Flori de mucigai

Poezia Flori de mucigai de Tudor Arghezi , care deschide volumul cu acelasi nume,este o arta poetica aparuta in anul 1931 apartinand modernismului.De asemenea opera lui Arghezi este o emblema literara a esteticii uratului,a carei creator in literatura romana este insunsi Tudor Arghezi, sub influenta poetului francez Charles Baudelaire.

Titlul poeziei este un oximoron care exprima paradoxul concentrat in estetica uratului producand sinteza dintre un simbol al frumusetii si al fragilitatii si un simbol al materiei intrata in putrefactie.Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a lumii,in care valorile umane sunt degradate,alterate.Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii, frumosul reprezentat de floare si uratul sugerat de mucigai confera titlului o expresivitate incredibila.Astfel,prin titlu, poezia poate fi incadrata in modernism, pe linia esteticii uratului de tip baudelarian, dar si datorita promovarii categoriilor negative - noaptea , golul, absenta divinitatii.

Poezia este formata din doua secvente poetice dezechilibrate cantitativ:prima sub aspectul ideii de mestesug poetic,iar a doua sub aspectul de impact produs de creatie asupra poetului si asupra lumii.Prima strofa, strofa polimorfa, exprima o dorinta devoratoare a creatorului de a se exprima in versuri, fiind dominat de setea de a comunica cu lumea.Incipitul ex-abrupto(Le-am scris) tradeaza un pact de complicitate intre autor si cititor,iar tonul precipitat al confesiunii lirice este o dovada a unei nelinisti creatoare explicabile prin natura experimentala a noii estetici.Utilizarea complementelor circumstantiale instrumentale,de loc, de mod au rolulul de a crea imaginea poetului anti-romantic : Le-am scris cu unghia pe tencuial/Pe un prete de firid goal,/Pe ntuneric, n singurtate.De asemenea refuzul categoric al poetului de a marturisi ajutorul divin in actul creatiei il situeaza pe Arghezi pe o pozitie anti-aristotelica,pentru ca se neaga rolul oricarei forme de inspiratie care isi are geneza altundeva decat in sufletul si mintea creatorului, poetul asumand un act de rebeliune impotriva poeticii traditionale si a viziunii religioase.

Versurile spate in sufletul poetului sunt "stihuri fara an" ce nu pot fi exprimate n viaa real, dar sunt profund simite de sensibilitatea artistului: "Stihuri de groap / De sete deap / i de foame de scrum". Harul poetic, "unghia ngereasc", este tocit de efort, nu-i mai permite poetului revelaia, deoarece ea "nu a mai crescut" sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regsi n sine, nu se mai percepe ca pe un creator de valori spirituale: "Sau nu o mai amcunoscut".

Ultima secventa poetica este puternic marcata vizual, amplificand deznadejdea lui Arghezi.Imaginea vizuala a cadrului nocturn si ploios sugereaza o deplasaredin interior spre exterior ceea ce sugereaza claustrarea subiectului liric, reflectand golul interior al creatorului care sfarseste prin a se nega pe sine.El sufera o metamorfoza necesara,in consonanta cu lumea pe care o va descrie,mana transformandu-i-se in ghiara(simbol animalic) a mainii stangi, avand conotatii negative.

In concluzie Flori de mucigai este o arta poetica modernista datorita particularitatilor de ordin formal si de continut,prin negarea traditiei,prin ambiguizarea mesajului,prin promovarea categoriilor negative si autonegarea subiectului creator.