Filosofia limbajului

Daiana Cuibus

EXERCITIIFILOSOFIALIMBAJULUI

introducere in logosul blagian

Editura Biblioteca Bucurestilor

.

www.dacoromanica.ro

Daiana Cuibus

EXERk CITII

FILOSOFIALIMBAJULUI

www.dacoromanica.ro

Coperta:MIRCEA DUMITRESCU

ISBN 973-98918-6-1

www.dacoromanica.ro

Daiana Cuibus

EXERCITIIFILOSOFIALIMBAJULUI

introducere in logosul blagian

Editura Biblioteca Bucurestilor2001

www.dacoromanica.ro

Teatulblagian

infreexpresionism

i filosofialimbajului

www.dacoromanica.ro

"Suntem incredintaii a cea mai tcinara generatie decritici literari, pe sale de a se ridica, va face in acestdomeniu, care -, i asteaptcl si el primenirile, un puternicla de perspective filosofice si chiar de perspectivefilosofice romcine.yti. Avem convingerea cu numai inacest sens noua generatie de critici ici va legitima exis-tenta fora de generalia premerglitoare."

Lucian Blaga, Critica literary si filosofia, in "Isvoade".

"To live alone, one must be a beast or a god, saysAristotle. There remains a third case: one must beboth at once...philosopher" Nietzsche.

Abordarile critice ale creatiei lui

Lucian Blaga s-au Indreptat, cel mai ade-sea, asupra poeziei sale Si asupra con-tributiei sale filosofice la o morfologie aculturii. In ceea ce prive§te, insa, teatrul,critica 1-a ignorat uneori, iar alteori a per-ceput ca dificilA demonstrarea acestuiadrept zona de intfilnire a filosoficului cupoeticul, dar in acelasi timp independentAsi aparte fats de acestea. Caci, friteles cateatru poetic, exists riscul de a apela la ele-mente de analizA strict poeticA, ignoran-

Daiona Cuibus Exerciiii de filosofia limbojulul 7

www.dacoromanica.ro

du-le pe cele dramatice; alteori, incercareade a demonstra autonomia teatrului in ra-port cu restul creatiei blagiene a dus la ig-norarea deliberate a oricaror conexiuni cuaceasta.

Credem ca sensurile Si semnificatiateatrului lui Lucian Blaga trebuie i pot säse dezvaluie pornind de la o raportare lafenomenul expresionist i sa se constru-iasca inspre o filosofie a limbajului.

Raportarea creatiei lui Lucian Blaga§i, mai ales, a teatrului sail la fenomenulexpresionist e necesara Si implicitA, iar cri-tica blagiana si -a construit frecvent demer-surile plecand de la o astfel de premiss.

Dace, insa, dimensiunea expresionistAa textului blagian este de multe on eviden-tA la nivelul structurarii actului artistic, alsimbolurilor §i al concretizArii sentimentu-lui estetic (sau, cum ar spune Blaga, la ni-velul "formelor de exprimare") , cel putinla fel de semnificativA este intelegerea §i a-

8 Daiana Cuibus Erercifii de filosofia limbajului

i

www.dacoromanica.ro

naliza a ceea ce Worringer numea "vointade arta", expresionista prin excelenta, ce stala baza generarii acestui tip de text.

Astfel, expresionismul se vrea, in pri-mul rand, atitudine §i noua forma mentis,in termeni blagieni nisus formativus spreabsolut. "Expresiune a unui destin, a unuiprincipiu ordonator, in a carui eterna meta-morfoza se manifests dezvoltarea spiritu-lui uman" (Fr. Burger), dar i iluzie nece-sara "a unei comuniuni suprapersonale,efort extrem de cuprindere" (WilhelmWorringer), expresionismul e tentative derecuperare a unei "unitati armonioase §iechilibrate originare, a totalitatii configu-rationale, a intregului organic" (Gr. Popa).

Criza omului §i a culturii, sesizata deGeorg Simmel, ca §i multiplicarea pers-pectivelor axiologice pana la relativizareatotals a valorilor, nietzscheana for rastur-nare in "amurgul idolilor" sunt asumate decon§tiinta expresionista o data cu concep-tele filosofiei kirkegaardiene de spaima,moarte, disperare, "fried i cutremur". De

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului 9

www.dacoromanica.ro

aici, dinamica expresionista inspre tran-scendent (ca depasire) sau spre un incon-stient elementar si atavic, ce salveaza dinimanenta umanului.

Realul, ca ansamblu haotic, poate sitrebuie ordonat prin "formele pure", caredenunta lipsa de sens si spiritualitate sireclama revenirea la o legatura organica cutotalitatea primordiala.

"Extazul" expresionist, ca alternativela o realitate a crizei, se vrea sansa la inte-legere si cunoastere, "simultaneitate asentimentelor contradictorii", ce in decomplexul crizei, "dispret profund fata defalsificarea existentei umane, dorinta ire-zistibila de a atinge dumnezeirea, binele,dragostea si fraternitatea" (Kurt Pinthus).Are loc, deci, "o strapungere spre esentaexistentei"; imanenta Apocalipsului deter-mina transcenderea realului spre un nouinceput; de aici, vointa de arta, de artaexpresionista ca metaforic singura ga-rantie ca. "moartea nu a fost decat gajul ce-rut pentru ca viata sa fie luata de la ince-

10 Delano Cuibus Exercifii de filosofia limbohdui

www.dacoromanica.ro

put, adica tocmai de la Eu-1 omenesc, dela o noua nevinovatie, de la o noua stareincorwienta..." (Fr. Markus Huebner).

Astfel, expresionismul infirma hege-monia §i chiar autonomia esteticului,denuntandu-1, drept consecinta a uneiconstiinte a crizei, justificandu-1, insa, pede aka' parte, in ordinea existentei inves-tindu-1 cu o functie ontologica recuperato-rie dintr-un Welt-Ende anuntat.

Arta expresionista e, in primul rand,"desfasurare bra masura a sentimentului"(Kasimir. Edschmidt). Artistul expresionist"nu vede; el priveste. El nu descrie, eltraieste. El nu reds, el structureaza. Elnu ia, el cauta. (...) In aceasta arta el nudevine nimic altceva decat ceea ce estemai inaltator Si mai jalnic: devine om". Iarpentru ca o astfel de arta sa-si poata redes-coperi eul acelei originare "comuniuni su-prapersonale", integratoare §i unitare, teo-ria expresionita postuleaza: "o opera de ar-ta se naste intr-un chip misterios. Ea sedesparte de cel care a creat-o, doban-


si

www.dacoromanica.ro

dente o existents autonoma, devine o en-titate" (Kandinski). Mai mult, ea devineexpresie a sentimentului "indefinisabil,interior, (al unei situatii translogice esen-Pale sau unei actualizari onirice, metafo-rice)" (Walter H. Sokel).

Criza omului, a culturii si a valoriigenerasera "vointa de arta". Dar, daca inartele plastice forta pasiunea creatoare aSufletului expresionist, ca parte a "Spiri-tului Suprem", pot configura prin expresiidincolo de Cuvant, literatura expresionistava trebui sä constientizeze o alts criza: ceaa limbajului. Si, cum "sufletul nu are unlimbaj, intrucat se manifests prin vibratii-le sentimentului, prin tacerea gandurilor"(Kurt Heynike), iar "cuvintele nu in-seamna nimic, ci semnalizeaza numaihaosul material al lucrurilor pe care ledesemneaza" (Helmut Krapp), expresio-nismul afirma suprematia tacerii si a sune-telor-gesturi si relativizeaza functia comu-nicativa a limbajului, transferand-o gestu-lui Si expresiei. Manifestarile directe, ime-

12 Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

§i

www.dacoromanica.ro

diate ale trairilor eului nu sunt in primulrand cuvant, iar litografia celebra a luiEdward Munsch "Tipatul" e doar unul dinposibilele exemple.

Acceptand, totusi, cuvantul ca si con-ditie sine-qua-non a propriei existente,literatura expresionista va propune, nu odata, discursul - fie el poetic sau dramatic

despre cuvantul insu§i; tentative de sal-vare si recuperare a acestuia prin meta-cuvant, astfel incat, in termeni expresio-nisti, forma insasi poate sa re-devinacontinut. Structurile frazale, dialogale sidiscursive sunt, la randul lor, conditionateuneori pans la anulare: fraza de o "emo-tivitate violenta, in masura a fi redatanumai de cuvantul izolat sau chiar degestul mut ce incremeneste subit"; dia-logul de un "caracter abrupt, de scurtatasnire exploziva"; discursul festivizarea vorbirii comune, "animare a acesteiaprintr-o fervoare cultica particulars" (St.Zweig).

Mai mult, criza limbajului, ca §i cri-

Daiana Cuibus Exerriiii de filosofia limbajului 13

www.dacoromanica.ro

za a sensului i a comunicarii e con§tien-tizata expresionist drept cauza generatoarea impasului cultural, axiologic i, deci,ontologic. Iar salvarea valorilor i chiar afiintei devine, astfel, conditionata direct dereinvestirea cu sens, de "daruirea" cuvin-telor "cu expresie §i cu mi§care esentiala,originara"; conditionata, in fond, de sal-varea Cuvfintului. CAci, "la inceput a fostmi§carea. $i intrucat chiar cuvantul estemi§care, la inceput a fost cuvantul" (PaulHatvani). Iar cuvantul expresionist ecuvant purificat, nou, cu virtuti magice §iabstracte §i cu forts exploziva. E acelUrgedicht (mit al Poemului originar, folo-sit programatic de Stefan Zweig in "NoulPathos"), expresie in devenire a evocariisau invocarii; iar patosul care it genereazae pozitiv, in sensul lui Nietzsche, e un pa-tos spre/al formei, cum it numea GottfriedBenn.

Astfel, mesajul regenerator al expre-sionismului e deopotrivA al omului, allumii i al cuvfintului.

14 Dafana Cuibus Exerciiii de filosofia limbaju1uf

www.dacoromanica.ro

In arta dramatics, expresionismuli§i reconfirms motivatia §i demersul onto-logic, ca "atitudine de viata", manifestsdinspre idee spre arta, si nu invers."Drama" ca termen generic §i semnifi-cativ pentru esenta intregului teatru expre-sionist se construie§te ca "idee de viata";intentia dramatics nu e, insa, una mimeti-cd, nu e, deci, limitarea realitatii, ci incer-carea de "incorporare" a ei. Trairea expre-sionistA, ce deplasa centrul de existenta alfiintei spre extreme, spre, in termeni kirke-gaardieni, intalnirea cu ostilul, cu spaima,disperarea §i moartea, declan§eaza ceea cedramaticul va folosi ca resort tipic: frica §icriza. Conventia jocului, a ritualului tea-tral, cum it nume§te Brecht, porne§te celmai adesea de la un astfel de propulsordramatic.

Teatrul insu§i e, mai degraba deckreprezentare, dimensiune ontologica, intrepatos Si ironic, intre extaz §i grotesc. Incer-carea de regezare a destinului fiintei in

Daiana Cuibus Exercifii de filosofia limbajului 1.5

www.dacoromanica.ro

coordonatele absolutului deplaseaza inte-resul dramatic, mai ales in teatrul poeticexpresionist, dinspre contingent spre mari-le adevaruri atemporale, spre zonele demister ale existentei, relevand sensurifilosofice. Impunerea de not modalitati e,astfel, obligatorie: conventia teatrala e"nerealista" sau supralicitata, "ideea deinscenare" find deliberat evidenta; teatrullui Strindberg, Wedekind, O'Neil sauBrecht va folosi decorul nerealist, simbo-lic, "masca aplicata pe fata" i va cultiva"extaticul atitudinii actorului" (JustinCeuca).

Generat de un sentiment tragic alexistentei manifest, deopotriva, in planfilosofic Si estetic (cum constata MihailRalea) -, intru nevoia de valori absolute §ide o contiinta a lumii reale i semnifica-tive, dramaturgia expresionista va trebuisa-§i reformuleze, in primul rand, insa,propriul limbaj. Mutatiile la nivelul struc-turii textului dramatic sunt precedate i

determinate de mutatiile fundamentale ale

16 Daiona Cuibus Exercilii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

limbajului teatral. $i nu e vorba doardespre rigorile expresioniste ale frazeidialogului, citate mai sus.

Postulatul arghezian al cuvantului ca"mijlocul cel mai sigur al cumunicarii tea-trale" e acum negat, o data cu sesizareadezacordului cuvant vs. gest, actiune, de-cor (Pierre Larthous). E frecventa recurge-rea la vechi simboluri Si elemente de lim-baj teatral §i vom cita doar cazul lui PaulClaudel, care redescopera vechile misterefranceze. Gestul §i miFarea devin echiva-lente sau chiar inlocuitori ai discursuluiverbal, atata timp cat dramaturgia expre-sionista se vrea §i reumte a fi ceea ceEdgar Papu numea "o recoborfire emoti-vä catre inceputuri, uneori chiar catre mo-mentul cand omul nu deprinsese binegraiul, ci numai baiguirea ilogica, inter-jectionala, produsa de spaima". Suntredescoperite, adesea, continua Papu,"vechile formule magice, de in-departarea spiritelor vrajmge §i amenintatoare, ceimplica un dialog advers cu ele, in care se


5i

www.dacoromanica.ro

presupune §i replica for neauzita, derezistenta sau de infruntare. Adesea acestdialog se savar§e§te nu pe calea cuvantu-lui...". Apar, astfel, forme extreme de artateatrala, ce suprima practic cuvantul,transferand doar gestului valentele de sem-nificare §i comunicare (aka cum va fi §icazul pantomimei blagiene "Inviere") §icare postuleaza acum existenta metaforeiin afara cuvantului.

Inadecvarea "graiului" la demersurileinspre Si Intru transcendent ale fiinteideclan§eaza, pe de aka parte, tentative derecuperare a cuvantului ca mi§care origi-nara. Autodefinindu-se, indiferent de for-mele de manifestare, drept limbaj teatral,prin excelenta, drama expresionista caintreg organic se vrea Logos despre lu-me, posibila, deci, reinvestire cu sens aCuvantului, reimplicare a lui in ordineacunoa§terii, re-instituire a lui ca principiuontologic generator ordonator.

Eufonia, muzicalitatea discursuluiverbal, supravietuirea ritmului §i versului

18 Daiana Cuibus Exercifii de filosofia limbajului

si

www.dacoromanica.ro

implica adesea insertia poeticului in dra-matic; e ceea ce expresionistii vor numiteatrul poetic. Prezenta la nivelul struc-turii textului in sine, ca si in cazul luiGiraudoux, de exemplu, poezia "expe-rienta nemijlocita a exprimarii de sine"(Nicolae Balota) deschide sansa remoti-varii limbajului, find ea insasi, prin defi-nitie, cuvant intors spre sine insusi.

Fenomenul Expresionist in conceptialui Lucian Blaga.

Cunoscator al expresionismului, filo-soful eseistul Lucian Blaga va rezuma:"De cite on o opera de arta reds astfel unlucru incat puterea, tensiunea interioara aacestei redari transcendeaza lucrul, tra-and relatiuni cu cosmicul, cu absolutul,cu ilimitatul avem de-a face cu un produsexpresionist".

Comentand acest "dolce stil nuovo",Blaga va retine nevoia concretizata in artaplastics expresionista a realizarii acelei

Daiana Cuibus Exercilii de filosofia limbajului 19

si

si

www.dacoromanica.ro

comuniuni suprapersonale "oamenimasivi, depersonalizati, suflete chinuite deviziuni, de panica apocaliptica, fiinte cevegeteaza, impersonale, patrunse de pu-terile Para nume ale existentei (...), cesi-au pierdut eul $i mocnesc in sufletuluniversal"; dar §i incercarea de surprin-dere in materie ritmica $i in forme sinteticea esentialului vietii, a "dinamicii nebune aunei patimi, a patosului unui gest, a ulti-mei frumuseti si a energiilor despuiate detot ce e intamplator.".

Analiza blagiana a fenomenului, ex-presionista in ea insa$i, nu se rezuma doarla identificarea si intelegerea elementelor$i structurilor artei noului stil; descoperind$i adancind deopotriva si motivatiile ce austat la baza generarii acestei "fugi de reali-tate" $i "arte de extaz". Astfel, Blaga alatu-ra planului fenomenal al constiintei crizeidimensiuni conceptuale; el mentioneazateoria intropatiei cognitive $i estetice, cainsinuare in lumea exterioard a tensiuniistarilor sufletesti, ca obiectivare a fiintei $i


www.dacoromanica.ro

transformare a cosmosului in "proprianoastra stare de contiinta".

Citand comparatia lui Worringer intreomul primitiv i omul de culture ambiipu§i sub semnul nevoii de valori absolute,de o lume nediferentiata §i netrecatoare, devalori transcendente imuabile - , Blaga vadiferentia intre functia estetica §i cea coani-tiva a abstractiunii i, respectiv, a intropa-tiei functia estetica a abstractiunii §i ceacognitive a intropatiei, pentru omul primi-tiv, §i inversarea for pentru omul de cul-tura. De aici, spune Blaga, inversiuneakantiana, conform careia "nu spiritul seacomodeaza la legile naturii, ci naturaaccepta legile spiritului"; inversiune pe careexpresionismul o afinna in raportul idee-viata vs. creatie (i. e. natura), drept siluire anaturii in forme care convin spiritului.

Mergand mai departe, insa, Blagainlocuie§te, specificand, abstractiunea cuAbsolutul, vazand in Noul Stil o nisusformativus; valoarea pozitiva a expre-

Daiana Cuibus Exercilii defflosofia limbajului 21

www.dacoromanica.ro

sionismului e "redarea lucrurilor sub spe-cie absoluti"; trairea intru absolut e stili-zare launtrica, actiune rituals, "ce nu-§i arerostul in sine, ci e in relatiuni simbolice cutranscendentul". Iar vointa expresionistade arta e vointa de o arta patrunsa de nazu-inta spre absolut, arta care, pentru a nu ra-manea o simply aparitie de suprafatk tre-buie sa-§i aiba corespondenta in celelaltemanifestAri ale vietii omene§ti.

Iar cerinta expresionista a autono-miei operei de arta, ca entitate "despar-tita" de cel ce a creat-o, devine nevoie deanonimat, "ca mod inevitabil al spiritu-lui"; "a crea intru absolut inseamna a creaanonim, a fi impersonal, colectiv, incatarta sa fie lucrare a unui spirit unitar cestrabate pe arti0."

Concomitent, Blaga reformuleaza, intermeni specifici, absenta cuvantuluiUrgedicht-ul expresionismului germanca exprimare a extazului, "fie in absolutanemi§care contemplativa, fie in invartire,joc, goand, strigate dionisiace". Con§tiinta

12 Daiana CL'ibus Exerciiii de filosofia limbajului

si

www.dacoromanica.ro

crizei limbajului e, astfel, acutizata laBlaga, nand posibila chiar suprimarea nudoar a cuvantului, ci §i a mi§carii §i a ges-tului. Logosul creativ trebuie sä fie purta-tor de "virtuti mitice §i magice", iar trimi-terea la mitul orfic e evidenta chiar §i intextele sale teoretice.

Apropiat de teatrul lui Claude],Werfel sau Strindberg, de cel al luiWedekind, Kaiser, Shaw sau Pirandello,Blaga analizeaza modalitatile de generare

i structurare a textului for dramatic,raportandu-se la propria definire a arteiexpresioniste ca arta a absolutului. Elretine, astfel, incercarea de respiritualizarea teatrului, pe un fundal metafizic §i deredare a esentialului firii omenqti, precum§i "fuga" for comund de realitate. Pe dealts parte, "eroii dramelor sunt mai multsimple idei inzestrate cu vointa", constru-iti contrapunctic Si aproape impersonali (laKaiser), energii culminand in "ridicari


www.dacoromanica.ro

extatice", in "misterioase acte de conversi-une sau de magica transfigurare" (in cazullui Claudel si Werfel). Personajele suntmanifestari ale unei forte superioare, "caremacina sau salveaza", iar actiunea e con-vertita in conflicte de "idei-forts ".

Insist And mai putin asupra realizariiconventiei teatrale (sau, mai exact, a de-nuntarii ei), asupra mutatiilor la nivelulstructufarii textului si a consecintelor aces-tora in planul reprezentarii scenice, textelesale teoretice si cele dramatice resimtindaceasta, Blaga se opreste mai degraba, dis-cutand teatrul lui Shaw si Pirandello, asu-pra dimensiunii filosofice (!) implicite, ne-voie de sinteza si apetit metafizic, si asu-pra modului in care "personajele se schi-teaza vorbind, spiritual, superficial,adanc"; ele raman in planul discutiei si al"dialogului dialectic".

Observatia e importanta atat menti-nandu-se in planul discutiei teoretice, caintelegere specified, nuantata, a rezolvariicrizei limbajului in si prin drama expre-


www.dacoromanica.ro

sionista, cat si din perspectiva unei abor-dari critice a teatrului blagian.

Construirea expresionista a metaforeiin afara cuvantului deci fie prin textul

dramatic ca intre2, fie prin recurgerea laechivalente ale rostirii e preluata blagian("arta in sine si cunoasterea sunt totdeaunametaforice"); mai mult, conceptia e dubla-tä prin re-descoperirea Logosului ce i§i de-paseste semnificatia, devenind simbol,semn al unei realitati transcendente, elinsusi purtator de metafora si mit. Logosulpoate configura si determina in plan exis-tential, find reinvestit, astfel, cu functieontologica.

In ceea ce priveste conditionarea ex-presionista a intentiei dramatice de a nufi niciodata mimetica in raport cu realita-tea -, Blaga o generalizeaza la nivelul ori-carei forme de arta, enuntand legea non-transponibilitatii intre esteticul natural sicel artistic. Iar altemativa expresionista a

Daiana Cuibus Exercifii de filosofia limbajului 25

www.dacoromanica.ro

incorporarii realului e reformulate ca "re-velare metaforica si abisal ingradita a unormistere", revelate, iar nu inaugurate.

In paralel, criza omului cea a valo-rilor sunt subordonate crizei limbajului.

Concluzionand, dace expresionismulgerman denunta pierderea hegemonieiesteticului, antepunand, in fata constiinteicrizei, vointa de arta oricarui produs alacesteia, Blaga integreaza arta si valorileei estetice intr-o conceptie metafizica.Generalizand teoria lui Einstein, eul devi-ne constiinta gravitationala, iar lumeareflex al acestei consiiinte. Arta e "rezul-tat si semn vizibil" al unei "mutatii onto-logice" "simptom al unui anume modontologic"; iar teoria blagiana despre cate-goriile abisale si matricea stilistica se vor oreplica in plus data oricarui "estetism" cear reclama pentru arta prerogativele auto-nomiei si hegemoniei.

Astfel, Blaga pune in locul abstractiei


si

www.dacoromanica.ro

impresioniste Absolutul proiecteaza rea-lul in plan cosmic, printr-o morfologie amisterului (St. Aug. Doinas). In cautareaprimordialului si a unei not nevinovatii,miscarea la nivel ontologic e perceputa cafind orientate spre mister; artistul e anga-jat, blagian, la "modul dionisiac", in exta-zul procesului creator, in timp ce "specta-colul" artei cel dramatic prin excelenta

trebuie sä realizeze functii magice.Apropierea lui Blaga de fenomenul

expresionist se dovedeste a fi nu doar unaerudite, analitica si neimplicata; intelege-rea noului stil ca atitudine de viata e unaargumentata si de larga perspectiva; iarelementele sugestiile expresioniste aletextului poetic sau dramatic blagian suntdatorate, in primul rand, nu unei influencedirecte, imediate, ci unei intelegeri supe-rioare, elaborate si completate, a nevoiisolutionarii crizei omului, valorii limba-jului. Textele sale teoretice denote maidegraba o identitate a constientizarii aces-tei crize, deck stricta ei preluare din ex-

Daiana Cuibus Exerciiii de filosojia limbajului 27

si

si

11

si

www.dacoromanica.ro

presionism, cu atat mai mult cu cat impa-sul fiintei este motivat §: rezolvat filosofic,prin raportare la Absolut, ca nazuinta for-mative.

Arta e revelare, franata transcendent,prin categorii abisale. Referintele la expre-sionista fuga de realitate si la arta de extazsunt mai mult repere teoretice de pornire§i, in ultima instanta, Inca o posibilitate deInscriere a gandirii §i artei romanesti pecoordonate universale. Justificarea uneiastfel de Inscrieri e data nu doar in ordineavalentelor inedite enuntate, ci chiar inordine temporala. Caci, spune Blaga, "inarta noastra arta de extaz fuga de reali-tate e mai veche decat la ceilalti; taranulstilizeaza la fiecare pas. Cand i§i picteazaicoanele pe sticla sau lemn (...). Cand i§icladeste bisericile. Si ce e mai surprinza-tor, cand isi joaca singurul sau teatru:misterul celor trei crai de la rasarit.".

