareta, ci Valentin care vrea sa spele în sânge dezonoarea surorii sale. În duelul cu Faust, Valentin este rănit mortal de spada lui Mefisto şi, înainte de a-şi da sufletul, îşi blestemă sora.

Actul I

Noaptea Valpurgiei. Vrând să-l facă să uite dragostea Margaretei, Mefisto l-a dus pe Faust în împăraţia sa unde, într-un dans fantastic, i se perindă prin faţă cele mai frumoase femei. Faust nici nu le vede. Gândurile sale sunt tot la blânda şi curata Margareta. El îi cere lui Mefisto să îl ducă la ea, pentru a o salva.

Actul V

Faust şi Mefisto pătrund în celula în care a fost întemniţată Margareta, cu minţile rătăcite, după ce şi-a ucis copilul. Fericită la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage îngrozită la vederea lui Mefisto, refuzând categoric sa părăsească celula. Cu ultimele puteri ea cheamă îngerii să-i salveze sufletul chinuit. Sufletul Margaretei se înalţă la cer.

EPILOG:

Tot ce este vremelnic e numai simbol, ce este chip indoielnic aici s-a implinit, nespusul deplinul izbandei, etern femininul ne inalţă in tărie.

Cei trei mușchetari (rezumat)de Alexandru Dumas

În vremea lui Ludovic al-XIII-lea, mai precis în 1626, un tânăr gascon din Tarbes, urmând povața părintească, pornește spre Paris pentru a intra în slujba

regelui devenind muschetar. Toată averea lui d’Artagnan stătea în cincisprezece scuzi, un prăpădit de căluț galben și o scrisoare prin care tatăl său îl recomanda căpitanului muschetarilor, domnului de Tréville, pe care îl cunoscuse odinioară. Drumul, date fiind înfățișarea căluțului și firea aprigă, trufașă a stăpânului, nu e lipsit de peripeții: lui d'Artangan îi este luată scrisoarea în Meung. La Paris, d’Artagnan câștigă bunăvoința domnului de Tréville, dar nu și uniforma de muschetar: trebuie mai întâi să-și facă ucenicia. Oricum, sosirea în marele oraș nu curmă șirul boroboațelor pentru care tânărul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare făcut. Încă de la prima zi se vede provocat la duel – pe rând – de trei vestiți muschetari: nedespărțiții Athos, Porthos și Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care muschetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii. Faptul că trei muschetari, dintre care unul deja grav rănit, însoțiți de un tânăr neexperimentat, „un copil", au reușit să îi înfrângă pe cinci dintre cei mai de seamă soldați ai cardinalului, ajunse până la urechile încântate ale regelui. Pentru d’Artagnan acesta este începutul unei faime de invidiat.

Ocazia unor noi fapte eroice nu se lasă așteptată. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, îl roagă pe acesta să-i găsească soția, o slujitoare apropiată a reginei, răpită, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una politică. Cardinalul urmărește să slăbească puterea Angliei lovind într-unul din cei mai importanți oameni ai ei, ducele de Buckingham. Aflând de dragostea pasionată pe care acesta i-o poartă reginei Franței, Ana de Austria, cardinalul pusese să fie ticluită o scrisoare ca din partea acesteia pentru a-l ademeni la Paris și a-l captura. Regina însă aflase de complot și încerca să-l dejoace. Răpirea doamnei Bonacieux nu pare a fi străină de această urzeală. Tânăra femeie reușește să scape singură de răpitorii ei, dar casa ei fiind supravegheată, e din nou prinsă. E rândul lui d’Artagnan să o salveze și o face tocmai la timp pentru ca aceasta să-l poată conduce într-un ascuns la palat pe omul cel mai căutat din acele zile: ducele de Buckingham. Planul cardinalului de a o compromite pe regină în ochii regelui nu este însă cu totul pierdut, Richelieu știind că ducele s-a întors în Anglia ducând drept amintire eghileții cu diamante ai reginei. Richelieu îl convinge așadar pe rege să organizeze o serbare și-l îndeamnă să-și poftească soția împodobită cu eghileții buclucași. Pentru a fi sigur de izbândă, o însărcinează pe o frumoasă slujitoare, Milady, să îi fure ducelui două diamante. Răgazul pe care-l are regina pentru a cere înapoi podoaba e foarte scurt și nici nu știe la cine să apeleze. Supus farmecelor doamnei Bonacieux, d’Artagnan va lua asupră-i dificila misiune. Grație ajutorului lui Athos, Porthos și Aramis, care rămân pe rând în urmă pentru a dejuca perfidele capcane care le-au fost presărate pe drum, d’Artagnan ajunge la țărmul Franței. Cum însă nu are permis de trecere în Anglia și cardinalul a emis deja un ordin în privința aceasta,

îndrăznețul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, și-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă când să se bucure în sfârșit de mulțumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din nou răpită, de data aceasta fără urmă.

Pentru că-i cunoscuse taina, Milady, jură să se răzbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arată un dușman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se află peste tot și amenință în toate părțile. De ultima ei misiune, încredințată chiar de către cardinal, află întâmplător și cei trei muschetari: trebuie să aranjeze uciderea ducelui de Buckingham. Negăsind loc mai bun de sfat decât în bastionul Saint-Gervais, la o palmă de asediații din La Rochelle, aceștia rezistă atacurilor mai mult de o oră, timpul necesar pentru a lua o hotărâre. Îi scriu lordului de Winter pentru a o împiedica pe Milady să-și ducă planul la bun sfârșit. Luată pe sus chiar înainte de a pune piciorul pe țărmul englez și întemnițată de chiar cumnatul ei, reușește să-l convingă pe gardianul său că e nevinovată. Mai mult, descoperind în el un fanatic protestant, îi înșiră tot felul de minciuni menite pentru a-l ațâța împotriva celui pe care protestanții oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit de patimă, Felton se transformă din cerberul lui Milady în unealta ei și-l asasinează pe duce. Întoarsă în Franța, are ordin să aștepte poruncile cardinalului în mănăstirea Carmelitelor. Tot aici e ascunsă și doamna Bonacieux, și Milady își pregătește o cruntă revanșă. Însă cum d’Artagnan și prietenii săi tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp să-și savureze pe îndelete răzbunarea. O otrăvește în grabă și fuge. Doamna Bonacieux abia apucă să-și vadă iubitul și moare în brațele lui. Milady nu are timp să se bucure prea mult de izbânda. E prinsă de cei patru prieteni cărora li se adaugă lordul de Winter și un călău tocmit de Athos, și e judecată. Acum ies la iveală toate crimele ei. E osândită la moarte, iar călăul o execută fără întârziere. Cât despre celelalte personaje … Făcut muschetar încă de după isprava din bastionul Saint-Gervais, d’Artagnan va fi înaintat curând locotenent. Athos va mai lupta o vreme, apoi se va retrage în viața pe care o părăsise din tinerețe. În ce-i privește pe Porthos și Aramis, se vor retrage și ei din slujba de muschetar, unul pentru a se căsători cu o bogată văduvă, altul pentru a îmbrățișa viața monahală.

Edgar Allan Poe

„Corbul” (original în limba engleză The Raven) este un poem narativ de scriitorul american Edgar Allan Poe, prima dată publicat în ianuarie 1845. Este

adesea menționat datorită muzicalității versurilor, limbajului stilizat și atmosferei supranaturale. În poem, un corbvorbitor vizitează un bărbat îndrăgostit, urmărind decăderea acestuia în nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student,[1][2] se lamentează din cauza morții iubitei lui, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe Pallas Athena, corbul pare să-i agraveze starea prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”.[3][4] Poemul are o serie de influențe din folclorși antichitatea clasică.

Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care ar avea succes atât critic, cât și la masele de oameni, precum a explicat în eseul „Filosofia creației poetice” (1846). „Corbul” a fost inspirat parțial de corbul vorbitor din romanul de Charles Dickens, Barnaby Rudge.[5] Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul de Elizabeth Barrett, „Lady Geraldine's Courtship”, făcând de asemenea uz de rimă internă și aliterație.

„Corbul” a apărut prima dată pe 29 iunie 1845 în New York Evening Mirror. Publicarea l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. La scurt timp retipărită, parodiată și ilustrată, opinia criticilor este împărțită asupra valorii poemului, rămănând totuși una din cele mai cunoscute poeme scrise vreodată.[6]

„Corbul” prezintă un narator anonim care stă, citind, „cărți cu tîlc tulburător”, ca o metodă de a uita de pierderea iubitei lui, Lenore. Aude o bătaie în ușă, iar, deși nu răspunde nimeni, tâmplele îi „ardeau văpaie”.[7] O bătaie asemănătoare, dar ușor mai puternică, se aude în fereastra sa. Când deschide geamul pentru a verifica sursa zgomotului, „c-un foșnet grav de-aripă, a intrat un Corb”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al lui Pallas Athena.

Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-i dezvăluie numele. Singurul răspuns al corbului este "Nevermore". Naratorul este surprins de lucrul tocmai întâmplat, cu toate că nu mai zice nimic. Acesta își spune singur că "prietenul" său corbul va zbura din viața sa, precum „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor”, odată cu speranțele sale. Ca și cum i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul „Nevermore” de la un stăpân, și este singurul cuvânt pe care îl știe.

Totuși, naratorul își trage scaunul direct în fața corbului, determinat să afle mai multe despre el. Se gândește pentru un moment, fără să spună ceva, dar mintea îi fuge din nou la Lenore. Începe să creadă că aerul devine mai dens și simte prezența îngerilor. Confuz de asocierea îngerilor cu pasărea, naratorul devine nervos, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Pe măsură ce strigă, corbul îi răspunde din nou: „Nevermore”. Într-un final, întreabă corbul dacă se va reuni

cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții-n zbor”, cu toate că nu se mișcă. În final, „de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, și stă într-una” pe bustul lui Pallas. Autorul mărturisește atunci că sufletul lui este prins sub umbra corbului și nu se va mișca „Niciodată – Nevermore!”.

Analiza

Poe a scris poemul ca o povestire, fără a crea o alegorie sau să cadă în didacticism.[2] Tema principală este cea a devotării veșnice.[8]Naratorul este prins între dorința de a uita și cea a-și aminti, părând că primește plăcere de la concentrarea pe pierdere.[9] Naratorul presupune că „Nevermore” e singurul cuvânt pe care îl cunoaște, „de-altele-i neștiutor”, dar continuă să-i pună întrebări, cu toate că știe răspunsul. Întrebările sunt puse, atunci, anumit cu scopul de a incita sentimentul de pierdere și de a se subaprecia. [10] Poe nu lămurește dacă pasărea chiar știe ce spune sau intenția a fost de a cauza o reacție în naratorul poemului.[11] Naratorul este prezentat la început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece într-o stare de furie și în final, nebunie.[12] Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este un paraklausithyron elegiac, un motiv poetic din Grecia și Roma Antică, ce consistă în lamentarea unui exclus la ușile închile ale iubitei.

„Sus, pe bust, se-opri din zbor”. Așezarea corbului pe bustul lui Pallas Atena, un simbol al înțelepciunii, are ca scop prezentarea naratorului ca elev. Ilustrație deÉdouard Manet pentru traducerea luiStéphane Mallarmé', Le Corbeau (1875).

Poe spune că naratorul este un tânăr student.[14] Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în Filosofia creației poetice, fiind și sugerat prin faptul că bărbatul citește „cărți cu tîlc tulburător”, precum și de bustul lui Pallas Athena, zeița înțelepciunii.[1]

Similar studiilor sugerate în nuvela lui Poe Ligeia, aceste tâlcuri ar putea avea ca temă ocultul sau magia neagră. Acest lucru este accentuat de alegerea autorului de a plasa acțiunea în luna decembrie, prin tradiție asociată cu forțele întunericului. Folosirea corbului - „pasăre a răului” - de asemenea pare să sugereze acest lucru.[15] Această imagine a răului asociată corbului este subliniată de credința naratorului că acesta are un „nume dat de-al Iadului sobor”, sau un mesager din lumea de dincolo, referință la zeul roman al lumii subterane, Pluton(Hades la greci).[9] Poe a ales corbul ca simbol central în poveste deoarece dorea a creatură incapabilă de gândire, dar capabilă să vorbească. S-a decis asupra corbului, pe care l-a considerat „egal capabil să vorbească” cu un papagal, pentru a se potrivi tonului poeziei.[16]Poe a declarat că

acesta are menirea să simbolizeze „amintirea veșnică și îndoliată”. [17] A fost de asemenea inspirat de Grip, corbul din Barnaby Rudge de Charles Dickens.[18] O scenă în special seamănă cu poemul: la sfârșitul celui de-al cincilea capitol din romanul lui Dickens, Grip face un zgomot, iar cineva spune, "What was that – him tapping at the door?" (rom. - „Ce a fost acesta - el bătând la ușă”), răspunsul fiind "'Tis someone knocking softly at the shutter" (rom. - "Este cineva bătând ușor la oblon")[19][20] Corbul lui Dickens putea vorbi mai multe cuvinte, având și alte capacități, precum scoaterea capacului de la o sticlă de șampanie, dar Poe accentuează calitățile dramatice ale păsării. Poe a scris o recenzie pentru Barnaby Rudge în revista Graham's Magazine, fiind de părere, printre altele, că pasărea ar fi trebuit să aibă un rol mai simbolic, profetic.[19] Similaritudinele nu au trecut neobservate: James Russell Lowell în A Fable for Critics a scris: "Iată-l pe Poe cu al său corb, precum Barnaby Rudge / Trei cincimi geniu și două născocire."[21]

O posibilă sursă de inspirație pentru corb ar putea veni din mitologie și folclor. În mitologia nordică, Odin deține doi corbi numiți Huginn și Muninn, reprezentând gândirea și memoria.[22] Corbul și-a câștigat reputația de pasăre a oamenilor bolnavi în Geneza.[16] Potrivit folclorului evreiesc, Noe a trimis un corb alb pentru a verifica starea vremii, în timp ce se afla pe arcă. Pasărea află că apele se retrag, dar deoarece nu se întoarce imediat cu veștile, este pedepsit să mănânce stârvuri toată viața, fiindu-i transformate penele în negru.[22] ÎnMetaformozele lui Ovidiu, un corb este de asemenea transformat din alb în negru de zeul Apollo, deoarece i-a transmis un mesaj despre infidelitatea unei iubite. Rolul corbului ca mesager în poemul lui Poe poate fi așadar inspirat din aceste povestiri.[22]

Poe menționează regiunea Galaad din Biblie și un balsam, o referire la Cartea lui Ieremia (8:22) din Biblie: „Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?” [23] În acel context, balsamul din Galaad este o rășinoasă folosită cu scopuri medicale (sugerând, probabil, că naratorul trebuie vindecat după pierderea lui Lenore). Face de asemenea o referire la Eden, cu toate că Poe folosește numele pentru a întreba dacă Lenore a fost acceptată în Rai. Într-un alt moment, naratorul își imaginează că Serafimi (un tip de înger) au intrat în cameră. Acesta își imaginează că serafimii încearcă să-i ia amintirile cu Lenore folosindu-se de „licoarea de uitare”, un drog menționat în Odiseea de Homer pentru a induce uitarea.

Structura

Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată.[5] Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și xreprezentând silaba neaccentuată):

Poe a declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic.[14] Rimaeste ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B, când este rimă interioară în varianta originală și ABCBBB în limba română. În fiecare strofă, versurile B rimează cu „nevermore” și sunt catalectice, accentuând silaba finală. Poemul conține de asemenea multe exemple de aliterație("Doubting, dreaming dreams...").[25] Poetul american Daniel Hoffman a sugerat că structura poemului și metrul sunt atât de convenționale încât par artificiale, cu toate că datorită calității superioare a operei, acest lucru poate fi trecut cu vederea.[26]

Poe și-a bazat structura „Corbul”-ui pe ritmul și rima complicată a poemului „Lady Geraldine's Courtship” a poetei engleze Elizabeth Barrett Browning.[14] Poe făcuse recenzia operelor lui Barrett în ianuarie 1845 pentru Broadway Journal, [27] spunând că „inspirația ei poetică este mai mult decât putem concepe noi - cu nimic mai mult decât impresionant. Simțul ei artistic este însuși pur.”[28] Tipic pentru Poe, în recenzia sa i-a criticat lipsa de originalitate și ceea ce el considera ca fiind natura repetitivă al unor poezii.[29] Despre „Lady Geraldine's Courtship” a scris că „niciodată nu am citit un poem care combină atât de mult din cea mai aprigă pasiune cu atât de mult din cea mai delicată imaginație.”[28]

, István Orosz,[40][41] și Ryan Price.[42]

Compunerea

Poe a profitat de succesul poemului, scriind un eseu numit „Filosofia creației poetice” (1846), în care detaliază modul în care a fost compus „Corbul”. Descrierea prezentată este probabil exagerată, cu toate că eseul oferă o vedere de ansamblu asupra toeriei literare a lui Poe.[43]Acesta explică că fiecare componentă a poemului are o bază logică: corbul intră în cameră pentru a evita o furtună (în „miez de noapte” într-un „decembrie cu zloată”), iar așezarea sa pe un bust alb pal, avea intenția de a crea un contrast vizual, în comparație cu pasărea, ce era neagră. Acesta susține că niciun aspect al poemului nu a fost accidental, fiind controlat total de către sine.[44] Chiar termenul „Nevermore”, susține Poe, este folosit datorită efectului creat de sunetele vocalice lungi (cu toate că este posibil să fi fost inspirat de George Gordon Byronsau Henry

Wadsworth Longfellow[45]). Poe a mai folosit sunetul produs de vocala „o” lungă și în alte poeme: „no more” în „Tăcere” sau „evermore” în „Viermele cuceritor”.[1] Subiectul în sine, a declarat Poe, a fost ales deoarece „moartea ... unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume.” Spusă de „buzele... unui îndrăgostit îndoliat” este cel mai potrivit pentru a obține efectul scontat.[2] Pe lângă tema de origine poetică, este posibil ca Lenore să fi fost inspirată de evenimente reale din viața lui Poe, precum pierderea timpurie a mamei sale, Eliza Poe sau lunga boală suportată de soția lui, Virginia.[9] În esență, Poe consideră „Corbul” un experiment de a „mulțumi atât gustul mulțimii cât și al criticilor”, fiind accesibil atât masei cât și înaltelor cercuri literare. [2] Nu este cunoscută durata în care Poe a lucrat la „Corbul”, existând teorii ce susțin că acest lucru s-a întâmplat într-o singură zi, până chiar la zece ani. Poe a recitat un poem ce se crede că a fost o versiune de început a „Corbul”-ui în 1843 în Saratoga, New York.[5] Este posibil ca o variantă timpurie să fi conținut o bufniță.[46]

Recepția critică și impactul

În parte datorită publicării duale, „Corbul” l-a făcut pe Edgar Allan Poe un nume familial aproape imediat,[47] transformându-l într-o celebritate națională.[48] Cititorii au început să identifice poemul cu poetul, poreclindu-l pe Poe, „Corbul”..[49] La scurt timp, poemul a fost retipărit, parodiat și ilustrat.[47] Cu toate că l-a făcut pe Poe cunoscut, nu i-a adus un câștig financiar semnificativ.[50] Precum el însuși avea să se lamenteze: „Nu am niciun ban. Sunt la fel de sărac acum precum am fost toată viața - cu excepția speranței, care nu foate fi acceptată de bănci”.[35]

