Filosofia Sistemelor Informatice

42
Cap. I FILOSOFIA SISTEMELOR INFORMATICE 1) Definirea conceptului de sistem informatic 2) Locul şi rolul unui sistem informatic 3) Elementele componente ale unui sistem informatic 4) Obiectivele unui sistem informatic 5) Clasificarea sistemelor informatice 6) Organizaţia economică – sistem cibernetic 7) Rolul sistemelor informatice în conducerea organizaţiilor economice DEFINIREA CONCEPTULUI DE SISTEM INFORMATIC Funcţionarea unui sistem informaţional decizional presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: - culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său înconjurător; - transmiterea datelor în vederea prelucrării; - prelucrarea datelor în scopul asigurării cu informaţii necesare procesului decizional; - adoptarea deciziilor şi transmiterea acestora spre execuţie; - asigurarea controlului şi urmărirea înfăptuirii deciziilor. Sistemul informaţional face legătura între sistemul condus şi sistemul de conducere, fiind subordonat acestora. Această legătură este bidirecţională . Se poate spune că sistemul informaţional este „umbra” proceselor economice din unitate. Utilizarea tehnicii de calcul a produs mutaţii în modul de realizare a activităţi lor desfăşurate în cadrul unui sistem informaţional, şi implicit a determinat apariţia conceptului de sistem informatic. Sistemul informatic este un ansamblu de elemente intercorelate funcţional în scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare fundamentării deciziilor. SI se prezintă sub forma unei „cutii negre” care are intrări informaţionale ce sunt transformate în informaţii de fundamentare a deciziilor prin intermediul unor resurse, reguli, proceduri. Schema bloc a unui sistem informatic oameni Resurse echipamente Proceduri Reguli Intrări informaţionale Ieşiri informaţionale

Transcript of Filosofia Sistemelor Informatice

Page 1: Filosofia Sistemelor Informatice

Cap. I FILOSOFIA SISTEMELOR INFORMATICE

1) Definirea conceptului de sistem informatic

2) Locul şi rolul unui sistem informatic

3) Elementele componente ale unui sistem informatic

4) Obiectivele unui sistem informatic

5) Clasificarea sistemelor informatice

6) Organizaţia economică – sistem cibernetic

7) Rolul sistemelor informatice în conducerea organizaţiilor economice

DEFINIREA CONCEPTULUI DE SISTEM INFORMATIC

Funcţionarea unui sistem informaţional decizional presupune desfăşurarea

următoarelor activităţi:

- culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său

înconjurător;

- transmiterea datelor în vederea prelucrării;

- prelucrarea datelor în scopul asigurării cu informaţii necesare procesului

decizional;

- adoptarea deciziilor şi transmiterea acestora spre execuţie;

- asigurarea controlului şi urmărirea înfăptuirii deciziilor.

Sistemul informaţional face legătura între sistemul condus şi sistemul de

conducere, fiind subordonat acestora. Această legătură este bidirecţională. Se poate spune

că sistemul informaţional este „umbra” proceselor economice din unitate.

Utilizarea tehnicii de calcul a produs mutaţii în modul de realizare a activităţilor

desfăşurate în cadrul unui sistem informaţional, şi implicit a determinat apariţia

conceptului de sistem informatic.

Sistemul informatic este un ansamblu de elemente intercorelate funcţional în

scopul automatizării obţinerii informaţiilor necesare fundamentării deciziilor.

SI se prezintă sub forma unei „cutii negre” care are intrări informaţionale ce sunt

transformate în informaţii de fundamentare a deciziilor prin intermediul unor resurse,

reguli, proceduri.

Schema bloc a unui sistem informatic

oameni

Resurse

echipamente

Proceduri

Reguli

Intrări informaţionale Ieşiri informaţionale

Page 2: Filosofia Sistemelor Informatice

SISTEM DE CONDUCERE

LOCUL ŞI ROLUL UNUI SISTEM INFORMATIC

Sistemul informatic este inclus în cadrul sistemului informaţional şi are ca obiect

de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare

automată a datelor (datele sunt materia primă, iar informaţiile sunt produsul finit).

Prin implementarea unor modele matematice şi utilizarea tehnicii de calcul în

activităţile specifice, sistemul informatic imprimă valenţe sporite sistemului

informaţional sub aspect cantitativ şi calitativ. Este vorba de creşterea capacităţii de

calcul sub aspectul volumului de datelor prelucrate şi a operaţiilor efectuate, creşterea

exactităţii informaţiilor, sporirea operativităţii, complexităţii şi completitudinii situaţiilor

de raportare-informare etc. Toate acestea determină o apropiere mai mare a decidentului

de fenomenele şi procesele economice pe care le are în atenţie, cu multitudinea aspectelor

economice pozitive care derivă din aceasta.

În ceea ce priveşte raportul dintre sistemul informatic şi sistemul informaţional, se

poate aprecia că sistemul informatic tinde spre egalarea dimensiunilor sistemului

informaţional, însă nu are sfera de cuprindere egală cu cea a celui din urmă, deoarece în

cadrul sistemului informaţional pot exista activităţi ce nu pot fi automatizate 100%.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI

INFORMATIC

Un sistem informatic este compus din 6 grupe de elemente:

A) Baza tehnico-materială a sistemului;

B) Programele necesare SI;

C) Baza informaţională;

D) Baza ştiinţifică şi metodologică;

SISTEM CONDUS

SIS

TE

M

INF

OR

MA

ŢIO

NA

L

SISTEM INFORMATIC

Page 3: Filosofia Sistemelor Informatice

E) Resursele umane;

F) Cadrul organizatoric.

A) Baza tehnico-materială – este constituită din totalitatea echipamentelor de culegere,

verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor. Reprezintă hardware-ul sistemului

informatic.

B) Programele necesare SI – reprezintă software-ul sistemului informatic şi cuprinde

totalitatea programelor necesare pentru funcţionarea acestuia: sistemul de operare, soft

specializat pentru gestiunea datelor (SGBD, SGF), programe de aplicaţii.

C) Baza informaţională - se referă la datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale,

sistemele şi nomenclatoarele de coduri

D) Baza ştiinţifică şi metodologică constă din modele matematice ale proceselor şi

fenomenelor economice, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice.

E) Resursele umane – sunt formate din personalul de specialitate (analişti, programatori,

ingineri de sistem, administratori de baze de date, operatori etc) şi din beneficiarii

sistemului. Deoarece analiştii de sisteme informatice nu pot să cunoască specificul tuturor

unităţilor beneficiare cu care ar putea veni în contact în decursul timpului, în echipa de

realizare a sistemului informatic se cooptează şi specialişti din partea unităţii beneficiare,

care să aibă idee de ceea ce se poate face cu calculatorul, dar mai ales să ştie foarte bine

ce vor de la calculator, în contextul viitorului sistem informatic. Se crează deci o echipă

mixtă de realizare a sistemului informatic.

F) Cadrul organizatoric – este specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare

(ROF) al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.

OBIECTIVELE SISTEMELOR INFORMATICE

1. Definiţie

SI sunt incluse în sist. informaţionale, iar acestea sunt destinate deservirii

conducerii unităţii economice, deci se poate aprecia că obiectivul principal al SI coincide

cu obiectivul general al activităţilor economice de bază.

Obiectivul principal urmărit prin introducerea unui SI îl constituie asigurarea

selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii necesare şi

reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la

desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din unitatea economică.

Obiectivul principal se referă deci la întreaga activitate din unitatea economică. În

scopul cunoaşterii mai îndeaproape a activităţii, şi desfăşurării acesteia în cele mai bune

condiţii, pot fi definite şi alte obiective secundare, care sunt numite „condiţii” pentru

realizarea obiectivului principal. Între obiectivul principal şi obiectivele secundare trebuie

Page 4: Filosofia Sistemelor Informatice

să existe o compatibilitate, în sensul că realizarea obiectivelor secundare trebuie să ducă

la realizarea obiectivului principal. Reciproca este şi ea valabilă.

2. Clasificarea obiectivelor

2.1. Dpdv al domeniilor de activitate asupra cărora se răsfrâng efectele economice

A) Obiective generale – sunt obiectivele ce afectează activitatea de bază din cadrul

unităţii economice (aprovizionare, producere, desfacere).

Ex. obiectiv: Creşterea gradului de încărcare a capacităţii de producţie. Se realizează prin

implementarea unor modele matematice, planificare, programare, ordonanţare, lansare şi

urmărire a producţiei. SAU prin implementarea unor modele şi tehnici avansate de

planificare a reviziilor şi reparaţiilor capitale ale utilajelor.

Ex. obiectiv: Creşterea productivităţii muncii. Se realizează prin utilizarea raţională a

forţei de muncă (urmărirea operativă a activităţii de personal se realizează pe calculator).

Ex. obiectiv: Utilizarea optimă a capacităţii de transport (pentru parcuri auto). Se

realizează prin implementarea unor modele matematice care optimizează rutele de

transport, corelarea volumului mărfii de transportat cu capacitatea mijloacelor de

transport.

Ex. obiective: Scăderea numărului personalului administrativ. Creşterea profitului şi a

rentabilităţii unităţii economice.

B) Obiective specifice – sunt obiectivele ce afectează funcţionarea sistemului

informaţional.

Ex. obiective: Creşterea vitezei de răspuns la solicitările beneficiarilor. Creşterea

exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a conducerii.

Asigurarea completitudinii informaţiilor necesare conducerii. Asigurarea oportunităţii

informaţiilor necesare conducerii. Simplificarea şi raţionalizarea fluxurilor

informaţionale.

Efectele economice ale realizării obiectivelor referitoare la funcţionarea sistemului

informaţional sunt greu de cuantificat, însă pot fi estimate. În final ele vor influenţa

pozitiv desfăşurarea activităţii de bază.

În concluzie, efectele economice ale implementării informatice sunt directe şi indirecte.

2.1. Dpdv al posibilităţilor de cuantificare a efectelor acestora (obiectivelor)

Page 5: Filosofia Sistemelor Informatice

A) Obiective cuantificabile (de ordin cantitativ) : creşterea volumului producţiei, scăderea

cheltuielilor de transport, scăderea consumurilor specifice de materii prime şi materiale

B) Obiective necuantificabile (de ordin calitativ) : creşterea prestigiului unităţii

economice – se realizează de ex prin creşterea calităţii producţiei (sau serviciilor),

scăderea refuzurilor la beneficiar (numărului de reclamaţii).

3. Necesitatea clasificării obiectivelor SI

La nivelul unei unităţi economice pot apare o mulţime de obiective, dar deoarece

resursele de realizare a lor sunt limitate, se impune cunoaşterea şi abordarea lor prioritară

în funcţie de cerinţele conducerii. Prin prezentarea obiectivelor în faţa conducerii şi apoi

în rândul salariaţilor, apare posibilitatea cunoaşterii acestora, înţelegerii mai bine a

cerinţelor ce impun realizarea obiectivelor, şi ca urmare se va dobândi o apropiere şi un

accept mai larg a tuturor factorilor care pot să concure la implementarea SI.

CLASIFICAREA SISTEMELOR INFORMATICE

1. În funcţie de domeniul activităţilor la care se referă (domeniul de

utilizare):

A) SI pentru conducerea activităţilor economico-sociale. Specificul acestora este faptul

că datele de intrare sunt furnizate de regulă prin documente întocmite de om (sau prin

date introduse manual). Datele de ieşire sunt furnizate de sistem sub formă de documente

(liste, rapoarte, grafice etc) pentru o mai bună percepere a acestora de către om.

B) SI pentru conducerea proceselor tehnologice – se caracterizează prin : Datele de

intrare sunt asigurate sub forma unor semnale (impulsuri electronice) transmise de

anumite dispozitive în mod automat, care caracterizează diverşi parametri ai procesului

tehnologic: presiune, temperatură, umiditate, compoziţie. Datele de ieşire se transmit sub

formă de semnale unor organe de execuţie (regulatoare) care modifică automat parametrii

procesului tehnologic. Astfel se execută comanda şi controlul automat al procesului

tehnologic. Ex de astfel de sisteme: procesul tehnologic privind fabricarea cimentului,

dirijarea şi controlul laminoarelor de oţel, procese din petrochimie, fabricarea hârtiei etc.

Apar diferenţe între obiectivele celor două categorii de sisteme (A şi B). Cele pentru

conducerea proceselor tehnologice au ca obiective îmbunătăţirea randamentului

agregatelor, urmărirea siguranţei în funcţionare, creşterea indicatorilor de calitate a

produselor, îmbunătăţirea altor indicatori tehnico- economici.

C) SI pentru activitatea de cercetare şi proiectare – îşi propun să asigure automatizarea

calculelor ştiinţifice, proiectarea asistată de calculator şi alte facilităţi necesare

specialiştilor din domeniile respective.

Page 6: Filosofia Sistemelor Informatice

D) SI pentru conducerea unor activităţi (domenii) speciale – destinate unor domenii

specifice de activitate: informare şi documentare, medicină, domeniul juridic etc. Ex:

SRI, Poliţie, Evidenţa populaţiei.

2. În funcţie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic în

structura organizatorică a societăţii:

A) SI pentru conducerea activităţii la nivelul unităţii economice – pot fi descompuse în

subsisteme informatice asociate funcţiunilor unităţilor economice : SI pentru producţie,

SI financiar-contabil, SI comercial, SI pentru resurse umane etc.

