Gabriel Herea - Despre Moarte-libre

Gabriel Herea

Despre moarte (Antropologie generală)

Moartea (apariția ei) (259)

Moartea sufletească (nemurirea chinuitoare a celor morți sufletește) (260)

Moartea trupească (262)

Moartea trupeasc, primită ca o binecuvântare de la Dumnezeu (264)

Ieșirea sufletului din trup în momentul morții trupești (265).

UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” - IA{I MITROPOLIA MOLDOVEI {I BUCOVINEI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX|„DUMITRU ST|NILOAE”

LUMINA DIN INIMI

Spiritualitate isihast\ în traducerea [i tâlcuirea

P\rintelui St\niloae

Antologie tematic\ alc\tuit\, ca tez\ de licen]\, sub `ndrumareaI.P.S. DANIEL, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei,

de Liviu Petcu [i Gabriel Herea

TRINITASIa[i, 2003

259ANTROPOLOGIE GENERAL|

„Via]a `n Dumnezeu e moartea sim]urilor. Când vie]uie[te inima, mor sim]urile. Iar`nvierea sim]urilor este moartea inimii. {i când acestea `nvie, e semn c\ a murit inimapentru Dumnezeu”.(Sf. Isaac Sirul, Cuv.nev., cuv.73, `n Fil.rom., vol.X, p.373,374)

„Noi s\ c\ut\m locul (]inutul) inimii prin faptele poc\in]ei [i ale vie]uirii, care suntbine pl\cute lui Dumnezeu, [i cele ale Domnului vin de la ele, dac\ locul inimii se facecurat [i nep\tat”. (Sf. Isaac Sirul, Ep.IV., `n Fil.rom., vol.X, p.490)

8. Despre moarte

Domnul Dumnezeu, atunci când l-a f\cut pe om, l-a f\cut spre via]\ [i nu spremoarte. Nu era `n planul crea]iei ca omul s\ moar\, ci fericirea o dorea Dumnezeupentru crea]ia Lui. Adam era bine alc\tuit [i `ntemeiat spre des\v=r[ire, dup\ cum ni sespune: „a privit Dumnezeu toate câte a f\cut [i iat\ erau bune foarte” (Facere 1,31);timpul ca dimensiune a perisabilit\]ii nu `l afecta pe omul primordial. Dezvoltareaspiritual\ a lui Adam se afla `ns\ `ntr-o stare de poten]abilitate; el nu era des\vâr[itspiritual, ci doar avea posibilitatea de a se des\vâr[i. C\ci Dumnezeu nu a predestinatpe om spre fericire, c\ci o fericire predestinat\ nu mai este fericire, ci i-a dat libertateade a `mplini prin lucrare proprie asem\narea cu Dumnezeu `n comuniune fericit\.

Adam nu a lucrat asem\narea. Porunca indicat\ de Creator a fost r\sturnat\ datorit\nebuniei asem\n\rii cu Dumnezeu `n opozi]ie cu Acesta [i nu `n comuniune. Dezbin\torula realizat cea mai mare fapt\ a sa prin câteva cuvinte: a desp\r]it pe om de Dumnezeu.A[a a ap\rut moartea. C\ci i se spusese omului: „Din pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului s\nu m\nânci, c\ci `n ziua `n care vei mânca din el, vei muri negre[it”. (Facere 2, 17)Desp\r]irea de Dumnezeu este moartea sufleteasc\ `n care s-a aruncat ne`n]eleptul prinlibera sa voin]\. {i pentru a sesiza foarte clar morbiditatea ce amor]ise puterile suflete[tiale omului este de ajuns s\ citim referatul biblic `n continuare [i s\ observ\m lipsa total\a p\rerii de r\u [i a poc\in]ei: nebunul era fixat `n autonomia egoist\.

Trupul `i r\m\sese `ns\ omului la fel de bine alc\tuit ca atunci când a fost creat, darfericirea `i era compromis\ de egoism. ~n aceast\ situa]ie, pentru ca omul s\ nu fienefericit ve[nic al\turi de un trup nesupus stric\ciunii, („nu cumva s\-[i `ntind\ mâna[i s\ ia roade din pomul vie]ii, s\ m\nânce [i s\ tr\iasc\ `n veci…” Facere 3, 22),Dumnezeu a `ng\duit ca omul s\ `mbrace via]a biologic\. „El a `ntors moartea`mpotriva vie]ii biologice [i astfel prin moarte este omorât nu omul, ci stric\ciuneacare-l `nv\luie”495. Moartea trupeasc\ distruge din efectele mor]ii suflete[ti, dându-iastfel posibilitatea omului de a `nvia suflete[te [i a-[i `mplini scopul primordial de a fifericit.

