ffi:ffiwL*

r & rhdii aprofundate in spe_

fi:rxxz. (Mon@ellier I);ryl.qdlierI-Fran{a.Fir5, Fuiltatea de Drept a

ff e hclr€Sti Q004-2008;lffF al INPPA (din 2012);didefsmarecontinud a

t f Drem editorial onorific,ll4} qcrt m+ional in cadrulniharry, cuprivire lam:h jiteAr ad-hoc CEDO

frbd FuilE{ii de Drept!

- ilop€ne (2001-2008);

D,NI) gi la UniversitateainqiBrtrqti (din 1992);

$ -imgtlt (septembrie-

lry L lndnl criminologieiladqiminaH (1999);[.il!F Cmsiqia Rominiei.b Il!*E ffia4irmi contral, hr {oc&rli- InfracliunitFi ma persoanei gi

I d (Ill3); Codul penal.3 |

- prrrale controversate

-1116, 1!lll8, 2019); Drept

frrii cma patrimoniului

Valerian Cioclei

Manual de criminologieEdifia 8

- revizuit[ gi adSugitd -

Editura C.H. BeckBucureqti 2019

d&

ItE\T!r:.trr de:Tecialitate, mai ales in-- Legea nr. 811996 privind

::t r$erelor sau a produselor; ::*n.latd tErI autorizarea saur-c::i- consdruie infrac;iune gi

la Notbrm legii, se infeleger'-: ::i unei opere, direct sau

s'$jeltli editurd cu prestigiu

; - EJrura C.H. Beck

:- :r-rs al Editurii C.H. Beck.: ilr:;.irlt"

dactor: Andreea Stinciulescu-ehnoredactor:

Cdtdlin Mantu

- --k

Introducere

Capitolul I. Obiectul cercetirii criminologice

Capitolul II. Modalitiifi de cunoagtere, procedee, finalitatein cercetarea criminologicl

Problematici .................32P1an............. ..................32

Secfiunea l. Modalititi de cunoagtere in cercetarea criminologicil..................32

$1. Cunoaqterea descriptivi................ .................. 33

$2. Cunoaqtercacauzald.. .................34

$3. Cunoagterea dinamici ................36

$4. Cunoagterea axiologicd .............. 36

Secfiunea a 2-a. Procedee in cercetarea criminologici.....................................37

$1. Metode.. ..................381.1. Metode generale ................... 38

1.2. Alte metode; clasificiri diverse ................40

$2. Tehnici.. ..................41

32

VI Manual de criminologie

Sec{iunea a 3-a. Finalitatea cercetdrii criminologice........................................ 46$ 1. Scopul cercetirii criminologice.................. ........................ 46$2. Funcliile cercet5rii criminologice.................. ..................... 47

Capitolul III. Definirea criminologiei................ ......4gProblematicd ................. 4gP1an............. .................. 4gSecfiunea 1. Domeniul criminologiei .................. ......................... 4g

$1. Dreptul penal qi criminologia ......................... 5092. Politica anticriminald 9i criminologia................. ................ 5t$3. Controlul fenomenului criminal .....................53

Secliunea a 2-a. Definitia criminologiei............. ......54

PARTEA A II.A. CRIMINOLOGIA ETIOLOGICA.PRINCIPALELE TEORTT CAUZALE. ...................... s7

Definifia criminologiei etiologice .........59Problematicd ................. 60P1an............. .................. 60

capitolul r. Primele explicafii cu privire Ia fenomenul criminal.................. 6lProblematici ................. 6lPIan................

Secriunea I B"";;;;; ;;;;;;;i ;;ilil;;;i;il.: .: ... ...::: :. . :l$ l. ,,Despre delicte qi pedepse,' - conjuncturd .......................,,6292. Principalele idei din Tratatul lui Beccaria. ........................,6493. Actualitatea ideilor lui Beccaria. ....................69$4. Dimensiunea criminologici............. ...............71

Sectiunea a2-a.Principalele qcoli criminologice.................. .......72$1. $coala geografici (sau cartograficd)............ ......................7292. gcoala lyonezd....... ..................... j4$3. $coala socialistd ......................... 7594. gcoala interpsihologicd .............. ....................77$5. gcoala sociologicd. .....................1g

Capitolul II. Pozitivismul italian. ......... g1Problematicd ................. glPlan""""""' .................. gl

Sec{iunea L Premisele pozitivismului italian..... ...... g2SecJiunea a2-a. Cesare Lombroso (1g35_1909).

Teoria anormalitdlii biologice..... ....... g4gl. Etapele teoriei anormalitdlii biologice..... ....... g5$2. Importanta operei lombrosiene

Secliunea a 3-a. Raffaele Garofalo (1g51_1934).Teoria anormalitdlii mora1e......... ....... g9$1. Teoria anormalitdlii morale........ .................... 90$2. Importanla operei lui Garofalo. ...................... 92

Cuprins

Secliunea a 4-a. Enrico Feni (1856-1929). Teoria anormalitdliibio-psiho-sociale ............ .................... 93

$1. Teoria anormalitdlii bio-psiho-sociale............ ....................94

$2. Importanla operei lui Ferri .........97Secliunea a 5-a. Caracteristicile gcolii pozitiviste .............. ..........99

Capitolul III. Teoriile etiologice moderne..... ........ 100

Problematicd ............... 100

P1an............. ................ 100

Sectiunea 1. Teoriile psiho-biologice............... ...... 101

$1. Teoriabio-tipologicb.................. .................. 101

$2. Teoria inadaptSrii bio-psihice.. ..................... 102

$3, Teoria constituliei criminale..... .................... 104

$4. Teoria genetic5...... ,.................. 106

Sec{iunea a 2-a. Teoriile psiho-sociale............... .... 109

$1. Teoria asocialiilor diferenliate.. .................... 110

$2. Teoria conflictelor de culturi..... ................... 1 12

$3. Teoria anomiei....... ................... 114

$4. Teoria angajamentului............... ................... 116

Secliunea a 3-a. Teoriile psiho-morale ................. ...................... 118