B) SI pentru conducerea activităţii la nivelul organizaţiilor cu structură de grup - SI la

nivelul regiilor autonome, la nivelul unor departamente etc. Structura unui SI de acest tip

rezultă prin integrarea după principii sistemice a SI aferente unităţilor componente,

Ieşirile acestor SI fiind preluate de SI al organului de conducere al întregii organizaţii.

C) SI teritoriale - la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, servesc fundamentarea

deciziilor adoptate de către organele locale de conducere (orăşeneşti, judeţene).

D) SI pentru conducerea ramurilor, subramurilor şi activităţilor la nivelul economiei

naţionale – sunt elaborate şi administrate de ministerele, departamentele sau organele

care au prin lege sarcina de a coordona metodologic grupele respective de activităţi.

E) SI funcţionale generale – intersectează toate ramurile şi activităţile ce au loc în spaţiul

economiei naţionale: sistemul financiar, sistemul bancar, sistemul statistic.

3. În funcţie de rolurile majore pe care le îndeplinesc într-o organizaţie:

Sistemele informatice îndeplinesc roluri de suport operaţional, managerial şi

strategic în afaceri şi organizaţii, putând fi grupate în sisteme informatice pentru

funcţiunile întreprinderii, sisteme informatice operaţionale şi sisteme informatice

manageriale .

Page 7: Filosofia Sistemelor Informatice

Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale

OperaţionaleOperaţionale

ManagerialeManageriale

Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii

Procesarea

tranzacţiilorProcesarea

tranzacţiilor

Controlul

proceselorControlul

proceselor

Birotică şi

comunicaţiiBirotică şi

comunicaţii

RaportareRaportare

Suport pentru

deciziiSuport pentru

decizii

Informaţionale

executiveInformaţionale

executive

MarketingMarketing

FinanciarFinanciar

Contabilitate etc.Contabilitate etc.

Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale

OperaţionaleOperaţionale

ManagerialeManageriale

Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii

Procesarea

tranzacţiilorProcesarea

tranzacţiilor

Controlul

proceselorControlul

proceselor

Birotică şi

comunicaţiiBirotică şi

comunicaţii

RaportareRaportare

Suport pentru

deciziiSuport pentru

decizii

Informaţionale

executiveInformaţionale

executive

MarketingMarketing

FinanciarFinanciar

Contabilitate etc.Contabilitate etc.

Sisteme informaţionaleSisteme informaţionale

OperaţionaleOperaţionale

ManagerialeManageriale

Funcţiunile întreprinderiiFuncţiunile întreprinderii

Procesarea

tranzacţiilorProcesarea

tranzacţiilor

Controlul

proceselorControlul

proceselor

Birotică şi

comunicaţiiBirotică şi

comunicaţii

RaportareRaportare

Suport pentru

deciziiSuport pentru

decizii

Informaţionale

executiveInformaţionale

executive

MarketingMarketing

FinanciarFinanciar

Contabilitate etc.Contabilitate etc.

A) SI pentru funcţiunile întreprinderii

Pentru un manager este important să înţeleagă faptul că SI sprijină direct funcţiile

operaţionale şi manageriale ale organizaţiei în contabilitate, finanţe, resurse umane,

marketing şi management operaţional.

De exemplu, managerii din marketing au nevoie de informaţii despre volumul şi

tendinţele vânzărilor, furnizate de SI de marketing (Aplicaţii: Managementul vânzărilor,

Cercetări de piaţă şi previziuni, Promovare şi publicitate, Automatizarea activităţii de

desfacere, Marketing interactiv, Managementul Relaţiilor cu clienţii – Costumer

Relationship Management = CRM- , Managementul producţiei).

Directorii economici au nevoie de informaţii referitoare la costuri financiare şi

beneficii, furnizate de SI financiare (Aplicaţii: Întocmirea Bugetului de venituri şi

cheltuieli = BVC, Planificare financiară, Cash management, Managementul investiţiilor).

Managerii responsabili cu producţia au nevoie de informaţii prin care să analizeze

necesităţile de resurse şi productivitatea muncii, furnizate de SI de fabricaţie.

Managerii responsabili cu personalul necesită informaţii referitoare la drepturile

salariale ale angajaţilor şi dezvoltarea profesională, furnizate de SI ale resurselor umane

(Aplicaţii: Evidenţa personalului, Salarizare, Perfecţionarea calificării personalului).

În concluzie, SI pentru funcţiunile întreprinderii furnizează managerilor o

varietate de informaţii pentru fundamentarea deciziilor în ariile funcţionale ale afacerilor.

B) SI operaţionale

SI operaţionale prelucrează date generate şi utilizate în operaţii de afaceri. În

funcţie de rolul pe care îl au există mai multe categorii: sisteme de procesare a

tranzacţiilor - înregistrează şi prelucrează date rezultate din tranzacţii, actualizează bazele

de date şi produc o varietate de documente şi rapoarte; sisteme de control al proceselor –

furnizează deciziile operaţionale care controlează procesele fizice; sisteme automatizate

de servicii – cele care sprijină comunicaţiile .

Page 8: Filosofia Sistemelor Informatice

SI au fost întotdeauna necesare pentru procesarea datelor generate şi utilizate în

operaţiile de afaceri. SI operaţionale produc o varietate de informaţii, dar ele

(informaţiile) nu pun în evidenţă care produse informaţionale sunt cele mai potrivite

pentru manageri. Din acest motiv este necesară o procesare ulterioară prin intermediul

sistemelor informatice.

Terminal la punctul Terminal la punctul

de vânzarede vânzareCalculator centralCalculator central StaStaţţie de lucruie de lucru

Tranzacţii de vânzări

Răspunsuri de controlTranzacţii de vânzări

Răspunsuri de control

Procesarea tranzacţiilor

Actualizarea BD

Procesare interogare/

răspuns

Procesarea tranzacţiilor

Actualizarea BD

Procesare interogare/

răspuns

Interogări şi

afişăriInterogări şi

afişări

BD pentru

inventariere

BDBD pentrupentru

inventariereinventariereBD pentru

client

BDBD pentrupentru

clientclientBD pentru

vânzări

BDBD pentru pentru

vânzărivânzări

Sistem de procesare a tranzacţiilor

Exemplul din figura de mai sus ilustrează componentele şi activităţile unui sistem

de procesare a tranzacţiilor de vânzări, care achiziţionează date de tranzacţionare a

vânzărilor, actualizează bazele de date şi răspunde la interogările utilizatorului.

B1) Sisteme de procesare a tranzacţiilor

SI operaţionale includ majoritatea sistemelor de procesare a tranzacţiilor, care au

evoluat de la SI manuale la sisteme mecanice de prelucrare a datelor şi apoi la sistemele

de prelucrare electronică a datelor. Sistemele de procesare a tranzacţiilor înregistrează şi

procesează date rezultate din tranzacţii cum ar fi vânzări, cumpărări şi modificări de

inventar. Ele pot procesa date create prin modificări ale articolelor dintr-un fişier al bazei

de date (de exemplu schimbările de nume şi adresă ale unui client), generând o varietate

de produse de tip informaţional pentru uzul intern sau extern (de exemplu facturi pentru

client, cecuri de plată, chitanţe de vânzări, comenzi de achiziţii, plăţi de dividende, plăţi

de taxe şi facturi financiare) şi punând în evidenţă bazele de date utilizate de o organizaţie

pentru procesarea ulterioară, prin intermediul sistemelor informaţionale manageriale.

B2) Sisteme de control al proceselor

SI operaţionale generează informaţii pentru fundamentarea deciziilor de rutină,

care controlează procesele operaţionale programate. Regulile decizionale subliniază

acţiunile care trebuie întreprinse când un sistem informatic este confruntat cu o mulţime

Page 9: Filosofia Sistemelor Informatice

de evenimente. Există o categorie de sisteme informatice denumite sisteme de control al

proceselor, în care deciziile de ajustare a procesului de producţie sunt realizate automat

de calculatoare. Rafinăriile de petrol şi liniile de asamblare ale întreprinderilor

automatizate folosesc astfel de sisteme, care monitorizează un proces fizic, achiziţionează

şi prelucrează date detectate de senzori şi realizează ajustări ale procesului în timp real

B3) Sisteme automatizate de servicii

Unul din rolurile sistemelor informatice operaţionale este dezvoltarea metodelor

tradiţionale de birotică şi a comunicaţiilor bazate pe suportul de hârtie. Sistemele

automatizate de servicii achiziţionează, prelucrează, stochează şi transmit date şi

informaţii într-o formă specifică comunicaţiilor electronice. Sistemele automate se

bazează pe procesarea de text, telecomunicaţii şi alte tehnologii ale sistemelor

informaţionale. Exemplele de aplicaţii tipice de birotică includ procesoare de text, poştă

electronică, activitate de publicare, teleconferinţe şi procesarea documentelor tip imagine.

C) SI manageriale

SI manageriale furnizează informaţii pentru a sprijini activitatea de adoptare a

deciziilor. Cele mai importante sisteme manageriale au drept obiective: raportări pre-

definite şi planificate pentru manageri – realizate de sistemele de raportare a

informaţiilor; suport interactiv şi ad-hoc pentru luarea deciziilor de către manageri –

realizat de sistemele suport pentru decizii; informaţii importante pentru managementul

la vârf – furnizate de SI executive.

SI manageriale sunt proiectate pentru a furniza informaţii precise, oportune şi

relevante, necesare adoptării deciziilor efective. Conceptul de sistem informatic

managerial a fost dezvoltat pentru a contracara o dezvoltare ineficientă şi o utilizare

ineficace a calculatoarelor electronice.

Importanţa sistemelor informatice manageriale rezidă în faptul că acestea

subliniază orientarea managerială a procesării informaţiei în afaceri. Un scop important al

sistemelor informatice bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor este acela de

suport pentru managementul luării deciziilor şi nu doar de procesare a datelor generate de

sistemul operaţional. Aceasta subliniază faptul că trebuie folosit un cadru sistemic pentru

a organiza activităţile şi funcţiunile sistemelor informatice.

Figura de mai jos ilustrează relaţiile dintre sistemele informatice manageriale şi

sistemele informatice operaţionale în raport cu funcţiunile întreprinderii. Sistemele

informatice manageriale sprijină necesităţile de luare a deciziilor ale managementului

strategic, tactic şi operaţional. Sistemele informatice operaţionale sprijină cerinţele de

procesare a informaţiilor implicate de o anumită activitate.

Page 10: Filosofia Sistemelor Informatice

ManagementManagement

StrategicStrategic

TacticTactic

OperaţionalOperaţional

Operaţii de

afaceri

Operaţii de

afaceri

Sisteme

informaţionale

Sisteme

informaţionale

ExecutiveExecutive

Suport pentru

decizii

Suport pentru

decizii

De raportareDe raportare

ManagerialeManageriale OperaţionaleOperaţionale

Procesarea

tranzacţiilor

Procesarea

tranzacţiilor

Controlul

proceselor

Controlul

proceselor

Birotică şi

comunicaţii

Birotică şi

comunicaţii

ManagementManagement

StrategicStrategic

TacticTactic

OperaţionalOperaţional

Operaţii de

afaceri

Operaţii de

afaceri

Sisteme

informaţionale

Sisteme

informaţionale

ExecutiveExecutive

Suport pentru

decizii

Suport pentru

decizii

De raportareDe raportare

ManagerialeManageriale OperaţionaleOperaţionale

Procesarea

tranzacţiilor

Procesarea

tranzacţiilor

Controlul

proceselor

Controlul

proceselor

Birotică şi

comunicaţii

Birotică şi

comunicaţii

Raportul managerial-operaţional la nivelul sistemelor informaţionale

Furnizarea informaţiilor şi sprijinirea adoptării deciziilor manageriale la toate

nivelurile managementului este o problemă complexă. Conceptual, sunt necesare mai

multe tipuri de sisteme informatice pentru sprijinirea responsabilităţilor utilizatorilor

manageriali, dintre care trei prezintă o mai mare importanţă: sisteme de raportare a

alternativelor decizionale, sisteme suport pentru decizii şi sisteme informatice

executive.

Figura de mai jos ilustrează câteva dintre resursele necesare şi informaţiile

produse de mai multe tipuri de sisteme informatice manageriale. Se observă astfel

componentele de sistem necesare pentru furnizarea unui raport informaţional, suport

decizional, informaţie strategică şi expertiză pentru utilizatorii manageriali.

StaStaţţie de lucruie de lucru

pentru managementpentru management

Calculator Calculator

mainframemainframe sau sau

minicalculatorminicalculator

Baza de

cunoştinţe

Baza deBaza de

cunocunoşştintinţţee

Baza de

modele

Baza deBaza de

modelemodele

Baza de

date

Baza deBaza de

datedate

UtilizatorUtilizator

managerialmanagerial

Informaţii

pentru decizii

Software pentru:

-raportare informaţie

-suport decizional

-informaţii strategice

-expertize

Page 11: Filosofia Sistemelor Informatice

C1) Sisteme de raportare a informaţiilor

Sistemele de raportare furnizează managerilor informaţii care sprijină în mare

măsură necesităţile de luare a deciziilor, prin accesarea bazelor de date cu informaţii

despre operaţii interne procesate anterior de sistemele de procesare a tranzacţiilor. Datele

despre cadrul de afaceri se obţin din surse externe. Informaţiile accesibile managerilor

includ rapoartele furnizate la cerere, periodic – conform unui program predeterminat sau

în condiţii excepţionale. De exemplu, managerii de vânzări pot accesa rapoarte generate

instantaneu ca răspuns la solicitarea de a analiza vânzarea unui anumit produs, rapoarte

săptămânale de analiză a vânzărilor pentru a evalua rezultatele vânzărilor de produse, a

agenţilor şi a zonelor de vânzare sau rapoarte automate generate de câte ori un agent de

vânzări nu obţine rezultatele de vânzări scontate pe parcursul unei perioade specificate.