a. Moartea (apari]ia ei)

„Prin trup omul este muritor. Dar prin minte [i cuvânt, nemuritor. T\când `n]elegi, [idup\ ce ai `n]eles, gr\ie[ti. C\ci `n t\cere na[te mintea cuvântul. {i rostind cuvânt demul]umit\ lui Dumnezeu, `]i lucrezi mântuirea”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr.,cap.107, `n Fil.rom., vol.I, p.36)

495 Panayotis Nellas, Omul – animal `ndumnezeit, p.101,102.

260 ANTROPOLOGIE FILOCALIC|

„Cele muritoare sunt nemul]umite de ele `nsele, [tiind de mai `nainte de moarteacare vine. Nemurirea `i vine sufletului cuvios din bun\tatea lui, iar moartea i se tragesufletului tic\los [i f\r\ minte din r\utatea lui”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr.,cap.169, `n Fil.rom., vol.I, p.46)

„Dumnezeu n-a f\cut moartea, dup\ cum s-a scris (Prov. 1,8), ba chiar a `mpiedicat-os\ apar\, pe cât trebuia [i cât era cu dreptate s\ o `mpiedice de la cei f\cu]i de El cu voieliber\. C\ci a dat mai `nainte un sfat pricinuitor de nemurire [i o porunc\ prin careasigura de mai `nainte sfatul S\u de via]\-f\c\tor. C\ci a vestit de mai `nainte `n chipv\dit [i a amenin]at, declarând c\ nesocotirea poruncii care d\ via]\ va fi moartea.Aceasta, ca s\ fie p\zi]i de experien]a mor]ii fie prin dragoste, fie prin cuno[tin]\, fieprin fric\”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.47, `n Fil.rom., vol.VII, p.451)

„Hot\rârea cu privire la moartea sufletului, care a venit la `ndeplinire prin c\lcareaporuncii, potrivit cu dreptatea Ziditorului (c\ci p\r\sindu-L noi, ne-a p\r\sit [i El, f\r\ s\ne sileasc\, ca pe unii ce aveam voie liber\), a fost vestit\ de mai `nainte de c\treDumnezeu cu iubire de oameni, pentru pricinile pe care le-am spus. La ea a ad\ugat [i apus pe deasupra hot\rârea cu privire la moartea trupului. Dar rostind-o pe aceasta, a`ntârziat trecerea ei la `ndeplinire din adâncul `n]elepciunii [i din prisosin]a iubirii Salede oameni, pentru viitor. El n-a zis c\tre Adam: ~ntoarce-te de unde ai fost luat, ci:P\mânt e[ti [i `n p\mânt te vei `ntoarce. Cei ce ascult\ cu pricepere, pot vedea [i `naceste cuvinte c\ Dumnezeu n-a f\cut moartea sufletului, nici a trupului. C\ci n-a zisnici mai `nainte poruncind: Muri]i `n ziua `n care ve]i mânca!, ci: Ve]i muri `n ziua `ncare ve]i mânca. Nici acum n-a zis: ~ntoarce-te `n p\mânt!, ci: Te vei `ntoarce,prevestind [i `ng\duind ceea ce avea s\ se `ntâmple, [i ne`mpiedicând, din pricinadrept\]ii”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.51, `n Fil.rom., vol.VII, p.454,455)

b. Moartea sufleteasc\ (nemurirea chinuitoare a celor mor]i suflete[te)

„Dac\ `ntrebuin]\m orice sârguin]\ [i iscusin]\ ca s\ sc\p\m de moartea trupeasc\,cu atât mai vârtos suntem datori s\ ne str\duim ca s\ sc\p\m de moartea sufleteasc\,pentru c\ cel ce voie[te s\ se mântuiasc\ nici o piedic\ nu are, f\r\ numai negrija [ilenea”. (Sf.Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.45, `n Fil.rom., vol.I, p.25)

„Moartea, de-o va avea omul `n minte, nemurire este; iar neavând-o `n minte,moarte `i este. Dar nu de moarte trebuie s\ ne temem, ci de pierderea sufletului, careeste necuno[tin]a de Dumnezeu. Aceasta este primejdioas\ sufletului”. (Sf. Antonie celMare, ~.d.v.mr., cap.49, `n Fil.rom., vol.I, p.25, 26)