$ 1. Teoriile psiho-morale de orientare psihanaliticd .............. 1 l8i.l. Contribulia lui Freud la dezvoltarea gAndirii criminologice........... 118

1.2. Teoria criminalului nevrotic ...................1231.3. Teoria personalitdlii antisociale. ............. I24

$2. Teoriile psiho-morale ,,autonome".................. ................. 125

2.1 . Teoria instinctelor.. ............. 125

2.2. TeoiapersonalitSlii criminale... .............126

PARTEA A III-A. CRIMINOLOGIA DINAMICA.PRTNCTPALELE TEORTI NONCAUZALE.'...,. ....................... 129

Definifia criminologiei dinamice ........131Problematicd ............... 131

P1an............. ...... ............. ................132

Capitotul I. Trecerea la act ca prelungire a explicafiilor etiologice............ 133

Problematicd ............... 133

P1an............. ................133Secliunea 1. Modele particulare de trecere la act........... ............ 133

Sec{iuneaa2-a.Unmodelgeneral(modelul,,arborelui"). .........137

Capitolul II. Teoriile dinamice....Problematicd ............... 140

P1an............. ................ 140

Seciiunea i. Teoria ,,relinerii" ............ l4lSecliunea a2-a.Teoria strategicd .......144

VII

...46

....47

..................... 48....48

46

48485051

53

54

57

....59

....60

....60

:nul criminal .................. 61....61

-.1{c'f .............................. 6 I

6264697I7272747577

79

8181

81

...82

..90

..92

6t

140

84

8588

89

VIII Manual de criminologie

Capitolul III. Stadiul actual al cunoqtinfelor criminologice.......... ...,,...,,....147Problematicd ...............147Plan""""""' ................ r4iSectiunea l. Imposibilitatea unei teorii general valabile ............147SecJiuneaa2-a.Conjugareadiverseloreforturiexplicative .......l5T

PARTEA A IV-A. STUDII gI ESEURI CRrMrNOLOGICE............................ r61Problematicd ............... 163

Aspecte criminologice privind noile dimensiuniale terorismului islamist .................. f 64

Ucigagulinserie-reperecriminologice................ ....................1g1

Arestarea preventivi in cauzele de corup{ie _ o posibiliPluti a Meduzei?... ....,,,202

Pedeapsa Girafi ..............206

Referinfe bibliografice.................. ............. 209

ffi

Problematici

1. Cercetarea criminologici reprezinti un ansamblu de activitdti gtiinlifice,

activit[fi ce iqi au originea in prima jumdtate a secolului al XIXlea qi care s-au

concretizat,de-a lungul timpului, prin elaborarea unui numdr foarte mare de teorii.

inlelegerea corectd a punctelor de vedere extrem de diverse exprimate in teo-

riile criminologice necesitd clarificarea prealabil[ a unor aspecte de ordin con-

cepfual. Punctul final al acestor clarificdri este reprezentat de incercarea de a gisiun rdspuns convenabil la intrebarea: Ce este Criminologia?

Rdspunsul pe care il vom propune in incheierea acestei prime pir{i, nu are

preten{ia de a fi singurul corect qi complet. El este doar unul dintre rispunsurileposibile, adecvat contextului explicativ din care face parte, avdnd rolul de a sluji

drept ,,ghid provizoriu", pe ,,traseul" teoriilor criminologice, ce vor fi examinate

ulterior. Chiar sub semnul acestui provizorat, formularea rispunsului care ne

preocupd nu este simpld. Diversitatea de opinii qi divergenlele existente indoctrind devanseazd problema definiliei, manifest6ndu-se inclusiv in legdturd cu

caracterul qtiin{ific al criminologiei. Astfel, dileme de genul: ,,este sau nu crimi-

nologia o gtiin{d?", ,,este sau nu o qtiinfd autonom6?", ,,este o qtiin{[ fundamen-

ta15 sau aplicativS?", nu inceteazd nici in prezent s6-i preocupe pe specialiqti.

Tocmai pentru a evita capcanele unor astfel de dileme qi pentru a scurta calea

spre rdspunsul care ne intereseazd, am preferat sd construim explicatiile acestei

prime p54i in jurul expresiei cercetare criminologic[, o formulare caf,e are o aco-

perire concretd in eforturile depuse de numeroqi oameni de gtiinfi, de-a lungul a

cel pulin un secol gi jumitate.bar, oricdt de directd ar fr calea pe cafe o alegem, nu ne putem abate prea

mult de la un traseu clasic Ai oarecum didactic, deoarece rispunsul la intrebarea:

,,ce este criminologia?" presupune, in primul r6nd, clarificarea unor probleme

legate de obiectul cercetdrii criminologice gi, in al doilea rdnd, identificarea mo-

dalitalitor de cunoaqtere a procedeelor gi a finalitdlii in cercetarea criminologic5.

Doar dupd aceea se poate pune problema definirii criminologiei.

Plan

2. Rezultd din cele afirmate anterior cd aceastd primd parte va cuprinde trei

capitole, dupd cum ttmeazd:

I. Obiectul cercetirii criminologice

II. Modaliti{i de cunoaqtere, procedeeo finalitate in cercetarea criminologici

III. Definirea criminologiei

Capitolul IObiectul cercetirii criminologice

Problematici

3. Examinarea obiectului cercetirii criminologice presupune a stabili ceanume intereseazd cercetarea criminologicd.

un prim indiciu in acest sens ?l reprezintdinsdgi denumirea criminologiei, ori_ginea acestui cuvdnt. observim astfel cd, din punc,. de vedere etimologic, notiu-nea criminologie este alcdtuitd din doui cuvinte de origine gteacd, respectiv:crimen (cu sensul inilial de acuza\ie gi apoi de infrac{iunJ;9l"logo" (la originediscurs, ratiune, iar ulterior, qtiintn).

