Formarea liberă a preţurilor pe piaţa românească a fost demarată prin H.G. nr. 1109/1990 privind liberalizarea preţurilor şi măsuri de protecţie socială. Acest proces a continuat prin H.G. nr. 239/1991 cu privire la cea de-a doua etapă de liberalizare, ulterior fiind emise alte acte normative vizând continuarea liberalizării preţurilor şi tarifelor. O serie de acte legislative reglementează intervenţia statului, prin organele sale abilitate, în stabilirea preţurilor pentru anumite produse. Unul dintre actele normative care vizează gestionarea relaţiilor dintre operatorii pe o anumită piaţă, în vederea creării unui climat concurenţial echitabil este Legea concurenţei (21/1996). Aceasta evidenţiază şi reglementează situaţiile în care anumite condiţii limitează formarea corectă a preţurilor pe piaţă. În acest sens, potrivit articolului 5, sunt considerate practici anticonconcurenţiale în domeniul preţului: fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau cumpărare, a tarifelor, adaosurilor, precum şi a oricăror altor condiţii comerciale inechitabile. Abuzul de poziţie dominantă deţinută de unul sau mai mulţi agenţieconomici pe piaţa românească este interzis deoarece poate conduce, printre altele, la impunerea în mod direct sau indirect a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor şi a altor clauze inechitabile. De asemenea, urmare a unei poziţii dominante deţinute pe piaţă, o întreprindere poate practica preţuri excesive sau preţuri de ruinare, preţuri sub costuri (preţuri de dumping), în scopul înlăturării concurenţilor sau îşi poate exporta produsele sub costul de producţie, urmând cadiferenţa să fie acoperită prin majorarea preţului pe piaţa internă. Prin această lege se înfiinţează două organisme specializate cu autoritate de control şi reglementare a comportamentului concurenţial. Consiliul Concurenţei instituţie neguvernamentală, cu rol de decizie care urmăreşte respectarea regulilor concurenţei de către agenţii economici, înlăturarea practicilor anticoncurenţiale şi sancţionarea acestora. Oficiul Concurenţei este o instituţie guvernamentală ce urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale privind concurenţa (în special a deciziilorConsiliului Concurenţei), avizarea şi controlul preţurilor ce au un caracterreglementat. Astfel, preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se execută şi se prestează în ţară în cadrul activităţilor de monopol natural sau al regiilor autonome se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei. În această categorie, conform Legii 88/1999 se includ: energia electrică, energia termică, serviciile de transport pe cale ferată, de transport fluvial, de transport urban, serviciile poştale, serviciile telefonice, serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi medicamentele de uz uman din producţia internă. Preţurile şi tarifele acestor servicii se puteau ajusta periodic (trimestrial sau lunar) pe baza unor parametri de ajustare (cursul de schimb valutar leu/$ sau indicele preţurilor de consum). Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 36/ 2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei acestea se pot ajusta, de regulă la un interval de trei luni, dacă parametrul de ajustare se modifică cu cel puţin 5% faţă de nivelul existent la data precedentei ajustări. Această ordonanţă abrogă Legea 88/ 1999, impunând alte condiţii de ajustare a preţurilor. Astfel, pentru servicii telefonice şi poştale de bază internaţionale, precum şi pentru medicamentele de uz uman ajustarea preţurilor şi tarifelor se face pe baza cursului de schimb valutar leu/$, iar pentru celelalte produse şi servicii al căror preţ este reglementat, pe baza indicelui preţurilor de consum. În completareaordonanţei a fost publicată Hotărârea nr. 669/2001 privind criteriile şi modalităţile de ajustare a preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizulOficiului Concurenţei, precum şi coeficientul de corecţie care reflectă avantajul consumatorului.

Fac obiectul reglementării şi preţurile produselor ce rezultă în urma desfăşurării unor activităţi care sunt considerate monopol de stat, în conformitate cu Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat . Aceasta stipulează că preţurile şi tarifele maximale ale produselor şi serviciilor ce intră în sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern , cu avizul Oficiului Concurenţei.

SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA

A. Ca in orice economie se pot distinge doua mari structuri de preturi: Preturile marfurilor si serviciilor, Preturile speciale: pretul fortei de munca (salariul), pretul resurselor financiare (dobanda), pretul

pamantului.

B. Specificul economiei romanesti actuale, ca economie de piata, determina, dupa modul de formare, coexistenta urmatoarelor tipuri de preturi:

Preturi libere, formate in conditii de piata, functie de cerere, oferta si specificul concurentei, Preturi reglementate de catre stat, sub forma:1. preturilor fixe, stabilite pentru regiile autonome si societati cu capital de stat,2. preturilor limita, stabilite pentru produse de mare importanta pentru consum sau productia unor

sectoare economice. Modul de aplicare difera functie de obiectivele urmarite:a) limita maxima (preturi plafon): se stabilesc sub pretul de echilibru al pietei pentru a corela de

regula consumul populatiei cu puterea de cumparare la unele produse cu pondere mare in consum. Plafonarea preturilor poate genera scaderea profitabilitatii producatorilor interni care ofera respectivele produse si pentru a nu se produce restrangerea ofertei, statul ofera acestora subventii bugetare.

b) limita minima (preturi prag), impusa la un nivel superior pretului de echilibru al pietei in scopul stimularii producatorilor autohtoni si/sau protejarii lor fata de importurile mai ieftine (de ex.: produse agricole). Nivelul lor trebuie insa corelat cu cererea solvabila, pentru a nu genera reducerea consumului.

