• 6.3 Psihopatologia gandirii si limbajului;

Gândirea

• proces central al vieţii psihice, ce asigură distincţia între esenţial şi

fenomenal în ordinea ideilor şi lucrurilor, dar şi edificarea relaţiilor dintre ele,

intercondiţionarea lor

• operaţiile gândirii: - analiza: separarea mentală a părţilor componente ale

obiectelor şi fenomenelor ;

-sinteza: reunirea mentală într-un ansamblu unitar a

părţilor componente ;

- comparaţia: distingerea asemănărilor şi a deosebirilor

dintre obiecte şi fenomene ;

- abstractizarea: extragerea unei însuşiri esenţiale a

obiectului, făcând abstracţie de restul trăsăturilor sale ;

- concretizarea: conceperea obiectului în toată varietatea

trăsăturilor sale ;

-generalizarea: ridicarea de la reflectare a unui obiect la o

categorie de obiecte, pe baza unor elemente comune şi esenţiale ;

-cuvântul: elementul esenţial în toate operaţiile gândirii; achiziţionează, păstrează,

vehiculează informaţia ;

- noţiunile se exprimă printr-o varietate de cuvinte ;

- judecăţile oglindesc raportul dintre obiecte şi fenomene ;

-raţionamentul: alcătuit din judecăţi; are o structură şi o funcţie logică

Tulburările gândirii

A)Tulburările ritmului

Accelerarea ritmului ideativ

Se descriu: 1. fuga de idei= curgerea rapida a ideilor, trcerea rapida de la o idée

la alta, cu tendinta acestora de a se asocial superficial

- apare in manie, intoxicatii usoare cu alcool,

amphetamine, schizofrenie, tulburare schizoafectiva, surmenaj, oboseala

2. tahipsihie -viteza perturbată de înlănţuire a ideilor –

• asociatiile se fac la intamplare dupa aspecte superficiale, dupa rima,

localizare in timp si spatiu sau dupa contraste facile

• apare la --oamenii antrenaţi, cu elan creator. Gândirea este ingenioasă şi cu

un bun randament.

-- patologie (înlănţuirea tumultoasă, creşterea numărului asociaţiilor

şi evocărilor, scăderea profunzimii ideilor, discurs mental sincopat, digresiuni ce

întrerup firul logic)*hipomanie (se accelerează progresiv, asociaţiile se fac tot mai

superficial) *stari de excitatie psihomotorie din:- schizofrenie - paralizia generala

progresiva - starile de ebrietata - intoxicatiile usoare* starile nevrotice * starile de

oboseala marcata si surmenaj

3. Mentismul

depanare rapida si incoercibila a reprezentarilor si ideilor ; bolnavii au atitudine critica, fac efort sa-si stapaneasca gandurile dar nu reusesc ; provoaca anxietate, ii impiedica pe bolnavi sa se odihneasca

apare în -surmenaj, intoxicaţii cu cofeină, alcool, tutun, cu medicamente

psihotone si psihodislepticde ; schizofrenie( in cadrul sindromului de automatism

mintal)

( tahipsihie= accelerarea cvasiglobala a vietii psihice)

4.Incoerenta gandirii- legaturile dintre idei isi pierd complet aspectul logic, se

desfasoara la voia intamplarii, iar exprimarea verbala devine lipsita de continut si

neinteligibila

- salata de cuvinte= forma extrema a incoerentei gandirii- se caracterizeaza

prin aceea ca bolnavul exprima o serie de cuvinte sub forma unui amestec liipsit total

de continut logic

- verbigeratie- repetarea stereotipa a acelorasi propozitii, fraze sau cuvinte,

frcvent lipsite de inteles

- se intalneste in:- schizofrenie, - stari dementiale avansate, - tuburari de

constiinta

Încetinirea ritmului ideativ

- exprimare lenta, raspunsuri intarziate

a) lentorea ideativa- exprimare in ritm lent(bradilalie), cu voce de intensitate

scazuta

-- bradipsihie= slabirea fortei reprezentative si imaginative, deci scaderea

cvasiglobala a functiilor psihice

--apare in: stari de epuizare, convalescenta, dupa boli somatice, toxice,

infectioase

• apare în – afectiuni neurologice cu interesare extrapiramidala, ca boala

Parkinson, parkinsonismul postencefalic, encefalite ; intoxicatii cu oxid de carbon ;