Pornind de la sensul etimologic se poate formula chiar o definilie prealabild,pur nominal6, in care criminologi a at rwrezenta: discursul cu privire la crimd,gtiinta crimei. Deqi, evident, incompletd, o asemenea definilie apare destul defrecvent in literatura de specialitate, la autori de prestigiu, fie efectiv in formula,,gtiinta crimei"2, fie in varianta ,,studiul gtiin{ific ul f.oJro.o.rlui criminal',3.

I Relinem doar cele doui sensuri menlionate, penku facilitarea expunerii. in realitate,etimologia cuv6ntului crimd este mai complexd gi a constituit subiectul multor dezbateriin literatura de specialitate.

Astfel, s-a aritat c6 termenul crimd provine din grecescul lcrimein, care avea in{e_lgsul a judeca, a alege, a separa. cuvantul a fost pieluat in latind sub forma crimen(-inis) cate insemna la origine: ,decizie judiciari". in futi* rf. i.a termenul crimencapdtd', de asemenea, sensul de <acuzafie> sau <<caprt de acuzare>. in aceste condilii ,,insensul sdu etimologic, cuvantul crimd nu desemneazd ?n mod direct o actiune, un actsal ul comportament particular, ci mai degraba actul de a judeca un comportament incadrul unui proces institu{ional de tip judiciar,, (A.p. pirei, La criminologie d,hier etd'aujourd'hui, in Histoire des savoiis sur re crime et la peine, lucrure colectiv[ dec. Debuyst q.a., Ed. Les presses de l'universit6 de Monrrer, tggs,, i. izj. i" l""r"uitimp este de remarcat

{an1u _ca ra Roma, p6nd la sfdrqitur sec. al Il-iea i.Hr., termenulcrimen nu se referea dec6t la ,,atingerile aduse suveranita{ii cetd{ii,,. Uciderea uneipersoane a rdmas multd vreme in afara urmiririi publice, iar ,,in toj6 perioada republi_

cand dreptul penal a ignorat-violul, rdpirea qi adulterul', gv. ioutori,L,Anthropologiejuridique, P.U.F., 1990, p. 28).

2 A se vedea, de exemplu, E. Seelig,Trait6 de criminologie, p.U.F., paris, 1990, p. 3.'3 A se vedea, de exemplu, R. voiin, J. Ltlaute,Droit F6nal et criminologie, p.u.F.,Paris, 1956, p. 34.

Lologice

;e presupune a stabili ce

numkea criminologiei, ori-le vedere etimologic, noJiu-e origine greacd respectiv:;n'ane ) Si logos (la origine

;::- o definilie prealabild,

'c-::sul cu privire la crimd,r ;etinigie apare destul de:5; 1ie efectiv in formulaii,=enului criminal"3.

--:-::* erpunerii. in realitate,;: siriecrul multor dezbateri

:t;--. timein, care avea ?n{e-: '- i:rrnd sub forma crimen-: ;iasicd termenul crimen

:--r::e,," in aceste conditii ,,in::.:c diiect o ac{iune, un acti -"-;i.'a un comportament inii. I a criminologie d'hier etF;"e. Iucrare colectivd de

:::-. r99-i. p.lj).in acelaqis;. al Il-iea i.Hr., termenulj::r Ceri1ii". Uciderea unei

': -:r toatd perioada republi-, 2:uiand. L'Anthropologie

:;. P.L.F.. Paris, 1990, p. 3.:nai et Cnminologie, p.U.F.,

,",'*"'-*,t"-_' '"'*--'_ - " " -' *'"'tt'

Cercetarea criminologicd 7

Acest tip de definilie, deqi criticabil sub aspectul rigorii, prezintd avantajulsimplitdtii, oferind un reper clar, degi minim, cu privire Ia ,,zona" in care se situ-eazd cer cetar ea crimino 1o gicd.

Pe baza acestui reper, putem presupune cd fenomenul criminal intrb in sfera

de interes a cercetirii criminologice, face parte din obiectul acesteia.

Un al doilea indiciu este dat de existenla evidentd a unor preocupiri practice

legate de fenomenul criminal, de combaterea ori limitarea acestuia. Putem pre-

supune cd interesul cercetdrii criminologice este atras gi de aceste preocupdri de

ordin practic, pe care le vom numi practicd anticriminald.

Plan

4. Prezentul capitol va cuprinde, a$adar, doud sectiuni:

Secfiunea 1. Fenomenul criminal - un prim obiect al cercetirii criminologice

Secfiunea a 2-a. Practica anticriminall - al doilea obiect al cercetirii crimi-nologice

Sec{iunea 1. Fenomenul criminal - un primobiect al cercetirii criminologice

5. Expresia ,,fenomen criminal" este foarte des utilizati, dar sensul ei difer[,uneori foarte mult, in raport de confinuful mai restrdns sau mai larg ce i se atri-

buie. Uneori fenomenul criminal este privit doar ca o ,,abstraclie juridic6", situa-

{ie in care conlinutul acestuia este redus la cel al nofiunii de infrac{iunel.Alteori, in doctrini, prin utilizarea expresiei ,,fenomen criminal" se are in ve-

dere doar aspectul macro-criminologic (ansamblul infrac{iunilor).in sfhrqit, unii criminologi dau un sens foarte larg expresiei ,,fenomen criminal",

considerdnd ci in conlinutul acesteia trebuie sI se regdseasci: normele penale edic-

tate, violarea acestora, precum gi reaclia sociald represivS, consecutiv62'

I ,,Din punct de vedere juridic, fenomenul criminal se reduce la infracliune (...).Putem astfel sd-l definim ca fiind: <fapta prevdzutb qi pedepsitd de legea penald ca

nrmare a tulburdrii pe care o produce ordinii sociale>>" (G. Stefani, G. Levasseur,

B. Boulob, Droit p6nal g6n6ral, 16" 6d., Dalloz, Paris, 1997, p. 4).2 ,crima este in inima criminologiei, dar, oricdt ar fi de importantd, inima nu este

niciodatd decdt un organ prinfe altele. Rolul ei nu poate fi inteles decdt dac[ este plasatd

in organismul din care face parte. Fenomenul criminal este acest ansamblu al cdrui centru

este crima. L6aut6 (1972,p.7-10) concepe fenomenul criminal ca un proces in trei etape:

1 - normele penale sunt edictate;2 - ele sunt violate; 3 - aceasta provoacd o reaclie

sociali represivd. Putem la fel de bine sd ni-l reprezent[m ca pe o dramd in trei personaje:

delincventul, victima gi agentul de control social, gi in trei acte: prevenirea, trecerea la act

gi riposta penald" (A4. Cusson, La Criminologie, Ed. Hachette, Paris, 1998, p. l6).