„Moartea `nseamn\ propriu-zis desp\r]irea de Dumnezeu. Iar boldul mor]ii estep\catul (I Cor. 15,56), pe care primindu-l Adam a fost izgonit [i de la pomul vie]ii, [idin rai, [i de la Dumnezeu. Acestei mor]i i-a urmat `n chip necesar [i moartea trupului.C\ci via]a este propriu-zis Cel ce a zis: Eu sunt via]a (In. 14,6). Acesta coborându-se `nmoarte, l-a adus pe cel omorât iar\[i la via]\”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, Cap.d.dr, sutaa doua, cap.93, `n Fil.rom., vol.II, p.86)


„Virtutea [i cuno[tin]a496 nasc nemurirea; lipsa lor e maica mor]ii”. (Talasie Libianul,D.drag., suta `ntâi, cap.38, `n Fil.rom., vol.IV, p.15)

„S\ nu socote[ti lucru mic pierderea virtu]ii, c\ci pentru ea a intrat moartea `nlume”. (Talasie Libianul, D.drag., suta a patra, cap.47, `n Fil.rom., vol.IV, p.36)

„Trând\via este moartea sufletului [i a min]ii.497 Dac\ Dumnezeu i-ar `ng\dui s\lucreze `mpotriva noastr\ dup\ puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mântuivreodat\. Datoria noastr\ este s\ i ne `mpotrivim cu toat\ puterea ce ne este dat\, dar st\ `nputerea lui Dumnezeu s\ ne trezeasc\ `n chip tainic [i s\ ne arate `n chip v\dit biruitori aiei. C\ci e cu neputin]\ ca, murind cineva, s\ `nvie f\r\ ajutorul Celui ce s-a `nviat pe Sinedin mor]i”. (Sf. Simeon Noul Teolog, C.225cap., cap.74, `n Fil.rom., vol.VI, p.37)

„Precum pentru iubitorul de trup [i de via]\, de pl\ceri [i de lume desp\r]irea deacestea este moarte, a[a pentru iubitorul de cur\]ie [i de Dumnezeu, de cele netrupe[ti [ide virtute, moarte cu adev\rat este desp\r]irea cea mai mic\ a cuget\rii de acestea. Celce prive[te lumina supus\ sim]urilor, dac\ va `nchide pu]in ochii sau i se vor acoperi dealtcineva, se nec\je[te [i se `ntristeaz\, [i nu poate peste tot s\ rabde aceasta, mai alesdac\ privea la anumite lucruri de trebuin]\ sau interesante. Dar cu cât mai vârtos nu seva `ntrista [i nu se va nec\ji cel ce e luminat de Duhul Sfânt [i prive[te cu trezvie [i cu`n]elegere, fie c\ privegheaz\, fie c\ doarme, bun\t\]ile acelea pe care ochiul nu le-av\zut [i urechea nu le-a auzit [i la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2,9), la care `ngeriis\ priveasc\ (I Petru 1,12), de va fi smuls de cineva de la vederea lor? C\ci el socote[teaceasta, pe drept cuvânt, moarte [i `nstr\inare de via]a ve[nic\”. (Sf. Simeon NoulTeolog, C.225cap., cap.61, `n Fil.rom., vol.VI, p.74,75)

„Traiul [i via]a de aici se fac o mare a r\ut\]ilor celui ce vie]uie[te dup\ oameni [i emi[cat de duhul p\rerii de sine; ca o mare care `nv\luie [i `nghite puterea `n]eleg\toare asufletului cu talazurile s\rate ale pl\cerilor [i izbe[te cu valurile s\lbatice ale patimilorcele trei p\r]i ale sufletului, `nfuriate de duhurile r\ut\]ii. Ea se `nal]\ ca o primejdie`nsp\imânt\toare [i-l arunc\ `n cea mai mare dezn\dejde când vederea lui [i cârmasufletului e sf\râmat\ de pl\cerile trupului, iar mintea cârmace se scufund\ `n adânculp\catului [i `n moartea duhovniceasc\. Dar când el a ajuns `n adâncul smereniei, marear\ut\]ilor `[i lini[te[te valurile, d\ruindu-i pacea, iar talazurile s\rate ale pl\cerilor `[ipreschimb\ valurile `n ploi de lacrimi [i le preface `n bucuria umilin]ei luminoase”.(Cuviosul Nichita Stithatul, C.300cap., suta `ntâi, cap.85, `n Fil.rom., vol.VI, p.220)

