Filosofia toxicomaniilorToxicomania reprezinta inainte de toate un mod de a fi in lume:nu este vorba doar de un simplu comportament, ci de o atitudine globala in fata existentei, care implica si un anumit mod de viata. Asistam deci la o uitare a fiintei in sensul pe care il dadea filosoful german Martin Heidegger(1889-1976)- o asezare intre paranteza legaturii sociale si afective. Totusi aceasta forma de absenta din lume merge in paralel cu nostalgia absolutului, a armoniei, a acordului perfect cu sine insusi, cu celalat si cu lumea.

Solutia reprezentata de experienta toxicomanului este in fapt o rectificare a raportului cu lumea. Drogul este cel care permite restabilirea iluziei unui acord perfect cu lumea. Toxicomanul isi transforma viziunea desopre ceea ce il inconjoara, manipulandu-si propriile perceptii. Aceasta reorganizare a raportului cu exteriorul necesita o interventie activa; este vorba de tentative de raspunsuri la angoasele existentiale ale fintei umane. Toxicomanul nu ajunge sa tina doliu dupa atotputernicia infantila: el este in permanenta prins intre exigentele placerii si cele ale realitatii. El se loveste de limitele inimaginabilului si astfel nelamuririle lui se apropie de cele ale filosofilor.Pentru Kant, de exempu, cunoasterea noastra esrte limitata de spatiu si timp, iar fiinta umana nu poate transcede acest cadru a priori al sensibilitatii. La toxicoman, exista o cautare a absolutului care trece printr-o provocare lansata limitelor, in special celei temporale,marca a limitarii noastre. Momentul perfet al flas-ului pare sa scapr timpului, in masura in care tot ce ne inlantuie de timp de indeparteza de absolut. Astfel, toxicomanul asculta de principiul placerii care guverneaza inconstientul si despre care Freud spunea ca el nu vrea sa stie de timp(intotdeauna sinonim cu constrangerea, cu limitarea sau cu reamintirea permanenta a mortii).Dimpotriva, pt un filosof, simplul fapt de a se recunoaste dependent de timp este cu siguranta modul prin care poate sa-i scape. Este ceea ce constituie transcendenta noastra de fiinta ganditoare.

Filosoful transcede limitele sale prin simpla constiinta ca le are. Dar aceasta nu este suficienta in cazul unui toxicoman, pt ca ceea ce el doreste este sa transceada chiar limitele gandirii si ale limbajului. Fuziunea fara cuvinte cu toxicul va provoca o disparitie totodata a lumii vii - Lebenswetl-ul filosofului german Edmund Husserl 91859-1938) si a subiectului rational. Experienta toxicomana este deci o forma de absenta din lume, eliberand subiectul de grija de a exista.

Alegerea toxicomaniei poate astfel aparea ca o tentativa de raspuns la angoasele metafizice, la dificultatea de a-si asuma conditia umana,Toxicomanul se straduieste in felul sau sa raspunda problemelor universale puse pe existenta, instaurand un raport cu lumea bazat pe risc si intensitate, se regasesc deci, la toxicoman, o exigenta a adevarului si a perfectiunii, o dorinta de a merge dincolo de banalitatea cotidiana, o problema metafizica bazata pe angoasa de a exista.

Fericirea, moartea, existenta lui Dumnezeu, timpul, viata spiituala sunt teme recurente la toxicomani. In masura in care acestia se mira, privesc lumea si se intreaba, ei sunt cu adevarat filosofi. Exista o asumare a riscului la nivelul gandirii in traseul metafizic, la fel ca in demersul toxicoman. Acest risc este cel al vertijului, al indepartarii ratiunii. Filosoful recurge la metoda care il va salva de la degradare. A fost si cazul lui Descartes,care a creat indoiala radicala. Pt toxicomani, administrarea de droguri constituie o experienta extrem de constienta, traita ca o aventura. Exercitiul folosofiei reprezinta si ea o aventura, in sensul in care filosofii sunt exploratori ce isi pun in pericol certitudinile si confortul mental. In acest fel , toxicomania este si ea un fel de filosofie.(Janine Pages- Berthier)Pag 479-480

Toxicomania rezistenta la psihanaliza

Administrarea drogurilor nu semnifica doar evitarea durerii si a frustrarii. Trebuie luata in considerare si cautarea pozitiva a unei intensitati a senzatiilor, atat in placere cat si in suferinta. Problema esentiala in ceea e priveste drogul este, cu siguranta, intensitatea satisfactieipe care el o ofer si mai ales caracterul sau salbatic,adica in afara limitelor impuse de societate. In teoria lacaniana, acesul la satisfactie este supus unei limitari, Lacan aplecandu-se asupra unui paradox freudiancare arata ca natura pulsiunii este de a nu aduce o satisfactie completa.

