E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Evanghelia*: Ioan 7, 37-53; 8, 12

Foaia cateheticӑ Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile)

Duminica a 8-a după Paşti (a Cinzecimii)

NR. 154

3 IUN ‘12

Apostolul*: Fapte 2, 1-11

Î n vremea aceea a sosit ziua Cincizecimii, şi erau toți împreună la un loc. Şi fără de

veste s’a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi limbi ca de foc li s’au arătat, împărțite, şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s’au umplut toți de Duh Sfânt şi au în-ceput să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi când s’a făcut vuietul acela, s’a adu-nat mulțimea şi s’a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. Şi erau uimiți toți şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oa-re galileeni toți aceştia care vorbesc? şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, Parți şi Mezi şi Elamiți şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părțile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflați în trecere, Iu-dei şi prozeliți, Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreții-le lui Dumnezeu!”

*) Texte preluate din Biblia, ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, 2000 (citată pe scurt: Biblia Bartolomeu).

Î n ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbă-torii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să

bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scrip-tura – râuri de apă vie vor curge din inima lui”. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se prea-mărise. Deci mulți din mulțime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profe-tul!” Iar alții ziceau: „Acesta este Hristosul!” Iar alții ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hris-tos?; n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânța lui David şi din oraşul Betleem, un-de a fost David?…”. Şi dezbinare s’a făcut în mul-țime din pricina Lui. Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El. Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-ați adus?” Slujitorii au răs-puns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vor-beşte omul acesta”. Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi ați fost amăgiți?; e cineva din-tre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?… Dar această mulțime care nu cunoaşte legea, blestemată este!...”. A zis către ei Nico-dim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El: „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoas-că ce a făcut?” Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet…”. Şi s’a dus fiecare la casa lui. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții”.

PAGINA 2 Foaia catehetică PAGINA 2 Foaia catehetică

În Vechiul Testament există numai indicii lipsite de limpezi-me referitor la dumnezeiasca taină a Sfintei Treimi.

Sfânta Scriptură spune că, înainte de crearea omului, Dumnezeu a spus: “Să facem om după chipul şi asemănarea noastră” - prin asta se arată că Dumnezeu nu este o singură Persoană. Dar câte Persoane sunt în Dumnezeu şi cine sunt Aceşti Împreună-Vorbitori şi Împreună-Ziditori - despre aceasta indiciile lipsesc.

Altă dată, ceva mai desluşit, dar tot numai sub chipul văzut a trei îngeri, Dumnezeiasca Treime i Se descoperă dreptului Avraam.

În Noul Testament taina Sfintei Treimi se desco-peră de trei ori: la Botez, la Schimbarea la Faţă şi la Pogorârea Sfântului Duh.

În timpul Botezului s-a auzit glas dumnezeiesc: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, când Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu-Omul Şi-a început lucrarea mântuirii neamului omenesc. Aici se arată slava lui Dumnezeu-Tatăl şi bucuria Lui la vederea unui asemenea nevoinţe a iubirii. Dumnezeu-Fiul stă în chip de rob în repejunile Iordanului şi Dumnezeu-Duhul Sfânt în chip de porumbel întăreşte cuvântul Tatălui, mărturisitor al dumnezeirii Fiului, Care-Şi pleacă smerit capul sub dreapta Înaintemergătorului.

La Schimbarea la Faţă au răsunat iarăşi aceleaşi cuvinte dumnezeieşti, cu adăugirea: “Pe Acesta ascultaţi-L”. Aici se arată slava Fiului lui Dumnezeu: în Dumnezeul-Om, firea omenească se luminează de slava lui Dumnezeu. El Se arată Apostolilor ca un Stăpân atotputernic al viilor şi al morţilor, pentru ca apoi, văzându-L răstignit, Apostolii să înţeleagă că Domnul Iisus Hristos a primit moartea de bunăvoie, pentru ca să înţelea-gă slava iubirii lui Dumnezeu!