Influenta expresionismului in creatialui Blaga, in special, §i in cea romaneasca,in general, nu poate fi, deci, decat, in chiar

28 Daiana Cuibus Exerciiii de filosofic limbajului

www.dacoromanica.ro

termenii sai, una catalitica, si nu una mo-delatoare; e "apel la propria fire, la pro-priul duh ethic". In timp ce analiza critics

aprofundarea teoretica a fenomenului,dincolo de valoare in sine a demersului,legitimeaza blagiana "Incredere intr-unnespus Inca mesaj romanesc".

De la expresionism la o filosofie alimbajului.

Mentionam, in contextul descrieriiteoriei blagiene referitoare la expresio-nism, ideea, sugerata doar in textul omo-nim ("Expresionismul"), a raportarii crizeiomului si implicit a culturii la o criza alimbajului. Observatia se baza pe un frag-ment in care Blaga analiza teatrul expre-sionist, retinand, doar aparent intamplator,modul in care personajele se schiteaza, seconstruiesc si se definesc "vorbind".

Deducerea unei atari subordonaridintr-o afirmatie apartinand unui contextmai larg, prea putin explicita asupra


Si

si

www.dacoromanica.ro

careia nu se revine in textul respectivpoate parea, la o prima vedere, hazardata.Pe de alts parte, insa, considerarea ei casimplu enunt constatativ lipsit de conse-cinte implicatii efective in plan teoreticSi artistic ar limita chiar denatura sensul

intelegerea conceptiei creatiei blagie-ne; caci, formularea unei filosofii a limba-jului e reperabila atat in poezie Si teatru (lanivel metaforic-discursiv), cat si in altetexte teoretice (eseurile din "Arta si valoa-re" sau "Isvoade").

Astfel, fiinta e clef-mita in raport cumodul sau de a exista "in orizontul mis-terului si pentru revelare"; "franat", insa,in demersul sau spre transcendent, sprerevelarea orizontului in care traieste sau pecare-1 reprezinta, eul, spune Blaga, "sedovedeste a fi un simplu semn ... al unuimister"; asa cum lumea data nu e orizontin sens absolut, "el numai un semn al ade-varatului orizont, care este misterul".Definitie acreditata a Cuvantului, valoa-rea semiotics e, astfel, generalizata la ni-


sisi

si

si si

www.dacoromanica.ro

velul intregii existente.Coordonata gnoseologica nu functio-

neaza in raport cu absolutul; existenta in-tru mister face din once demers cognitiv"conversiuni apologice"; Si inclusiv, saupoate, mai ales, ceea ce Blaga numeste cu-noWere luciferica e fi-anata transcendent.Caci absolutul este mister, iar nu Idee.

In ceea ce priveste cultura, aceasta eea insasi semn (al unei mutatii ontologice)si, la randul ei, arta e doar intentie revela-toare, simptom rezultat vizibil, actuali-zare a firii in orizontul misterului. Accesulsi integrarea in Absolut sunt refuzate, asa-dar, fiintei, atat prin cunoastere, cat si prinarta; procesul cognitiv cel artistic suntvariante subordonate aceluiasi dat ontolo-gic, a carui singura valoare constants e ceade semn.

Singurul caruia nu ii este negata pu-tinta de a institui §i a se institui in trans-cendent, caruia absolutul nu numai ca nu ise refuza, ci pe care acesta it chiar indicadrept forma de manifestare, va fi Logosul


§i

§i

www.dacoromanica.ro

originar. Schitand o posibila filosofie"sau chiar teologie" a limbii, Blaga derivalumea §i fiinta din cuvantul numire pri-mordiala ("Toate lucrurile au fost mai intainumite de Dumnezeu, caci numai prinnumire ele s-au facut"). Creatia ca insti-tuire, ca inaugurare de/in existents e doaratributul acestor "cuvinte divine","cuvinte de Vraja... ce au darul de a seintrupa intr-un fel singure".

Atribuind acestui Logos originar fa-cerea, crearea lumii, Blaga nu doar subor-doneaza fiinta rostirii, ci explica §i crizaomului in lume drept consecinta a "deglra-darii" §i "desfigurarii" limbajului. Impasulomului in raport cu Absolutul e declan§atde inlocuirea numelor divine (prin "a douanumire"), iar apoi prin pierderea oricareiputinte de intelegere.

Intre mit §i filosofie luciferica, inchiar termenii sai, teoria blagiand asupralumii ca semn §i cea a Logosului originarnu se rezuma doar la enuntarea impliciteisemiotici, pe de o parte, sau la afirmarea

32 Daiana Cuibus Everciiii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

valorii ontologice si creatoare in cautaresau nu de metafora a Cuvantului, pe dealts parte. Blaga postuleaza o conditieumand privilegiata, de natura orfica, avandnazuinta si capacitatea de a recupera chiar"numele divine"; astfel incat, intentieuzurpatoare in fata barierei transcendente,arta cuvintelor sa-si depaseasca conditiade semn, devenind creatie-instituire: "Lafiecare neam de oameni se ivesc poetisfinti czanditori, cari §tiu sa aleaga, dinlimba semintiei lor, cuvintele de vrajede putere...".

Alesul unui astfel de destin creator(nu doar artistic, in sensul blagian citat maisus) poate "plasmui infaptui princuvinte de vraja" ("Cantecul for e fapta.Faptele for sunt cantece"). $i daca ocunoatere revelatorie nu este data fiintei-in-lume, ea are acum, in schimb, putintade a inaugura §i a se inaugura, construindprin Logos variante proprii de orizont, desine si chiar de divinitate.

Doiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului 33

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

Este ceea ce teatrul blagian face nudoar dintr-o perspective implicitA, printrimiteri apodictice la aceste enunturi teo-retice; ci Si intr-una explicitk observandu-se la nivelul textului in sine cum intelege-rea degraddrii Cuvantului (dinspre "ema-natie diving" spre "blestem") inaugureaza§i configureazA specific variante de trans-cendent, care sa justifice §i sa re-motivezefiinta in ordinea Absolutului.

Discutarea, insa, in prealabil, afenomenului expresionist a fost necesarapentru a observa de ce i mai ales in cemod con§tiinta crizei omului, valorilor §ilimbajului e reformulate, e aprofundata §irezolvata specific de catre Blaga, printr-ometafizica a misterului §i o teologie a lirn-bajului ca nAzuinta formative spre Abso-lut.

In ceea ce prive§te dramaturgia, ana-liza sa in contextul mai larg al gandirii §i alvointei-de-arts blagiene era inerentk akacum, obligatorie, credem, era Si trimiterea,


www.dacoromanica.ro

fie ea i doar schitata, la unele repere aleteatrului expresionist in general.

Postuland orfic o stare privilegiata, a"aiuritelor taceri din care poti privi indosul lumii" si din care Logosul si Lumeaapar concomitent, "produse eteme §i nece-sare" ale Divinitatii, sau, a carei copiedegradata, Logosul, e prim pas in procesulprin care se produce in chip emanativ siLumea in termenii textelor neoplatonice-, ceea ce critica nume§te teatrul blagian deidei se construie§te ca potentials metafizi-ca; alegorie a puterii suverane a Verbuluioriginar, ea recupereaza eul instrainat §idedublat in nume si cuvant si it reinstitu-ie specific intru comunicare cu Absolutul.

Operand cu distinctia lui MirceaEliade, intre cele cloud tipuri de primor-dialitate cea precosmica, anistorica, sicea cosmogonica, istorica nostalgiaLogosului e nostalgie a recuperArii epociiprimordiale incepute dup. Creatie (vs.


www.dacoromanica.ro

"dorinta de a reintegra totalitatea existen-ts inainte de Creatie").

La nivelul discursului dramatic bla-gian, atata Limp cat cosmogonia se declan-sea7A prin logos, demersul recuperatoriuva fi unul intru Cuvant: "Cand El a cladit(...) a zis si s-a facut". $i cum a face edenuntat doar ca reflexivitate declansata acreatiei asupra propriei deveniri, gestulcosmogonic divin e prin excelenta unul alrostirii; rostire la care se reduce, in fond,actul demiurgic. CuvAntul e unic principiual genezei si singura modalitate de a fi,alternative a "aiuritelor taceri/din carepoti privi in dosul lurnii".

Mai mult, se merge pans la identifica-rea cuvantului cu divinitatea, nu doar deri-vare din aceasta, ca urmare a intentiei cos-mogonice; rostirea originard e ea insasitranscendent, "coborare" mesianica; "vo-iai sa pangaresti ieslele in care coboaraCuvantul", va spune un personaj, iar des-tinul biblic al Celui-nascut-in-iesle e inintregime asumat de Isus-Cuvantul: "ne-

36 Daiana Cuibus Erercitii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

ntelegandu-mi rostul, mi-ai lovit/cu pietrevorbele"

Astfel, ipostaziere blathand a luiDumnezeu, Mosul e "cel gra de nume","Ceea ce vad eu, se-ntamplaisi ceea cespun-este." Intre cuvant §i tacerea-privire, fiinta e chemata, numita, deci, siastfel instituita in lume. Un tanar cu pletelungi si coroana de spini pe frunte/Estisoarta mea ?/O nu, dar un prieten tot atatde bun./Ti-aduc un zvon de dincolo/.../Aud, ma cheama cineva in lume/M-asteapta soarta".

Consecintele unei astfel de cosmogo-nii se rasfrang deopotriva asupra Creatieisi asupra Creatorului insusi; pe de o parte,chemarea omului in existents (va spune totMosul, "cu el (omul n.n.) incepe altspoveste") e deopotriva numire §i predes-tinare, dar §i investire a lui cu limbaj pro-priu; caci, pe de alts parte, Demiurgului, alcarui singur demers e cel al rostirii, ii suntdintru inceput refuzate sau cel putin unidi-mensionate omniscienta si orrmipotenta.

Daiana Cuibus Ererciiii de filosofia limbajului 37

www.dacoromanica.ro

"Soarta" e derivat al Logosului originar,omul e "pus intru slobozenie", scapandpartial controlului divinitatii §i perturban-du-i acesteia pans §i intelegerea proprieicreatii; §i Mo§ul va recunoa§te: "slobo-zenia incurca multe socoteli, §i mi le incur-ca mai ales pe ale mele ca astazi nu mai§tiu nici eu dace ea e un bine sau nu!".

Astfel, Cuvantul cu functie antropo-gonica face posibile relativizari i refor-mulari ale transcendentului. Divinitatea,izolata prin propriul gest demiurgic cu-Vint, respectiv tacere-privire de creatiacare it refuza-, e blagian formulate ca: "tä-cutule, tristule", "Mare orb".

Fiinta instituita prin Logos e unaorganic consubstantiala cu universul pecare it populeaza §i `"' Omul este bun, dingratia firei, bun i recunoscator; blagian,"nimic nu e straint . Duhul meu al meusau al pamantului e tot atat". Identifican-du-se cu principiile §i elementaritateacreatiei, emanatie plenary §i necesara atranscendentului spre/in lume, eul nu face

38 Daiana Cuibus Erercifii de filosofia linzbajului

www.dacoromanica.ro

Inca, "deosebire Intre mine si-ntre lucruri";"Singuratatea spalaceste-aceste marginiri,si-mpletindu-se cu taina lor, te pierzi instanca te scurgi in unde si-n pamant", vaspune Zamolxe (personaj aparte prinabsorbirea lui initials de soarta chiar da-cd, in final, reintegrat in spatio-temporali-tate, el va trebui sa iii asume conditia defiinta umand).

Un prim limbaj uman apare prinmimetism cu "graiul fard cuvinte altaramului, care este adevarul insusi";omul calla acum sd-§i reprezinte transcen-dentul: "Despre Dumnezeu nu poti vorbidecat asa:/11 ridici... / it

prefaci in gand si-1 tainuieti in suflet, / itasemeni prefaciaduni.../ it Inchipui om rogi sa vie-nsat, .../ Arunci graunte Intre brazde zici:/ Din ele creste Dumnezeu". Discursuldramatic blagian descrie aparitia unui lim-baj "puternic si de Inceput" (de rang se-cund), numire Intre rostire si gest a lu-mii de care fiinta primordiala, adamica.


si

intrupezi...si-1

si -1 lasi.../il si-Isi-I

si

www.dacoromanica.ro

("inca o data a mai dat cate un nume lu-crurilor si Adam").

Pe de alts parte, insa, inaugurareaLogosului in ordinea lumii e consecinta aperceperii conditiei umane, - (chiar datafind legatura armonioasa cu transcenden-tul), ca emantie, iar nu ca parte integrantaa acestuia. Imaginea pamantului Isus vaestompa, va amana doar si nu va corectadihotomiile om Dumnezeu, succesiunesimultaneitate, partialitate plenitudine.

Iar "prefacerea" e latenta deocam-data deviere de sells, asa cum "intrupa-rea" e inca neafirmat orgoliu tragic.

Premise le unei erezii sau/si ale uneimetafizici "ce ar fi fost poate cazul sa seiveasca" sunt asadar create. Deocamdata,insa, omul rostind imita gestul si chiar des-tinul creatorului, atribuindu-si-1, si identi-fied propria lume cu divinitatea: "Paman-tul tot e trupul sau, si noapte si zi umblamprin eucaristie", asa cum "Dumnezeu e inintregime oriunde, in once particica despatiu", ceea ce anuleaza consecintele ra-


www.dacoromanica.ro

portului parte/intreg. Legatura cu trans-cendentul e una tripla: omniprezenta lui,situarea in el, continerea lui.

Atata timp cat fiinta se considersemanatie a Divinitatii prin Logos, ea ecapabila de mimetism cosmic, prin functiademiurgica a tacerii-privire: "0, stanci,de mult ce v-am privit/m-am prefacut §ieu in stanca", mai mult, ea i§i poate asumanatura ca interioritate, ca spatiu guverna-bil, anuland sau, mai exact, nefacand Incadiferentierea sine/lume: "ma-ntorc inmine on cucernic imi indrept-urechea sprepaduri?", ezita Zamolxe, caci "ziva lucru-rile dimprejur se prefaceau in mine".

Aceasta reversibilitate armonioasaianora consecutivitatea §i finitudinea inordine temporala. Iar imaginea unuiDumnezeu aproape panteist nu o contra-zice Inca: "Isus e Dumnezeu-miel, / Isus eglie i om, / Isus e copac. / Isus e piatra, /... muntele,/ totdeauna langa not izvorlimpede §i mut. / Iisus inflore§te-necirqi §irod se face...". Este ceea ce Eliade nu-


www.dacoromanica.ro

meste mentalitatea, respectiv limbajulpre-reflexiv (limbajul nefiind conditionatin mod necesar de existenta cuvantului insine); pre-reflexiv, anterior atat unei auto-reflectari ce dedubleaza eul, instrainandu-1de sine si facandu-1 vulnerabil, cat si uneigandiri problematizante sau de criza, pen-tru ca "un ;And intreg e o napasta". Si ra-tarea devine evidenta, prin reflexivitate, nudoar in ceea ce priveste conditia, ci si ins-tanta de raportare.

Descentrarea divinitatii e fortare tra-gica a mimetismului in fata evidentei lipsede unicitate a fiintei, multiplicarii Uniculuiin copii imperfecte si instrainate, cand"Orice om-singur-e asa de putin, ca nicinu-i poti zice om. Abia toti oamenii impre-und fac un singur om. Om cu om esti to sieu. Oameni nici nu sunt; este unul singursi acela suntem toti laolalta." Dihotomiaunu/multiplu e accentuate prin inadec-varea esenta/aparenta ("Iata §i / umbramea - / n-am inteles-o niciodata./Eu oarunc si totusi e mai mare decat mine.") In

42 Doiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

acelasi timp, configurarea panteista e sipermanentizare a genezei divine, astfelasumabile de catre om; "Isus nu s-a'naltatci s-a intrupat in parnant ca sa ne fieaproape"; "o rastignire e in fiecare om - /si unde privesti: Isus moare si-nvie, c-osingura moarte/ Cine poate fi mantuitor?"

0 astfel de mutatie in reprezentareaconceptului de divinitate divulga, insa,tocmai dualismul trup/suflet §i destinulintre bios §i thanatos al fiintei. Caci, chiardaca degradarea absolutului in uman sevrea a fi simpla imitatio dei, necesitateaunei atari reformulari e data de nevoiamotivarii si justificarii conditiei umane,prin transferarea dualismelor la nivelulDivinitatii si desemnarea acesteia ca findraspunzatoare pentru ele.

Implicand valoarea sa de adevar caLogos emanat din divinitate , Cuvantulgeneralizeaza, deci, dihotomiile Unu/Multiplu, suflet/trup, esenta /aparenta,


www.dacoromanica.ro

modificand coordonatele unui transcen-dent astfel revelat. Mai mult, invocandipostaza si valentele mesianice ale cuvan-tului-emanatie, fiinta isi postuleaza orgo-lios puteri "mantuitoare" de Dumnezeu.

Explicarea specified a cosmogonieiprin ca "zicere" interpunea, deja, intreCreator si Creatie, Logosul; limbajuladamic, mimetic, "pre-facere" de MareZeu, vorbire despre el it restructureazd siinstituie ca justificare Si cauzalitate. Atri-butele biblice sunt rasturnate in dramatur-gia blagiand, mergdndu-se pand la asimi-larea eresului Marelui Orb.

Discutand acest mit, Blaga retinea,intr-unul din eseurile sale, ideea unei di-zarmonii originare, ce reclama actul epige-netic; fats de un act demiurgic nedesd-Val-sit, aparea nevoia unui sfetnic cosmo-gonic, care sd perceapd "contra-sensul"gestului originar. Functia acestui sfetnicera una de limbaj, prin excelentd, nu doarprin verbalitatea apriorica a notiunii de"sfat", ci prin chiar modalitatea mitied a

44 Daiam Cuibus Exercitii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

exprimarii §i realizarii acestuia. Nu intarn-pldtor, preluand legenda, dramaturgia bla-giand nu va face referire la imperfectiuneaCreatiei primordiale; mai intai, pentru carolul demiurgic e atribuit direct Cuvan-tului; in al doilea rand, discursul dramaticblagian diferentiaza, dupd cum se va vedeain continuare, intre cele doud tipuri de lirn-baj emanatie si blestem; or, atata timpcat se vrea purtatorul primului, conside-randu-se el insu§i ca emanatie prin Logosa divinitatii, omul nu poate denunta cos-mogonia ca find dizarmonica. Abia in a-cest mod personajul se poate descrie "sfet-nic cosmogonic".

Iar "mantuirea" divinitatii nu vrea sarecupereze un dezechilibru, ci sa compen-seze, chiar sa inlocuiascd orgolios atribu-tele unui Dumnezeu care prin cuvant a §iinstituit lumea, dar s-a §i izolat de ea. Ast-fel, "noi suntem vazdtori, iar Dumnezeue-un orb batran. Fiecare e copilul lui §i

fiecare it ludm de mans. Nu suntem, oare,pentru ca, fard de silk sa luam pe micii

Daiana Cuibus &milli de filosofia limbaj:dut 45

www.dacoromanica.ro

no§tri umeri soarta ta putemicule orb?Tacutule, tristule: noi mantuitorii tai..."

Nu mai putin semnificativa e §i suge-rarea unui destin al DivinitAtii, ceea ce-ineaga indeterminarea; personajul blagian§tie, deja, ca "natura i§i are superstitiile ei,pe care trebuie sa le urmam Si noi intoc-mai", insa sugereazA inscrierea a chiarMarelui Zeu intr-o conditionare exterioaralui "soarta ta".

Discursul fiintei cosubstantiale cuorizontul ski de existents e, gadar, in pri-mul rand unul despre Dumnezeu. Functiade instituire a Cuvantului era, deocamdata,una de reformulare §i transfer, mai degrabadecat una de inaugurare in plan ontologic.

Variante ale personajului blagian ac-centueazA, insa, hybrisul rostirii, creandalternative ale divinitatii. Prin analogie cupropriul limbaj - de nivel secund, derivat-,eul ierarhizeaza transcendentul, inaugu-rand, prin invocare, zeii. In termenii orfis-

46 Daiana Cuibus Ererciiii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

mului, "Zeii nu au creat lumea", ci sunt"produsele derivate §i tarzii ale existentei(Andre Boulanger).

Iar daca fats de Mare le Orb umanuli§i asumase, deja, orgoliul de "mantuitor",zeii sunt conditionati ca existents de aces-ta. Mai mult, omul e cel care ii justified §ivalideaza, caci zeii "sunt fiinte / ce nu-saievea...", vulnerabile, pe care "omul lepaze§te de primejdii!..."; gestul e interesat

ca omul, "tot el, sa aiba de la cine, / inprimej die find, sa ceard ajutor".Divinitatile sunt sterile, iar functia for econceputd ca strict benefica si subordonatanevoilor umanului; nevoi care sunt, inacela§i timp, singurele garantii alerecunoa§terii zeilor: ei "se hranesc cu su-flet omenesc. / Cand se isprave§te-acestnutret, / cand nu mai crede nimenea in ei,/ s-aduna tri§ti §i-§i cheama marelesfarsit".

Chiar daca destul de vag schitata, oasemenea teogonie e totu§i orgoliu tragic,cu atat mai mult cu cat fiinta chearna acum


-

www.dacoromanica.ro

in existents increatul, imitand gestul demi-urgic, pe de o parte prin functia ontologicaa Cuvantului -, redefinindu -1, pe de altsparte - prin analogia cu destinul luiDionys-Zagreus: "Din urns impra§tiu /cenu§a de morti pe carari- / ... / in caleavoastra / copii, Cali 'Inca nu v-ati nascut. /... / vä chemam, / coborati-va toti cei demane, / ...luati-va soarta de lut! / Spre azi,nenascutilor, curgeti spre azi! / ...trecetiprin scrum, / strugurii-s copti".

Implicatiile sunt, credem, Clare; mitullui Dionys-Zagreus explica principiileantagonice ce stau la baza antropogonieiintre divin Si titanic -, de unde §i imperfec-tiunea, dualitatea fiintei; antropogonia insine e denuntata drept consecinta a unuiact violent, a unei crime primordiale.

Astfel, Cuvantul - inteles ca emanatiea Logosului originar Si folosit ca atare -,declan§at ca "vorbire" despre Dumnezeu,se transforms 'In erezie Si devine sanctio-nabil ca hybris. Si daca personajul blagiannu i§i afirma intotdeauna explicit repre-

48 Daiana Cuibus Ererciiii de jilosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

zentarea sa despre lume §i transcendent cafunctie a limbajului, a cuvantului (deli tri-miterile sublinierile (acute speram sa fierelevante), vorbirea degradata dinspreemanatie spre blestem e, practic, in tex-tul dramatic, perspectiva esentiala din carepersonajele se autodefinesc.

Inadecvarile spatio-temporale aleumanului in raport cu divinitatea puteau fi,prin Logos, reformulate; numirea, insa,diferentiaza in mod clar (de Mosul celBra de flume) §i nu poate fi echivalataVerbului Divin; numele e cantonare,determinare exterioara inalienabila, "inter-zicere" a unor reformulari in plan trans-cendent ale sinelui, e egalitate limitativacu sine insu§i §i situare a umanului in ace-la0 plan cu celelalte nivele de existenta-in-lume: fiinta se vede exclusa de la im-parta§irea din Spiritul Universal; "Numelee injositor ru§inos. Inte leg sa dai numeunui cane, unui dobitoc, dar unui spirit?

Daiana Cuibus Exercitii de filosofia limbajului 49

si

si

www.dacoromanica.ro

Unui spirit nu".Functiile Cuvantului-emanatie al

fiintei se vor a fi de reprezentare, de ins-tituire si de comunicare.

In ceea ce prive§te reprezentarea,s-a vazut cum vorbirea despre Dumnezeuera "prefacere" - §i deci vina tragica. Per-sonajul blagian intelege ca, fie Si nedepa-§ind intentia mimetica, un astfel de Cuvante doar repetare; si "acelasi cuvant dedoua on rostit tulbura echilibrul naturii".

Cand sinonimul Cuvantului e chiarDivinitatea, repetarea nu poate fi decaterezie: iar daca sensul acestui Cuvant eunul de desemnare, identitatea cu sine nupoate accepta alteritati: oricum, reversibi-litatea raportului Unu / multiplu e negata,cand multiplicitatea nu e creare de alterna-tive §i potentare a lor, ci repetare a limitarii- atat in ordinea limbajului, cat §i in ceaumana: "Ne reproducem repetandu-ne,parca am fi o idee fixa a naturii neghioabe.De zece mii de ani §i mai bine natura nu sepoate dezbara de aceasta idee fixA".


www.dacoromanica.ro

Ca instituire, Cuvantul inaugura zei,ierarhiza transcendentul chema in exis-tents lut. Invocarea zeilor in ajutorulfiintei sau sanctionarea for prin thanatos e,blagian, metafork ineficienta, insa, cacinu poate interveni salvator in conditiaumana: "Amenintam cerul cu metafore sismulgem pamantului secretele dar dus-manul, pe care nu-1 putem invinge, e pute-rea absurda si cu mii de fete a sangeluiBieti oameni, ne zbatem intre balaurranduielile lumii iesim macinati".

