Forfetarea - vânzarea de către exportatori a creanţelor lor asupra importatorilor, creanţe care sunt materializate in înscrisuri exigibile, in termen de peste 90 zile, în favoarea unor instituţii specializate care executa serviciul de cumpărare a efectelor de comerţ, contra unei taxe denumită taxa de forfetare.

Operaţiunile de forfetare se aseamănă, în principiu cu cele de scontare. Ca si scontarea forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadenta sau transformarea unei vânzari pe credit intr-o vânzare la vedere.

Suma de bani pe care posesorul unor creanţe o obţine prin forfetarea acestora se determina pe baza aceleiaşi formule utilizate in stabilirea valorii reale a cambiilor in urma scontării:

în care:

          Vf - valoarea (suma) pe care o obţine beneficiarul creanţei in urma forfetarii;

          Vn - valoarea nominala a creanţelor;   Nz - numărul de zile dintre data forfetarii si scadenta creanţei;

          Tf - taxa de forfetare.

Costurile Forfaiting-ului

Taxa de (forfaiting) angajament: - se plateste la Forfaiter de exportator în considerare a serviciilor de forfetare.

Comisionul: - de la 0,5% la 1,5% pe an. Taxa de scont - Rata de scontare pe baza LIBOR pentru perioada în cauză. Taxa de documentare: - în cazul în care sunt implicate elaborarea de formalitățile legale . Taxe de servicii: - de plătit băncii

Diferente dintre forfetare si scontare:

Scontare ForfetareRiscurile nu sunt preluate de banca, ultimul posesor legitim al cambiei, putând ţine în mod solidar la plata pe toţi semnatarii cambiei – cost mai mic

Institutia de forfetare preia asupra sa toate riscurile de neplata provenite din reaua credinţă sau din falimentul debitorului ori al garantului - cost mai mare

Scontarea se efectuează de bănci comerciale sau agenţii, pe pieţele de credit naţionale.

Forfetarea se realizează pe plan internaţional, de un număr relativ redus de instituţii specializate de forfetare, situate de regula, in centrele financiare internaţionale importante

Scadenta efectelor de comerţ acceptate pentru scontare poate fi, in principiu, de maxim 90 zile,

Piaţa forfetarilor se ocupă de negocierea titlurilor de creanţă pe termen mediu şi lung;

Scontarea se realizează prin fonduri mobilizate de băncile comerciale pe piaţa naţionala, si apoi recuperate de la banca centrala.

Forfetarea are ca sursa de finanţare fondurile atrase de instituţiile de forfetare prin mobilizarea lor pe plan internaţional.

Costul scontării este stabilit în funcţie de condiţiile pieţei naţionale a creditului, al cărei regulator este taxa de scont sau de reescont

Costul forfetarii are ca baza nivelurile de cost pe piaţa dobânzilor la valutele in care se exprima creanţă;

Băncile comerciale scontează titluri de credit exprimate in moneda lor naţionala.

Instituţiile de forfetare, in orice valuta acceptata pe plan internaţional;

Avantaje si Deavantaje ale Forfetării

Avantaje Dezavantaje 100 % finanţare Îmbunatăţeşte fluxurile financiare Costuri administrative reduse Măreşte oportunitatea realizării

tranzacţiilor comerciale Elimina riscul de neplată Elimină riscul valutar, politic etc.

Este scump (băncile percep comisioane mari pentru riscuri mari)

Nu este disponibilă pentru perioade scurte de timp

Doar in valuta străină

Factoring operatiunea desfasurata pe baza unui contract incheiat intre doua parti numite factor si respectiv aderent (exportator), prin care primul, in schimbul unui comision, preia in proprietatea sa creantele aderentului prin plata facturilor acestuia reprezentand dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri sau servicii livrate pe credit.

Factoring-ul poate imbraca urmatoarele forme:

• factoringul clasic - factorul plăteşte facturile în momentul preluării acestora. In acest tip de operaţiune factorul acorda un credit aderentului pana in momentul scadentei creditului furnizor acordat de exportator importatorului, fapt pentru care retine o dobândă;

• factoringul la scadenţă - situaţie în care factorul plăteşte creanţele aderentului în momentul exigibilitatii acestora, reţinându-şi comisionul pentru intermedierea operaţiunilor de decontare.

In practica, în cazul factoringului de export se utilizează plata imediata a 85% din valoarea facturilor clientului, iar restul de 15%, din care se scade valoarea corespunzătoare comisionului şi dobânzii, se plăteşte în momentul în care importatorul achită factura.

La solicitarea aderentului factorul ii poate pune acestuia la dispozitie o serie de servicii, cum ar fi: preluarea administratiei registrului contabil, acordarea de sprijin in gestiune, indrumarea aderentului in privinta alegerii clientilor, verificarea bonitatii clientilor, oferirea de informatii despre piata, expedierea facturilor clientilor si urmarirea contravalorii lor.

Avantaje si Dezavantaje ale Factoring-ului:

AVANTAJE:

Asigura aderentului disponibilităţile financiare in avans fata de scadenta creditelor acordate importatorilor, oferindu-i posibilitatea de a onora alte comenzi, simultan, fiind ferit de riscul insolvabilităţii debitorilor săi.

In acelaşi timp, aceasta forma de finanţare oferă posibilitatea acordării unor facilităţi de plata, fiind pentru exportator un mijloc de stimulare a exporturilor.

Reducerea cheltuielilor administrative legate de colectarea datoriilor;DEZAVANTAJE:

Pentru companiile mici si mijlocii taxa de factoring este in mediu cu 2% mai mare decât pentru companiile mari

Factoring Vs. Forfaiting

Factoring ForfaitingFinantare De regulă pentru 75 – 80% din

valoarea facturii 100% din valoarea facturii

perioada Pe termen scurt (90 -180 zile) Finanţare pe termen mediu şi lung (180 zile – 7 ani)

bonitatea Factorul face ratingul de credit în cazul tranzacției de factoring fără recurs (apel)

Banca de forfetare se bazează pe credibilitatea Băncii avalizatoare

servicii prestate Administrarea de zi cu zi de vânzări și alte servicii conexe

Nu sunt prestate servicii

recurs Cu sau fără recurs Întotdeauna fără recurs vinzari Din cifra de afaceri Dupa facturi