Şi, în sfârşit, după Înviere şi Înălţare, când Sfinţilor Apostoli li se dezvăluie

taina iubirii lui Dumnezeu şi căile mântuirii omului, atunci iarăşi se produce descoperirea Sfintei Treimi în arătarea lui Dumnezeu-Duhul Sfânt. Aici se arată slava Duhului Sfânt şi a atotputerniciei Sale, care-l renaşte şi-l transfigurează pe omul aflat pe dumnezeiescul drum al mântuirii. Aici Duhul Sfânt împlineşte făgăduinţa Fiului şi îşi desăvârşeşte lucra-rea mântuitoare.

Aşa s-a săvârşit descoperirea Sfintei Treimi: în slava lui Dumnezeu-Tatăl, în slava lui Dumnezeu-Fiul şi în slava lui

Dumnezeu-Duhul Sfânt. Aşa s-a făcut descoperi-rea Sfintei Treimi Celei de-o-singură-fiinţă, de-o-singură-putere, de-o-singură-cugetare şi de-o-singură-slavă.

Aşa Se descoperă Acela Care a spus “să facem” după asemănarea “Noastră”. Taina Facerii lumii este taina Sfintei Treimi.

Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt: “a zis şi s-a făcut”. Prin “Cuvânt”, Sfânta Scriptură îl numeşte pe Dumnezeu-Fiul. Cuvântul lui Dumnezeu nu este numai sunet, precum cuvântul nostru, ci este puterea divină creatoare, este arătarea pe faţă a înţelepciunii lui Dumnezeu: “La început a fost Cuvântul” şi “Cuvântul era Dumnezeu”.

Dumnezeu-Tatăl creează lumea prin Fiul. Dumnezeu-Fiul, Cuvântul lui Dumnezeu, creează lumea cu Duhul Sfânt, Duhul vieţii, după planul lui Dumnezeu-Tatăl.

Sfânta Scriptură spune că atunci când a fost crea-tă lumea, Duhul Sfânt “Se purta” pe deasupra lu-mii, care încă nu avea chip. Expresia slavonă “Se purta” nu redă în întregime expresia biblică. Din originalul ebraic trebuie să înţelegem nu doar fap-tul că Duhul Sfânt Se afla şi “Se purta” pe deasu-pra acelei lumi, ci şi faptul că El avea o atitudine specială faţă de acea lume, ca o încălzea într-un anumit fel, ca o cloşcă ce îşi cloceşte puii. Lumea

Descoperirea Sfintei Treimi Sfântul Ioan Maximovici

PAGINA 3 Foaia catehetică PAGINA 3 Foaia catehetică

este iubită de Dumnezeu, ca fiind chemată să se facă părtaşă la viaţa şi la slava lui Dumnezeu - prin om.

După cădere, toată lumea materială a suferit urmările acelui eveniment şi a împărtăşit pedeapsa omului. De aceea, când începe lucrarea mântuirii omului, atunci se pregăteşte şi înnoirea stihiilor lumii.

La Iordan se pune temelia mântuirii omului: pocăinţa; iar stihia apei este chemată să slujească înnoirii omului. “Astăzi firea apelor se sfinţeşte” - cântă Biserica de Bobotează - adică întreaga lume materială, în chipul stihiei apei, este chemată să slujească vieţii celei noi. La început se sfinţeşte apa, întrucât în lumea cea dintâi “cerurile şi pământul s-au închegat din apă şi prin apă” ( II Petru 3, 5).

La Schimbarea la Faţă este proslăvit Dumnezeu-Omul. Slava Lui nu e o simplă privelişte sau un simbol, ci e adevărata proslăvire şi transfigurare a firii omeneşti şi descoperirea vieţii celei noi. Schimbându-Se la Faţă, Domnul a arătat slava împărăţiei Sale Cereşti şi slava firii Sale omeneşti îndumnezeite, pentru ca Apostolii, văzându-i mai târziu suferinţele şi umilirile, să înţeleagă că aceasta este calea pe care şi ei trebuie să meargă, pentru ca la fel să strălucească şi ei în împărăţia lui Hristos, de lumina slavei dumnezeieşti.