C. Functie de relatia contractuala dintre parti, se pot distinge: Preturile de oferta, ca preturi ce nu sunt inca negociate si acceptate contractual in mod definitiv,

cert (cotatii de bursa, preturi de catalog, preturi de deviz). Preturile efective, ca preturi tranzactionale (preturi contractuale, preturi de bursa, preturi de

licitatie, preturi cu amanuntul).

D. Functie de sfera de aplicare distingem:

Preturile producatorilor pentru oferta interna, care sunt preturi cu ridicata, calculate si implementate la vanzarile produselor lor catre alte unitati, in scopul prelucrarii, utilizarii sau revanzarii.

Preturile comerciantilor pentru oferta interna, respectiv preturile practicate de societatile comerciale specializate in desfacerea produselor de consum productiv sau neproductiv. Acestea pot fi:

preturi de gros, practicate de unitatile comerciale cu ridicata la vanzarile in cantitati mari ale produselor cumparate in prealabil de la producatori interni sau din import,

preturi cu amanuntul (de detaliu), practicate de unitatile comerciale cu amanuntul la vanzarile catre consumatorul final, in cantitati mai mici, ale acelor marfuri cumparate anterior de la producatori interni, importatori sau societati comerciale cu ridicata.

Preturile din comertul exterior, ca preturi negociate pentru tranzactiile de export sau import de catre producatori sau comercianti.

Preturile de pe piata bursiera pentru active comerciale (marfuri fungibile, energie) sau financiare (titluri financiare primare sau derivate, valute), tranzactionate la vedere sau la termen, pe piete la disponibil (preturi spot, preturi forward) sau pe piete ale instrumentelor derivate (preturi futures, pretul optiunilor).

Preturile din domeniul constructiilor (preturi de deviz).

Preturile serviciilor (tarife, comisioane, prime) prestate catre populatie, agenti economici sauinstitutii publice sau private in diferite domenii de activitate (financiar-bancar, bursier, asigurari, reparatii, transport, posta si comunicatii, turism, etc.).

E. Functie de politica fiscala a statului, distingem:

1. Preturi cu sau fara TVA: preturi fara TVA, care echivaleaza cu cifra de afaceri pe produs, ca preturi ale unitatilor

producatoare sau comerciale, remunerand costurile si profitul. Ele nu cuprind TVA, fiind insa baza de calcul a TVA care se formeaza in stadiul respectiv, ca TVA aferenta acestor preturi, denumita TVA colectata. Preturile fara TVA sunt preturi ale factorilor de productie sau preturi ale bunurilor aflate in stadii intermediare ale circuitului economic al acestora,

preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci, de cumparare, platite de cumparatori (cuprinzand si TVA colectat pe traseul parcurs de produs de la materia prima la produsul cu destinatie finala). Nivelul TVA aferent fiecarui stadiu (agent economic) se calculeaza prin diferenta dintre TVA colectata (aferenta pretului de vanzare) si TVA achitata la intrari, la

pretul de cumparare facturat de furnizor. Preturile de detaliu cuprind TVA, iar consumatorul final (populatia) este suportatorul real al acestei taxe. Preturile cu TVA sunt preturi de cumparare ale suportatorilorr acestui impozit. Ele sunt denumite preturi cu amanuntul.

Preturi cu sau fara accize. Accizele sunt taxe impuse de stat, cuprinse in preturile cu care se livreaza anumite produse de catre producatorii interni sau se importa din alte tari.

Preturi cu sau fara taxe vamale, taxe portuare, taxe fito-sanitare, taxe consulare.

In baza prevederilor din Codul fiscal, datoreaza TVA si, deci, o vor include in preturile (tarifele) de vanzare (facturare) agentii economici care executa urmatoarele operatiuni principale:

a) livrari de bunuri mobile si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii profesionale autorizate (toate operatiunile asimilate acestora);b) transferul propietatilor bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si intre acestia si institutii sau persoane fizice;c) importul de bunuri si servicii. Nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA operatiunile similare punctului a), dar efectuate de asociatiile fara scop lucrativ pentru activitati cu caracter social-filantropic, organizatiile cu caracter religios, politic sau civic; organizatiile sindicale pentru activitati legate de apararea intereselor materiale si morale ale membrilor lor; institutiile publice. Daca asemenea persoane juridice desfasoara activitati, direct sau prin unitati subordonate, pentru obtinerea de profit, acestea vor fi supuse taxei pe valoarea adaugata. Sunt scutite de TVA: livrarile de bunuri si prestarile de servicii care rezulta din activitatea specifica autorizata, efectuata in tara, a unitatilor sanitare si de asistenta sociala, a unitatilor de stiinta si invatamant, a persoanelor fizice care presteaza munca la domiciliu si obtin venituri asimilate salariilor, a liber-profesionistilor autorizati care isi desfasoara activitatea individual, a gospodariilor agricole individuale si asociate, a organizatiilor de nevazatori si a persoanelor handicapate, a institutiilor bancare.