G. Steiner - Errata (Recenzie)

1
Cronici din tranzi]ie TIMPUL 6 septembrie 2008 NICOLETA DABIJA O autobiografie spiritual\ nu este numai o poveste personal\, nu redarea unui „a fi“ pur [i simplu este scopul ei, ci `n plus, ea face efortul de a surprinde `nl\untrul vie]ii „aproape tr\ite“ o viziune destinal\ singular\. ~n alte cuvinte, o astfel de scriere confesiv\ inten]ioneaz\ s\ a- bordeze concretul `ntr-un mod diferit, neobi[- nuit pentru situa]ia unei autobiografii care-[i urmeaz\ defini]ia, [i anume, transpun`ndu-l `n spiritual, trec`ndu-l peste un prag superior, realiz`nd cu el un salt `n lumea semnifica]iilor care prind via]\ pe articula]iile unui destin anumit. Pu]ine s`nt totu[i autobiografiile de aceast\ factur\, pu]ini autori (`nc\) de]in for]a de a transgresa realitatea cotidian\ a vie]ii ori, pe de alt\ parte, de a-[i spori aten]ia asupra tr\iri- lor, de a-[i origina ideile `n propria experien]\, preocupa]i fiind mai lesne de oper\, de o `n]elegere teoretic\. Reu[e[te s\ conving\ `n acest sens Errata. O autobiografie, povestea `nt`lnirilor spirituale ce s-au petrecut `n de- cursul existen]ei lui George Steiner 1 . Cum anume, vom `ncerca s\ suger\m `n cele ce urmeaz\ prin c`teva aspecte deosebite. Scriere a maturit\]ii unui autor, cel mai a- desea, autobiografia nu ar putea oferi o viziu- ne de ansamblu a existen]ei f\r\ o minim\ transfigurare a trecutului, f\r\ o modelare oa- recare a acestuia, una care nu falsific\ tr\irea, dar, mintea uman\ uit`nd detaliile, aceasta va fi re-f\cut\, re-creat\ cu ochiul treaz al celui ajuns la o anume stabilitate a spiritului. Re]i- nem impresia de „lucru“ asupra amintirilor [i la George Steiner, `ncep`nd chiar cu momen- tele copil\riei sale. Asemenea lui Eliade, de exemplu, autorul nostru identific\ `n primii ani de via]\ elementele aflate `n faze incipiente ale destinului manifestat plenar apoi. Plasarea co- pil\riei deja `n destin, deja prefigur`ndu-l, este vizibil\ de la primele pagini. Astfel el evoc\ `ntrebarea asupra a c`te blazoane pot fi `n Europa [i `n `ntreaga lume, dac\ numai `n mica Austrie s`nt nenum\rate, care l-a condus atunci la concluzia revelatorie, emo]ionant\ [i trist\ c\ nu exist\ un inventar complet, oric`t ar fi el de cuprinz\tor. Concluzie care l-a pus pe drum, `n linia vie]ii sale, cum singur recunoa[te: „Am crescut posedat de intui]ia existen]ei particula- rului, a unei diversit\]i at`t de mari, c\ nici o clasificare [i enumerare nu o poate epuiza.“ 2 Pentru a lua seama de `nc\ un element al copil\riei lui Steiner care `ntre]ine cercetarea lingvistic\ asupra particularului, amintim impresia autorului c\ oric`t a reflectat, oric`te specula]ii [i experimente psihologice a parcurs, nu poate vorbi `n cazul propriu de o prim\ limb\. Franceza, engleza [i germana au fost toate trei `n aceea[i m\sur\ „native“, p`n\ [i subcon[tientul cu visele de peste noapte pare a r\spunde unor circumstan]e lingvistice 3 . S\ mai ad\ug\m alte idei majore la grija special\ a g`nditorului pentru detaliu, de data aceasta ale operei lui Steiner, precum obsesia Turnului Babel cu diversitatea `mplinit\ acolo, cu spe- ran]a de reparare a stric\ciunii survenite a- tunci, cu `ntrevederea unei astfel de reu[ite prin constatarea unei extinderi a ariei de vor- bitori de limb\ englez\; apoi, ideea sa (nu doar a sa) c\ limbile urmeaz\ un proces al lor, c\ tr\iesc [i cunosc moartea, c\ exist\ elemente intraductibile dintr-o limb\ `n alta; c\, mai mult, exist\ o limb\ a fiec\rui om, un voca- bular numai al lui, imposibil de repetat de un altul, chiar tr\itor al unui alt spa]iu, al unui timp diferit. Un alt factor de o deosebit\ relevan]\ pen- tru destinul lui George Steiner este cel al edu- ca]iei primite, una exclusiv a culturii clasice, fructificat\ `n studiile sale ulterioare, dar care a func]ionat totodat\ ca o barier\ `n calea unei realiz\ri de sine `ntr-o direc]ie de cercetare, de aici gener`nd [i regretele lui „prea t`rzii“. Lec- tura dintr-un clasic presupune implicit o ches- tionare a cititorului de c\tre autor asupra posi- bilit\]ilor lui intelectuale [i de con[tiin]\, asu- pra responsabilit\]ii pe care o are `n fa]a tex- tului de a-i da o interpretare valabil\, de a dob`ndi asupra lui o `n]elegere reu[it\. Lecto- rul trebuie s\ cunoasc\ de la `nceput lec]iile clasicilor: `n primul r`nd, elementul specific acestuia const\ `n a nu putea fi epuizat; oric`t de `nzestrat ca lector [i interpret, nu po]i s\ fii dec`t „at`t de aproape“ de `n]elesurile ultime ale unui text clasic. Pe de alt\ parte, orice `n]e- legere are limite. Clasicul are `ntotdeauna un spa]iu autonom, extrem de bogat `n semnifica- ]ii, iar vizibilitatea acestuia face deopotriv\ u[or accesibile perceperea erorilor de interpre- tare, ca [i posibilitatea unor nenum\rate alte interpret\ri. ~n al treilea r`nd, clasicul cere o „reac]ie“ de la cititorul lui, el are efecte puter- nice asupra con[tiin]ei acestuia, `l afecteaz\ [i `i modific\ identitatea. Cu fiecare clasic lectu- rat, el intr\ `ntr-o vita nuova, pentru care trebuie s\ fie suficient de responsabil. Errata lui George Steiner, dup\ cum su- gereaz\ [i numele, nu red\ exclusiv universul misiunilor destinale `mplinite ale trecutului g`nditorului aflat `n momentul rememor\rii, ci [i „petele de `ntuneric“ `ntruchipate `n regrete asupra limitelor [i neajunsurilor personale. Asist\m mai `nt`i la deruta situ\rii `n cultur\ a autorului: „Mi-am dispersat puterile `n diferite direc]ii [i, astfel, le-am irosit.“ 4 Dac\ via]a i-a fost solitar\, dar plin\, opera sa, cu imperfec- ]iunile ei, nu a avut puterea s\ genereze o [coa- l\ de g`ndire, o mi[care specific\. Vina poate fi atribuit\ mai multor factori: propria atitudine riguros aplecat\ asupra clasicilor, folosirea scrierilor [i prelegerilor sale universitare de c\tre al]ii, vizibilitatea public\ redus\, varieta- tea tematic\ a lucr\rilor. Steiner `[i m\rturise[te m`hnirea legat\ de faptul de a nu fi putut respinge la tinere]e „jo- curile lingvistice arhaice“ ce poart\ cu ele o perspectiv\ religioas\ [i de a nu se fi maturizat doar pe baze naturaliste, ra]ionale. Este impre- sionat de „noua“ lui `n]elegere asupra mode- lelor de crea]ie tot mai `nchegate, acoperite deopotriv\ de date experimentale, pe care le elaboreaz\ cosmologia [i astrologia, de postu- latul cosmologic c\ timpul a luat na[tere o dat\ cu `ntregul cosmos, idee care de[i abole[te `n- trebarea noastr\ „ce a fost `nainte?