Ziarul New World titra: „Toată lumea citește poemul și-l laudă... just, credem noi, pentru că ne pare plin de originalitate și putere.”[6] The Pennsylvania Inquirer l-a retipărit cu titlul „Un poem frumos”..[6] Elizabeth Barrett i-a scris lui Poe: „«Corbul» dumitale a produs o senzație, o groază temporară, aici în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane bântuite de «Nevermore»”.[51] Datorită popularității, Poe a fost invitat pentru a recita „Corbul” în cadrul adunărilor sociale publice și private. Într-un salon de lectură, un invitat a spus: „a-l auzi [pe Poe] rostind Corbul... este un eveniment unic.”[52] Unii care l-au văzut, au descris evenimentul: „Făcea lumina lămpilor atât de mică încât camera era aproape întunecată, apoi, stând în mijlocul apartamentului recita... cu cele mai melodioase voci... Atât de încântătoare era puterea lui ca și cititor, că auditoriului îi era frică să respire, ca nu cumva vraja fermecată să fie ruptă.”[53] Au apărut parodii, în special în

Boston, New York și Philadelphia, purtând nume ca „The Craven” („Fricosul”), „The Gazelle” („Gazela”), „The Whippoorwill” („Caprimulgul țipător”) și „The Turkey” („Curcanul”).[49] O parodie, „The Pole-Cat”, a atras atenția avocatului Andrew Johnston, care i-a trimis-o lui Abraham Lincoln. Cu toate că Lincoln a recunoscut că a râs din toată inima, până atunci, nu citise „Corbul”. [54] Totuși, Lincoln avea să citească originalul în cele din urmă și să-l memoreze.[55]

„Corbul” a fost lăudat de scriitori precum William Gilmore Simms și Margaret Fuller,[56] cu toate că a fost criticat de William Butler Yeats, care l-a numit „nesincer și vulgar... execută un tric de ritm”.[2] Transcendentalistul Ralph Waldo Emerson a scris: „Nu văd nimic în el [poem]”.[57] Un critic de la Southern Quarterly Review a scris în iulie 1848 că poemul a fost stricat de „o extravaganță sălbatică și pasiune dezlănțuită” și că lucruri nesemnificative precum bătutul la ușă și o perdea ce flutură ar afecta numai „un copil ce a fost speriat până la limita idioțeniei de povești groaznice cu fantome”.[58] Un scriitor anonim, folosind pseudonimul „Outis” a sugerat în Evening Mirror că poemul a fost plagiat după un poem numit „The Bird of the Dream”, de un autor necunoscut. Scriitorul anonim a prezentat 18 similaritudini între opere, ca răspuns la acuzațiile de plagiat aduse de Poe contra lui Henry Wadsworth Longfellow. S-a vehiculat teoria că Outis era de fapt Cornelius Conway Felton, dacă nu chiar Poe însuși.[59] După moartea lui Poe, prietenul acestuia, Thomas Holley Chivers a declarat că poemul a fost plagiat după una din operele sale.[60] În special, a susținut acesta, a fost inspirat de folosirea metrului pentru poem și al laitmotivului „nevermore”.[61]

„Corbul” a influențat multe creații moderne, inclusiv Lolita de Vladimir Nabokov în 1955, The Jewbird în 1963 și The Parrot Who Knew Papa de Ray Bradbury în 1976.[62] Referiri asupra poemului s-au făcut adesea în cultura populară prin intermediul filemlor, televiziunii, muzicii, etc.

Evghenii Oneghinde Alexandr Pușkin

ACTUL I Tabloul I

Larina şi doica, Niania, cum i se mai spune, stau de vorbă în grădină despre întîmplări vechi, despre treburigospodăreşti. O dată cu seara, ţăranii care se întorc de la munca cîmpului intră în grădina boierului, aducînd un snop de grîu frumos împodobit, semn al recoltei îmbelşugate. Din depărtare se aude un zvon de clopoţei. Sosesc oaspeţii: poetul Lenski, logodnicul Olgăi, împreună cu Evgheni Oneghin, prietenul lui. După discuţia lui Oneghin, în sufletul Tatianei apare un sentiment de nelinişte, necunostut pînă atunci. Tabloul II

Tîrziu, după plecarea oaspeţilor, Tatiana veghează în dormitorul ei. Amare gînduri şi dulci visări i se împletesc în suflet. Învingîndu-şi timiditatea, tînăra fată se hotărăşte să-i scrie o scrisoare lui Oneghin, în care să-şi destăinuiesentimentele. Cîte trăiri şi emoţii redă ea în scrisoare! E şi o declaraţie de dragoste, şi un vis înaripat, şi o fricăascunsă, dar şi o speranţă... Se zoreşte de ziuă. Apare doica, căreia Tatiana îi încredinţează scrisoarea, pentru a o transmite lui Oneghin.

Tabloul III

În pădurea de lîngă conac ţăranii culeg mure şi cîntă. Tatiana nu-şi mai găseşte locul. Sufletul ei se zbuciumă. Ce vacrede Oneghin despre ea? Iată că cel aşteptat îşi face apariţia. Obişnuit cu viaţa uşuratică a Petersburgului, Oneghinrăspunde cu o răceală măsurată sentimentelor curate ale tinerei fete. Dragostea şi căsătoria nu sunt făcute pentru el.Ea nu şi-ar găsi fericirea, iar el s-ar plictisi repede. Tatiana îl ascultă cu sufletul îndurerat. ACTUL II

Tabloul IV

În casa familiei Larin e zarvă mare. E ziua Tatianei, şi cu acest prilej se dă un bal la care, printre alţi invitaţi, se află şi Lenski cu Oneghin. Tatiana îl mai iubeşte pe Oneghin, în ciuda speranţelor risipite cu atîta necruţare. Vrînd să-l pedepsească pe Lenski pentru plictiseala pe care i-o produce serata, Oneghin începe să-i facă, în glumă, curte Olgăi,logodnica poetului. Olga acceptă acest joc care o amuză. În sufletul lui Lenski gelozia se aprinde tot mai tare.

În încercarea nesocotită a lui Oneghin de a-l necăji, el vede trădarea, trădare din partea prietenului său. Scandalul izbucneşte şi, cu toate încercările celor din jur de a-i împăca, cei doi se vor bate în duel. Tabloul V

O dimineaţă de iarnă. Lenski şi secundantul său Zareţki îl aşteaptă pe Oneghin. Sfîşiat de presimţiri rele, Lenski îş iaminteşte de zilele luminoase din viaţa sa şi de dragostea pentru Olga, dragoste ce s-a revărsat acum într -o cumplită durere sufletească. Însoţit de francezul Guillo, soseşte Oneghin. Foştii prieteni sunt cuprinşi de îndoială în justeţea hotărârii lor ... dar decizia a fost luată. Zareţki ordonă începutul duelului. Lupta este scurtă. Lenski lovit de glonte cade la pămînt.ACTUL III Tabloul VI

Au trecut ani… Nefericit şi plicitsit de viaţă, purtîndu-şi pretutindeni melancolia, urmărit de imaginea prietenului ucis, Oneghin se reîntoarce la Petersburg. Chiar în prima seară, el este invitat la un bal, unde îl întîlneşte pe cneazul Gremin, venit împreună cu soţia sa. Oneghin este uluit de frumuseţea tinerei femei care nu este alta decît Tatiana. Cneazul îi mărturiseşte lui Oneghin fericirea de care se bucură alături de această minunată fiinţă. Oneghin este prezentat Tatianei. După un schimb neînsemnat de cuvinte, Tatiana se depărtează la braţul soţului ei. Ars de flacăra mistuitoare a patimei ce se naşte în suflet, atins în mîndria lui de falsa indiferenţă a Tatianei, Oneghin îşi dă seama că liniştea şi nepăsarea lui obişnuită îl vor părăsi pentru totdeauna.

 Tabloul VII

Retrasă în salonul ei, Tatiana citeşte scrisoarea înflăcărată pe care i-a trimis-o Oneghin. Clipele de visare în caretrecutul dureros reînvie sunt întrerupte de sosirea lui Oneghin. Cu răsuflarea tăiată de zbucium şi pasiune, el se aruncă la picioarele Tatianei. Cuvintele ei răsună aspru. Sentimentul datoriei o determină să-l respingă. Deşi se iubesc cei doi se despart pentru totdeauna..

Numele trandafiruluiUmberto Eco

 Numele trandafirului (Il nome della rosa) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. Este o povestire istorica, o ancheta pentru gasirea criminalului (mister al crimei) având ca decor o mănăstire italiana din anul 1327, un mister intelectual care combină elemente de semiotică în cadrul ficțiunii, analiza biblică, studiile medievale și teoria literară.

Acțiunea din Numele trandafirului se petrece pe parcursul a 7 zile într-o mănstire Benedictină, pe fundalul unui conflict între numeroase ordine religioase și Papa Ioan al XXII-lea. Fratele William din Baskerville (sau Guglielmo), un călugar înțelept și respectat, ajunge la abație într-o dimineață de noiembrie 1327, după o lungă călătorie. Este însoțit de un novice – Adso – cel care povestește, la bătrânețe, întâmplările.

Odată ajunși, sunt întâmpinați de Abate, care îi informează despre un accident misterios implicând moartea unui călugăr, găsit zdrobit la baza zidurilor mănăstirii. Părerea unanimă este ca diavolul și-a făcut simțită prezența, iar curiosul Guglielmo pornește în căutarea adevarului.

Când sunt descoperite și alte cadavre, printre călugări se instaurează isteria, sub forma unei explozii de superstiții. Între timp, Guglielmo adună indicii legate de aceste crime și le arată abatelui: niște mesaje ascunse, scrise cu suc de lămâie pe un pergament, reveleaza secretul care înconjoară o carte. Aparent, aceasta carte – Poetica de Aristotel –  poate ucide pe cel care o citește, iar călugării sunt dispuși să ucidă pentru a o obține.

Explicația lui Guglielmo nu este însă crezută, iar Inchiziția, reprezentată de Bernardo Gui, “gasește” propriul vinovat: o tânără țărancă, la care s-au găsit dovezi incontestabile de vrăjitorie: o pisică neagră și un cocoș, semne suficiente la acea vreme pentru a o acuza de vrăjitorie.

Fata este torturată, împreună cu un călugăr diform, Salvatore, care este acuzat deasemenea de complicitate la crimă și vrăjitorie. Sub tortură, ei recunosc că sunt eretici, iar a doua zi sunt legați și arși pe rug, din ordinul inchizitorului.

Între timp, Guglielmo este tot mai aproape de descoperirea adevărului, reușind, el și novicele său, să pătrundă în biblioteca interzisă a abatiei, așezată într-un edificiu maiestuos. 

Narațiunea adună mai multe intrigi, toate având interpretări și surse de semnificație variate. Multe interpretări și surse erau controverse foarte schimbătoare în cadrul decorului religios medieval, tot timpul învârtindu-se înspre ceea ce pare a fi cheia spre înțelegerea și adevărata interpretare a cazului.

La prima vedere lucrarea pare un roman politist construit prin metode moderne care poartă în ea conflictul între gândirea rațională, lucidă ale călugărului franciscan și cel al incvizitorului care încearcă să înfiereze un presupus vinovat. Prin logica simplă a lucrurilor cititorul s-ar aștepta ca finalitatea să apară din contradicția prezentată. Cartea însă oferă mult mai mult: este o fresca a feudalismului dar și o critica a societății umane care este pus să se confrunte cu propria forță de distrugere a valorilor. Lectura este captivantă prin acțiunea ei în care binele și răul se confruntă manați de o convingere identică și

anume că faptele lor sunt în serviciul umanitășii și în același timp invită cititorul la o meditatie asupra alegerii pe care omul trebuie sa o faca in drumurile pe carele are de urmat.

Scriitorul este un deschizator de drumuri al teoriei privind reactia cititorului si alideeii de text ‘deschis’. Adesea el se concentreaza asupra rolului pe care il joaca cititorulin a crea insemnatatea si experienta unei opere literare. El combina aceste elemente cualtele de semiotica, care studiaza semnele, crearea si interpretarea simbolurilor.

Eco foloseste procesul de solutionare a crimelor ca o metafora extinsa pentruexperienta cititorului in interpretarea unui text. Faptul ca William cauta adevarul reflectaideile post-moderniste asupra naturii complet relative a adevarului si a semnificatiei incadrul acestui proces. Semnele si evenimentele variate din Numele trandafirului au semnificație numai în contextele lor date, iar William trebuie mereu să fie atent care este contextul relevant când interpretează misterul. Deși ultimele teorii ale lui William nu se potrivesc exact cu evenimentele reale, ele îi permit să rezolve misterul de la mănstire și astfel să obțină o dimensiune a adevărului.

El descrie mai multe conflicte filozofice în cadrul romanului: adevărul absolut contra interpretării individuale, arta stilizată contra frumuseții naturale, predestinație contra liberului arbitru, religie contra spiritualității; transforma aceste controverse și erezii religioase medievale folosind termeni politici și economici moderni. Acest lucru îi oferea cititorului modern un context în care să poată ajunge la propriile lui concluzii în ceea ce privește semnificația romanului ți cercetările făcute de personaje.

Există o conexiune între titlu si hexametrul în limba latina care încheie romanul: stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus – Trandafirul de altadată dăinuie (doar) prin nume, nu mai păstrăm decât numele (ideile) goale.

În Postscriptum la Numele trandafirului, Umberto Eco precizează că dorește să “elibereze cititorul” dintr-un mod de interpretare bazat pe intențiile presupuse ale autorului. Cititorul este deci liber să descopere relații între carte și alte înțelesuri simbolice ale “trandafirului”.

Bertolt Brecht a terminat de scris Mutter Courage în 1939, chiarîn zilele când Hitler intra în Polonia. Premiera n-a putut avea loc decât în 1941, la Zürich.

Piesa este inspirată din romanul picaresc – cu titlu cam lung –Trutz Simplex oder die Erzbetrügerin und die Landstörtzerin Courasche (Încăpăţânatul Simplex sau excroaca şi aventuriera Courasche), opera datată 1670 a lui Hans Jakob Christoffel von Grimmelshausen, un romancier satiric, precursor important al prozei germane moderne.

Anna Fierling este o măruntă negustoreasă ambulantă supranumită Mutter Courage, care urmează trupele în marşul lor prin Polonia, pe vremea Războiului de Treizeci de Ani, cu mica ei dugheană pe roţi, de unde soldaţii pot cumpăra băutură, ciorapi şi indispensabili, printre altele. Deşi câştigul e slăbuţ, iar eforturile şi pericolele la care se expune, împreună cu cei trei copii ai ei, sunt foarte mari, marea ei frică este ca războiul să nu se termine, ca să nu rămână cu marfa nevândută.

Şi se mai teme de ceva Mutter Courage: ca băieţii ei să nu fie luaţi la război şi fata să nu păţească ceva. Dar tocmai asta se întâmplă, băieţii sunt ucişi, iar fata, Kattrin cea mută, este violată.

Vedem astfel cum cugetările dezabuzate ale Annei Fierling despre oameni, care sunt aşa cum sunt, despre Dumnezeu, căruia nu-i pasă şi despre războiul care e bun fiindcă-i dă de mâncare primesc replica necruţătoare a Destinului. Viziunea marxistului Brecht era, aici, la fel de fatalistă ca a oricărui locuitor superstiţios de prin fundul Asiei – dar, ce-i drept, nici civilizaţia europeană din Anul Domnului 1939 nu era exagerat de civilizată…

Personajele din jurul Annei sunt cele de care poţi da la tot pasul prin preajma oricărei cazărmi: un plutonier, un preot de campanie, un bucătar, un ofiţer… un spion…

Replicile lor sunt cinice, ironice, argotice, filosofia lor de viaţă e una bănuielnică, temătoare, lipsită de iluzii – ei sunt “copii săraci şi sceptici ai plebei proletare”.

Firea lor e cea a unora pe care viaţa nu-i tratează cu menajamente. Singura revanşă posibilă e ironia.

“Pe de o parte, războiul ăsta seamănă leit cu celelalte: dăm foc oraşelor, spintecăm, măcelărim, jefuim şi câteodată, violăm. Însă, pe de altă parte, el se deosebeşte de toate prin aceea că-i un război sfânt”, astfel cugetă unul dintre ei.

Povestea lui Mutter Courage, care speră că se va îmbogăţi de pe urma războiului, era, în momentul când autorul a pus-o pe hârtie,un avertisment lipsit de echivoc adresat germanilor: războiul n-o să vă aducă nimic bun, singurul lucru pe care-l veţi obţine va fi moartea copiilor voştri. Ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat.

Rãzboiul de treizeci de ani este pentru vivandiera Anna Fierling, numitã si Mutter Courage, un bun prilej de a-si vinde marfa. Negociind prea mult eliberarea fiului sãu Schweizerkas, cãruia administrarea visteriei regimentului nu i-a adus noroc, Courage asistã la condamnarea sa, pentru ca mai târziu sã-si pardã si fiul cel mare, Eilif. Dar rãzboiul merge înainte, iar Anna Fierling încã sperã sã poatã profita de pe urma sa, chiar dupã ce Kattrin, fiica ei mutã, cade victimã trupelor imperiale, de al cãror atac îi anuntã, bãtând din tobe, pe locuitorii orasului Halle. Mutter Courage este nesentimentalã si are experienta vietii, este spiritualã si în acelasi timp simte pulsul realitãtii, fiind însã condamnatã la un paradox tragic si permanent: face negustorie pentru cã e mamã, si nu poate fi mamã, pentru cã face negustorie. Brecht scrie textul în 1939 pe baza romanului lui Grimmelshausen Descrierea vietii marii escroace si aventuriere Courasche. Piesa este prezentatã în premierã absolutã la 19 aprilie 1941 la Schauspielhaus Zürich, având-o în rolul titlular pe Therese Giehse (Regia: Leopold Lindtberg), în timp ce montarea lui Bertolt Brecht si Erich Engel din 1949 de la Berlin îi va aduce interpretei principale Helene Weigel faima mondialã. 

Ciuma (rezumat)

de Albert Camus

Ciuma ne spune o poveste despre o luptă dar nu împotriva unei boli sau împotriva soldaților germani, ci împotriva indiferenței atunci când vine vorba de suferința umană.

Totul are loc într-un orașel numit Oran, undeva în Algeria într-un an necunoscut însă în luna aprilie. Orașul este unul trist cu oamenii oarecum banali și plictisți de viața anostă pe care o duc.

Personajele din roman sunt: doctorul Rieux, Tarrou, Rambert, Grand, și Cottard

Imediat după ce invazia de șobolani morți și găsiți pe străzi, în parcuri, cafenele, hoteluri, case sperie populația Oranului, mulți prezentând simptome ciudate.

Bernard Rieux care, preocupat să își conducă soția bolnavă la tren descoperă pe coridor un șobolan mort. Doamna Rieux pleacă pentru o bună bucată de vreme la un sanatoriu pentru recuperare.