8 Monual de criminologie

in mod evident, este o gregeald sd privim fenomenul criminal ca pe o simpldabstractie juridici, deoarece el reprezintd o realitate umand gi socialdr.In acelaqi timp, o viziune exclusiv macro-criminorogicr (macro_socialr)asupra fenomenului criminal este doar par\iald,deoarece ignJrd latura individuaina realitdlii criminale (crima ca fenomen individual qi crimiralul ca factor sine quanon). in sfirqit, o viziune prea largd urrrpru fenomenului criminal este la randul eiinexact5' A introduce represiunea in conlinutul fenomenului criminal echivaleazd,dupd opinia noastrS, cu o confuzie ce s-ar face in medicind, intre maladie gitratamentul acesteia.

Pentru a stabili ce anume intrd in confinutul fenomenului criminal gi, pe calede consecintd, ?n sfera obiectului cercetdrii criminologice, trebuie sd avem invedere, pe de o parte, aspectul individual al fenomenulu-i, ceea ce presupune at6tfapta in sine (noliunea de crimd), c6t qi factorul uman care este inerent acesteia(criminalul), iar pe de artd parte, trebuie s6 avem in vedere aspectul ,,colectiv,,sau ,,de masd" al fenomenului (criminalitatea)2.

$1. Crima

6. NoJiunea de crim6 are mai multe ?nlelesuri, fapt ce genereazd uneori o mareconfuzie, atet in privin{a notiunii in sine, cat gi in iegatuia cu unii ,,compugi,, aiacesteia, cum ar fi criminorogie sat criminorog. Aceasti confuzie derivd dinintelesul curent ce se d6 no{iunii de crimi. o prezentare in detaliu a tuturorsemnificaJiilor notiunii de crim6 este aqadar util[, nu numai pentru conturareaobiectului cercetdrii criminologice, dar qi pentru inldturarea oricdror confuziiposibile pe aceastd temd.

Distingem trei infelesuri posibile ale notiunii de crimd:a) sensul comun;b) sensul penal;c) sensul criminologic.

7. a) in sens comun prin crimd se desemnea zd,, deregurd, o infracfiune inten-lionatd impotriva vietii persoanei, fie cd este vorba de omor (art. 1gg c.pen.), deomor calificat (art. r89 c.pen.), ucidere la cererea victimei (art. 190 c.pen.) orideterminarea sau inlesnirea sinuciderii (art. 191 C.pen.).

] ,,Fard indoiald, fenomenul criminar nu apare gi nu existd decdt daca existd osocietate qi pentru c[ existd o societate. Dar nu socieiatea este cea care il produce. Laoriginea lui existd totdeauna actiunea unei persoane, fiin1d umand gi sociald, revoltatdimpotriva societr{ii al cdrei membru este. bin acest punct a" ,r"a"r" el (fenomenurcriminal - n.n.) reprezintd o realitate umanr qi sociard,, 1c. ste?ani, G. Leyasseur,B. B^ouloc, op. cit., p. 9).I In legdturd ct utllizarea expresiilor ,,crimd, fenomen individual,, qi ,,criminalitate,fenomen colectiv", in sensul celor de mai sus, a se vedea R. Gassin, criminorogie,deuxidme 6dition, Dalloz,paris, 1990, p. 64_65.

rnul criminal ca pe o simpld;mana gi socialdr.minologicd (macro-sociali)'ece ignord latura individuald.-rinrmalul ca factor sine quaiiui criminal este la rdndul einnulur criminal echivaleazd,medicind, intre maladie qi

:::enului criminal gi, pe cale:logice. trebuie sd avem in;iui. ceea ce presupune atAtrr care este inerent acesteia. i-erlere aspectul ,,colectiv"

ie genereazd uneori o mare

;:::- cu unii ,,compuqi" ai;*;sra confuzie derivi din:i:':ri in detaliu a futuror.* iunai pentru confurareai;urarea oricdror confuzii

-,-.1 -

ieeuld- o infracliune inten-i utrrlor (art. 188 C.pen.), de;:imei (art. 190 C.pen.) ori

I.

i eristd decdt dacd existi o, iS{€ c€o care il produce. Laa umand gi sociald, revoltatiict de vedere el (fenomenul," tG. Stefani, G. Levasseur,

rndir.idual" qi,,criminalitate,lea R. Gassin, Criminologie,

.- ----

Cercetarea criminologicd 9

Prin extensie, regdsim aceeagi denumire fillizatd de multe ori in cazul unor

infracliuni care au un alt obiect juridic principal, dar carc at ca rezttltat moartea

unei persoane: lovirile sau vdt[mdrile catzatoare de moarte (art. 195 C.pen.),

uciderea nou ndscutului sdv6rqiti de cdtre mamd lart. 200 alin. (1) C.pen.], violulurmat de moartea victimei [art. 218 alin. (a) C.pen.], tAlhdria sau pirateria urmate

de moartea victimei fart.236 C.pen.l E.a.

Rezultd c[, in sens comun, noliunea de crim6 se referd la o infrac,tiune care are

ca obiect juridic viala persoanei (contra vielii) comisd cu intenlie, precum gi la o

infracliune care ate un alt obiect juridic, dar care ate ca urmare moartea victimei(o infracfiune comisd cu intenfie dep[qitd).