C2) Sisteme suport pentru decizii

Sistemele suport pentru decizii reprezintă o evoluţie naturală de la sistemele de

raportare a informaţiei la sisteme de procesare a tranzacţiilor. Aceste sisteme sunt

interactive, reprezentând sisteme informaţionale bazate pe TIC, care utilizează modele

decizionale şi baze de date specializate pentru asistarea managerilor în procesele de

adoptare a deciziilor. Astfel, ele sunt diferite de sistemele de procesare a tranzacţiilor,

care îşi concentrează atenţia pe procesarea datelor generate de tranzacţii şi afaceri. De

asemenea, ele diferă de sistemele de raportare a informaţiilor care se focalizează pe

furnizarea unor rapoarte pre-specificate pentru manageri, rapoarte care îi ajută pentru

luarea unor decizii complexe. În schimb, sistemele suport pentru decizii furnizează

managerilor informaţii într-o sesiune interactivă sau într-o modalitate ad-hoc (în funcţie

de necesitate). Un astfel de sistem furnizează modelări analitice, sisteme de regăsire a

datelor şi capacităţi de prezentare a informaţiei, care permit managerilor să genereze

informaţiile necesare pentru a adopta decizii într-un proces interactiv computerizat. De

exemplu, aplicaţiile de calcul tabelar permit unui manager să primească răspunsuri

interactive la cereri ad-hoc pentru vânzări sau previziuni ale profitului formulate în cadrul

unor modele analitice1. Răspunsurile diferă de cele pre-specificate ale sistemelor de

raportare a informaţiilor. Când se utilizează un sistem suport pentru decizii, managerii

cercetează alternativele posibile şi primesc informaţii experimentale bazate pe un set de

prezumţii alternative. Astfel, decidenţii nu trebuie să specifice a priori cerinţele

informaţionale, sistemul asistându-i interactiv să găsească informaţiile de care au nevoie.

C3) Sisteme informatice executive

SI executive sunt sisteme informatice manageriale edificate pe necesităţile

informaţionale ale managementului strategic. Managerii îşi procură informaţiile necesare

din mai multe surse, incluzând scrisori, note, reviste şi rapoarte realizate manual sau prin

intermediul sistemelor computerizate, din întâlniri, convorbiri telefonice şi activităţi

sociale. Scopul principal al sistemelor informatice executive este de a oferi decidenţilor

care asigură managementul strategic al organizaţiei accesul rapid şi facil la informaţiile

despre factorii critici în îndeplinirea obiectivelor strategice. Astfel de sisteme presupun

utilizarea reprezentărilor grafice şi accesul rapid la conţinutul bazelor de date pentru

furnizarea informaţiilor despre starea curentă şi tendinţele proiectate ale componentelor

1 Două astfel de modele frecvent utilizate în activitatea managerială sunt interogările de tipul what-if şi

goal-seeking analysis

Page 12: Filosofia Sistemelor Informatice

strategice din organizaţie.

ORGANIZAŢIA ECONOMICĂ – SISTEM CIBERNETIC

Plecând de la definiţia generală a noţiunii de sistem – conform căreia acesta poate

fi orice entitate din viaţa reală, pentru care se identifică un ansamblu de componente

(fenomene, obiecte, procese, noţiuni, concepte, entităţi sau colectivităţi) aflate atât în

relaţii reciproce, cât şi cu mediul înconjurător şi care acţionează în comun pentru

atingerea unor obiective bine stabilite – putem stabili cu uşurinţă că orice organizaţie

economică poate fi considerată un sistem deschis, adaptabil, care operează într-un mediu

de afaceri .

ManagementManagement

Sisteme informaSisteme informaţţionaleionale

Resurse economiceResurse economice:

- oameni;

- bani;

- materiale;

- maşini;

- terenuri;

- facilităţi;

- energie;

- informaţii.

Bunuri Bunuri şşi serviciii servicii:

- produse;

- servicii;

- plăţi;

- contribuţii;

- informaţii;

- alte efecte.

ResurseResurse

organizaorganizaţţionaleionale:

- producţie;

- marketing;

- finanţe;

- personal;

- alte procese.

Feed-back

Control

Element de intrare Element de ieşirePrelucrare

Organizaţia economică – sistem cibernetic

Văzută ca sistem, orice organizaţie cuprinde şase componente de sistem interdependente:

Inputul (X) - resursele economice cum sunt cele umane, financiare, materiale, maşini,

terenuri, facilităţi, energie şi informaţii, care sunt preluate din mediul său şi utilizate

în activităţile de sistem.

Funcţia de transformare (S) - procesele organizaţionale ca cercetarea, dezvoltarea,

producţia, marketingul, desfacerea, care transformă inputul în output.

Outputul (Y) – rezultatele funcţiei de transformare, care constau în produse şi servicii,

plăţi ale angajaţilor şi ale furnizorilor, dividende, contribuţii, taxe şi informaţii către

sistemul extern (mediu înconjurător).

Feedback-ul (R) – constituie elementul definitoriu al unui sistem cibernetic, care

asigură funcţia de autoreglare, atunci când outputul nu corespunde cu obiectivele

stabilite (Z) în cadrul sistemului reprezentat de organizaţia economică .

Page 13: Filosofia Sistemelor Informatice

SIntrări IeşiriSIntrări Ieşiri

RRR

XXX YYY

ZZZ

Autoreglarea (feed-back-ul)

Controlul - managementul este componenta de control a unui sistem organizaţional,

care vizează funcţiunile întreprinderii astfel încât performanţa sistemului să atingă

obiectivele organizaţionale (cum sunt profitabilitatea, cota de piaţă sau

responsabilitatea socială).

Mediul - orice organizaţie economică este un sistem deschis, adaptabil, care

partajează elementele de intrare şi elementele de ieşire cu alte sisteme din mediul său.

O organizaţie trebuie să întreţină relaţii corespunzătoare cu alte sisteme

economice, politice şi sociale din mediul său. Grupul de sisteme include mai mulţi factori

cum sunt clienţii, furnizorii, competitorii, acţionarii, uniunile sindicale, instituţiile

financiare, agenţiile guvernamentale şi comunităţile, fiecare având propriile obiective

relativ la organizaţia în cauză. Sistemele informaţionale sunt cele care facilitează

interacţiunea dintre organizaţie văzută ca sistem şi fiecare dintre factorii enumeraţi.

Pe de altă parte, având în vedere definirea unui sistem cibernetic (caracterizat prin

existenţa a cel puţin două subsisteme între care există autoreglarea prin conexiune

inversă) şi analizând acest lucru pentru sistemul informaţional economic putem constata

că acesta are caracter cibernetic.

Caracterul de sistem cibernetic este întărit de faptul că sistemul informaţional

economic are propriile obiective, metode, tehnici şi resurse. La nivelul sistemului

informaţional economic se pot identifica cel puţin două subsisteme interdependente, care

asigură stabilitatea întregului sistem: subsistemul informaţional managerial (de

conducere) şi subsistemul informaţional operaţional (condus).

În cadrul procesului informaţional se derulează fazele formării informaţiei

economice: culegerea datelor rezultate din procesul direct productiv al sistemului

economic, verificarea şi transmiterea lor pentru prelucrarea propriu-zisă (indiferent de

mijloacele tehnice), formarea informaţiei economice şi arhivarea acesteia.

O parte din fazele procesului informaţional (de exemplu culegerea datelor din

evidenţa primară) se realizează în cadrul subsistemului operaţional (condus) al sistemului

economic. Se poate aprecia că subsistemul în care are loc procesul informaţional

împreună cu o parte din subsistemul operaţional formează subsistemul condus al

sistemului cibernetic informaţional. Rolul principal al subsistemului informaţional

condus constă în asigurarea cu informaţii pentru conducerea întregului sistem economic,

pentru funcţionarea sistemului informaţional şi pentru menţinerea acestuia în cadrul unor

limite prestabilite.

Page 14: Filosofia Sistemelor Informatice

Al doilea element al sistemului informaţional îl constituie procesul managerial al

sistemului, care are la bază metode specifice de conducere, similare managementului

sistemului economic în ansamblu. Subsistemul informaţional managerial are un rol

special, recepţionând informaţii şi cerinţe pe de o parte, iar pe de altă parte, transmiţând

la rândul său decizii. Cerinţele de informaţii pe care le recepţionează au scopul de a

menţine şi asigura o concordanţă deplină între sistemul economic şi sistemul

informaţional care îl caracterizează. Cerinţele sunt de genul creării unor noi informaţii,

abandonării unor informaţii care nu mai sunt necesare conducerii sistemului economic,

îmbunătăţirii unor metodologii de calcul al indicatorilor etc.

Caracterul dinamic al sistemului economic determină în mod necesar un caracter

dinamic sistemului informaţional economic. Iniţial, variaţiile comportamentului

sistemului economic pot reprezenta perturbaţii pentru sistemul informaţional însă,

datorită existenţei ca sistem cibernetic, sistemul informaţional se poate adapta şi poate

funcţiona în deplină concordanţă cu sistemul economic.

În concluzie, caracterul cibernetic al sistemului informaţional economic rezultă

din faptul că are capacitatea de autoreglare, astfel încât reflectă şi este întotdeauna în

concordanţă cu sistemul economic pe care îl descrie, îl caracterizează şi îl deserveşte.

În acest context se poate defini atât sistemul informaţional în general, cât şi

sistemul informaţional economic.

Sistemul informaţional este un ansamblu tehnico-organizatoric de concepere şi

obţinere a informaţiilor necesare fundamentării deciziilor pentru conducerea unui

anumit domeniu de activitate.

ROLUL SISTEMELOR INFORMATICE ÎN CONDUCEREA

ORGANIZAŢIILOR ECONOMICE

Remarcăm faptul că în condiţiile create de Internet, sistemul informatic se

detaşează de întreprindere şi chiar iese din cadrul ei făcând legătura directă cu băncile, cu

furnizorii şi oferă conducerii date despre mişcările pe care le execută concurenţa.

Conducerea întreprinderii moderne nu se mai mulţumeşte cu o informare operativă ci

doreşte prognoze, doreşte să prevadă viitoarele mişcări ale concurenţei şi viitoarea

evoluţie a pieţei ţinând cont de ceea ce se petrece în prezent. Deaceea chiar dacă nu

proiectăm sisteme suport de decizie sistemele informatice moderne trebuie să iasă din

perimetrul întreprinderii.

Dumitru Oprea1 vede relaţia sistemului informatic cu întreprinderea ca în figura

de pe pagina următoare.

1 Dumitru Oprea, "Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice", Editura Polirom,

Bucureşti, 1999

Page 15: Filosofia Sistemelor Informatice

Obţinerea unei bune eficienţe economice de către întreprinderi este condiţionată

de existenţa unei conduceri ştiinţifice bazată pe o bună cunoaştere a legilor economice,

cunoaşterea operativă şi exactă a cererii şi ofertei pe piaţa internă şi externă, a dinamicii

preţurilor mărfurilor, a tendinţelor tehnologice precum şi a modului de utilizare a

resurselor de care dispun.

Plecând de la faptul că, pe de o parte, modelele matematice reprezintă

componenta ştiinţifică a unui sistem informatic, iar pe de altă parte, ţinând seama de

facilităţile oferite de utilizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) ca o

componentă a sistemului informatic, acesta din urmă constituie un adevărat instrument în

conducerea ştiinţifică a activităţii economice.

Decizii nestructurate

(neprogramate)

Decizii semistructurate

(semiprogramate)

Decizii structurate

(programate)

Informaţii diverse

SISTEM DE CONDUCERE (decizional) Nivel

strategic

Nivel tactic

Nivel operativ

Marketing Personal Producţie Financiar Contabilitate

I

N

T

R

A

R

I

I

E

S

I

R

I

SISTEME

EXTERNE Mediul exterior

I

N

T

R

A

R

I

I

E

S

I

R

I

SISTEM

CONDUS

I

E S

I

R

I

Birotica+Sisteme ale grupurilor de lucru

Sistem

e de s

priji

nire a

expe

rtilor

SISTEM

INFORMATIONAL Sisteme de

(inclusiv informatic) sprijinire a

conducerii strategice

Sisteme de sprijinire a procesului decizional

Sisteme de informare a conducerii operative

Sisteme de prelucrare a tranzacţiilor

Marketing Personal Producţie Financiar Contabilitate

INTRĂRI

Rolul sistemelor informaţionale în conducerea organizaţiilor economice

I

E S

I

R

I

I N

T

R A

R

I

Page 16: Filosofia Sistemelor Informatice

Iată câteva dintre argumentele aduse în favoarea conducerii organizaţiilor

economice utilizându-se sistemele informatice:

SI oferă posibilitatea simulării proceselor şi fenomenelor economice atât la

nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. Pot fi elaborate şi implementate

modele matematice privind prognoza dezvoltării economiei, se pot elabora diferite

variante de plan şi apoi se poate alege varianta optimă.

la nivel microeconomic, cu ajutorul SI se corelează în mod armonios resursele

disponibile cu obiectivele propuse. (Ex: planificarea reviziilor şi reparaţiilor capitale,

programarea ordonanţării şi urmărirea producţiei, gestiunea stocurilor).

prin intermediul SI se oferă posibilitatea implementării principiului selecţiei şi

informării prin excepţie. Prin aplicarea acestui principiu se asigură degrevarea factorilor

de decizie de o serie de date care de multe ori sunt “sufocante” şi nu pot fi utilizate în

mod corespunzător. Ex: La aprovizionare avem un nomenclator de materii prime şi

materiale cu 15.000 poziţii – ideea este de a scoate în evidenţă numai produsele care se

abat de la starea normală (stocuri aflate în afara limitelor de alarmă inferioară şi

superioară) pentru a se evita rupturile de stoc sau imobilizările de mijloace circulante

(stocurile supranormative).