Iar puterea de creatie - in sensulgenezei - e discreditata o data cu numirea:alchimistul, facand totul "dupa El ... Auroameni", e "un fel de maimuta a luiDumnezeu". Pe cand, "punerea intru slo-bozenie" a fiintei e doar "aceasta zdreantade libertate".

Astfel, dualismele eului (esenta /aparenta, trup / suflet, Unu / multiplu)nu sunt doar deduse prin Cuvantul-emanatie, ci percepute la nivelul acestu-ia. Iar succesiunea declansata prin / in ros-


1i

si

si

si

www.dacoromanica.ro

tire e insertie a temporalitatii; de aici,ciclicitatea - mecanica, avatarica: ideeaorfica a metempsihozei devine blagiand"sarbatoare a recunoa§terilor", intru o con-tirmenta adamica a pacatului §i caderii:"Adevar graind toti ace§ti cocliti trebuie safie mo§i §i stramo§i de ai mei. 0 gamituraintreagd, pestrita, spurcata §i glorioasa.Pared a§ fi intre cloud oglinzi §i m-a§ vedeade nenumarate ori. Daca odaia ar fi fostmai mare, ar fi venit cu sutele la aceastasarbatoare a recunoasterilor". Copii im-perfecte, avatarii (lui Luca) vorbesc, secontrazic - necesar §i semnificativ lanivelul discursului dramatic. Variantedegradate ale unui principiu originar denatura orfica, prin excelenta ("Suntemvariantele aceluia§i cantec"), ei schiteazapremisele §i denunta impasurile comuni-carii prin limbaj.

Caci aceasta re-cunoastere e deopo-triva acceptare a conditiei §i tentativa decunoa§tere, implicit de comunicare. $idaca raportarea la transcendent uniformi-

52 Daiana Cuibus Exerciiii de filosojia limbajului

-

www.dacoromanica.ro

zeaza umanul §i exclude Hansa acestuia laa se proclama drept individualitate, in pla-nul existentei se opereaza diferentierea eu/tu, eu / altul, astfel incat doar "intocmirilelumii ii in laolalta". Imposibilitatea uneicomunicari reale i de esenta devine evi-denta; numirea diferita impune destine,instraineala §i distanteaza, incat intre om

i om "e mai mare deosebirea i depArtarea

ca intre viata i moarte...". Straini, in maresinguratate Si "vevlica pierdere", indiviziiau sentimental vulnerabilitatii §i alienarii.

Personajul izolat §i plasat, prin nume,la un nivel al aparentelor, admite blagian:"Dureros e numai ca ne intelegem a§a deputin". Iar aceasta ne-intelegere e §i armo-nie ratan', Si neputinta de comunicare; maimult, e chiar acord ratat cu propria esenta,intr-o reflexive intoarcere a omului spresine (a se inteleee). Caci, quand in a sedefini In raport cu ceilalti, fiinta incearcasä se auto-defineasca drept spirit; ea vaconstata: "Nici eu nu §tiu cine sunt.Numele nu dä nici o lAmurire in privinta


www.dacoromanica.ro

aceasta". Aprofundand demersul reflexiv,ea afirma orfic trupul ca inchisoare a sufle-tului ("Ce e trupul asta? Raia sufletului").

Sufletul e desemnat ca spatialitate, calume ("In suflet ca si in cetati") deschisca atare introspectiei: "Fac un pas si suntinauntru...", insa, deli coborat tot maiadanc in suflet, personajul se intreaba"Uncle sunt? unde sunt?" va trebui saconstate: "Cuvintele omenesti pentrusufletul tau nu sunt leac".

De la valoarea de transcendentatribuita Logosului-emanatie (si aratammai sus cum Cuvantul isi asuma nasterea

destinul mesianic), se ajunge la "rastal-macirea chemarii" ("harul s-a mutat de lanon si la degradarea functiilor limbajului,omul "cazand prada semetiei Si pacatului"prin rostire. Se constientizeaza, astfel, ceeace am numi o criza a limbajului sau, preci-zand, o criza a fiintei prin datorita limba-jului.

54 Daiana Cuibus Exercifii de filosojia limbajului

si

li

li

si

www.dacoromanica.ro

Blaga opereaza o diferentiere intrecu -vent si vorbe, ca cloud niveluri dis-tincte ale logosului: "Bine de cel ce are cu-vinte, dar in mine toate vorbele s-au facutpietre... Ce se petrece in mine nu tii nicitu, nici eu. Un spatiu se intinde aici, ca omahnire fail sfarit". Sensul originar e de-viat, sunt "intoarse pe dos toate vorbele,cum au intors camap lui Hristos".

Tentative le de justificare, de reinves-tire cu motivatie cosmica nu sunt sufici-ente, caci "vorbelor Lui le-am pierdut che-ia", iar presupusa capacitate creatoare acuvantului e flagrant contrazisa de sterili-tatea rostirii lui; personajul blagian, ratan-du-§i esentialitatea tocmai prin reflectarea-intrupare in cuvant Si trup, incepe sa ezite:"poate nu mai stem in fata lui Dumnezeu,ci in umbra lui §i nu mai §tim ce e".

Nici acum raspunderea pentru Instr.&inarea definitive a limbajului i a lumii deabsolut nu e asumata in intregime de fiin-ta. Si discursul dramatic formuleaza, insi-dios Si vag-amenintator, imaginea unei di-


www.dacoromanica.ro

vinitati indiferente §i retrase, ce si -a aban-donat creatia - deus otiosus. "Stiu ca pen-tru om e un pacat de moarte sa sedeparteze de Dumnezeu. Dar... dar ... pen-tru Dumnezeu n-ar fi tot un pacat de moar-te dacd s-ar departa de om?". 'mat, rolulumanului §i vina acestuia sunt minimali-zate, cu riscul a Inca unei erezii.

Fiinta cautd, eventual, sd indice retra-gerea divinitatii ca principiu universal, im-plicitd sustragere din destin, Indepartare deacesta ("fiecare cu soarta lui. Eu mi-o port/ ascunsd in cocoasa .... , iar altii-n lurid.").Teatrul blagian surprinde omul ca exis-tents mal-formatd, inadecvata in ordinetranscendentd, iar personajul - uneori orb,alteori §chiop sau ciung, "treime a neno-rocului" - reprezinta nu doar exagerdri me-tonimice, ci §i incercdri de exteriorizare,de plasare la un nivel al aparentelor adizarmoniei Si degraddrii; aparind, astfel,un antipod absolut al perfectiunii, fats decare restul umanitatii i§i poate declara su-perioritatea.

56 Daiana Cuibus Exercifii de filosofia limbojului

www.dacoromanica.ro

Enuntarea ipostazei de deus otiosusaccentueaza indeterminarea eului in lume;esuarea comunicarii cu ceilalti si a auto -definirii sinelui declanseaza frica. "Tea-ma de sine" si de lume reduce trairea lanivelul fenomenalului, insingurand-o.Asemenea zeilor, vulnerabili, incerti,alienabili, "la fel facem toti. Inchisi incusti ambulante, umblam pe strazi, in so-cietate pretutindeni ranjim fericiti cazeii in intermundi. Ecce homo" ).

Dihotomiile se manifest:A acum con-flictual, dezechilibrand - oricum relativa -armonie. Personajul blagian confirms"razboiul cu sinele"; "sufleteste imi mergeprost, prost de tot". Apartenenta la un des-tin impus, ce nu poate fi evitat nici mo-dificat, stameste din nou fried: "FrickMira. Fria de drumul pe care ma gasesc.Ca nu stiu unde sunt si unde duce".

Numele-steril cuvantul-inganareprovoaca, deci, frica. Resort dramatic - intermeni expresionisti frica e blagianpretext al unor mutatii fundamentale in

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbojului 57

§i §i

§i

§i

§i

www.dacoromanica.ro

contiinta eului. Acesta adapteaza concep-ml de divinitate la propriile neputinte, in-cercand sa i le justifice drept consecinte,iar nu degraddri, in raport cu absolutul;sau, mai mult, eul i§i nume§te conditia-cadere, iar limbajul blestem.

instrainarea e generalizata. Intentiacomunicativa in raport cu propria soarta,ipostaziata prin dialog ca fiinta (moira()rad, "tanarul cu plete lungi §i coroand despini" din Zamolxe era intrebat: "Raspun-de! E0 soarta mea?") §i cu care poti "tine°spat" ajunge in impas, ramanand la un ni-vel al reprezentarii, al incorporarii, ceea cenu face insa destinul asumabil sau g..uver-nabil. "Soarta cine §i-o ocole§te?" se in-treaba retoric personajul §i, aka cum a vor-bi despre divinitate, despre ceilalti §i sine einstrainare, fiinta mai afirma, o data cu re-tragerea transcendentului (deus otiosus), §iinstrainarea sortii: "Soarta noastra de lanoi s-a mutat pentru totdeauna ... noi, ni-

.58 Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

to fapturi fail nadejde pe tarmurii ham-lui". Iar datul e imuabil, inevitabil, chiarocolind fapta, chiar "stand pe loc"; deo-potriva §i in planul aparentei §i in cel alesentei, caci "potecile ei (soartei) ti se in-cured inauntru"

Cuvantul i§i rateaza, astfel, functiaontologica §i franeaza cunoa§terea. Dis-cursul dramatic se construie§te in conse-cinta: personajul opereaza not modificariin definirea divinitatii; lipsa de sens a firii§i imperfectiunea ei sunt derivate din chiarnatura principiului demiurgic, ce si -aabandonat creatia. Prin neimplicarea sa inlume, Dumnezeu se lipse§te de omnisci-enta ("Traim in ne§tire §i poate ca totul se-ntampla la fel") §i i§i pierde controlulasupra lumii, incat "nici nu banuie§ti fur-tuna de lumina ce ai creat-o". Se sugereazachiar ideea unei creatii care nu e intentio-nala, ci involuntary §i a unui creator aproa-pe incon§tient, care nu §tie "de unde vii §iunde mergi". Ma ineat, Cel-fara-de-nu-me e eventual dublat de "puterile fail


www.dacoromanica.ro

grai... puteri nebotezate si fArA denume"; sau, in masura in care le guver-neaza, el se manifesta nu doar indiferent,ci chiar ostil fats de fiinta: "In pofidanoastri... se da drumul sortilor...": "Mo§ule crunt, mai crunt decat not ".

Problematizarea, "napasta ganduluiIntreg" i nevoia de intelegere fac dincuvantul-emanatie (i.e. hieros logos) uncuvant-blestem. Fiinta ca imanenta agenezei divine era "faptura de duminica;dar, "acreditat al acestei ordini dumini-cale", cum va explica Blaga, deci al unei"ordini poruncite in alts zi de geneza ",omul, prin modul sau de existenta intr-unorizont care-i apartine exclusiv, proclamareferential un nou raport intre "individu-atiune §i univers". Incercand a statua acestnou raport, cea de-a doua "numire initi-ala", adamica, pervertqte, iar rostirea setransforms in erezie §i vina. Logosul esanctionat, e multiplicat §i, deci, relativi-


www.dacoromanica.ro

zat, "limbile ... sunt din pedeapsa pentrusemetia §i pacatele pamantenilor", in timpce "limba putemica §i de inceput a luiAdam s-a pierdut". Textul dramatic blagi-an repeta, explicit, ideea pedepsei, perso-najul "blestemand" doar aparent parado-xal: "pieire nefireasca sa ajunga din urma... Sä ni se uite numele".

S-ar putea, totusi, argumenta ca, din-colo de interpretarea semnificatiei cuvin-telor, discursul in intregul sau 'tinkle,totqi, o forma nesanctionabila de rapor-tare la transcendent - deci religie. In teatrullui Blaga, insa, religia in sine e vina tragi-Ca; incat "azi toti oamenii sunt bolnavi...Asta vine de acolo ca sunt religioW. Sichiar adresarea, celebrarea, inaltarea de"mandstiri pana la cer" e (in "Zamolxe")vazuta ca scenariu nu al "mantuirii", ci alApocalipsei, asta nu doar prin cioplirea deidoli, deci prin reprezentki materializate(pacat biblic §i blagiana ucidere a zeului de


www.dacoromanica.ro

catre propria statuie), ci §i ca demers in si-ne. Se recurge, chiar, prin modalitatea ex-presionista a teatrului in teatru, la discre-ditarea gesturilor ritualice; conventia reli-2ioasa i cea dramatics sunt dezvaluite cailuzorii, demonstrative, mimate: "In tea-trul cetatii aseard - am jucat un mister,ceva despre caderea ingerilor din cer. (...)Cum vezi, vin la tine de-a dreptul dinteatru".

Cunoa§terea participative originard,anterioard Logosului, e una a tacerii §i ceaintermediate, prin cuvantul-nume, sunt,deci, anulate definitiv in planul degradat alfiintei in cadere si al cuvantului-blestem.Drama spatialitAtii ca indepartare i a tern-poralitatii ca instrainare e aprofundata, ,iardualismul orfic tAcere / cuvant se degra-deaza, desfigurat, inspre a cumpani si asocoti, a intreba / a raspunde, afirmatiasi negatia find ridicate in maniera gnos-tica - la rang de "puteri cosmice". In "in-


www.dacoromanica.ro

curcatura de graiuri", intre "certitudini defoc" §i "indoieli de moarte", personajelejudecd §i "cartesc", cumpanesc §i radicali-zeazd dualitatea in opozitii flagrante.Gesturile nu mai tin de divin, ci de demo-nic. Consecutivitatea a repeta - a cumpani

a intelege e blagian "fail de rost", false.Functia denominative Si aparent-comu-nicativa a limbajului se vrea acum i maimult cu valoare gnoseologicd, reclamandreformuldri de transcendent §i dezvoltdnd- tot gnostic - deja enuntata ontologie aignorantei universale.

Astfel, Intrebarile noastre nu raz-bat pand-n prapastiile albastre, de unde nis-ar putea raspunde" §i de falsitatea enun-turilor e fd'cutd rdspunzatoare divinitatea:"Vrerile domnului sunt ascunse? Sd se deape fatd! Dacd nu mi se spune ce e alb §i cee negru, ce e stramb §i ce e drept, suntemnot de vine ca judecatile noastre iesbaltate?".


www.dacoromanica.ro

Fiinta abandonata in lume trebuie sase cumpaneasca, hotarandu-se §i judecan-du-se singura. °data ce e "luata pecetea depe cele §apte taine", omul constatA conse-cintele pacatului adamic. Memoria arheti-paid e suprimata §i anticiparea destinului nue permisa; identitatea e indefinita §i nere-gasibila in fragmentarea coordonatelor ab-solutului i chiar in cele ale lumii; cautareade sine ramane doar intrebare retorica("MA caut in amintire: / de unde yin? MAcaut in zare: unde merg? / MA' caut in pul-berea drumului negru / §i printre harburide cer: cine sunt?"). Unica di-mensiuneimplacabila - e cea temporala §i singuraputinta relativd, de altfel - de a -si deter-mina destinul e prin grija "sa nu se incal-ceasca firul (vietii, timpului-n.n.)"; in rest,omul e "rob", supus "silniciei" cere§ti.

Blagian, soarta ca "drum" - "dinainteimplinit" e interzisa reversibilitate §i,deci, intoarcere imposibila la o conditieoriginard privilegiatA. Si nu e intamplatoracest "dinainte implinit" in textul drama-

64 Daiana Cuibus Exerciiii de jilosofia limbajului

-

www.dacoromanica.ro

tic, asociat unei imanente divine. Caci,doar pentru om temporalitatea e succe-siune clara, intre trecut-prezent-viitor; inLimp ce "dinainte" e blagiana simultanei-tate a transcendentului, apartinand, cum arspune Mircea Eliade, unui limbaj originar,care nu diferentiaza intre trecut §i viitor.Predestinarea e "fara abatere" §i fiintapierde once iluzie a autodeterminarii. Easta sub semnul multiplului, al repetarii, alpluralului, amplificandu-§i, astfel, vulner-abilitatea - "prin itele vrerilor noastre oalts vrere, cu mult mai mare, se tese, sin-gura, trudnica, puternica §i neinteleasa".

Singurul argument al apartenentei laun intreg cand comunicarea este ratata -va fi invocata subordonare, in "ne-§tire",la un destin ostil. Rostirea repetata, ras-franta asupra propriei sorti, inscrie omul inciclicitate, in nesfar§ita §i obositoare tre-cere intre viata Si moarte. E legea orfica aciclului existentelor, repetabile la infinitpentru neinitiati; "§i omul i§i mai incepe odata drumul lung de la-nceput, iarasi si

Daiana Cuibus Exerrifii de filosofia limbajului 65

www.dacoromanica.ro

iara0 de la-nceput".Mai mult, ciclicitatea nu e ascenden-

tä, ci cadere, degradare repetata ("viitoa-rele mele caderi", "invartire" §i "vartej"),inscrisa in succesiune temporala §i ciclici-tate a caderii, Fin care fiinta dobande§tecon§tiinta thanaticului.

Personajul blagian trebuie sd seraporteze acum la moarte - ca singuramanifestare, fie ea §i ostild, a unui Dumne-zeu altfel retras; ea ramane singurul datoriginar accesibil, §ansa potentials lacunoatere; e (a mortii) cu carefiecare om se na§te"; impasul ramane,totu§i, unul al amneziei - caci , "am uitat

mortii ..." iar eul, incercand for-me de reprezentare §i asumare a thanato-sului, adance§te valoarea de blestem a Lo-gosului.

El declan§eaza reflexivitatea, nudoar ca proces cognitiv sanctionabil, cica ipotecare a propriei existente.

Configurarile thanatosului cores-pund, astfel, necesitatii gasirii unei alterna-

66 Daiana Cuibus Exercilii de filosofia limbajului

"stiintd

Ointa

si

www.dacoromanica.ro

tive spatio-temporale, a salvarii din avata-ritate, sau macar, in plan imediat, a easiriiunei modalitati de atenuare a semnificatieinegative a ciclicitatii (prin explicarea aces-teia ca reversibilitate). Sugestia este evi-dent cea orfica, a coincidentei viata /moarte - "pe marginea acelui lac, care secheam-al mortilor / acelora can Incanu-s nascuti". Textul blagian vorbe§te inparalel despre "azvarlitii pe rauri", iara§teptarea mortii e formulate: "m-a§teaptagarla in noaptea asta". Nu este, credem,intamplatoare configurarea in acvatic athanatosului §i nici variantele lac / rauri,garld; acestea nu sunt simple sinonimiirezolvate stilistic, caci distinctia static /curgator e relevanta in perspectiva even-tualei retrageri din "ciclul existentelor" §i arecuperarii unei memorii arhetipale. Esteceea ce orfismul formula ca traseu initia-tic, mai exact ca probe initiatica, alegereintre hvorul Lacul Amintirii.


§i-al

Uitarii §i

www.dacoromanica.ro

Dimensionarea spatio-temporala athanatosului e insa clar exterioard fiintei, §ideci insuficienta; iar dace personajul jucamistere, acum el "se joaca": "Am inceputin ne -tire sa ne jucAm de-a viata. Acumtot a§a ne vom juca de-a moartea... Säpara in adevar ca moartea e un joc". A sejuca e §i initiere, iluzie a participarii; dare mimare ludica, interpretare de rol insens teat-al - a propriului destin, implicitariscare §i punere a lui in joc. Ideea acesteiipotecari tine nu doar de actiunea dramati-cs in sine; aparent speculative, o astfel deanaliza diferentiata a lui a juca si a se jucae impusa chiar de textul blagian, care in-dica drept semnificativ reflexivul. Va spu-ne un personaj, referindu-se la dac (condi-tie aleask pe care o vom discuta mai tar-ziu): "El nu traieste, / El se traieste".

Astfel, Logosul-blestem e deopotri-va repetare §i reflexivitate; iar reflexivita-tea inseamna cumpanire, judecare, discursconstruit despre lume, dar Si accentuare ainstrainarii fiintei de sine; dihotomiei trup/

68 Dolan° Cuibus Ererciiii de jilosofia limbajului

i

$i

www.dacoromanica.ro

suflet i se adauga, o data cu "teama de si-ne", cea dintre eu si sine. Personajul blagi-an isi asuma, reflexiv, conditia, dar nuajunge la reconcilieri. El e obosit de sinelepurtator de soarta si marturiseste: "Vreausä m-odihnesc de drum / si mai ales demine. / ... / Esti ostenita de tine..." etc. Eultransfers propriei alteritati predestinarea,asa cum facuse raspunzatoare de neputin-tele sale chiar divinitatea, indepartandu-sede sine insusi si generalizandu-si necu-noasterea: "... imi sunt strain, Nona, / stra-in si tulbure". In plus, dizarmonia, deza-cordul interior al personajului e stare con-flictuala, "razboi cu sine insusi" (cand"mi-am sfasiat fiinta razand").

Reflexiv, fiinta trebuie sa se adunepentru a judeca ("se aduna in colt, uite aco-lo nemiscat ca o piatra. S-ar zice ca tinejudecata asupra oamenilor"). A re-curge,insa, la intalnirea cu sinele, pentru a se in-treba, talcuind, si, deci, pentru a revalida,astfel, In lipsa unui transcendent, (caciDumnezeu e deus otiosus) e inutil si orgo-

Daiana Cuibus Evercitii de filosofia limbajului 69

www.dacoromanica.ro

lios. Iar aceasta instrainare de / sau intalnirecu sinele nu e doar confmnata §i con§tien-tizatd prin limbaj, ci determinatd, condi-tionata de acesta, fapt evident in textul dra-matic: incat un alt personaj va cere: "Vor-biti-mi (!) intr-una pand ma redobandesc".

Divinitatea panteista a cuvantului re-petat, retrasi si chiar ostila nu mai poatefi reprezentata sau instituita doar prin cu-vant. Sunt necesare acum §i alte forme deinvocare §i de raportare la ea, in masura arestabili, fie §i macar aparent, leedtura om/transcendent. Metaforele se dovediserdgratuite, rastalmacind, iar "a smulge pa-mantului secretele" prin "ganduri intregi"era, in ordinea cunoa§terii reale §i supe-rioare, imposibil. Conflictuald, fiinta pro-clamd sfingele drept "al cincilea element"§i se recunoa§te tributary lui: "du§manulpe care nu-1 putem invinge, e puterea ab-surda §i cu mii de fete a sangelui".

Degradat, reflexiv, limbajul e bles-


www.dacoromanica.ro

tern §i credinta, ca legitimare cosmica, ereformulata: cand "toate socotelile mintiistangace sunt fail de rost, singura stApani-toare ramane credinta sfingeroask pecare noi oamenii o aducem cu noi din intu-necime de veac". Religia devine "credintasangeroasa" - erezie a fiintei ce instituiaprin Logos; pe de alts parte, "cultul sta-tuii" - incalcare sanctionata a interdictieibiblice de crea idoli - se transformsacum in ritual al jertfei. $i cel ce jertfe§tee, implicit, "setos de sange", aidomafiarelor, dar §i aidoma "invataturilor / sfin-te de astazi §i din toate vremile". Si akacum nici cuvantul, nici umanul nu maisunt emanatii ale divinului, nici gestul sa-crificial nu e justificat, nu e analog unorgesturi originare; blagian: "Cand El a cla-dit, ce a jertfit? Nimic n-a jertfit, nici pen-tru tarii, nici pentru taramuri (...) $i totu§imie totul mi-a cerut" .

E denuntatd, astfel, semnificatia strictnegativa a sacrificiului. Concluzia e unaorfica, lard a se putea vorbi, insa, de influ-


a-si

www.dacoromanica.ro

ente directe.Marcel Detienne, in "Dionysos

Slain", analiza orfismul ca teorie a sacrifi-ciului; paradoxul gandirii se stabilea intremitul central - cel al sacrificiului - §i inter-zicerea crimei, prin doctrina. Conditia u-mand, definita in relatie cu zeii cu bestii-le (Maur), descopera orfic spatiul sacrifi-cial ca interferenta intre viata Si moarte, fi-ind condamnata la o existents individuals§i imperfecta. Detienne demonstra §i caritualul jertfirii, aparte fats de cel grec, prin"inversiuni culinare", nu face deck säconfirme "sensul fatal rau" al sacrificiului;§ansa "culinard" de a face din el un act po-zitiv, cu conotatii benefice de "punte in-tre om §i zeu" - e demascata, neizata orfic.

Spre deosebire de orfism, in teatrulblagian jertfa nu e repetare a unei crimeinitiale, a unui pacat primordial. Ideea eevident subordonata teoriei degraddriifiintei umane dinspre §i prin Logos; seopereaza distinctia clard, sintetica, lanivelul limbajului, sensul e dinspre "a

72 Dolan° Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

§i

si

www.dacoromanica.ro

zis" -rostire originara, demiurgica - prin"s-a facut" - reflexivitate declansata -,spre n-a jertfit" situare in afara transcen-dentului si, mai ales, negare a lui.

Negatia, latenta in conceptul de deusotiosus, e generalizata de personajul bla-gian la nivelul divinitatii, continuandu-setentativele de a atribui acesteia raspunde-rea pentru impasurile, imperfectiunile sauerorile fiintei.