Pe zi ce trece sunt găsiți din ce în ce mai mulți șobolani, care umflați și putreziți ieșeau pe străzi pentru a-și da ultima suflare. Deși rapoartele arătau un număr îngrijorator de rozătoare moarte acești oameni lipsiți de imaginație refuzau să se gândească la consecințele devastatoate ale unei epidemii. Sute de șobolani erau duși zilnic la crematoriu însă asta nu a împiedicat apariția ciumei. La scurt timp au apărut cazuri de oameni cu febră, ganglioni inflamați, vărsături și pete pe corp. Mai întâi pisicile apoi câini și în cele din urmă oamenii încep să moară datorită unei boli misterioase. Populația nu bănuiește încă dezastrul ce avea să se abată asupra lor. Porțile orașului sunt închise și astfel se instalează carantina. Doctorul Rieux și prietenul său mai vârstinic, doctorul Castle au încercat să facă autoritățile să înțeleagă că nu aveau de a face cu o simplă boală și cu o epidemie banală. Cetățenii încep să înțeleleagă că sunt separați de cei dragi, sunt privați de libertate, sunt pur și simplu prinși între porțile unui oraș în compania unei boli periculoase care nu iartă și nu alege victimele ci le ia la întâmplare. Cei afectați de ciumă erau trimiși la spital și îngrijiți de urgență. Multe dintre rude nu înțelegeau gravitatea situației și asta îngreuna munca doctorilor care încercau pe cât posibil să izoleze boala. Numărul cazurilor era alarmant de mare și orașul era acum sub stăpânirea ciumei.

Jurnalistul Raymond Rambert, aflat în vizită în orașul Oran este prins de carantină, departe de Paris si de iubita sa. Acesta încearcă disperat să părăsească orașul. Vine la doctorul Rieux pentru a cere o dovadă cu care să poată părăsi orașul, însă, din păcate doctorul refuză cerința lui iar jurnalistul apelează la toate mijloacele ce îi stăteau în putință pentru a părăsi orașul însă fără rezultat ajungând în cele din urmă să facă un plan pentru a scăpa ilegal cu ajutorul ascociației de criminali ai lui Cottard. Între timp Tarrou îi spune acestuia că și doctorul Rieux este despărțit de soția sa, facându-l astfel să se rușineze de planul său și indiferenșa de care dăduse dovada în momente atât de grele.

Cottard nu avea nimic de pierdut de pe urma acestei epidemii ba din contra datorită crimei pe care o comisese în trecut simțea acum că ciuma este ca o eliberare pentru el. Trăise până acum cu frica că ar putea fi arestat și pedepsit în orice moment fără drept la replica.

După luni de carantină mulți dintre cetățenii Oranului au renunțat la egoista obsesie de a fugi.

În ultima parte a povestirii se prezintă o întorsatură drastică. Încep să apară cazuri de recuperare iar șobolanii sunt din nou prin oraș. Este dat un act oficial unde este anulată starea de carantină și declarată perioada de epidemie închisă. Porțile orașului se deschid atât pentru cei care doresc să vina în Oran cât și pentru cei care doresc să îl părăsească. Cartea totuși se termină într-o manieră ciudată, cu un final deschis: chiar dacă virusul ciumei dispare, bucuria este mereu amenințată deoarece el nu moare vreodată ci adorme în mobilă și rufe sau așteaptă cu grijă în odăi și pivnițe momentul potrivit pentru a da din nou lovitura de grație.

Bătrânul și marea (rezumat)de Ernest Heminguway

Povestea “Bătrânul şi marea “ de Ernest Hemingway este inspirată din viata unui pescar bătrân şi  sărac pe numeSantiago, pasionat de mânuitul undiţei.

”Totul  la el era bătrân, cu excepţia ochilor, iar ei aveau aceeaşi culoare ca şi marea şi erau veseli şi neînfricaţi. “

Cartea se deschide cu imaginea bătrânului care pescuia singur intr-o barca pe ocean in Gulf Stream “…  trecuseară optzeci si patru de zile de când nu  prinsese niciun peşte. In primele patruzeci de zile avuse un puşti cu el , Manoli.După patruzeci de zile fără niciun peşte prins , părintii  i-au interzis să mai meargă pe mare împreuna cu bătrânul pescar , căci “ în mod irevocabil şi clar era saloo, adică forma cea mai rea  de ghinion.”       

                                                                       Puştiul se supuse deciziei lor şi s-a mutat la o alta  barca , unde în prima

săptămâmă s-au prins in plasă  trei peşti zdraveni.Băiatul se întrista când vedea că bătrânul vine în fiecare zi cu barca goală , şi cobora întotdeauna pe mal ca să-l ajute.

 El  îl invaţase pe puşti să pescuiască , iar puştiul îl adora si-l respecta mult. Dorea să meargă cu Santiago .Bătrânul  se uita la el cu ochii lui iubitori, încrezători şi orbiţi de soare, spunându-i că  dacă ar fi fost băiatul lui, l-ar fi luat cu el in larg şi şi-ar fi încercat norocul.

-“Dar eşti băiatul tatălui tău si al mamei tale şi eşti intr-o barcă norocoasă”. 

Bătrânul se hotărî să plece singur pe mare în căutarea unui peşte mare. El trăieşte cu speranţa că a optzecişicincea zi  ii va aduce noroc.

“85 e un număr cu noroc.Ce-ai zice să mă  vezi venind cu unul  din  ăia grozavi de  peste 500 kg? Norocul aş vrea să-l văd , să pun mâna pe el şi să-l  simt . El mi-e  norocul.”

 Aşteptă momentul prielnic ,şi anume, cel al fluxului.“Nu-şi  pierduse niciodată speranţa şi încrederea , dar acum ele i se

insufleţeau ca atunci când începe să sufle briza. Azi o să merg să pescuiesc în larg, acolo unde se adună bancurile de palamida şi ton alb şi ,poate , că printre peştii ăia o să dau şi peste unul mare”.

Vâslea ritmic şi fără să facă niciun efort , deoarece reuşea să  menţină foarte bine viteza , iar suprafaţa oceanului era netedă. Până să se lumineze cu adevărat, bătrânul dădu drumul momelilor în apă şi se lăsă dus de curent. Deodata,  pluta undiţei se mişcă . Un peşte a muşcat momeala.

 Santiago şi-a  dat seama că este un peşte mare pentru că trăgea cu putere barca în larg.

“N-am dat niciodată peste vreun peşte atât de puternic sau peste unul care să se  poarte atât de ciudat”

Timp de trei zile , Santiago “se lupta“ cu peştele care nu se lăsa prins .Era o lupta aprigă între peştele captiv ce se dovedea a fi foarte puternic si

bătrânul  care avea  o experienţă de-o viaţă.”… am să-i arat ce pot face şi câte poate îndura un om”.

 Mâinile şi umărul bătrânului  pescar erau pline de răni, dar nu se lăsa bătut. “..omul nu-i făcut să fie înfrânt. Un om poate fi  nimicit,dar nu înfrânt”

 Se gândea la peşte, la puşti. Orele treceau încet şi chinuitor. Foamea şi setea îi provocau stări de ameţeala.

-“ Aş fi vrut să fie şi puştiul cu mine. Să mă ajute şi să vadă şi el. Nimeni n-ar trebui să rămână singur când  îmbătrâneşte”.Simte înstrăinarea ca pe o povara .

Gândurile lui Santiago se indreaptau spre anii  tinereţii, la Africa , la leii cei tineri. De asemenea, văzuse  mulţi peşti mari la viaţa lui, dar niciodata când era singur. Nu mai vedea nici ţărmul şi era legat de cel mai mare peşte pe care-l văzuse vreodată , mai mare decât auzise el ca ar fi  putut exista.

“Peştele apăru la suprafaţa , viu, cu moartea înfiptă  în el şi se ridica mult deasupra apei, arătându-se cu toată lungimea şi laţimea , în toată forţa şi splendoarea lui. “

                După trei zile de zbateri, Santiago reuşeşte să-l lege şi să-l remorcheze

încet spre ţărm.Atraşi de sângele peştelui , au apărut rechinii  .-“Era prea frumos ca să dureze,îşi spuse.”Când rechinul atacă , Santiago simţea că parcă l-ar fi atacat pe el.

                     In cele din urmă, bătrânul ajunge in  port doar cu scheletul peştelui;  acest

schelet  colosal   este  dovada faptului  că  atât pentru sine , cât şi pentru ceilalti  , bătrânul Santiago este un învingător, depăşindu-şi  condiţia.  După ce îşi târăşte  singur barca pe ţărm ,merge la coliba sa.. A  doua zi  dimineaţa se trezeşte şi-l  vede  pe Manolin , senin şi  încrezător …”de acum înainte pescuim împreuna, fiindcă mai am multe de învăţat .”

Metamorfoza (rezumat)

de Franz Kafka

Gregor Samsa, un mărut agent de vânzări, se trezește ”într-o bună

dimineață” metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. Metamorfoza nu

este dureroasă ci, dimpotrivă, bruscă și completă. În mod incredibil, Gregor nu

vede acest lucru decât ca un mic inconvenient și imediat ce își dă seama de

situație face planuri cum să îi explice calm și rațional șefului lui că are nevoie de

câteva zile libere până când, crede el, se va întâmpla reversul. Dar vocea îi este

schimbată, animalică și neinteligibilă, fiind primit cu deosebită scârbă de

membrii familiei care îl țin închis în camera lui. Singura care se ocupă de el este

sora lui. Din cauza acestei izolări el se îndepărtează treptat de stadiul uman și

descoperă plăcerea în dezgustătorul trup pe care îl are. Învață cum să își

controleze micile picioare numeroase și se cațără cu agilitate pe pereți, iar

situația familiei încetează să mai stea pe primul plan – el fiind cel care, înainte,

aducea banii în casă.

Conflictul moral este foarte vizibil. Punctul culminant poate fi considerat

momentul când, din lipsă de bani, familia lui este nevoită să închirieze câteva

camere unor ”domni”. Deranjați că li s-a ascuns prezența lui Gregor

metamorfozat în ceea ce văd ei ca pe propria casă, fac scandal, dar ajung să

plece înspăimântați de creatura care a ieșit din cameră. Singurul lucru din lumea

umană care îl mai calmează pe Gregor trezindu-i compasiunea pentru sora lui

este muzica viorii. Își imaginează chiar că ar putea să iasă de sub pătura unde

stătea ascuns, să se urce pe canapea până la Grete care cânta și să îi pună o

mână/un picioruș pe umăr, să o aline.

Momentul cel mai vizibil al îndepărtării lui de uman este când tatăl lui, îngrozit,

îl lovește cu cu un măr în spate, iar fructul rămâne înțepenit, sau când ignoră

starea mamei lui și îi interzice să îi mute mobila din cameră. Familia speră să

scape de el, dar nu îndrăznește să ducă gândul mai departe. În ultimul stadiu,

vederea îi slăbește deopotrivă cu trupul, până când, înfometat și hămesit, Gregor

Samsa gândacul moare. Veste este primită cu bucurie de familie, căci eu nu văd

în aceasta moartea lui Greogor – pe care îl cred dispărut din momentul

metamorfozei – ci moartea gândacului care le-a întunecat viața.

METAMORFOZA are macabrul ei, dar se concentrează mai ales pe gândurile

și starea lui Gregor gândacul. Condamnă ușurința cu care oamenii se

debarasează de persoanele iubite înainte pentru că au devenit diferite și

incomode. Kafka a scris METAMORFOZA când era bolnav, îngrijit de familie

și simțindu-se el însuși ca un gândac nepoftit.

În căutarea timpului pierdut (rezumat)de Marcel Proust

În căutarea timpului pierdut este un mare ciclu romanesc alcătuit din şapte cărţi: Swann, La umbra fetelor în floare, Guermantes, Sodoma şi Gomora, Prizoniera, Fugara şi Timpul regăsit. Romanul e redactat probabil începând din 1907. Editarea lui începe însă în 1909, la „Grasset” şi apoi la „Gallimard”, care refuzase iniţial manuscrisul. Publicarea durează până în 1927.  Rezumat literar / comentariu literar Compoziţional, dar şi tematic, în căutarea timpului pierdut are o înfăţişare heteroclită. Există totuşi motive uşor identificabile care revin în fiecare volum şi constituie repere. Viaţa saloanelor, dragostea, gelozia, arta, timpul, creaţia, sunt pretutindeni, de-a lungul celor şapte părţi, subiectele de investigaţie şi de observaţie. Du cote de chez Swann (Swann). Partea I:Combray (1913) Gustul unei prăjituri înmuiate în ceai trezeşte zonele adormite ale conştiinţei şi-i restituie, involuntar, naratorului, trecutul. Povestitorul îşi aminteşte vacanţele petrecute în copilărie la Combray, casa de aici, chipul părinţilor, bunicilor, mătuşilor, vizitele vecinului Swann, care-l lipseau în câte o seară de sărutul mamei. Revin încărcate de prospeţime amintirea plimbărilor pe malurile Vivonnei, bucuria contemplării tufelor de păducel, farmecul clopotniţelor din Martinville. Casa copilăriei se afla la intersecţia drumurilor ce duc la domeniul Guermantes şi la locuinţa lui Swann. Străbătându-le adesea, naratorul-copil se simte, mistuit pe de o parte de atracţia pe care o exercita asupra lui numele ducesei de Guermantes (zărită pentru prima oară în biserica din Combray), nume ce-i evocă nuanţele unei tapiţerii sau ale unui vitraliu şi, pe de altă parte, de interesul pe care i-l stârneşte fiica lui Swann, Gilberte, o copilă misterioasă ce are prilejul de-al avea în preajmă pe scriitorul Bergotle, din opera căruia naratorul citeşte cu fervoare. Partea a II-a: O iubire a lui Swann (1917) Subiectul celei de-a doua părţi din Du cote... îl reprezintă povestea iubirii lui Swann. Vecinul de la Combray, Swann, probabil evreu (originea lui e nesigură) este un gentilom sensibil şi sobru, un monden care are acces cercurile aristocratice, un estet care orientează preocupările literare ale naratorului, dar şi aspiraţiile estetice ale ducesei de Guermantes, interesat de agitaţia saloanele” nobiliare, dar şi de cercetarea picturii lui Vermeer din Delf Swann renunţă şi la viaţa mondenă, şi la Vermeer din momentul în care se îndrăgosteşte de Odette

de Crecy, o femeie uşoară, lipsită de rafinament şi de inteligenţă, care are însă trăsăturile Zeforei lui Boticelli. Dragostea lui Swann nu distinge între artă şi realitate. Conştient de defectele Odettei, Swann continuă să iubească în ea piesa de muzeu. Iubirea lui e agitată, exaltată, capricioasă. Bănuind amănunte din trecutul Odettei, Swan o spionează, îi desface corespondenţa. Pentru a-i satisface capriciile e nevoit să frecventeze salonul soţilor Verdurin, „burghezi cu ambiţii de parvenire”, în care singura atracţie e reprezentată de o sonată de Vinteuil, cântată cu regularitate. Părăsit de Odette, îl regăsim însă peste ani căsătorit cu ea. Au o fiică, pe Gilberte, de care povestitorul-copil se îndrăgosteşte. A l’ombre des jeunes filles en fleurs (La umbra fetelor în floare), 1919 Dorind nespus să o vadă pe actriţa Berma (despre care îi vorbise Swann şi care îl fascinează), naratorul merge pentru prima dată la teatru. Jocul Bermei în Phedre, aşteptat cu febrilitate, îl dezamăgeşte, căci se iluzionase prea mult în prealabil. Plină de dezamăgiri şi cu puţine satisfacţii e şi dragostea pentru Gilberte Swann. Gilberte şi naratorul se întâlnesc pe Champs-Eliysees, se joacă împreună. Fetiţa e enigmatică, inconstantă. Îi trezeşte celui îndrăgostit suspiciuni. Acesta, hotărât să-i mărturisească sentimentele, vinde o vază, vrea să-i cumpere flori, o zăreşte însă însoţită de un tânăr. Nu-i rămâne decât să se consoleze, păstrând cu sfinţenie câteva lucruri pe care i le dăruise (o bilă din agată, o carte), privindu-i mama în plimbările din Bois de Boulogne sau ascultând sonata lui Vinteuil, care-l fermecase altădată şi pe Swann. Treptat, o va uita pe Gilberte şi, după doi ani. Într-o vacanţă petrecută împreună cu bunica şi cu menajera Francoise la Balbec, atenţia i se opreşte asupra unui grup „de fete în floare”, dintre care o cucereşte pe Albertine, refuzându-i un sărut. Iubirea pentru Albertine va mai aştepta pentru a izbucni. Tot la Balbec povestitorul cunoaşte câţiva aristocraţi, printre care pe marchiza de Villeparisis, pe baronul de Charlus şi pe tânărul Saint-Loup. nepotul ducesei de Guermantes, cu care se împrieteneşte. La cote de Guermantes, 1920 Naratorul locuieşte acum împreună cu părinţii într-o clădire în care se află apartamentele ducelui şi ducesei de Guermantes. Mergând la teatru s-o vadă pe Berma (a cărei evoluţie îl încântă pentru că o contemplă liber, iar nu pe baza unor idei preconcepute), o observă pe ducesă la balcon. E copleşit de chipul ei, aşa cum odinioară fusese cucerit de numele ei. Dorinţa de-a o vedea îl face să-i spioneze plimbările, să încerce să obţină favoarea de a-i fi prezentat. Îi cere lui Saint-Loup ajutorul. Îl vizitează la garnizoana unde acesta-şi făcea pregătirea

militară. Saint-Loup e îndrăgostit de Rachel, o artistă obscură, cu un trecut la fel de compromiţător ca al Odettei Swann, dar capabilă, ca şi aceasta, de a stârni pasiuni mistuitoare. Vorbeşte cu bunica sa, vocea acesteia i se pare străină, stranie. Revenit la Paris, asistă la boala şi moartea ei, Albertine, şi ea la Paris, i se oferă povestitorului cu o tandreţe neaşteptată şi nesperată. La Balbec purtările fetei fuseseră foarte reţinute. Dragostea pentru ducesă se stinge uşor, odată, cu spulberarea misterului care o înconjura. Participând la un dineu pe care ea îl organizase, naratorul se simte dezamăgit. Ducesa nu-l mai interesează, numele ei încetează să mai aibă o rezonanţă specială. Sodome et Gomorrhe (Sodoma şi Gomora), 1921-1922 Deşi crede că invitaţia care-i fusese făcută era o farsă, naratorul participă la o serată organizată de ducesa de Guermantes. Discută cu gazda, cu diferiţi invitaţi, studiază patima baronului de Charlus pentru bărbaţi. Îl întâlneşte pe Swann şi ghiceşte pe chipul lui semnele bolii ce-l macină. Acasă, târziu, o aşteaptă pe Albertine şi tremură la gândul că ea s-ar putea să nu vină. Aceste momente de incertitudine sporesc şi mai mult voluptatea întâlnirii. Îl regăsim apoi pe narator într-o nouă vacanţă la Balbec. Aplecându-se să se descalţe. el este pe neaşteptate doborât de o tristeţe cumplită. Îşi aminteşte un gest similar, făcut cu doi ani în urmă. când vizitase Balbecul cu bunica. Durerea pentru moartea ei îl năpădeşte abia acum. O vreme suferă şi se izolează. Acceptă în cele din urmă invitaţiile soţilor Verdurin, al căror salon a dobândit un mare prestigiu. Continuă legătura cu Albertine, dar fără mult entuziasm. Descoperind însă relaţia afectuoasă a acesteia cu domnişoara Vinteuil, hotărăşte să se căsătorească cu ea. La Prisonniere, La Fugitive (Prizoniera, Fugara), 1923, 1925 Preocupat de relaţia vicioasă a Albertinei cu domnişoara Vinteuil şi cu actriţa Lea, gelos pe trecutul ei. naratorul îi interzice Albertinei frecventarea anumitor cercuri mondene. El nu renunţă însă la seratele organizate în diferite saloane. O vizită la familia Verdurin, spre exemplu, unde Albertine e împiedicată să meargă. Îi prilejuieşte o audiţie a unei piese de Vinteuil care-l emoţionează. Dar. Întors acasă, vede lumina din camera Albertinei pătrunzând printre storurile ferestrei şi desenând un grilaj. Îşi dă seama că e nedrept s-o ţină pe Albertine prizonieră. Hotărăşte să-i redea libertatea. Nu apucă să o facă. A doua zi Albertine dispare tară să-l fi anunţat, lăsând în urmă doar o scrisoare. Şi la fel cum îi dorise plecarea, naratorul îi doreşte acum reîntoarcerea. Suferă

îngrozitor. Crede că dacă Albertine ar muri, s-ar putea elibera de acea durere. Şi iată că-i soseşte vestea morţii iubitei, într-un accident de călărie. Dragostea povestitorului nu se sfârşeşte şi nu se sfârşesc nici suspiciunile. El caută încă să afle trecutul Albertinei. Ştirea morţii ei a fost însă falsă. În momentul în care o telegramă îl anunţă că ea trăieşte, tandreţea, gelozia dispar. O uitase. Le Temps retrouve (Timpul regăsit), 1927 După câţiva ani petrecuţi într-o casă de sănătate, naratorul revine la Paris şi participă la o serată, la reşedinţa ducesei de Guermantes. Onorurile casei nu mai sunt făcute de ducesă, ci de doamna Verdurin, care dobândise o situaţie mondenă excepţionala. Invitaţii, vechi aristocraţi - Charlus, ducele şi ducesa de Guermantes - au îmbătrânit, şi-au pierdut strălucirea în faţa unei burghezii înfloritoare. Fosta amantă a lui Saint-Loup, Rachel, a uzurpat locul celebrei Berma, acum uitată. Naratorul simte că această lume nu mai e a lui şi că o alta, interioară, trebuie să-l preocupe. Zgomotul unei linguriţe lovite de o farfurie, senzaţia produsă de un prosop aspru cu care se şterge la gură, căldura pe care o simte călcând pe o piatră din pavaj mai ridicată, îl fac conştient de existenţa acestei lumi interioare. Pentru a o face să vibreze, pentru a o elibera, naratorul hotărăşte să abandoneze viaţa mondenă, să se dedice creaţiei, să scrie o carte.