Cu cât nivelul de conducere este mai înalt cu atât mulţimea indicatorilor necesari

este mai mică, iar indicatorii sunt mai complecşi. Conform principiului selecţiei şi

informării prin excepţie, trebuie selectaţi doar acei indicatori care sunt necesari şi

suficienţi pentru fiecare nivel decizional.

SI asigură implementarea unei multitudini de modele matematice şi ca urmare

a acestui aspect va imprima o sporire a eficienţei economice la nivelul unităţii de

referinţă. Ex: În domeniul comerţului exterior se pot implementa modele privind

prospectarea pieţei externe, corelarea sarcinii de export cu producţia de fabricaţie de la

intern, calculul eficienţei economice pe fiecare tranzacţie comercială, alegerea ofertei

optime.

prin implementarea SI se înlătură anacronismul referitor la utilizarea forţei de

muncă. Ex: cca 70-80% din timpul personalului tehnico-funcţionăresc este folosit pentru

activităţi de rutină (constatare, consemnare, centralizare de date privind procesele şi

fenomenele economice) rămânând prea puţin timp pentru activităţile de control, analiză,

previziune şi comandă (decizie). Datorită utilizării SI factorii de decizie vor dispune de

mai mult timp pentru analiza datelor şi luarea deciziilor corespunzătoare.

La nivel micro şi macroeconomic proiectarea sistemelor informatice trebuie să

aibă în vedere utilizarea bazelor de date, a modelelor matematice, obţinând situaţii finale

cu caracter de semnalare preventivă a abaterilor faţă de starea normală, toate acestea

reprezentând o formă ştiinţifică de conducere. Această concepţie schimbă întregul sistem

informaţional, transformându-l dintr-un instrument pasiv de constatare, consemnare şi

analiză a unor fenomene şi procese economice deja petrecute, într-un instrument activ de

previziune, comandă şi control al acestora.

Cap. II METODE ŞI TEHNICI DE REALIZARE A

SISTEMELOR INFORMATICE

Page 17: Filosofia Sistemelor Informatice

1) Structura sistemelor informatice

2) Concepţia logică de principiu a sistemului informatic

3) Metode de abordare a sistemelor informatice

4) Ciclul de viaţă şi ciclul de dezvoltare a sistemelor informatice

5) Metode de proiectare a sistemelor informatice

STRUCTURA SISTEMELOR INFORMATICE

În conformitate cu abordarea funcţională, sistemele informatice sunt organizate pe

subsisteme, aplicaţii şi unităţi funcţionale (proceduri logice). Pentru programatori mai

sunt relevante încă două niveluri, inferioare unităţii funcţionale şi anume, unitatea de

prelucrare (procedura automată) şi modulul program .

Subsistemul vizează o funcţie a unităţii beneficiare sau un domeniu de activitate

din unitatea în care este conceput sistemul. Aplicaţia vizează o activitate, iar unitatea

funcţională (procedura logica) o subactivitate sau sarcină .

Aplicaţia este un pachet de programe ce serveşte la automatizarea prelucrării

datelor aferente unei activităţi distincte din cadrul unui domeniu de activitate (de exemplu

poate exista o aplicaţie pentru elaborarea statelor de plată, denumită pe scurt aplicaţia

“salarizare”). Într-o aplicaţie pot fi implicate mai multe elemente de structură

organizatorică. De exemplu în elaborarea statelor de plată este implicat nu numai biroul

financiar, care este titular pentru această activitate, ci şi serviciul personal, sau dacă

sistemul de plată presupune pontaj, va fi implicat dispeceratul, secretariatul, etc..

Împlicarea mai multor elemente de structură organizatorică într-o aplicaţie complică

schema funcţională a aplicaţiei, dar de cele mai multe ori, prezenţa mai multor elemente

este inevitabilă.

De regulă aplicaţiile se derulează ciclic şi pentru a fi mai uşor trecute pe

calculator, ciclul lor de viaţă se descompune în subactivităţi cum ar fi preluarea datelor şi

actualizarea bazei de date, sau cea de elaborare liste de ieşire sau rapoarte, sau etapa de

elaborare informaţii pentru alte aplicaţii, etc.

Procedura logică (denumită şi unitatea funcţională) este corespondentul

subactivităţii din cadrul unei aplicaţii din domeniul informatizării. Numai la acest nivel se

poate face uşor, trecerea directă de la structura logică a aplicaţiei la programe, ceea ce

înseamnă că unei proceduri logice (unităţi funcţionale) i se pot asocia din softul aplicaţiei,

una sau mai multe proceduri automate (unităţi de prelucrare). Ultima situaţie este

necesară mai ales atunci când şi în cadrul unei unităţi de prelucrare, sunt implicate mai

multe elemente de structură organizatorică.

În contextul unităţilor funcţionale, elementele de structură organizatorică folosesc

calculatorul în sesiuni de lucru la calculator când, de cele mai multe ori, nu se rulează un

singur program, ci una sau mai multe proceduri automate.

Page 18: Filosofia Sistemelor Informatice

Procedura automată (unitatea de prelucrare) este o secvenţă bine definită de

programe (module program), care odată lansată în execuţie, se rulează după o schemă

logică, fără întrerupere, până la sfârşit. De exemplu preluarea pe calculator, validarea şi

stocarea fişelor de pontaj pentru salarii poate constitui o procedură în cadrul aplicaţiei

numită salarii. Faptul că procedura se rulează întotdeauna până la sfârsit, nu înseamnă că

programele care fac parte din procedură se vor rula toate de fiecare dată; rostul schemei

logice care stă la baza procedurii, este tocmai acela de a decide în funcţie de parametrii

introduşi de utilizator şi de felul cum decurge rularea, care program să se ruleze şi care să

fie sărit, astfel încât procedura să înfăptuiască un act coerent, raţional, să permită

utilizatorului să controleze situaţia, mai precis să înfăptuiască o etapă sau măcar acea

parte dintr-o etapă din ciclul de viaţă al unei aplicaţii, care-i revine biroului sau secţiei din

care face parte utilizatorul respectiv.

Există şi proceduri manuale care deşi nu fac obiectul programării, ele pregătesc

prelucrarea automată a datelor, sau după caz, finalizează această acţiune. Proiectantul

sistemului informatic, trebuie să ţină seama de procedurile manuale şi să facă referiri la

ele în cadrul etapei de proiectare logică şi fizică precum şi ulterior în cadrul manualelor

de utilizare şi respectiv de exploatare, pentru că abia împreună cu aceste proceduri

sistemul informatic este complet.

Structura sistemului informatic trebuie să fie cât mai puţin dependentă de

structura organizatorică a intreprinderii/instituţiei pentru care s-a conceput sistemul.

Acest lucru asigură sistemelor informatice o viaţă mai lungă, făcându-le să nu depindă de

frecventele schimbări de structură organizatorică, care au loc de obicei în secţiunile

sociale unde sunt implementate şi care, dacă sistemul s-ar baza pe ele, ar face ca acesta să

trebuiască să fie actualizat, pentru fiecare modificare de structură.

CONCEPŢIA LOGICĂ DE PRINCIPIU A SISTEMULUI

INFORMATIC S-a specificat că sistemele informatice sunt structurate pe subsisteme, aplicaţii,

unităţi funcţionale, unităţi de prelucrare sau proceduri şi module program. Merită

remarcat că, indiferent de nivelul său, orice componentă a sistemului informatic

presupune intrări, prelucrări şi ieşiri, iar relaţiile dintre componente se realizează prin

intermediul unei baze informaţionale, care există şi în sistemul informaţional, dar în

condiţiile informatizării, va fi reflectată în colecţii omogene de date ce pot fi organizate în

baze de fişiere sau date în funcţie de sistemul specific de gestiune a datelor (SGF sau

SGBD).

Concepţia logică concretă a unui sistem informatic dat se elaborează în etapa de

proiectare logică, dar este bine să ştim încă de pe acum ce este o concepţie logică de

principiu a sistemului informatic. Un asemenea model cuprinde:

Page 19: Filosofia Sistemelor Informatice

a) Intrările în sistemul informatic: sunt acele modificări ale sistemului

informaţional care produc schimbări în colecţiile de date, adică tranzacţiile externe.

Adeseori, modificările pe care tranzacţiile externe le produc direct colecţiilor de date

induc şi un al doilea val de modificări ale acestora, sub forma tranzacţiilor interne. Astfel

o factură ce însoţeşte o tranşă de materiale venite de la furnizor este o tranzacţie externă,

pentru că modifică soldul materialelor cuprinse în factură, dar ea induce şi o modificare a

soldului furnizorului respectiv, ceea ce este o tranzacţie internă.

Tranzacţiile externe provin din exteriorul sistemului electronic de calcul, în timp

ce tranzacţiile interne sunt produse de procedurile de actualizare şi exploatare a

colecţiilor de date. Este de datoria analistului de sisteme informatice să identifice încă din

etapa de proiectare logică efectele secundare ale intrărilor în sistem şi să consemneze

necesitatea procedurilor care vor materializa aceste efecte asupra colecţiilor de date, adică

vor efectua tranzacţiile interne ce se impun logic.

b) Prelucrările sistemului informatic: sunt efectuate de procedurile sistemului

informatic şi prin ele se urmăreşte să se realizeze actualizarea şi exploatarea colecţiilor de

date. Dacă baza informaţională este formată din ansamblul entităţilor informaţionale şi a

atributelor pe care acestea le au, colecţiile de date preiau numai mulţimea atributelor

entităţilor din baza informaţională, aşa numitul nucleu de informaţii. Legăturile dintre

entităţi apar atunci când ele au atribute comune. Mulţimea entităţilor informaţionale din

baza informaţională trebuie să fie unică şi neredundantă. Ea trebuie să asigure un fond

centralizat de informaţii care să asigure obţinerea ieşirilor solicitate de beneficiarul

sistemului informatic.

c) Ieşirile sistemului informatic: sunt grupate în patru categorii:

c1) indicatori sintetici (ex. cifra de afaceri, profitul brut, fondul de rulment, capitalul

propriu, rata rentabilităţii, etc.);

c2) liste sau situaţii de ieşire, care grupează indicatori sintetici sau analitici sub formă de

tabel;

c3) grafice care redau dinamica indicatorilor sintetici sau analitici;

c4) indicatori sintetici şi analitici stocaţi pe suporturi magnetice care urmează a fi

transmişi altor sisteme informatice.

Dată fiind complexitatea actului de elaborare a unui sistem informatic, de-a lungul

timpului în acest domeniu s-au aplicat diferite paradigme şi metodologii.

Page 20: Filosofia Sistemelor Informatice

DOCUMENTE

DE INTRARE IN SISTEMUL INFORMATIC

BAZA INFORMAÞIONALÃ NUCLEU DE INFORMAÞII

PRELUCRÃRI

SGBD sau SGF COLECÞII DE DATE ORGANIZATE IN

FIª IERE SAU IEª IRI

INTRÃRI BAZE DE DATE TRANZACÞII EXTERNE

LISTE SITUAÞII TRANZACÞII INTERNE DE IEª IRE

OBÞINUTE DE SISTEMUL

PROCEDURI INFORMATIC CREARE EXPLOATARE

ACTUALIZARE LISTARE

MODIFICÃRI LISTE DE ERORI

REGLAREA FENOMENELOR ª I PROCESELOR ECONOMICE DIN UNITATEA BENEFICIARÃ.

Reprezentarea schematică a concepţiei logice de

principiu a sistemului informatic

Page 21: Filosofia Sistemelor Informatice

METODE DE ABORDARE A SISTEMELOR

INFORMATICE

Nu este greu de înţeles că realizarea unui sistem informatic, sau doar a unei

aplicaţii, presupune modelarea situaţiei reale şi utilizarea modelului creat, în realitatea cu

care operează calculatorul.

Modelarea este reprezentarea într-un mediu controlat, a proprietăţilor şi/sau

fenomenelor şi proceselor care caracterizează un obiect sau un sistem real. Cu alte

cuvinte în modelare nu există adevăr absolut; modelarea presupune abstracţie şi aducerea

în atenţie numai a unor aspecte ale realităţii studiate şi anume acele aspecte care prezintă

interes pentru modelator. Unul din mediile controlate în care se poate reproduce

realitatea, deci unul în care se pot face modele, este calculatorul. Pe calculator se

realizează modele informaţionale.