Repetarea si constiinta multiplicitatiinu mai determine doar reprezentari pante-iste - ale unuia si aceluiasi Mare Zeu.Dumnezeu isi pierde singularitatea, caci"Dumnezeul tau nu e Dumnezeul meu!Al meu e lumina buns, al meu e bland, almeu e apa" / "Al meu e foc". Originea rau-lui si propria neputinta e atribuita genezei,printr-un "and gresit chiar de la-nceput".Este vorba din nou de asemanarea cu unsincretism gnostic / orfic, ce afirma con-ceptul unei divinitati diferite de Zeul


-

www.dacoromanica.ro

Suprem (avand o esenta inferioard, -

Demiurgul, ce "a creat lumea §i, nefiind elinsui desavar§it, a introdus raid inunivers".

Socotind - deopotriva proces delibe-rativ Si numarare, deci consecutivitate -,fiinta se plaseaza la impactul dintre divinsi demonic. Introducerea unui aspect cos-mic negativ corespunde, de asemenea,necesitatii unei justificari, unei exteriori-zari i obiectivari a erorilor umanului:Numai "in iad se socotqte (...) Acolo inimparatia virtutilor intoarse,... numArulstapanqte in intocmiri... / In imparatia luiDumnezeu, a socoti e un pkat... neaparatmai greu deck calcarea poruncii a §asea".

Si, cum religia §i jertfa indeparteaza,Si nu apropie de divinitate, personajultraind in masurare va spune: "Ne-ai lumi-nat a§a de tare ca nu mai §tim ce e de laDumnezeu lasat §i ce e de la dracul". Inistoria religiilor. "rezolvarea contrariilor"se face fie prin pozitii radical dualiste, fieprin conceptul de coincidentia opposito-


www.dacoromanica.ro

rium, existand varianta abolirii lor, face-rea for incomprehensibile sau lipsite desens. La Blaga e enuntata ideea unui trans-cendent coincidentia oppositorium.

E reunit, astfel, divin Si demonic, bine§i rau; dinspre Dumnezeul coincidentiaoppositorium dedublarea survine firesc siobligatoriu; principiile generatoare diferaele insele, iar eul se eschiveaza de la onceresponsabilitate in propria-i devenire.Concepte contrare, implicit complemen-tare, ele sunt acceptate in egala masura cademiurgice, intr-o cautata revenire a fiin-tei, chiar daca in sens negativ, la statutul deemanatie a divinitatii. "La inceput inaintede a fi lumea au fost doi frati: Dumnezeu§i dracul...Toate lucrurile le-au facut intovar4ie". "Unul a nascocit ziva, celalaltnoaptea, unul a facut pe sfinji, celalalt ispi-tele... De atunci unde sunt sfinti, trebuie safie i ispite". E motivata concomitent §i a-jungerea omului la erezie, dar Si modali-tatea, aparent mimetica, prin care aceastas-a produs; caci "Dumnezeu a Scut, ...


www.dacoromanica.ro

dracul I-a-ngfinat facand ...".Orice sansa la cunoastere diferentiata

e evitata si negata in mod deliberat si ten-dentios, delimitarile find transgresabile:"daca isi schimba obrazarele inselatoare canu stii cand e unul si cand e celalalt? Poateca unul slujeste celuilalt" si "azi nu maistim". Se preia, astfel, un eres bogumilic,o credinta "hotarat dualists ", ale careisemnificatii in textul dramatic sunt multi-ple; mai intai, in acest fel, afirmatia si ne-gatia sunt declarate principii universale:"fratii" sunt "fartate" si "nefartate" (intimp ce variantele anterioare de divinitateerau, simplu, Dumnezeu "cel-fara-de-nume", sau, in cazul precizarii valorii salede entitate prima, atemporala si anterioarachiar genezei - "Mosul"). In plus, sensuleresului se lamurea prin izbanda finals aunuia sau a celuilalt, depinzand in bunsmasura de optiunea si concursul omului,ceea ce teatrul blagian reline si accen-tueaza (mai ales in "Arca lui Noe"); darlupta lui Fartate si Nefartate nu e aici cate-

76 &dam Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

gorica, dramatics, lipsita de concesii;"posibilitatile dramei cosmice sunt date o-data cu cele cloud nume, implicand ten-dinte, semnificatii, caractere". Cei doi "co-laboreaza" si, totodata, "se caznesc necon-tenit" sa se scoata din joc unul pe celalalt,concurandu-se in parabola "intreprinderiicu lemnul". Schimbarea obrazarelor e gestludic, relativizand chiar intentia celor doide a se oferi diferentierii, incat rivalitateadintre principii nu este nici obligatorie,nici inevitabila, atata timp cat initial "Ne-curatul spunea lui Dumnezeu - fartate! ".

Dualismul de conceptie e, astfel, ate-nuat si "aproape glumet": nu in ultimulrand, semnificativ e si rolul decisiv atribuitomului (tot in "Arca lui Noe") re-editare,modificare, prin intelesul rostirii capgcat, a valorii sale de "sfetnic cosmogo-nic", mantuitor de divinitate. Ideea con-verge cu ceea ce orfismul numea "raspun-derea individuals ".

Intre "bunul Dumnezeu" si "crance-nul Satanail", intru repetata cadere (cand

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbiyului 77

www.dacoromanica.ro

"drumurile mi-s socotite din imparatia dejos, cea mai de jos"), fiinta trebuie sa alea-ga: "Trebuie sa flu sfant ca altfel / a fi uci-ga§". Functia umanului de a se implica,hotarand prin gestul sau suprematia unuiasau a celuilalt, e manifestare a orgoliului.Si chiar data acest gest nu e prin excelentaunul de limbaj, valoarea de blestem acuvantului e cea care declanase o ataredihotomie originara. Iar blagian, Fartate-Neffirtate nu apar doar descriptiv men-tionati, ci sunt provocati la autodefinireprin discurs. Provocarea produce "cobo-rarea" transcendentului, nu intamplator in§i prin limbaj. Deveniti personaje, Fartate§i Nefartate dialogheaza, participand larostire i find, astfel, variante ale ei.

Logosul pentru §i despre divinitatese transformase in erezie §i fusese sanc-tionat drept blestem. Sansa ramane doarcea a unui Logos al divinitatii ("cuvintelecu care vorbWe despre sine Cel ce es-te"). Iar indirect se re-stabile§te, fie §i doarin planul discursului dramatic, o forma de

78 Daiana Cuibus Erercitii de filosofia limbqjului

www.dacoromanica.ro

intalnire i comunicare om / cosmos. Fratiisunt atrai in cuvant in aka fel Inca sarevendice Si sa justifice raul §i binele dinlume.

Astfel, Nefartate se auto-definqte careflexivitate i prin negatie: "Eu nu crednimic. Eu stau numai a§a in cumpand"; elapartine unui spatiu in care "se socote§te"Si nu poate crea deck "inganand", inau-gurand pentru lume criteriul axiologic -sau mai exact fals-axiologic - al vicleniei:"... Cea mai inalta dintre multele virtuti? /Viclenia, / Izvorul nesecat de bune sfa-turi". Nefartate imita §i degradeaZa traiec-toria Mo§ului, ratacind-o in cele din urma;e, in fond, transpunerea blagiana a ratariiLogosului divin. "Eu sunt umbra Mowlui(...) Tot pe urmele lui. Astazi, intaia oarsde cand imi amintesc 1-am scapat - §iratacesc pe la porti, intreband de el!".

Totu§i, dualismul nu e suficient pen-tru ca, prin aspectul sau negativ - Nefartate-, sa legitimeze limbajul Si omul Si nu iipoate, in nici un caz, re-motiva. Erori ale


www.dacoromanica.ro

umanului nu stau nici sub semnul luiDumnezeu, nici sub cel al lui Nefartate.("Jertfa aceasta de neinchipuit - cine-ocere? Din lumina, Dumnezeu nu poate s-oceara, fiindca e jertfa de same, din adan-cimi, puterile necurate nu pot s-o ceard,fiindca jertfa e impotriva for ").

Justificarea nu se face nici macar dinperspectiva unor ritualuri dionisiace, caci"zeii cu chip de tap nu cereau asemeneaj ertfe"

Personajul intelege ca sansele sale suntconditionate de re-afirmarea unui Dumne-zeu omniscient si omnipotent, omniprezentchiar, de care "e greu c-un cuvant sa toapropii". Si chiar daca opozitia fats de u-man e astfel radicalizata, ea inseamna sal-vare a Logosului, intre ascultare-tacere§i marturisire. Noul concept de divinitatee cel de transcendent coborat, intru res-fintirea limbajului si a lumii. Cum scriaBlaga in "Cuvintele originare", "Dumne-zeu vorbind noroadelor", "limbile, ridicatede sub blestem s-au sfintit din nou. Ele au


www.dacoromanica.ro

devenit ve§mant cu adevarat vrednic de aimbraca vestea cea bund despre intruparealui Dumnezeu pe pamant".

Recuperarea atributelor biblice ale luiDumnezeu incepe prin recunoa§tereasuperioritatii Moului fats de Nefartate. Intextul blagian, "Mogul e fiinta mai aieveadecat suntem eu (Nefartate) §i cu dumnea-ta (Ana)". Realitate esentiala i inaliena-bilk el e omniprezent .i reface in sine uni-tatea spatiului: "El zice ca vine de-aici side mai departe". Antitetic, fiinta e fixa,cantonata, dependents de spatialitate ("Sdma iei de unde stau, nu din alts parte"). Inordine temporala, Mo§ul se re- confirmsdrept principiu generator §i unicitate pri-mordiala, "stramo§ al tuturor strAmo§ilor";el e omniscient, infirmandu-se, astfel, ipo-teza unei Creatii nepremeditate, incon§ti-ente, abandonate - "eu le §tiu... pe toate(...) Mie nimic nu-mi e ascuns!". Invul-nerabil i etem, caci zilele nu ii pot fi nu-


www.dacoromanica.ro

mdrate, creatia nu ii scapa de sub control,nu it depa5e§te §i nu se poate sustrage cu.noa§terii sale: "am mii de urechi, pe care lelipesc de pamant aud...".

Purtator al Logosului, al Numelui-originar (caci nu intamplator el va spune"pe nume" personajelor), Mo§ul e reinsti-tuit ca Demiurg absolut, avand alaturi decuvant puterea privirii-lumina. El "rds-frange" lumina transparenta ("ta§nea lu-minA din el,... se facuse pamantul strAve-ziu, limpede") e "aratare" - nu doar pro-iectie in nici un caz aparentA, ci revelare§i materializare a perfectiunii, stabilire aunui reper incitare a unor aspiratii.

Ca, in cele din urma, conceptul insu§ide coincidentia oppositorium sa nu maifie necesar (pentru "un nou neam de oa-meni"), revenindu-se la unicitatea primor-dial": "Mo§ul vrea sa fie singur".

Mo§ul iii confirm ", astfel, prin rosti-re, potentele originare, creatoare prin ex-celenta tacere / privire / lumina Lo-gosul ce instituie. Suprematie inalienabild,

82 Daiana Cuibus Erercirii de filosofia limbajului

5i

5i

5i

5i

si

si

www.dacoromanica.ro

el forteaza pentru uman intelegerea defini-tive a limitarii, a efemeritatii, a nqtiintei.

Fiinta trebuie sa recunoasca inutili-tatea impotrivirii neputinta gesturilor.Invocarea unor impasuri sau dihotomii aledivinitatii nu au salvat-o, ci o obliga, incele din urma, admits ca implacabilaplasarea sub serrmul intamplarii sa re-nunte la iluzia ca ar fi o necesitate cos-mica. Puterea sa de a hotari se dovede§te afi simple abandonare in aleatoriu, unde einterzis atat a determina destine, cat a

decide jertfe: "Sa aruncam sorti. / Nusorti. Ar fi neomenesc. / Sa se hotarasca lajertfa unul din noi. / Nu... / Ar fi lucrudracesc" .

$ansa blagiana a fiintei nu poate fidecat supunerea neorgolioasa la determi-narile transcendente, acceptarea "fare pro-test" a hotararilor soartei. Divinitatea poa-te fiapropiata prin ascultare / marturisi-re. In textul blagian ideea e sustinuta nudoar prin actiunea dramatics (ca Si in


si

sa-sisi

si

www.dacoromanica.ro

"Arca lui Noe" sau "Me§terul Manole"), ci§i in/prin discursul dramatic in sine. Abiaaceasta noua forma de Logos, diferita deLogosul-emanatie Logosul-blestempoate fi comunicare in planul Absolu-tului. Mo§ul-Dumnezeu e atras prin cu-vant in creat cunoa§tere suprema el in-

asumarea lui de catre lume reface on-tologia ignorantei ca ontologie a cunoa§te-rii. Divinitatea are functii "pedagogice"caci "ce-a fost Isus deck un stralucit pro-fesor?".

In dialogul socratic cu Mogul, perso-najul e, alternativ, lipsit de rostire - ascul-find receptacol al Logosului divin; pede alts parte, lui i se dezvaluie modalitatilede limbaj nesanctionabile prin hybris:marturisirea, ca intelegere, Si cuvantul"pentru sine", recunoasterea, ca accep-tare, unic demers gnoseologic real, in timpce pretentiile descriptive §i adresativeraman erezii blocheaza comunicarea.

Fiinta "intare§te" doar, cum va spuneMo§ul, "nu pentru mine, ci pentru tine.


§i

-

§i

si,susi,

www.dacoromanica.ro

Marturisind, iti dai Inca o data si mai bineseama de ceea ce este, si dandu-ti mai bineseama de ceea ce este, vei izbuti la urma säintelegi ceea ce se va-ntampla...". Rapor-tul dubitativ a Intreba / a raspunde e retoricsi nu are alts finalitate decat constientiza-rea faptului ca in lume cauzalitatea deve-nirii nu poate fi determinate si nici modifi-cata, ci doar perceputa, ca identitate a mo-mentelor: " Prea devreme! Niciodata! Azion mai tarziu / te-ntampind acelasi dar".

Se impune o precizare, insa, caci nu evorba aici despre o intelegere rationale,prin judecare si cumpanire; acest mod alintelegerii e chiar respins: abia cand "numai intelegi nimic", inseamna ca esti laInceputul binelui".

()data intelegerea de tip pre-logic,"te vei scuti de nerozia de a ridica (!) vreuncuvant impotriva!". Evitarea hybrisului eposibila doar prin acest ultim tip de Logos,ne-ridicat, ci revelator, care, confirmanddivinitatea, reuseste, astfel, sa si-o apropie.Sentimentul instrainarii si cel al degradarii


www.dacoromanica.ro

pot fi, a§adar, compensate, religiei jertfeiopunandu-i-se acum credinta - ca modali-tate de raportare la transcendent, dar caatitudine a omului-in-lume: "Eu cred caomul este bun din gratia firei, bun Sirecunoscator".

0 zond de coincidenta cu absolutul edescoperita orfic, drept "locul de undesufletul pornqte". A§a cum, tot printr-otrimitere orfica, personajul iii poate scuzamultiplicitatea, degradarea din Unicrezolvd criza limbajului, descoperindu-sevariants a Logosului ("Suntem varianteleaceluia0 cantec"). E atenuata §i distantainterumand, care provoca individuluiangoase, atata timp cat "traim in aceea§ilume" §i "prin urmare nu putem fi departeunul de celalalt"); cu atat mai mutt cu cato existents inte.erata trebuie sa fie unaintegratoare, prin excelenta.

Triada, ratata initial, a comunicarii cutranscendentul, a situarii in el a asurnariilui, e acum respectata printr-o "participaremistica" (Claude Levi-Bruhl). Cuvantul


§i

§i

si

si

ai

www.dacoromanica.ro

divin creeaza spatialitate, ignord timpul §ise situeaza in cunoa§tere: "Tu (Mo§u1)vorbe§ti, §i cum vorbe§ti / mi-e parca m-a§intinde / in umbra unei vechi fAntani. /Apele-n adanc sunt lini§tite, / Si de-acoloma priveste / verde, limpede, adanc -Ochiul lumii").

Ascultarea/marturisire permite,deci, ca atributele biblice ale divinitatii sAfie postulate ca inalienabile §i ca fiintasa-§i refaca legatura cu transcendentul.Accesul la aceasta mantuire de/princuvant e, insa, permis doar anumitor per-sonaje din teatrul blagian, prin extensiedoar unei conditii umane aparte, pe care nevom lua libertatea de a o numi conditiaAlesului.

aci, plasand, prin chiar natura dis-cursului, conditia umanA pe un nivel deri-vat, neautentic al limbajului, dramaturgiablagiand nu solutioneaza impasul ontolo-gic §i gnoseologic doar in plan teoretic-


www.dacoromanica.ro

abstract. Personajele intuiesc, chiar dacenu in totalitate, instrainarea §i falsificareacuvantului, precum §i precaritatea nou-afirmatelor viziuni cosmogonice. Repro-duceri imperfecte ale Unicului, persona-jele sunt fragmente, incomplete dar corn-plementare, ale unui destin ce se incearcaIntr -un fel sau altul "mantuit". Conditiapredestinate a Alesului apartine acelor"sfinti §i poeti ganditori" ce sa aleaga"cuvintele de vraja" §i care reprezint4alternative privilegiate de existents. Insuflet cu "nazuinta secreta uzurpatoarede a iscodi cuvintele cu care Dumnezeu afacut tot ce este", "ei plasmuiesc infap-tuiesc prin cuvinte de vraje. Cantecul fore fapta. Faptele for sunt cantece". Am ada-uga, insa, acestor variante ale Logosuluipe cea a tacerii-privire.

Vom diferentia in aceasta categorie aAlesului Intre, pe de o parte omul-in-lume, purtator de Indemn inscris" in fap-turd, care con§tientizeaza criza Logosului,cea a valorilor §i cea a sinelui §i e capabil

88 Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia Ihnbajului

si

$tiu

si

www.dacoromanica.ro

de a le depd§i, alegand alte variante decksimplul "a tear §i, pe de altd parte,formele aparte de existents, doar partialcompatibile cu conditia umand.

Astfel, Alesul descoperd alternativeletrairii ca find: cunoa§terea exterioard, li-mitata, sacrificiul sangeros i deci pdcatsuprem; sau orgoliul schimbarii sensului §ia destinului lumii ("Sd-mi sf4iu trupulpentru turma de flarnanzi"; "Sd sfredelescpdmantul ca un ochi de mare"; "Sa iau inspate soarele §i sa -1 cobor in van.

Alesul intelege ca a le evita depinde,in primul rand, de gdsirea Logosului mar-turisire si a tacerii-privire. Este ceea ceunele personaje blagiene cum suntZamolxe §i Manole vor face; insd doarpartial, cad, deli conOentizeazd necesita-tea unor atari modalitati de existents, pri-mul cade in Logosul-emanatie al religiei,in erezia unor reprezentdri nimetice, iar celde-al doilea, tributar unui logos al bleste-


www.dacoromanica.ro

mului, jertfeste; vor fi, mai ales,Pictorul din "Ivanca", Scriitorul din"Daria" si Noe din "Arca lui Noe", sauPann din piesa omonima, acestia asuman-du-si Logosul sau tacerea ca destin, in lo-cul

Spuneam ca, deli nu se desavarsescca atare, Zamolxe Manole sunt, totusi,potentiali Alegi. Purtator de cuvant despredivinitate, profet al acesteia, Zamolxeinaugureaza forme de divinizare si cadevictims lor. El are, insa, atribute care itscot partial de sub incidenta umanului;fara a fi cantonat in propria individualitate,caci "eu sunt altul", el e capabil de a trans-forma temporalitatea in dimensiune inte-rioara, consumand-o, sustragandu-i-se,eventual inlocuind-o, incat: "0 frunza ca-de-n noapte, / un veac se scurge-n mine. /Alta frunza cade-n noapte. / Alt veac trece-n mine!". Mai mult chiar, el detine initialputinta comunicarii, a dialogului intreascultare marturisire, incat "oamenii m-asculta cu credinta"; el poate fi privire-


Si

Alegii

si

gi

www.dacoromanica.ro

tacere ("ochii lui erau asa de mari / ca tre-buia sa ma opresc si sa-1 ascult"). Zamolxerevine, insa, in lume, "a doua oara",neintelegandu-si menirea ca alternative latraire, ci ca parte a ei; gestul e vine tragica,prin contaminare de uman si moarte. Va-lentele comunicative ale rostirii sunt acumsterile ("nici un trecator nu mi-a iesit indrum / altoiesc in inima raspunsulmeu"); repetarea e modificare, iar nu relu-are a uneia si aceleiasi identitati si recu-noasterea nu e posibila ("Zamolxe-a fostprea mult privire / iar acesta-i prea multom"). Instrainat ca logos si privire,Zamolxe esueaza in thanatos.

La fel se intampla cu Manole; apar-tinand Logosului blestem, el poate perce-pe diferenta dintre "graiul fare cuvinte altarmului" "cuvintele noastre mai prejosde adevar". El recunoaste lumina si cuvan-tul drept principii ale creatiei, identificand:"Luminile au fost intaile Lui cuvinte".Constientizand criza limbajului, Manolepoarta latent Cuvantul puternic, "astep-


sa-i

$i

1i

www.dacoromanica.ro

tat, care zdrobe5te 5i inalta, traie5te intr-olume a "harului" 5i poate, initial, prin ros-tire 5i gest, sa comunice, confesandu-seimpunand ascultare. El e, la randul lui,absolvit din temporalitate, caci "timpul pe-trecut la cladirea unei biserici nu se pu-ne-n socoteala vietii. Toad vremea petre-cuta aici e un adaos".

Se descopera solutia orfica, intre ros-tire 5i evitarea cuvantului cea a cantecu-lui originar, cantec "al obar5iilor 5i al sfar-5aturilor". Cantecul e, in fond, rezolvare adihotomilor trup/suflet esenta/aparenta,descoperire a unei alte lumi-taram, in care"sufletul se desprinde din trup, lumina seinvarte Gandul tau zboard, trupul taucade ca o haind care te-a strans multte-a durut." $i tot Manole e cel care afirmaexistenta limbajul al uitarii caprivire, dar 5i ca dezlegare de identitate. Elenunta posibilitatea unei reintegrari inarmonia intelegerea originare, cand "osa vorbim mult, §i mai ales in lini5te. 0 savorbim uitandu-ne muti unul la altul. Eu


$i

linittii,

1i

www.dacoromanica.ro

nu voi zice nimic, iar to ...vei ascultavei intelege ca altfel ca altfel nu sepoate".

Dar vina tragica a lui Manole este dea nu alege nici cantecul, nici tacerea/-ascultare. Debi renunta la "a se indoi", "amasura" §i "a socoti" de§i are nostalgiacantecului orfic cu puteri creatoare ( "aladata omul canta numai pietrelor, §i pie-trele se cladeau singure in cetati..."), el rd-mane la nivelul conditiei umane, pe care,org,olios, §i-o proclama drept privilegiu alfaptei. Imposibilitatea unei cunowerireale e transpusa intr-o pseudo-cunoa§teremediata estetic, eventual uzurpatoare deadevar; fapta daca nu e buns, e "cel putinfrumoasa, cel putin inspaimantatoare".Mai mult, el recurge la jertfa, realizandprea tarziu sau oricum fara a se opune, larda rezista, ca patima dorul "de a zamisli"sunt "pedeapsa §i blestem" pentru "o vinane§tiuta".

Oricum, vina suprema a lui Zamolxe§i Manole ramane cea de a rata functia

Daiana Cuibus Everciiii de filosofia limbajului 93

si

si

si

www.dacoromanica.ro

comunicativa a Logosului resfintit, func-tie "pedagogica' §i capabila de daruire insens cosmic, de§i sunt inzestrati cu putereade a rosti acest Logos; cum va enunta unalt personaj blagian, Profesorul (!), "de a§vorbi in limbile oamenilor §i ale ingerilor§i talent pedagogic nu a§ avea, m-am facutca o arama sunatoare. Si de a§ avea darulde-a profeti §i a§ §ti toate misterele §i toatacuno§tinta §i talent pedagogic nu a§ avea,nimic nu sunt".

Alunecarea in hybris a lui Zamolxe §ia lui Manole sunt evitate, insa, de alte per-sonaje blagiene. Alegi, Scriitorul §i Pic-torul se reconfigureaza pentru in alteforme de manifestare cleat trairea; va spu-ne Scriitorul: "Altii traiesc, eu vorbesc".Este vorba, in mod evident, de cuvantulmarturisirii, care impune ascultare inte-greaza purtatorul in transcendent. Cacisinonimele cartii sunt "in alts ostea, sau poate chiar o intreaga constelatie

94 Daiana Cuibus Everci Ili de filosofia limbajului

§i

si

www.dacoromanica.ro

cereasca". Scriind, and lumina orbilor,Alesul diferentiazd intre cuvinte "unelebra oase ca molustele, allele supraarticu-late". Concomitent, el ocoleste gratuitateasi superficialul rostirii descriptive si cupretentii de instruire, dar si "povestea" ne-traita, de teams ca. "nu le pot terminaniciodata". Implicit, el nu cade in tentatiatrairii, tentatie pe care Ivanca o suporta("citesc o carte, deli ar trebui sa traiesc").