„A fi mort [i nesim]itor este totuna cu a fi orb la minte [i a nu vedea duhovnice[te.C\ci unul s-a lipsit de puterea vie [i lucr\toare; iar cel ce nu vede, de luminadumnezeiasc\ care-l face s\ vad\ [i s\ se roage498”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Cap.acro.,cap.5, `n Fil.rom., vol.VII, p.98)

496 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Sunt cele dou\ etape generale ale vie]ii duhovnice[ti. (n.s.1, p.15)497 Tâlcuirea Pr. St\niloae: De[i porne[te de la trup, trând\via devine [i o stare a sufletului [i a

min]ii.(n.s.41, p.37)498 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Avem aici o defini]ie a luminii dumnezeie[ti care nu are nimic care s\ nu

o fac\ acceptabil\ [i `n]eleas\. Ea e cea care ne face s\ `n]elegem [i s\ ne `n]elegem. Astfel `n]eleas\,lumina dumnezeiasc\ risipe[te nedumeririle celor ce cred c\ ea este conceput\ ca o lumin\ asemeneacelei materiale. (n.s.4, p.98)


„Este cu neputin]\ a gusta dulcea]a celor dumnezeie[ti f\r\ sim]irea `n]eleg\toare (amin]ii). C\ci, precum cel ce [i-a tocit sim]urile le-a f\cut nelucr\toare fa]\ de celesupuse lor [i nici nu vede, nici nu aude, nici nu miroase, fiind amor]it, mai bine zis pejum\tate mort, a[a [i cel ce [i-a amor]it puterile suflete[ti, cele dup\ fire, prin patimi, le-af\cut nesim]itoare fa]\ de lucrarea [i `mp\rt\[irea tainelor Duhului. C\ci cel ce nu vede,nu aude [i nu simte duhovnice[te este mort, fiindc\ nu este Hristos viind `n el, nici elmi[cându-se [i lucrând `n Hristos499”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Cap.acro., cap.97, `nFil.rom., vol.VII, p.129)

„C\ci `nvierea trupului urmeaz\ `nvierii sufletului, precum [i moartea a urmat la`nceput mor]ii sufletului. Iar moartea sufletului este `nstr\inarea de via]a `n Dumnezeu.{i aceasta este moartea cea cu adev\rat cumplit\.

Iar cea de dup\ aceea, adic\ a trupului, e atotdorit\. C\ci e un semn al iubirii deoameni a lui Dumnezeu. De ea se va lipsi, vai, ceata celor osândi]i la judecata viitoare.C\ci celor ce nu s-au folosit bine de talantul harului dumnezeiesc, dat de Dumnezeu, ler\mâne o `nviere unit\ `n veci cu acea a doua moarte, cum ne-a descoperit Ioan `nApocalips\ (20,14; 21,8), care e mai rea ca moartea. Iar dac\ aceia tr\iesc f\r\ demoarte [i `n acela[i timp sunt mor]i, sunt mul]i care tr\iesc [i aici mor]i, cum a ar\tatDomnul vie]ii [i al mor]ii (Matei 8,22)”. (Sf. Grigorie Palama, D.`mp.dum., cap.8, `nFil.rom., vol.VII, p.381,382)

„C\ [i sufletul cuvânt\tor e omorât uneori, cu toate c\ are existen]a ca via]\500, ne-a`nv\]at Marele Pavel, scriind: V\duva care petrece `n desf\t\ri, de[i e vie, e moart\(1 Tim. 5,6). C\ a zis aceasta [i despre pricina de fa]\, adic\ despre sufletul cuvânt\tor,nu e r\u s\ o spunem. C\ci sufletul lipsit de Mirele duhovnicesc, dac\ nu se `ntristeaz\ [inu plânge, [i nu-[i alege via]a strâmt\ [i anevoioas\ a poc\in]ei, ci se revars\ `ndesf\t\ri, petrecând cu poft\ `n ele, de[i e viu (c\ci dup\ fiin]\ este nemuritor), a murit”.(Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat., cap.45, `n Fil.rom., vol.VII, p.450)

c. Moartea trupeasc\

„Dintre cei ce se afl\ `ntr-o osp\t\rie unii `nchiriaz\ paturi; al]ii, neputând avea pat[i dormind pe jos, horc\ie nu mai pu]in ca cei ce dorm `n pat. {i a[teptând m\sura nop]ii,