“, conti- nu\m s\ o formul\m `n virtutea acelor p\gu- boase jocuri lingvistice mo[tenite. Aceste direc]ii de evolu]ie afecteaz\ radical categorii- le func]ionabile `nc\ `n creierul uman. Ne pu- tem teme sau a[tepta ca viitorul s\ produc\ muta]ii extraordinare `n ordinea bine cunos- cut\, `ntr-o bun\ zi s-ar putea ca filosofia, arta s\ vin\ cu pove[ti complet noi, f\r\ precedent. Proiectul universal realizat de arhitectul su- prem e aproape de pr\bu[ire, r\m`nem tempo- rar f\r\ r\spuns la `ntrebarea asupra tr\s\turilor ontologice ale existen]ei umane sau ale individului, luat separat. Totu[i, `ncrederea `n „revolu]iile“ produse pe baze empirice nu trebuie exagerat\, preci- zeaz\ Steiner, c\ci nu trebuie uitat c\ tot ce este `n cultur\ „mai bine g`ndit [i formulat“ apar]ine dimensiunii nonempirice a realit\]ii, este sus]inut de afirmarea repetat\ a prezen]ei divine din diverse mituri [i tradi]ii. Contra- argumentul adep]ilor evolu]iei la aceast\ aser- ]iune ar fi acela c\ personalit\]ile de statut universal apar]in trecutului, iar ideile lor fac dovada unui moment al procesului biochimic evolutiv prin care omul a trecut. Ra]ionament foarte discutabil dup\ opinia lui Steiner, la care subscriem, c\ci e greu de priceput cum un simplu salt `n timp `]i confer\ [i o susceptibi- litate de `n]elegere [i interpretare, a naturii umane [i a existen]ei `n genere, mai profund\ [i mai complet\ dec`t cele elaborate de Platon sau Pascal 5 . Aceast\ cultur\ de elit\ inserat\ `n metafi- zic\, art\, literatur\ [i muzic\ e lumea care s-a manifestat `n voie `n via]a autorului nostru. Ea cuprinde `n sine domeniile care depun m\rtu- rie pentru o prezen]\ „str\in\“ de lumea aceas- ta, existent\ `ns\ `nl\untrul ei, [i care stabilesc deopotriv\ condi]iile din marginea limbajului: matematica superioar\, muzica [i mistica na- turii [i c\ut\rii lui Dumnezeu. Acestea din ur- m\ vin s\ confirme c\ discursul nostru lexico- gramatical este limitat [i c\ for]a lor inexplica- bil\ `l poate constr`nge. Exist\ astfel adev\ruri vitale omului, care nu pot fi `n nici un fel supuse demersurilor demonstrative. Desigur, putem formula `n cuvinte experien]a c\ut\rii lui Dumnezeu, efectele unei buc\]i muzicale, revela]ia matematicilor superioare, dar expri- marea nu va face dec`t s\ dovedeasc\, nou\ `n[ine mai `nt`i, limitele limbajului, deopotriv\ cu inexprimabilul acestor experien]e. Alt regret ne `ntoarce la „vina“ venera]iei clasicilor (una caracteristic\ se pare iudais- mului emancipat central-european). George Steiner crede c\ a `n]eles „prea t`rziu“ muta- ]iile produse `n „spiritul epocii“, `n pofida aten]iei sale sporite la astfel de schimb\ri. „Nemuritorii“ l-au re]inut prea mult [i greu a `n]eles c\ modelele modernit\]ii s`nt acciden- talul, fragmentarul, ridicolul, autoironia, c\ interac]iunea dintre cultura `nalt\ [i cea popu- lar\ a substituit cultura clasic\. Dorin]a