La Pogorârea Sfântului Duh, omul şi, prin el, întreaga lume sunt chemaţi să se împărtăşească de această viaţă şi slavă dumnezeiască. Se schimbă la faţă duhul omului, care a primit Duhul Sfânt şi doreşte viaţa cea nouă. Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, şi prin ei peste toţi cei ce merg pe calea mântuirii. El S-a pogorât în limbi de foc: puterea renăscătoare şi transfiguratoare a Sfântului Duh pârjoleşte tot ce este păcătos, şi lumea va începe o viaţă nouă, curăţindu-se prin foc. Duhul Sfânt îi dă omului puterea să primească viaţa cea nouă, făurită de Fiul lui Dumnezeu, îi dă puterea să se împăr-tăşească şi să se înrudească cu El.

La zidirea lumii celei dintâi, la început a fost făcută lumea materială, apoi omul şi apoi i-a fost dat duhul cel asemenea lui Dumnezeu – “a suflat [Dumnezeu] în faţa lui suflare de viaţă”.

Tot aşa, la crearea lumii înnoite, la început a fost sfinţită apa - lumea materială - la Botez; apoi, firea omului - la Schimbarea la Faţă; şi, în sfârşit, s-a săvârşit renaşterea şi schimbarea la faţă a duhului omului - la Pogorârea Sfântului Duh.

Mănăstirea Lesninsk, 1/14 iunie 1954

(Text preluat din “Predici şi ȋndrumări duhovniceşti”, Editura Sophia, Bucureşti , 2001)

“Veniţi, oamenilor, să ne închinăm dumnezeirii triipostasiate, Fiului în

Tatăl şi Sfântului Duh: Tatăl, Care fără de ani L-a născut pe Fiul, Care cu El de-a pururi împreună-fiinţează şi

împreună-tronează, şi Duhul Sfânt Care în Tatăl cu Fiul este slăvit:

o singură putere, o singură Fiinţă, o singură Dumnezeire. Lui închinându-ne cu toţii, să spunem: Sfinte Dumnezeule, Care pe toate le-ai făcut prin Fiul, prin

împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care L-am cunoscut pe Tatăl şi Care prin Duhul Sfânt ai venit

în lume; Sfinte fără de moarte, Mângâietorul sufletelor, Care de la Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti:

Treime Sfântă, slavă Ţie!”

PAGINA 4 Foaia catehetică PAGINA 4 Foaia catehetică

O nouă lumină s-a răsfrânt asu-pra voastră, o, aleşilor, cei ce purtaţi icoana lui Dumnezeu în voi. Prin perdeaua puţin dată la o parte de mâna Celui Prea-înalt, o nouă scăpărare de lu-mină s-a răsfrânt asupra voas-tră, luminându-vă ca fii ai lui Dumnezeu. Această lumină vă dezvăluie misticul, eternul, fericitul mister al veşnicei paternităţi şi al filiaţiei eterne; în această lumină, o binecuvântare a co-borât asupra voastră şi balsamul consolării a co-borât asupra ochilor voştri scăldaţi în lacrimi.

Domnul lisus este unic atât ca Hristos, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Ca Hristos, în sensul de Mesia (Alesul), El este unul de la începutul până la sfârşi-tul lumii. Omenirea nici nu poate să găsească şi nici să aştepte un alt Mesia. “Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi" (Matei 24, 5-24). Aceasta este profeţia revelată de Unicul, Adevăratul, Clarvăzătorul Hristos. Au fost falşi mesia, sunt chiar şi acum, şi vor fi din ce în ce mai mulţi pe măsură ce se apro-pie sfârşitul neamului omenesc. Dar numai unul este adevăratul Mesia, veritabilul Hristos, nemăr-ginitul Iubitor al omenirii. Acest Unul Adevărat, Veritabil şi Nemărginit este Mesia tuturor neamu-rilor şi oamenilor lumii din orice regiune şi timp. El este unul şi unicul Mesia, atât al celor morţi, cât şi al celor vii, care au fost, care sunt şi care vor urma.