stari de obnubilare a constiintei ; boli psihice:- melancholia - schizophrenia-

oligofrenia

Vâscozitatea psihică

• forma speciala de lentoare ; apare în epilepsie, presupune alaturi de lentoare

o incapacitate de desprindere de subiect

Fadingul mintal

• scăderea progresivă a gândirii pana la oprirea fluxului ideativ(are loc

„stingerea“ unei fraze începute) ; apare în schizofrenie şi depresie

Barajul ideativ

• oprirea ritmului ideativ, brusc, pentru cateva secunde ideea întreruptă poate

fi reluată după o pauză ; poate urma o nouă tăcere şi o nouă idee ruptă din context,

după o eclipsă ideativă ; în pauzele ideative, pacientul are un gol ideativ sau este

perturbat de halucinaţii ; apare in schizofrenie

Scaderea productivitatii ideilor= saracirea ideativa; ideile sunt din ce in ce mai

concentrice, cu un sistem de referinta tot mai redus, deseori monotematice

- apare in :- strari de surmenaj - tulburari ale constiintei- stari depressive -

schizofrenie

Anideaţia=dispariţia fluxului ideativ, nu trebuie confundata cu barajul

ideativ( in care exista un continut ideativ dar care ramane necunoscut celor

din jur)

• apare în -stări comatoase, idiotie, dementa, epilepsie

Tulburări de continut ale gândirii

a) Idea dominanta- polarizeaza in mod tranzitoriu tematica ideativa si are o anumita tema;apartine gandirii normale si se impune preferential si motivate fie prin ineditul ei, fie prin alte conditii susceptibile de a-I acorda o valoare intensiva apare in psihotraume, stari pasionale

b) Ideile obsesive - sunt idei care acapareaza si constrang intreaga gandire,

sunt recunoscute de bolnav ca neconforme cu gandirea proprie, face eforturi pentru a

scapa de ele dar nu reuseste.

Clinic , obsesiile se prezinta sub urmatoarele forme:

1. obsesiile ideative- idee ce asediaza gandireampune constiintei; subiectul

este in dubiu aspra activitatilor sale ; majoritatea ideilor au caracter bifazic, ele fiind

imediat si spontan urmate de altele opuse

2. amintirile(perseverarea penibila a rememorarii unor evenimente cu continut

neplacut, jenante) si reprezentarile obsesive-(aparitia unor idei care contrazic

realitatea si determina reprezentarea figurativa senzorial-plastica, reprezentarea care ia

uneori aspectul unei proiectii eidetice)

3. obsesiile fobice-constau in teama fata de anumite obiecte, lucruri, fiinte,

teama nejustificata(si apreciata ca atare ), dar pe care pacientul nu o poate alunga in

ciuda faptului ca evita situatia respectiva, apar pe fondul unei anxietati difuze

fobia = starea de frica, cu obiect bine precizat, bolnavul recunoaste

caracterul irational al fricii sale, o apreciaza in mod critic, lupta pentru a o inlatura, dar

nu reuseste

- se caracterizeaza, ca si obsesiile prin intensitate, adezivitate, ilogism si

rezistenta de neinvins

- clasificare:-- frica de locuri(- agorafobia-hipsofobia- frica de locuri inalte –

claustrofobia) -- frica de obiecte (–aimofobia-de obiecte ascutite ;oxifobia - ace,

foarfece - hidrofobia- de tren de cale ferata, de vapor, de apa) -- frica de oameni-- frica

de boala -- frica de moarte -- frica de animale -- antropofobie- frica de multime, de

aglomerari de oameni

4. Obsesiile impulsive

- indeamna bolnavul la acte particulare, lipsite de ratiune, inacceotabile sau ridicole.

Teama ca ar putea executa aceste acte se numeste compulsiune.

- Compulsiuni sunt legate de obicei de anumite idei obsesive, contrastante cu

convingerile bolnavului(teama mamei de obsesia sugrumarii propriului copil), ele

persistand atata timp cat bolnavul se afla in situatia de a putea comite actele

impulsive. In acest tip de obsesii impulsive si de contrast, bolnavul isi iau masuri de

aparare pentru ca aceste lucruri sa nu se intample.

- In alte tipuri de obsesii si de fobii, bolnavul va executa o serie de actiuni menite sa

elibereze tensiunea sau sa temporizeze impulsiunea obsedanta, ei indeplinind astfel

adevarate ritualuri. Ritualurile sunt acte surogat care substituie actiunea avand efect

anxiolitic.

