Gndirea pozitiva si gndirea negativa

Aflati n fata unor situatii neobisnuite, nefamiliare, cu elemente ambigue, imprevizibile, stresante sau frustrante, oamenii se angajeaza diferit n analizarea si solutionarea lor: unii se implica activ, ofensiv si constructiv, altii, pasiv, defensiv, neconstructiv. Primii pun n functiune asa-numita gndire pozitiva ("se poate", "este greu, dar posibil", "sa vedem cum putem iesi din impas"), altii, dimpotriva, fac apel la gndirea negativa, la gndirea care-1 pune ntotdeauna in fata pe "nu" ("nu se poate", "nu am nici o scapare", "nu cred ca voi fi in stare"). Distinctia dintre gndirea pozitiva si gndirea negativa s-a facut de multa vreme. Ea apare si este tratata si n lucrarea lui Norman Vincent Peale, The Power of Posiive Thinking, publicata n 1953. Peste ctiva ani, Norman Vincent Peale a publicat o noua lucrare {Posiive Thinking for a Time Like This, 1961), care a cunoscut mai multe editii. Tradusa n limba franceza n 1983 sub titlul La Pensie positive, lucrarea lui Peale ajunsese n 1994 la a 12-a editie. "Cnd posedati ceea ce trebuie pentru a descoperi aspectele creatoare ale lucrurilor vizavi de probele uneori penibile ale existentei umane, cnd continuati sa credeti mereu ntr-un deznodamnt fericit al evenimentelor, sunteti un veritabil gnditor pozitiv" (Peale, 1994, p. 11). O simpla nsiruire a capacitatilor pe care le poseda un "gnditor pozitiv" este sugestiva: forta de a nvinge nfrngerile, capacitatea de a nu te teme de nimic; eliberarea de frica ; arta de a trai fericit cu tine nsuti; achizitionarea unei stime de sine normale; capacitatea de substitutie; a nu gndi niciodata n termeni deficienti sau lacunari; veselie si entuziasm; diminuarea resentimentelor; a ramne creator : a vedea posibilitati de rezolvare chiar si n cele mai grele si negre situatii; selectia si ierarhizarea dificultatilor. Se poate observa ca unele dintre aceste capacitati depasesc sfera propriu--zisa a cognitivului. In literatura de specialitate se precizeaza ca cele doua tipuri de gndire sunt mai degraba atitudini ale omului fata de viata, de semeni si fata de probleme, si anume, atitudini constructive, eficiente si oportune sau, din contra, atitudini nihiliste, ineficiente, inoportune. O asemenea idee este mpartasita si de unii psihologi romni (vezi Holdevici, 1999, cap. I). Dupa opinia noastra, gndirea pozitiva si gndirea negativa sunt nainte de toate capacitati si abia apoi atitudini. Unii oameni sunt capabili de a gndi pozitiv, adica de a descoperi rapid solutiile adecvate, aspectele pozitive ale situatiilor cu care se confrunta, de a se vedea pe sine si pe altii ntr-o maniera optimista, favorabila, de a simti, ntelege si actiona n relatie cu altii, constructiv si eficient, n timp ce altii sunt pur si simplu incapabili de a inventaria multimea alternativelor posibile si mai ales de a alege alternativa optima. Daca primii se implica n actiune, ntreprind demersuri rezolutive, ceilalti sunt blocati n fata actiunii. n timp ce unii nu se ntreaba "daca se poate?" ci "cnd?" si mai ales "cum?" va fi rezolvata problema, aceste ntrebari stimulndu-i spre actiune, altii, spunndu-si ca "este imposibil, orict as ncerca", se simt sleiti, demobilizati, opaci cognitiv si actionai. Gndirea pozitiva se caracterizeaza prin rationalitate, orientare activa, constructiva pe directia depasirii dificultatilor, cea negativa prin pasivism, nencredere, lipsa angajarii. Gndirea pozitiva si gndirea negativa nu sunt, asadar, reflexul imediat si neconditionat al atitudinilor, ci al prezentei sau absentei capacitatilor cognitive. Gndesc pozitiv cei care pot, care sunt dotati informational-operational, care obtin, ca urmare a prezentei acestor capacitati, succes n activitatile rezolutive. Gndesc negativ cei care nu beneficiaza de disponibilitati(cunostinte, operatii, deprinderi intelectuale) prea mari n plan cognitiv. Acel "nu se poate" sau "nu este posibil" apare ca un mecanism de aparare n fata eventualelor esecuri. Pentru cine stie ca nu poate solutiona o problema este mai usor sa afirme ca nu este posibila rezolvarea, dect sa se angajeze n solutionarea ei si n urma demersurilor ntreprinse sa ajunga la esec. De aceea, suntem tentati sa credem ca existenta sau inexistenta capacitatilor conduce la