2

FundamentAri teoretice privind sistemele

informatice

2

CUPRINS

1. Sistem, Sistem Informational, Sistem Informatic ……………..…32. Structura generala a unui sistem informatic …………………..…53. Componentele sistemului informatic ……..……….……….….…64. Clasificarea sistemelor informatice ………………………..……75. Proiectarea sistemelor informatice…………………………..……96. Principiile proiectarii si realizarii sistemelor informationale…….107. Strategii de proiectare a sistemelor informatice …………………118. Ciclul de viata al unui sistem informatic ………………………..13

Bibliografie …………………………………………..……….…15

2

1.Sistem, Sistem informaTional, Sistem informatic

Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente între care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv. Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem.

Organizaţie – o intreprindere, instituţie, societate comercială.În orice organizaţie se disting 3 componente: sistemul de conducere sau de decizie; sistemul informaţional; sistemul operaţional.Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor interne

şi externe utilizate în cadrul organizaţiei precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor, procedurile şi tehnicile de obţinere a informaţiilor şi de difuzare a informaţiilor, precum şi personalul implicat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor.

Sistemul informaţional are două componente: componenta pentru stocarea (memorarea informaţiilor); componenta pentru prelucrarea informaţiilor.Orice organizaţie interacţionează cu alte organizaţii externe ei

primind informaţii din exterior şi furnizând informaţii către lumea exterioară.

Funcţiile unui sistem informaţional sunt: să colecteze informaţii din sistemele operaţional şi decizional

precum şi informaţiile ce provin din mediul extern; să memoreze aceste informaţii precum şi informaţii rezultate din

prelucrarea lor; să asigure accesul la memorie în vederea comunicării

informaţiilor stocate;

2

să prelucreze informaţiile la cererea sistemului operaţional şi a sistemului de conducere.

Noţiunea de sistem informatic este legată de informatizarea activităţii organizaţiei, deci folosirea echipamentelor hardware şi a produselor software pentru organizarea şi administrarea informaţiilor. Utilizarea calculatoarelor în cadrul sistemului informaţional (SI) al unei organizaţii conduce la definirea componentei Sistem Informaţional Automatizat (SIA) – care cuprinde numai lucrările realizate cu ajutorul calculatoarelor. Relaţia SI – SIA este reprezentată în figura 1.

Sistem informatizat Procesor de informaţii Informaţie Reguli

Fig. 1. Relaţia SI – SIA

Un sistem informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează informaţii pentru a sprijini activităţile de la nivel operaţional şi activităţile de management într-o organizaţie, utilizând echipamente hardware şi produse software, proceduri manuale, o bază de date şi modele matematice pentru analiză, planificare, control şi luarea deciziilor.

Sistem manual

Sistemautomatizat

Om

Calculator

Fişiere manuale

Fişiereinformatice

Reguli şi proceduriscrise

Programe şi Structuri de date

2

Elaborarea sistemelor informatice impune modelarea sistemului informaţional al organizaţiei cu ajutorul unui formalism prin care să poată fi reprezentată cât mai sugestiv şi fidel realitatea din cadrul sistemului informaţional. Sistemul informatic este un ansamblu structurat şi corelat de proceduri şi echipamente electronice de calcul care permit culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor, obţinerea de informaţii.

2. Structura generaLA a unui sistem informatic

Evidenţierea structurii generale a unui sistem informatic se obţine pornind de la funcţia acestuia de a prelucra datele în vederea obţinerii informaţiilor necesare unei desfăşurări normale a activităţilor într-o firmă. Principalele componente sunt: intrări, prelucrări, ieşiri. Intrările sunt reprezentate de mulţimea datelor încărcate, gestionate şi prelucrate în cadrul sistemului. Prelucrările reprezintă un ansamblu omogen de proceduri automate cu funcţie de: • creare şi actualizare a bazei de date;• consultare a bazei de date; • reorganizare a bazei de date; • salvare/restaurare a bazei de date. Ieşirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfăşurate. Ieşirile pot fi obţinute în urma unor operaţii de transfer a datelor, sau pot fi obţinute în urma operaţiilor de calcul ce au la bază algoritmi prestabiliţi. În funcţie de conţinutul şi forma lor de reprezentare, ieşirile pot fi clasificate astfel: • indicatori sintetici, regăsiţi în tablourile de bord oferite managerilor (cifra de afaceri, profitul brut, profitul net).