Ideile obsedante

- se intalnesc in nevroza obsesivo-fobica, si in psihopatia psihastenica, in

surmenaj, astenie, psihoze, in debutul schizofreniei.

c) Ideea prevalenta- se caracterizeza prin pozitia dominanta in campul

constiintei si semnificatii aberante. Intamplarile din realitate sunt luare drept

argumente si puncte de sprijin. Desi este neconcordanta cu realitatea ea este

concordante cu personalitatea individului

Caracteristici:neconcordanta cu realitatea ; locul prevalent in psihismul

individului ; concordanta cu sistemul ideativ individual( nu-i recunosc caracterul

patologic) ; sprijinul ideilor adiacente ; tendinta la dezvoltare si inglobare a

evenimentelor si persoanelor din jur ; potential psihopatologic delirant

Apar in epilepsie, alcoolism, sdr. predelirant

Ideile delirante= pasul ultim in patologia gandirii determinand

transformarea calitativa a acesteia, detasare de normalitate; judecata sau

rationament care reflecta in mod eronat realitatea, modificand conceptia

despre lume si comportamentul bolnavului

Caracteristicile ideilor delirante• idei cu conţinut fals (premise false), neconform cu realitatea

• antrenează convingerea fermă a pacientului în veridicitatea lor

• sunt impenetrabile la contraargumente logice şi dovezi

• delirul este cea mai elocventă expresie a activităţii mintale morbide

• modifică comportamentul pacientului

Particularitati: a) este o judecata eronata care domina constiinta

bolnavului si-I modifica in sens patologic comportamentul

b) este de obicei impenatrabila la contraargumente si inabordabila prin

confruntare, in ciuda contradictiilor cu realitatea

c) este incompatibila cu actiunea atitudinii critice, bolnavul

fiind lipsit de capacitatea de a-I sesiza in mod constient esenta patologica

Caracteristicile delirului

• 1. anastrofa: debut brusc, ca o revelaţie sau pregătirea apariţiei printr-o fază

predelirantă această perioadă este marcată de căutări, neîncredere, retragerea

persoanei

• 2. conţinut: la limita posibilului, ca în delirul expansiv din episodul maniacal

• 3. tematica: monotematică vs. politematică

• 4. unitate sau articulare în sisteme delirante

• 5.sistematizare:

- delir sistematizat, monotematic, argumentat aparent logic şi credibil, chiar

dacă conţinutul este neverosimil

- delir nesistematizat, în care temele delirante sunt disparate, greu de urmărit

şi de înţeles prin natura discursului dezlânat (se pot întâlni ambele forme în

schizofrenie, în funcţie de tipul şi de debutul acesteia)

• 6. răsunetul afectiv:

- delir congruent, în conformitate cu starea afectivă (mai ales în tulburarea

afectivă majoră)

- delir incongruent: starea afectivă este contrară conţinutului delirant (mai ales

în schizofrenie)

• delirul indus (folie à deux): inductorul are o putere persuasivă asupra unei

persoane puternic implicate afectiv – indusul, care preia delirul

Temele delirante

Deliruri paranoide

• persoana în cauză are convingerea că face obiectul unui prejudiciu –

material, moral etc.

• se simte persecutată şi nedreptăţită

• interpretează orice gest sau comentariu ca reprezentând aluzii personale

răutăcioase

• delirul de interpretare : toate evenimentele şi replicile sunt interpretate ca

personale

• delirul de relaţie : se dezvoltă concentric, pe fundalul unei personalităţi

vulnerabile, cu eventuale infirmităţi

• persoana este marcată de suspiciune, neîncredere, fiind convinsă că toată

lumea îi cunoaşte slăbiciunile, eşecurile şi îşi bate joc de ea

• delirul de urmărire : convingerea că este urmărit şi hărţuit prin metode

sofisticate

• delirul de persecuţie : individul este subiectul unor comploturi; îşi dezvoltă

un sistem de apărare, de anihilare, apoi preia ofensiva şi recurge la reclamaţii

• se transformă din „persecutat“ în „persecutor“ (de aceea, constituie o urgenţă

psihiatrică)

• delirul de influenţă : pacientul este persecutat de la distanţă, prin mijloace

tehnice sofisticate: unde electromagnetice, raze X, telepatie etc.

