fitosociologie

Fitosociologie și Vegetația României

Lect. univ. dr. Oana Danci Kast

Perioada de desfășurare

Teoretic 14 cursuri Practic 2 sapt x 2 cursuri / saptămână 1oct – 15 nov perioada de curs; 16-25 nov – sesiune;

Conținut

1. Noțiuni de bază, definiții; 2. Funcțiile fitocenozelor; 3. Eșantionajul fitocenozelor; 4. Structura fitocenozelor; 5. Dinamica fitocenozelor; 6. Cenotaxonomia grupărilor vegetale;

Conținut

7. Cartarea vegetației; 8. Analiza multivariată 9. Etajele de vegetație din România 10. Zonele de vegetație din România.

Metodă de evaluare

Curs – examen scris Laborator/seminar – proiect; Nota finală=0,67x exam. + 0,33xproiect.

Bibliografie (super)selectivă

Cristea V., 1993, Fitosociologie și vegetația României, xerogr., Cluj Napoca;

Cristea V., Gafta D., Pedrotti F, 2004, Fitosociologie, Presa universitară clujană, Cluj Napoca.

Fitosociologia – știința grupărilor vegetale

Raportul dintre floră și vegetație

Fitoindivizi – fitopopulații; Fitopopulație – caracterizată prin unitatea de

areal, fluxul de gene între componenții săi, genofond propriu, autoregenerare în timp și spațiu.

– nivelul de bază la care au loc procesele evolutive primare;

- obiectul studiilor taxonomice și ecologice.

Fitocenoza

Ansamblul comunităților vegetale formate din fitopopulațiile diferitelor specii, reunite pe o suprafață pe baza exigențelor ecologice asemănătoare, a complementarității utilizării resurselor, și a interferențelor fitogeografice.

Sunt relativ stabile și evident mozaicate. Sistem complex având caracteristici

superioare subsistemelor din care este compus.

Flora unei zone

Enumerarea și descrierea tuturor speciilor de pe acea zonă, cercetate strict sub aspect fitogeografic și independent de abundența fiecărei specii în parte. Plantelor rare nu li se acordă o importanță mai mică decât celor comune iar totalul speciilor constituie un total abstract.

Rezultantă ecologico-genetico-istorică într-un spațiu genetic și fitogeografic dat.

Vegetația unei zone

Covorul vegetal care îl acoperă, fiind alcătuite din întovărășirea în cantități și proporții diferite a speciilor constitutive ale florei, unele din ele jucând rol considerabil, altele fiind împrăștiate în structura celor abundente.

Componentă de bază a peisajului unei regiuni, componentă complex structurată, dinamică, condiționată ecologic, antropic și istoric, îndeplinind importante funcții ecoprotective, productive și socio-economice.

Studiile floristice

Fac o interpretare a diversității floristice în funcție de comportamentul ecologic al speciilor, de originea lor geografică, de particularitățile lor adaptative, de valoarea lor economică și de cariotipul lor.

Studiile de vegetație

Au la bază cunoașterea florei dar privesc complexele de specii reunite în diverse stațiuni ale teritoriului studiat, comunitățile vegetale așa cum se disting ele în natură: păduri, pajiști, tufărișuri, buruienișuri, mlaștini.....

Relația dintre floră și vegetație

Flora bogată - vegetația săracă; Flora săracă - vegetația bogată; Flora săracă - vegetația săracă; Flora bogată - vegetația bogată.

Fitocenoza – obiect de studiu al fitosociologiei

Porțiune concretă delimitată în spațiu a vegetației unui teren oarecare cu condițiile ecologice unitare și indici fitocenologici specifici.

Fitocenozele au o structură bine conturată rezultată în urma unor îndelungate, complexe și extrem de fine procese de selecție, competiție și coadaptare a indivizilor asociați în întreg.

Fitocenozele

Constituie sisteme suprapopulaționale dinamice, armonizate cu influența exercitată de factorii ecologici (oro-edafo-climatici), pe care la rândul lor îi modelează.

Proprietățile fitocenozelor:

Integritate; Echilibru dinamic; Autoreglare; Producția de biomasă.

Trăsăturile fitocenozelor

Sunt organizare sub formă de pâlcuri de forme și mărimi variabile, cu structură mozaicată, ocupând stațiuni cu condiții ecologice unitare;

Relațiile de interdependență, compoziția floristică, structura și fizionomia fitocenozelor se păstrază un timp îndelungat.