formarea atitudinilor si nu invers. Cnd cele doua formatiuni psihice - capacitatile si atitudinile - s-au format, ele se pot conditiona reciproc, ba chiar si pot schimba locul de cauza si efect, fiecare dintre ele putnd fi att cauza, ct si efect. Cel care constata ca solutioneaza de fiecare data pozitiv problemele si va spori ncrederea n fortele proprii, si va elabora asteptari din ce n ce mai nalte n raport cu sine. si va forja sentimentul eficientei personale. La rndul lor, aceste "efecte", o data stabilizate, se vor converti n adevarate forte propulsatoare, ajutndu-1 pe individ sa se implice constructiv n situatii de mare dificultate. La persoana care gndeste negativ se vor instala mai curnd autoperceptii nefavorabile, subevaluarea propriilor posibilitati, autohandicaparea. Pe de alta parte, sentimentul de nfrngere resimtit nainte de activitate, demobilizarea, capitularea n fata obstacolelor vor conduce la blocarea efortului de rezolvare a problemelor, la reducerea capacitatii de rezistenta fata de solicitarile de lunga durata, in final, la deteriorarea performantelor reale, ca urmare. Ia lipsa de angajare n procesul rezolutiv. Ambele tipuri de gndire au efecte benefice asupra comportamentului individului, evident, n proportii diferite. Gndirea pozitiva asigura o mai buna adaptare la solicitarile mediului, ea creste ncrederea n autoeficienta, n posibilitatile de autoperfectionare, conduce la sporirea autorespectului. Nu trebuie sa deducem de aici ca gndirea pozitiva este ntotdeauna favorabila. "Gndirea pozitiva are avantajele ei, dar - cnd este nerealista - si costurile sale" (Myers, 1983, p. 93). Gndirea pozitiva este "pndita" de riscul ca individul sa fie nerealist n asteptari fata de sine, ceea ce deriva nu numai dintr-o nclinatie personala, ci si din tendinta mai generala a omului de a-si percepe favorabil propria persoana (ne consideram "mai buni", "mai apti", "mai dotati" dect media populatiei) si de a atribui reusitele calitatilor si comportamentelor proprii, iar nereusitele, altora sau conjuncturilor nefavorabile. Teoria atribuirii elaborata n psihologia sociala insista suficient de mult asupra acestei tendinte, asa nct nu ne oprim asupra ei (vezi Wiggins, Wiggins si Vander Zanden, 1994, pp. 188 si urm.). Asemenea tendinte l ndeparteaza pe om de realitate, i falsifica imaginea de sine si mai ales imaginea asupra propriilor capacitati, care ncep a fi percepute eronat. "Gndirea pozitiva, pentru a fi cu adevarat pozitiva, trebuie sa fie, pe ct este cu putinta, si apropiata de realitate" (Holdevici si Vasilescu, 1988, p. 139). Orict ar parea de ciudat, si gndirea negativa are o serie de valente benefice asupra individului, protejndu-i acestuia imaginea de sine. Ea furnizeaza justificari pentru eventualele esecuri: "Prin contrast, gndirea negativa lasa persoana neaparata contra reprosurilor n situatia de esec, dar mareste sansele victoriei'" (ibidem, 1988, p. 141). Efectele ambivalente pe care le are fiecare dintre cele doua tipuri de gndire sunt bine ilustrate de Scheier si Carver (1995). Pornind de la ideea ca gndirea pozitiva nseamna a avea sperante (asteptari) pozitive pentru viitor, autorii si propun sa ilustreze rolul optimismului - ca forma tipica de gndire pozitiva - asupra starii fizice etc. La un moment dat nsa, autorii si pun urmatoarele ntrebari: "Este optimismul bun ntotdeauna? " ; "Este pesimismul rau ntotdeauna ? " Exista cel putin doua moduri in care optimismul poate duce la deznodaminte mai putin fericite: atunci cnd este mult prea mare, fapt ce face ca oamenii sa astepte pasiv ca evenimentele sa aiba loc, si atunci cnd suntem optimisti n feluri neproductive, adica n situatiile care nu sunt recomandabile pentru o gndire pozitiva. Referitor la cea de-a doua ntrebare (este pesimismul ntotdeauna rau?), autorii aduc n discutie conceptul de pesimism defensiv, lansat recent de Cantor si Nurem, Pesimismul defensiv exprima un mod de a face fata situatiilor in care sunt asteptate deznodaminte mai negative fata de altele anterioare, caz n care el pregateste persoana pentru un eventual esec. Totodata, pesimismul defensiv ar putea ajuta persoana sa actioneze mai bine, deoarece grija pentru esecul anticipat determina actiuni de remediu n pregatirea pentru evenimente. Desi