2

• rapoarte, situaţii ce regrupează diferiţi indicatori sintetici sau analitici (balanţa de verificare, bilanţul contabil, statul de plată). • grafice, ce permit reprezentarea într-o formă sugestivă a dinamicii indicatorilor sintetici şi analitici, a modificărilor de structură. • foi de calcul electronice, generate cu ajutorul procesoarelor de tabele (Excel). Rezultatul obţinut poate fi furnizat direct utilizatorilor, sau poate fi obiectul importului/exportului către sisteme de gestiune a bazelor de date. • ieşiri destinate altor sisteme, reprezentate de fişiere transmise on-line sau off-line în vederea prelucrărilor ulterioare în cadrul altor sisteme informatice.

3. Componentele sistemului informatic

Un sistem informatic este compus din : baza informaţională; baza tehnică; sistemul de programe; baza ştiinţifică şi metodologică; factorul uman (resursele umane); cadrul organizatoric.

Baza informaţională cuprinde: datele supuse prelucrării; fluxurile informaţionale; sistemele şi nomenclatoarele de coduri.

Baza tehnică este constituită din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, locul central revenind calculatoarelor electronice. Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor utilizate pentru funcţionarea sistemului informatic în concordanţă cu funcţiunile şi obiectivele stabilite. Sunt avute în vedere atât programele de bază (software de bază) cât şi programele aplicative (software de aplicaţie). Baza ştiinţifică şi metodologică este constituită din:

2

algoritmi; formule; modele; tehnici de realizare a sistemelor informatice.

Resursele umane constau din: personalul de specialitate: analişti, programatori, ingineri de

sistem, analişti-programatori ajutori, operatori, etc.; beneficiarii sistemului.

Cadrul organizatoric este cel specificat în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) al unităţii în care va fi utilizat sistemul informatic.

4.Clasificarea sistemelor informatice

Sistemele informatice se clasifică după mai multe criterii.

1. În funcţie de domeniul de utilizare, sistemele informatice pot fi pentru :

conducerea activităţilor economico-sociale conducerea proceselor tehnologice cercetare ştiinţifică şi proiectare tehnologică activităţi speciale.

2. În funcţie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic în structura organizatorică a societăţii, conform căruia există sisteme informatice :

pentru conducerea activităţii la nivelul unităţilor economice pentru conducerea activităţii la nivelul organizaţiilor economico-sociale cu structură de grup

2

sisteme informatice teritoriale pentru conducerea ramurilor, subramurilor şi activităţilor la nivelul economiei naţionale sisteme informatice funcţionale generale .

3. În funcţie de elementul supus analizei :sisteme informatice orientate spre funcţii;sisteme informatice orientate spre proces;sisteme informatice orientate spre date;sisteme informatice orientate spre obiecte;sisteme informatice orientate spre cunoştinţe.

4. După modul de organizare a datelor :sisteme bazate pe fişiere;sisteme bazate pe tehnica bazelor de date: ierarhice, reţea, relaţionale, orientate-obiect;sisteme mixte.

5. După metoda folosită în analiza şi proiectarea sistemelor :sisteme dezvoltate după metoda sistemelor;sisteme dezvoltate după metoda clasică a ciclului de viaţă;sisteme dezvoltate după metoda structurată;sisteme dezvoltate după metoda orientată-obiect;sisteme dezvoltate după metoda rapidă(RAD);sisteme dezvoltate după metoda echipelor mixte(JAD);sisteme dezvoltate după metoda prototipurilor.

6. După gradul de centralizare :sisteme centralizate;sisteme descentralizate;

7. După gradul de dispersie a resurselor sistemului informatic:

2

sisteme informatice locale (bazate pe reţea locală, staţii de lucru):sisteme informatice distribuite (date distribuite).

8. După gradul de automatizare a activităţilor de analiză şi proiectare a sistemelor informatice :

sisteme informatice dezvoltate pe baza analizei şi proiectării clasice;sisteme informatice analizate cu instrumente automate şi proiectate clasic;sisteme informatice bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei şi proiectării;sisteme informatice dezvoltate cu instrumente de tip CASE.

5. Proiectarea sistemelor informatice

În general proiectarea sistemelor informatice desemnează activitatea complexă de dezvoltare de sisteme informatice. Indiferent de metodologie, proiectarea urmăreşte întregul ciclu de viaţă al sistemului informatic. În etape distincte, pe diferite nivele de abstractizare, sunt construite modele ce evidenţiază cele trei dimensiuni: statică, dinamică şi funcţională. În sens restrâns, proiectarea sistemelor informatice este una din etapele în care sunt grupate activităţile desfăşurate pentru realizarea unui sistem informatic. Urmând analizei şi precedând implementarea, proiectarea extinde sau adaptează modelele definit în faza de analiză, ţinând cont de 9 restricţiile impuse de mediul în care va funcţiona sistemu. La ora actuală, tendinţa de standardizare în conceperea sistemelor informatice determină o diminuare a fazei de proiectare, prioritate având modalităţile de implementare şi identificarea efectele pe care noul sistem le poate avea asupra unităţii beneficiare. Faza de proiectare se reduce la elaborarea unor specificaţii tehnice de implementare.