' intdlnim aceastd ulllizare in limbajul curent, in mass-media, in opere literare

etc. La baza folosirii crimei cu acest infeles se afld, probabil, denumirea daticategoriei celei mai grave de infracliuni, din impdrfirea tripartitd, la care ne vom

referi in cele ce :ulrmeazd. Precizdm ins[, de acum, cd nu existd identitate intre

cele doud infelesuri, adici intre sensul comun qi sensul penal al no{iunii.

B.b) in sens penal, crima desemneazd o infracJiune gravd, pentru care legiui-

torul stabileqte pedepse diferite qi proceduri speciale, in raport cu celelalte infrac-

fiuni.Acest sens este dat de impirfireatripartitd a infracliunii in: crime, delicte 9i

contravenfii.Penffu prima dat6, de o manierd clard, aceastd impdrtire a fost relinuti de Codul

penal al Revo$ei Franceze (cunoscut sub denumirea de Codul lui brumar anul II),a fost preluati de Codul penal din l8l0 (Codul Napoleon) $1, apor, de majoritatea

legislaliilor penale europene elaborate la inceputul secolului al XD(lea.Ulterior, citre sfhrgitul secolului al XIX-lea, ideea implrfirii trinitare incepe sd

piardd teren. Mai intAi Olanda, in 1886, prin elaborarea unui nou cod penal qi

apoi Italia, odat[ cu primul ei cod penal din 1889 (Codul Zanardelli), trec la o

ciasificare bipartitd, respectiv: delicte qi contravenlii. in timp, alte legislafii

penale europene au urmat aceeaqi cale, astfel incdt, in prezent, sistemul tripartit

nu mai este menlinut decdt in Fran{a, Belgia, Luxemburg, San-Marino qi Greciar.

Consecventb propriei tradilii, Fran{a a pistrat vechea imp6rtire gi in noul cod

penal intrat in vigoare in anul 1994. Potrivit art. 111-1 al acestui cod: ,,lnfracliunilesunt clasificate, dupl gravitatea lor, ftr crime, delicte qi contravenlii". Deqi

legiuitorul nu o indicb in textul citat (qi nici in alti parte, in mod expres), avdnd in

vedere natura pedepselor, crimele corespund celor mai grave infracliuni, delictele,

infracfiunilor de gravitate medie, iar contravenliile infracliunilor de minimd gravi-

tate. Pentru justifia fuancezd, aceast[ implrlire constituie, in planul tehnicii juridice,

baza intregului sistem de drept penalz, av0nd consecinle multiple, incep6nd cu

1 in acest senso J. Pradel,DroiIP6nal Compar6, Ed. Dalloz, 1995, p. 228.2 F. Desportes, F. Le Gunehec,Le nouveau Droit P6nal, Tome I, Droit p6nal g4wn&al,

Ed. Economica, 1995, p. 67.

l0 Manual de criminologie

natura qi cuantumul pedepselor gi, incheind cu-procedura de anchetare gi judecare,diferite pentru fiecare categorie de infracliuni. i, r.gi.r"liu p*Ja .o-arrd a existataceeagi impdrfire a infrac{iunilor, in crime, delicte qi*ot uu.nlii ,' atdtincodul din1865, c6t gi in cel din 1936 (Codul penal Carol al Il_lea).

Codul penal socialist intrat in vigoare in 1969 a renunfat la sistemul trinitar,lisdnd loc unei concepJii unitare cu privire la infrac{iun". i" u"..t sistem, contra_venJiile au iegit din sfera de reglementare a justi{iei penale. in rest, orice fapt6p.revdzutd' de legea penali gi.in condiliile prevdzute de lege, reprezintd infrac_{iune, fErd nicio altd distincliel. Noul cod penal, Legea w.2g612009 nu face niciel o ierarhizare a infracliunilor. Rezultd ca, in contextul legislafiei penale romdneactuale, no{iunea de crimd nu are nicio semnificalie normativd.

I ,,vechiul" Nou cod penal, Legea nt.30r/2004. ce ar fi trebuit sd intre in vigoare ladata de 1 septembrie 2008 (conform o.u.G. nr.50/2006), revenea la o diferenliere ainfracliunilor, bipartitd de aceastd dati, in crime qi delicie. r.g"u ; 301/2004 a fostabrogatd prin ,,Noul', Nou Cod penal, Legea nr.2g6/2009.. ^

2 Astfel,. in dreptur *".""31 rpi" .i"-ptu, noJiunea de crimd corespunde celei deinfracliune, incluzdnd in aclJas] nmp: vioratiin (echivalentuL *"o".rri"il , misdemeanour(ce ar corespunde cu delictur) qifetoiy (echivalent'l crimei din impirfirea tripartitd).

9. Mai trebuie remarcat cd noliunea de crimd folositi in limbajul comun nuacoper5 integral categoria crimelor din impdr{irea tripartitd, la carene-am referitanterior' Atdt in vechiul nostru sistem penal, cat 9i in celeialte legisla{ii care auprevdzut ori mai previd incd impdrfirea trinitard, in categoria crimelor intri, pelangi infrac{iunile contra vie{ii, ori care au avut ca urnare moartea victimei (veziIimbaiul comun), gi alte fapte penale grave, cum ar fi spre exemplificare: infrac{i-unile contra siguranlei statului, unele fapte de corup1ie, tahdriil;, violurile, actelede terorism, traficul organizat de stupefiante etc. eoaugao', fentru comparalie,cd, in categoria delictelor intrd infrac{iuni ,,obiqnuite,, ..ri, u, n, furt, inqel6ciune,vdtdmare corporala, fars etc. in categoria contraven{iilor intrd, de reguri, incdlciriale normelor de conviefuire sociald, ale reglementarilor privinJ circulatia rutier6,ale unor dispozitii fiscale etc.

Putem conchide ci noliunea de crim6, ?n rimbaj penal, o include pe ceattilizatd, in limbajul comun, dar, conline, in plus, utt" 6pi" penale grave.