Părțile componente ale unei fitocenoze se numesc sinuzii, fiecare sinuzie reunind populațiile unor specii diferite, dar care aparțin la aceeași bioformă.


Este sediul acumulării substanțelor organice de către plantele verzi;

Reprezintă un sistem suprapopulațional deschis și dinamic, armonizat cu ansamblul factorilor ecologici globali și locali, aflat într-un continuu schimb de energie și materie pentru a-și menține integralitatea și a-și perfecționa mecanismele de autoreglare.


Reprezintă individul de asociație, respectiv unitatea elementară constitutivă a covorului vegetal, sau un eșantion concret dintr-o grupare vegetală abstractă (asociația vegetală).

Dinamica fitocenozei este controlată și coordonată de sistemul biocenotic și ecosistemic căreia îi aparține, prin intermediul unor mecanisme specifice.

Asociația vegetală

Totalitatea fitocenozelor cu aceleași caractere ecologice ale stațiunilor, cu fizionomie, compoziție floristică, structură și dinamism sezonier similare, care în procesul de evoluție a vegetației au aceeași direcție și care reacționează în același sens la intervențiile omului.

Trăsăturile asociației vegetale

Asociația este unitatea de bază în studiul covorului vegetal, reprezentând o noțiune concretă, prin indivizii de asociație (fitocenozele sale) și una abstractă în același timp, prin gradul de generalizare cuprins în sfera sa.

Fiecare asociație prezintă o anumită compoziție floristică, ce constituie însăși baza sistemului de clasificare cenotaxonomică, compoziție dată de totalitatea speciilor componente, a căror valoare informativă și fidelitate diferă după categoria din care ele fac parte.


Asociația are o determinare statistică, adică posedă o combinație de specii ce se repetă cu o probabilitate ridicată, pe cuprinsul arealului său, în condițiile ecotopului caracteristic.

Asociația posedă și contribuie prin intermediul fitocenozelor sale la diferențierea unui biotop specific, reprezentat de rezultanta acțiunii factorilor externi (factorii ecologici și condițiile staționare) și a celor interni (activitatea speciilor de plante și a celorlalte organisme grefate pe speciile de plante).


Constituie una din verigile dinamice (inițiale, intermediare, mature, derivate) ale covorului vegetal, fie în sensul progresiv (când se tinde spre stadiul de maturitate, climax), fie în sens regresiv (când se constată deteriorarea structurală, simplificarea relațiilor, scăderea productivității); deci asociația are și un caracter dinamic, modificările având loc la nivelul populaților fitocenozelor componente.


Asociația ocupă un anumit areal, de mărime și contur variabil, în general mai redus decât cel al speciei/speciilor edificatoare și care nu trebuie confundat cu suprafața (sau suma suprafețelor) pe care se dezvoltă fitocenozele sale.


Edificarea, conturarea unei asociații se realizează în timp, ce poate fi mai îndepărtat (caz în care valoarea sa informațională va fi sporită) sau mai apropiat, situație în care încărcătura sa informațională este mai redusă. Asociația are un caracter istoric important a fi cunoscut ma ales pentru activitățile eco-protective.

Relația dintre fitocenoză și celelalte sisteme biologice suprapopulaționale

Sistemul = ansamblu de elemente aflate în interacțiune;

Organizarea = constituirea unor ansambluri de elemente, în așa fel încât interacțiunile lor sunt subordonate funcțiilor esențiale ale întregului.

Nivelul de organizare = o categorie de sisteme biologice echivalente, cu caracter de universalitate și prezintă forme organizatorice și legi caracteristice. Aceste nivele de organizare prezintă și o ierarhizare bazată pe relațiile structural – funcționale.

Fiecare sistem biologic prezintă un mecanism specific de funcționare, dependent de particularitățile elementelor sale, de subsistemele lui, dar integrat la rândul său și subordonat sistemului ierarhic superior care îl coordonează.

A. Relația Fitocenoză - Biocenoză

Relație de intercondiționalitate reciprocă; Fitocenoza se dezvoltă în condiții specifice

de sol -> edafotop și de climă - >climatrop, care împreună alcătuiesc ecotopul, modelat de organsmele ce-l populează, într-un biotop.

Zoocenoza – totalitatea animalelor care prin activitatea lor afectează structura fitocenozei;

Relația Fitocenoză - Biocenoză

Pe teritoriul organismelor ce compun fito- și zoocenoze, pe sol și în ori detritus se dezvoltă extrem de numeroase bacterii, ciuperci, alge hetero- sau mixotrofe, alcătuind microbiocenoza, legată și ea prin relații reciproce atât de ecotop cât și de comunitățile de organisme macroscopice.