noastr\ de a face o oper\ care s\ d\inuie, resim]irea vertiginoas\ a curgerii timpului, s`nt puse serios sub semnul `ntreb\rii ast\zi. Con[tienti- zarea acestei st\ri de fapte `l conduce pe George Steiner la concluzia trist\ c\ activitatea sa s-a desf\[urat cumva in memoriam c\ `ntr- un sens, opera sa prezerv\ amintirile unui alt timp, fiind totodat\ inadecvat\ celui `n care a fost conceput\ 6 . Sentimentul de vinov\]ie, de „culp\ metafi- zic\“, dac\ este s\ folosim, `ndrept\]it `n cazul de fa]\, expresia lui Jaspers, se insereaz\ `n confesiunea lui Steiner, lu`nd spre final accentul disper\rii. Spiritul uman persist\ `n paradox. Omul are un gust extraordinar al practic\rii r\ului, iar dac\ nu `l are `l dob`n- de[te repede. Psihicul uman cuprinde tot soiul de infantilisme, de ira]ionalisme, de temeri, dar acestea nu scuz\ `n totalitate, [i nu `ntot- deauna, ororile lui de tot felul. Mai ales c\ cele din urm\ se `nt`mpl\ `n acela[i timp poate `n care al]i reprezentan]i ai speciei umane dez- volt\ pasiuni dezinteresate, cum s`nt muzica, poezia, matematica pur\, argumentele specu- lative ale filosofiei, arta. Speran]a lui Steiner este aceea c\ aceste spirite mari ale culturii, care `n mod ciudat s-au n\scut din natura noas- tr\ animalic\, vor justifica aceast\ specie, vor cur\]a din p\catele celor mai mul]i membri, care au cultivat [i au prezervat astfel r\ul `n lume. Autorul `ncearc\ s\ se conving\ pe sine de ideea c\ desprinderea omenirii din nimicni- cie a fost una rea, dar nu poate sc\pa totu[i de g`ndul c\ ar fi putut s\ se `nt`mple altfel. Nu- mai `nt`mpl\ri complet nejustificate, nedrepte oricum am vrea s\ le explic\m, fac inteligibil\ esen]a real\ a istoriei acestui p\m`nt. „S`ntem condamna]i s\ ne p\str\m intact eul crud, lacom, egoist [i nesincer. {i asta, c`nd a fost, c`nd trebuia s\ fi fost exact invers. {i asta, c`nd sinceritatea [i compasiunea dus\ p`n\ la sacrificiu a b\rba]ilor [i femeilor de excep]ie demonstreaz\ din plin ce ar fi putut fi.“ 7 Concluzia lui Steiner, care ne aminte[te `nc\ o dat\ de iudeul de origine, este c\ doar iubirea, aceast\ minune a ira]ionalit\]ii, neanalizabil\, nenegociabil\, dezinteresat\ ne d\, atunci c`nd o tr\im, sentimentul c\ „«Dumnezeu» nu este `nc\ aici“, [i abia atunci c`nd puterea ei va diminua ura, o va domina (c\ci ar fi utopic s\ ne imagin\m o lume f\r\ r\u, dar nu [i o lume mai pu]in rea), El se va `ntrupa. ~n fond, adaug\ g`nditorul, dou\ s`nt „minunile“ care motiveaz\ dintotdeauna exis- ten]a muritorilor [i o duce mai departe, dou\ s`nt for]ele la care fiecare dintre noi trebuie s\ ia seama [i s\ le cultive: iubirea [i „inventarea timpului verbal viitor“. Din `mpreunarea lor, dac\ aceasta se va `nt`mpla vreodat\, va re- zulta mesianicul 8 . 1 George Steiner, Errata. O autobiografie, traducere de Diana Constantinescu-Altamer, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2008. 2 Ibidem, p. 9. 3 Ibidem, p. 104. 4 Ibidem, p. 198. 5 Ibidem, pp. 210, 211. 6 Ibidem, pp. 201-203. 7 Ibidem, p. 220. 8 Ibidem, p. 222. ~ntre autobiografiile spirituale, Errata lui George Steiner AD SE IPSUM