Modelul informaţional este o abstracţie a unei entităţi şi această abstracţie poate

fi făcută fie pentru a crea un model general (de referinţă) care să fie apoi folosit pentru a

crea exemple concrete de sisteme informatice (cazul arhitecturilor de referinţă), fie pentru

a crea modelul informatic al unei entităţi anume, deci un model de transpunere. În cele ce

urmează ne vom referi exclusiv la modele de transpunere.

La crearea modelului intervine viziunea analistului despre realitatea pe care o

studiază, adică paradigma. Paradigma reprezintă "ochelarii" prin care analistul vede

sistemul informaţional real, acela pe care vrea să-l modeleze, dar nu toate viziunile sau

concepţiile analiştilor ajung să fie considerate paradigme. La începuturile existenţei

sistemelor informatice, atenţia analiştilor a fost concentrată spre latura funcţională a

activităţii umane studiate şi cum o funcţie a unui birou sau secţie nu putea fi analizată şi

nici prelucrată în bloc, ea a fost descompusă în activităţi (rezultând aplicaţiile

informatice), activităţile au fost descompuse în subactivităţi (rezultând procedurile), care

la rândul lor au fost descompuse în operaţii, cărora în calculator le corespondeau

modulele program. S-a dezvoltat în aceste condiţii o abordare funcţională a sistemelor

informaţionale.

În informatica industrială funcţiei îi corespunde procesul, ceea ce a dus la

abordarea orientată spre proces.

Ulterior, locul fişierelor a fost luat de bazele de date şi corespunzător, locul

sistemelor de gestiune a fişierelor a fost luat de sistemele de gestiune a bazelor de date

(SGBD). Pe parcursul perfecţionării SGBD-urilor, s-a trecut la baze de date relaţionale,

creându-se impresia că elementul principal pe baza căruia trebuie perfecţionate SGBD-

urile îl reprezintă structura datelor. Avem astfel de a face cu o abordare orientată spre

date.

Când s-a pus problema aplicaţiilor în timp real, factorul cel mai important se

părea a fi evenimentul. A apărut astfel abordarea orientată spre evenimente.

Structurarea programelor a evoluat şi ea odată cu metodele de analiză, dar era din

ce în ce mai greu de ţinut pasul cu metoda de analiză, mai exact cu orientarea abordării

sistemelor informatice. Preocupările analiştilor-programatori pentru a pune în

Page 22: Filosofia Sistemelor Informatice

concordanţă structura programelor cu metoda de analiză a sugerat o nouă abordare şi

anume legarea evenimentelor de obiect şi a programelor (numite de astă dată metode) de

evenimente. A apărut astfel abordarea orientată pe obiecte, numai că spre deosebire de

celelalte abordări, ea se extinde şi în alte domenii de activitate, devenind un mod de a

concepe realitatea, adică o paradigmă.

Dintr-un alt punct de vedere, există două mari viziuni de concepţie a sistemelor

informatice: abordarea ascendentă (bottom-up) şi abordarea descendentă (top-down).

Abordarea ascendentă (bottom-up) are ca punct de plecare nivelul operaţional

(aflat la baza piramidei ierarhice) şi, prin realizarea informatizării la fiecare nivel în parte,

se ajunge la un SI care poate atinge nivelul superior al piramidei. În acest caz în faza

finală ajungem să avem informatizarea completă a unui sistem informaţional-

organizaţional, specific unui organism economic supus analizei. Apărătorii acestei

abordări avansează argumentul că este mai bine să acţionezi progresiv, decât să mizezi pe

ipoteza nerealistă că un proiect global poate fi ţinut permanent la zi.

Abordarea descendentă (top-down) constă în a coborî, pe scara piramidei

ierarhice până la bază, realizând totodată şi o analiză. Această viziune consideră că un

anumit domeniu este compus din părţi corelate între ele şi cu legături cu exteriorul, fiind

caracteristică pentru toate sistemele informaţionale. Adepţii acestei abordări consideră că

este mai bine să se creeze şi să se realizeze din start un SI care să ţină cont de obiectivele

planificate, abordată într-o manieră globală, decât să se încerce a se integra a posteriori

subsisteme informatice independente.

Dată fiind complexitatea sistemelor informatice ele nu se pot obţine dintr-odată şi

nici nu se pot realiza după cum crede fiecare programator. Desigur la început aşa a fost,

dar pe măsură ce s-a acumulat experienţă, ea a fost materializată în metodologii.

Metodologia elaborării sistemelor informatice a fost concepută iniţial ca un

ansamblu de principii şi indicaţii, tehnici şi metode grupate şi ordonate ca să ducă la

realizarea sistemului informatic. Cuvântul “metodă” folosit în această definiţie nu are

nimic de a face cu metoda-program asociată evenimentelor unui obiect şi nici cu metoda

de abordare a sistemelor informaţionale. Aici prin metodă se înţelege un set de reguli

aplicabile unui domeniu restrâns din cadrul unei metodologii.

In prezent metodologia este văzută ca setul finit, particular definitoriu al unei metode

(metodă de abordare a sistemelor informatice), prin intermediul unui sistem coerent de

formulare şi/sau procese informatice, necesare pentru modelarea şi formalizarea totală a

unui sistem informatic.

Metodologiile evoluează odată cu tehnologia informaţiei, dar o metodologie de

realizare a sistemelor informatice trebuie să cuprindă:

- etapele/procesele de realizare a unui sistem informatic structurate în subetape , activităţi

sarcini precum şi conţinutul lor;

- fluxul realizării acestor etape sau procese, subetape şi activităţi;

- modalitatea de derulare a ciclului de viaţă a sistemului informatic;

- modul de abordare a sistemului;

- strategiile de lucru/metodele de realizare;

- regulile de formalizare a componentelor sistemului informatic;

Page 23: Filosofia Sistemelor Informatice

- tehnicile, procedurile, instrumentele, normele şi standardele utilizate;

- modalităţile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmărire) şi modul de

utilizare a resurselor financiare, umane şi materiale.

CICLUL DE VIAŢĂ ŞI CICLUL DE DEZVOLTARE A

SISTEMELOR INFORMATICE

În legătură cu sistemele informatice sunt des folosite următoarele două noţiuni:

ciclul de dezvoltare a sistemului informatic şi ciclul de viaţă al sistemelor informatice.

Ciclul de viaţă al sistemelor informatice (CVSI) se extinde pe intervalul de

timp cuprins între decizia de elaborare a sistemului informatic şi decizia de abandonare

sau de înlocuire cu alt sistem informatic.

Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic (CDSI) se extinde de la decizia de

elaborare a sistemului informatic până la momentul intrării sistemului în exploatare.

Ciclul de dezvoltare a SI este inclus în ciclul de viaţă al SI. În tabelul de mai jos sunt

prezentate trei exemple de metodologii şi de etapizare ale ciclului de dezvoltare. Aceste

etape, sau altele (depinde de paradigma prin care vedem sistemul informaţional şi de

modelul ales pentru CVSI ), trebuie respectate la o scară corespunzătoare şi în cazul

aplicaţiilor.

De altfel, este recomandabil ca şi atunci când ne propunem să realizăm doar o

aplicaţie, să facem mai întâi o analiză a întregului sistem informatic, (evident "săpând"

doar atât de adânc cât este necesar pentru ca aplicaţia noastră să fie compatibilă cu

aplicaţiile existente şi cu cele care vor fi realizate în viitor) şi apoi să continuăm doar cu

aplicaţia ce ne interesează.

Metoda SSADM

(1982)

Metoda MERISE Metoda ICI din Romania

- studiul de fezabilitate;

- analiza cerinţelor;

- specificarea

cerinţelor;

- specificarea logică;

- proiectare fizică

(inclusiv

programarea);

- studiul de evaluare;

- modelarea globală;

- modelarea conceptuală;

- modelarea organizaţională;

- logică;

- fizică;

- implementarea (inclusiv

programarea).

- elaborarea temei de

realizare;

- proiectarea de ansamblu;

- proiectarea de detaliu;

- elaborarea programelor;

- implementarea sistemului.

Etapizarea ciclului de dezvoltare a SI (CDSI)

Page 24: Filosofia Sistemelor Informatice

Modele reprezentative ale ciclurilor de viaţă ale sistemelor informatice

1) Modelul cascadă. Asigură trecerea de la o etapă la alta, în ordine secvenţială.

Definirea cerinţelor

Analiza

Proiectarea

Implementarea

Testarea

Utilizarea şi

întreţinerea

Fazele sunt structurate pe activităţi şi subactivităţi. Punctul său slab este că se aplică la

nivel sistem şi nu se poate trece la etapa următoare până ce nu au fost aduse la zi toate

aplicaţiile; în practică se solicită decalaje între aplicaţii.

2) Modelul V. Braţul stâng al diagramei, parcurs descendent, reuneşte fazele în cadrul

cărora se realizează, pas cu pas, proiectarea şi realizarea sistemului informatic. Detalierea

activităţilor de proiectare, codificare şi asamblare a componentelor se realizează gradual.

Braţul drept al diagramei cuprinde reprezentarea fazelor asigurând asamblarea progresivă

a componentelor sistemului pe măsura testării lor individuale (aici se realizează

verificările şi validările), până la obţinerea sistemului global şi acceptarea acestuia de

către beneficiar. Braţul drept se parcurge ascendent.

Definirea cerinţelor

Proiectare Testare sistem sistem

Proiectare Testare

subsistem subsistem (componentă) (componentă)

Codificare asamblare componente

Validare

Page 25: Filosofia Sistemelor Informatice

În cadrul modelului se remarcă realizarea distincţiei dintre verificare şi validare.

Verificarea se referă la testarea sistemului în diversele stadii pe care le parcurge, iar

validarea urmăreşte să identifice în ce măsură sistemul corespunde cerinţelor iniţiale,

ceea ce constituie un punct slab al modelului datorită întârzierii cu care se produce

aceasta validare.

3) Modelul W. Acest model reia ideea modelului în V pe care îl dezvoltă şi

perfecţionează prin integrarea activităţilor de validare la nivelul fazelor de proiectare.

Page 26: Filosofia Sistemelor Informatice

4) Modelul incremental. Permite livrarea sistemului pe componente, dar şi global.

Definirea cerinţelor şi analiza se execută totuşi la nivelul întregului sistem.

Este o metodă de tip top-down, ceea ce implică cunoaşterea şi formularea

cerinţelor pentru întregul sistem încă din faza incipientă de abordare a sistemului, chiar

dacă ulterior se vor rezolva doar părţi din el. De regulă adăugarea unei părţi presupune

testarea a tot ce este realizat până în acel moment, ceea ce poate duce la modificări

multiple ale componentelor realizate printre primele.

Definirea Proiectare Instalare

cerinţelor componenta-1 componenta-1

Analiză Implementare Întreţinere componenta-1 componenta-1

Arhitectura --- --- sistemului

Proiectare Instalare

componenta-n componenta-n

Implementare Întreţinere

componenta-n componenta-n

5) Modelul spirală. Modelul presupune construirea mai multor prototipuri succesive în

condiţiile realizării unei analize a riscului pe fiecare nivel. Fazele de dezvoltare sunt

reluate la fiecare iteraţie în aceeaşi succesiune şi presupun:

Analiza riscurilor

Realizarea unui prototip

Simularea şi testarea prototipului

Determinarea cerinţelor în urma rezultatelor testării

Validarea cerinţelor

Planificarea ciclului următor

Modelul presupune proiectarea sistemului, realizarea primului prototip funcţional,

verificarea măsurii în care răspunde cererilor formulate de utilizator şi rafinarea acestei

prime soluţii, prin dezvoltări viitoare care adaugă noi funcţionalităţi până la obţinerea

variantei finale a sistemului.

Page 27: Filosofia Sistemelor Informatice

6) Modelul evolutiv. Necesită efectuarea unei investigaţii iniţiale pe baza căreia să se

poată elabora o strategie de descompunere a proiectului în părţi/segmente, fiecare cu o

valoare deosebită pentru client. Acestea sunt realizate şi livrate în mod iterativ şi

contribuie la sporirea treptată a performanţelor sistemului. Se are în vedere posibilitatea

aplicării unor adaptări sau modificări ulterioare.

Studiul iniţial Integrare

Descompunere segmente în segmente

Segment-1 Segment-2

Definire cerinţe Implementare Definire cerinţe Implementare

Analiză Testare Analiză Testare

Proiectare Utilizare Proiectare Utilizare

Page 28: Filosofia Sistemelor Informatice

Metoda are succes deoarece se bazează pe o arhitectură deschisă, flexibilă, elaborată prin

participarea tuturor părţilor interesate, inclusiv a utilizatorilor şi a unor specialişti

profesionişti.

7) Modelul X. În partea de sus a X-ului este aplicat modelul cascadă şi V, iar în partea de

jos sunt avute în vedere acţiuni de valorificare a softului creat anterior. Această

preocupare este din ce în ce mai extinsă pe plan mondial şi pare foarte raţională deoarece

softul prezintă o mare supleţe în ce priveşte adaptarea de la o problemă la alta. De fapt nu

contează decât asemănarea structurilor, semnificaţia variabilelor fiind la libera alegere a

celui care foloseşte softul.