Scriitorul nu absolutizeaza orgoliosmenirea de a fi cuvant si nici valentele lim-bajului, fie el chiar "resfintit", ci le corn-pleteaza cu altemativa ne-rostirii. Se afir-ma, astfel, existenta Logosului-adevar,dincolo de planul fenomenal al vorbirii sauscrierii. Cuvantul-tacut e un paradoxdoar in aparenta, caci fiinta poate participala el, comunicand: "Cuvantul cel maiapropiat totusi nu ni 1-am spus. / E preaadevarat ca sa ni-1 putem spune".

Variants chiar mai pronuntat orfica a


www.dacoromanica.ro

Scriitorului e Anton Pann. intre "joc", "ne-bunie" §i vuiet, intre "zare" "ingaduin-p", Pann e el insu§i poet §i cantec seafirma explicit ca Ales, ferit prin predes-tinare de Were §i de degradare: "pacatulstramwsc ocole§te (!) pe poeti". Alegereasa, determinata transcendent, e dublata deintelegerea crizei cuvantului-blestem §i derefuzul sau nu doar de-al pronunta, ci chiarde a fi obiect al unei astfel de rostiri: "sanu mi se numere pa§ii, sä nu mi se ma-soare drumurile, sa nu mi se cantareas-ci cuvintele...". El intelege astfel §i con-secintele negative in plan ontic al unui ast-fel de Logos orgoliul stapanirii §i

definirii soartei indoiala asupraAdevarului absolut. A§adar, poetul tace,caci "Dumnezeu mi-a pus gura intreparanteze"; cuvantul nu poate fi deck"suspendat", iar cantecul "mut"; nu ani-hilare, des-fiintare, ci potentare a lor.

Ales, intrerupand orfic avatariereaapartinand unor alte coordonate decat ce-lor ale trairii §i umanului, Pann nu neaga §i

96 Daiano Cuibus Exercifii de filosofia lin2bajului

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

nu-si interzice, izolandu-se, "atingerile a-cestea cu tarmurile...", pentru Ca "nici uncantec si nici o intelepciune n-ar iesi dinstrunele noastre, daca am ocoli atingerile!".

Constiinta acuta a dramei limbajului,Pictorul Luca din "Ivanca" isi postuleazasi el destinul de Ales nu doar in afara con-tingentei umanului, ci chiar in afara pro-priului nume. Luca scapa si de vina tragicaa faptei si a aleatoriului, ridicat la rang desemnificatie de Care om; el ocoleste ine-vitabilul faptei si picteaza, nu intamplator,oprind ceasurile, interzicand deci tempo-ralitatea. El tace, anuland rostirea si isi"leapada" definitiv numele, considerat cainadecvat spiritului ce este. Modalitateasa de existents este pictura, dezlegata desine, - privire originara manifestata ca"opera de arta". Abandonarea cuvantuluisi a numelui inseamnd anonimat si Inca odata aici textul dramatic blagian afirmaexplicit dihotomia a fi ales/a fi traire:


www.dacoromanica.ro

"numele e pentru viata de toate zilele, nuca sa faci arta cu el"; iar intrebat "De cetaci". Luca raspunde: "Vreau sä uit. Sauit ca. sunt." °data Ales, intoarcerea luiLuca in traire lume, dar inspre moarte,e imposibila si tentatia e igmorata: "Iesi inlume si traieste! / Nu pot trai (...) Nu potmuri".

Cunoasterea e detaliata drept "recu-noastere", acceptare Si impacare cu sine,reducere a multiplicitatii, incat ciclul exis-tentelor poate fi incheiat orfic. Re-instalatin primordial ("acesta-i inceputul"), co-municarea participative, cosubstantialapoate avea loc, ca si in cazul Scriitorului,prin Logosul-tacut; ideal, spune Luca, "artrebui sa ne intelegem cu tacerile (cumaltii se inteleg cu cuvintele). Nu vin oaredin viata ta?".

Scriitorul, Pann Si Pictorul, pand la unanumit punctZamolxe Manole, sunt,deci. Alegi. Intelegerea unei astfel de

98 Delano Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului

1i

1i

www.dacoromanica.ro

conditii §i mai ales premisele care fac dinfiinta-In-lume un "candidat" potential la oatare alegere transcendentA nu sunt igno-rate de textul dramatic blagian. Acesteasunt enuntate in "Arca lui Noe". Piesareprezinta, prin introducerea conceptuluide coincidentia oppositorium Si recupe-rarea Mo§ului ca imagine biblica a Dum-nezeirii finalizarea unui demers ce 1-amnumi metafizic- teoretic; se remotiva, ast-fel, cosmic lumea ca Logos-cuvant, "res-fintit" prin coborfirea transcendentului.

In plus, Noe, nume §i destin biblic, eales direct al divinitatii §i, dialogand,Mo§ul iii motiveaza singur alegerea"Limba ta suns ca un bici, faptura ta e caapa. (...) Porti Wand lin in tine, §i inima tabate in cer, nu pe pamant". Conditiilenecesare pentru fiinta ca ea sa fie absolvitade contingent, Intru o nevoie a creatiei §irostirii sunt stabilite la nivelul limbajului §igandirii ca asumare, iar nu Indoiala, aapartenentei la un alt orizont deck cel te-restru, la o alts zare.


www.dacoromanica.ro

Identice pentru Ale§i sunt nu doar"indemnurile" Inscrise in fapturi, indem-nuri ce pot §i trebuie a fi urmate. Dincolode optiunile specifice pentru o forma saualta de manifestare, constants e infirmareacomunicarii ca functie definitorie §i exclu-siva a cuvantului-rostit, pe de o parte, §iproclamarea existentei §i suprematiei unuiLogos-tacut, a unui limbaj ne-spus, pe dealta parte. Blaga plaseaza teatruldiscurs prin excelenta inainte §i dincolode cuvant prin pantomima "Invierea".

E refacut in pantomima un fel de ritu-al ancenstral, intre tacere §i cuvant, prinmelodie, chiot, zicere din cetera, §optiresau blestem. Evitarea cuvantului evitare aactiunii, a simultaneitatii, dar §i a succe-siunii, incat "actiunea se petrece in afarade loc §i timp". Personajele inteleg Si seinteleg, asculta §i marturisesc, fara a vorbi,insa. Echivalentele rostirii sunt "cere","indupleca", "uita cuvinte", "gase§te pre-texte", "sfatuie§te", "staruie", "previne",


insusi

www.dacoromanica.ro

"fagaduieste" si "se invoieste", niciodatainsa verbalizare. Sunt forme de limbaj cuvalente comunicative, directe, ne-interme-diare, ce indica Lumea si fiinta drept ele-mente ale unui sistem semiotic "se inte-leg prin semne mai de-a dreptul grai-toare decat ar putea sa fie cuvintele, pentrua-si impart* ...". Personajele pantomimeiignore "groaza metafizica de existents" sispatialitatea ca in-departare. Solutia e unaorfica, a lepadarii de cuvant si a melodiei-cantec, cantare, care "se face" si "duce pecealalta lume sufletele mortilor".

E circumscrisa, astfel, conceptia des-pre cuvant ca provocare de destin si mai a-les despre sansa ticerii-melodie, intr-oatmosfera de mister ce se savarseste. Su-gestia explicita a piesei e cea anticipate intitlu "Inviere". E valorificata dezvolta-rea gnostica "nemasurata, anticosmica sipesimista" a dualismului orfico-platoni-cian, Intr -un si mai complex sistem degandire cel al dramaturgiei blagiene.

Daiana Cuibus Exercigi de filosofia 1imbajului 101

www.dacoromanica.ro

Vorbeam, insa, de un alt tip deipostaziere blagiana a Alesului prin ceeace numeam forme aparte de existents,doar partial compatibile cu umanul. Cacidaca variantele de Ales analizate pana aicirenuntau la traire, ele ramaneau,daca nu ca destin, macar in planulaparentei, oameni. Or, teatrul blagianfolosqte conditii care se definesc drept"prea putin oameni" dacii sau Inca "nude tot oameni" copiii. Sau, mai ales incazul personajelor feminine, fiinta, igno-rata ca om, e redusa supravietuie§te casemnificativa doar printr-un atribut al eifrumusetea. (Cu atat mai mult cu catanonimatul deja proclamat ca dezideratconditie a "operei de arta" determina apro-pierea eticului de estetic; "o opera de artatrebuie sa fie ca o fapta buns: anonima".)

Astfel, dacul e incompatibil cu con-ditia fiintei ("Vezi cum un fulger nu e om

102 Duiana Cuibus Exerciiii de.filosqfiu limbujului

si

totusi,

si

si

www.dacoromanica.ro

/ tot atata de putin e dacul om"). Elapartine mai degraba luminosului tran-scedentului si e necesitate cosmownica.Legitimarea sa in Absolut nu are nevoie dereconfigurari ale divinitatii, ci eventualdacul motiveaza superior ceea ce it incon-joara, incat "aici (in mijlocul dacilor) aminteles ca tot ce este trebuie sa fie".Cosubstantiali cu lumea, dacii sunt nedi-ferentiati de elementar, de natura si suntperceputi mai degraba drept configuraricentrari ale spatiului, decat ca populari aleacestuia; iar referirea la ei se poate face caatare: "Aicea nu ma simt imprejmuit deoameni, / ci asa de mult in mijlocul naturii/ incat ma mir ca ei nu au manunchi demuschi pe cap / in loc de par ca stancile".

Dacii refuza ca necesara asumareavietii ne-traind, ci traindu-se; emai degraba ipostaza unui byos orphikos,cantaret care iii decide destinul singur; elpleaca in moarte "tarand in unna lui oharfa ca un nor" si intrerupe intentionat,definitiv, potentiale reintoarceri avatarice.

DOiOnfl Cuibus Exerciiii de filosofia limbajitha 103

si

si mortii,

www.dacoromanica.ro

Thanatosul nu e suprimare, nefiinta. cidoar noua spatialitate pentru cel care "numai urea sa se intoarca" in viatatrimite calul singur inapoi".

Dovezi ale unei reli2iozitati or2anice,dacii din "Zamolxe" sum produse conco-mitente ale creatiei originare si nu pot fiderivati, nascuti "om de om". "Natura-iplasmuieste singura, ea insasi dintr-odata..." Necesitatea creativa si cea reli-gioasa sunt strict si autentic mimetice. imi-tative, pastrand dacului identitatea cu sinesi netransfonnand in erezie imaginarea

Orgoliul de a indica Dumne-zeul ca Orb e compensat de explicarea luica fel de a fi "al Firei si al dacilor ". Daculnu se scindeaza interior si nu percept dis-tanta sine / celalalt nici macar prin iubire,si cu atat mai putin in mod tragic: el cerenu trairea si umanitatea, ci geneza penna-nenta si lumina: "fii izvor", fulger-.

Emanatii directe, imediate ale pri-

10-1 Daum Cuibus Everciiii de filosofiu

"si-si

divinitatii.

www.dacoromanica.ro

mordialitatii sunt copiii conditienedegradata in uman, aproape informa.Sunt copii "mici lard de oase (...) moi camelcii (...) care au iesit t'ara de oase dinstratul mumelor". Ei nu sunt structuratidihotomic in trup suflet sau in barbat sifemeie; mai mult, inconmenta dintre spi-rit si materializarea care it limiteaza e evi-denta "sufletul nu e asa de mic cum etrupul". In mod analog, si cerul Oman-tul sunt invers proportionale incat "ce epierdere aici, e castig in cer". Copiii nusunt cantonati in identitati si nu au nume.Fara a recurge la rostire, ei evita indoiala sinu isi "inchipuie nimic", cunosc prin par-ticipare ("Domnul ne va lumina...") Lipsitide un limbaj propriu-zis si articulat dis-tinct, prin insasi conditia lor, copiii sunt"siliti din saracia de cuvinte sa se exprimela fiecare pas prin metafore..." "conceptiiposibile despre lume".

Creatie vie si "harazita", prin exce-lenta, in ei par sa coexiste umanul divi-nul, titanicul si orficul, incat "te uiti la ei sä

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajuIui 105

$i

$i

$i

si

si

www.dacoromanica.ro

le vezi cercurile de sfinti deasupracapetelor"; apartenenta for e dubla, la cos-mic i la terestru , iar optiunea for eindreptata clar spre transcendent. Insem-nele unei astfel de determinari duale suntlimbajul §i privirea care se pierde in"alunecarea pe Tanga fapturi". Soarta, capredestinare, are semnificatii superioare,"plutire" pe alte coordonate decat cele aleLumii-pamant. $i Thanatosul nu poate fideck recuperare orfica, cautare a uneiEuridice mama de asta data. Semnifica-tiv, elementarul care ii guverneaza nu enici foc, nici pamant sau sange, ci apa, im-plicand conotatiile simbolice respective:izvorate i curgere etema "pared si -arcauta drum pe-o apa i nu pe pamant".

$i tot orfic, copiii cants trist, lung,ne-pamantean, ca o chemare deopotrivaarmonizare, invocare a unitatii §i implini-re, desavai*re a conditiei de "atins", deAles. Copilaria e varsta blagiana a sensibi-litatii metafizice, e forma primara a logicii,nealterata de acte ale ratiunii, legand cer


www.dacoromanica.ro

de pamant §i viata de moarte.

Dacul copilul se intalnesc in planulinchipuirii sufletului. "Dacii au inchi-puire de copii", iar "suflet mai au astazicopiii". Intuitia blagiand e verificabila inchiar perspectiva unei morfologii a culturii§i a unei istorii a religiilor. Eliade consem-na, la randul sau, in "Nostalgia originilor",atari conditii intennediare, nedesavar§ite,diferite de fiintele chtoniene. Copiii suntmase "amorfe", semi-embrionare, incre-ate, paralele cu Mare le Tata paradisiac,intr-un timp originar in care "nici moartea,nici viata nu existau Inca pe pamant".

Iar, blagian, Alesul-copil Alesul-primitiv (respectiv dac) e in primul randlimbaj §i, implicit, cunoatere.("Primitivul §i copilul insufletesc intreaganatura, incat limbajul for e incarcat de celemai indraznete metafore, dar pentru eiinsufletirea obiectelor dinafard are un rostdeterminat de nevoile cunoa§terii"). I se

Daiana Cuibus Everciiii de filosofia limbajului 107

1i

si

www.dacoromanica.ro

reds, in acest mod, esteticului functiagnoseologica.

Conditia Alesului era atribuita panaacum doar barbatului sau unor fiinte"nedespartie" in barbat §i femeie; darapare in piesele blagiene §i o categorieaparte de personaje, cel feminin. Ele sunt,in actiunea dramatics, purtatoare de destinchtonian §i mai degraba obiect decatsubiect al unor gesturi semnificative. Elesuporta, uneori tragic, consecintele apro-pierii de Ales sunt tributare neputintei §iefemeritatii umanului. Nu putem vorbireferindu-ne la personajele femininedespre o conditie de Ales in sensul incare am folosit mai sus acest termen.Putem, insa, suntem chiar obligati sa ofacem, altfel riscand sa ig,noram o partedin sugestiile valoarea textului dramatic,putem, deci, sa deducem o modalitate maiaparte de acces al fiintei la Logos §i trans-cedent: frumusetea. Pentru ca nu e intam-


si

si

si

www.dacoromanica.ro

plator faptul ca, de cele mai multe ori,omul-in-lume isi constientizeaza menireade Ales, si-o enunta si si-o asuma provocatsau ispitit de frumusete. Personajele femi-nine sunt tentatie (si nu doar in cazul evi-dent al Nonei din "Tulburarea apelor", cisi in cel al sotiei lui Noe cea dialogandcu Nefartate, al Anei lui Manole nu doarvictims, ci si provocare a jertfei); dar elesunt si conditie aleasa, nu ca destin, nu camenire, oricum nu in plan fenomenal, ciintr-unul al esentelor. CAci, reduse laatributul frumusetii, ele pot fi legitimatein ordine transcedenta, drept semne aleesteticului originar, instituit asemeneaLumii si omului direct prin Logosul divin:"a saptea zi Domnul se odihneste Si zice:sunt bune §i frumoase (!) toate foarte"."Asa de frumoasa in lume", femeia-perso-naj poste intelege ne-problematizand,evitand rationalul; "nu cu mintea sa pri-cepi, ci cu frumusetea to salbatica".

Provocarea prin frumusete este insa"tulburare" (a apelor) pentru celalalt; dar e

Daiana Cuibus Exercitii de filosofia limbajului 109

www.dacoromanica.ro

§i cunoWere, in termenii filosofieiblagiene, punte de salt spre un criptic almisterului, §ansa la cunoWere lucifera.Doar prin aceasta ispita a frumusetiiCreatia umanului nu e sanctionabild, ci e"a umbla printre taine", a "calca" i "adeschide" legende, e "minune fard scar§it".Perceptibila prin privire, frumuseteapoate fi evitata ca ispita, cu atat mai multcu cat a nu privi inseamna a nu institui, nunumai ignorare a privitului, ci §i rela-tivizare, des-fiintare, negare a privitorului;caci anularea prin "a inchide ochii" nu euna unilaterala; e §i a refuza perceperea,dar §i a te refuza ei: "se face intuneric / nute mai zAre§te nimeni".

Daca teatrul blagian regasise functiacomunicativa a limbajului Si dincolo saumai ales dincolo de rostire prin pan-tomimfi , in text este descrisa, simetric, §ivarianta unui Logos-cantec §i a unuinecuvant autonom, dezlegat total de

110 Daiana Cuibus Exercifii de fi losofia limbajului

www.dacoromanica.ro

uman, principiu cosmic primordial si gen-erator de armonie. Oferita lumii caspatiu, iar nu ca oameni aceastA variantssalveaza din Apocaliptic finalitatea tha-natica e valorificata ca sans-a la totalitateaprimordiala, la un nou inceput. Este toaca,"menire prefacuta in cantec" si "cale ros-tita in pasi", putere si cantec ce dimen-sioneaza fiinta Si da "indreptare miscariidin loc in loc". Toaca "indruma" totul spre"randuiala" si sub puterea ei "totul reintrain rostul ce i s-a hotarat totul se-mblan-zeste inganand cantecul"( De altfel, titlulinitial al piesei "Arca lui Noe" era "Toacalui Noe ".).

Discursul dramatic blagian se dove-deste a fi un sistem metafizic distinct sicoerent, cu o structure simetrica, determi-nate de constientizarea si solutionarea uneicrize a limbajului. Dinspre Logosul ori-ginar instituind Lume fiinta , Cu-vantul e inteles ca Logos-emanatie,


si

$i

www.dacoromanica.ro

degradat Logos-blestem, salvat ca Logos-resfintit marturisire ascultare. E, infinal, redobandit Logosul-in-sine, creatorprin excelentd. Omul se define§te el insu§iprin raportare la Logos drept derivat,purtator §i manifestare a acestuia. Teatrullui Blaga subordoneazd dramei limbajuluichiar viziunea cosmogonied, facand-odependenta de acesta punand-o sd legit-imeze, sd remotiveze §i ss reinvesteasca cutranscendent Cuvantul; cosmogonia preia

justified ulterior, prin imperfectiuni pro-prii, erorile fiintei ce roste§te.

Tentative le de "mantuire" a cuvantu-lui implicit, a omului corespund unorniveluri diferite de existents §i intelegere.Personajul blagian se proclamd sfetniccosmogonic, imagineaza reprezintaintre religie Si jertfa variante de divini-tate care sd disculpe in plan fenomenal§i care in plan esential agraveazdhybrisul reflectdrii §i mai ales al modifi-cdrii continutului transcendentei. E aici ne-voie, cautare a unei "istorii sacre", cum ar

112 Daiana Cuibus Exercitii de filosofia limbajului

§i

§i,

si

si

si

www.dacoromanica.ro

numi-o Eliade, care sä explice totalitatearealului, sa-i justifice contradictiile i sareveleze o ierarhie "in succesiunea eveni-mentelor pe care le relateaza". E enuntat,astfel, conceptul panteist de divinitate, celal Marelui Orb, eventual demiurg mal-gre lui, cel de deus otiosus §i chiar deDumnezeu ostil; decisiva e afirmareadivinitatii coincidentia oppositorium,dinspre care e recuperat Mopil ipostazabiblica a lui Dumnezeu. Transcendentul e,astfel, coborat in §i prin cuvant i serestabile§te identitatea dintre Dumnezeu §iLogos (cuvant sau tacere-privire).

Teatrul lui Blaga sintetizeaza, astfel,elemente ale unei istorii universale areligiilor, subordonandu-le, insa, Logosu-lui, ca unic principiu ontologic §i gnoseo-logic. Personajul intelege ca determinareanu este dinspre sine spre cuvant, ci invers§i ca Hansa pentru fiinta la Creatie i laAbsolut e trairea-ca-Logos; e cuvant, emarturisire, e tacere-privire, e cantec. $idoar a§a, "la provocarea pe care i-o arunca

Daiana Cuibus Exercilii de fi losofia limbajului 1 13

www.dacoromanica.ro

conditionarea cosmica, psihologica sauistorica", omul poate "raspunde prin crea-tie", iar arta poate fi permanentizare a ge-nezei umane.

Logosul astfel demonstrat el insusi caMare Mister, infranat transcendent, face calumea, omul §i religia sa fie doar mani-festari partiale, derivate, de rang secundale acestuia. (Inclusiv rolul teologiei si celal artei sunt limitate, iar ca acestea sa nudevina erezii, "invatarea" for e reductibilala "atat cat imi trebuie ca sa ma plimbrazand printre taine".)

Schitarea unei atari analize intre-prinse asupra discursului dramatic, dinperspectiva crizei limbajului, si intelegereatextului ca metafizica a Cuvantuluiimpune unele precizari si argumente. E, deasemenea, necesara o sintetizare in planteoretic a pretextelor orfice sau gnostice

de la care porneste sau cu care se inter-secteaza textul blagian; Si, nu in ultimul


www.dacoromanica.ro

rand, trebuie sa revenim la fenomenulexpresionist, folosind concluziile analizeide text.

Vom incepe prin a motiva folosirea,in analiza facuta, a termenului generic de"personaj blagian", in loc de a precizapentru fiecare replica citata in parte, iden-titatea, numele acestuia. In primul rand,este frecventa in chiar textul dramatic evi-tarea numelor proprii, facandu-se apel lasubstantive comune definitii §i atributeale conditiei umane reprezentate (Cioba-nul, Magul, Barbatul, chiar Mo§ul-Mowagul). Variantele de fire sunt celepercepute teoretic de Blaga, in analiza saasupra teatrului expresionist "femei caretraiesc ca plantele profeti exaltati canpredica in pustie". Mai mult, insa, chiarconform conceptiei teoretice a autoruluidespre personaj, acesta este §i trebuie safie Idee-fortd; in masura in care Ideeadramei blagiene am inteles-o drept Logos,personajele sunt, lard a le nega prin aceas-ta individualitatea, manifestari ale Cuvan-


$i

$i

www.dacoromanica.ro

tului §i ipostazieri ale lui. Postulatul fiin-telor impersonale §i tinzand la o "comuni-une suprapersonala", precum §i valoareafor semiotics sunt argumente in plus.

Caci incercarea dramatics e de a rein-tegra individul in spiritualitatea sa, de a-1elibera de aspectele exterioare §i de a-1inaugura ca "stare sufleteasca pura", caesenta origine, ca om. Nu dimensiuneafor istoric-eroica e decisiva, ci, in termeniexpresioni§ti, participarea for "la mareaexistents a cerului §i a pamantului" (K.Edschmidt). $i tot expresionist, person-ajele sunt fie "abstractiuni" cu menti-unea ca Blaga inlocuie§te Abstractul cuAbsolutul , fie simboluri, individualitatispecifice, adica Ale§i.

Reamintim, pe de alts parte, §i faptulca, in masura in care destinul dramatic alunor personaje era devenire semnifica-tivA, suferind sau, eventual, provocandmutatii ale con§tiintei fata de altele, care sementin, steril, doar in planul dialogului,am specificat identitatea acestora in ca-

116 Doiana Cuibus Ererciiii de filosofia limbaju/ui

www.dacoromanica.ro

drul discutdrii conditiei Alesului.Neprecizarea, in prima parte a anali-

zei, a numelui personajelor ar putea fi con-siderate, in pofida acestor argumente, dreptignorare deliberatd a contextului dramatic,chiar rupere de acesta, fortare, deci, a repli-cilor citate pentru a conveni interpretkii.Credem, insd, ca respectivele fragmente insine au semnificatii dare si evidente, pecare contextul for mai larg, indiferent careeste acesta, nu poate sa le anuleze. In cazulde fats, referirile la piesele si la replicilerespective sustin chiar amplified sen-surile deduse, insg, in masura in caredemonstratia putea fi coerentd fare uneledetalieri, am facut trimiterile prin note.