2

6.Principiile proiectArii SI realizArii sistemelor informaTionale

Principiile ce trebuie respectate în activitatea de proiectare şi realizare a sistemelor informatice sunt : 1• Abordarea globală a problemei de rezolvat. 2• Utilizarea unei metodologii unitare în proiectarea şi realizarea sistemului informatic 3• Aplicarea celor mai moderne soluţii şi tehnici de proiectare şi realizare a sistemului informatic 4• Structurarea sistemului informatic independent de structura organizatorică a firmei. 5• Participarea nemijlocită a viitorului beneficiar la activităţile de analiză, proiectare şi implementare a sistemului informatic. 6• Respectarea cadrului legislativ. 7• Realizarea unor sisteme informatice în concordanţă cu resursele disponibile la utilizator. 8• Anticiparea şi controlarea permanentă a schimbărilor survenite. 9• Explicitarea şi documentarea compromisurilor inerente în dezvoltarea de software. Conform acestor principii, se defineşte întâi o soluţie globală de informatizare, se stabileşte structura flexibilă a sistemului şi se precizează priorităţile în realizarea componentelor sale. Asigurând implicarea beneficiarului pe tot parcursul realizării sistemului informatic, se iau în calcul particularităţile privitoare la modul de organizare a activităţii, cadrul legislativ general şi reglementările interne aflate în vigoare.

2

7. Strategii de proiectare a sistemelor informatice

În funcţie de modalitatea de abordare a sistemelor informatice, strategiile de proiectare a sistemelor informatice pot fi grupate în trei mari clase: strategii descendente, strategii ascendente şi strategii mixte.

Strategia descendentă (top-down) porneşte de la principiul descompunerii sistemului informatic complex în componente mai simple prin parcurgerea unor nivele succesive de detaliere. Se defineşte astfel o structură ierarhic-modulară în care fiecare componentă îndeplineşte o anumită funcţie. Strategia descendentă se aplică în cazul sistemelor informatice complexe (sistemul informatic al unei bănci, sistemul informatic al Ministerului de Finanţe). Iniţial se realizează o soluţie globală la nivelul întregului sistem. Componentele se proiectează şi se realizează independent, într-o ordine de prioritate stabilită de cerinţele sistemului ca un tot unitar şi în funcţie de cerinţele beneficiarului. Integrarea se realizează din treaptă în treaptă pornindu-se de la componentele elementare. Practic, strategia descendentă constă în: • identificarea entităţilor, componente relevante, interesante prin structura şi comportarea lor; entităţile trebuie să aibă cel puţin o realizare şi cel puţin un atribut; • identificarea asocierilor dintre entităţi; • identificarea asocierilor de tipul generalizare/specializare şi parte/întreg. După realizarea generalizărilor/specializărilor se reactualizează lista entităţilor care urmează să fie incluse în modelul datelor. Specializarea este necesară când o serie de asocieri între entităţi au sens doar la nivelul unei specializări şi când nu toate atributele sunt valabile pentru toate realizările de entitate. Generalizarea se impune când entităţi diferite prezintă atribute similare sau asocieri analoage cu alte entităţi. • identificarea proprietăţilor de entitate şi stabilirea cheilor; • identificarea proprietăţilor de asociere;

2

• construirea modelului; • verificarea modelului.

Strategia ascendente (bottom-up) presupune proiectarea şi realizarea componentelor viitorului sistem informatic, fără a avea o imagine de ansamblu asupra întregului sistem informaţional. Se tratează separat fiecare componentă a sistemului, stabilirea corelaţiilor între componente şi integrarea lor în sistemul privit ca un tot unitar urmând a se face ulterior. Lipsa unei strategii unitare aduce după sine riscul unui grad redus de integrare a componentelor în sistem. Practic, strategia ascendentă constă în: • identificarea proprietăţilor ; • construirea grafului dependenţelor funcţionale; În cadrul dependenţelor funcţionale, arcele terminale obţinute plecând de la proprietăţile elementare definesc entităţile. Originile arcelor constituie identificatorii de entitate. Arcele care rămân pun în evidenţă asocierile. Proprietăţile nerezolvate ce rămân sunt atribuite asocierilor. Proprietăţile izolate vor defini entităţile izolate. • determinarea structurilor teoretice de acces la date; • construirea modelului; • verificarea modelului.