Ulice ( rezumat)de James Joyce

Romanul Ulise prezintă o singură zi, cea de joi, 16 iunie 1904, din viaţa unor personaje ale căror drumuri se încrucişează sau se despart, care vorbesc, îşi amintesc, visează, beau şi parcurg un anumit număr de întâmplări cotidiene, psihologice şi filosofice, minore sau majore, în Dublin, de-a lungul acestei unice zile şi în primele ceasuri ale dimineţii următoare. Scenele romanului sunt construite în jurul a trei personaje principale, cel dominant fiind Leopold Bloom, un agent publicitar cu origini iudeo-maghiare care, după ce s-a ocupat cu o serie de mici afaceri la diverse firme, lucrează acum pe cont propriu, căutând clienţi, dar fără prea mare succes. Ceilalţi doi protagonişti sunt Stephen Dedalus, personaj „reluat” de Joyce după ce îl prezentase în Portretul artistului la tinereţe (1916), şi Marion/Molly Bloom, soţia lui Leopold. Însăşi structura romanului îl relevă pe Bloom ca figura centrală a unui triptic, cartea începând cu Stephen şi sfârşindu-se cu Molly. Stephen Dedalus, al cărui nume este acela al constructorului mitic al labirintului şi al aripilor izbăvitoare, are 22 de ani, este un tânăr profesor dublinez, poet şi erudit care, de-a lungul anilor de liceu, a fost supus disciplinei unei educaţii iezuite, contra căreia se revoltă în prezent, dar care i-a definit cu pregnanţă obsesiile şi imaginarul, precum şi preocupările metafizice. Romanul se deschide prin parodia unei rugăciuni liturgice, „oficiată” de Buck Mulligan, amic al lui Stephen. Cei doi se bărbieresc împreună, contemplă răsăritul soarelui şi iau micul dejun în turnul în care locuiesc. Asistăm apoi la o lecţie de istorie pe care Stephen o ţine la şcoală, lecţie urmată de o discuţie cu directorul instituţiei despre finanţe, politică, boala bovinelor, evrei şi viitorul Irlandei. Întorcându-se din oraş, pe lângă mare. Stephen se adânceşte într-o meditaţie fluidă, care-şi schimbă mereu obiectul, constituind o aluzie la metamorfozele lui Proteu. În capitolul IV intră în scenă Leopold Bloom, „evreul rătăcitor”. Povestirea reîncepe aici de dimineaţă şi îl urmăreşte pe Bloom pregătind micul dejun soţiei sale, încă adormită în patul conjugal. Molly este cântăreaţă şi în după-amiaza acestei zile va primi vizita (amoroasă, după cum va fi mereu convins Bloom) frivolului impresar Boylan. La ora 10, după ce şi-a golit intestinele meditând asupra literaturii (într-un pasaj care a „contribuit” la interzicerea difuzării romanului în America în primii ani după apariţie), Bloom se îndreaptă agale, de-a lungul străzilor a căror imagine este construită dintr-o mulţime de detalii vizuale, sonore şi olfactive, către poştă, de unde ridică sub numele de Henry Freury o scrisoare pe care i-o adresase o misterioasă Martha. Protagonistul îşi continuă peregrinarea urbană, cumpără nişte săpun pe care-l va purta în buzunar toată ziua, nimereşte într-o biserică în momentul cuminecăturii şi ajunge la baia publică, unde se abandonează curgerii amorfe a gândurilor, amintirilor şi senzaţiilor. Călătoria se reia apoi. pe străzi, către cimitirul unde va

fi înmormântat un amic al lui Bloom, Paddy Dignam. Episodul înhumării la care asistă şi alţi dublinezi, personaje secundare ale romanului (Martin Cunningham, Ned Lambert, Simon Dedalus, tatăl lui Stephen) ar fi corespondent înmormântării lui Elpenor, tovarăşul lui Ulise în Odiseea. Grupul se va reuni în redacţia ziarului „The Freeman”. Scriitura romanului se fragmentează aici în forma unor scurte articole de ziar, anunţuri de fapt divers, ştiri, îmbrăţişând şi parodiind cele mai variate teme. Bloom, căutând apoi un restaurant în care să ia prânzul, hoinăreşte din nou pe străzi, ajungând într-o cafenea, unde îşi cumpără un sandwich şi un pahar cu vin. Percepţia, exacerbată de către Bloom a mişcărilor şi zgomotelor masticaţiei şi înghiţirii pe care le fac ceilalţi clienţi creează o imagine înfricoşătoare, trimiţând la canibalismul lestrigonilor dinOdiseea. Stephen reintră în roman, expunând câtorva intelectuali adunaţi în biblioteca publică ideile sale despreHamlet. În capitolul intitulat iniţial Stâncile plutitoare, prin labirintul străzilor din Dublin apar şi dispar o serie de personaje: Boylan, părintele Conmee S.J., surorile Dedalus, Corny Kelleher, Artifoni. Barul „Osmond” este locul unde mănâncă Bloom la ora patru şi unde chelneriţele Miss Douce şi Miss Kenedy creează o atmosferă absorbantă de cântece şi pălăvrăgeală. Bloom rămâne totuşi obsedat de vizita care are loc, chiar la acea oră, la el acasă. Ceva mai târziu, într-o tavernă, în episodul intitulatCiclopii, în urma unor discuţii politice, Bloom este alungat violent de către un personaj şovin şi agresiv, căruia i se spune „Cetăţeanul”. Episodul e povestit de vocea vulgară a unui martor. Leopold se refugiază pe plaja unde apare adolescenta Gerty MacDowell şi autorul creează, într-un mod eclectic, o scenă de seducţie de la distanţă, cu mici doze de exhibiţionism, voyeurism şi uşoară perversitate. Întunericul se lasă, iar Bloom se hotărăşte s-o viziteze pe doamna Purefoy la maternitate, unde aceasta tocmai născuse. Din întâmplare, acolo îl întâlneşte pe Stephen, care chefuia cu un grup de prieteni. Cu toţii se îndreaptă apoi, euforici, spre cartierul bordelurilor de pe lângă gară. Aici, sub forma unei drame mistice ori burleşti, printr-o succesiune coşmarescă şi halucinantă de replici şi de măşti, se construieşte o atmosferă orgiastică, comic-valpurgică. Smulgându-se cu greu din acest loc, cei doi protagonişti se opresc la o tavernă, în port. De acolo Bloom îl va duce pe Stephen la el acasă, unde cei doi discută, urinează împreună sub cerul pe care stelele încep să se stingă şi, înainte de mijirea zorilor, se despart. Ultimul capitol este ocupat de monologul interior, somnolent şi dezlânat, însă viu şi fermecător, al lui Molly, trezită de venirea soţului ei. O astfel de prezentare lineară a romanului Ulise nu reuşeşte însă să ofere imaginea acestei opere atât de neconvenţionale. Fiecare capitol e scris într-un stil diferit sau într-o

diferită dominantă stilistică, lumea fiind mereu altfel prezentată, de la un capăt la altul al cărţii ea înfăţişându-se mereu, nouă şi insolită. Apar stiluri directe, lucide şi logice, precum şi un limbaj incomplet, sacadat, rapid, redând faimosul „flux al conştiinţei”,; sunt apoi diferite parodii ale diferitelor forme non-romaneşti: titluri de ziare, muzică, dramă, întrebări şi răspunsuri pe model catehetic, exagerări ale diferitelor stiluri jurnalistice.

Paul Verlaine (poezii)

Arta poetică

Poezia cu acest titlu este in adevar o arta poetica celebra, prin care Paul Verlaine defineste noul statut al poeziei moderne, asezata sub semnul armoniei muzicale desavarsite: 

"Deci, muzica intai de toateAstfel, Imparele prefer,Mai vagi, mai libere-n eter,Fiind in tot, plutind in toate." 

Muzica devine o cale de eliberare a fiintei, un mijloc de plutire spre lumea eterica a inceputurilor; de aceea versul trebuie sa se bazeze pe sugestie si pe ambiguitate implicita: 

"Alege vorbele ce-ti vinSa para scoasa din confuzii:O, cantecele gri, iluziiDe Tulbure in Cristalin!". 

Poezia autentica, pura, se inscrie in zona vagului si a misterului, din care se scot senzatii estetice inedite: 

"Sunt ochii splendizi dupa voaluri,Zi ezitand in dupa-amieziSunt astri-n azurii grameziPe dulci, tomnatice fundaturi." 

Poetul devine un estet al simturilor vizuale receptand nuante, ecouri cromatice, nu culori pregnante, lipsite de mister: 

"Nuanta eu ravnesc s-o caut,Nuanta, nicidecum culoare,Nuanta doar-ingemanareDe vis cu vis, de corn cu flaut!". 

Ironia nu este gustata, pentru ca ucide esenta poetica, o destineaza imperfectului: 

"Alunga Poanta ce ucide

Si crudul Spirit, ras impur,Ce lacrimi scot in ochi de-AzurSi izul trivial de blide!". 

Rima si elocinta trebuie folosite cu mare grija; exuberanta si caracterul navalnic al versurilor nu sunt dorite, nici rimele cautate cu obstinatie: 

"Suceste gatul elocintei,Si bine faci cand, cu putere,Astampari Rima-n chingi severe,Ea, sclava a nesocotintei." 

Rima devine un instrument imperfect de revelare a armoniilor ascunse ale lumii: 

"Ah, Rima-numai chin si sila!Ce surd copil ori negru dracScorni bijuteria-fleacCe suna gol si fals sub pila?". 

Muzica este, in schimb, singurul mijloc care dezvaluie orizonturile profunde ale lumii: 

"Deci, muzica mai mult, mereuIar versul tau aripi inalteSa prinda nazuind spre alteIubiri si bolti de Empireu!". 

Muzica deschide calea catre toate aventurile spiritului: 

"Sa fie buna aventuraCand sufla zgribulitii noriPrin minte si prin cimbrisori...Tot restul e literatura." 

Melancolie

Somn negru s-a întinsPe-ntreaga-mi fiinţă,Orice vis s-a stins.Dormi, orice dorinţă!

Nimic nu mai vreauNu mai ştiu ce esteNici bine, nici rău.Ce tristă poveste!

Ca un leagăn suntMişcat fără vrerePe-un gol de mormântTăcere! Tăcere!

Motivul dominant al poeziei este monotonia, splinul , tristețe neînțeleasă.

Baudelaire (poezii)

Albatrosul - Charles Baudelaire

Din joacă, marinarii pe bord, din când în cândPrind albatroşi, mari păsări călătorind pe mareCare-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blândCorabia pornită pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus în azur sunt regiAcuma par fiinţe stângace şi sfiioaseŞi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegiCa nişte vâsle grele s-atârne caraghioase

Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpândUnu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipeŞi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zăriCe-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargăJos pe pământ şi printre batjocuri şi ocăriAripele-i imense l-împiedică să meargă.

L'Albatros

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipagePrennent des albatros, vastes oiseaux des mers,Qui suivent, indolents compagnons de voyage,Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,Laissent piteusement leurs grandes ailes blanchesComme des avirons traîner à coté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!L'un agace son bec avec un brûle-gueule,L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuéesQui hante la tempête et se rit de l'archer;Exilé sur le sol au milieu des huées,Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.

„Albatrosul” este o artă poetică, traducând situația precară a poetului într-o lume de utilitarism vulgar, și care suferă emorm pentru că „Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări/Aripele-i imense l-împiedică să meargă”.

Orbii

O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuraticiRidicoli fără voie, sinistre manechineŢintind spre nicăierea priviri de umbră plineNeştiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe faţa lor se stinge a cerului lumină!Ei ochii şi-i îndreaptă spre larga depărtareŞi-aşa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zareOricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu şi-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veşnica tăcere...Tu râzi şi cânţi, cetate cu lacomă plăcereŞi voluptatea vieţii cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât eiIar inima mă-ntreabă, când trec cu paşii grei- De ce-şi ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

Sonetul „Orbii” este o replică poetică, realizată la nivelul artistic la celebrei capodopere a lui Brueghel, care la inspirat. Aici îtâlnim o lume a victemelor soarta cărora îl înduioșează – lumea orbilor.

Spleen 

Când cerul scund şi negru ca un capac se lasăPe sufletul dat pradă urâtului şi cândNe toarnă-o zi mai tristă ca noaptea şi ceţoasăÎntinsul cerc al zării întregi îmbrăţişând;

Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoareÎn care-n van Speranţa, biet liliac, se zbateLovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoareŞi dând mereu cu capu-n tavanele surpate;

Când ploaia îşi întinde şiroaiele ei deseCa gratiile unei imense puşcăriiŞi-o hoardă ticăloasă de mari paianjeni ţese

În creierele noastre reţele fumurii;

Deodată, mânioase, prind clopote să sarăŞi către cer s-aruncă şi urlă-ngrozitoareCa nişte duhuri fără stăpân şi fără ţarăCare scâncesc într-una cu încăpăţânare.

-Şi lungi şi nesfârşite convoaie mortuareÎncet şi fără muzici prin suflet trec mereu;Speranţa-nvinsă plânge; şi, rea, domnitoare,Înfinge Spaima negrul ei steag în craniul meu.

Germinal, de Emile Zola (rezumat literar / comentariu literar) Geneza şi apariţia romanului. Traduceri româneşti 

Apărut în anul 1885, romanul Germinal „lega amintirea primei republici franceze de imaginea noilor transformări, pe care le vestea ca un zgomot de seminţe în germinare”. În calendarul republican francez, Germinal era numele primei luni de primăvară, în care germenii încolţesc în pământ, pregătind recolta viitoare. Titlul romanului are, prin urmare, o valoare simbolică. Romanul a fost tradus în româneşte în anul 1960, de Oscar Lemnaru, şi a fost publicat în colecţia „Biblioteca pentru Toţi” a Editurii pentru Literatură. Rezumat literar / comentariu literar Etienne, rătăcind în căutarea unui loc de muncă, îl întâlneşte pe Bonnemort, miner din regiunea Montsou. Tânărul se hotărăşte să-şi încerce norocul în această zonă. Prima zi de muncă îi oferă prilejul de a se cunoaşte cu familia Maheu, ai cărei membri erau toţi mineri. Maheu, fiu al lui Bonnemort, avea o familie alcătuită din şapte copii şi soţia. Etienne se simte atras de Catherine, fiica de cincisprezece ani a lui Maheu. Şi ea lucra în mină. După o zi de muncă istovitoare, Etienne începe să descopere trăsăturile aspre ale lumii în mijlocul căreia îşi va duce existenţa. Trăind într-o sărăcie cumplită, Maheu era deznădăjduit. Banii nu-i, ajung pentru a-şi întreţine familia; de fapt, şi celelalte familii de mineri se confruntau cu aceeaşi sărăcie. Zilele curg obişnuit în această colonie, urmând parcă un ritual: scularea la cinci dimineaţa, pregătirea unei cafele, pachetul cu mâncare şi plecarea la muncă. Pentru soţiile minerilor rămase acasă, ziua devine un adevărat chin. Ele se gândesc ce să pună pe masă la întoarcerea de la muncă a oamenilor. Dacă nu există bani, unele dintre ele se văd nevoite să cumpere pe datorie, de la Maigrat, alimentele de care duceau lipsă. Om vulgar, Maigrat pretindea ca femeile care nu-şi puteau achita datoriile să se culce cu el. Între Etienne şi Catherine se înfiripă o iubire platonică, ceea ce provoacă antipatia lui Chaval, pretendent al fetei. În colonia minerilor nici zilele de odihnă nu se deosebesc de rutina zilnică. Fetele, în cazul că nu sunt măritate, sunt plecate cu ibovnicii lor, la plimbare. Lanul de porumb din vecinătatea Montsou-ului e locul ideal unde se consumă orice aventură amoroasă. Bărbaţii îşi petrec după-amiezele la o bere sau în compania unor figuri feminine deocheate. Chaval şi Catherine îşi consumă menajul încă înainte de căsătorie. Acest fapt îl determină pe Etienne să se-ndepărteze de Catherine, cu toate că dragostea încă-l macină. Camera în care Etienne locuieşte cu chirie se dovedeşte a fi mediul cel mai potrivit pentru discuţiile aprinse privind noua metodă de acordare a salariilor. Suvarin, chiriaşul de alături, venit din Rusia, îl pune pe Etienne în legătură cu prietenii lui socialişti. Accentul este apoi deplasat pe familia Gregoire, rentieri

ce se consideră „oameni cumsecade” doar fiindcă trăiesc liniştiţi din venitul asigurat de acţiunile miniere. Ei au o fiică ce va fi omorâtă într-un ceas de nebunie a lui Bonnemort. Nemulţumirile minerilor legate de salarii şi de condiţiile de lucru cresc şi este declanşată greva generală. Minerii nu mai merg la lucru. Este sabotată orice încercare a celor care nu voiau să intre în grevă. Chaval se împotrivise de la bun început acestei acţiuni. Etienne devine liderul greviştilor. Minerii îl desemnează pe Maheu drept purtătorul lor de cuvânt. Condiţiile lor de salarizare nu sunt acceptate de către Hannebeau şi, drept urmare, greva continuă. Oamenii încep să-şi piardă răbdarea. Maigrat nu mai dă nimic pe datorie. Chaval este o brută, o bate pe Catherine obligând-o să coboare în mină, la muncă, în ciuda întreruperii lucrului de către grevişti. Etienne găseşte prilejul pentru a-l provoca. Greva continuă încă şase săptămâni. Fata infirmă a lui Maheu moare de foame. Hannebeau şi Deneulin renunţă la serviciile prestate de mineri şi se hotărăsc să redeschidă minele angajând muncitori belgieni. Revoltaţi, oamenii încep mişcările de masă. Pentru a preveni o eventuală contestare a ordinii publice, jandarmii intervin pentru stingerea conflictului. Însă această intervenţie aţâţă mai rău spiritele minerilor. Au loc ciocniri violente. Zeci de mineri mor, printre ei şi Maheu. Maigrat este şi el omorât de femeile furioase. Greviştii sunt înfrânţi şi oamenii se întorc la muncă, mai supuşi ca oricând. Etienne se hotărăşte să se-ntoarcă şi el la muncă, alături de Catherine. Chaval, în postură de nou şef de echipă, în locul lui Maheu. Îşi păstrează aceeaşi ură faţă de Etienne. Ziua de muncă începe ca oricare alta. Dar pereţii de protecţie ai minei cedează din cauza infiltrărilor apei şi orice cale de acces la suprafaţă este blocată. Etienne şi Catherine, rămaşi în adâncurile pământului, petrec o noapte de iubire pătimaşă. Catherine moare, Chaval este omorât de Etienne. Lăsând în urmă regiunea Montsou, Etienne se îndreaptă spre o nouă viaţă.