În partea de sus, modelul ia în consideraţie utilizarea unor specificaţii de sistem, a

proiectului arhitectural şi de detaliu , codificarea, testarea pe componente, integrarea şi

testarea sistemului. Parte inferioară a X-ului este un V întors, pentru a sugera noţiunea de

gestiune patrimonială a depozitelor reutilizabile la nivel componentă, structură, domeniu

şi chiar aplicaţie.

Având în vedere că partea inferioară a modelului se aplică practic doar în fazele de

proiectare fizică, modelul - ca şi modelul tridimensional al autorilor metodei Merise, nu

este prea popular. Dealtfel metoda Merise mai prezintă un model în două dimensiuni în

care pe abscisă este trecut sistemul actual şi cel viitor, iar pe ordonată sunt trecute

nivelele global, conceptual, organi-zaţional, logic, fizic şi de exploatare, dar după cum s-a

putut vedea, din cele prezentate în secţiu-nea 1 a acestui capitol, metoda Merise este

aplicată de fapt pe un model în două dimensiuni, sub formă de matrice care este foarte

riguros şi se pretează la exigenţele ingineriei softului.

8) Modelul tridimensional. Modelul tridimensional promovat de metoda de proiectare

MERISE se caracterizează prin reprezentarea grafică pe trei axe, fiecare dintre acestea

corespunzând ciclului de viaţă al sistemului, ciclul de decizie şi respectiv ciclului

abstractizării.

Page 29: Filosofia Sistemelor Informatice

MMEETTOODDEE DDEE PPRROOIIEECCTTAARREE AA SSIISSTTEEMMEELLOORR

IINNFFOORRMMAATTIICCEE

11)) MMeettooddee ssttrruuccttuurraattee

-- pprriimmaa ggeenneerraaţţiiee,, aanniiii ''7700

-- ssiisstteemmuull iinnffoorrmmaaţţiioonnaall//iinnffoorrmmaattiicc eessttee ssttrruuccttuurraatt ppee bbaazzaa ffuunnccţţiiiilloorr ssaallee;;

-- cceennttrraattee ppee aannaalliizzaa ffuunnccţţiioonnaallăă:: ffiieeccaarree ffuunnccţţiiee iiddeennttiiffiiccaattăă ssee ssuubbddiivviiddee iieerraarrhhiicc îînn

ssuubbffuunnccţţiiii,, ccoonnttiinnuuâânndd îînn aacceeaassttăă mmaanniieerrăă ppâânnăă ssee aajjuunnggee llaa ccoommppoonneennttee ssuuffiicciieenntt ddee mmiiccii

aassttffeell îînnccââtt aacceesstteeaa ssăă ppooaattăă ffii pprrooggrraammaattee ccuu uuşşuurriinnţţăă..

EExxeemmppllee:: SSAADDTT ((SSttrruuccttuurreedd AAnnaallyyssiiss aanndd DDeessiiggnn TTeecchhnniiqquuee)),, JJSSDD ((JJaacckkssoonn SSyysstteemm

DDeevveellooppmmeenntt)),, YYoouurrddoonn..

AAvvaannttaajjee::

SSiimmpplliittaattee,, bbuunnăă aaddaappttaarree llaa ddeeffiinniirreeaa cceerriinnţţeelloorr uuttiilliizzaattoorruulluuii;;

DDeezzaavvaannttaajjee::

CCoonncceennttrreeaazzăă eeffoorrttuull ddee aannaalliizzăă aassuupprraa ffuunnccţţiiiilloorr ((ddee pprreelluuccrraarree)) nneegglliijjâânndd

ccooeerreennţţaa ddaatteelloorr ((aa ccăărroorr ssttrruuccttuurrăă eessttee ttoottuuşşii mmuulltt mmaaii ssttaabbiillăă ddeeccââtt aa

pprreelluuccrrăărriilloorr));; vvoollaattiilliittaatteeaa cceerriinnţţeelloorr uuttiilliizzaattoorriilloorr ((ffuunnccţţiiiilloorr)) ffaaccee ccaa aapplliiccaaţţiiiillee ssăă

ffiiee îînnttrr--oo aapprrooaappee ccoonnttiinnuuăă rreeccoonnssiiddeerraarree..

22)) MMeettooddee ssiisstteemmiiccee

-- ggeenneerraaţţiiaa aa ddoouuaa,, aanniiii ''8800;;

-- ssee bbaazzeeaazzăă ppee aapplliiccaarreeaa tteeoorriieeii ssiisstteemmeelloorr îînn aannaalliizzaa îînnttrreepprriinnddeerriiii;;

-- ssiisstteemmuull iinnffoorrmmaattiicc eessttee aabboorrddaatt ssuubb ddoouuăă aassppeeccttee ccoommpplleemmeennttaarree:: ddaatteellee şşii pprreelluuccrrăărriillee,, ccaarree ssuunntt ssttuuddiiaattee şşii mmooddeellaattee iinnddeeppeennddeenntt şşii rreeuunniittee ccââtt mmaaii ttâârrzziiuu ccuu ppuuttiinnţţăă;;

-- aaccoorrddăă pprriioorriittaattee ddaatteelloorr ffaaţţăă ddee pprreelluuccrrăărrii;;

-- rreessppeeccttăă cceellee ttrreeii nniivveelluurrii ddee ccoonncceeppţţiiee iinnttrroodduussee pprriinn rraappoorrttuull AANNSSII//SSPPAARRCC::

ccoonncceeppttuuaall,, llooggiicc şşii ffiizziicc;;

-- ssee ddiissttiinngg ppaattrruu nniivveelluurrii ddee aabbssttrraaccttiizzaarree ::

F1

F11 F12

F111 F112 F121 F122 F123

Page 30: Filosofia Sistemelor Informatice

NNiivveelluull ccoonncceeppttuuaall eexxpprriimmăă ooppţţiiuunniillee ddee ggeessttiiuunnee,, ffoorrmmuullâânndd îînnttrreebbaarreeaa :: CCee

ffaacceemm??

NNiivveelluull oorrggaanniizzaaţţiioonnaall eexxpprriimmăă aalleeggeerriillee îînnttrreepprriinnddeerriiii lleeggaattee ddee rreessuurrssee uummaannee şşii

mmaatteerriiaallee.. SSee ppuunn uurrmmăăttooaarreellee îînnttrreebbăărrii :: CCiinnee ?? UUnnddee ?? CCâânndd ?? CCuumm ??

NNiivveelluull llooggiicc ppeerrmmiittee aalleeggeerreeaa mmiijjllooaacceelloorr şşii aa rreessuurrsseelloorr iinnffoorrmmaattiiccee,, ffăăccâânndd

aabbssttrraaccţţiiee ddee ccaarraacctteerriissttiicciillee lloorr tteehhnniiccee pprreecciizzaattee..

NNiivveelluull ffiizziicc eessttee rreepprreezzeennttaatt pprriinn aalleeggeerriillee tteehhnniiccee,, uurrmmăărriinndd ssppeecciiffiicciittaatteeaa lloorr..

LLaa ffiieeccaarree nniivveell ddee aabbssttrraaccttiizzaarree,, SSII eessttee rreepprreezzeennttaatt pprriinn ttrreeii mmooddeellee :: ddaatteellee,,

pprreelluuccrrăărriillee,, ccoommuunniiccăărriillee..

-- eexxeemmppllee :: MMEERRIISSEE,, AAXXIIAALL,, IInnffoorrmmaattiioonn EEnnggiinneeeerriinngg ((JJ.. MMaarrttiinn))..

AAvvaannttaajjee:: ssiisstteemmeellee ssee aaxxeeaazzăă ppee ccoonncceeppttuull ddee bbaazzăă ddee ddaattee,, ccaarree ooffeerrăă mmaaii mmuullttăă

ccooeerreennţţăă,, ssttaabbiilliittaattee şşii eelliimmiinnăă rreedduunnddaannţţeellee..

DDeezzaavvaannttaajjee:: ddeeffiicciieennţţee îînn mmooddeellaarreeaa pprreelluuccrrăărriilloorr,, ppoossiibbiilliittaatteeaa aappaarriiţţiieeii ddee ddiissccoorrddaannţţee

îînnttrree mmooddeelleellee ddaatteelloorr şşii aallee pprreelluuccrrăărriilloorr..

33)) MMeettooddee oorriieennttaattee oobbiieecctt ((oobbiieeccttuuaallee))

- ggeenneerraaţţiiaa aa ttrreeiiaa,, aanniiii ''9900;;

-- ssee aaccoorrddăă aatteennţţiiee ddeeoosseebbiittăă aattââtt ssttrruuccttuurriiii ddaatteelloorr,, ccââtt şşii ssttrruuccttuurriiii ffuunnccţţiioonnaallee;;

-- ssiisstteemmuull iinnffoorrmmaaţţiioonnaall//iinnffoorrmmaattiicc eessttee ppeerrcceeppuutt ccaa oo ssttrruuccttuurrăă ddee oobbiieeccttee aauuttoonnoommee,, ccee

ssee oorrggaanniizzeeaazzăă şşii ccooooppeerreeaazzăă îînnttrree eellee;;

-- uunn oobbiieecctt aarree uunn aannuummiitt ccoommppoorrttaammeenntt,, ddeeffiinniitt pprriinn aannssaammbblluull ooppeerraaţţiiiilloorr ((sseerrvviicciiiilloorr)) ppee

ccaarree llee ppooaattee eeffeeccttuuaa;; ddaatteellee şşii pprreelluuccrrăărriillee pprriinn ccaarree eessttee iimmpplleemmeennttaatt aacceesstt ccoommppoorrttaammeenntt

ssuunntt îînnccaappssuullaattee ((mmaassccaattee)) şşii ssuunntt iinnaacccceessiibbiillee cceelloorrllaallttee oobbiieeccttee;;

-- ffiieeccaarree oobbiieecctt ppooaattee ppaarrttiicciippaa llaa ccoommppuunneerreeaa aallttoorr oobbiieeccttee mmaaii ccoommpplleexxee;;

-- ffiieeccaarree oobbiieecctt ppooaattee iinntteerrvveennii îînn mmaaii mmuullttee ffuunnccţţiiii ssaauu sscceennaarriiii ffuunnccţţiioonnaallee ddiiffeerriittee..

EExxeemmppllee:: OOOODD ((BBoooocchh)),, OOMMTT ((RRuummbbaauugghh)),, OOOOAA//OOOODD ((CCooaadd)),, OOOOMM ((RRoocchhffeelldd))..

MMeettooddeellee oorriieennttaattee oobbiieecctt ssee ccaarraacctteerriizzeeaazzăă pprriinn ddeeffiinniirreeaa aa ttrreeii mmooddeellee ::

O1

O2

O3

O4

O5

O6

O7

Page 31: Filosofia Sistemelor Informatice

MMooddeelluull oobbiieecctteelloorr aarree rroolluull ddee aa ddeessccrriiee oobbiieecctteellee ccaarree iinntteerrvviinn îînn pprroobblleemmaa ddee

rreezzoollvvaatt şşii rreellaaţţiiiillee ddiinnttrree eellee.. MMooddeelluull oobbiieecctteelloorr rreepprreezziinnttăă ddeessccrriieerreeaa ssttrruuccttuurriiii

ssttaattiiccee aa oobbiieecctteelloorr,, ccllaasseelloorr ddee oobbiieeccttee,, aa ooppeerraaţţiiiilloorr şşii aattrriibbuutteelloorr,, pprreeccuumm şşii aa

lleeggăăttuurriilloorr şşii aa rreellaaţţiiiilloorr ddiinnttrree eellee..

MMooddeelluull ddiinnaammiicc aarree rroolluull ddee aa ddeessccrriiee ssttăărriillee ppee ccaarree llee ppooaattee aavveeaa uunn oobbiieecctt şşii

eevveenniimmeenntteellee llaa ttrreecceerreeaa ddiinnttrr--oo ssttrruuccttuurrăă îînn aallttaa.. MMooddeelluull ddiinnaammiicc ddeessccrriiee

iinntteerraaccţţiiuunneeaa ddiinnttrree oobbiieeccttee şşii eessttee ffooccaalliizzaatt ppee aassppeeccttee ccee ssee sscchhiimmbbăă îînn ttiimmpp..

MMooddeelluull ffuunnccţţiioonnaall aarree rroolluull ddee aa ddeessccrriiee pprreelluuccrrăărriillee şşii fflluuxxuurriillee ddee ddaattee..

MMooddeelluull ffuunnccţţiioonnaall pprreezziinnttăă ttrraannssffoorrmmăărriillee vvaalloorriilloorr ddaatteelloorr,, pprreecciizzâânndd ssuurrssaa şşii

ddeessttiinnaaţţiiaa lloorr..

AAvvaannttaajjee:: ppeerrmmiittee rreeuuttiilliizzaarreeaa ccoommppoonneenntteelloorr ddee pprrooggrraamm,, ffaavvoorriizzeeaazzăă mmooddeellaarreeaa şşii

uuttiilliizzaarreeaa ddee oobbiieeccttee ccoommpplleexxee..

DDeezzaavvaannttaajjee:: ppeerrcceeppţţiiaa şşii rreepprreezzeennttaarreeaa mmoonnoolliittiiccăă ddee ttiippuull ""ttoottuull eessttee oobbiieecctt"" nnuu

ccoorreessppuunnddee îînnttoottddeeaauunnaa rreeaalliittăăţţiiii rreepprreezzeennttaattee..