499 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Cât timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipurileCuvântului personal. Pentru a-L avea pe El trebuie s\ avem „sim]irea `n]eleg\toare” a prezen]ei Lui. Daraceast\ sim]ire nu o putem avea cât\ vreme puterile sufletului ne sunt tocite prin p\cat sau `ntoarse spreinteresele noastre egoiste. Numai când Hristos `nsu[i viaz\ `n noi `nt\re[te puterile noastre de sim]ire aprezen]ei Lui. „Sim]irea min]ii” sau „sim]irea `n]eleg\toare” a fost folosit\ de Sfântul Grigorie de Nyssa [ide Diadoh pentru a indica o sesizare spiritual\ a prezen]ei lui Dumnezeu (Cuvânt ascetic, cap.36; Fil.rom.vol.I, Bucure[ti, Humanitas, 1999), nu numai o deduc]ie teoretic\ a Lui prin ra]iune. Prin „sim]irea”aceasta se sesizeaz\ nu numai prezen]a lui Dumnezeu, ci [i bun\t\]ile variate ce iradiaz\ din El. Cuvântul„sim]ire a min]ii” se folose[te pentru a indica un contact cu realitatea spiritual\ a lui Dumnezeu, analog cucontactul pe care-l avem prin sim]urile trupului cu realit\]ile sensibile. (n.s.50, p.129)

500 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Existen]a sufletului nu e simpl\ existen]\, ci via]\. Sau via]a omului e unacu existen]a sau cu fiin]a lui. Totu[i poate fi [i via]a lui omorât\, devenind via]\ moart\. Dar nu`nceteaz\ de a exista, ba chiar de a vie]ui, cu o con[tiin]\ sl\bit\ [i am\git\, o dat\ ce via]a e existen]a saufiin]a lui. (n.s.42, p.450)


diminea]a to]i se duc, l\sând paturile osp\t\riei [i luând numai lucrurile lor. Asemeneaeste [i cu to]i cei ce vin `n via]\: [i cei ce au tr\it cu pu]ine [i cei ce au vie]uit `n slav\ [ibog\]ie ies din via]\ ca dintr-o osp\t\rie, neluând nimic din desf\tarea [i din bog\]iavie]ii, f\r\ numai faptele lor, bune sau rele, s\vâr[ite de ei `n via]a lor”. (Sf. Antonie celMare, ~.d.v.mr., cap.80, `n Fil.rom., vol.I, p.31)

„A sc\pa de moarte este cu neputin]\. Cunoscând aceasta, oamenii `n]elep]i [ideprin[i `n virtute [i `n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea f\r\ suspine, f\r\fric\ [i f\r\ plâns, aducându-[i aminte de ne`nl\turarea ei [i de izb\virea din relelevie]ii”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.82, `n Fil.rom., vol.I, p.32)

„Numai un lucru nu este `ng\duit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul. S\ seuneasc\ cu Dumnezeu `i este `ng\duit, dac\ va `n]elege c\ poate. C\ci voind [i`n]elegând, crezând [i iubind, prin buna vie]uire omul ajunge `mpreun\ vorbitor cuDumnezeu”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.127, `n Fil.rom., vol.I, p.39)

„Dumnezeu a dat, prin providen]\, firii durerea f\r\ voie [i moartea de pe urma ei,spre pedepsirea pl\cerii de bun\voie”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., sc.2,rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.320)

„Omorât\ fiind mintea prin c\lcarea poruncii a urmat cu necesitate [i moarteatrupului”. (Talasie Libianul, D.drag., suta a patra, cap.49, `n Fil.rom., vol.IV, p.36)

„Va veni peste noi ceasul `nfrico[at al mor]ii; va veni [i a-l ocoli nu este cu putin]\.Fie ca St\pânul lumii [i al v\zduhului, venind atunci, s\ g\seasc\ f\r\delegile noastrepu]ine [i ne`nsemnate, ca s\ nu ne v\deasc\, adeverindu-ne, [i s\ plângem f\r\ folos.C\ci sluga aceea, zice, care a cunoscut voia St\pânului s\u [i n-a lucrat dup\ voia luica o slug\, se va bate mult (Lc. 12,47)”. (Isihie Sinaitul, Cuv.trez., suta a doua, cap.59,`n Fil.rom., vol.IV, p.82)

„~]i spun un cuvânt str\in, [i s\ nu te minunezi. Este `ntre Dumnezeu [i suflet o tain\ce se s\vâr[e[te `ntr-ascuns. Dar este a m\surilor celor mai `nalte, a cur\]iei, a dragostei[i a credin]ei des\vâr[ite. Când omul, `mp\cat la culme, se une[te cu Dumnezeu, prinapropiere deplin\, `n rug\ciune [i vedere ne`ncetat\, […] `nvrednicindu-se de El, m\carc\ este `n trup, a covâr[it m\sura stric\ciunii care-l supune mor]ii, a[teptând moartea cape un somn obi[nuit, care-l transport\ dulce spre cele n\d\jduite”. (Teognost, D.f\pt.,cap.69, `n Fil.rom., vol.IV, p.266)