In plus, nu ni se pare intamplatoare"deschiderea" misterului Lumii-Logos in"Zamolxe", intgia piesd in ordine cronolo-gied, gasirea, dezvgluirea sansei la onoua cosubstantialitate om transcendent,dupd parcurgerea nivelurilor degradariiacesteia prin Cuvant, in "Arca lui Noe"(penultima piesd, urmata doar de "Anton


si

ti

www.dacoromanica.ro

Pann" care porneste dintru inceput de lao conditie orfica privilegiatd; "AntonPann" apare in 1945, dupd care Blagarenunta la a mai scrie teatru). Nu sugeramaici o intentionalitate, o "planificare" claraa unei atari succesiuni cronologice. Ar fihazardat; e evidentd, insd, preocupareablagiand pentru definirea Cuvantului, pre-cum si intelegerea crizei acestuia, criza pecare constiinta artistica incearcd, fie si

subconstient, sa o solutioneze.

Si pentru ca am mentionat, deja, di-mensiunea expresionista a teatrului bla-gian esentiala, de altfel trebuie sd sin-tetizam cateva elemente care in de NoulStil; nu vom relua observatiile explicitesau implicite din analiza, ci vom comple-ta: spatiul dramatic e viziune, traire sistructurare, cautare, iar faptele, actiunilenu au valoare deck prin ceea ce Artistuldescoperd dincolo de ele, conform dezi-deratului teoretic expresionist. Din aceeasi


www.dacoromanica.ro

perspective ce reclama, asemenea criticis-mului kantian, mutarea conditiilor cunoas-terii de la exterior la interior, dimensiuneagnoseologica e asumabila specific blagian:prin Logos.

Inversiuni copernicane se producnu doar in planul ideatic, ci si in cel feno-menal al actiunii dramatice: e inversatsensul cfiderii, "stelele se-ntorc in lume",cel al "mfintuirii" (omul ca Sfetnic cos-mogonic e raspunzator de soarta divini-tatii); de aici si raportul cauZa / efect e its-turnat (gestul transcendent, eventual Apo-caliptic nu e dat implacabil, ci e provocatdinspre umanitate, ca si in cazul potopuluibiblic: "am taiat padurea, care tinea apele,deci va fi potop!").

Teatru poetic prin supravietuirearitmului, versului, eufoniei , dramaturgiablagiand insereaza uneori grotescul("treimea nenorocului" din "Tulburareaapelor") sau ironicul (tot in "Tulburareaapelor" omul cu cercelul, aparand inmijlocul unui rit religios).


www.dacoromanica.ro

Conventia dramatics e divulgata cailuzie; lumea e teatru (al Cetatii) si e rol;ne e sugerat chiar un posibil "teatru inteatru", teatru at misterului ("vin la tinedirect din teatrul...", "am jucat un mister").

Ca reprezentare, ca spectacol dra-matic, piesele se vor a fi "drame", "jocdramatic", "mister pagan"; ele incorporea-za forme arhetipale de teatru ale tragediei grecWi (intre hybris si catharsis), alereprezentarilor dionisiace (si exists intext trimiteri Clare, pe care le-am indicat peparcursul analizei), dar si ale "misterelorantice prane§ti" (e amintit chiar lupultotem dacic in "Zamolxe").

Dar piesele tradeaza mai ales influ-ence orfice; pe care nu le-am reduce la pre-textul finalitatea orfice prin excelenta

ale chiar demersului blagian, si anumecele ale triadei tacere-cuvant-cantec.Critica a pornit nu o data de la o astfel deperspective in analiza poeziei teatrului

120 DUi01712 CllibliS &milli tie filosofia limbujului

$i

www.dacoromanica.ro

lui Blaga. Am incercat sa schitam proprianoastra intelegere a modului in care triadaeste preluata dezvoltata, dar fara sa cre-dem in reducerea elementelor orfice laaceasta. Caci Orfismul, "alegorie a puteriisuverane a Verbului divin", e cel carerecunoate §i cauta sa concilieze dihotomi-ile Unu / multiplu trup / suflet; iar orfi-cul, sustras contingentei adamice a pacatu-lui, are §ansa de a inchide ciclul existen-telor avatarice. Aratam, tot in analiza f-cuta, cum ritualul blagian al existentei allimbajului coincideau in planul semnifi-catiilor cu ritualul orfic,.denuntand sacrifi-ciul drept nejustificat transcendent (A.Boulanger, M. Detienne).

0 astfel de abordare nu poate omite nicielemente de nuanta bogumilica (erezia luiFartate/Neartate) §i, mai ales, aspiratia de

sorainte gnosfica la cunowere superioara,la revelatii asupra "nevazutului", cum arspune Eliade, asupra "ierarhiei entitatilordivine, revolutiilor lumii transcendente, lega-turilor acestei lumi cu omenirea".

Duiana Cuihus Exercifii de Jilosofia limba/ului 121

si

si

si

www.dacoromanica.ro

Oricum, dincolo de stabilirea unor ast-fel de influence, dramaturgia blagiana sedovedeste a fi un sistem metafizic distinssi coerent, cu o structura simetrica, determi-nate de intelegerile fundamentale ale Logo-sului Lumii emanatie, blestem, resfin-tire. Fara a fi restrictiv-tributar gandirii fi-lozofice sau poetice, teatrul Iui LucianBlaga le inglobeaza, depasindu-le prin in-versarea relatiei caufAlefect in alaturareaCosmos-Logos. Viziunea cosmogonica esubordonata dramei limbajului, facand-odirect dependents de aceasta si punand-o sapreia sa justifice ulterior, prin imperfecti-uni proprii, erorile fiintei ce roste§te §i serostete; demersul e unul al remotivariial reinvestirii cu Absolut a Cuvantului.

Impasurile unei filozofii ce neaga san-sele la cunoastere autentica si obiectiva,dincolo de simpla certitudine a unui mareAnonim, care franeaza tentativele de reve-lare, se vor compensate prin teatru: meta-fizica recuperarii Absolutului si a Logo-

122 Daiana Cuibus Exercirii de filosofia limbajului

§i

§i

§i

www.dacoromanica.ro

sului divin, pierdute prin chiar incercareade percepere a for nastere de rostire sinume este creatie luciferia fata de caretranscendentul nu poate decat fie sa se a-serveasca, fie sa se reveleze.

Iar o critics literary indreptata asu-pra teatrului lui Blaga trebuie sa faca, dupdcum va cere chiar Autorul, "un putemic uzde perspective filozofice, i chiar de pers-pective filozofice romanesti", pentru a nurata intelegerea textului dramatic si a-siputea "legitima existenta fats de generatiapremergatoare".

Daiana Cuibus Exercirii de filosofia limbajului 123

www.dacoromanica.ro

Mitulintemeiere

in dialecticsLogosului

Daiana Cuibus Exercifii de filosofia limbajului /25

-

www.dacoromanica.ro

Hermeneutica creatiei literare blagi-

ene s-a oprit adeseori asupra problemati-cii mitului, operand din perspectiva poeti-cii stilisticii, a antropologiei culturale, asemanticii etc. Demersul analizei are unscop deja declarat: acela de a interpretapoezia teatrul sau ca discursuri filoso-fice unitare, ca implicitafi/osofie a limba-jului, articulate coerent §i doar partial tri-butary operei sale filosofice. Ca atare, as-pectele mitului, aka cum se manifests elein text, trebuie, credem, discutate dintr-oaceea§i perspectiva cea a filosofiei liln-bajului.

Plasarea mitului intr-o posibila dia-lectics a logosului implica aspecte asupracarora vom incerca sa ne oprim, crezand, odata cu M. Muller, ca "tot ceea ce e in modcomun numit mitologie nu e decat o partea unei etape prin care limbajul trebuie la

un moment dat sa treaca."10 cunoWere Si o intelegere a naturii

particulare a conceptiilor mitico-religioase

Daiana Cuibus Exercifii de filosclia limbajului 127

si

si

www.dacoromanica.ro

nu se poate realiza doar prin analiza rezul-tatelor lor, ci i a principiului for de forma-re. Mai mult, insu§indu-ne mare parte aconceptiei lui E. Cassirer cu privire la mitSi relatia sa cu limbajul, credem ca putemgasi in opera lui Blaga argumente infavoarea unei teze fundamentale: numai oistorie a limbajului poate face mitul corn-prehensibil, iar dezvoltarea conceptelorlingvistice este intrinsec legato de dez-voltarea ideilor mitice 41 religioase. Astfelincat putem interpreta i descrie textul bla-gian ca discuss filosofic de (re)mitizare alimbajului.

Premise ci argumente pentru o abordareling,visticii a mitului

Orice religie, chiar i cea mai elemen-tara, este o ontologie, in masura in care eareveleaza figurile divine §i "fiinta lucru-rilor sacre" §i instituie o lume comprehen-sibila. "Istorie sacra, care poveste§te cums-a nascut o realitate", dupa Eliade, revela-


www.dacoromanica.ro

tone in planul situarii omului in lume, sau"povestire traditionala, capabila sa institu-ie toate formele de gandire §i actiune princare omul se intelege pe el insui Si lumeasa", mitul e descris deopotriva de antropo-logia culturala, de istoria religiilor, de ling-vistica, stilistica, poetics §.a. Valoarea saontologica este, insa, cel mai adesea, iden-tificata in §i prin cosubstantialitatea culimbajul (ca avand aceea§i origine, evolu-tie, functii §i principii). De altfel, unul dinsensurile fundamentale ale mythosului estecel de cuvant. In masura in care semnifi-catia limbii depinde in intregime de con-ceptia proprie pe care o avem despre reali-tate, cuvantul a fost (intotdeauna la antici)un proces prin care fiinta, prin vorbire §icomunicare, se reconecta la fenomeneleprimordiale ale existentei §i ale absolutu-lui. Limba Si mitul se afla intr-o corelatieoriginal-a §i indisolubild, din care ambelederiva, ca manifestari ale unei tensiuni in-terioare.

Orice experienta mitico-religioasa


www.dacoromanica.ro

este o experienta de semnificare, initiere aunui raport simbolic cu transcendentul,"hermeneutics existentialii determinate desacru §i interpretare a lumii sub intention-alitatea sacrului."' Fiind o categorie trans-cendent-a, sacrul devine temeiul formal alcoerentei de semnificare al trecerii de lasemnificatie la sens. 0 astfel de motivatiesta §i la ban conceptului de hieros logos,cuvant divin, ca manifestare originara alimbajului.

Cosubstantialitatea ontologica cuvantmit poate fi argumentata din perspectiva

intelegerii cuvantului ca mod mitic de manifestare a limbajului, "fiinta" "forts ",primordial, autogen §i creator de lume.Legatura originara dintre con§tiinta ling-vistica cea mitico-religioasa este expli-cit formulate de Cassirer: "toate structurileverbale sunt §i entitati mitice, cu puteri mi-tice,... cUvantul devine o forts primara incare origineaza existenta §i actiunea."3 0etimologie a tennenului "sacru" trimite laconformitatea cu cosmosul, cu structura


si

si

www.dacoromanica.ro

fundamentals a lucrurilor §i it explicadrept conferire de realitate, validitate, cagest de "a face real". Or, aceasta cores-punde exact descrierii caracterului ontolo-gic al cuvantzdui nume. Numele logo-sul, ca §i noumen inseamna deopotrivavointa diving, afirmare §i realizare a ei, nu-me conferit, deci §ansa de relevare, expe-rienta a sacrului. Iar sensurile mi§carii degeneza a sacrului §i, respectiv, a limbajuluisunt §i ele identice, de la incon§tient lacon§tient §i inspre transcontient.

Ca referire la transcendent, mitul e re-conectare la o ordine primordiala §i uni-versals (pe care o actualizeaza similarpro-cesului mnezic de numire a lucrurilor) Sire-infiintare a acesteia, proces teogonic incare divinitatea devine, instituita prin nu-me §i invocabila prin acesta; incat, esentafiecarei figuri mitice poate fi inteleasa dinnumele sau (de altfel, credinta in divinitatee formulate i biblic drept credinta in "nu-mele Sail"), iar nuniirea divinului este, inconsecinta, facultate onomato-poetics,


www.dacoromanica.ro

justificata ontologic.Numele e factor structural comun, ca-

racteristic atat lingvisticului, cat si forma-rii conceptelor mitico-religioase. Astfel,intr-o descriere a evolutiei logosului, mito-logia e inevitabila, e o necesitate inerentaa limbajului. Pe de o parte, ca formulareontologica a lumii aflat intr-o relatieinterns si necesard cu esenta lumii , nu-mele nu doar denota, ci este esenta obiec-tului, postulat al insesi constiintei miticerespingere a doctrinei potrivit careia cu-vintele "primitive" ale limbii si-ar aveaoriginea doar in acte conventionale.

Pe de alts parte, in planul cunoasterii,daca admitem valoarea gnoseologica alimbii, "mitologia, in sensul cel mai inaltal cuvantului, e puterea pe care limbajul oexercita asupra gandirii in once posibilasfera a activitatilor culturale", dupa cumarata Cassirer. Mitul si cuvantul se arti-culeaza intr-un tip de cunoastere acceptatblagian, care nu forteaza, ci potenteazamisterul, si in care onticul subiectivul nu


§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

intra in conflict. Vazut ca manifestare acon§tiintei pure de divinitate, a carei dez-voltare e determinate §i mediata in egalamasurd de con§tiinta naturii §i a lumii, dar§i de con§tiinta propriului "eu", mitul e, defapt, Hansa a fiintei la contiinta de sine §ila contiinta obiectivii.

Asemenea logosului nume, mitul nuaccepts o henneneutica multiple, iar func-tiile for coincid: a determina i a distingein constructia mentala a lumii lucrurilor, aconferi, prin obiectivare, existents i sem-nificatie.

Aprehensiunea mitului ca nume areconsecinte dihotomice: ea confirms valoa-rea de dat originar, ontologic a mitului; pede alts parte, insa, mitul face realitatea pecare o institute i absolutul pe care it re-prezinta dependente de conditia semioticsa numelui Si de intrebuintarea lui.

Cuvintele limbajului originar pot fi,gadar, intelese ca mituri verbale, tar orig-inea limbajului vazuta sub aspectul sub-stratului mitic al tuturor conceptelor ver-

Daiana Cuibus Evercirii de filosofia limbajului 133

www.dacoromanica.ro

bale. insa, once denotatie lingvistica esteesentialmente duals, ceea ce se constituiein premisa discursive a miturilor. De altfel,locul mitului intr-o posibila descriere aevolutiei logosului, a§a cum am incercat säo schitam intr-o aka lucrare, este intreLogosul-gandire §i Logosul-discurs, ca loccomun al celor doua valori de limbaj i cafactor declan§ator al dialecticii for ulte-rioare. La fel ca §i discursul, mitul estepolisemic, iar travaliul §i efectele sale suntesentialmente de limbaj.

Once mit, ca spatiu al dezvoltarii sen-sului §i al concilierii in diacronie a entita-tilor semantice care nu se pot suprapunesincronic, este Si discurs (sau, in tenneniilui Benveniste, povestire). Si dace prinvaloarea sa de logos nume mitul putea fidiscutat unitar, ca "ontofanie", toate mitu-rile participand intr-un fel sau altul la tipulde mit cosmogonic, o data cu analiza sa cadiscurs trebuie luati in considerare §i altifactori.

Mitologiile popoarelor, ca discursuri


www.dacoromanica.ro

specifice §i, evident, multiple corespund inplan lingvistic fenomenalizarii logosuluiin limbi. Limbile difera in §i ca perspectiveasupra lumii, fiecare avand o forma inter-na particulara. Miturile se adecveaza lirn-bii reale a fiecarei comunitati, limbs moti-vate acum §i extralingvistic, cultural prinarhetipurile Si simbolurile, prototemele §imotivele sale , limbs Si care va predeter-mina in consecinta forma tuturor expresii-lor simbolice. In timp ce, cassirerian, "mi-tologia unui popor nu ii determine desti-nul, ei este destinul sau. Nimeni care inte-lege ce inseamna mitologia pentru un po-por §i ce tip de realitate se manifests in in-teriorul ei nu va afirma ca mitologia, la felca §i limbajul, ar fi inventata de indivizi".'

Mitul Turnului Babel discursivizeazatocmai acest aspect al pluralitatii limbaju-lui, iar interpretarile lingvistice §i filosofi-ce ulterioare vor face uz de el; e un exem-plu al reintoarcerii la mit al celorlalte mo-duri discursive, care, initial, i§i propuneausa se declare autonome fats de aceasta


www.dacoromanica.ro

(vom detalia mai jos, ocupandu-ne de dis-cursul filosofic). Nu intotdeauna esentaacestui mit biblic a fost intru total respec-tata in hermeneuticile sale, de vreme ces-a ajuns la radicalizari care ignora Ca "pe-deapsa" lingvistica nu este propriu-zisamultiplicare a limbajului, ci inadecvare aidiomurilor uneia si aceleiasi limbi, impo-sibilitate a comunicarii prin retragerea decatre divinitate claw- a posibiliCatii de corn-prehensiune.

In aceasta perspective, limbile [veziSchelling], ca procese interne sau miscariale constiintei au insotit sau au avut drepturmare geneza sistemelor mitologice si ateogoniilor.

Limbaj si mit cunt deopotriva proiec-tii de lume si Absolut si inaugurare a unorrelatii specifice cu acestea. Unei multipli-citati a limbilor, a atitudinilor spirituale sia conceptiilor cu privire la situarea fiinteiin raport cu transcendental nu poate sä nuii corespunda o imagine plurala a divini-tatii nasterea discursurilor religioase, nu

136 Daiana Cuibus Exerciiii de Posofia limbajului

si

www.dacoromanica.ro

in sensul de practici ritualice, ci mai degra-ca particularizkr i ale interpretArilor, ati-

tudinilor §i manifestarilor fats de divin.(Preferam sa operam aici distinctia intreatitudinea propiu-zis religioasd §i practi-cile sacrului ca experienta religioasdpracticile sacrului ca experienta religioasdhierofanica §i cratofanied in sensul rele-vat de A. Codoban).5

Imaginile unei divinitati astfel institu-ite sunt inevitabil diferentiate, chiar dacd,de cele mai multe ori, ele nu ii ating unici-tatea Si absolutul. Zeul suprem nu poarta intoate religiile nume, atitudinea safats de lume §i atributele lui sunt descriseuneori nuantat, alteori chiar antinomic, pd-nd la generarea unor erezii, iar practicilereligioase se diversified'. (Mentionam aicidoar cdteva din ipostazele blagiene ale di-vinului pe care le vedem ca strict depen-dente de evolutia logosului generate deasumarea, con§tientd sau nu, a degradariisale in §i prin limbaj : Mop', Fartate ciNefartate, Dumnezeul Orb, Dumnezeul


bd

i

acelai

§i

www.dacoromanica.ro

panteist, Zamolxe). Si daca nuniele insusiameninta zeul, ca posibila luare in posesie,practica ritualica it face strict dependentfata de miscarea religioasa care si 1-a re-vendicat.

Discursul religios necesita o creditareextradiscursiva a laturii sale semnificantecare, in absenta revelarii, it discrediteaza.Iar relatia cu divinul si modalitatea in careacesta este perceput sunt, chiar in expe-rienta religioasa, interdependente.

Formarea limbajului dovedeste lega-tura sa cu gandirea si reprezentarea mitica,de care, totusi, difera; "intre mit si logos,limba reprezinta, de asemenea, o interme-diere intre abordarea teoretica si cea este-tica a lumii".° Plecand de la toate acestepremise, credem ca interdependenta evo-lutiei conceptelor mitico-religioase si a ce-lor lingvistice poate fi demonstrata con-vingator pe textul blagian.


www.dacoromanica.ro

Premise 5.i argumente pentru o abordarefilosofica a mitului

Intelegerea filosofica a mitului

Once intelegere filosofica a mituluiincepe prin recunogterea faptului ca aces-ta nu se mica intr-o lume pur inventatasau construita, ci 4i are propriul mod alnecesitatii §i de aceea, in acord cu concep-tul idealist al obiectului, propriul mod decunoa§tere.

Aparent, nimic nu pare mai diferit de-cat adevarul §i mitologicul; *i nici alte clo-ud sfere mai opuse una alteia decal filoso-fia §i mitologia. 0 prima infirmare a aces-tei aparente este tocmai locul destul deamplu pe care it ocupa in forma clasica afilosofiei grece§ti comentariul miturilor i

al etimologiilor populare. Acestea seconstituie intr-o retorica i o dialectics cesunt mai degraba metode ale discursuluidecal logici ale cunoa§terii.

Mimi nu exista pentru Aristotel, akacum nici expresia discursive a dialogului


www.dacoromanica.ro

nu este agreata de el. Platon it accepta insa,macar in intentia pedagogica, §i, alaturi deprocedeul etimologiilor, mitul traie§te informula discursiv-dramatics a dialoguri-lor. Insertia mitului in gandirea platoni-ciana nu este doar mimetica, in sensul pre-luarii unor elemente de mitologie data.Dialogul i§i aserve§te mitul, dar it §i cre-eaza §i i§i articuleaza demonstratia prinaceasta creatie (dam doar exemplul 111i111-lui pecterii mit al cunoacterii). Mitul,constrans logic, supravietuie§te prin liber-tatea sa alegorica semnificanta.

Daca in cultura greaca prevaleaza mi-tul, iar limbajul acestuia confers semnifi-catie comportamentului uman, filosofiagreats (spre deosebire de cea Latina, care emai degraba un travaliu poetic) e discursal cunoacterii prin excelenta, practice dis-cursive care induce abordarea logica a sen-surilor mitologice.

Ca operatie seninificantc1 discur-siva, filosofia se apleaca hermeneutic asu-pra sistemului general de semnificatii mi-

14(1 allow (-Whim Exercitii defilospfici limbajzilui

ci

www.dacoromanica.ro

tologice simboluri, figuri incidente mi-tologice, mituri literatura mitolog.ica,incercand sa le reduca logic polisemia, casansa a propriului demers de a dobandi v ir-tuti referentiale explicative fats de realita-te. In trecerea de la experienta sacra evoca-ta de mit la cea profana a filosofiei, polise-mia e reglata, si nu anulata. (Este ceea ceface Heidegger, recureand la etimoloaii fi-losofice platoniene si la entimeme filoso-fice ale semnificatiei, la mituri, arhaisme sitranseresari semantice deopotriva).

"Filosofia nu a fost la origine, asa cumindeobste se crede, o interpretare prima sidirects asupra lumii, ci un discurs culturalaplicat altui discurs: literatura mitologica ".7Confruntarea cu literatura mitoloeica estevazuta ca momentul de declansare aautonomiei discursive a filosofiei, de insti-tuire a acesteia ca discurs al cunoc-qterii.Este ceea ce a fost numit caracterul onto-teologic al discursului filosofiei.

De altfel, experientei sacrului ii dato-reaza filosofia si forinularile sentintentului

Duiuna Cuibus Evercitii r1, liia olio iin,hajtrlul 141

si

si

www.dacoromanica.ro

numenos al fiintei (sa nu uitam ca, alaturide numele unei divinitati, numen desem-neaza vointa diving, dar §i o realizare efi-cace a unei puteri). Filosofia transpunediscursiv acest sentiment, recunoscandu-1ca find eminamente cognitiv §i detaliin-du-1 ca sentiment de creature (Kreatur-gefuhl) al fiintei fats de mister, sentimentcare determine reactii existentiale in raportcu acest Ganz Andere ("cu totul altul") alAbsolutului: tremendum, majestas, fasci-nans, augustus.

La originile sale grece§ti, filosofiadisputa literaturii mitologice intelepciu-nea; ea i§i intemeia pretentiile §i i§i afinnaautonomia situandu-se de partea cunoaq-terii logice. 0 functie gnoseologica a mi-tului, care transgreseaza practica sa discur-siva specifica, a fost sesizata nu doar defilosofie §i nu doar in perspectiva acesteia.Spre exemplu, Euclid demonstra ca nicireprezentarea rationale, Viintifica, a uni-versului infinit nu a fost de la inceput odescoperire pur §tiintifica, ci ea apare din

142 Daiana Cuibus Exercifii de filosofia 1imbajului

www.dacoromanica.ro

ideea de divinitate, sau mai degraba dine5ecul oricarei idei despre divinitate, e5ecproiectat apoi asupra universului, dintr-onevoie religioasa a con5tiintei umane, carevede in Dumnezeu sfera al carei centre eoriunde, iar circumferinta nicaieri. Incat,"Poate ca intr-o zi vom descoperi caaceea5i logica functioneaza in gandireamitica la fel 5i in gandirea 5tiintifica caomul a gandit intotdeauna la fel de bine.".'

Oricum, de la originile sale anticepans la directiile contemporane (uneledintre ele reintorcanduli tot mai evidentatentia spre mit 5i configurarile sale), sem-nificantul central al filosofiei este Abso-lutul, ca efect al rationalizarii sacrului 5iexperientei religioase. Mitul religia an-tropomorfizeaza in reprezentarile for Ab-solutul; refacand distanta( -rea) fiintei fatsde acesta, filosofia, prin exercitiul saulogic, recupereaza Absolutul din antropo-morfism.