description

recenzie

Transcript of G. Steiner - Errata (Recenzie)

Page 1: G. Steiner - Errata (Recenzie)

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

septembrie 2008

NICOLETADABIJA

O autobiografie spiritual\ nu este numai opoveste personal\, nu redarea unui „a fi“ pur [isimplu este scopul ei, ci `n plus, ea face efortulde a surprinde `nl\untrul vie]ii „aproape tr\ite“o viziune destinal\ singular\. ~n alte cuvinte, oastfel de scriere confesiv\ inten]ioneaz\ s\ a-bordeze concretul `ntr-un mod diferit, neobi[-nuit pentru situa]ia unei autobiografii care-[iurmeaz\ defini]ia, [i anume, transpun`ndu-l `nspiritual, trec`ndu-l peste un prag superior,realiz`nd cu el un salt `n lumea semnifica]iilorcare prind via]\ pe articula]iile unui destinanumit.

Pu]ine s`nt totu[i autobiografiile de aceast\factur\, pu]ini autori (`nc\) de]in for]a de atransgresa realitatea cotidian\ a vie]ii ori, pede alt\ parte, de a-[i spori aten]ia asupra tr\iri-lor, de a-[i origina ideile `n propria experien]\,preocupa]i fiind mai lesne de oper\, de o`n]elegere teoretic\. Reu[e[te s\ conving\ `nacest sens Errata. O autobiografie, povestea`nt`lnirilor spirituale ce s-au petrecut `n de-cursul existen]ei lui George Steiner1. Cumanume, vom `ncerca s\ suger\m `n cele ceurmeaz\ prin c`teva aspecte deosebite.

Scriere a maturit\]ii unui autor, cel mai a-desea, autobiografia nu ar putea oferi o viziu-ne de ansamblu a existen]ei f\r\ o minim\transfigurare a trecutului, f\r\ o modelare oa-recare a acestuia, una care nu falsific\ tr\irea,dar, mintea uman\ uit`nd detaliile, aceasta vafi re-f\cut\, re-creat\ cu ochiul treaz al celuiajuns la o anume stabilitate a spiritului. Re]i-nem impresia de „lucru“ asupra amintirilor [ila George Steiner, `ncep`nd chiar cu momen-tele copil\riei sale. Asemenea lui Eliade, deexemplu, autorul nostru identific\ `n primii anide via]\ elementele aflate `n faze incipiente aledestinului manifestat plenar apoi. Plasarea co-pil\riei deja `n destin, deja prefigur`ndu-l, estevizibil\ de la primele pagini. Astfel el evoc\`ntrebarea asupra a c`te blazoane pot fi `nEuropa [i `n `ntreaga lume, dac\ numai `n micaAustrie s`nt nenum\rate, care l-a condus atuncila concluzia revelatorie, emo]ionant\ [i trist\ c\nu exist\ un inventar complet, oric`t ar fi el decuprinz\tor. Concluzie care l-a pus pe drum, `nlinia vie]ii sale, cum singur recunoa[te: „Amcrescut posedat de intui]ia existen]ei particula-rului, a unei diversit\]i at`t de mari, c\ nici oclasificare [i enumerare nu o poate epuiza.“2

Pentru a lua seama de `nc\ un element alcopil\riei lui Steiner care `ntre]ine cercetarealingvistic\ asupra particularului, amintimimpresia autorului c\ oric`t a reflectat, oric`tespecula]ii [i experimente psihologice a parcurs,nu poate vorbi `n cazul propriu de o prim\limb\. Franceza, engleza [i germana au fosttoate trei `n aceea[i m\sur\ „native“, p`n\ [isubcon[tientul cu visele de peste noapte pare ar\spunde unor circumstan]e lingvistice3. S\mai ad\ug\m alte idei majore la grija special\a g`nditorului pentru detaliu, de data aceastaale operei lui Steiner, precum obsesia TurnuluiBabel cu diversitatea `mplinit\ acolo, cu spe-ran]a de reparare a stric\ciunii survenite a-tunci, cu `ntrevederea unei astfel de reu[iteprin constatarea unei extinderi a ariei de vor-bitori de limb\ englez\; apoi, ideea sa (nu doara sa) c\ limbile urmeaz\ un proces al lor, c\tr\iesc [i cunosc moartea, c\ exist\ elemente

intraductibile dintr-o limb\ `n alta; c\, maimult, exist\ o limb\ a fiec\rui om, un voca-bular numai al lui, imposibil de repetat de unaltul, chiar tr\itor al unui alt spa]iu, al unuitimp diferit.