In cazul toxicomaniei, subiectul a cunoscut o transa de nedescris, un extaz determinat de fuziunea cu drogul. Nici o placere nu o va mai putea concura. Problema care se pune este urmatoarea: cum se poate reveni de asa de departe? Aceasta pune in evidenta riscul de esec al psihanalizei, fundamentata pe cuvant, comparativ cu intensitatea legaturii care uneste toxicomania cu flas-ul orbitor al prafului. Se pare ca trebuie asteptat sa se manifeste o traire a starii de rau, pentru ca pacientul sa devenia accesibil psihanalistului. Este necesar ca toxicomanul sa se gaseasca in inposibilitatea de a se descurca cu consumul sau, pt a ajunge sa solicite ajutorul. In absenta unei urme macar de constientizare din partea toxicomanului, ne putem indoi asupra utilitatii unei propuneri terapeutice, care l-ar putea pune pe cel ce ofera ingrijiri in situatia de a cere. In orice caz, este intotdeauna dificil sa determini un toxicoman sa renunte la satisfactia imediata si previzibila pe care o cunoaste, pt a alege calea lunga si frustranta a unui tratament psihanalitic. (j p-b)Pag . 482

Dependenta fizica

Dupa una din ipotezele care incearca sa explice fenomenele de dependenta, toxicomanul tinde sa mentina niveluri de drog(uri) suficiente in organism, nu doar pt palcerea si euforia pe care le ofera drogul-cel putin pt un anumit timp-, dar si pt a preveni disconfortul sevrajului si chiar durerile fizice cauzate de acesta. Drogurile nu ar fi consumate pt efectele pozitive de intarire, ci pt efectele aversive pe care le amelioreaza, chair pt a compensa insuficientele neurobiologice care induc stari anxioase sau depresive. Mai multe date, experimentale si clinice, contrazic aceasta interpretare. Pe de o parte, animalul si omul incep sa isi administreze produsele adictive sau continua sa o faca in absenta oricarei dependente fizice. Pe de alta parte, nu este suficienta inducerea experimentala a unei dependente fizice pt ca un animal non-apetent sa consume spontan drogul pag. 487 Depresia si drogurile ilegale

Realizarea studiilor despre legaturile dintre toxicomanie si depresie comporta 2 mari dificultati. Adeseori este dificil in anamneza unui toxicoman sa intri in detaliii si este dificila distinctia intre diferitele grade de toxicomanie. Din aceste motive, rezultaele studiior epidemiologice sunt considerate mai degraba estimari.

In randul bolnavilor, rezultatele sunt foarte variabile, extremele mergand de la 4 la 50%. Asocierea unei toxicomanii cu drog neopiaceu, cu depresia , de-a lungul intregii vieti este de 27%. In tulburarile bipolare, aceasta prevalenta s eridica la 67%. Invers, riscul de aparitie a unor depresii la un subiect toxicoman a fost evaluat la aprox 25%. Ipoteza mai veche al rolului protector al toxicomaniei fata de depresie este pusa la indoiala e aceste rezultate.Consecintele terapeutice ale asocieirii unei tulburari depresive si a unei toxicomanii decurg din dificultatea insasi a diagnosticului de depresie la un toxicoman sevrat. In consecinta, poate fi o depresie care evolueaza autonom, sau chiar un sindrom deficitar secundar remanierilor biologice induse d eintoxicatia cronica cu droguri-acest fenomen mai mult sau mai putin durabil se observa in special l autilizatorii de psihostimulante (cocaina, amfetamine, ecstasy) sau secundar remanierilor psihologice impuse persoanei toxicomane de doliu dupa produs si dupa existenta sa toxicomana.