Strategia mixtă reprezintă o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendentă, împrumutând de la fiecare avantajele. Practic se foloseşte strategia descendentă pentru definirea sistemului ca un tot unitar şi a componentelor lui, urmându-se strategia ascendentă în proiectarea şi realizarea fiecărei componente.

2

8.Ciclul de viaTA al unui sistem informatic

Caracteristici

Definirea unui sistem informatic este o decizie determinată de avan-tajele tehnologiilor informaţionale aduse mediului de afaceri. Împărţirea în subsisteme, specificarea unor priorităţi sau schimbarea condiţiilor concrete de lucru, se regăsesc atât în cerinţele legate de funcţiile sistemului (fundamentarea deciziilor imediate, urmărirea producţiei) cât şi în cele nefuncţionale, ce referă proprietăţile calitative ale sistemului ( flexibilitate, portabilitate). Gruparea activităţilor pe etape, faze şi activităţi specifice se face în funcţie de complexitatea modelului real, de cerinţele utilizatorului sau de abilităţile echipei de realizare a sistemului informatic. În „Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice” autorii definesc ciclul de viaţă al unui sistem informatic ca fiind perioada de timp cuprinsă între momentul iniţierii acestuia şi momentul scoaterii din funcţiune. Această perioadă este împărţită în două etape fundamentale: dezvoltarea şi exploatarea. 1. Dezvoltarea include perioada de timp necesară obţinerii sistemului, trecerea la realizarea planului însemnând începutul perioadei de dezvoltare. În timp ce proiectarea informaţională vizează modul de funcţionare a sistemului din punctul de vedere al utilizatorilor, modul în care se va derula activitatea la intrarea în funcţiune a sistemului, proiectarea informatică vizează arhitectura logică şi fizică, mediul de dezvoltare sau de programare, programe, baze de date. 2. Exploatarea cuprinde perioada de timp în care sistemul este folosit în mod curent. În „ Sisteme informatice de gestiune”, se afirmă că ciclul de viaţă al unui sistem informatic este perioada de timp cuprinsă între decizia de realizare a unui nou sistem informatic mai performant şi decizia de înlocuire a sistemului existent cu unul nou. Pentru a asigura conceperea,

2

realizarea, implementarea, exploatarea şi întreţinerea sistemului sunt parcurse mai multe etape descompuse la rândul lor în faze. Acestea sunt: 1. Definirea cerinţelor utilizatorilor, când se precizează obiectivele noului sistem, criteriile de eficienţă, securitatea, performanţele. 2. Specificaţia cerinţelor sistemului, prezentarea detaliată a rezultatelor pe care sistemul informatic le va asigura. 3. Specificaţia cerinţelor software, luând în calcul restricţiile sub care funcţionalitatea sistemului urmează să fie asigurată. 4. Proiectarea generală, când se defineşte soluţia cadru, conceptuală. 5. Proiectarea de detaliu, fază în care se rafinează soluţia cadru şi se defineşte soluţia finală. 6. Realizarea componentelor sistemului informatic rezultate din elaborarea arhitecturii. 7. Testarea componentelor, când se verifică modul de funcţionare, modul de îndeplinire a cerinţelor şi fiabilitatea în functionare.8. Integrarea componentelor şi testarea finală a sistemului, fază ce presupune realizarea produsului final şi verificarea funcţionalităţii lui. 9. Implementarea şi testarea produsului la beneficiar. 10. Exploatarea şi întreţinerea sistemului. 11. Dezvoltarea sistemului, ce implică realizarea şi integrarea de noi componente. Etapele ciclului de viaţă se pot derula strict secvenţial, sau pot determina reveniri la etapa anterioară (chiar la prima etapă), în funcţie de rezultatul validărilor intermediare. În funcţie de complexitatea sistemelor reale, schimbările din domeniul tehnologiei informaţiilor se reflectă fie în schimbarea etapelor, fie în modificarea opticii de parcurgere a lor. Ordinea şi felul în care se parcurg etapele se regăseşte în literatura de specialitate sub numele de modele ale ciclului de viaţă al dezvoltării sistemelor.

2

BIBLIOGRAFIE

C. Georgescu - "Suport de curs - Proiectarea sistemelor informatice"; Facultatea de Ştiinte Economice şi Administrative; februarie 1995

Oprea D. Analiza şi proiectarea sistemelor informationale economice.Ed. Polirom, Iaşi, 1999.Stanciu V. Proiectarea sistemelor informatice. Ed. DualTech, Bucureşti, 2003.