Un alt factor de o deosebit\ relevan]\ pen-tru destinul lui George Steiner este cel al edu-ca]iei primite, una exclusiv a culturii clasice,fructificat\ `n studiile sale ulterioare, dar carea func]ionat totodat\ ca o barier\ `n calea uneirealiz\ri de sine `ntr-o direc]ie de cercetare, deaici gener`nd [i regretele lui „prea t`rzii“. Lec-tura dintr-un clasic presupune implicit o ches-tionare a cititorului de c\tre autor asupra posi-bilit\]ilor lui intelectuale [i de con[tiin]\, asu-pra responsabilit\]ii pe care o are `n fa]a tex-tului de a-i da o interpretare valabil\, de adob`ndi asupra lui o `n]elegere reu[it\. Lecto-rul trebuie s\ cunoasc\ de la `nceput lec]iileclasicilor: `n primul r`nd, elementul specificacestuia const\ `n a nu putea fi epuizat; oric`tde `nzestrat ca lector [i interpret, nu po]i s\ fiidec`t „at`t de aproape“ de `n]elesurile ultimeale unui text clasic. Pe de alt\ parte, orice `n]e-legere are limite. Clasicul are `ntotdeauna unspa]iu autonom, extrem de bogat `n semnifica-]ii, iar vizibilitatea acestuia face deopotriv\u[or accesibile perceperea erorilor de interpre-tare, ca [i posibilitatea unor nenum\rate alteinterpret\ri. ~n al treilea r`nd, clasicul cere o„reac]ie“ de la cititorul lui, el are efecte puter-nice asupra con[tiin]ei acestuia, `l afecteaz\ [i`i modific\ identitatea. Cu fiecare clasic lectu-rat, el intr\ `ntr-o vita nuova, pentru caretrebuie s\ fie suficient de responsabil.

Errata lui George Steiner, dup\ cum su-gereaz\ [i numele, nu red\ exclusiv universulmisiunilor destinale `mplinite ale trecutuluig`nditorului aflat `n momentul rememor\rii, ci[i „petele de `ntuneric“ `ntruchipate `n regreteasupra limitelor [i neajunsurilor personale.Asist\m mai `nt`i la deruta situ\rii `n cultur\ aautorului: „Mi-am dispersat puterile `n diferitedirec]ii [i, astfel, le-am irosit.“4 Dac\ via]a i-afost solitar\, dar plin\, opera sa, cu imperfec-]iunile ei, nu a avut puterea s\ genereze o [coa-l\ de g`ndire, o mi[care specific\. Vina poate fiatribuit\ mai multor factori: propria atitudineriguros aplecat\ asupra clasicilor, folosireascrierilor [i prelegerilor sale universitare dec\tre al]ii, vizibilitatea public\ redus\, varieta-tea tematic\ a lucr\rilor.