Război și pace (rezumat)de Lev Tolstoi

Chipul lui este chipul omenirii ȋnseşi. Dacă locuitorii altor lumi ar ȋntreba lumea noastră: Cine eşti tu?, omenirea ar putea răspunde, arătând spre Tolstoi:

Iată cine sunt.” (Dmitri Merejkovski)

Nu am fost niciodată o fană declarată a clasicilor. Literatura mea de suflet rămâne cea de la modernism ȋncoace, care experimentează, provoacă şi se reinventează. Dar m-am ȋntors la clasici ȋn ultimele două luni. O carte care nu mai are nevoie de prezentare, o carte avută de mulţi ȋn biblioteci, dar citită integral de un număr din ce ȋn ce mai mic. Fiecare dintre noi ştie de exemplu că Război şi pace descrie ȋn amănunt războiul ruso-francez şi relaţiile dintre cei doi conducători, Napoleon şi Alexandru. Ceea ce probabil ȋnsă pierdem din vedere e mesajul lui Tolstoi, lucrurile din spatele războiului, viaţa mondenă, cu balurile şi lucrurile ei mărunte, oamenii care au participat şi au trăit acest război. Sunt ei cei care au scris istoria secolului al XIX-lea, sau această istorie i-a condus pe ei?Pentru a răspunde la această ȋntrebare, naratorul urmăreşte evoluţia vieţii a trei familii: Bezuhov, Bolkonsov şi Rostov. Cu toţii vor să schimbe ceva, să facă o diferenţă, să creeze o lume mai bună sau să se descopere pe sine prin ceilalţi. Povestea prinţului Andrei Bolkonski, ȋncepe prin ȋnrolarea lui ȋn armată, dornic de a scăpa de rutină, de simplitate. ,,Ce să fac dacă nu iubesc nimic altceva, ci numai gloria, admiraţia oamenilor?”(p.394, v.1) Pierre Bezuhov, prietenul cel mai bun al lui Andrei, pe de cealaltă parte, este creionat cu simpatie de narator; respins iniţial de societate din cauza istoriei sale personale, el devine ȋn scurt timp posesorul unei moşteniri râvnite de mulţi, devenind astfel o marionetă ȋn mâinile societăţii ce de astă dată ȋl admiră.Ca ȋn orice Bildungsroman, pentru a se descoperi pe sine, pentru a putea distinge ȋntre bine şi rău, Pierre parcurge câteva stagii, de la nepăsarea ȋn faţa războiului la implicarea directă, stângace şi infantilă, ȋntr-una dintre bătălii şi captivitatea acestuia, de la o căsătorie oarecum impusă, la dueluri fără rost, la indiferenţa ȋn faţa Helenei, de la intrarea ȋn francmasonerie până la respingerea misticismului.

Treptat, fericirea oferită de grandoarea războiului, a gloriei, a victoriei se diminuează ȋn faţa simplităţii vieţii şi a morţii. Geniul lui Napoleon, iubirea pentru Alexandru, toate acestea sunt uitate ȋn lumea de basm a balurilor - unde primul vals are o importanţă majoră - ȋn faţa vieţii la moşie, ȋn mijlocul familiei. Fericirea adevărată, pentru toate aceste personaje, se traduce prin lucrurile simple din vieţile lor, ȋnainte şi după război.Toate personajele, ca toţi oamenii, se caută pe sine, caută un Dumnezeu, un ȋnţeles sau o raţiune, caută o iubire, o identitate, o naţiune. Ca oricare rus, ca oricare francez. Şi ȋn această căutare, viaţa particulară interacţionează cu cea elementară, ,,de turmă”. Pe de o parte, avem războiul interiorprezent ȋn fiecare, ȋn ,,viaţa adevărată a oamenilor, cu interesele ei primordiale: sănătatea, boala, munca, odihna, cu interesele ei de alt ordin: gândirea, ştiinţa, poezia, muzica, dragostea, prietenia, ura, pasiuni”, ce,,continua ca ȋntotdeauna independent şi ȋn afara aproprierii sau vrajbei cu Napoleon Bonaparte, ȋn afara tuturor

reformelor posibile.” (p. 623, v.1) Pe de cealaltă parte, avem războiul exterior, zugrăvit prin bătălia de la Austerlitz, de la Borodino, prin evacuarea Moscovei sau prin incendierea acesteia.Viaţa personală, constucţia psihologică a fiecărui personaj este un domino pentru evoluţia istoriei, fiecare contribuind indirect prin viaţa proprie, ce nu ar putea exista dacă ar fi scoasă din ȋntreg: ,,Dar viaţa lui, aşa cum o vedea el, nu avea nici un sens ca viaţă luată aparte. Ea avea sens numai ca parte a unui ȋntreg, pe care el o simţea neȋncetat.” (p.535, v.2) Spre exemplu, Nataşa s-ar fi căsătorit cu Andrei dacă nu ar fi intervenit tatăl acestuia, Andrei nu ar fi plecat pe front dacă Nataşa ar fi avut un caracter mai statornic şi mai matur, oamenii de pe front, cei care au acţionat conform unor ordine, dar care au ţinut armele, au avut propriile poveşti, sentimente, care i-au făcut să acţioneze ȋntr-un anumit fel.In Război şi pace, Tolstoi scrie mai mult decât o cronică amănunţită a unui război ce a schimbat cursul istoriei. El surprinde ȋn parcursul anilor descrişi psihologia mulţimii, a relaţiei dintre mamă şi fiică, soţ şi soţie, intensitatea iubirii şi sfârşitul acesteia. Mai mult decât atât, Tolstoi surprinde atât tumultul vieţii, cât şi liniştea, calmul omului ȋn faţa propriului sfârşit. Aşa cum Socrate spunea că perfecţiunea umană poate fi găsită dacă punem laolaltă ȋntreaga omenire, aşa şi Tolstoi surprinde fericirea şi caracterul uman din fiecare dintre noi, punând laolaltă poveştile intime şi sociale ale oamenilor secolului al XIX-lea.

Frații Karamazov ( rezumat)

De F.M. Dostoievski

Romanul prezintă viaţa unei familii ruseşti din localitatea Skotoprogonievsk. Capul familiei, Fiodor Pavlovici Karamazov a fost căsătorit de două ori, în ambele cazuri mânat de interesul material.

Prima soţie – Adelaida Ivanovna Miusova – provine dintr-o familie de boieri, iar din cauză că familia ei se împotriveşte căsătoriei cu Fiodor Pavlovici acesta se hotărăşte să o răpească. După o căsnicie măcinata de certuri şi bătăi, se hotărăşte să-şi părăsească soţul şi copilul – Dimitri Karamazov – şi fuge cu „un amărât de învăţător sărac”. La scurt timp îşi va găsi sfârşitul. Copilul este lăsat în grija slugei credincioase Grigori şi uitat de tată, apoi este luat de unchiul său Piotr Alexandrovici Miusov. Miusov îl încredinţează la rândul lui, spre creştere,„unei cucoane din Moscova, şi ea tot mătuşă de-a doua”. La moartea mătuşii e luat de una dintre fiicele acesteia. Tânărul Dimitri nu îşi termină studiile şi îmbrăţişează cariera militară. Ajuns ofiţer îşi pierde gradul în urma unui duel,„ca mai apoi să-şi recapete iarăşi gradul şi să se ţină noapte de noapte de chefuri, risipind banii în dreapta şi-n stânga.”Fiodor Pavlovici se căsătoreşte apoi cu Sofia Ivanovna, care-i dăruieşte alţi doi feciori: pe Ivan şi pe Aleksei. După moartea soţiei şi aceşti doi copii vor fi lăsaţi în grija credinciosului Grigori. Dar generăleasa care o crescuse şi pe răposata lor mama îi va lua în grija ei. La moartea generălesei cei doi copii primesc o moştenire de o mie de ruble fiecare. Copiii vor rămâne atunci sub protecţia principalului moştenitor al răposatei, Efim Petrovici Polenov.

Cel mai mare dintre aceşti doi fraţi, Ivan, urmează studiile universitare şi creează oarecare vâlvă prin articolele pe care le publică în gazete, ajungând să fie bine primit în cercurile intelectuale. Fratele mai mic, Alioşa, nutreşte încă din pruncie dragoste de oameni, motiv pentru care abandonează şcoala pentru a îmbrăca rasa monahală.

Un al partulea presupus fiu i se mai naşte lui Fiodor Pavlovici – Smerdiakov. Acesta fusese conceput în urma unui pariu frivol a lui Pavlovici cu prietenii lui. Mama lui moare la naştere, iar băiatul va rămâne de asemenea în grija lui Grigori care-l creşte ca pe propriul copil. Smerdiakov nu va păstra nicio urmă de recunoştinţă pentru binele pe care i-l face Grigori şi soţia acestuia Marfa Ignatievna. Cu o sănătate precară, măcinat adeseori de crize de epilepsie, copilul se simte atras şi îmbrăţisează ideile ateului Ivan pe care nu le înţelege însă decât în mod superfcial. El este considerat de majoritatea oamenilor drept un semidoct sau sfertodoct cum se exprimă la un moment dat unul dintre personajele romanului.

Dorind să îşi încheie socoteliile legate de moştenirea rămasă de la mama lui, Dimitri Karamazov încearcă prin intermediul stareţului Zosima, o împăcare cu avarul său tată. Dar departe de a duce la o înţelegere, această întâlnire va reliefa caracterul superficial şi ignoranţa lui Fiodor Pavlovici şi aduce în prim plan lupta celor doi- tată şi fiu – pentru Gruşenka, femeie pentru care fiul Dimiri, îşi părăseşte logodnica – pe Katernina Ivanovna – ; şi pe care tatăl o ademeneşte cu suma de trei mii de ruble, sumă pe care Dimitri se simte îndreptăţit să o mai primească din moştenirea mamei.

Femeia iubită, Gruşenka, devine o obsesie pentru tânărul Mitea. Într-o seară, chinuit din cauza banilor care-i fuseseră încredinţaţi spre a fi trimişi la Moscova,  de Katerina Ivanovna, şi pe care-i risipise pe un chiolhan cu Gruşenka, tânărul Mitea îl snopeşte în bătaie pe tatăl său.

Primul volum se încheie cu moartea stareţului Zosima, duhovnicul lui Aleksei, iar cel de-al doilea volum începe cu înmormântarea stareţului.

Din ce în ce mai chinuit de lipsa celor trei mii de ruble şi de teama că în lipsa lui Gruşenka ar putea să îi facă o vizită tatălui, merge în faptul nopţii hotărât să-i surprindă pe cei doi trădători. Dar Gruşenka nu e la „casa părintească”. Surpins de Grigori, îl îmbrânceşte şi în loveşte, apoi o ia la fugă. Mânjit de sânge o determină pe slujnica Gruşenkăi să îi spună unde i-a plecat stăpâna. Află că aceasta a plecat să se întâlnească cu dintâiul iubit, care o trădase şi se căsătorise cu alta, rămas acum văduv şi care doreşte, aflând că Gruşenka a strâns ceva avere, să se căsătorească cu ea. Mitea se hotărăşte să o lase să fie fericită cu polonezul ei, dar nu înainte de a o surprinde cu un alt chiolhan, iar în zorii zilei plănuieşte să îşi încheie socotelile cu viaţa. Gruşenka îşi dă seama că întâia ei dragoste fusese mai mult o încăpăţânare de-a ei, o obsesie şi nu mai vede în bărbatul cândva iubit decât o umbră a celui pe care şi-l amintea ea. Realizează că cel pe care îl iubise este Mitea. Cei doi îndrăgostiţi decid să se logodească, dar sunt surprinşi în zorii zilei de anchetatorii morţii lui Fiodor Pavlovici care decid să-l aresteze pe Dimitri. Supus unui interogatoriu obositor se constată că toate probele susţin vinovăţia acestuia. Urmează un proces în care, în ciuda nevinovăţiei, Mitea este condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică în Siberia.

Bâlcul deșărtăciunilor (rezumat)

de W.M. Thakeray

''Balciul desertaciunilor''''(1847-1848) de William Makepeace Thakeray este o nuvela satrica a bunelor maniere. Ca si titlul, nuvela are ca tema vanitatea celor bogati si puternici. Autorul pare sa isi atentioneze cititorii inca de la inceput ca banii si puterea, desi importanti in viata de zi cu zi, nu conduc in mod obligatoriu la fericire sau multumire, si nu ar trebui sa ajunga singura dorinta in viata. Povestea incepe cu personajul Amelia Sedley si Rebecca Sharp, parasind academia doamnei Pinkerton, pentru a-si trai viata in Vanity Fair, un loc imaginar, a urcarii sociale si a cautarii bunastarii financiare. Amelia apartine unei familii bune, si considera ca bunastarea financiara sau puterea nu ar trebui sa fie importante in viata, dar Rebecca este o orfana si simte ca aceste lucruri ar trebui sa fie singurul ei scop in viata. Rebecca incearca din rasputeri sa intre in lumea buna a societatii, si in cercul social inalt din Vanity Fair, casatorindu-se cu fratele Ameliei, prin seductie. Dar planurile sale sunt distruse de George Osborne, viitorul sot al Ameliei. El este de parere ca avand-o pe Rebecca , o fata de o clasa sociala mica, ca sora vitrega, a fi foarte umilitor si nemultumitor pentru el. Rebecca este foarte furioasa si frustrata, dar se angajeaza ca guvernanta al Queen Crawley, si in scurt timp reuseste sa se marite cu al doilea fiu al sirului Pitt Crawley. In urma acestui lucru, matusa bogata a lui Rawdon il dezmosteneste, infuriata de ceea ce nepotul ei facuse. Pe de cealalta parte, William Dobbin, un pritene de-al lui George Osborne, se comporta ca un instrument si mediator pentru a-i casatori pe Amelia si George, cand tatal lui George isi arata ezitarea si nemultumirea a faptului ca cei doi se vor casatorii, datorita faptului ca tatal Ameliei, si-a pierdut toata averea. George este dezmostenit de asemenea de tatal sau cand aude de casatoria celor doi. Acum atat Amelia cat si Rebecca plutesc pe aceasi barca in acelsi timp. Amandoua incearca sa isi duca viata si sa isi suporte familia cu putine resurse. George pleaca sa lupte la Waterloo si moare acolo. Economiile si nevoile Ameliei sunt uate in grija de catre Dobbin, care tine mult la Amelia, insa nu si-a dezvaluit niciodata adevaratele sentimente pentru ea. Pentru ca Amelia sa nu ii refuze ajutoru lorgolioasa fiind ,face totul in secret. Fratele las al Ameliei, Joseph se intoarce la postul sau din India, dupa ce a plecat din Waterloo datorita bombardamentelor. Amelia si Rebecca devin mamici si nasc doi copii. Prin spiritul manipulativ, Rebbeca il convige pe Rawdon ca il va imbogatii, dar ca de fapt ea ascunde toate bijuteriile ei primte de la domni generosi, ascunse de Rawdon.

In scurt timp isi revine si il observa pe lordul Steyne, primid o mare cantitate de diamante si bijuterii de la el. Ca urmare a neglijentei Rebecai, Rawdon se

apropie tot mai mult de nevasta fratelui sau, Lady Jane, care era mostenitoare unei matusi. Subliniind si impunandu-si punctul de vedere, ca bunatatea si relatiile vor fi intotdeauna peste banii si putere, autorul arata ca lucrurile se schimba din ce in ce mai rau pentru Rebecca Rawdon. Rawdon isi da seama de fatarnicia Rebecai, si de faptul ca banii inseamna totul pentru ea. O paraseste pentru a se anjaga in insula Coventry si moare acolo de febra galbena. Amelia se arata a fi incapabila si neajutorata, neputand sa isi ajute parinti saraci si fiul, din lipsa de resurse. Cu inima franta isi da fiul in custodia batranului sau bunic Osborne. Tot Dobbin este cel care imbunatateste relatia dintre tatal vitreg al Ameliei, dupa ce se intoarce. La moarte Osborne isi lasa jumatate de avere in mana micutuli nepotel George si are grija si de Amelia de asemenea. Astfel, bunatatea si intelegerea invinge slabiciunea si raul. Rebecca nu mai are parte de respectul sotului ei, si pleaca in Europa unde ii intalneste pe Joseph, Georgy, Amelia si William. Din nou,aceasta isi foloseste seductia asupra lui, isi pierde toti banii dar nu se casatoreste cu el.El moare de teroarea ei si ea este acuzata ca i-a grabit moartea. Sfarsitul romanului o arata pe Rebecca, obtinand respectul dupa care a tanjit mereu. Dar in urmarirea respectului isi pierde sotul si fiul, care dupa moartea unchiului si verisorului Pitt devin sufletul reginei Crawley. William Dobbin este capabil sa obtina un loc in inima Ameliei si micutul George scapa de vanitatea si obiceiurile alintate pe care le-a obtinut in urma inaltei societatii din Vanity Fair, sub tutela lui Dobbin. Nuvela sfarseste prin speranta pusa in mintea cititorilor ca generatiile mai tinere din Vanity Fair vor fi mai bune decat predecesorii sai.