• acest delir asociază pseudohalucinaţii şi face parte din sindromul de

automatism mental

• individul are impresia că i se pătrunde în intimitatea gândurilor, că i se citesc

gândurile şi i se difuzează în afară

• delirul de otrăvire : convingerea pacientului că va fi suprimat prin substanţe

nocive, puse intenţionat în mâncare, băutură, haine

• porneşte de cele mai multe ori de la un gust ciudat, interpretat ulterior pe

model delirant (apare în schizofrenie, dar şi în patologia vârstnicului)

Deliruri expansive (apar în special în tulburările afective severe, în tulburarea

schizofrenică afectivă, în demenţă, în sindromul moriatic)

• apar pe un fundal de mulţumire, satisfacţie (sunt în principal congruente)

• se referă la origine, situaţie socială, capacităţi intelectuale, statut etc.

• delirul de grandoare : delir de bogăţie; principala temă delirantă sunt averile

fabuloase de care dispune

• delirul megalomanic : calităţi personale, fizice şi intelectuale, excepţionale

• delirul de invenţie : individul se crede antrenat în acţiuni de descoperire a

unor sisteme revoluţionare, inedite

• delirul de filiaţie : individul se crede descendent al unei familii nobile, caută

dovezi în vederea legitimării

• delir de reforma : - elaborarea unor planuri filantropice

• delir erotomanic - este iubit de o persoana cu nivel social mult superior

• delir mistic :- se cred purtatorii unor misiuni de ordin spiritual

Deliruri micromanice (depresive)

• evoluează pe fundalul afectiv depresiv şi prezintă un mare risc de suicid

• subaprecierea propriei persoane

• delirul de autoacuzare : analizează foarte atent acţiunile din trecut, îşi atribuie

vinovăţii inexistente, solicită pedeapsă, se poate autodenunţa; prezintă un risc foarte

mare de „omor altruist“, urmat de suicid

• delirul de ruină : are convingerea că este condamnat la un trai nedemn,

sărăcăcios, de mizerie

• delirul de negaţie : propria persoană şi lumea exterioară sunt ca şi inexistente;

apare mai ales în patologia vârstnicului

• delirul hipocondriac : organele interne sunt măcinate de boli, putrezesc;

apare, de asemenea, mai ales în patologia vârstnicului

• delir de transformare si posesiune: au suferit o metamorfoza fizica sau ca au

fost transformati in animale

• delir hipocondriac: - convingerea ca sunt amenintati sau afectati de o boala

grava

• delir de autoacuzare, de vinovatie : - isi atribuie vini inexistente

• sindromul Cotard : cuprinde delir de enormitate (se referă la ansamblul

simptomatologiei pe care o descrie bolnavul), delir de negaţie (înăuntrul lui nu se află

nimic, „nu mănâncă“, „nu respiră“), delir de imortalitate.

Alte teme delirante

• delirul de posedare : corpul îi este locuit de diferite fiinţe

• delirul zooantropic : posesiunea se referă la întregul organism: bolnavul

crede că s-a transformat în animal

• delirul de gelozie : convingerea de infidelitatea partenerului; sunt căutate

probe ale adulterului

• erotomania : impresia că este iubit de persoane deosebite (staruri, persoane

publice etc)

• anumite coincidenţe sunt interpretate ca probe evidente de dragoste

• delirantul investeşte afectiv în idealul său, îi caută compania, devine

insistent

• în cazul refuzului explicit, apare ura

• în principiu, face parte din sindromul de automatism mental

Idei delirante mixte – ele sunt caracterizate de ambiguitate si tonalitate afectiva

pe care evolueaza

a) delirul de interpretare- tendinta de a analiza, descifra, explica toate

aspectele lumii inconjuratoare prin referire la propria persoana- cuprinde idei

deinfluenta( sunt persecutati prin diferite mijloace sophisticate), idei de relatie

b) delirul residual – idée care ramane dup ace au trecut toate celelalte

aspecte psihopatice.

Deoarece modalitatile de aparitie si de formare nu sunt inca elucidate, se

considera ca “delirul de imaginatie” apare ca urmare a unei simple fabulatii iar

“delirul de interpretare” ca o consecinta a unor greseli de judecata a fenomenelor

reale.

Comunicarea şi tulburările ei

Tulburări de comunicare

Tulburările expresiei verbale

Limbajul= activitatea de comunicare intre oameni si de realizare a gandirii

verbale, notionale, specific umane.