10' inainte de a trece la examinarea sensului criminologic al noliunii de crimd,se impune precizarca cd, in doctrina penald, noliunea ie crimd a fost gi este.otilizatd' gi in sensul general de infracfiune, de fapti penalr. Acest lucru estevalabil atAt pentru doctrina de limbd francezd (contrar sensului strict stabilit delege prin impirfirea tripartitd), c6t gi pentru cea de limbd" englezd2.

11. c) in sens criminorogic, noliunea de crimd are o acceptiune largd, refe-rindu-se la infrac{iune in general. Dup6 cum vom constata insi, este inexact apnne semnul de egalitate intre infrac{iune gi no{iunea de crim6 utilizatdin crimi-nologie.

Jura de anchetare gi judecare,slagia penali romdni a existat:ontravenlii, atdt in Codul dinal.renuntat la sistemul trinitar,

iune. in acest sistem, contra-i penale. in rest, orice faptd: de le,ee, reprezintd infrac-:ea nr. 28612009 nu face nicitui legislaliei penale rom6neorrnative.

lursita in limbajul comun nulaltira. la care ne-am referit: ,-elelalte legislafii care aucategoria crimelor intri, pe

n:are moartea victimei (vezisrre eremplificare: infracti-:. -il-hariile, violurile, actele':igdrl pentru compara{ie,;-j:1 ar t'i: furt, ingeldciune,

,r: rtri- de regul6, incdlcdri:: orirind circula{ia rutier5,

r-' r*enal. o include pe cea:arre penale grave.

:'i"u.*urc al nofiunii de crimd,.*: de crimi a fost qi este'i cenald. Acest lucru este:: sensului strict stabilit del5 eng1ez52.

-e o accep{iune largd, refe-lnsmm ins5, este inexact acie crimd utilizatd in crimi-

i trebuit sd intre in vigoare lar. revenea la o diferenliere ae. Legea nr. 301/2004 a fost

Ie crima corespunde celei decontravenliei), mi s demeanour

n imparqirea tripartitd).

" *,rfr-*",r,**$8lw&,

Cercetarea criminologicd 11

inci de la primele cercetdri cu caracter gtiinlific efectuate in domeniul crimi-nologiei s-a incercat o distanlare de viziunea abstracti cu privire la infrac[iune, pe

care o practicau penaliqtii. Crima a fost priviti ca fapt uman $i social, ca fenomen(in sensul de realitate observabild gi repetabild). Nu intdmplitor, cercetarea

criminologici a debutat sub denumirea de antropologie. Pozitiviqtii italienil au

cobordt pe firuI istoriei umanitSlii, au depaqit granilele statale gi continentale,pentru a studia crima gi omul criminal. irn aceste condilii. una din primele obser-valii care s-au impus a fost legatd de oscilalia in timp gi spagiu a legii penale. Cupufine exceplii, ceea ce ,,ieri" era considerat drept criml ..astizi" nu mai este gi

invers, ceea ce un stat sancfioneazd ca infracfiune, altul nu o face gi invers.Mai mult, in cadrul aceluiaqi sistem penal existd importante diferenle de na-

turd, intre faptele calificate drept criminale. De la uciderea unei persoane pdnd lasustragerea unei franzele, Codul penal lipegte aceeaqi etichet5: in-fracSiune.

Blamul public, invocat deseori drept reper in ,,labirinful" sancfionator. este unfals criteriu. Existd fapte care sebazeazdpe inteligenfa gi abilitatea autorilor com-binate cu naivitatea victimelor. in aceste cazt/r blamul social este, de regul5,formal, daci nu chiar inexistent. Cel mai bun exemplu in acest sens il reprezintd

Pical[, personaj carc apare sub diferite nume la mai toate popoarele qi, care,

potrivit codului penal, este un escroc veritabil, in vreme ce in povestirile populare

este privit cu simpatie, drept un personaj pozitiv, care sancfioneaz[ prostia

omeneasc5. O categorie intermediard o formeazi fraudele fiscale gi furrurile inpaguba statului, care declanqeazd in opinia publicl un oprobriu, de principiu,impersonal. in sfhrgit, existd gi o altb categorie, reprezentatl, in principal, de

agresiuni gi furturi in paguba avutului privat, care declangeazd sentimente de

insecuritate qi iritare, fa{d de care blamul public este maxim2.

12. Aceasti relativitate a legii penale, ce presupune relativitatea noliunii de

crimd, a scos la iveali necesitatea gdsirii unor criterii proprii, criminologice,pentru definirea ei.

Primul care a incercat o rezolvare coerentS a acestei probleme a fostR. Garofalo. El a propus o abordare sociologicd a no{iunii de crimi, ddndu-iacesteia semnifica{ia de delict natural (in opozi{ie cu delictul conven{ional).

Astfel, in opinia lui Garofalo, pentru ca un act sd fie considerat crim6, el trebuie

sd produci ,,vdtdmarea acelei pdr{i a simlului moral care const[ in sentimentele

altruiste fundamentale, mila gi probitatea"3. Ulterior au existat qi alte tentative de

definire a crimei, inse criteriile propuse de Garofalo au revenit cel mai des, sub o

formd ori alta, in concepliile exprimate. Astfel, B. di Tullio definegte crima inaproape aceiaqi termeni ca gi Garofalo, ardtind c6: ,,...Putem deci considera drept

1 A se vedea infra nr. 143 .2 A se vedea, in acelaqi sens, G. Picca,Lacriminologie, 3'ed., P.U.F., Paris, 1993,p.5.3 R. Garofalo, La criminologie, cinquidme 6dition entirement refondue et augment6e,

Felix Alcan, editeur, Paris, 1905, p. 35.

12 Manual de criminologie

crimd acel fenomen care, aducand atingere sentimentelor altruiste fundamentale,tulburd conditiile de viaJd ale ansamblului social gi contravine moralitdtii mediidintr-o epocd gi dintr-o societate determinati,,l.