David Copperfield (rezumat)

de Charles Dickens

Romanul urmărește destinul lui David Copperfield care, rămânând orfan de tată (înainte cu şase luni de a se naşte ) şi apoi şi de mamă, la vârsta de 10 ani, David Copperfield ( zis Davy ) va cunoaşte asprimea tatălui său vitreg ( mister Edward Murdstone ) şi a surorii acestuia (miss Jane Murdstone ), oameni meschini şi fără inimă. Nesuportându-l în cadrul familiei, David va fi îndepărtat de aceştia. Mai întâi, fu trimis ( de la Blunderstone , comitatul Suffolk, unde locuiau) la o şcoală din apropierea Londrei, condusă de mister Creakle, iar apoi, după moartea mamei sale, fu silit să lucreze la firma tatălui său vitreg aflată pe malul Tamisei, ca spălător de sticle, cu 6 şilingi pe săptămână. Simţindu-se părăsit de toţi, ca un copil al nimănui, Davy va pleca în căutarea mătuşii lui, pe nume Betsey Trotwood, care locuia în Dover. De acum înainte, mătuşa va fi aceea care se va îngriji de educaţia lui, suportând cheltuielile de şcolarizare şi întreţinere. Va urma şcoala doctorului Strong, din Canterbury şi va locui în casa avocatului Wickfield.  Începând cu capitolul al XIX -lea, care corespunde părţii a II-a a romanului, vom urmărio altă etapă din viaţa lui Davy, şi anume cea de practicant în cadrul unui aşezământ judiciar cunoscut sub numele „Doctors` Commons” . După o scurtă perioadă de stagiatură (mătuşa plătise o taxă de 1000 de lire ), un eveniment neaşteptat produce o schimbare în modul de viaţă al personajului nostru: mătuşa Betsey Trotwood îşi va pierde investiţiile, devenind săracă. Acest lucru nu-l va descuraja pe David, ci, dimpotrivă, îl va mobiliza în găsirea unor mijloace deexistenţă. Învaţă stenografia, îl ajută pe doctorul Strong la întocmirea unui dicţionar şi începe să scrie mici nuvele. Tot în acest timp, David se îndrăgosteşte de Dora, fiica lui mister Francis Spenlow, unul dintre membrii de bază de la „Doctors`Commons” . Relaţia va înceta pe moment, ca urmare a intervenţiei nefavorabile a guvernantei Jane Murdstone, aceasta nefiind alta decâ tsora fostului tată vitreg.

Paginile volumului dezvoltă şi alte situaţii: prietenul lui Davy din şcoala „Salem House” , pe nume James Steerforth, un tânăr inteligent şi bogat, dar cu un comportament cam ciudat, după ce e introdus de eroul nostru în familia unor oameni de rând ( e vorba de familia dădacei Peggotty ) dar oneşti ( pescar de meserie ), se însoţeşte cu micuţa Emily, o fată adoptată de mister Peggotty, spre disperarea logodnicului ei, Ham Peggotty, ca apoi s-o părăsească; în cadrul firmei avocatului Wickfield ( fosta gazdă a lui Davy, din Canterbury ) îşi face loc un personaj ipocrit - Uriah Heep, care reuşeşte prin mijloace necinstite să pună stăpânire pe firmă, şantajându-şi stăpânul şi urmărind mâna fiicei acestuia, frumoasa şi buna Agnes. Faptele rele ale acestuia vor fi denunţate de mister Wilkins Micawber; Davy îşi va găsi un prieten adevărat, în persoana lui Thomas Traddles, tot un fost coleg de şcoală de la „Salem House”.  Ultima parte a scrierii ( începând cu capitolul al LX-lea ) prezintă, în mare parte, destinul personajelor. David, după o scurtă, dar fericită căsătorie, o va pierde pe Dora, în urma unei boli. Părăsită, aşa cum arătam, de James Steerforth, Emily va fi găsită de tatăl ei adoptiv şi va începe oviaţă nouă în depărtata

Australie. Tot în această ţară va pleca şi familia Micawber, făcându-şi aici o situaţie prosperă. Thomas Traddles se va căsători cu fiica reverendului Horace Crewler, pe nume Sophy, având un cămin fericit. 

Personajele negative îşi vor primi pedeapsa cuvenită: tânărul Steerforth va muri pe mare în timpul unei furtuni; Uriah Heep va ajunge la închisoare ca urmare a unor falsuri, care au prejudiciat Banca Angliei; Littimmer, servitorul şi omul de încredere al lui Steeerforth, va fi şi el închis pentru furt; fostul director al şcolii „Salem House”, mister Creakle, un om crud şi incult, va ajunge directorul penitenciarului.Romanul se termină cu căsătoria dintre David, acum un scriitor în plină glorie, şi sensibila Agnes Wickfield, spre bucuria celor două doamne care au vegheat la devenirea luiDavy: mătuşa Betsey şi dădaca Peggotty.

Madame Bovary

de Gustave Flaubert

 Bovary este alcatuit din 3 parti.

Prima parte debuteaza cu Charles Bovary un baiat tanar care nu se poate adapta la scoala si este batjocorit de catre colegii lui. Mama lui intodeauna il indeamna sa invete mult, sa fie printe primii din clasa lui, da in masura ce creste, desi se va stradui foarte mult el ramane un tanar mediocru si plictistor. Pe mai departe Charles indemnat tot de mama lui se inscrie la scoala de medicina, unde va icenerca din rasputeri sa ajunga un medic faimos, dar isi va pica primul examen de la medicina si abia daca va reusi sa ajunga un doctor mediocru de tara. Pentru inceput, mama lui il va casatori cu o vaduva pe nume Heloise Dubuc crezand ca este instarita. Charles va duce o viata destul de plictisitoare alaturi de sotia lui, pana cand o cunoaste pe Emma, fiica unui pacient din apropierea orasului Tostes. Nu dupa mult timp, sotia lui Heloise va muri, dar lasandu-i lui Charles mai putini bani decat se astepta. Chalres nu este foarte indurerat de moartea sotiei lui, si se va indragosti de Emma fiica domnului Rouault si cu acordul acestuia cei doi se vor casatori. Dupa nunta Charles cu Emma se muta la Tostes, unde acesta locuia si unde isi practica cariera de medic. Dar mariajul lor nu se ridica la asteptarile Emmei. Ea fusese crescuta la scoala de maici, unde, pe langa cartile de rugaciuni, citise pe nerasuflate romane sentimentale aduse de spalatoreasa. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginatia romantioasa, iar ea a inceput sa astepte ca si realitatea sa-i ofere aceleasi exaltari ca si universul descoperit in cartile citite. Dar viata la Tostes acum i se pare insuportabila si descopera ca pasiunea pe care o astepta e departe de a se implinii. Un singur eveniment o va bucura pe Emma, balul de la Vaubyessard la care ea si cu Charles vor participa. Dupa ce Charles cu Emma participa la balul extravagant, ea incepe sa viseze la o viata mult mai sofistica, iar aceste vise ii provoaca depresii, este plictisita si intodeauna compara visele ei cu realitatea. Pana la urma aceste depresii, aceste vise o vor imbolnavii. Cand Charles realizeaza ca Emma este tot mai nefericita si incepe sa se imbolnaveasca, sfatuit de mai multa lume, acesta decide sa se mute din Tostes. Exact in aceea vreme cand ei se hotarasc sa se mute, afla ca Emma este insarcinata.

Partea a doua a cartii incepe cu descrierea satului Yonville unde domnul si doamna Bovary se muta.In noul oras Yonville, Charles si Emma Bovary sunt intampinati la Hanul Leul de Aur al Doamne Lefrancoise de catre domnul Homais, farmacistul acestui oras si Leon un tanar secretar la notariat, cu care Emma isi descopera de la inceput o multime de afinitati. Emma fiind insarcinata isi dorea un baietel, deoarece ea credea ca un baiat nu va avea interdictiile unei fete, va fi liber si va putea face tot ceea ce ea nu a putut face! Dar aceasta naste o fetita si dupa o lunga dezbatere pe tema numelui, ea se decide singura sa-i puna numele fetitei de Berthe dupa numele unei marchize care a cunoscut-o la balul de laVaubyessard.Fiica ei, dupa cum era obiceiul in aceea vreme este lasata la o doica. In acest timp Emma se intalneste tot mai des cu tanarul Leon, iar relatia

dintre ea si Leon incepe sa fie tot mai apropiata, incep sa aiba discutii tot mai aprinse desppre dorinta lor de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Tanarul Leon se indragosteste de ea fara speranta, fara sa stie ca si ea nutreste aceleasi sentimente pentru el. El vede aceasta iubire in zadar si pana laurma se hotaraste sa plece din oras, sa se mute la Paris pentru a-si continua studiile de drept. Dupa plecarea lui Leon, Emma incepe sa fie plictisita si sa cada iar intr-o depresie. Dar nu dupa mult timp apare la un targ agricol un vecin bogat pe nume Rudolphe, care este atras de frumusetea Emmei. Burlac fiind , acesta doreste cu orice prêt sa o cucereasca pe Emma, considerand ca ea nu este la fel ca si celalalte amantei ale lui. Rudolphe reuseste sa o cucereasca pe Emma in timpul unei plimbari calare, doar ei doi, si ii declara dragostea lui fata de ea. El o seduce si incepe o aventura pasionala cu aceasta, acest moment intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existente. Emma deseori este find indiscreta si lumea din Yonville incepe sa barfeasca despre ea, cum ca ar avea o aventura. Totusi sotul ei Charles nu banuieste nimica. Adoratia lui pentru Emma si prostia sa il orbesc, crezand ca Emma este cea mai perfecta sotie. Deoarece deseori cand Emma se simtea vinovata pentru adulterul comis, se prefacea intr-o sotie nemaipomenita, facea totul in casa si avea grija de Charles ca totul sa fie pus la punct. Cu toate ca se simtea vinovata, Emma nu vroa sa renunte la Rudolphe, il iubea si dorea sa isi petreaca toata viata alaturi de el. Incepea sa nu-l mai suporte pe sotul ei, incepea sa il deteste cand vedea cat de mediocru ii. Chiar si reputatia lui sufera intre timp cand Charles si Homais incearca o noua metoda de vindecare a piciorului unui tanar pe nume Hyppolyte. Acest experiment nu reuseste si ajung sa cheme un alt doctor pentru a-i amputa tanarului piciorul. Dupa aceasta intamplare Emma isi da seama ca nu mai vrea sa ramana langa Charles si se arunca mai tare si cu o mai mare pasiune in aventura ei cu Rudolphe. Ea incepe sa-i cumpere cadouri acestuia, si sa-i repete cat de mult il iubeste si ca ar vrea sa-si petreaca viata doar alaturi de el. Atunci Emma hotaraste sa-i propuna lui Rudolphe sa fuga impreuna si sa o ia cu ei si pe micutza Berthe. Insa pentru Rodolphe, Emma nu-i decat o amanta si cand aceasta ii propune sa fuga impreuna, el accepta doar formal si apoi o abandoneaza. In seara planuita pentru plecare, Emma primeste o scrisoare in care amantul ei ii explica de ce fuga lor este imposibila. La auzirea acestei vesti Emma intra intr-o depresie cumpilta si incearca chiar sa se sinucida. Sotul ei Charles nu stie ce se intampla cu ea, deoarece din cauza acestei depresii ea incepe sa se imbolnaveasca si aproape moare. Dupa multe saptamani in care ea sta doar in pat, incet incet incepe sa-si revina. Pe cand Emma incepe sa-si revina, Charles este in mari probleme cu banii si este nevoit sa imprumute bani pentru a achita datoriile Emmei si sa plateasca pentru tratamentul ei. Cu toate acestea , el decide sa o duca pe Emma la opera intr-un oras din apropiere pe nume Rouen, crezand ca o schimbare nu-i poate face decat bine.

Partea a treia a romanului incepe cu intalnirea sotiilor Bovary cu tanarul Leon la Rouen. Atunci Charles o convinge pe Emma sa mai raman in

oras cateva zile pentru a mai merge la opera. Ea ramane pana la urma la convingerile insistente ale sotului ei. Dar Charles se intoarce in Yonville, deoarece avea obligatii acolo. Leon face tot ce-i sta in putinta sa redestepte in Emma vechile sentimente, iar Emma slabita, crezand ca el ii poate oferi dragostea adevarata, nu ii poate rezista. Pentru a-l putea revedea cat mai des pe Leon ea inventeaza o scuza cum ca are nevoie de lectii de pian. Charles este de accord si ii gaseste o profesoara la Rouen. dar Emma nu va participa la nici un curs de pian, ea in schimb se intalneste de fiecare data cu Leon la un hotel, unde dragostea lor va inflori pe zi ce trece. Dar cu aceste calatorii dese la Rouen , Emma cheltuieste mult, iar in urma acestor cheltuieli ea intra in datorii immense, la domnul Lheureux, cel care-i administreaza avera intr-un fel sau altul. Cu timpul, la fel ca si cu Rudolphe, ea este foarte neglijenta cu relatia ei cu Leon si icnepe sa umble pe strada cu el, nepasandu-i ce crede lumea. Ea aproape ca este descoperita de cunoscutii ei ca avand o aventura cu tanarul Leon.

Dar cu timpul Emma incepe sa se plictiseasca si de relatia ei cu Leon si treptate se indeparteaza de acesta sau cateodata devine extrem de exigenta cu el.. relatia ei cu Leon se raceste, iar datoriile ei cresc pe zi ce trece. Emma incearca sa faca rost de bani de la tot felul de oameni si cunoscuti de ai ei. Da nimeni nu o poate ajuta. Intr-un final se hotaraste sa - ii ceara lui Leon si el ii spune ca o va ajuta si ca va cere bani unui prieten instarit, dar o minte doar sa scape de ea si o abandoneaza. Disperata Emma se gandeste la vechiul ei amant Rudolphe si se hotaraste sa i lviziteze ca sa se imprumute de la el cu 3 mii de franci. Emma il gaseste acasa, dar cand acesta isi da seama ca fosta lui amanta a venit doar pentru banii spune ca nu vrea sa o imprumute si aceasta pleaca nervoasa spre casa. Cand realizeaza ca a ramas fara nici o speranta, si nu stie cum sa-i spuna lui Charlesca a intrat in datorii imense si toate bunurile din casa vor fi puse sub sechestru, Emma hotaraste sa se sinucida. Atunci cu ajutorul lui Justin reuseste sa intre in farmacia lui Homais si inghite arsenicul care era ascuns. Charles cand observa situatia Emmei este innebunit, nu stie ce sa faca si cheama mai multi medici sa o consulte. Dar fara nici un rezultat, starea ei era foarte grava si pana la urma Emma moare intr-o agonie teribila. Familia este foarte indurerata, Charles nu poate realiza ca scumpa lui sotie a murit. El a crezut-o perfecta si niciodata nu a banuit ca Emma a putut face asemenea infidelitati. Dar totusi cand acesta ii descopera nenumaratele scrisori cu Leon si cu Rudolphe acesta constientizeaza ca Emma la inselat, dar cu bunatatea lui o iarta, iar lui Rudolphe nu ii tine pica. Dupa mult timp de chin, Charels moare in gradina pe banca descoperit de catre micuta lui fetita Berthe. Berthe este trimisa la batrana Doamna Bovary, dar care moare in acelasi an si pana la urma este trimisa la o matusa de a ei care o trimite de mica sa lucreze intr-o firma de bumbac.

Roșu și negru ( rezumat)de Stendhal

Despre ,,Rosu si negru” se poate spune ca este un roman de fictiune istorica.

Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste care este plasata

intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii

vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor

intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment.

Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o

cronica a anului 1830”.

A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a

instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la

valorile ,,napoleoniene”, prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar

mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al

lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale.

Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea

sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul

principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic.

Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera

militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de

a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina

preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rênal

il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe

sotia primarului, Dna de Rênal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de

datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria

bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de

Rênal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia

lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie

zvonurile. Dna de Rênal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt

adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de

preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor.

Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.

Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca

de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde,

fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod

evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe

Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii

urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rênal nu ar fi trimis o scrisoare

marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un

manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o

impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat

la moarte.

Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau

negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi

este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de

Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia.

Verrieres este un mic oras frantuzesc situat in munti. Primarul acestuia, instaritul domn de Renal, locuieste impreuna cu sotia sa si cei trei copii ai sai intr-o minunata casa imprejmuita de gradini. Dorind sa iasa in evidenta si sa fie mai

presus de cincurentul sau, Valenod, domnul de Renl se hotaraste sa angajeze un perceptor pentru copii. Il alege pe Julien, fiul unui tzaran. "E un tanar teolog, sau asa ceva, bun latinist, si copiii au sa faca progrese cu el ; are o fire energica, asa spune preotul." Julien, un baiat de nouasprezece ani, admirator lui Napoleon Bonaparte, este pe placul stapanei lui. "In salon, oricat de umila i-ar fi fost tinuta, ea ii gasea o mare superioritate intelectuala fata de toti ce veneau in casa." La inceput ii este greu in noua locuinta, se acomodeaza cu d ificultate, nu-i iubeste pe copii, este invidiat de servitori si simte o profunda repulsie fata de cei bogati. Cand afla ca Elisa, camerista, este indragostita de el, respinge imediat ideea casatoriei. "El ii marturisi preotului, cu multa sovaiala in glas, ca din pricini pe care nu le putea spune, ca sa nu dauneze alt cuiva, respinsese de la inceput casatoria planuita.

Doamna de Renal este curinsa de fericire la aflarea vestii. "Ea ceru sa-i repete de mai multe ori ca Julien refuzase de-a binelea si ca refuzul lui nu-i ingaduia sa revina la o hotarare mai inteleapta." Totusi, fericirea asta o determina sa stea pe ganduri. "<< Nu cumva sunt indragostita de Julien ? >> se intreba ea in sfarsit."

Venind primavara, familia de Renal se muta la resedinta de vara din Vergy. Incetul cu incetul intre Julien si doamna de Renal se infiripa o aventura de dragoste. Singura care isi da seama de ceva este doamna de Derville, o prietena de-a casei. Pentru doamna de Renal, sentimentele de iubire sunt ceva cu totul nou. "Sa fiu oare indragostita ? Eu, femeie maritata, sa fiu indragostita ? Dar pentru sotul meu n-am simtit niciodata nebunia asta intunecata care ma face sa nu-mi pot dezlipi gandul de la Julien." Totusi dupa scurt timp incepe sa o chinuie ideea pacatului. "Cand se temea ca nu-i iubita, cand o tortura ideea infioratoare a pacatului, ca si cum a doua zi avea sa fie legata de stalpul infamiei, in piata publica din Verrieres, cu o tablita explicand lumii adulterul savarsit."

Julien isi lua un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul sau Foque. Acesta ii propune sa faca negot impreuna, Julien insa rezfuza oferta. Intors la Vergy, isi continua periculoasa escapada cu stapana casei. Intr-una din nopti se furiseaza la iubita sa in camera. Aceasta se simte vinovata de ceea ce face si totusi nu se poate opri. "Si, chiar cand nu mai avu ce sa-i refuze, ea il impingea departe de ea, cu sincera indignare, si apoi i se arunca in brate."