Cap. III MERISE – METODĂ DE PROIECTARE A

SISTEMELOR INFORMATICE

1) Noţiuni introductive

2) Ciclurile de realizare a unui sistem informatic

3) Modelul conceptual al datelor

4) Modelul logic al datelor

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Metoda MERISE (Methode d’Etude et Realisation Informatique par le Sous –

Ensemble representatif) a fost dezvoltată de Centrul Tehnic de Informatică din cadrul

Ministerului de Industrie Francez şi reprezintă un instrument tehnico-economic de

proiectare a unui sistem informatic. Pe parcursul timpului au fost dezvoltate două variante

ale metodei.

Prima variantă, elaborată la sfârşitul anilor ’70 se baza pe următoarele coordonate:

a) abordarea sistemică – scoate în evidenţă relaţia existentă între sistemul

informaţional şi sistemul decizional, pe de o parte, precum şi relaţia dintre sistemul

informaţional şi sistemul condus, pe de altă parte. Sistemul informaţional pune la

dispoziţia sistemelor condus şi decizional toate informaţiile necesare pentru a acţiona şi a

decide;

Page 32: Filosofia Sistemelor Informatice

b) acoperirea întregului ciclu de viaţă a SI – cuprinde schema directoare, studiul

prealabil, studiul de detaliu, studiul tehnic, realizarea SI, implementarea SI, mentenanţa

SI;

c) un ciclu de abstractizare corespunzător celor trei niveluri: conceptual

(răspunzând la întrebarea CE?), logic sau organizaţional (răspunzând la întrebările

CINE?, CÂND?, UNDE?) şi fizic (răspunzând la întrebarea CUM?);

d) separarea între modelul datelor şi modelul prelucrărilor.

Niveluri Date Prelucrări

Conceptual Model conceptual MCD Model conceptual MCP

Logic sau

Organizaţional Model logic MLD Model organizaţional MOP

Fizic Model fizic MFD Model fizic MFP

Se evidenţiază şi o etapă de validare, care permite verificarea existenţei tuturor datelor

pentru efectuarea prelucrărilor, precum şi a verificării tuturor prelucrărilor utile pentru

obţinerea datelor necesare.

MERISE separă studiul datelor de cel al prelucrărilor, deşi acestea două se pot

realiza în paralel.

MERISE are două obiective principale:

1) reprezintă o metodă de concepţie a SI;

2) propune o metodologie de dezvoltare a SI.

Avantajele metodei MERISE ca metodă de concepţie a SI sunt:

apropierea de sistemul informatic şi de structura ideală a BD;

descrierea SI pe trei niveluri;

utilizarea unui formalism de reprezentare precis, simplu şi riguros pentru

descrierea datelor. (Formalism, în sensul de mai sus, înseamnă un set de

definiţii şi reguli, combinat cu un set de tipuri de diagrame şi/sau de tabele.)

Acest formalism este reglementat pe plan internaţional de standardul ISO sub

numele de ENTITATE-ASOCIERE;

descrierea amănunţită la nivel conceptual, permiţând realizarea unui SI

independent de organizarea firmei şi alegerea tehnicii de automatizare;

reprezentarea vizuală folosită în modelul conceptual duce la uşurează stabilirea

unui dialog între toţi partenerii implicaţi în realizarea SI.

Varianta a doua a metodei MERISE surprinde evoluţiile tehnice şi organizaţionale

ale anilor ’90 şi înlătură câteva carenţe ale modelului entitate-asociere utilizat în prima

versiune. Astfel, se introduc noţiunile de generalizare şi specializare pentru a explica

conceptele de moştenire, regulile de integritate şi pentru noţiunea de identificator relativ

(ce permite identificarea unei entităţi în raport cu altă entitate).

În versiunea a doua a metodei MERISE modelul conceptual al prelucrărilor

(MCP) conţine, în plus :

o diagramă a fluxului de date (DFD);

un model analitic conceptual al prelucrărilor care acţionează încă din faza

de concepţie;

Page 33: Filosofia Sistemelor Informatice

noţiunea de ciclu de viaţă al unui obiect – surprinde toate etapele parcurse

de un obiect în cursul existenţei sale, în funcţie de evenimentele produse şi

de evenimentele care urmează a se produce;

La nivelul organizaţional sunt surprinse în structură toate resursele materiale şi

umane implicate în realizarea SI. La nivel logic sunt definite interfeţele cu utilizatorii,

resursele logice ale prelucrărilor, precum şi depozitarea şi repartiţia datelor, nivelul fizic

rămânând neschimbat.

CICLURILE DE REALIZARE A UNUI SISTEM

INFORMATIC

Ciclurile de realizare a unui SI utilizând metoda MERISE sunt: ciclul de decizie,

ciclul de viaţă, ciclul de abstractizare. Acestea se reprezintă într-un grafic tridimensional

(vezi cap. 2, subcapitolul „Modele reprezentative ale ciclurilor de viaţă ale SI”, Modelul

tridimensional).

Ciclul de decizie

Ciclul de decizie are rolul de a defini mediul şi bazele SI, precum şi modalităţile

de exploatare ale acestuia. Actorii care apar în acest procesul decizional sunt: managerii,

angajaţii (utilizatori finali ai SI) şi dezvoltatorii de SI. Deoarece luarea deciziilor

presupune cooperarea dintre diferite compartimente, este important să se creeze mai

multe grupuri de discuţie (grupuri de lucru).

Descrierea structurii grupurilor de lucru este detaliată în norma Z67-101 ANFOR

– Recomandări pentru conducerea proiectelor informatice :

Comitetul Director – are rolul de a stabili orientarea proiectului şi de a lua

deciziile importante;

Grupul de proiect – este singura structură permanentă pe parcursul realizării SI.

Are rolul de a realiza SI, precum şi documentaţia SI. Este format din şeful de

proiect, persoane care se ocupă cu concepţia şi realizarea SI şi reprezentanţi ai

grupului de utilizatori;

Comitetul utilizatorilor – participă la elaborarea de soluţii şi la validarea

documentaţiei realizate de grupul de proiect.

Deciziile care se iau în ciclul de decizie sunt legate de aspecte multiple, ca de exemplu:

Decizii manageriale legate de funcţionalitatea SI;

Decizii financiare referitoare la costuri şi beneficii;

Decizii referitoare la identificarea principalilor actori ai sistemului

informaţional şi organizatoric;

Decizii ale utilizatorilor finali legate de interfaţa SI;

Decizii legate de modul de procesare a datelor;

Decizii de ordin tehnic legate de echipamentele hardware şi software.

Page 34: Filosofia Sistemelor Informatice

Ciclul de viaţă

Ciclul de viaţă presupune existenţa a patru etape: realizarea unui plan strategic,

realizarea unui studiu preliminar, realizarea unui studiu detaliat şi realizarea SI.

A) Planul strategic – trasează obiectivele ţintă ale organizaţiei dpdv al colectării

informaţiilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategice şi împarte organizaţia

pe domenii sau pe departamente pentru o mai bună analiză viitoare (inclusiv modul în

care aceste departamente interacţionaeză între ele). Pentru fiecare departament este

gândită o schemă a aplicaţiilor, care include şi politica de resurse umane, produsele

hardware şi software, precum şi o metodologie pentru implementarea unei îmbunătăţiri

viitoare a sistemului.

B) Studiul preliminar – este realizat pentru fiecare domeniu şi descrie SI propus,

impactul acestuia asupra organizaţiei, costurile şi beneficiile. Studiul preliminar trebuie

să fie în concordanţă cu planul strategic stabilit anterior. Activităţile acestei etape sunt:

culegerea de informaţii despre activitatea organizaţiei, cu menţionarea şi

scoaterea în evidenţă a particularităţilor întâlnite;

realizarea diagramelor de flux care evidenţiază actorii participanţi şi

schimburile de informaţii dintre ei;

elaborarea primelor variante de MCD şi MOP şi analizarea punctelor lor

slabe;

propuneri de îmbunătăţire a MCD şi MOP şi prezentarea unei soluţii;

evaluarea soluţiei propuse.

C) Studiul detaliat – specificarea detaliată a cerinţelor şi a arhitecturii noului sistem. În

această etapă se vor avea în vedere toate aspectele care vor fi automatizate, incluzând

specificaţiile de detaliu pentru modelul tehnic şi funcţional. Activităţi ale acestei etape:

se realizează la nivel general :

MCD, MCP, MLD, MOP pentru soluţia aleasă;

definirea mediului de dezvoltare logic şi material;

definirea dicţionarului de atribute;

punerea în practică a studiului preliminar prin elaborarea planurilor de lucru,

realizarea documentaţiei şi a planului de recepţie

se realizează la nivel detaliat :

stabilirea fazelor de realizare;

validarea datelor şi prelucrărilor (optimizarea MLD şi realizarea unei prime

variante a MFD);

evaluarea timpului de realizare a bazei de date;

un plan cu necesarul de echipamente şi materiale.

D) Realizarea SI – se execută în două subetape: studiul tehnic şi realizarea programelor

şi punerea în lucru.

Studiul tehnic – descrierea logică a arhitecturii SI ŞI descrierea MFD;

Realizarea programelor şi punerea în lucru – scrierea efectivă a liniilor de cod,

testarea SI şi integrarea în sistemul informaţional al organizaţiei.

Page 35: Filosofia Sistemelor Informatice

Sintetizând, prin utilizarea metodei MERISE se răspunde la trei întrebări:

1) Ce trebuie făcut? – şi de aici rezultă etapele şi subetapele;

2) Cum se face? – de aici rezultă legăturile şi regulile;

3) Cu cine se face? – participanţii.

Ciclul de abstractizare

Ciclul de abstractizare este constituit dintr-o înşiruire de raţionamente făcute în

scopul realizării SI, şi constituie faza esenţială a metodei MERISE. Aceasta conţine 6

niveluri de abstractizare, împărţite în două mari categorii: niveluri de abstractizare care

fac referire la date şi niveluri de abstractizare care fac referire la prelucrări:

DATE PRELUCRĂRI

CONCEPTUAL MCD (Modelul conceptual al

datelor)

- Concepte fundamentale

- Relaţii semantice

MCP (Modelul conceptual al

prelucrărilor)

- Descrierea macroscopică

(noţiunea de proces)

LOGIC MLD (Modelul logic al datelor)

- Integrarea restricţiilor de

organizare

- Traducerea în SGBD:

entitate

relaţie

instanţă (realizare)

MOP (Modelul organizaţional al

prelucrărilor)

- Integrarea alegerii opţiunii

- Repartiţia om-maşină

- Timp real-timp diferit

Desfacerea proceselor

proceduri faze sarcini

FIZIC MFD (Modelul fizic al datelor)

- Descrierea bazelor de date

- Noţiuni de înregistrare

MFP (Modelul fizic al

prelucrărilor)

- Descrierea programelor

- Descrierea procedurilor

Tabelul de mai jos prezintă întrebările care trebuiesc puse pe parcursul realizării unui SI

prin metoda MERISE, răspunsurile care descriu de fapt nişte obiecte şi modelele astfel

reprezentate:

Întrebare Obiecte descrise Nivel de

abstractizare

Modele rezultate

Ce se doreşte să se

facă?

Date

Relaţii

Reguli de gestiune

Înlănţuiri de prelucrări

Conceptual MCD (static)

MCP (dinamic)

Cine face? Cu ce?

Când?

Oameni

Maşini

Reţele diferite

Repartiţie geografică

Logic

Organizaţional

MLD

MOP

Page 36: Filosofia Sistemelor Informatice

Cum se face? Entităţi

Programe

Proceduri

Fizic MFD

MFP

1) La nivelul ciclului de abstractizare metoda MERISE are o abordare

descendentă, începând cu modelele conceptuale. Acest lucru implică acumularea de

cunoştinţe şi analizarea organizaţiei ca intreg, luându-se astfel un prim contact cu

aspectele reale ale organizaţiei.

2) A doua subetapă din acest ciclu o reprezintă evaluarea modelelor logice şi

organizaţionale fiind necesare luarea unor decizii cu privire la întrebările: Cine face? Cu

ce? Când? Tot în cadrul acestei etape MCD este transformat în MLD.

3) A treia subetapă o reprezintă realizarea MFD şi MFP, ceea ce implică

identificarea alternativelor tehnice de realizare a SI. Nivelul fizic priveşte constrângerile

de ordin tehnic şi material, această fază fiind ultima dpdv cronologic. De aceea putem

spune ca metoda MERISE este independentă de tehnologie până în faza finală. Acum vor

fi luate în considerare constrângerile legate de sistemul de operare, de sistemul de

management al bazei de date (SGBD), precum şi limbajul de programare folosit.

La toate nivelurile de abstractizare ale ciclului, informaţiile care rezultă apar sub

formă de grafice sau diagrame. Un aspect important al metodei MERISE îl reprezintă

regulile de deducere (de transformare) a unui model din modelul anterior.

MODELUL CONCEPTUAL AL DATELOR

Modelul conceptual utilizează o abstractizare prin relaţie, recunoscută de ISO ca

fiind o apropiere de modelul ENTITATE-RELAŢIE. Modelul conceptual al datelor

reprezintă o structură generală şi logică a bazei de date, structură care este independentă

de software-ul utilizat sau de structura de stocare a datelor.