Dintre incercdrile contemporane, meritd a fi amintiti solulia propusd deR. Gassin, care pornegte de la distincJia ce se poate face intre ,,valorile_scop,, $i,,valorile-mijloc". Prima categorie este reprezentatd de ,,bunurile,, protejate delegea penald, iar cea de a doua categorie

.se referd ra ,,m1loacele,, (procedeele),

prin care s-ar aduce atingere respectivelor bunuri, p.o".d." .ure sunt prohiuite. fntimp ce ,,bunurile" protejate vaiazd mai mult sau mai puJin, in timp gi spafiu,,,mijloacele" (procedeele) prohibite prezintdun element de constanld: violenla qiviclenia au fost intotdeauna incriminate2. o definilie a noliunii de crimd ar trebuisr porneasc5, deci, de la aceste elemente. problema graduiui de la care violenta qiviclenia ar trebui sd fie sancJionate (ori ar trebui sd fie considerate crime) rdm6neinsd nerezolvatd,...

Prin urmare, nu se poate identifica in ptezent o definitrie a crimei, unanimacceptati in doctrina criminologicS. Toate dezbaterile care au alrrt loc in jurulacesfui subiect au scos insi la iveald caracterul pozitiv al crimei (in sensul de rea-litate observabilS) qi faptul cd, pentru inlelegerea ei, se impune a merge dincolode teoria clasici a doctrinei penale, in care infracliunea (crima) este considerati oabstracJie, ea neexistdnd decat sub forma unui concept juridic.'

. 13: Sigur cd' din punct de vedere penal, unde nu este rege nu este infrac{iune,iar principiul nullum crimen sine lege este totdeauna gata

-se ne-o reaminteasci.

Dar, dupi cum s-a temarcat,pe bun6 dreptate, in doctrina criminologici, ,,nu estemai pu{in adevdrat c6 acest concept legal acoperd, o realitate umand qi socialdcare, in{eleasd ca fenomen, este anterioard legiigi o motiveazd,,3. cu alte cuvinteputem spune, deqi constructia pare oarecum paradoxald, ci omul a incilcat giincalcd legea penal6, inainte ca aceasta se existe. Acest paradox aparent esteconfirmat insi, atdt la nivelul istoriei umanitdlii, cdt 9i la nivelul realitelii coti-diene. Mai intai a existat un comportament uman care, cu timpul, a fost socotit caneconvenabil pentru comunitate gi, abia ulterior, acest comportament a fost cata_logat ca imoral, iar mai tilrzht ca infracfional. Norma p.nuia vine sd sanclionezeun comportament preexistent, ea nu creeazd, comportamente. in timpurileprezente lucrurile se petrec la fel: apar nonne noi, legi penale, care vin sd sanclio_neze anumite comportamente devenite neconvenabiie pentru societate. ir

"."i"qitimp, unele fapte sunt dezincriminate, ddndu-se ,,fr6u liber', unor comportamenteprohibite anterior.

1 B. di rutlio,Manuel d'anthropologie criminefle, Ed. payot, paris, r95r, p. 16.2 A se vedeaR. Gassin,op. cit. p. {2, S+.3 J. Pinatel,Trait6 de oroit penat et briminorogie, Tome III, Ed. Daroz,paris, 1963,p. 40. in acelaqi sens, B. di ruilio aratd: ,,...fenomenul crimi, luat in sensul naturalist giuman' nu este creat de cdtre legi; el preexistd acestor legi care qi-au gdsit in el raliunea lorde a fi" (8. di Tullio, op. cit., p. 16).

ntelor altruiste fundamentale,contravine moralitilii medii

amildta soluJia propusd deiace intre ,,valorile-scop" qi

i iie ..bunurile" protejate dei; .-mijloacele" (procedeele),xedee care sunt prohibite. innai pu1in, ?n timp gi spafiu,:en; de constanld: violenla gia noqiunii de crimd ar trebui

:iacului de la care violen{a qi:e ;on:iderate crime) rdmAne

:, d.eiaifle a crimei, unanimle care au alut loc ?n jurulr :L crimei (in sensul de rea-

= lmpune a merge dincolo;e i;;i1131 este consideratd o:: "::idic.

::-":e lege nu este infrac{iune,: JaTr ;5 ne-o reaminteascd.:::: ci-iminologicS, ,,nu ests:, :ealimte umand gi sociald' -..: ^:rlveaTd--'. Cu alte cuvinte''..'ri. cd omul a incilcat qi

-i.;err paradox aparent este: .: -a nir-elul realitdlii coti-:. ;u timpul, a fost socotit cai: ;Llmportrament a fost cata-, ]enald r,ile sd sanclioneze::ponamente. in timpurile: prenaie. care vin sd sanc{io-' penml societate. in acelagiliber" unor comportamente

evot. Paris, 1951, p. 16.

re III. Ed. Dalloz, Paris, 1963,rni. luat in sensul naturalist qire ;i-au gdsit in el ratiunea lor

--'

Cercetarea criminologicd 13

Toate aceste fluctua{ii ale legii penale, dupi cum vom ardta, sunt receptatede cercetarea criminologicd gi de aceea no{iunea de crimi cu care aceastaopercazd trebuie s6-qi asigure un anumit grad de autonomie.

Rezulti din cele expuse anterior cd, in sens criminologic, no{iunea de crimitrebuie sd porneasci de la conceptul de infracliune din dreptul penal, insi trebuiesd meargd dincolo de acesta, a$a cum se intdmpli in realitate, in cercetareacriminologicd.

14. Pentru a stabili limitele in care opereazd noliunea de crimI, vom pleca qi

noi, aqadar, de la definilia data infracliunii in legea penald. Conform dispozitriilordin Codul penal [art. 15 alin. (1)], pentm ca o faptd sd fie considerati infrac{iunetrebuie sI indeplineascd in mod cumulativ patm condilii (trdsdturi) esenliale:1) s[ fie prevdzutd, de legea penali, 2) sa fie comisd cu vinovdlie, 3) sd fie nejusti-frcatd,4) sd fie imputabild persoanei care a sivArqit-o]. Dupd cum se precizeazdin doctrina penald,,,lipsa vreuneia dintre trbs[turile esen]iale duce la inexistenlainfracliunii, cu toate consecinlele ce decurg din aceastd situa1ie"1.