In raport cu religia, filosofia nu seplaseaza univoc 5i constant, a5a cum o fa-


1i

www.dacoromanica.ro

cea fats de mit. Ateismul lui Nietzsche sauFreud este contrabalansat de filosofiile re-ligioase, dualiste, pe care le practicaRicoeur sau Kant.

Definind ratiunea prin trei idei casuflet, lume §i Dumnezeu Kant, de e-xemplu, declara sensul ca valoare §i spe-ranta suprema in libertate, in nemurireasufletului §i existenta lui Dumnezeu, spe-ranta care nu se intemeiaza pe o cuno§tinta§i care nu poate fi demonstrata, nici respin-sa. Negand celor trei idei caracterul de"date" ontice gegeben el le propune casarcini necesare auf-gegeben §i

recunoate: "a trebuit sa limitez cunoa§-terea pentru a face loc credintei". (Acce-sul, fie §i prin credinta, la "adevar" e, kant-ian, tributar limbajului, de vreme ce, intru-pare a unei atitudini spirituale i factor cru-cial al perceptiilor fiintei despre obiectiv,limbile sunt "descoperiri ale unor adeva-ruri part atunci necunoscute").

0 a treia directie, de granita, este ceaa filosofiei care niediteaza asupra religiei;

144 Daiana Cuibus Exerciiii de filosajla limbajului

www.dacoromanica.ro

aceasta critics ordonarile §i subordondrileimpuse filosofiei de dogmatica, ga cum oface Hegel, §i opereazd distinctii intre celecloud (in "Prelegerile de la Yena" el postu-leaza limba ca mediu de realizare a spiri-tului absolut, alaturi de munca §i contiintamorals). E exemplul lui Toma d'Aqui-no, care diferentiaza intre interogafia radi-calii a filosofiei §i cea suspendata a religii-lor, care recunosc o autoritate, diving saudoar existentiala, oricum suprema.

S-a afirmat adeseori ca singurul locde contact direct al filosofiei cu religia estefilosofia religiilor. Revendicarea dinsprelimbaj a ambelorforme discursive demon-streaza, insa, c5 logosul este locul §i esentafor comund, fundamentals originard.Chiar in perspectiva cunogterii (saupoate mai ales), ceea ce o analiza gnoseo-logica sau logica poate stabili dreptconditii sau continut al gandirii trebuie, deasemenea, aratat §i demonstrat realizandgandirea prin, limbaj; in timp ce, referen-fialitatea ci polisemia sunt aspectele duali-

Daiana Cuibus Exercitii de fllosofia 1imbajului 145

si

sisi

www.dacoromanica.ro

tatii ambiguitatii discursive, orientatespre lume, ale filosofiei.

In timp, filosofia evolueazd de la o in-terpretare care prelua semnificatiile altuidiscurs cel mitologic pe care le redn-dea logic si construia astfel sensuri la o in-terpretare a propriilor semnificatii, canietadiscurs. Ea se autonomizeaza, deve-nind discurs-obiect, fard a deveni insa cu-noastere purd. Practica semnificantd a dis-cursului sdu produce sens, ca indepartarede la literaturitatea mitologiei, dar cavaloare distincta fats de cea a discursului

In raport cu revendicarea de catreinta a intrecmlui spatiu al cunoasterii con-temporane, filosofiei ii ramane o sirmurdsansd gnoseologica aceea a semnificeirii,blagiand "potentare a misterului".

Articulat dual pe semnificatiile lim-bii, motivate mitologic, pe de o parte, si peo sintaxa a logicii, operationald in dialecticatrecerii sacrului in profan, pe de altd partefilosoficul se revendica de la logos §i se

146 Dahmer, Cuibus Evercifil de filosofia limbujului

sti-

si

www.dacoromanica.ro

deschide spre onto-teologie. (incat "Dum-nezeu este sensul lumii, iar lumea este lim-bajul", dupa cum spunea Delacroix).

Metafizica transereseaza treptat di-mensiunea fabuloasa a miticului care aprodus-o. Dar, ca "mitologie alba", asacum o numeste Derrida, ea pastreaza latentconstiinta mitologica, "inscrisa cu cemea-la alba, desen invizibil ascuns completin palimpsest". Ca discurs, ea este gondire

alaturi de mit si poezie, sifiintade limbaj. "Omul iii is propria mitologie,logosul sau, adica rnythosul idiomului sau,ca forma universals a ceea ce este dator savrea Inca sa numeasca Ratiunea".9

Recuperarea blagiand a mitultd cadiscurs metafizic

Constiinta omului religios nu exists,asa cum sustine Kant, decat o data culimba prin limbs. "Sacrul" mitologieireligiei si "profanul" conceptiilor filo-sofice sunt, deopotriva, categorii ale unei

Daiana Cuilms Everciiii de fllosofia limbajului 147

si

simbolica,

si si

www.dacoromanica.ro

con§tiinte definite esential prin intelectiasemnelor (al caror referent transcendelumea, respectiv apartine lumii).

In consecinta, o data cu sentimentulinstrainarii §i ratkii logosului, a limbii cavaloare ontologica §i semnificanta Si im-plicita imposibilitate a oricarei situari inraport cu transcendentul, cu orizontul demister, filosofia §i lingvistica accepts §inecesitatea unei resemantizki a obiectuluifor de studiu, ca §i a propriului for discurs.Blagian formulate ca "blestem" §i "We-re", drama instrainarii fiintei de Absolut i§iva 2asi §ansele la refacerea legaturii cu a-cesta in mythos ca remitizare a limbajului.

Anuntata cadere a mitului devine, ast-fel, reversibila.

Pe de o parte, se incearca recuperareavalentelor mitice ale limbii, de vreme ce,dupe Vico, "chiar in prezenta obscuritate§i fragmentare a limbajului, relatia origi-nara a cuvintelor cu ceea ce ele inseamnaeste evidenta ochiului filosofic adevarat".De aici, §i tentatia (descrisa, printre altii, §i

148 Daiana Cuibus Exercirii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

de Schelling, iar in cultura romaneasca deNoica) de a vedea in limbs insa§i o"mitologie moarta", in care s-a pastrat, indiferentieri abstracte §i formale, ceea cemitologia pastreaza in diferentieri Inca viiSi concrete. E blagiana "nazuinta secrets §iuzurpatoare, de a iscodi cuvintele cu careDumnezeu a facut tot ce este".

Pe de alts parte, tentativa este de a re-investi cu mit cuvantul, ca privilegiu alunor "poeti Si sfinti §i ganditori" de a "urn-bla prin legenda". Sunt acele cuvinte me-tafore mitice, "cuvinte de vraja", "ce au da-nil de a se intrupa intr-un fel singure, saucel putin dau iluzia unei supreme Intru-pan ".

Posibilitatea unei regasiri a logosuluicu valence mitice, blagian "grai pierdut demult", este enuntata, cu diferite nuantari,de filosofii limbajului, a§a cum o face §iFoucalt in "Les Mots et les Choses"; elpornete de la ideea ca distrugerea cuvin-telor limbii actuale nu inseamna distrugerea limbajului §i quare in arbitrarietate; din-

Dolan Cuibus Exerciiii de filosolia limbajului 149

www.dacoromanica.ro

colo de ele sunt altele, care, "pulverizate larandul lor, elibereaza cuvant". 0 astfel depermanents imanenta a sensului este"negativul intregii stiinte moderne a limbi-lor Si mitul in care transcriem cele maiobscure si mai reale puteri ale limbajului".

Nu mai putin necesard se dovedeste,cel putin blagian, reforniularea unor mi-turi inventarea altora, ca prefigurOri aleunor metafizici care "ar fi fost, poate, ca-zul sa se iveasca". Crearea unui spatiu mi-tologic autohton, mitizare cu valente este-tice, dubleaza mecanismul reconstituiriimitice a cuvantului si a discursului. (Spu-ne Blaga "nascocesc motive miticela fiecare pas").

Prezenta mitului la Blaga e manifestsintratextual, dar si prin forma discursive pecare o are creatia sa dramatics, asemana-toare cu dialogul de tip platonic, speciecare echilibreaza polisemia semnificantacu logica reductive, mitosul cu logosul,relatiile de semnificare cu cele logice,inscenarea dramatics cu argumentarea.

150 Daiana Cuibus Exercitii de filosofia limbajuhn

si

si

www.dacoromanica.ro

(De altfel, dialogul nici nu e propriu filo-sofiei; dar, de§i apartine genului literar, canaratiune declamata Si reprezentare tea-trala, odata insu§it comunicational defilosofie, el ajunge sa impuna exigence aleadresabilitatii mult mai ferme decat un dis-curs artistic. Si poate aka s-ar explica i

faptul a drama blagiana, ca discurs filo-sofic nu doar la nivel implicit, ci §i prinpreluarea unei forme discursive specifice,cufinalitate Si extradiscursivii, nu a cunos-cut nici performarea, nici audienta la carear fi fost indreptatit daca ar fi prevalat in eavalentele de discurs literar.)

In ceea ce privqte religia, aceastaeste, blagian, opusa mitului §i subordonatadeterminantelor stilistice care o produc;mai mult, luciferic, teologia e admisa"numai atat cat imi trebuie sa ma plimbrazand printre taine".

Abordarea mitului trebuie legatA §i deo teorie a metaforei din perspectiva poeti-cii §i stilisticii; dar mai ales din cea a filo-sofiei ca element gnoseologic §i mod de


www.dacoromanica.ro

aprehensiune a lumii Si cea a pragmaticiica figura discursive chiar principiu de

generare a discursului. Corespondent ling-vistic al mitului (la Aristotel), nietzsche-iana "transpozitie" (Ubertragung) sau pro-ces retoric prin care discursul pune in li-bertate puterea pe care o comporta anu-mite fictiuni de a descrie realitatea (laRicoeur), metafora e manifestare de un tipaparte a logosului. Metafora este ea ins4ipoetics (manifestare a unui `Inca neros-tit") sau fi/osofica (suplinire a absentei u-nui sens formulabil, "Inca neintelesul").

In esenta sa de logos, metafora core-spunde, intr-o alts etapa a evolutiei limba-jului, functiilor §i valorilor mitului. Apoi,doar prin intermediul ei devine posibiladescifi area unor semnificatii din limbs,altfel destinate sa ramana "moarte", §i seproduce blagian saltul apofantic spreAbsolut. Si, nu in ultimul rand, metafori-cul apare, heideggerian, in interiorul meta-fizicii §i exists numai inauntrul frontiereloracesteia.


si

www.dacoromanica.ro

Oricum, asa cum statua Vico, fonda-torul filosofiei moderne a limbajului, uni-tatea reala a culturii umane e reprezentatain triada limbaj, arty si mit. Arta, cunoas-terea, mitul si religia, ca puteri formativein sens cassirerian, nu sunt moduri diferitein care o realitate independents se mani-fests spiritului uman, ci cai prin care spiri-tul se indreapta spre obiectivizarea sa, adi-ca spre auto-revelare. Am face doar o a-mendare a conceptiei formelor simbolice,asa cum credem ca se impune ea prin par-curgerea si intelegerea discursului poetic sidramatic blagian: Cassirer vede lumea caact de aperceptie lingvistica, mitic si logi-co-teoretica deopotriva. Blaga postuleaza,credem, limbajul logos ca arhetip, loccomun al tuturor celorlalte tipuri demanifestare a fiintei in "orizontul misteru-lui". Sunt explicite, de altfel, in text si for-mularea logosului in intelesul sal originar,si aprehensiunea mitului, religiei si cu-noasterii ca forme discursive ale existen-tei, deci forme de limbaj. (Ideea desco-


www.dacoromanica.ro

peririi unui factor generativ recurent infiecare forma culturala nu ii este strainsnici lui Cassirer, dar sistemul lingvistic Sifilosofic pe care el it creeaza nu dezvoltaaceasta premiss, deli o enunta uneori, tan-gential: "Cum reuseste sa scape limbajuldin heraclitianul rau al schimbarii, in carenici un continut nu reapare cu adevaratidentic cum se plaseaza limbajul, asacum e, in opozitie cu acest flux Si deter-mina astfel abstract forme ? "). 10

In interdependenta limbaj-filosofie-mit sustinem, tributari modului in caredorim sa asimilam arta lui Lucian Blaga,locul privilegiat al limbajului. De altfel,aratam si in alts parte ca in lupta dintremetafizica limbaj, limbajul a iesit victo-rios in final; limbajul care initial a fostalungat din metafizica nu e doar readmis,ci devine detenninantul fundamental alformei metafizice. Iar atunci cand mitulreligia incearca sa transgreseze limitelelimbajului, "ele se lovesc de limitele pro-priei for puteri creative Si formulative."

154 Daiana Cuibus Erercitii de filosofia limbajului

si

www.dacoromanica.ro

Intr -o formulare specifica mythosu-lui, limbajul e hierofanie, ca manifestare asacrului intr-o forma de fire, conditie deexistents a Absolutului in orizontul spatio-temporal al lumii (Absolut sesizabil numaisi paradox [Eliade] si asumat ca atare).Simbolul, mitul si dogma, ca manifestariale sacrului in experienta mitico-religioa-sä, pot fl asimilate si ele unor forme demanifestare ale logosului-gandire.

Dar limbajul e si cratofanie, ca inter-ventie in ordinea profana a evenimentelor,prin impunerea unei ordini miraculoase dedesfasurare a for prin augmentarea sau a-nularea efectelor acestora. Iar gandireamagica, ritualul si cultul, demersuri crato-fantice inspre o ontologie religioasa isi aucorespondentul in practicile discursive siactele de limbaj performate de si prin lo-gosul-discurs.

Blagian, mitul este amprenta ontolog-ica a Absolutului, participare la mister("Fost-am eu de fats? // Sau intamplareami s-a intiparit // prin tainite de suflet ca

Daiana Cuibus Exerciiii de filosojia limbajului 155

www.dacoromanica.ro

1111 in it ? ") §i ncrzuinter formativa ("cautampamantul unde // mitic sa ne-alcatuhn").

Intelegandu-se pe sine ca marginita,conditionata istoric §i insuficienta, con-§tiinta blagiand descopera, prin structurilesemantice §i discursive ale limbii, semnifi-catia sacrului, a misterului §i, prin demer-sul literar §i filosofic pe care it genereaza,valoarea limbii "naturale" de limbo filo-solidi. Iar opera sa, ca "trecere de la ostare de con§tiinta la o experienta a lumii§i apoi la o modificare in con§tiinta a expe-rientei lumii"," prin i ca logos, este dis-curs al filosofiei linibajului.

156 Daiana Cuibus Ererciiii de filosofia Ihnbajului

www.dacoromanica.ro

Trecerea

sere "uncle"

in liricablagiana


www.dacoromanica.ro

"Se spline adesea ca n-avem destule cuvinte pen-ult gondurile noastre: dar uneori n-crvein destule gan-

duri cuvinte." (Constantin Noica)

Mythos" insemna la origine cuvant,

"spusa, inainte de-a fi spusa fabuloasa.Acura fabula e a cuvantului insusi: si sepoate reveni la cuvantul mitului spre areda mitul cuvantului"; caci, purtatoare deincarcatura mitica i magicA, semne deciale unei 2andiri mitice si magice, in ter-meni blagieni, ce se postuleaza ele inseleca zone abisale ale fiintei umane, exists infiecare limbs cuvinte sau izomorfismelingvistice intraductibile.

Uncle, e determinare a unei spatialitaticare, afin-nandu-se ca orizontic de facturaesentialmente ontica, dar gnoseologica,care nu mai depinde de subiectivitateaunui "aproape" sau a unui "departe", aunui "aici" sau "acolo" renunta partial lasensul unui "ate" sau "spre"; dar si camiscare vibratorie, acvatic-eterica, oscila-

Daiuna Cuibus Everciiii de filosqfia limbajului 1 59

penult

si

gi

www.dacoromanica.ro

tie propagatA continuu §i sugerand cevadin alternanta sui§-cobori§ a spatiului mio-ritic, unde e, deci, unul din acele cuvintecare au in ele ceva dintr-un arheu. Spatiulwide §i starea unde coincid intru spatiul §istarea de Fiinta.

Intuits poetic de lirica blagiana cadrama a cuno4erii, dinspre starea de gra-tie, prin tentatia-ispitire, spre asumareaunui orgoliu luciferic, intru quare §i apoiintegrare in mister, traiectoria ontica aFiintei e a porni §i a pleca, a merge i aumbla, a (se) duce Si a veni, a (se) patru-nde Si a (se) ascunde, a (se) uita, dar e, inprimul rand, a trece. Potentare a misteruluiprin §i cu sine, finalitatea trecerii blagienee discreditata prin cuvant ca una static-tha-natica, definitive inchidere a onticitatii;caci abisalitatea orizontica e categorie bla-giana orientativa, §i nu doar una de atmos-fera, iar trecerea spre unde e, la Blaga,§ansa descoperita nu doar la trecerea spre,catre §i intru spatiul unde, ci §i tocmaispre, catre §i intru un sentiment ondulato-


www.dacoromanica.ro

riu al destinului si o stare de asumare aacestuia ca forma de existents, ultima siinalienabila; e, in fond, acel "a trai in za-riste cosmica si in constiinta unui destinemanat din vesnicie"; incat "pana si pier-derea raportarii la lucruri, ce apare in ste-rile extreme ca cea thanatica devineimposibila caci o stare de felul acestaramane, la randul ei, salasluire in preajmalucrurilor". Iar povestea dramei cunoas-terii, ca recuperare definitive a sinelui inspatiul-stare, e mitologie blagiand derivatadin descoperirea unei identitati primor-diale cosmos-logos, validate prin afir-marea izomorfismului initial, intru ondula-toriu si unde, dintre lume si lumina.

"Intr-o lume a plecarilor cu putinta",eul e, deci, cel care trece pana la spatiul-stare de unde. A trece e si a parcurge, darSi a epuiza, a schimba o stare cu alta, apurta peste si a depasi, a reusi, dar si a (te)pierde, a indura Si a strapunge, a nu ierta sia face o concesie, a (te) transforma Si a filuat drept, a se scurge Si a se stinge, a scapa


www.dacoromanica.ro

de o primejdie si a fi prea tarziu, a traver-se, dar si a disparea, a coplesi si a ponegri.Definit si utilizat cu intelesuri nu doarmultiple, ci si contradictorii, sensul trece-rii e, insd, unul prin excelenta tragic.

Stare tranzitorie intre polaritati diho-tomic articulate, firea ce trece convergespre una si aceeasi finalitate; trecuta,epuizata pe traseele aparentei salvari dintemporalitate, Fiinta descopera in ultimazone a trecerii intelesul lui a fi prea°data schimbarea starii de a fi fiinta intrustarea de unde.

Astfel, fiecare trece, epuizand o expe-rienta ontica, acceptandu-si miscarea ca peun soi de board cosmica, unica sansaasumabild, cu sau Para orgoliul si putintaamagirii ("Treci numai, treci, fail

"Dace poti, arnageste-te singurasa crezi"). Concesia, iluzia parcurgerii, atrecerii in e imediat dezvaluita ca deveni-re, ca instrainare, fie chiar partiala, a esen-tei; iar a trecerii prin, prin-ul cerand in sin-taxa existentei un agent, e relative si fatale


tarziu,

frica...",//

www.dacoromanica.ro

in intreaga poezie blagiana. Dincolo de ea,tranzitivitatea verbului, dar i reflexivita-tea lui descopera dimensiunea tragica agestului. "Clipele trec", "toate trec", Dum-nezeu insu§i "ne trece sub tacere", ca o ta-ke a existentelor celorlalti, epuizare a for §iimplicita anulare a §ansei for la temporali-tate cosmica; eul nu mai poate fi decat cel-ce-a-fost-trecut, iar a- ,ci trece e autoconsu-mare a unei dimensiuni impersonal-exte-rioare, atrase in trairea intru terminare §i,deci, desfiintare a ei ca acces la o formasau alta de transcendere ( "imi trec steaua//ca o povara"). Devenita zona de contami-nare cu efemeritate, cu alienare ("prin mi-ne numele meu trece"), trecandu-se, eulblagian nu e, totu§i, cel caruia ii trece. "Imitrece" e, poate, sintagma cea mai rara §icea mai apropiata de sugestia spatiala, cacitrecerea nu-i trece niciodata eului (decatcel mult pe dinainte determinare dubla inaxa temporala), lasand deschisa trecereape uncle. Oricum, trecutul e Si temporali-tate, dar §i nume al celui-trecut, §i chiar


www.dacoromanica.ro

spatialitate tranzitorie, investind umanulcu ceea ce Heidegger numea locul deschis,de trecere la fiintarea "care nu suntem notin§ine acces la fiintarea care suntem"."A-ti pipai trecutul" nu e doar retrospec-tive intoarcere in timp, ci percepere a uneiparti exteriorizate a sinelui §i pierdute caexterioritate intelegere a unei esentiali-zAri a propriei fiinte. De aici, poate, bla-giana "mitologie" a trecei torului. Cel caretrece, se trece e trecut, nici macar in planimediat altfel decat efemer, cel care 4i arepropriul trecut ca esenta instrainata saupropriul treca tor ca dat ce-1 relativizeazA

("de eke on love§ti pe-un trecator in fats// ta§ne§te sangele din obrajii unui Inger incer").

Filtrare, curgere, succedare, ward a-tingere §i schimbare de start, finalitatea tre-cerii va fi blagianul unde, ca spatiu §i stare.

Distantele sunt, insa, "intotdeauna ran-duite", afi rma Heidegger, rAnduiala din-tre a porni, a pleca declan§are a traiecto-riei §i reintoarcerea la nivel spatial,

164 Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia lirnbajului

§i

si

si

si

www.dacoromanica.ro

doar, §i nici aici totdeauna posibila prin aveni, generic acceptatd ca trecere, ar putea,la un moment dat, sa nici nu verifice apa-rent destramarea fiintei prin fire. Caci amerge, a umbla i a (se) duce, a (se) pa-trunde sau a (se) ascunde par sa respectedoar sensul categoriilor spatiale, orizonti-ce, neimplicand condamnarea la efemeri-tatea starii de fiinta.

Limbajul blagian, insa, nu doar in-straineaza prin parcurgere de un originarce poarta numele "stare de gratie", ci mo-difica total, onticizand, traiectoriile, dru-mul. Declan§ata dintr-un primordial ce -sidetermind originea, chiar dace nespecifi-cand, paradoxal insa foarte precis, presu-punand cu obligativitate con§tienta sausubcontienta unei destinatii, prin ins4inatura semantics a verbului, pornirea nu eniciodata repetabila; reluarea gestului vadeveni a pleca, la Blaga, caci a porni, delitrimitand la anterioritatea sa, e experientaprima. De aceea, a porni e instrainare de ociclicitate ce se inchide ca nerecuperabila,

Daiana Cuibus &miff( de filosofia limbajului 165

www.dacoromanica.ro

consecinta a ispitirii.Definit de Noica drept "incercare la

care to supui §i e§ti supus, ce poate reu§i,fard sd genereze Incetarea cautarii, nazu-inta dinlauntru §i din afard", provocareadusa lumii, de unde "supunerea lumii laincercare", a ispiti e "soarta pentru totitoate de a fi lucruri incercate sau de-aramane in tristul cerc al celor neadeveritede incercare". De aici, ciclicitatea Si iluziaunei destinatii, alta deck trecerea.Oricum, °data starea de gratie sacrificata,reiteratei iluzii incercari ce, semanticchiar, iii afirma inchiderea, cantonarea ii

unneaza asumarea orgoliului luciferic aldrumului al numirii alY-el a trecerii, cavoita evitare a ei. Drumurile eului blagianvor fi insa "vechi §i noua", nu doar identi-ce, ci §i predestinate, ale destinului ("soar-ta-n palme"), niciodata "ca al norilor" cidoar "al nostru". Iar numirea parcurgerii(necesitatea detenninarii traiectoriei epand §i gramatical obligatorie) va fi, deci,reiterate plecare. Ajungere pornire,


§i

§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

stand intotdeauna dupa un "apoi", verbul ecel care-si pretinde implacabil o tempora-litate consecutive, ilmorand tragica finali-tate pe care o are a trece. Compusul sau, a(se) apleca, gest frecvent eului blagian,deschide, tradand seninatatea rectiliniu-repetata, o descendents vertical-tempora-la. Totusi, a pleca ramane fare deznoda-mant thanatic; dezmodamant pe care, bla-gian, doar a pleca dupe it implica, tocmaica repetare a unei anterioritati; si atunci,odata declansat, reversul reiterarii aparentbenefice e unul tragic si totalizator. Esen-tial ramane volitivul generand rupereade un initial ce, nedeterminat, renunta laonce alts destinatie decat sine insusi.