Fitocenoza Zoocenoza microbiocenoza

Biocenoza

Bios gr. =viață

Koinosis gr. =care se asociază.


Biocenoza – un ansamblu de populații trăind pe un teritoriu sau habitat fizic determinat, o unitate organizată, mergând până acolo că are caracteristici suplimentare față de componenții săi individuali și populaționali, și funcționează ca o unitate prin transformări metabolice cuplate.

B. Relația fitocenoză - biogeocenoză

Biogeocenoză (bios gr.=viață, ge sau gaia gr. =pământ, sol, koinos gr. = care se asociază, care reușește)

Un fragment de scoarță terestră în care sunt reunite elemente ale biocenozei și părți corespunzătoare din atmosferă, litosferă, hidrosferă și pedosferă, într-o configurație unitară cu interacțiuni uniforme și stabile.

Fiecare acționează asupra tuturor și toți acționează asupra fiecăruia!

Fig 6 pag 23.

C. Relația fitocenoză - ecosistem

Oikos gr. = casă, gospodărie, systematos gr.=sistem;

Ecosistem (Tansley, 1935) – conexiune funcțională, în special trofică, a vieții și mediului, conexiune care acționează ca un factor unificator al biotopului și biocenozei.

Ecosistem (Botnariuc, 1985) – acea unitate organizatorică elementară a ecosferei, capabilă să asigure în mod de sine stătător fluxul de energie precum și reciclarea permanentă a substanțelor.

Relația fitocenoză - ecosistem

Caracterul funcțional al ecosistemului:- Funcția energetică (de conversie, captare și

transformare a energiei solare și chimice);- Funcția de circulație (imprimată de relațiile

trofice);- Funcția de autoreglare;


Delimitarea unui ecosistem se face pe baza relațiilor funcționale și mai puțin pe baza criteriilor spațiale;

Totalitatea ecosistemelor de pe Terra formează biosfera.

Biosfera – sistem superior de organizare și integrare alcătuit din învelișul viu al planetei noastre și mediile de viață.


Ecosfera= spațiu din sistemul solar, în care este posibilă viața.

Biom = unitatea vie rezultată din asocierea mai multor ecosisteme similare, care manifestă același tip de interacțiune cu climatul și substratul regional (ex. Biomul pădurilor de conifere).

Fitosociologie: definiție

Phyton gr. = plantă Socius lat. =asociat, tovarăș Logos gr. = știință, vorbire. Stiința care are ca obiectiv studiul covorului vegetal

în corelație cu mediul în care acesta se dezvoltă. La nivelul acestor sisteme au loc procesele de

transformare și acumulare a materiei și energiei, de transferare și diversificare a informației, de modelare a acțiunilor factorilor ambientali.

Fitosociologie: definiție

Sinonim cu termenul de fitocenologie (phyton, koinos gr. = care asociază, care unește, logos gr. = vorbire).

Fitosociologie - scop

Descifrarea structurii fitocenozelor și identificarea tipurilor de comunități vegetale;

Realizarea sistematizării în unități de vegetație; Elucidarea mecanismelor și legităților care

guvernează raporturile plantelor între ele și cu condițiile de mediu;

Reconstituie și prognozează traictoriile dinamice ale diverselor tipuri de grupări vegetale;

Elaborează principiile și procedeele de valorificare și conservare a fitocenozelor precum și strategiile de reconstrucție ecologică.

Fitosociologia – probleme de rezolvat

Sa acumuleze și să ofere informații referitoare la strctura calitativă, cantitativă și funcția de producție de biomasă a fitocenozelor;

Să contribuie la dezvoltarea disciplinelor generalizatoare (evoluționism, ecologie generală);

Să urmărească modificările produse în mediul înconjurător, să propună măsuri, să asigure conservarea celor cu potențial biologic ridicat ori a celor cu o deosebită valoare informațională;

Fitosociologia – probleme de rezolvat

Să găsească soluții optime de gestionare a covorului vegetal și să asigure baza științifică pentru acțiunile de reconstrucție ecologică

să-și imbogățească și să-și perfecționeze metodel de cercetare, de prelucrare și de interpretare a datelor;

Să contribuie la gestionarea spațiului terestru.

Etapele metodologice ale cercetării fitosociologice

Etapa analitică; Etapa sintetică; Etapa integratoare și de decizie;

fitosociologie

Documents

Transcript of fitosociologie