Guppy si Weevle sunt in drum spre camera lui Weevle (camera in care s-a sinucis Hawdon, amantul doamnei Dediock, in aceeasi casain care locuiesc domnisoara Flite si Krook) unde vor astepta miezul noptii, cand Krook le va preda scrisorile. Pe drum se intalnesc cudomnul Snagsby, un librar. in ceata deasa este un miros, o aroma ciudata."- lei si dumneata aer, cum fac si eu, inainte de culcare? se intereseaza librarul.- Eh, nu prea e mult aer de luat pe-aici, si-atata cat este nu prea te racoreste, raspunde Weevle, aruncandu-si privirile in sus si-n josprin fata imobilului.- Foarte adevarat, domnule. Nu bagi dumneata de seama, urmeaza domnul Snagsby, facand o pauza ca sa traga aerul pe nas si sa-isimta putin gustul, nu bagi dumneata de seama, domnule Weevle, ca aici... te murdaresti, domnule, numai cand respiri?- Ei, am bagat si eu de seama ca in seara asta, pe aici, pluteste un soi ciudat de duhoare. Domnul Weevle reia: Banuiesc ca-s cotletelede la 'Flamura Soarelui'.- Cotlete, crezi dumneata? Oh!... Cotlete, ah? Domnul Snagsby trage iar aerul pe nas si-l gusta. Hm, domnule, asa o fi! Dar as zice cabucatarul lor, acolo la 'Flamura', trebuia sa le pazeasca ceva mai bine. Le-a ars, domnule ! Si apoi nu cred - domnul Snagsby trageiarasi aerul pe nas si-l gusta, apoi stupeste si-si sterge gura - nu cred... ca sa nu punem chiar punctul pe i... ca erau absolut proaspetecand le-a luat in primire gratarul".Cei doi prieteni merg spre camera lui Weevle si au o discutie despre misteriosul Krook si ororile pe care le simte Weevle locuind inaceasta camera, in aceasta casa. Weevle i se plange lui Guppy despre atmosfera -mentala si fizica - din acea camera. Observatilumanarea care arde puternic cu mucul mare cat o varza si ceara cursa pe o latura, ca un giulgiu". Nu are rost sa citim Dickens daca nuputem vizualiza aceasta.Guppy se uita in trecere la maneca camasii sale."- Ei, Tony, ce dracu se-ntampla in casa asta in asta seara? Arde vreun cos de soba?- Cos de soba sa arda?- Vai! exclama domnul Guppy. Priveste cum cad fulgii de funingine. Uite aici, pe bratul meu! Mai uite si aici, pe masa! S-o ia naibade treaba, nu se duce... pateaza de parc-ar fi untura neagra!".Weevle cerceteaza scarile, dar totul pare linistit, si el citeaza observatia pe care o facuse mai devreme catre domnul Snagsby, despregatitul cotletelor la Flamura Soarelui'."- Si s-a-ntamplat atunci, reincepu domnul Guppy, uitandu-se cu o scarba vadita la maneca hainei sale, urmandu-si convorbirea in fatafocului, in timp ce se sprijineau amandoi pe marginile mesei, fata in fata, cu capetele foarte apropiate unul de altul, ca ti-a spus el c-asustras pachetul de scrisori din geamantanul locatarului sau?" Convorbirea continua un timp, dar cand Weevle atata focul, incepeGuppy:"- Ph! E din ce in ce mai multa funingine scarboasa aici, plutind peste tot, zice el. Hai sa deschidem putin fereastra si sa tragem aer inpiept. E prea imbacsit".Ei continua conversatia aplecati pe marginea ferestrei. Guppy isi sprijina nana pe pervaz pana cand si-o retrage repede:"- Ce dracu e asta! zice el. la priveste la degetele mele!Degetele-i sunt manjite de un lichid gros, galben, scarbos la pipait si la vazut, dar mai scarbos la mirosit. Un soi de ulei vascos sigretos, respingator prin natura sa, care ii face pe amandoi sa se cutremure.- Ce-ai facut aici? Ce-ai varsat afara pe fereastra?- Eu sa fi varsat ceva pe fereastra afara? Nimic, iti jur. Niciodata de cand sunt aici! exclama locatarul.- Si totusi, ia priveste aici ... si mai priveste si aici! Cand aduc lumanarea la fata locului, din coltul prichiciului ferestrei lichidul acelapicura alene si se strecoara, lasandu-se pe caramizi in jos, unde cloceste intr-o baltoaca mica, densa si scarboasa.- Casa asta e infioratoare, zice domnul Guppy, inchizand fereastra, da-mi putina apa, ca-mi vine sa-mi tai mana.Atata se spala si se freaca si se sapuneste si se miroase, si iar se spala, pana ce in sfarsit si-a venit in fire cu un pahar de alcool si statacut in fata focului, cand iata clopotul catedralei St Paul bate douasprezece si toate celelalte clopote bat douasprezece din turnurile lorde felurite inaltimi, in vazduhul intunecat, si in multele lor tonalitati".Weevle coboara scarile sa vina la intalnire si sa faca rost de teancul de hartii promise de la Nemo, dar se intoarce ingrozit:"- N-am reusit sa-l fac sa ma auda, si-atunci am deschis usa incetisor si m-am uitat inauntru. Si de-acolo vine mirosul de ars... deacolovine funinginea... si de-acolo si uleiul acela... dar el nu-i acolo! Tony isi incheie spusele cu un geamat.Domnul Guppy apuca lumanarea. Ei coboara mai mult morti decat vii si, tinandu-se unul de altul, deschid usa de din dosul pravaliei,impingand-o. Pisica se trage langa usa si sta maraind cu dintii ranjiti... nu la ei, ci la ceva de jos, de pe podea, dinaintea focului. Foarteputin foc a mai ramas in vatra, dar camera e plina de-un abur mocnit care te inabusa, iar pe pereti si pe tavan s-a depus un stratintunecat si unsuros".Haina si tichia batranului sunt atarnate pe un scaun. Snurul rosu care a legat hartiile este pe podea, dar nu se pot vedea hartiile: numaiun obiect negru, faramitat pe podea."- Dar ce-i cu pisica? intreaba domnul Guppy. la priveste la ea!- E nebuna, cred. Si nu-i de mirare sa fie, aici, in locul asta blestemat.Pasesc usor, uitandu-se la toate lucrurile din jur. Pisica ramane tot in locul in care au gasit-o, ranjind inca la gramada aceea de pedusumea, din fata focului, intre cele doua scaune...Ici e un petic mic de dusumea arsa, dincoace niste iasca cu care s-a dat foc la un ghemotoc mic de hartii arse si ele, alaturi, dar cenusalor nu-i atat de usoara pe cat ar fi de asteptat, ca si cum hartiile ar fi fost inmuiate in ceva, iar mai incoace e... sa fie oare zgura unuitrunchi de copac, ars si faramitat, acoperit cu un strat de cenusa alba, sau un morman de carbune? O! Ce grozavie! E el!- Si gramada asta - de langa care am rupt-o la fuga, scapand lumanarea din mana si prabusindu-ne unul peste altul in strada - e tot ce-amai ramas din el!- Ajutor! Ajutor, ajutor! Veniti aici in casa, pentru numele lui Dumnezeu!O gramada de oameni o sa s-adune, dar nimeni nu mai poate ajuta cu ceva.