Cand in toamna trecu regele prin Verriers, ea reuseste sa-l numeasca pe Julien in garda de onoare, daruindu-i un costum nou. Concetatenii sunt indignati de aceasta fapta. "Cum, pentru ca lucratorul asta marunt, deghizat in popa, era perceptorul tancilor lui, primarul avea indrazneala sa-l numeasca in garda de onoare, spre paguba domnilor cutare si cutare, fabricanti cu dare de mana ?" In aceiasi zi, tanarul il cunoaste pe episcopul de Agde, un barbat cu doar sapte sau

opt ani mai in varsta ca el. 

Elisa observand ca se petrece ceva intre stapana casei si Julien, se duce la domnul de Valenod si-i destainuie totul. Acesta nu asteapta mult si trimite o scrisoare anonima domnului de Renal, in care povesteste la randul lui cele aflate. Cei doi amanti, banuind primejdia, uneltesc un plan pentru a iesi din impas, plan care le reuseste. Julien este nevoit sa plece pentru un timp la Verrieres, unde isi petreece timpul printre plictisitorii bogatasi ai orasului. "Ce adunatura ! isi spuse Julien, chiar daca mi-ar da jumatate din tot ce fura, tot n-as vrea sa traiesc laolalta cu ei. Intr-o buna zi m-as da de gol ; n-as fi in stare sa-mi stpanesc dispretul pe care mi-l inspira." Intre timp doamna de Renal reusi sa-l convinga cu desavarsire pe sotul ei ca este nevinovata in toata intamplarea. Planul insa trebuie dus la sfarsit. "Dar nu mai era femeia nepriceputa si sfioasa de acum un an ; patima ei fata si remuscarile ii luminasera mintea." Asadar, hotaraste sa se desparta de Julien pentru o vreme, trimitand-ul la un seminar la Besancon. Scrisoarea de recomandare i-o face parintele Chelan, prietenul tanarului si om de seama in ochii parintelui Pirard, directorul seminarului. Julien nu-si face prieteni in rastimpul sederii lui acolo, este insa luat sub ocrotirea parintelui Pirard, care cu timpul il indrageste. 

Scrisorile doamnei de Renal nu le primeste, acestea fiind arse. "<< Sa ma fi uitat oare toata lumea ? >>, se gandea el, nestiind ca parintele Pirard primise si zvarlise in foc cateva scrisori trimise din Dijon [...]." Colegii lui ii poreclesc "Martin Luther", "mai ales, ziceau ei, din pricina logicii aceleia dracesti care il face sa fie atat de infmurat." Desi se straduieste, Julien nu reuseste sa se faca iubit. Spre norocul lui, dupa ce il destituie din functie, parintele Pirard il recomanda marchizului de La Mole. Marchizul este incantat de ideea de a-l lua pe tanar ca secretar, lucru pe care il si face numaidecat. Inainte de plecarea spre resedinta de La Mole din Paris, Julien trece pe la iubita sa pentru a o vedea ultima oara inainte de lunga despartire. Face acest lucru pe furis, noaptea, plecand dimineata ca un fugar, cu domnul de Renal pe urmele lui.

Moș Goriot (rezumat)de Honore de Balzac

Honore de Balzac este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, psihologic si fantastic. A creat un adevărat monument, Comedia umană, ciclu în a cărui componentă intră si romanul Mos Goriot.În acest impresionant roman, Balzac ne înfătitează trei povesti de viată distincte. În primul rând, drama pe care o trăieste un domn, pe nume Goriot, din cauza iubirii paterne imense pentru fetele lui. În al doilea rând, evolutia unui tânăr ambitios, student la Drept, ce face parte dintr-o familie de aristocrati sărăciti, Eugen de Rastignac. iar în al treilea rând, Balzac ne prezintă povestea unui personaj cinic si misterios, Vautrin, ce se dovedeste a fi un ocnas evadat, si care în final este arestat.

Cea mai tristă poveste e a domnului Goriot, care si-a concentrat întreaga viată afectivă în jurul unui singur sentiment, si anume iubirea paternă. Actiunea romanului se desfăsoară într-un cartier mărginas al Parisului, în pensiunea doamnei Vauquer, unde întâlnim oameni ce apartin unor diferite medii sociale: studenti,ocnasi, negustori etc. Eugen de Rastignac a venit la Paris pentru a urma Dreptul. Acesta doreste să reusească în viată prin muncă cinstită, dar sub influenta lui Vautrin, se abate de la idealurile initiale,vroind doar să se integreze în înalta societate pariziană. La început a încercat cu Anastasiede Restaud, una dintre cele două fiice ale lui Goriot, sotia unui aristocrat, dar după maimulte esuări, hotărăste să încerce cu Delphine de Nucingen, cealaltă fiică a domnului Goriot, sotia unui bancher. Domnul Goriot a dobândit o uriasă avere în urma unei specule cu făinoase. El s-a lipsit de toată averea tocmai pentru a-si face fiicele fericite. Totodată ele au ajuns să facă parte din înalta societate a Parisului gratie tatălui lor. Pentru Anastasie si Delphine, Goriot este osursă permanentă de bani. După ce s-au văzut bogate, respectate de toată lumea, pe celedouă nu l-au mai interesat destinul tatălui lor. Îl considerau o persoană mult prea modestă, nevrednică de această lume cu bani din care ajunseseră să facă parte. Pe lângă acest lucru,Goriot nu se întelegea nici cu ginerii lui. Tocmai din această cauză dorea ca Eugen să fie ginerele lui, pentru a-l apropia de fetele sale. Nici când Goriot a fost pe patul mortii, acestea nu îl vizitează, ceea ce dovedeste o imoralitate si o nepăsare absolută fată de tată llor. În cele din urmă Goriot moare, dar nici atunci nu se ostenesc să vină, să-si conducă tatăl pe ultimul drum, ci trimit doar blazonul familiei. Pe de altă parte, Goriot îl priveste ca pe un fiu pe Eugen, cei doi devenind foarte buni prieteni. În ceea ce priveste situatia materială a domnului Goriot la început, acesta era respectat detoată lumea din pensiune. Ocupa cel mai luxos apartament de la etajul întâi al pensiunii. Avea propriul frizer care venea regulat pentru a-l aranja. Umbla numai cu cămăsi albe. Tot timpul era aranjat. Chiar doamna Vauquer s-a gândit la un moment dat să filtreze cu el, să i se bage pe sub piele, tocmai pentru banii lui. Cu timpul, nemaiavând bani, a ajuns să stea în cea mai deplorabilă cameră, la etajul al treilea. Tocmai din această cauză la început i se spunea domnul Goriot, iar mai târziu când nu mai avea bani, i se spunea mos Goriot. Nu a mai

fost respectat, era bătaia de joc a tuturor. Oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat domnului Goriot. Mos Goriot este un roman emotionant, trist, melancolic ce degajă multă tristete si amărăciune în sufletul lectorului.

Herneni (rezumat)

de Victor Hugo

Prin drama Hernani, Hugo evidenţiază repercusiunile unei iubiri duse la extrem şi dorinţa iubiţilor de a rămane împreună, cu toate că preţul plătit reprezintă viaţa. Din faptele lor reiese curajul de care dau dovadă cei doi pentru a asigura o continuitate a iubirii dintre ei, chiar şi după moarte. Este o dramă în versuri, acţiunea are loc in Franţa şi se limitează pe o scurtă perioadă de timp, relativ două zile. Piesa are ca temă iubirea, aceasta fiind dezvoltată pe mai multe planuri. Personajele care generează şi rezolvă conflictele operei sunt Doña Sol, Hernani, Don Carlos şi Don Ruy Gomez de Silva. Aceştia sunt cei care dau iubirii mai multe sensuri. Aş putea spune că denumirea relaţiei dintre cele patru personaje ar fi de „pătrat amoros”, pentru că cei trei o iubesc pe  Doña Sol, dar sentimentele ei sunt împărtăşite numai lui Hernani. Acesta este un fost nobil, devenit proscris cu două obiective: răzbunare şi iubirea pentru Doña Sol. El vrea să îşi razbune tatăl care a fost ucis de tatăl lui Don Carlos, iar prin această crima, Hernani  a pierdut toată averea şi titlul astfel trece de la Don Juan de Aragon la Hernani. Don Carlos este pretendent al Doñei Sol şi aspiră la tronul Spaniei. Don Ruy Gomez de Silva este un adept al onoarei, la fel ca predecesorii săi, drept urmare el încearcă să nu păteze atât onoarea lui cât şi a lor.  Don Ruy Gomez este unchiul şi logodnicul Doñei Sol.Am precizat că prin intermediul acestor personaje iubirea înfaţişează diferite  „chipuri”. Iubirea neîmpărtăşită se aplică în cazul lui Don Carlos şi în cazul lui Don Ruy Gomez . Iubirea purtată de Don Carlos Doñei Sol tinde spre obsesie, acesta se furişează în camera ei cu intenţia de a o seduce, însă acolo are surpriza de a îl întâlni pe Hernani. Când cei doi se provoacă la duel, totul este anulat prin prezenţa lui Don Ruy Gomez care o acuză pe Doña Sol de adulter, deoarece, fiind nesigur de sentimentele ei, este în permanenţă suspicios şi gelos. Situaţia este rezolvată de Don Carlos, care îl asigură de faptul că dorea să discute cu el despre nişte chestiuni politice, iar Hernani îl însoţea, astfel absolvind-o pe Doña Sol de orice vină. Cum iubirea dintre Doña Sol şi Hernani este interzisă, cei doi plănuiesc să fugă împreună, însă acest plan nu se realizează din cauza lui Don Carlos, care reprezintă un impediment şi de asemenea din cauza faptului că Hernani este căutat de soldaţi.

Iubirea lui Hernani pentru Doña Sol îl impinge la acte nebuneşti; astfel, acesta se deghizează în pelegrin şi se înfăţişează la reşedinţa Donului Ruy Gomez chiar în ziua nunţii lui cu Doña Sol, apelând ca pelegrin la ospitalitatea acestuia. De Silva află ca Hernani este un bandit, şi mai ales află că este amantul Doñei Sol, însă cu toate acestea nu-l predă lui Don Carlos, fiind un om de onoare şi respectând legile ospitalitaţii. Don Carlos este sigur de prezenţa lui Hernani în reşedinţa lui Don Ruy, iar pentru a-l obliga pe de Silva  să-l predea  o ia pe Doña Sol drept „obiect de schimb”. După plecarea lui Don Carlos, Hernani

desăvârşeşte un alt act nebunesc pentru Doña Sol. El face un pact cu Don Ruy Gomez, pact în care Hernani salvează atât onoarea lui cât si a lui Don Ruy prin moartea sa. Momentul morţii lui avea să fie anunţat de sunetul cornului său, dar mai întâi trebuiau să o salveze pe Doña Sol.

Don Ruy Gomez si Hernani se alătură unui grup de nobili ce complotau împotriva lui Don Carlos. Aceştia plănuiau asasinarea lui în cazul în care acesta devine rege. Complotul lor este descoperit de Don Carlos, care îi condamnă la moarte. Hernani îl înfruntă pe rege în numele iubirii ce i-o poarta Doñei Sol, iar aceasta mărturiseşte faptul că nu avea să îşi consume căsătoria cu Don Ruy deoarece avea să se sinucidă. Don Carlos este măgulit de iubirea dintre cei doi, astfel încât îl iartă pe Hernani şi îi restituie drepturile de nobil şi numele de Don Juan de Aragon.

Victor Hugo a avut studii despre William Shakespeare, în drama Hernani apărând influenţe shakespeariene. Atunci când conflictele par să se  rezolve şi nimic nu părea să stea în calea fericirii lui Hernani si a Doñei Sol, acestia îşi ating obiectivul şi anume nunta. După nuntă apare Don Ruy Gomez care îi reaminteşte lui Hernani de pactul făcut şi în ce constă. Această răsturnare de situaţie transformă finalul în unul shakespearian, asemănător celui din Romeo şi Julieta. Don Ruy Gomez de Silva îi pune la dispoziţie lui Hernani, pentru a săvârşi pactul, o sticluţă de otravă si un pumnal, între care trebuia să aleagă. Hernani alege otrava. Cei doi sunt surprinşi de Doña Sol care, văzând că nu-l pot îndupleca pe Don Ruy să renunţe la pact, bea jumătate din sticluţă, Hernani îi urmează exemplul, murind amândoi, iar Don Ruy Gomez se sinucide.

Ulciorul de aur (rezumat)

de E.T.A. Hoffmann

”Urciorul de aur”, naratiune fantastica, apartine ciclului “Fantezii în maniera lui Callot” si cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoasa Serpentina. Numeroasele situatii fantastice, încercari prin care trece eroul, amintesc de basmele din literatura noastra. Naratiunea aduce in prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului: cel dintre realitatea restrictiva si mediocra si imaginatia poetica, inzestrata cu o nelimitata capacitate creativa. Anselmus este un student cu o fire poetica si visatoare, dar si cu un ghinion iesit din comun, ce-l impinge spre visare, spre izolarea de lumea reala. Neindemanarea sa in societatea Dresdei provine din capacitatea sa de a percepe lumea populata de fiinte magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst si fiica sa, serpoaica verde Serpentina. Anselmus intuieste existenta acestei lumi fantastice in urma altercatiei cu o precupeata, in ziua Inaltarii Domnului. Ramas fara banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de socul din care se auzea sunetul, a zarit trei serpoaice de aur verde si s-a indragostit de cea cu ochii albastri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-a angajat sa-i copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind indragostita de Anselmus, a apelat la o vrajitoare pentru a o ajuta sa dobandeasca dragostea acestuia. Vrajitoarea era doica din copilarie a fetei, vrajmasa lui Lindhorst, dar si precupeata cu care Anselmus s-a certat in piata in ziua Inaltarii. Cele doua s-au dus intr-o noapte la o rascruce de drumuri si, rostind un descantec malefic, au creat o oglinda cu ajutorul careia fata il putea face pe alesul inimii sale sa se gandeasca la ea. Anselmus traducea textele intr-o camera, dupa ce arhivarul ii prezentase casa in intregime si dupa ce zarise intr-o incapere albastra un urcior de aur. Studentul nu trebuia sa greseasca in copierea manuscriselor si sa nu scape, sub nici o forma, vreo picatura de cerneala pe originale. Cand a primit manuscrisul intitulat “Despre casatoria salamandrei cu serpoaica verde”, Serpentina, cea cu ochi albastri, i s-a infatisat si i-a povestit despre ce era vorba. Salamandra era Lindhorst iar serpoaica verde era mama ei si a celor doua surori ale sale, asupra carora fusese rostita o vraja. Fiecare dintre ele trebuia sa vrajeasca pe cineva astfel incat sa se indragosteasca de ele si fiecare avea cate un urcior. Serpentina il avea pe cel de aur. Desi parea sa fie indragostit de serpoaica de aur verde, studentului i-a tresaltat inima la vederea Veronicai si toate lucrurile care, mai inainte, pareau minunate in casa arhivarului, acum ii pareau fade. Anselmus a sfarsit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, insa pe acesta, studentul a picurat cerneala din greseala si a sfarsit inchis intr-o sticla, pe un raft, unde a descoperit ca nu era singur, ci erau langa el mai multi studenti inchisi din acelasi motiv. Dintr-un ceainic a aparut, dintr-o data, vrajitoarea, care a ras de nenorocirea lui; insa, dupa o lupta crancena cu Lindhorst, acum sub identitatea Salamandrei, vrajitoarea a fost ucisa iar Anselmus a sarit din sticla ce-l tinea captiv direct in bratele Serpentinei. Desi Veronica era atrasa de

student, ea a acceptat cererea in casatorie a noului consilier aulic, domnul Heerbrand si le-a povestit, atat lui, cat si lui Paulmann, tatal sau, tot adevarul despre Lindhorst, vrajitoare si oglinda fermecata. Ca proaspat ginere al arhivarului, Anselmus s-a mutat, impreuna cu Serpentina, la mosia acestora din Atlantida – simbolul perfect al universului romantic: o lume imaginara, dar inzestrata cu o existenta obiectiva.

Pelegrinarile lui Childe Harold

de Byron

Poemul cuprinde calatoria si reflectiile unui pelerin - tipul de erou revoltat, mizantrop, dezgustat de placeri, aflat in cautare de aventuri, pe meleaguri straine.in primul si al doilea cant, scrise in anul 1812, sunt descrise calatoriile eroului in Spania, Portugalia, Albania si Grecia.In cantul al treilea, scris in Elvetia in anul 1816 si aparut in 1817, sunt prezentate calatoriile personajului in Belgia, pe Rin si in Elvetia.

Paralel cu prezentarea calatoriilor, eroul isi expune ideile revolutionare cu privire la istoria atat de framantata a Europei. Revoltat de spectacolul distrugerilor provocate de razboaiele napoleoniene si de ororile despotismului, poetul cauta un refugiu in lumea trecutului ideal, precum Grecia antica.

In cantul al IV-lea, scris in Italia in anul 1818, Byron inalta un imn de lauda si admiratie oraselor italiene si luptei patriotilor din aceasta tara pentru libertate.

In Peregrinarile lui Chtide Harold, ca si in celelalte poeme ale autorului (Ghiaunil, Corsarul, Manffed) se contureaza eroul byronian - un cautator neobosit al unui ideal de existenta. Atitudinea lui, ceea ce s-a numit "byronism", exprima, din punct de vedere social, protestul impotriva moravurilor si moralei acestei lumi, un protest care se incheie cu concluzia pesimista a inutilitatii luptei duse pentru remedierea raului din aceasta lume.Peregrinarile lui Chil-de Harold reprezinta un simbol al evadarii din-tr-o lume detestata de poetul romantic si confruntarea cu marile drame ale omenirii.

Futurism ( poezii)

Pe lună nouă, într-o seară...

de Ahmatova

Pe lună nouă, într-o seară,M-a părăsit iubitul. Şi...?"O, dansatoarea mea pe sfoară,Cam cât vei supravieţui?"

Eu i-am răspuns că nu mă doareŞi că-i mai bine pentru noi,Dar să m-aline nu-s în stareNici cele patru cape noi.

Un gol adânc sub paşi se cască,Acelaşi gol în suflet simt...Mi-admir umbrela chinezească,Pantofii proaspăt daţi cu-argint.

În sală - vechea veselie,Surâde gura mea oricui.Dar inima, ea ştie, ştie,Că-n loja cincea, nimeni nu-i..

Departe de Giuseppe Ungaretti 

Departe departeca pe un orbm-au dus de mână

Dacă tu fratele meu 

de Giuseppe Ungaretti 

Dacă tu fratele meu mi-ai reveni întru întâmpinare viucu mâna întinsă,înc-aş putea,din nou într-un elan al uitării, să strâng,Frate, o mână.

Dar din tine, din tine nu mă mai înconjoarădecât vise, idei confuze,focuri făr' de focul trecutului.

Memoria nu deapănă decât imagini.Iar mie însumi chiar eudeja nu-mi mai sunt decâtnimicul nimicitor al gândului.