pesimismul defensiv are uneori efecte favorabile, el nu actioneaza niciodata mai bine dect optimismul. Mai mult dect att, el se asociaza cu o serie de "costuri" (persoana care l practica are un nivel de viata mai redus, mai multe simptome psihologice etc). Tocmai de aceea pesimismul defensiv a fost pus serios sub semnul ntrebarii.Cele doua tipuri de gndire se repercuteaza asupra profilului general al personalitatii individului. Persoanele care gndesc pozitiv au o imagine de sine rezonabila, si cunosc si si evalueaza corect att calitatile, ct si defectele, si stabilesc scopurile pe masura posibilitatilor, au credinta ca le pot realiza; de aceea obtin performante usor peste posibilitati, se bucura de o buna sanatate fizica si psihica, au putine trasaturi nevrotice. Aceste persoane, dupa cum arata observatiile empirice dar si cercetarile, se descurca usor n situatii dificile, dispun de o mare capacitate de efort fizic si psihic, rezista mai bine n situatiile frustrante sau stresante, au o mai mare rezistenta la mbolnavire, iar daca s-au mbolnavit, se nsanatosesc mai repede. Persoanele care gndesc negativ se caracterizeaza prin anxietate, nefericire, ngrijorare, manifesta rezistenta puternica Ia frustrare, sunt ostile, intra permanent n conflict cu sine si cu altii, nu-si fixeaza scopuri nalte, pentru ca se tem ca nu le vor putea realiza. Anticiparea esecului, sentimentele de inferioritate le mpiedica sa-si valorifice posibilitatile. In aceste conditii, educarea gndirii pozitive devine o necesitate att la nivel individual, ct si la nivel institutional. Literatura de specialitate abunda n sfaturi, metode, procedee si tehnici de educare a gndirii pozitive. Iata cteva procedee propuse : procedeul blocarii procesului cognitiv (cnd este sesizata tendinta de a se utiliza etichete negative se da comanda, n limbaj interior, "STOP" ; se repeta procedeul ori de cte ori este necesar); procedeul vidarii mintale (reprezinta o deprindere de vizualizare, descrisa de Kassorla n 1984, subiectul imaginndu-si un mic aspirator cu care "absoarbe" toate gndurile si imaginile negative); procedeul schimbarii dominantei cognitive (consta n focalizarea gndirii spre aspectele pozitive, negativului schimbndu-i-se semnul); procedeul blocarii gndirii pozitive (consta n mpiedicarea individului sa gndeasca pozitiv). Acest ultim procedeu pare a fi paradoxal, de aceea sunt necesare cteva comentarii. Blocarea gndirii pozitive duce la aparitia unor sentimente de nemultumire, iritare, frustrare. Desi sentimentele respective sunt negative, ele corespund situatiei reale a subiectului, de aceea, n loc de a-1 demobiliza, l stimuleaza pentru a discerne mai bine ce poate si ce nu poate, ce vrea si ce nu vrea, ce este posibil si ce nu este posibil. Asadar, chiar daca individul traieste anumite sentimente negative, el reactioneaza rational si constructiv n fata lor, fapt care va permite ca sentimentele respective sa nu se instaleze, sa nu se ntareasca si mai ales sa nu se permanentizeze. Dimpotriva, ele vor fi repede depasite. Tehnica blocarii gndirii pozitive i ofera individului posibilitatea de a deveni propriul sau sprijin, autoaparndu-se sau autoajutndu-se. Iata si cteva sfaturi menite a contracara gndirea negativa: dect sa spui "Nu stiu", mai bine spune "O sa aflu"; n loc sa declari "Asta nu-i treaba mea", vezi ce trebuie facut si actioneaza; dect sa faci promisiuni, mai bine tine-te de angajamente; dect sa te uiti dupa lucruri pe care nu le poti face, mai bine uita-te dupa lucruri pe care le poti face; n loc sa spui "Nu sunt att de..." sau "ca altii", mai bine spune "Sunt bun, dar nu att de bun pe ct pot fi" ; dect sa afirmi "Asta-i calea cea buna de a face ceva", mai bine spune "Poate ca e greu, dar nu este imposibil". Se poate remarca faptul ca educarea gndirii pozitive se bazeaza, n principal, pe doua principii: principiul constientizarii (propriilor calitati sau propriilor limite); principiul restructurarii cognitive (care consta n convertirea gndirii negative n gndire pozitiva). Aceste principii stau la baza a doua forme de psihoterapii - psihoterapia rational-emotiva si psihoterapia cognitiv-comportamentala -amplu analizate si ilustrate cu sfaturi practice ntr-o interesanta lucrare recenta (vezi Holdevici, 1999).