1) dislogii- tulburari mentale de limbaj, sunt consecutive modificarilor de forma

si continut ale gandirii evoluand fara modificari ale functiei limbajului si ale

aparatului logomotor

a) tulburari de forma sau ale activitatii verbale (de intensitate, inaltime,

timbru)

* hiperactivitate verbala – bavardajul- creste debitul cuvintelor apare in

deteriorarile involutive, senile, isterie, stari anxioase

- tahifemia- creste ritmului si debitului verbal prin accelerare ideativa

- logoreea- bavardaj si tahifemie, este usor sesizabila si apare i contextul unei

stari de agitatie mai mult sau mai putin accentuata, consta in cresterea ritmului verbal

si a fluentei vorbirii pana la pierderea sensului discursului bolnavului care devine

incoerent

* hipoactivitate verbala – mutism- scaderea pana la disparitie a activitatii verbale;

poate fi absolut, relativ ( compensat prin mimica), discontinuu, electiv

- mutacism – mutism deliberat, voluntar

- blocajul verbal – datorita incoerentei ideative consta in intreruperea brusca a

fluxului verbal, urmata de o perioada variabila de absenta a emisiunii ideative si

verbale

-negativism verbal in schizofrenia catatonica

- bradifemie sau vorbirea laconica sau saracirea vorbirii= diminuarea vorbirii

spontane, cu raspunsuri scurte, neelaborate, care evita sa aduca informatii

suplimentare, limitand comunicarea, apare in stari afective negative din depresii,

schizofrenie

- solilocvia- vb singur, fara intentia comunicarii, in schizofrenii

-vb stereotipa- repetarea nejustificata a unor portiuni de fraze, expresii care nu

contribuie la precizia comunicarii

-tangentialitatea-vb digresiva care reduce comunicarea sau o face irelevanta pt ca

oculteaza ideea principala

- ecolalia – repetarea cuvintelor auzite in schizofrenia catatonica, demente

- psitacism – vorbire incoerenta in idiotie, demente avansate

b) tuburari de continut ( ale functiei lingvistice,, semantice) al limbajului si se

caracterizeaza prin alterarea sensului cuvintelor, care pot fi modificate, fuzionate,

trunchiate. Are loc la nivelul cuvintelor si sau sau frazelor.

1. la nivelul cuvintelor ( apar in schizofrenie si psihastenie)

- paralogismul – schimbarea sensului unui cuvant uzual

- neologismul – cuvinte imaginate de bolnav

- jargonofazia – crearea unui limbaj nou, ca si cand ar folosi o limba noua

2. la nivelul frazei ( apare in intoxicatii, confuzii mentale, manie)

- agramatism – utilizarea unui limbaj in stil telegrafic

- embololalia – insertia unor cuvinte straine de sensul obisnuit

- schizofazia – reuniunea intamplatoare a cuvintelor

2) disfaziile – constau in ansamblul comprehensiunii si exprimarii limbajului oral

si scris, datorate tulburarilor functiei limbajului ( provocata e o leziune cerebrala ),

sunt sinonime afaziilor. Ele cuprind tulburari ca :

- surditate verbala- incomprehensiunea vorbirii

- intoxicatia prin cuvant – repeta raspunsul de la prima intrebare si la

celelalte intrebari

- amnezia verbala – uitarea unor cuvinte sau a vorbitului

3) dislaliile- tulburari de pronuntare, determinate de modificari de intensitate

patologica ale functiilor aparatului logomotor

- dislalia pe R( rotacism) – imposibilitatea pronuntarii literei R

- sigmatismul- sasaiala

- rinolalia – vorbirea pe nas

- balbismul – balbaiala ( tonic, clonic, tonico- clonic)

Tulburarile limbajului scris

1. tulburarile psihografice ( corespuzatoare dislogiilor)

a) tulburarile activitatii grafice

- hipoactivitate grafica – scaderea activitatii grafice chiar pana la

refuz

- negativism grafic -

- hiperactivitate grafica- de diferita intensitati- in forma maxima=

graforee- tendinta patologica de a scrie

- grafomania- predilectia pentru exprimarea grafica, manifestata in

exces

- incoerenta grafica- cuvinte sau fraze lipsite de sens

- stereotipii grafice – repetarea unui cuvant sau fraza

b) tulburarile morfologiei grafice ( aspectul scrisului)- litere mari, mici, randuri

ascendente, descendente

- scrisul seismic – litere inegale, randuri suprapuse

- grifonajul – aspectul unei mazgalituri

- scrisul in oglinda- de la dreapta la stanga

- scrisul in ghirlanda

c) tulburarile semanticii grafice

- paragrafismele- omisiuni, transpozitii ale literelor

- neografismele- corespunzatoare neologismelor