Amintirile de Giuseppe Ungaretti 

Amintirile, un inutil infinitSingure, însă, şi limpezi pe marea neatinsăÎn mijlocul mugetelor nesfârşite �

Marea,Glas al unei măreţii libere,Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,Grăbită să şteargă dulcile urmeAle unui gând credincios �

Marea, dezmierdările-i indiferente,Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,Şi-n agonia lor,Mereu prezentă, mereu înnoită,În treazul gând agonia �

Amintirile,Zadarnică revărsareDe nisip mişcător,Ce nisipul n-apasăEcouri scurte necontenite,

Mute ecouri ale rămasului bunDe la clipele ce fericite păreau �

Expresionismul

Cântec de seară de G. Trakl

Seara, când umblăm pe cărări întunecateNe răsar în faţă palidele noastre făpturi.

Când însetămSorbim apele albe ale iazului,Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Cân îţi prindeam mâinile subţiriLin deschideai în tăcere ochii rotunzi.E mult de atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletulApari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

         

În parcde G. Trakl

Din nou hionărind prin anticul parc,O, calmul florilor roşii şi galbene.O, zei blajini, şi voi sunteţi în doliu,Şi aurul de toamnă al ulmului.Imperceptibil se înalţă trestia la margineaIazului albastru, tace sturzul în seară.O! atunci înclină-ţi fruntea şi tuÎnaintea năruitei marmore a strămoşilor.

Peisaj

de G. Trakl

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilorPrin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoareiFreamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.Uşor încetează la margine pădurii mugetul ciuteiIar florile galbene ale toamneiSe înclină mute peste faţa albastră e eleşteului.Un copac s-a mistuit în flacără roşie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

În primăvarade G. Trakl

Paşi întunecaţi scuturau zăpada uşor,În umbra copacului,Îndrăgostiţii ridică învăpăiatele pleoape.

Mohorâtele strigăte ale corăbierilorMereu le urmează steaua şi nopatea;Şi vâslele bat în ritmuri domoale.

Lângă ziduri căzute-n ruinăCurând înfloresc viorelele.Sfios înverzeşte şi tâmpla solitarului.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiişi nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrumă vraja nepătrunsului ascunsîn adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt misterşi tot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesuri şi mai marisub ochii mei-căci eu iubescşi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Cubismul

Zonă de Guillaume Apollinaire 

De lumea aceasta cea veche-n sfârşit eşti sătul

Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul

Tu te-ai săturat să trăieşti în antichitatea romană şi greacă

Vechi până şi automobilele-aici pot să treacăA rămas doar religia nouă şi simplă aşaCa hangarele din Port-Aviation singură ea

În Europa doar tu nu ai Creştinismule antichitateDintre europeni dumneata Papa Pius al X-lea eşti primul în modernitate

Iar tu te reţii de ruşine pândit de fereştiSă intri-n biserică în dimineaţa aceasta şi să te spovedeştiCiteşti cataloage prospecte afişe ce urlă în gura mareIată poezia acestei dimineţi pentru proză există ziareExistă livrări de 25 de centime gemând de poliţiste-aventuriPortrete de mari oameni sub titluri diverse lecturi

Azi dimineaţă-am văzut o simpatică stradă dar numele i l-am uitatCa trâmbiţă soarelui nouă era şi gătită curatMuncitorii directorii şi frumoasele steno-dactilografeDe luni dimineaţa şi până sâmbătă seara de patru ori zilnic o străbatAici de trei ore dimineaţa sirena se vaietăLatră un clopot coleric aici spre amiazăInscripţiile de pe ziduri şi firmeAvizele plăcile ca papagalii tot ţipă să se afirmeÎmi place mult graţia străzii acesteia industrialeDintre rue Aumont-Thieville şi avenue de Ternes la Paris

Iată tânăra stradă ţi tu eşti doar un copilandruPe care-l îmbracă maică-ta-n alb şi albastruEşti foarte pios şi ca lui Rene Dalize prietenul tău cel mai vechi lui şi ţieMai drag decât fastul Bisericii nu poate nimic să vă fie

E ora nouă se-aprind felinarele din dormitor voi ieşiţi pe ascunsVă rugaţi toată noaptea-n capela colegiuluiPe când profunzime-adorabilă şi veşnică de ametistSe-nvârte de-a pururea gloria strălucitoare-a lui CristE splendidul crin pe care noi toţi îl sădim în pământE torţa cu părul de purpură ce nu se stinge în vântE fiul cel palid şi rumen al mamei prea îndurerateE pomul stufos totdeauna de rugile toateE stâlpul cel dublu de cinste şi eternitateE steaua cu şase ramuri spre glieE Dumnezeul ce vinerea moare şi duminica-nvieE Cristul ce urcă la cer decât aviatorii mai bineÎn lume recordu-nălţimii-l deţine

Pupilă - al ochiului CristA douăzecea pupilă a veacurilor el se descurcăŞi-n văzduh ca Isus acest veac preschimbat într-o pasăre urcăDemonii capu-şi ridică din hăuri de-aceeaEi spun că-l imită pe Simon Magul din IudeeaŞi ţipă că dacă el ştie să fure să-i spună că-i furÎngerii zboară frumosului zburător împrejurIcar Enoh Ilie Apolloniu din TianaÎn jurul primului aeroplan îşi amplifică goanaŞi uneori depărtându-se-i lasă să treacă pe cei ce duc Sfânta CuminecăturăAceşti preoţi ce urcă etern înălţând azima purăAvionul coboară-n sfârşit făr' a-nchide aripile supleCerul atunci de milioane de rândunele se umpleCorbi şoimi bufniţe vin scuturându-şi aripile-acuVin din Africa 'ibişi flamingi marabuPasărea Roc de poeţi şi povestitori celebratăÎn gheare cu craniul lui Adam primul cap se aratăAcvila se năpusteşte din zări scoţând ţipete şiDe prin Americi vine micuţa colibriDin China iată pihii cu trupul lung şi supluCe au doar o aripă şi care zboară-n cupluColumba-apoi cast spirit urmând-o multă vremePasărea-liră mândrul păun cu ochi pe pene

Şi fenix rugu-acesta din sine renăscândCenuşa şi-o aşterne o clipă pe pământSirenele plecând din periculoase cheiSosesc cu minunatul lor cântec toate treiŞi acvile şi fenicşi şi pihii de prin ChinaFraternizează iată în zboruri cu maşina

Singur tu umbli acum în Paris prin mulţimeCu mugete turme de autobuze trec foarte aproape de tineTe strânge neliniştea dragostei de beregatăDe parcă n-ar mai trebui să fii tu iubit niciodatăDacă-n vechime-ai trăit într-o mănăstire tu te-ai îngropa rupt de lumeVă este ruşine când vă surprindeţi spunând o rugăciuneDe tine-ţi baţi joc şi ca focul Infernului râsu-ţi sclipeşte pe faţăScânteile lui auresc în esenţă întreaga ta viaţăE un tablou ce-atârnă într-un obscur muzeuŞi uneori de-aproape să-l vezi nu-ţi este greu

Azi umbli-n Paris şi femeile-s însângerate din plinEra de nu mi-aş aduce aminte era frumuseţea-n declinÎncinsă-n văpăi m-a privit Notre-Dame la ChartresSângele de Sacre-Coeur m-a inundat în MontmartrePrea fericitele vorbe m-au îmbolnăvit să le-ascultUn rău ruşinos e iubirea de care sufăr de multŞi obsedanta imagine şi în nelinişte şi-n insomnie în viaţă te ţineImaginea asta ce trece-i mereu lângă tine

Pe ţărmul Mediteranei tu umbli acumPe sub lămâi tot anul în floare şi dulce parfumCu prietenii-n barcă te plimbi tu aciDin Menton este unul din Nisa un altul şi doi din TurbieCu groază privim adâncimi caracatiţele lorŞi peştii înoată printre alge imagini de Mântuitor

Eşti la un han în grădină pe-aproape de PragaTe simţi fericit şi o roză-i pe masă ea dragaŞi-n loc ca povestea-ţi în proză s-o scrii urmăreşti după plac

În inima rozei cum doarme un verde gândac

Cu spaimă te vezi desenat în Saint-Veit în agateCând aici te-ai văzut te-a cuprins o tristeţe de moarteTu semeni cu Lazăr înnebunit de lumina vivaceOrologiul din cartierul evreilor merge cu inverse aceAlene şi tu de-a-ndărătelea-n viaţă o ieiUrcând către Hradchin şi seara-ascultând de-obiceiCântece cehe-n taverne în care te pierzi

Iată-te-apoi la Marsilia iar printre pepenii verzi

La Koblenz în hotelul numit La Gigant tu te vezi

Iată-te la Roma sub un moşmon japonez

Iată-te la Amsterdam cu-o fetişcană urâtă pe care frumoasă-o crezi tuŞi căreia mâna un student din Leyda-i ceruSunt camere de-nhiriat Cubicula locanda pe latineşte niţelŞtiu asta căci trei zile acolo am stat şi la Gouda la fel

Eşti la Paris în anchetă şi-acestJudecător ca pe un criminal te şi pune sub stare de-arest

Ai făcut dureroase şi vesele călătoriiPână ce de minciună şi vârstă să ştiiAi suferit de iubire la douăzeci şi la treizeci de aniCa un nebun am trăit irosindu-mi tot timpul în vanLa mâinile tale nici nu mai cutez să mă uit şi să plâng îmi tot vinePentru cea adorată atât pentru tot ce te-a-nspăimântat pentru tine

Cu ochi plini de lacrimi priveşti emigranţii aceştia săraciCred în Dumnezeu şi se roagă femeile-alăptează sugaciSala gării Saint-Lazare cu duhoare-o umplu-n sfârşitÎn steaua lor cred precum magii de la RăsăritSperă ca în Argentina mulţi bani să câştigeŞi să se întoarcă în patrie după ce-or face avere

O familie cară o plapumă roşie-ntocmai cum inima voi vi-o căraţiPlapuma asta şi visele noastre sunt tot irealeUnii rămân pe aicea să se aciuiascăPe rue des Rosiers sau rue des Ecouffes în vreo chichineaţăI-am văzut seara adesea ieşind să ia puţin aer pe stradăSe deplasează arareori ca nişte piese de şahSunt mai cu seamă evrei femeile lor poartă peruciZac cadaverice-n fund de dughene ca nişte năluciÎntr-un bar desfrânat în picioare tu lângă tejgheaBei printre nenorociţii aceştia de două parale-o cafea

Te afli noaptea într-un faimos restaurant

Nu-s rele aceste femei pentru ele e totul presantToate şi cea mai urâtă-l rănesc pe amant

Ea e din Jersey fiică de-agent de poliţie iată

Mâna pe care eu nu i-am văzut-o e aspră crăpată

Până la lacrimi mi-e milă de cicatricea de pe pântecul ei

Îmi umilesc iată gura pe fata sărmană cu râsul ei groaznic

Eşti singur dimineaţa va veniLăptarii fac să-şi sune bidoanele pe străziSe-ndepărtează noaptea ca splendida MetivăE Lea cea atentă Ferdina cea parşivăĂsta alcool fierbinte ca pe-a ta viaţă-l beiViaţa-ţi ce-o bei ca pe un rachiu din obicei

Mergi înspre Auteuil acasă pe jos să ajungi ţi-e strădaniaSă dormi printre idolii tăi din Guineea şi-OceaniaSunt Crişti de-un alt fel şi de-o altă credinţăSunt Crişti ordinari de obscure speranţe-n fiinţă

Adio Adio

Soare gât retezat

Tristan Tzara - marea deplângere a obscuritatii mele unu

rece vâltoare zigzag al sângeluin-am niciun suflet cascada fara niciunprieten si niciun talent doamneeu nu primesc întotdeaunascrisorile mamei melece trebuie sa treaca prin rusiaprin norvegia si prin angliaamintirile în spirale rosii îmi prajesc creierul în rândurile amfiteatruluisi ca o reclama luminoasa a sufletului meu, ghinion a tâsnit din sferaturn de lumina inel forfotind de furnici albastrenimb vestejit seceta a supararii

vino aproape de mine ca rugaciuneasa nu te enerveze coboara în pamânt precum scafandri înca neinventatiapoi obscuritatea de fier se va prefaceîn sare si vinsimplitate paratraznet al plantelornoastre ai grijaparatraznete care formeaza un paianjenastfel devin cununa unui christ enormamorf tinut arc voltaic

vulturii zapezii vor veni ca sa hraneasca stâncaunde lut adânc va deveni laptesi laptele va tulbura noaptea lanturile vor vibraploaia va face lanturi greleva forma roti în spatiu razesceptrul în mijlocul carora crengiziare vechi tapeteaza un paraliticnimb vestejitinel forfotind de furnici albastredomn deget auriu furnal sphingeriede ce sa-l strângi de cedupa bubuitul tunetului martie militarul se va dezlantuidisperarea mea tub de fier ca de tinicheadar de ce oh de ce?

asa asa mereu dar drumult u t r e b u i e s a f i i p l o a i a m e a o b s c u r i t a t e a m e a m e t a l u l m e u c i r c u i t u l m e u f a r m a c i a m e a n u m a i p l â n g e n u m a i p l â n g ed a c a v r e i 

Suprarealism

Insomnie de Dámaso Alonso 

Madridul este un oraş de peste un milion de cadavre (după ultimele statistici).Uneori, peste noapte, mă răsucesc şi mă ridic din această nişă în care putrezesc de aproape 45 de ani,şi-ascult ceasuri întregi cum geme uraganul, cum latră câinii, ori cum curge domoală lumina lunii.Şi ceasuri în şir gem ca uraganul, latru ca un câine furios, curg ca laptele din ugerul cald al unei uriaşe vaci galbene.Îmi petrec ceasuri în şir întrebându-l pe Dumnezeu, întrebându-l de ce putrezeşte treptat sufletul meu,de ce putrezesc peste un milion de cadavre în oraşul Madrid,de ce putrezesc treptat o mie de milioane de cadavre în lume.Spune-mi, ce grădină vrei să îngraşi cu putreziciunea noastră?Ţi-e teamă că ţi se vor veşteji imenşii trandafiri ai zilei,ori triştii crini letali ai nopţilor tale?

Constructivism

Dăm toată atenţia tehnicii de Vladimir Maiakovski 

Comuna nu-ţi cere din mîini doar să dai, cu mîinile goale nu-nalţi noua vatră. Înalţi prin maşini al construcţiei strai de blocuri de piatră! Deci mătură boarfele capului sceptic. Mai sînt de cărat funingini, cu carul! Tu adu lumină cu becul electric, cu poezia, cu abecedarul. Pe-artişti îi slăvim şi ni-i luăm ca model... Dar tehnicii oare, dăm toată atenţia? Aşază-n prim-plan, slăveşte la fel şi munca, şi tehnica nouă, şi-nvenţia. Cu şoarecii-nvăţului vechi, la gunoi! Iar cu noua lozincă în desfăşurare, c-un nou mod de-a munci, cu maşinile noi, voi, slăviţi-l pe-Octombrie cel mare.

UnanimismulIn limine de Eugenio Montale 

Când vântul ce pătrunde în pometdin nou aduce unda vieţii, bucură-te;aici unde se-afundă un mărăcinişde moarte amintiri,grădină nu era, ci relicvar.

Nu păsările se aud în foşnet,ci e mişcarea veşnicului leagăn;vezi cum culcuşul singuratec de pământse schimbă-ntr-o retortă.

Un chin e dincoace de zidul drept;poţi să izbeşti inaintândfantasma ce te mântuie:aici se ţes poveştile şi gesturileeliminate pentru jocul viitorului.

Caută-n plasa ce ne strângeo ţesătură ruptă, sari, afară, fugi!Du-te, m-am rugat pentru tine - seteaîmi va fi mai uşoară, mai puţin aspră rugina...

Valoarea și aspectele importante ale textului poetic Balada bătrânului marinar, de COLERIDGE.Semnificaţii deosebite ale naturii se concentrează în „Balada bătrânului marinar„ de Samuel Coleridge, pagină lirică evaluată în romantologie atât ca introducere în modul romantic de a interpreta natura cât şi expresie referenţiară de pătrundere a emoţiei estetice naive de sursă populară în arsenalul creaţiei culte, chiar intenţional-doctrinare. Balada reflectă acea

întâlnire necesară până la osmoză, considerată de romantici, între natural şi supranatural, între real şifantastic. Povestea marinarului-depozitar al unor aventuri fantastice se instalează într -un realcu propensiune spre fabulos –ospăţul de nuntă cu datinile lui rustice. Sunt două planuri ce se interferează, susţinându-se: planul amintirii ce reclamă răscumpărarea culpei de conştiinţă pe care marinarul o poartă în lăuntrul fiinţei sale; planul trăirii curente al convivilor ce se bucurăreal, deplin de festinul la care participă.Terifiantul fantastic al povestei marinarului –despre albatrosul ucis, despre rătăcirea vasului,despre duhurile mării ce urmăresc răzbunătoare pe marinarii vinovaţi, despre ţărmul iluzoriu– nu estompează veselia convivilor, cum nici aceasta nu poate anula starea de angoasă a celui marcat de vinovăţie. Conform poeticii romantice aceasta înseamnă că realul şi fantasticul sunt componente fireşti ale naturii, ale vieţii, iar intruziunea supranaturalului în natural este suportul cunoaşterii, înţelegerii depline.Întreaga dramă lirică sugerează forţa datinilor, a înţelepciunii vetuste, „spiritul vechimii“– matricea existenţială aşezată în mediul de totală absorbţie al mării ca simbol al apariţiei vieţiişi legilor ce-o guvernează. Este natura arhetipală ce se revelează prin apariţii-simboluri: albatrosul uriaş ce poposeşte pe vas şi este ucis de marinari, duhurile ce urmăresc nava, metamorfoza acesteia în „vasul fantomă“, etern rătăcitor spre ţărmul dorit, niciodată atins– ţărmul iluzoriu. Această dramă simbolică modifică fundamental peisajul, el devine un interlocutor în planul conştiinţei şi al visului, un mediu propice de exteriorizare a sufletului cutremurat de temeri. Din dialogul-confruntare o peisaj se desprind semnificaţii ontologice fundamentale: uciderea albatrosului este un păcat greu al speciei pentru că este încălcată o datină veche născută odată cu pământul– datina ospitalităţii. Albatrosul simbolizează generozitatea, el este mesagerul naturii marine ce-i avertizează pe corăbieri de pericolul furtunii. Ucigându-l aceştia sfidează datina şi-şi arată dimensiunea nefastă a culpei prin violenţă şi ingratitudine.Sensul se amplifică prin apariţia duhurilor mării, judecătorii miraculoşi ce condamnă şi urmăresc vinovaţii până la răscumpărarea crimei. Actul de violenţă declanşează în mod fatal violenţa este o mişcare în cerc, nefastă ce nu poate fi anulată decât prin imanenţa justiţiară anaturii. Bătrânul marinar este salvat şi investit cu misiunea eternei aduceri aminte. Balada bătrânului marinar legitimează sentimentul romantic al naturii în ceea ce ar fi animizarea, transfigurarea şi poetizarea peisajului. Natura devine componentă a sensibilităţiisuport de ideaţie complexă, pretext de reflecţie asupra vieţii. Complexitatea se vădeşte nu doar în sensuri ci şi în procedee: coexistă deplin în trama lirică, evocarea, naraţiunea, introspecţia psihologică, discurs elegiac, elemente de fantastic, de oniric şi de halucinant. Această complexitate de semnificaţii şi procedee va deveni loc comunîn poemele şi prozele romantice, în genere în întreaga literatură a secolului al XIX-lea.