Vom examina fiecare dintre aceste trisdturi, pentru a observa in ce misurdcercetarea criminologici este indreptd{id s[ se intereseze gi de fapte cdrora lelipseqte una sau alta dintre ele.

15. 1) Prima conditrie se referd la necesitatea existenlei unei dispozilii legalede incriminare, in vigoare la data comiterii faptei.

Dupd cum se va putea observa gi din teoriile analizate ulterior, cercetarea

criminologicd este interesatb qi de fapte care nu mai fac obiectul legii penale, darcare, in trecutul mai mult sau mai pulin indepdrtat, au fost incriminate.

Avem de-a face in principiu cu dou[ categorii de situatrii. in prima categorieeste vorba de fapte incriminate ct zeci ori sute de ani in urmd gi, care, de multdvreme, nu mai figxeazdin legislaliile penale (spre exemplu, wdjitoria). in a doua

categorie intri faptele relativ recent dezincriminate. Existi in aceasti privinldnumeroase exemple din legislafia penal5 romdnd de dupd anul 1989, cum ar fi:unele infracliuni contra sigurantei statului (spre exemplu, sabotajul - art. 264C.pen. din 1969); unele infracJiuni in legdturd cu avorlul (avorful provocat de

femeie - ari. 186 C.pen. din i969; delinerea de instrumente sau materialeabortive - art. 187 C.pen. din 1969; omisiunea de a anunla efectuarea avortului -art. 188 C.pen. din 1969); relaliile sexuale intre persoane de acelagi sex (art. 200C.pen. din 1969); insulta 9i calomnia (art. 205, respectiv afi. 206 C.pen. din1969); infrac{iunile contra avutului obgtesc (Titlul IV din Codul penal din 1969);unele infracliuni contra autoritdlii (spre exemplu, defbimarea unei organizalii -aft.237 C.pen. din 1969 sau ofensa adusi autorititii - art.238 C.pen. din 1969);adulterul (art.304 C.pen. din 1969) etc.

I C. Bulai, Drept penal romdn. Partea general5, vol. I, Ed. $ansa, Bucureqti, 1992,p. l13.

l4 Manual de criminologie

ln cazul incrimindrilor din trecutul indepdrtat, criminologia este interesat6 instudierea respectivelor fapte, pentru ca pe baza metodei istorice sd tragd uneleconcluzii generale privind natura gi evolulia fenomenului criminal. Mai poate fi,de asemenea, interesatl de respectivele incrimindri, in cazul examinlrii infracto-rului, atunci cdnd se incearcd stabilirea traseului ereditar al acestuia. Faptelecomise de ascendenli qi incriminate la vremea respectivd vor fi avute in vedere.

In cel de-al doilea caz, interesul este ugor de sesizat, iar el vizeazii mai multeaspecte' Pe de o parte, deoarece inainte de a fi dezincriminate faptele respectiveau intrat in statisticile criminale, pentru orice analizd comparativd, ele trebuieluate in seam5. Pe de altd parte, interesul este legat de p"rrouou infractorului, carea fost condamnat qi a executat o pedeapsi sub imperiul legii vechi. Sigur cd, prindezincriminarea faptei, condamnarea anterioard nu mai are-relevanli din punct devedere penal; in eventualitatea comiterii unei noi infracliuni, frptuitorulva aveastatutul de infractor primar. La o analizd criminologicr a personalit5tii respec_tiwlui fbptuitor nu se va putea insd face abstraclie de faptui c6 el a mai suferit ocondamnare penali, cd a strrbdtut deja procesul de executare a pedepsei, cu toateplusurile qi minusurile acestuia etc.

Exemplele ar putea fi multiplicate. credem insd cd cele aritate p6n6 acumsunt suficiente pentru a motiva necesitatea ca in cercetarea criminologic6 s6 fieavute in vedere gi fapte care nu mai sunt prevdzute de legea penald.

16. 2) Cea de-a doua conditrie se referd la necesitate a ca fapta s[ fie comis6 cuvinovi{ie. in cazurile in care se constatd lipsa de vinovdlie, fapta nu reprezintiinfrac{iune. Cercetarea criminologicd este insi interesate gi Oe acele fapte in carese constatd lipsa vinovd(iei qi aceasta cel putin din dour motive:

Pe de o parte, in majoritatea cantilor,lipsa vinovd{iei este un element in pluscare se adaugd unor imprejurIri tipice, cu un ridicat potenfial criminogen. cu altecuvinte, pe aceeagi ,,schemi" ori pe una identici se pioduc qi fapte care aucaracter de infracfiune. Analiza situaliilor cu potenfial criminogen in care a fostcomisd fapta, chiar daci in speld lipseqte vinovdfia, poate Juce la concluziiinteresante in leg[turd cu genul respectiv de fapte. Spre exemplu, in cazul acci-dentelor de circulalie sau in cazul accidentelor de munci solila1e cu pierderi devieli omeneqti, chiar dacd in final nu se poate stabili o culp6 (in afard de cea avictimei eventual), se pot distinge unele condilii favoizatoare ce ar puteaimpiedica pe viitor astfel de evenimente.

Pe de altd parte, toate faptele comise cu lipsa vinovItiei intrd, p6ni la unpunct, in statisticile penale, mai exact, in categoria criminalit[1ii aparenter.Aceastd ?mprejurare decurge din faptul ci lipsa vinoviliei trebuie consiatat6 pecale judiciar6, fie de organele de urmirire penali, fie deinstantele de judecati gi,nu de pufine ori, se intdmplS ca aceastd constatare sd apard la sfdrgitul unui intregciclu procesual. Deoarece aceste fapte intrd practic intr-una din categoriile de

rA sevedea infranr.34.