Pag. 492Droguri usoare, droguri tari

Din anii 1970, distinctia dintre drogurile considerate a fi usoaresi cele tari a devenit curenta. Dar ea nu a venit de la sine. Drogurile usoare ar fi cele care nu ar genera efecte toxice sensibile la o persoana fara antecedente de tulburari psihologice sau psihice si deci consumul nu ar induce dependenta psihica sau fizica. Or, de ex, LSD-ul este relativ putin toxic pe plan somatic si consumul sau nu induce dependenta: totusi este extrem de toxic la nivel psihic. Juristul Francis Cabalero (Dreptul drogului, Dalloz, 1989, pag.24.) un grup de droguri mai mult sau mai putin usoare, cum ar fi cele gasite in mod spontan in natura si obtinute plecand de la culturi (cannabis, opium, kat, coca, peyotl, ciuperci halucinogene, tutun , alcool, ceai, ciocolata, etc.) cu un alt grup de droguri mai mult sau mai putin tari, cum ar fi cele obtinute prin sinteza chimica sau extractie (morfina si heroina, cocaina sau crack, metadona, analgezice de sinteza, amfetamine, LSD, psilocibina, mescalina, solventi organici, etc.). Aceasta tipologie a psihotropelor ramane obiect de controversa, caci efectele substantelor, oricare ar fi ele, sunt legate de natura drogului, de doza consumata, de frecventa consumului, dar si de contextul individaul si social al acestiu consum.Pag. 506

Caractreristicile consumului de droguri in Romania Consumul de drogruri in Romania a avut o evolutie ascendenta inca de la inceputul anilor `90. Chair si in aceste conditii, in care situati aconsumului de droguri de pe intreg teritoriul tarii este mai putin grava compaativ cu alte state est-europene, tendintele de crestere a consumului, aparitia noilor droguri,extinderea retelelor de traficant, existenta legaturilor stranse dintre piata ilicita romaneasca si acelea ale tariolor europene, precum si amenintarea unei posibile cresteri a prevalentei HIV printre consumatori de droguri injectbile necesita un rsp imed si comprehensiv din partea autoritatilor. Daca tendintele actuale nu sunt pe deplin intelelese si controlate eficient, consumul de droguri se poate transforma intr-o problema sociala importanta. Din anul 1999, romania a intrat in randul tarilor care aplica studiul ESPAD (European School Project on Alcohol and other Drugs) pt a determina cunostintele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de droguri . Acest proiect a fost initiat de Consiliul Suedez de Informatii privind alcoolul si alte Droguri (CAN). In Romania acest studiu a fost realizat de aceeasi institutie, atat in anul 1999 cat si in 2003 Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate, in prezent Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Sanatate.

in anul 2003, baza de esantion, a fosr reprezentata de 1299 de scoli. Esantionul a fost de 209 scoli si 4371 elevi au fost introdusi in baza de date. Instrumentul folosit de colectarea datelor a fost chestionarul auto-administrat. Tipurile de drog studiate au fost: tutun, alcool, tranchilizante/sedative,heroina, cocaina, marijuana/hasis, inhalante,amfetamine, steroizi si anabolizanti, LSD,ciuperci halucinogene, ecstasy. Reultatele ESPAD 2003 au aratat o triplare a consumului de ecstasy in 2003 comparativ cu anul 1999. Consumul de marijuana /hasis, s-a dublat, ca si consumul de marijuana/hasis combinat cu alcool in 2003 fata de 1999. In cazul consumului de tranchilizante sau sedative, fara prescriptia medicului, substante inhalante, steroizi anabolizanti,amfetamine, ecstasy, LSD, droguri injectabile, prevalenta a inregistrat diferite sporturi de crestere in anul 1999 fata de 2003, chiar daca pt unele dintre acestea prevalenta consumatorilor se situeaza sub valori de 1%. Consumul de alcool sau tutun in randul elevilor de 16 ani din licee nregistreaza o prevalenta de peste 50%, atat in anul 1999 cat si in 2003. Debutul precoce (pana la varsta de 14 ani) al consumului de marijuana/hasis, cocaina, heroina, inregistreaza cresteri fata de 1999. Cele mai cunoscute droguri de catre elevi au fost: heroina, cocaina, marijuana/hasisul si tranchilizantele/sedativele.Pag. 21-22

DENIS RICHARD, JEAN LOUIS SENON

DICTIONAR DE DROGURI, TOXICOMANII SI DEPENDENTE/AGENTIA NATIONALA ANTIDROG, STRATEGII, INSTITUTII, LEGISLATIE IN DOMENIUL DROGURILORSUB COORDONAREA PROF.UNIV. DR. PAVEL ABRAHAM

EDITURA STIINTELOR MEDICALE

EDITURA JURIDICA