Steiner `[i m\rturise[te m`hnirea legat\ defaptul de a nu fi putut respinge la tinere]e „jo-curile lingvistice arhaice“ ce poart\ cu ele operspectiv\ religioas\ [i de a nu se fi maturizatdoar pe baze naturaliste, ra]ionale. Este impre-sionat de „noua“ lui `n]elegere asupra mode-lelor de crea]ie tot mai `nchegate, acoperitedeopotriv\ de date experimentale, pe care leelaboreaz\ cosmologia [i astrologia, de postu-latul cosmologic c\ timpul a luat na[tere o dat\cu `ntregul cosmos, idee care de[i abole[te `n-trebarea noastr\ „ce a fost `nainte?“, conti-nu\m s\ o formul\m `n virtutea acelor p\gu-boase jocuri lingvistice mo[tenite. Acestedirec]ii de evolu]ie afecteaz\ radical categorii-le func]ionabile `nc\ `n creierul uman. Ne pu-tem teme sau a[tepta ca viitorul s\ produc\muta]ii extraordinare `n ordinea bine cunos-cut\, `ntr-o bun\ zi s-ar putea ca filosofia, artas\ vin\ cu pove[ti complet noi, f\r\ precedent.Proiectul universal realizat de arhitectul su-prem e aproape de pr\bu[ire, r\m`nem tempo-rar f\r\ r\spuns la ̀ ntrebarea asupra tr\s\turilorontologice ale existen]ei umane sau aleindividului, luat separat.

Totu[i, `ncrederea `n „revolu]iile“ produsepe baze empirice nu trebuie exagerat\, preci-zeaz\ Steiner, c\ci nu trebuie uitat c\ tot ceeste `n cultur\ „mai bine g`ndit [i formulat“apar]ine dimensiunii nonempirice a realit\]ii,

este sus]inut de afirmarea repetat\ a prezen]eidivine din diverse mituri [i tradi]ii. Contra-argumentul adep]ilor evolu]iei la aceast\ aser-]iune ar fi acela c\ personalit\]ile de statutuniversal apar]in trecutului, iar ideile lor facdovada unui moment al procesului biochimicevolutiv prin care omul a trecut. Ra]ionamentfoarte discutabil dup\ opinia lui Steiner, lacare subscriem, c\ci e greu de priceput cum unsimplu salt `n timp `]i confer\ [i o susceptibi-litate de `n]elegere [i interpretare, a naturiiumane [i a existen]ei `n genere, mai profund\[i mai complet\ dec`t cele elaborate de Platonsau Pascal5.

Aceast\ cultur\ de elit\ inserat\ `n metafi-zic\, art\, literatur\ [i muzic\ e lumea care s-amanifestat `n voie `n via]a autorului nostru. Eacuprinde `n sine domeniile care depun m\rtu-rie pentru o prezen]\ „str\in\“ de lumea aceas-ta, existent\ `ns\ `nl\untrul ei, [i care stabilescdeopotriv\ condi]iile din marginea limbajului:matematica superioar\, muzica [i mistica na-turii [i c\ut\rii lui Dumnezeu. Acestea din ur-m\ vin s\ confirme c\ discursul nostru lexico-gramatical este limitat [i c\ for]a lor inexplica-bil\ `l poate constr`nge. Exist\ astfel adev\rurivitale omului, care nu pot fi `n nici un felsupuse demersurilor demonstrative. Desigur,putem formula `n cuvinte experien]a c\ut\riilui Dumnezeu, efectele unei buc\]i muzicale,revela]ia matematicilor superioare, dar expri-marea nu va face dec`t s\ dovedeasc\, nou\`n[ine mai `nt`i, limitele limbajului, deopotriv\cu inexprimabilul acestor experien]e.

Alt regret ne `ntoarce la „vina“ venera]ieiclasicilor (una caracteristic\ se pare iudais-mului emancipat central-european). GeorgeSteiner crede c\ a `n]eles „prea t`rziu“ muta-]iile produse `n „spiritul epocii“, `n pofidaaten]iei sale sporite la astfel de schimb\ri.„Nemuritorii“ l-au re]inut prea mult [i greu a`n]eles c\ modelele modernit\]ii s`nt acciden-talul, fragmentarul, ridicolul, autoironia, c\interac]iunea dintre cultura `nalt\ [i cea popu-lar\ a substituit cultura clasic\. Dorin]a noastr\de a face o oper\ care s\ d\inuie, resim]ireavertiginoas\ a curgerii timpului, s`nt puseserios sub semnul `ntreb\rii ast\zi. Con[tienti-zarea acestei st\ri de fapte `l conduce peGeorge Steiner la concluzia trist\ c\ activitateasa s-a desf\[urat cumva in memoriam c\ `ntr-un sens, opera sa prezerv\ amintirile unui alttimp, fiind totodat\ inadecvat\ celui `n care afost conceput\6.