Voi, aleşilor, sunteţi deci chemaţi să spuneţi oa-menilor şi neamurilor: “O, oameni şi neamuri, puteţi voi să aveţi reprezentanţi de seamă, mai mari decât cei mari; puteţi voi să aveţi fiice şi fii nobili, mai nobili decât nobilii, dar nu există decât un Mesia al vostru, al tuturor – unul singur. Aşa că nu mai aşteptaţi un altul, nu mai căutaţi un altul. Cu adevărat, oricare altul ar veni sub acest nume,

în afară de El Însuşi, mincinos ar fi şi fiu al minciunii. Singurul Mesia adevărat a spus cândva: “Atunci, de vă va zice cineva: Iată, mesia este aici sau dinco-lo, să nu-l credeţi” (Matei 24, 23). Să nu credeţi precum evreii care aşteaptă la nesfâr-şit propriul lor mesia evreu. Cu adevărat, nici un astfel de

mesia nu va veni, fie el evreu, rus, indian sau american. Pentru că e în natura lui Mesia să fie Unul pentru toţi oamenii, să apară în faţa tuturor, asupra tuturor şi pentru binele tuturor.

Voi aveţi un astfel de Mesia, o, oameni şi nea-muri, pe adevăratul Mesia, după cum aveţi un soare pe bolta cerului. Şi la fel precum un singur soare străluceşte asupra voastră, a tuturor - albi, negri, galbeni sau roşii - la fel unul Mesia strălu-ceşte asupra voastră a tuturor. Domnul este asupra tuturor, slugi ale sale. El îi luminează pe toţi. Cine dintre voi caută un alt soare? Nimeni.

De ce ar căuta atunci cineva un alt mesia, când lumina lui Mesia-Iisus este mai strălucitoare decât lumina soarelui - mai strălucitoare, mai nelimita-tă, mai creatoare de viaţă mai aducătoare de fericire şi mai salvatoare ?

Feriţi-vă de alţi mesia, o, oameni şi neamuri, şi feriţi-vă de mai mulţi mesia pentru că ei sunt pier-duţi, suflete scormonitoare de bani şi slugi ale ce-lui înşelător. Satan vrea să defăimeze slava Dom-nului Iisus în lume, transformând unicul şi nepă-mântescul nume al lui Mesia, Hristosul, într-un fel de ordin cu care el decorează tot mai mulţi im-postori. Dar voi ştiţi că una este să fii un general şi alta este să te ornezi cu toate decoraţiile unui general fără a fi în realitate. Feriţi-vă de acei me-sia pe care îi vestesc cei nebotezaţi. Mesia vostru poartă un singur semn, o singură decoraţie:

“Şi într-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,

Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii" Sfântul Nicolae Velimirovici - tâlcuire la Crez, partea a 3-a

PAGINA 5 Foaia catehetică PAGINA 5 Foaia catehetică

crucea. Crucea, care în ace-laşi timp este şi stindardul victoriei. Prin aceasta veţi recunoaşte pe mesia vostru, singurul Mesia adevărat. El este acelaşi care, cândva, a ieşit în câmp gârbovindu-se pentru a semăna şi care va mai ieşi o dată drept, pentru a aduna recolta prin îngeri.

Singurul Mesia al lumii este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Aceasta este puterea Sa cerească; aceasta este garanţia adevăratului Său mesianism. Oricine neagă faptul că Domnul lisus este Mesia va fi prins cu minciuna.

Apostolul care şi-a odihnit capul pe pieptul lui lisus afirmă şi mai direct acest fapt. Iată vorbele sale: “Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgădu-ieşte că lisus este Hristosul?" (I loan 2, 22). Putea oare altcineva în afară de Fiul lui Dumnezeu să fie Mesia? Şi puteau oamenii să recunoască pe altci-neva drept Mesia?

El a trebuit să altoiască bătrânul şi decăzutul ar-bore al umanităţii cu propriul Său sânge. Nici un sânge de muritor nu ar fi fost destul de pur, des-tul de tânăr, destul de puternic şi de dătător de viaţă pentru a oferi acestui arbore vigoarea nece-sară pentru a întineri şi a se înnobila; cu adevărat, nici un sânge, în afară de cel al Fiului lui Dumnezeu cu care El a îmbrăcat propria Sa divinitate ca şi cu o haină purpurie.