Un model conceptual al datelor presupune:

reprezentarea organizării datelor într-un format grafic care poartă denumirea de

diagrama entitate-asociere;

verificarea validităţii modelării datelor;

generarea unui model fizic al datelor care specifică modul de implementare a

bazei de date.

MCD corespunde unei structuri generale a datelor acceptată de toţi utilizatorii

potenţiali. Rezultatul final al activităţii de modelare la acest nivel nu este o reprezentare a

unui SI real, ci reprezintă o viziune abstractă a acestuia, reprezentare ce poate lua fie o

formă grafică (de cele mai multe ori), fie matematică, verbală sau mentală.

MCD are o formă abstractă şi formalizată şi poate conţine erori datorate:

- spiritului de observare şi subiectivităţii observatorului;

- metodelor de observare folosite;

- tehnicilor, instrumentelor şi metodelor de modelare.

Pentru a se înlătura erorile de concepţie a modelului este bine ca la procesul de observare

să participe mai mulţi membri ai echipei, fiecare dintre aceştia realizând câte un model.

Page 37: Filosofia Sistemelor Informatice

Modelele astfel realizate sunt supuse confruntării, care în urma unor analize pot duce la

identificarea eventualelor erori de reprezentare. De asemenea, este important ca modelele

utilizate să respecte normele şi standardele recunoscute.

Identificarea principalelor obiecte care stau la baza modelului conceptual de date,

dpdv al metodei MERISE, se referă la noţiunile de entitate şi asociere.

Entitatea este un obiect material sau abstract al realităţii modelate, caracterizat

de o existenţă proprie, cu o identitate proprie, şi cu anumite proprietăţi care îl fac

identificabil în raport cu alte obiecte ce prezintă acelaşi comportament.

Proprietăţile definitorii ale unui obiect se numesc atribute.

Atributele sunt percepute, dpdv informatic, ca variabile ale datelor, caracterizate

prin natura valorilor pe care le pot lua acestea la un moment dat. Astfel, atributul poate fi

numeric, alfanumeric, şir de caractere.

Dpdv al modului de reprezentare a informaţiei, atributele pot fi:

1) elementare – reprezentarea datei este indivizibilă în raport cu informaţia

pe care o reprezintă. Aceste atribute se mai numesc şi atribute atomice;

2) compuse – se pot descompune în mai multe atribute elementare (ex:

adresa).

Dpdv al realităţii modelate, atributele pot fi:

1) opţionale – dacă atributul respectiv nu poate prezenta o valoare la un

moment dat (ex. limbi străine cunoscute);

2) obligatorii – trebuie să prezinte neaparat o valoare. Aceste atribute sunt

folosite în special la identificarea univocă a unei entităţi.

Dpdv al valorilor pe care le pot lua la un moment dat, atributele pot fi:

1) multivaloare – atunci când valoarea pe care o poate lua un atribut, la un

moment dat, prezintă mai multe realizări concomitente pentru aceeaşi

entitate (ex. limbi străine cunoscute – o persoană poate cunoaşte engleză,

franceză şi germană);

2) monovaloare – prezintă doar o singură valoare pentru atributul respectiv.

Dpdv al rolului pe care îl îndeplineşte atributul respectiv în cadrul modelului,

atributele pot fi:

1) chei candidate – sunt acele atribute care prin natura lor pot juca rolul de

cheie primară sau de identificator în cadrul unui tip de entitate,

2) cheie primară (identificator) – reprezintă acel atribut sau grup de atribute

care reuşeşte, prin valorile pe care le ia, să identifice în mod singular o

entitate din mulţimea entităţilor care prezintă acelaşi comportament.

Rezultă că o cerinţă esenţială pentru valorile pe care le poate lua acest gen

de atribut este unicitatea. Ex. CNP

3) cheie externă – reprezintă un atribut sau o mulţime de atribute definite pe

aceeaşi mulţime de valori ca şi cheia primară, rolul său fiind acela de a

putea stabili o asociere (legătură) între două sau mai multe tipuri de

entităţi, care, în realitatea modelată, interacţionează între ele.

Page 38: Filosofia Sistemelor Informatice

În realitate, pot exista mai multe atribute care pot juca rolul de identificator pentru un tip

de entitate. Ex. pentru societăţi comerciale: codul unic de înregistrare (CUI), numărul de

înregistrare, codul IBAN. De aceea, atributul care joacă rolul de identificator (cheie

primară) trebuie să îndeplinească concomitent mai multe cerinţe:

a) nu trebuie să existe două valori identice în mulţimea valorilor pe care le poate

lua acel atribut;

b) cheia primară nu poate avea valoarea NULL. Valoarea NULL nu este valoarea

zero, ci arată că pentru atributul respectiv nu s-a introdus nicio valoare;

c) valoarea pe care o poate lua o cheia primară nu trebuie să se modifice. În

exemplul de mai sus codul IBAN nu respectă această condiţie;

d) dimensiunea câmpului cheie primară trebuie să fie cât mai redusă. În exemplul

de mai sus numărul de înregistrare la Registrul Comerţului are 13 caractere, iar CUI este

format din 7 caractere.

Ţinând cont de aceste cerinţe se alege acel atribut sau grup de atribute care să joace rolul

de identificator al unui tip de entitate (cheia primară). Simbolizarea atributului cheie

primară se realizează prin sublinierea acestuia printr-o linie continuă.

Domeniul reprezintă mulţimea tuturor valorilor posibile pe care le poate lua un

atribut.

Deci, atributele surprind partea statică a unui tip de entitate, iar valorile atributelor

reflectă partea dinamică a entităţii. (ex. Vârsta este atributul entităţii salariat, iar valoarea

acestui atribut se schimbă).

Există două modalităţi prin care se poate exprima domeniul de valori:

1) Exprimarea explicită – se enumeră valorile din domeniul respectiv. Ex:

Vârsta{18,19,20,…, 75}

2) Exprimarea implicită – se precizează proprietăţile pe care le are domeniul. Ex:

Vârsta{x, xN, 18≤x≤75}.

Legături (asocieri/relaţii) între date

Există două tipuri de legături între date: legături între atributele aceluiaşi tip de

entitate şi legături care se stabilesc între mai multe tipuri de entităţi.

A) Legături între atributele aceluiaşi tip de entitate

Conform conceptelor matematice din algebra relaţională, cercetătorul american E.

F. Codd ajunge la concluzia că informaţia poate fi grupată natural în mulţimi diferite,

asemănătoare cu structura unui tabel. Astfel, într-un SGBD relaţional, datele sunt

organizate şi percepute de către utilizator sub forma unor tabele bidimensionale, care

corespund modelului abstract tip de entitate (fiecare tabel e un tip de entitate). Rândurile

acestui tabel corespund unui tuplu(înregistrare), având drept corespondent în modelul

abstract entitatea. Coloanele tabelului corespund atributelor (denumirea

coloaneidenumirea atributului, totalitatea valorilor care se regăsesc în coloana

respectivă domeniul de valori al atributului).

Page 39: Filosofia Sistemelor Informatice

Atributele unei entităţi interacţionează între ele, această relaţie purtând denumirea

de dependenţă funcţională. Dependenţa funcţională este o proprietate a atributelor şi

arată modul în care sunt legate acestea unele de altele.

Există două feluri de dependenţă funcţională:

1) dependenţă funcţională simplă – este o legătură stabilită între două atribute

notate A şi B, aparţinând unei relaţii R; pentru fiecare valoare cunoscută a atributului A

se antrenează, în mod sistematic, asocierea aceleiaşi valori pentru atributul B.

Reprezentarea grafică este următoarea:

Atributele din partea stângă a săgeţii poartă denumirea de atribute determinante, iar cele

din partea dreaptă a săgeţii se numesc atribute determinate.

2) dependenţă funcţională multivaloare – Fie atributele A, B, C aflate într-o

relaţie R; între aceste atribute există o dependenţă funcţională multivaloare atunci când

pentru fiecare valoare a atributului A există o mulţime de valori pentru atributul B şi o

mulţime de valori pentru atributul C. Mulţimile de valori ale atributelor B şi C sunt

independente unele de altele.

Reprezentarea grafică este următoarea:

B) Legături care se stabilesc între mai multe tipuri de entităţi

Într-o BDR datele sunt stocate în mai multe tabele şi este important ca sistemul să poată

reuni corect informaţiile între care există legături. Relaţiile se constituie prin precizarea

unei legături între un câmp sau o combinaţie de câmpuri ale unui tabel şi câmpurile

corespunzătoare din alt tabel.

Există trei tipuri de relaţii:

1) Relaţia unu-la-unu (one-to-one/biunivocă). Dacă două tabele A şi B sunt într-o

relaţie unu-la-unu, atunci unei înregistrări din tabelul A îi corespunde cel mult o

înregistrare din tabelul B şi invers, unei înregistrări din tabelul B îi corespunde cel mult o

înregistrare din tabelul A. În practică cele două tabele sunt similare cu un singur tabel

care cuprinde toate câmpurile acestora.

2) Relaţia unu-la-mulţi (one-to-many). Dacă două tabele A şi B sunt într-o relaţie

unu-la-mulţi, atunci unei înregistrări din tabelul A (tabelul master) îi corespund mai multe

înregistrări din tabelul B (tabelul detail), iar unei înregistrări din tabelul B îi corespunde o

singură înregistrare din tabelul A. Este tipul de relaţie cel mai des întâlnit în practică.

A B

CNP NUME

A B

Page 40: Filosofia Sistemelor Informatice

3) Relaţia mulţi-la-mulţi (many-to-many). Dacă două tabele A şi B sunt într-o

relaţie mulţi-la-mulţi, atunci unei înregistrări din tabelul A îi corespund mai multe

înregistrări din tabelul B, iar unei înregistrări din tabelul B îi pot corespunde, de

asemenea, mai multe înregistrări din tabelul A.

Cardinalitatea este un cuplu de numere întregi de forma (x,y) , care exprimă numărul

minim (x) şi numărul maxim (y) de realizări ale unei instanţe ale tipului de entitate care

participă la o asociere. X se numeşte cardinalitate minimală, desemnând obligativitatea

unei realizări de a participa la o asociere, iar y se numeşte cardinalitate maximală, fiind

percepută ca volumul participării la asociere. Cardinalitatea minimală / maximală exprimă modul de participare al realizărilor fiecărei entităţi la asociere ( valori uzuale:0,1; 1,1; 0,n; 1,n ).

Reprezentarea grafică:

ANGAJAT

Marcă

Nume

Prenume

Data nasterii

Salariul lunar

ÎNCADRAT-LA

Data încadrãrii

1,1 0,n

Asociere

Nume

asociere

Atribut al asocierii

Cardinalitate

minimalã maximalã

COMPARTIMENT

Cod compartiment

Den compartiment

Tip entitate

ANGAJAT

Tip entitate

COMPARTIMENT

Page 41: Filosofia Sistemelor Informatice

MODELUL LOGIC AL DATELOR

Trecerea de la MCD la MLD ţine seama de două tipuri de reguli principale, reguli

care se referă la distribuţia datelor pe tipuri de entităţi, precum şi de cardinalităţile

prezentate de asocierile tipului de entitate. Aceste elemente metodologice poartă

denumirea de reguli de transformare.

Regula 1. Fiecare tip de entitate se transformă într-un tabel, primind ca denumire

a coloanelor numele atributelor din care este format acel tip de entitate, iar identificatorul

tipului de entitate se va transforma în cheia primară a tabelului respectiv. Un tabel este

perceput ca o asociere între mai multe atribute care caracterizează acelaşi tip de entitate.

Regula 2. În cazul în care două tipuri de entitate prezintă pentru o asociere

cardinalitatea (1,1), în mod normal fiecare entitate poate primi drept cheie externă, cheia

primară a celeilalte entitaţi. În realitate se ţine cont de ordinea de apariţie a fiecărui tip de

entitate. Cheile externe se simbolizează în MLD prin subliniere cu o linie punctată.

Regula 3. În cazul în care două tipuri de entitate au o asociere de tipul (1,n),

cheia primară a tabelei care prezintă la asociere cardinalitatea (1,n) va deveni cheie

externă în tabela care prezintă la asociere cardinalitatea (1,1).

ANGAJAŢI

Marca

Nume

Prenume

Adresa

SUCURSALĂ

Cod sucursală

Adresa

Telefon

Lucrează 1,1 1,n

Page 42: Filosofia Sistemelor Informatice

Aplicând această regulă, pentru acest MCD vom avea următorul MLD:

ANGAJAŢI = (Marca,Nume,Prenume,Adresa,Cod sucursală)

SUCURSALĂ = (Cod sucursală,Adresa,Telefon)

Regula 4. În cazul în care două entităţi prezintă o asociere de tipul (n,m),

asocierea în sine se transformă într-o tabelă având obligatoriu drept chei externe cheile

primare ale celor două tabele.

MLD va fi:

CONTRACTE DE ASIGURARE = (Nr contract,Data semnare,Data început)

RISCURI = (Cod risc,Denumire risc,Franşiză)

PREVĂD = (Nr contract,Cod risc)

CONTRACTE

DE

ASIGURARE

Nr contract

Data semnare

Data început

RISCURI

Cod risc

Denumire risc

Franşiză

Prevăd

1,n 1,m