Sentimentul de vinov\]ie, de „culp\ metafi-zic\“, dac\ este s\ folosim, `ndrept\]it `n cazulde fa]\, expresia lui Jaspers, se insereaz\ `nconfesiunea lui Steiner, lu`nd spre final

accentul disper\rii. Spiritul uman persist\ `nparadox. Omul are un gust extraordinar alpractic\rii r\ului, iar dac\ nu `l are `l dob`n-de[te repede. Psihicul uman cuprinde tot soiulde infantilisme, de ira]ionalisme, de temeri,dar acestea nu scuz\ `n totalitate, [i nu `ntot-deauna, ororile lui de tot felul. Mai ales c\ celedin urm\ se `nt`mpl\ `n acela[i timp poate `ncare al]i reprezentan]i ai speciei umane dez-volt\ pasiuni dezinteresate, cum s`nt muzica,poezia, matematica pur\, argumentele specu-lative ale filosofiei, arta. Speran]a lui Steinereste aceea c\ aceste spirite mari ale culturii,care ̀ n mod ciudat s-au n\scut din natura noas-tr\ animalic\, vor justifica aceast\ specie, vorcur\]a din p\catele celor mai mul]i membri,care au cultivat [i au prezervat astfel r\ul `nlume. Autorul `ncearc\ s\ se conving\ pe sinede ideea c\ desprinderea omenirii din nimicni-cie a fost una rea, dar nu poate sc\pa totu[i deg`ndul c\ ar fi putut s\ se `nt`mple altfel. Nu-mai `nt`mpl\ri complet nejustificate, nedrepteoricum am vrea s\ le explic\m, fac inteligibil\esen]a real\ a istoriei acestui p\m`nt. „S`ntemcondamna]i s\ ne p\str\m intact eul crud,lacom, egoist [i nesincer. {i asta, c`nd a fost,c`nd trebuia s\ fi fost exact invers. {i asta, c`ndsinceritatea [i compasiunea dus\ p`n\ lasacrificiu a b\rba]ilor [i femeilor de excep]iedemonstreaz\ din plin ce ar fi putut fi.“7

Concluzia lui Steiner, care ne aminte[te`nc\ o dat\ de iudeul de origine, este c\ doariubirea, aceast\ minune a ira]ionalit\]ii,neanalizabil\, nenegociabil\, dezinteresat\ ned\, atunci c`nd o tr\im, sentimentul c\„«Dumnezeu» nu este `nc\ aici“, [i abia atuncic`nd puterea ei va diminua ura, o va domina(c\ci ar fi utopic s\ ne imagin\m o lume f\r\r\u, dar nu [i o lume mai pu]in rea), El se va`ntrupa. ~n fond, adaug\ g`nditorul, dou\ s`nt„minunile“ care motiveaz\ dintotdeauna exis-ten]a muritorilor [i o duce mai departe, dou\s`nt for]ele la care fiecare dintre noi trebuie s\ia seama [i s\ le cultive: iubirea [i „inventareatimpului verbal viitor“. Din `mpreunarea lor,dac\ aceasta se va `nt`mpla vreodat\, va re-zulta mesianicul8.

1 George Steiner, Errata. O autobiografie, traducere deDiana Constantinescu-Altamer, Editura Humanitas,Bucure[ti, 2008.

2 Ibidem, p. 9. 3 Ibidem, p. 104.4 Ibidem, p. 198.5 Ibidem, pp. 210, 211. 6 Ibidem, pp. 201-203.7 Ibidem, p. 220.8 Ibidem, p. 222.

~ntre autobiografiile spirituale,Errata lui George Steiner

AD SE IPSUM