„Moartea vine la fel [i pentru p\c\tos [i pentru drept, dar deosebirea e mare. Camuritori, mor amândoi [i nu e nici o mirare. Dar cel dintâi, f\r\ plat\ [i osândit; iarcel\lalt, fericit `n veacul de acum [i `n cel viitor”. (Petru Damaschinul, ~nv.duh., `nFil.rom., vol.V, p.89)

„…moartea f\r\ p\cate nu e moarte, ci mutare de la necaz la odihn\, de la `ntunericla lumin\ negr\it\ [i la via]\ ve[nic\”. (Sf. Varsanufie [i Ioan, Scr.duh., cap.218, `nFil.rom., vol.XI, p.249)


„Dar cât\ bucurie trebuie s\ cuge]i c\ va avea sufletul care a `nceput s\ slujeasc\ luiDumnezeu [i [i-a des\vâr[it lucrarea lui? C\ci la ie[irea lui din lumea aceasta, va face s\mearg\ `naintea lui lucrarea lui [i se vor bucura cu el `ngerii când `l vor vedea sc\pat dest\pânirile lumii. Deoarece când va ie[i sufletul, vor merge cu el `ngerii [i vor ie[i `n`ntâmpinarea lui toate puterile `ntunericului, voind s\-l ia `n st\pânire de vor avea cevade al lor `n el. Dar atunci nu `ngerii vor lupta pentru el, ci faptele pe care le-a f\cut. Ele`l vor `nconjura [i-l vor p\zi de acele puteri, ca s\ nu se ating\ de el. Iar de vor `nvingefaptele lui, vor cânta `naintea lor `ngerii, pân\ ce vor ajunge la Dumnezeu `ntru veselie”.(Cuviosul Isaia Pustnicul, 29cuv., cuv.16, cap.1, `n Fil.rom., vol.XII, p.115,116)

d. Moartea trupeasc\, `ncetare a p\catului (primit\ ca o binecuvântare de la

Dumnezeu)

„Iar când moartea nu mai are pl\cerea ca mam\, care o na[te [i pe care trebuie s\ opedepseasc\, se face `n chip v\dit pricina vie]ii ve[nice.501 Astfel, precum via]a luiAdam din pl\cere s-a f\cut maica mor]ii [i a stric\ciunii, la fel moartea Domnuluipentru Adam (c\ci El era liber de pl\cerea lui Adam) se face n\sc\toare a vie]iive[nice502”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.314)

„Deci aceea[i moarte, `n Adam este o osând\ a firii de pe urma p\catului, iar `nHristos o osând\ a p\catului de pe urma drept\]ii. C\ci cel ce sufer\ moartea ca o osând\a firii de pe urma p\catului s\u, o sufer\ dup\ dreptate. Dar cel ce nu o sufer\ de peurma p\catului s\u, prime[te de bun\voie moartea adus\ `n lume de p\cat spredesfiin]area p\catului, d\ruind-o mai degrab\ din iconomie firii ca un har spre osândireap\catului”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.316)

„Pentru c\ cel ce a fost botezat [i p\ze[te botezul, `nt\rindu-l prin porunci, nu maipl\te[te moartea ca o datorie pentru p\cat, ci prime[te `ntrebuin]area mor]ii ca osând\ ap\catului, care s\-l treac\ `n chip tainic la via]a dumnezeiasc\ [i f\r\ de sfâr[it.[…]Fiindc\ dac\ p\catul se slujea de moarte ca de o arm\ pentru nimicirea firii `n cei ces\vâr[esc p\catul asemenea lui Adam, cu atât mai mult se va sluji firea de moarte, cade-o arm\ spre nimicirea p\catului `n cei ce s\vâr[esc dreptatea prin credin]\”. (Sf.Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.61, `n Fil.rom., vol.III, p.317)

„C\ci cu dreptate a fost rânduit\ moartea `mpotriva sim]irii, ca s\ nu mai poat\ oferidiavolului intrare `n suflet”. (Sf. Maxim M\rturisitorul, R\sp.c.Tal., rp.63, `n Fil.rom.,vol.III, p.338)