O, aleşilor, lăsaţi acum minţile voastre să se ridice către Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, voi cei ce purtaţi icoana lui Dumnezeu în sine. Îl veţi recu-noaşte imediat prin icoana lui Dumnezeu din voi şi recunoscându-L vă veţi umple de fericire. Hris-tos este numit Unul-Născut Fiu al lui Dumnezeu deoarece El este unicul Fiu născut din Dumnezeu Tatăl. Când Îl numiţi pe Cel Preaînalt Tată, confir-maţi deja existenţa Fiului. Un bărbat fără copii nu este numit tată şi nici nu este numit părinte cel ce nu a lăsat urmaşi.

Preaînaltul vorbeşte prin gura proorocului Său astfel: “Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să

nască, îl voi închide?" (Is. 66, 9). Să nu se îndoiască deci nimeni că Dumnezeu este un născător; şi să nu se îndoias-că nimeni de Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Există oare în lume ceva bun ce nu este întru Dumnezeu şi prin Dumnezeu? Naşterea este şi ea un lucru bun. De aceea,

faptul de a se naşte este în Dumnezeu, nu ca un concept, ci ca o realitate, ca o realitate eternă, deoarece Dumnezeu este etern.

Dumnezeu este martor. Dumnezeu Tatăl Însuşi a adus mărturie şi L-a proclamat pe Hristos ca Fiu al Său. Mai întâi, prin proorocul care spune: “Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!" (Ps. 2, 7). O, etern “astăzi" al lui Dumnezeu! Apoi, a făcut-o cu două ocazii, direct, prin propriul Său glas - la râul Iordan şi pe Muntele Taborului – “Acesta este Fiul Meu iubit în care îmi găsesc toată plăcerea; ascultaţi-L". Şi în sfârşit, cine îl putea cunoaşte pe Domnul lisus mai bine decât El Însuşi? lisus Însuşi a spus despre Sine: “Fiul lui Dumnezeu sunt" (loan 10, 36).

După cum nici o persoană simţitoare nu s-ar pu-tea numi tată renegându-şi fiul, tot aşa nimeni nu poate numi pe un fiu, fiu şi să nege tatăl. Cum ar putea exista un tată care nu a avut niciodată un copil sau un fiu care nu a avut niciodată un tată? Şi cel care şi-a odihnit capul pe pieptul Fiului lui Dumnezeu nu spune, iarăşi, în legătură cu aceas-ta: “Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl, cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl" (I loan 2, 23)?

Un oarecare om bogat avea un singur fiu. Şi acest bărbat era foarte milostiv; aflând că în vecinăta-tea sa erau mulţi orfani, el s-a întristat. S-a dus şi a adunat toţi orfanii şi i-a adus în casa sa. Şi a fă-cut din casa sa casă a lor, iar din averea sa avere a lor. Apoi s-a adresat lor spunându-le “Fiii mei!", aşa cum se adresa unicului său fiu cu cuvintele “Fiul meu!". Ce diferenţă este, dar, aici?

Este uşor pentru voi, o, aleşilor, să vedeţi diferen-ţa. Ea este evidentă: acel om bogat era în esenţă doar tatăl unicului său fiu, din milă numindu-se şi tată al tuturor orfanilor din casa sa.

PAGINA 6 Foaia catehetică PAGINA 6 Foaia catehetică

Diferenţa este că doar fiul bărbatului bogat era fiul său prin naştere, în timp ce toţi ceilalţi erau fii ai săi prin adopţie; înrudirea în substanţă şi înru-direa prin darul adopţiei - aceasta este diferenţa.

Acestea vă sunt dezvăluite, o, oameni cu judeca-tă, pentru ca să aveţi o armă împotriva acelor oa-meni iraţionali care spun cu aroganţă: ştim că̆ Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot aşa precum suntem şi noi fii ai lui Dumnezeu! Întrebaţi-i cu blândeţe şi umilinţă: sunteţi voi fii din milă sau sunteţi fii în esenţă? Vorbiţi şi ne răspundeţi: cum putea Hristos cel fără de păcat să fie Fiul lui Dumnezeu din milă şi cum aţi putea voi, care sun-teţi păcătoşi, să fiţi fii ai lui Dumnezeu în esenţă? Voi ştiţi că Dumnezeu este fără păcat. Numai Cel ce este fără păcat îl poate naşte pe Cel fără de păcat. Cum poate fi un păcătos născut din Cel ce este fără de păcat? Poate cineva să dea ceva ce el nu are? Şi cine dintre fiii femeilor este fără de păcat? Şi cine dintre voi s-ar putea numi pe sine, cu sinceritate, fiu al lui Dumnezeu în esenţă?