501 Tâlcuirea Pr. St\niloae: „Moartea” fiind `n grece[te de genul masculin, iar „pl\cerea” de genulfeminin, textul grec poate permite jocul de cuvinte: când moartea nu mai are pl\cerea ca mam\, se facetat\ a vie]ii ve[nice. (n.s.1, p.314)

502 Tâlcuirea Pr. St\niloae: „Via]a” lui Adam e pricin\ de moarte ob[teasc\. „Moartea” Domnului epricin\ de via]\ ob[teasc\ [i ve[nic\. Pentru c\ „via]a” lui Adam este o fals\ via]\, o consumare aadev\ratei vie]i prin viermele pl\cerii. Iar „moartea” Domnului nu `nseamn\ o omorâre a vie]ii, ci aviermelui care rodea sâmburele adev\rat al vie]ii. (n.s.2, p.314)


„Iar ca s\ nu fim cu totul ne[tiutori ai covâr[itoarei Sale iubiri de oameni [i aiadâncului s\u de `n]elepciune, deci ai pricinii pentru care a ad\ugat Dumnezeu sfâr[itulprin moarte, i-a d\ruit omului s\ mai tr\iasc\ nu pu]in timp.Astfel a ar\tat c\ ne educ\cu mil\, mai bine zis a rânduit educarea noastr\ prin dreptate, ca s\ nu dezn\d\jduim cudes\vâr[ire. Prin aceasta ne-a dat vreme de poc\in]\ [i de a ne face binepl\cu]i Luiprintr-o vie]uire pentru care ne las\ s\ exist\m503”. (Sf. Grigorie Palama, D.cun.nat.,cap.53, `n Fil.rom., vol.VII, p.455,456)

e. Ie[irea sufletului din trup `n momentul mor]ii trupe[ti

„Precum iese omul din pântecele maicii sale, a[a [i sufletul, gol, iese din trup: unulcurat [i luminos, altul având petele gre[elilor, iar\[i altul, negru de mul]imea p\catelor.De aceea sufletul ra]ional [i iubitor de Dumnezeu, aducându-[i aminte [i gândindu-se larelele de dup\ moarte, vie]uie[te cu evlavie ca s\ nu fie osândit pentru acelea. Iar cei cenu cred, fiind nepricepu]i cu mintea, nu se poart\ cu evlavie [i p\c\tuiesc, nesocotindcele de dincolo”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.111, `n Fil.rom., vol.I, p.36,37)

„Precum trupul ie[ind din pântecele maicii sale nu poate s\ se hr\neasc\ fiind `nc\nedes\vâr[it, tot astfel [i sufletul când iese din trup, dac\ nu [i-a agonisit prinbun\vie]uire cuno[tin]a de Dumnezeu, nu poate s\ se mântuiasc\ sau s\ se uneasc\ cuDumnezeu”. (Sf. Antonie cel Mare, ~.d.v.mr., cap.116, `n Fil.rom., vol.I, p.37)

„Dup\ cum vei sluji sufletul pân\ este `n trup, a[a [i el te va sluji pe tine dup\ ce veiie[i din trup.C\ci cel ce [i-a slujit aici trupul bine [i cu desf\t\ri s-a slujit pe sine r\upentru dup\ moarte. Fiindc\ [i-a osândit sufletul ca un lipsit de minte”. (Sf. Antonie celMare, ~.d.v.mr., cap.115, `n Fil.rom., vol.I, p.37)

„Sufletul nu va dori s\ se despart\ de trup pân\ nu-[i va pierde orice pl\cere pentrulumea de aici. C\ci toate sim]urile trupului se `mpotrivesc credin]ei, fiindc\ ele suntnumai pentru lucrurile de acum, iar aceea veste[te m\re]ia bunurilor viitoare”. (Diadohal Foticeii, Cuv.asc., cap.55, `n Fil.rom., vol.I, p.357,358)

„Când sufletul iese din trup, vr\jma[ul d\ n\val\ asupra lui r\zboindu-l [i oc\rându-lcu `ndr\zneal\ [i f\cându-se pârâ[ amarnic [i `nfrico[at al lui pentru cele ce a gre[it. Daratunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu [i preacredincios, chiar dac\ afost mai-nainte r\nit adeseori de p\cate, nu se sperie de n\v\lirile [i amenin]\rileaceluia, ci se `nt\re[te [i mai mult `ntru Domnul [i zboar\ plin de bucurie, `ncurajat deSfintele Puteri care `l conduc, [i `mprejmuit ca de un zid de luminile credin]ei, strigând[i el cu mult\ `ndr\zneal\ diavolului viclean: „Ce este ]ie [i nou\, `nstr\inatule deDumnezeu? Ce este ]ie [i nou\, fugarule din ceruri [i slug\ viclean\? Nu ai st\pânireapeste noi, c\ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are st\pânirea peste noi [i peste to]i. Lui i-amp\c\tuit, Lui `i vom r\spunde, având z\log al milostivirii Lui fa]\ de noi [i al mântuirii

503 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Chiar `n moartea care vine dup\ un proces `ndelungat Dumnezeu a pus oputere educativ\, iar `n aceast\ semnifica]ie educativ\ a ei se arat\ pentru om un motiv de n\dejdepentru grija lui Dumnezeu fa]\ de noi. (n.s.48, p.456)


noastre cinstita Lui Cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierz\torule. C\ci nimic nu este ]ie[i slugilor lui Hristos”. Zicând acestea sufletul cu `ndr\zneal\, diavolul `ntoarce spatele,tânguindu-se cu glas mare, neputând s\ stea `mpotriva numelui lui Hristos.[…] Dup\aceasta e dus cu veselie de dumnezeie[tii `ngeri la locurile hot\râte lui, potrivit cu starealui”. (Ioan Carpatiul, Cap.mâng., cap.25, `n Fil.rom., vol.IV, p.131,132)

„S\ se cur\]easc\ sufletul t\u de amintiri rele [i s\ fie c\l\uzit de lumea gândurilorcelor bune, având `n mintea ta pururea cuvântul: Inima iubitoare de pl\cere este`nchisoare [i lan] `n vremea ie[irii, iar cea iubitoare de osteneal\ u[\ deschis\. C\ci`ntr-adev\r sufletele curate când ies din trup sunt c\l\uzite de `ngeri, care le conduc demân\ spre via]a fericit\. Iar pe cele `ntinate [i nepoc\ite le vor lua, vai, dracii”. (Teodoral Edesei, 100cap., cap.28, `n Fil.rom., vol.IV, p.207)

„Sufletul care se desparte de trup, plin de `ncredin]are (en plhroforia) [i-l dez-brac\ pe acesta ca pe-o hain\, `ncearc\ o bucurie negr\it\ [i net\lm\cit\. C\ci dobândindacum cele n\d\jduite, `l leap\d\ pe acesta f\r\ `ntristare, `ndreptându-se cu pace spre`ngerul luminos [i vesel care vine din `n\l]ime, [i str\b\tând f\r\ piedic\ `mpreun\ cuacela v\zduhul, nev\t\mat câtu[i de pu]in de duhurile r\ut\]ii, ci suindu-se cu bucurie [icu `ndr\zneal\ [i graiuri de mul]umire, pân\ va ajunge s\ se poat\ `nchina F\c\torului [i deacolo s\ primeasc\ hot\rârea de-a se rândui cu cei asemenea [i de aceea[i m\sur\ `n vir-tute, pân\ la `nvierea cea de ob[te”. (Teognost, D.f\pt., cap.61, `n Fil.rom., vol.IV, p.263)

„C\ci sufletul are `n chip firesc prin duh a[a de mare leg\tura iubitoare cu trupuls\u, `ncât niciodat\ nu vrea s\-l p\r\seasc\ [i nu l-ar p\r\si nicidecum dac\ n-ar veni silaadus\ de vreo boal\ foarte mare sau de vreo lovitur\ din afar\504”. (Sf. Grigorie Palama,D.cun.nat., cap.38, `n Fil.rom., vol.VII, p.444)

504 Tâlcuirea Pr. St\niloae: Duhul omului este `n minte [i `n cuvânt sau mintea [i cuvântul lui sunt `nduh. Duhul e leg\tura dintre minte [i cuvânt. Este `ns\[i leg\tura de iubire dintre ele. Dar iubirea pe careo reprezint\ duhul nu une[te numai mintea [i cuvântul, ci se `ntinde [i asupra trupului, unind [i trupul cumintea [i cu cuvântul. Trupul devine viu [i se sus]ine `n via]\ prin duhul min]ii sau prin iubirea ei fa]\ deel. Iubirea aceasta, care une[te pe Tat\l [i pe Cuvântul sau Duhul lor, `ntocme[te [i d\ via]\ [i trupuluiCuvântului la plinirea vremii. (n.s.34, p.444)

Gabriel Herea - Despre Moarte-libre

Documents

Transcript of Gabriel Herea - Despre Moarte-libre