În substanţă sau în esenţă, Fiu al lui Dumnezeu poate fi numit doar Cel ce poartă în sine caracte-risticile şi puterile divine ale lui Dumnezeu Tatăl. Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu poate fi numit Fiu al lui Dumnezeu. Oare nu mărturiseşte, în armonie, întreaga natură văzută că tot ceea ce e născut e de aceeaşi substanţă cu născătorul? Stejarul naşte stejar, porumbelul naşte porumbel, leul naşte leu, şoimul naşte şoim, omul naşte om şi tot aşa, în toate domeniile naturii vii. Ce Dumnezeu se poate naşte din Dumnezeu? Doar eternul Fiu al lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu Tatăl. Întreaga natură vie ne mărturi-seşte că aşa trebuie să fie şi Însuşi Domnul o face prin mărturia Sa. Şi astfel, dacă Hristos cel fără de păcat este Fiul lui Dumnezeu în esenţă, voi, oamenii păcătoşi, puteţi fi numiţi fii ai lui Dumnezeu doar din bunăvoinţă, prin milostivire, prin adopţie.

Dumnezeu Fiul a fost născut din Dumnezeu Tatăl “înaintea tuturor veacurilor", Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de toţi vecii, mărturiseşte aceasta persecutorilor săi, iudeii, când spune: “Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam" (loan 8, 58). Şi iarăşi, când L-au întrebat: “Cine eşti tu?", El le răspunde: “Ceea ce

v-am spus de la început" (loan 8, 25). Prin aceasta Domnul a vrut să arate că originea şi filiaţia Sa eternă sunt nesupuse timpului. El, Unul Născut, este începutul întregii creaţii, începutul cetelor îngereşti şi al fiinţelor trupeşti. Fiul lui Dumnezeu este începutul. După cum Cel Preaînalt este etern, aşa este şi paternitatea Sa. De aceea, voi nu vă înşelaţi când spuneţi că credeţi într-un Domn lisus Hristos, Unul-Născut, Fiu al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii.

Aceasta este credinţa sufletelor pline de dragos-te; sufletelor lipsite de dragoste le este greu să accepte această credinţă. Părinţii cu o dragoste invincibilă faţă de copiii lor şi copiii cu o dragoste invincibilă faţă de părinţii lor primesc această credinţă cu bucurie. Lumina paternităţii lui Dumnezeu şi a filiaţiei lui Dumnezeu luminează inexplicabilul şi adâncul mister al naturii privind ataşarea părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi. Numai în această lumină pot copiii şi părinţii lumii să înţeleagă misterul iubirii lor reci-proce. Ei pot înţelege că dragostea lor nu e de ori-gine pământească, ci de origine cerească. Ea este aprinsă de la eterna flacără a iubirii părinteşti şi filiale, care se găseşte în Dumnezeu. De aceea, toţi părinţii care îşi iubesc copiii cu dragoste invincibilă şi toţi copiii care îşi iubesc părinţii cu dragoste invincibilă acceptă cu bucurie credinţa în Tatăl veşnic şi în veşnicul Său Fiu din ceruri.

Aceasta este credinţa voastră, o, purtători de Hristos, şi credinţa părinţilor voştri, care v-au iu-bit. Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri pentru care nutriţi o dragoste invincibilă. Aceasta este credinţa ortodoxă salvatoare, care nu a fost nicio-dată ruşinată. Cu adevărat, aceasta este credinţa

poporului ales, a celor ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei. În ziua Judecăţii lui Hristos ei vor fi miluiţi şi vor fi numiţi binecuvântaţi.

(Text preluat din “Tâlcuirea Crezului. Credinţa poporului lui Dumnezeu”,

Editura Sophia, 2010)

Protopopiatul Ortodox Român Dublin

Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140

Comitetul de redacţie:

Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea

e-mail: revcalin.florea@gmail.com, tabirca1@cs.ucc.ie,

mariaplamada_ccl@yahoo.ie