"In-drumat", deci investit cu drum-destin, eul blagian merge Cara finalitate,paradoxal, chiar dace predestinat; iarintentionata spatialitate, vizata de mers erecuperate doar partial si in mod evidentnumai ca trecere, ca acces la o interioritatece nu e transgresata. A merge prin §i amerge ca mers sunt semne ale vietii Si


si

www.dacoromanica.ro

mergerea eului, disipativa, oarecum pan-teista, dar nu mai putin implacabild, sedezvaluie ca tragic al nedeterminarii caacces, data find interioritatea, la spatiul §istarea de uncle. Mai aproape de trecerea caepuizare antics a eului, a umbla e formulastranie a parcurgerii, avand ceva de colind

descantec. Caci, a umbla cu ("frumu-seti") si a umbla printre (lucruri) e a inter-veni in ordini date, cu sine sau cu frumu-seti, "mut"; si, nici macar presupusa, fina-litatea pare totusi dimensiune constants Siintergr, atoare a intregii umblari; constiintaapartenentei la un "aici" limitat predes-tinat parca intrecerii discrediteaza aparen-ta sustragere de la un sens sau altul. Si da-ce a merge §i a umbla Cu, printre pe cuntverbe ce pareau sa piarda ca determinatetraiectorie, a duce Si a se duce e verbalitatea deja-trecerii (trecerea consumata de-a-cum sau chiar anterioara); implicand o nu-anta posesiva, asumandu-si chiar mersulumbletul ca forme de manifestare ("mer-sul duce"), a duce e a calauzi si a trage du-

168 Daiana Cuibus Ererciiii de filosofia 1imbajului

si

si

www.dacoromanica.ro

pa, duce e a purta propria conditie,consumand-o, sau a epuiza o alta, pose-dand-o; a fi dus e a fi inselat demonstratca vulnerabil, pasiv condamnat la ducere.Pana traseul fizic-obiectiv nu scoatefiinta de sub incidenta trecerii, trimitand laacel a-se-trece. $i ne-am duce e optativaalegere doar aparent. Reflexivitate camiscare de fiinta asupra ei cu even-tualul orgoliu al asumarii neimpuse e in-semn at conditiei trecatoare care, dincolode raportarea la sine, e potenta inexistenta.$i poate de aici acel "abia ne ducem-aminte" si a-ti putea purta amintirile, si afi mereu deja-trecere.

Astfel, gesturile fiintei devin inevita-bil echivalente cu a trece. Intoarcerea §igasirea sunt niciodata mai mult decat zonede abolire a constientului, condamnatecon-damnand la imposibila re-fire iden-tica. Cu sens determinat sau nu, substitu-tele, aparente, ale trecerii sunt, in fond,instrainari ale fiintei in destin. Pasii sunt"pierderi/ si niciodata castig", iar urma


a-pi

si

§i

insist,

si

si

www.dacoromanica.ro

semn, spatiu al pasului sau timp epuizat, eaxiologica §i orizontica minimalizare §i in-tarziere a trecutului. Iar a veni e dintru ori-2inar §i initiatic, niciodatA recuperator,pastrand polar situat fats de eu byosulprimordial, un "tu vii" §i un "(sa) vie"candva insA , in timp ce venirea euluipare sä i§i incheie, ()data rostirea, plasareain perioada initiatica ("De and ve-nim?...").

A fi in trecerea e, deci, unica putinta§i §ansa de a fi a lumii, aft treceitor sin-gura conditie asumabila de fiinta; dimen-siunea tragica e insa relative in masura incare e tranzitorie spre o alta, de trecere. LaBlaga, tranzitia se face prin poveste §iprivire, ca moduri de strabatere a spatiului

pre-zicere §i uitare.Cad, trecand ca poveste, ca supunere

de destin, veste ce anticipa, postuland ostare a fiintei, fie trecuta Si atunci investitacu posibilitatea re-zicerii, fie viitoare, ger-minativ-predictiva de sine §i de facere sa-cra de lume ( "Dace din pove§ti adevar rd-

170 ationa Cuibus Exercifil de filosofia Iimbajului

www.dacoromanica.ro

mane lea traim prin imponderabil cei vii/poate sa mai umble cuvant / ca trupul /este-o povara"). Si, odata imponderabili-tatea fiintei povestito anticipare a ski Ilide uncle spatiul de unde e cel spre carese uitti a (se) uita e a privi, vazand sivadind, §i a (se) dezorganiza, a te vedeadrept exterior, dincolo de uitare; iar a teuita in e a te statomici intr-un acolo; cel-ce-se-uita , aproape de identitatea originaralume lumina, castiga, astfel, §ansele deve-nirii intru spatiul §.1 starea de wide.

Povestea uitarea deschid, a§adar, ca-lea integrarii in mister. Petrecuta peh-e-condu-se ocupanduli timpul facand satreaca, trecand peste ci pe Tanga, insotind

ramanand dainuind suferind, in ac-ceptiune veche, fiinta descopera spatiulunde; ea (se) patrunde, (se) ascunde, (41)raspunde, miscari ale mitizarii de sine §iale refugierii in unde, greu incert, dubi-tativ, aparent, dar deja- definitiv. De acum,fiinta spatiul unde se revendica reciproc,coerent, continuu.

Dal017a Cuibus Exerciiii defilosofia limbajului 171

-,

§i §i

si

§i

si

www.dacoromanica.ro

De altfel, poezia blagiand, daca ac-cepta aproapele ca determinare spatiala,ca imediat deci, dar §i ca substantivala nu-mire a unui alter ego al celui-ce-se-tece(iar Dumnezeu e cel "aproape", "fard sä-mi fi fost vreodata aproape"), ea nu cu-noa§te departele decal ca nostalgie sau,eventual, invingere a unei parcurgeri grele."Departele meu" nu e niciodata a§a-nu-mire la Blaga; intr-o lume care nu mai este"a aproapelui §i nu mai poate fi, ci e una adepartelui", ga cum nu mai este o lume aapropierii, ci, tot mai mult, una a departa-rilor"; §i, trecerea e indepcIrtare, e HMO-nere i e inainte dinainte, determinariitemporal-duble, ce obliga ontic §i spatial

la existenta unui in-departe, insuficientdeterminat spatial de &editor.

$i, aka cum in spatiul dintre "aici","acolo", "dincolo" §i chiar "acum" §i"atunci" §i dincolo de ca tre, spre, intru,Blaga fiinteaza, nu intamplator, un spatiuunde, iar eul blagian i§i are in unde propriastare de unde, de de-parte.


www.dacoromanica.ro

"Plecarile" sunt, astfel, "cu putinta",spre uncle, ele descoperinduli §i afirman-du-§i zona de trecere din trecere in trecere§i din existenta in trecere la cea ca trecere."Locuind" initial (heideggerian) Intru pro-misiunea §i anticiparea lui undeva, provi-zoriu-tranzitorie nedeterminare, Inca, aspatiului unde, eul blagian are semne ca"locuiesc undeva/ dar nu...". Vaga locali-zare deocamdata, relativizand pierderea §ipromisiunea lui unde, undeva contine, to-tqi, certitudinea acestuia, caci, "va" e par-ticula a viitorului, gasire prezisa, ca un soide poveste, pre-vestire, §i nu doar a spatiu-lui, ci a starii chiar, "undeva pe camp/ amurit fratele vant" i "undeva jos sauundeva sus", "undeva" oricum, "se trage lasorti camap invinsului" deconspira caanterioare posibilei ajungeri a eului ges-turi ritualic-sacre, in care trecerea (se)epuizeaza; i atunci eului blagian i se oferasupremul spatiul-stare-unde.

Mai mult decat mi§care catre, Inspre§i chiar intru un spatiu sau altul, discredi-

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia Iimbajului 173

www.dacoromanica.ro

tandu-le, tecerea la unde e blagian acces lao "ascundere pretutindeni a fiirii", nu cuprivirea strabatuta, ci ca stare ce conver-te§te inalienabila trecere dintru tragic intruposibila stihializare, recuperatoare de cen-tralitate a eului.

Uncle e, deci, ajungere numita sau nu,fiintare a eului in dimensiunea de spatiu-stare, devenire a lui, nu provizorie sau ne-esentiala, ci definitiva Si temporal-deter-minativa triplu Si valabila in consecinta.Con§tient de conditia de trecere tranzito-rie, deci, eul blagian e cel, ce, acteptat -un-de de povecti, e a§teptat ca fiintare in spa-tiul-stare. $i Fiinta i§i parcurge de acumetapele devenirii; intinza nd §i intinzan-du-se unde, ca orizontalizare configura-tive, ce nu reduce unde-le la spatial, eulcauta parnantul,/ unde mitic sa ne-alca-tuim"; juxtapunerea relativizeaza, discre-ditand pamantul ca absolut unde, oricumneimplicand alcatuirea intru chtonic. Darla Blaga trecerea e devenirea §i unde-le,chiar fait dimensiune tragica sau poate

174 Daiana Cuibus Exerciiii de fi losofia limbajului

www.dacoromanica.ro

cu atat mai mult e trecere prin excelenta.Devenirea, fiintarea trebuie sa aiba loc §ideschiderea spre acea stare de unde e nudoar posibila, ci §i necesard. Alcatuindintr-un spatiu §i configurat ca atare, eul iiirecupereaza astfel o stare arhetipala, apa-rent uitatA. Dar uitarea, spunea Heidegger,"nu e de fiinta, ci de limbs" §i arheul pecare unde-le it pastreazA ca semn al fiinteiromane§ti e cel care, pentru ca-1avem, "ne poarta sau ne va purta pretutin-deni, tot mai departe".

Si astfel, o noud mitologie a trecerii e,la randul ei, recuperata.

Ajunsa unde "fara-ncetare", "prinpulberi Si miri§ti" §i ca pe "un p.m", e sin-tagma nu doar a modalitatii §i a temporali-tatii ajungerii, ci atribut al devenituluiinsu§i; iar unde e apozitionala determinarea mi§cArii acvatic-eterice, ritmic repetate,in timp ce ambiguitatea raporturilor sintac-tice face posibila postularea "starii deunde" a eului. Privilegiat aleasa ("numaiunii"), fiinta blagiana e complementaritate


insesi

www.dacoromanica.ro

posibila a cosmosului, caci, find "unde nuajung sorii", ea e suprema localizare, cecompenseaza pana Si o eventuala insufi-cienta a miFarilor ondulator-astrale.

De aici §i ivirea unde, inscriere intraseul noii forme de trecere. Biografiaeului "unde §i cand m-am ivit lumina nu§tiu" e in-fiintare ce, metaforic reafirmalumea ca lumina, dincolo de nuanta adver-biala, strict spatiala, ceruta cu necesitate de"cand". Renuntand la un posibil a porniunde /de uncle, poezia blagiana trimite eulin drumul unde-lui, ca incepere de unde.Surprinsa in momentul in care "de undeincepe", dovedit izomorfism ce plaseaza i

predestineaza concomitent, fiinta apuca peunde, liniaritate ce nu e, paradoxal, §i rec-tilinie. Iar aparenta reiterare continua agestului plecarii e absolvita de data aceas-ta de implacabila mereu-parcurgere, vibra-toria repetare de traiectorie devenindatribut al starii. A pleca unde e §i finalita-te, dar §i modalitate a trairii distantei de-clan§ate ca par-curgere. Si a merge unde


www.dacoromanica.ro

"ca un freamat" 4i reca§tiga intentionatafinalitate, caci fiinta e "deja-stare-de-unde" ( "unde merg, sä nu merg singur "),simetric reluand ondulatia acvatic etericd anorilor. Egal ca intensitate §i valoare a tre-cerii, - caci unde-le generalizeaza, unifor-mizand, dar nu reducand §ansele oricareimi§cari prin spatiu, spre stare-, a umblaunde e nu mai putin intervenire in existen-ta, ca prezenta constants acum si extremde evidenta stare in fiirea lumii. Tragicalimitare §i ne-determinare (axiologic-ne-gativa) a umblarii prin, pe, cu devine ne-verificabild, ca, de altfel, §i consumareatragica de sine a ducerii. A se duce unclesalveala atat din minimalitatea unui con-tingent "caci toate tainele trAite unde sedue -, dar §i din vulnerabilitatea uneicalatorii interioare, pastrAnd doar pendu-larea "intre sange §i lacrima".

Dat find spatiul-stare, la Blaga mi§-carea poetics a eului ca§tiga in aceasta tre-cere spre / la unde not forme ale mani-festarii onticitatii, ca forme de afirmare a

Daiana Cuibus Exerciiii de filosolla limbajului 177

www.dacoromanica.ro

vechii starii de trecere drept una la care sepoate renunta, prin tocmai asumarea ei castare de unde. Astfel, a ca Ica unde e urmatde a sta unde (§i nu poti sta niciodata alt-fel deck unde), indiferent daca "aici" sau"acolo", oricum insa (mitic) "§i astazi",mi§care aurelanti a celui de-parte. Aceastanu se anuleaza once forma de deplasare,caci, prin unde, a sta se dovede§te a fi,gratie izomorfismului lingvistic, propa-gare din aproape in aproape a unei osci-latii, de viteza finita §i printr-o varietatespatiala minima, fizicA postulare a repao-sului ca forma a mi§carii.

Oricum, sensul temporal al trecerii camare trecere, al parcurgerii ca epuizare nuse mai confirms intr-o prima acceptie a sa,§i poezia blagiand postuleaza trecerea peunde, Si distanta consumata intr-o anumezond ontica, dar §i reflexiv-intoarsa inve-stire cu stare; caci, "subt pasul tau, peLinde treci / sau staff, pamantul inc-odata.../ se face streiveziu". Transparentaeteric vibratorie e cea a fiirii-unde; e un


www.dacoromanica.ro

spatiu in care absenta mortii coincide cucea a iubirii, depa§ite ca momente ale tre-cerii epuizare, ce dizolvau §ansele ladefinitiv §i absolut, nefiind unde ( "unde nue moarte, nu e nici iubire"); in fine, trans-parenta e spatiu implied §i configu-ratia. Unde nu repeta, deci, un "acolo",eventual stabilindu-1 textul poeticnu spune "de-acolo de unde" ci "de-acolounde e§ti" ci it transforms mai degrabaintr-un "dincolo" (chiar generic al tha-naticului), nesfar§ita amanare de ajungere,ce nu mai intereseaza deck ca §i transcen-dere §i doar in masura in care eul e"acolo", asiguranduli existenta de / dinunde.

Iar unde egi? e intrebare a cautarii deceva/cineva, pierdut ca aparenta; "Si dacanu qti, unde ecti ?" e cAutarea doar apa-rent contradictorie, inutild, sau imediat tra-ductibila intre "aici" §i "acolo". Ne-fiind,caci cel mult "ai fost candva", spunePoetul, eul abia recupereaza accesul la a fiunde, ca punct de origine, dar §i de con-

Daiana Cuibu.s. Exerciiii de filosofia limbajului 179

ce-si

insusi

-,

www.dacoromanica.ro

tragere la sine al lumii; sansa de "a finimb", unde suet e, mai mult, a nu fi sin-gur, ca un soi de panteizare in cosmos asinelui, care se salveaza din singuratate,pastrandu-si insd, concomitent, unicitatea.Postularea unei stari (ondulatorii) de undea fiintei care este unde nu e fortatA, findceruta de insasi conceptia blagiana poe-tics Si filosofica -; concret figurat, undelefiirii e totdeauna alternanta, constantsmiscare eterica ("unde e raiul vantului"),iar a fi unde, fiinta sau cantec, e "pierderede sine" ca devenire esentiala. Echiva-larea lui a fi uncle cu a fi de unde e vala-bild §i chiar complementard, nu doar caspatiu, ci si ca stare; caci exists un a fi deunde blagian sinonim cu a veni de unde;implicand ruptura dintre "aici" §i "acolo"si nestabilind distante masurabile, ci doarsugerandu-le, a veni de unde descopera §iel originara stare de unde. La Blaga sevine din unde-le ca "rau cu ape obosite demori", "vant cu duh ostenit", "suferintd-nvartita", sugestie a unui apeiron oscilato-


www.dacoromanica.ro

riu, in miscare usoara alternativ ascen-dent descendents.

Ciclicitatea trecerii, refacuta pans siin vibratoria alternanta a starii de unde, e

acum respectata la scara fiirii eului,chiar dace scoasa de sub determinantatragica a imediatului, a trecerii fdra

In acest context, a fi fost unde ar pu-tea parea semn al provizoratului intoarceriilumii la ceea ce trebuie sa-i fi fost primor-dialitate; insa toate "lucrurile au fost unde"construieste o data cu o spatialitate germi-native, de la care revendicarea sinelui caapartinand unui /oc e posibild, o stare delocuire, in sens heideggerian, a acestuia;stare ce nu relativizeaza, efemerizand,accesul la uncle ci, dimpotriva, it pre-zice.Chiar lipsita de trimiterea la ondulatoriu,sintagma blagiana a lui unde (ne) omoarclrezolva prin trimiteri spatiale absolvireafiintei de aparente, ca parti alienabile; iarodata unde-le ca stare, fiinta e recuperatedin singuratate, pentru §i intru dimensiuniesentializate, ce pot "na§te pe Dumnezeu",


5i

5i

unde.

5i

www.dacoromanica.ro

cel care e-unde-pentru-ca-nu-e.A pieri unde pare, la randul lui, sa in-

cheie definitiv traiectoria trecerii wide.Daca ar fi a§a, presupusul spatiu-stare bla-gian s-ar verifica doar partial, in limteleunei temporalitati ce 1-ar discredita. Doarca singura sintagma blanand a pieirii undee cea a spatiului reintoarcerii luminii lasine, sau, poate mai exact, din sine spre ununde. Si cum undele e locuire a fiintei, apieri wide e nostalgie a chiar iecirii euluiwide, aidoma soarelui (ce "iese din pa-mant unde "); §i, in primul rand, a trairiiunde. Eul traieve unde ca duh, retragerein spatii adanci, "unde pot trai" dupd pra-vila sa, definitiv, inalientabil, cu propriilelegi, chiar dacA i-real caci starea de undenu poate fi inteleasa altfel.

Si daca trecerea uncle ca miFareMaintarea wide au forme specifice in liri-ca blniana, trecerea wide ca traire wide§i-le are pe ale ei. Numai ca, trecerea-inainte-de-unde deplasa accentul ontic-itatii pe fonnele iluzii ale nea-

182 Daiana Cu ants Ererciiii de filosofia limbajului

miscarii

www.dacoromanica.ro

sumarii conditiei temporale-temporare,acum la nivel existential intereseazaformele de manifestare, dincolo demiscare, a fiirii de uncle. Reizbaterea unde"fare sfat" si strabaterea unde e trun-dere, in fond, stare tranzitorie spre a gcisiuncle intotdeauna orizontalizare deschisareinterarii gestului -; undele salveaza dintemporalitate, ca spatiu securizant, sferic$i impenetrabil, inchis prin punerea uncle,"ca sa apar", ce-si cd$tiiza atributele prinsugestia mioritic-implacabila perfectrepetata.

Aduneindu-se unde punondu-seunde, esentializandu-se, deci, din si in mi-ticul fiecarei fiiri, spatiul stare justificaorgoliul cu care fiinta se pretinde uncleblag.ian se fine uncle locuind spatiul, dar$i find explicit ondulatorie; caci, adaugaBlaga "fapturi care ati fost/ undesunteti", "nu le calca, sore, luminile...".

Ramonerea unde e, asadar, indiferentde aparente Intoarceri, definitive stare,caci de unde, ramanand atribuit definitoriu

Duiunu Cuibus Exerciiii de.filosofia limbajului 183

§i

insuli,

www.dacoromanica.ro

al oricarei mi§cAri, nu instituie refacerea insens invers a trecerii. "Fiinta to se pre-lungqte pand la cea din urma stea", "undesfar§e§te nu vei afla" e blagiand sentinta adestinului de privilegiat, ce poate "sa laseurine unde", generand un loc de co-inci-denta a esentei umane cu cea solard. $ireintegrarea in mister sfor§.eve astfel inunde, spatiu terminus §i stare definitive.De aceea, ascunderea e nu doar inutile, darnici macar tentanta (eul blagian §tie ca arputea urma numai intunericul), i misterulintegrator e ceea ce ,Heidegger ar numi"starea de neascundere, de adevar alflinter. Iar Hansa la absolut a eului scapatin unde e tocmai acest a avea unde, chiara avea unde to pi-awl, fatal-salvatoareepuizare de tragica trecere "ca parere ase-menea unui/ cuvant scris de-o mans peapa, ce inca-naintea citirii - / in cercul deunde ne scapa").

Arheul remitizat de unde 4i are, ga-dar, centralitatea §i elementaritatea cosmi-cd recuperate; spatiul undelui, in care mi--


www.dacoromanica.ro

carea vine de pretutindeni, ca pretundin-deni, cum ar spune Noica, s-a postulat castare, sentiment mioritic al destinului uneidepartari, al unei treceri. Determinareaspatiu-stare nu e, insa, unilaterala; Si chiardaca undele,ca mi§cari propagate oscilato-riu, repetate, ware, s-au definit pe coor-donatele ontologice ale fiintei, acvatic-ete-rice, ele nu au in poezia lui Blaga §ansa,stari find, a configurarii for ca finalitatespatiala, cu toate atributele delimitativ-ori-zontice inerente.

Dincolo, deci, de indirecta faire defiinta, unda e aparent lipsita de ambigui-tatea ce ar anthropomorfiza-o sau, respec-tiv, ar cosmiza eul. Mi§carea undei e,totu§i, una de inconjurare, invaluire, intrupenetrare §i inlocuire a ceva din esentasinelui, caci "o unda vrea sa to cuprinda";ea "ajunge", "cheama" i `Tura" pentru ato deveni altceva, dar §i pentru a (se)deveni; rar determinate concret, de obiceiale "tarmului §i valurilor", "pribege",finalitatea for e pierderea in de-parte, "in


www.dacoromanica.ro

marea uitarii"; uitarea, aidoma privirii ceinstraina umanul de sine in unde, lasddeschisd ipoteza unei metamorfozeinverse. Ca wide faptele se-adwia §1 iarse revarsa sa fie "rand", organicanthropomorfa generare de undo' e totuizona a unui trup. Bucuria "unde-i de-a nufi rand", de a se fi insinuat, deci, in bene-fic anthropos mai mult, de a se propune(in sens heideggerian) lacrimii inse§i"unde lacrima a cazut" contrazice, astfel,univocul nevoii de unde a eului.

Astfel, unde-le trecerii blagiene, spa -jiu tinde devind stare, §i stare ce sevrea spatiu. "deschide un fel de camp alcuvantului; caci exists, cum ar spune Noi-ca, campuri logice, in sanul carora se potpetrece o cuplare a individualului cu gene-ralul, ca un fenomen originar. Si in zonaaceasta a cuvantului, unde nu incape intot-deauna comunicare" rezista densitatea cu-vintelor. Caci, "un cuvant e de obicei unmijloc de expunere; o idee se exprima princuvinte. Dar acum iata Cate un cuvant care

186 &liana Cuibus Exerciiii de filosofiu linzbajuIui

ce sa

pi, Cara

pi,

si

www.dacoromanica.ro

se exprimA prin cuvinte. Dar acum iata cateun cuvant care se exprima prin idei".

Uncle e unul din acestea, descriindorizontic, dar axiologic, orientativ, dar siformativ, in acelasi timp, dimensi-unea mioritica in acceptiunea blagianaa existentei, incredere in destinul care, deliconstientizat ca tragic, e chiar provocat laa se manifesta drept conditie; flinta in tre-cere devine ea insAsi trecere, atributeledevenirii sunt multiple. Pentru eul blagiana fi apartenent la trecere inseamna a aveauncle. Tragismul efemeritatii ca fiinta anu-lat de fiirea centralizata elementarizataprin transcendenta lui unde, deopotrivaasumata. Si drama cunoasterii, a trecerii, aexistentei in ultima instants, integratoarein mister, aduce poetic in fiecare unde ovenire a flintei, un mit al acesteia.

Iar initul lui uncle insusi, mitul canume pentru tot ceea ce subzista cuvantu-lui, e unul care "spune" si el ceva, "nuchiar despre facerea lumii, dar despre fa-cerea omului romanesc".

Daiana Cuibus Evercifil de filosofia limbajului 187

si

insasi

si

www.dacoromanica.ro

Logosul blagianin perspectiva

filosofieilimbajului

Discursul filosofic i filosofia dis-

cursului - premise teoretice in

abordarea textului literar blagian


www.dacoromanica.ro

Argument

Inca de la Platon, recunogterea valo-

rii gnoseologice a limbajului (fie i doar cainceput al cunoagerii), alaturi de postula-rea caracterului sau ontologic, extinde i

plaseazd problematica logosului dincolode granitele unei 5tiinte precis delimitate,cum este lingvistica. De altfel, chiar con-ceptul de logos este definit in termeniifilosofiei antice grece§ti ca raflune, logica,

limbaj §i lege in acela§i timp, unitate ori.qi-nara" a limbajului, gandirii §i lucrului, cucaracter de "lege de echilibru", care, dupdcum spunea Heraclit, "are ca efect intoar-cerea tuturor lucrurilor la focul originar,adica la Logos, adica la sine".

Intr-o astfel de perspective, originea,formarea, functiile §i valorile limbajuluisunt premise §i obiecte de analizA nu doarale lingvisticii, ci §i ale mitologiei, filoso-fiei limbajului sau ale metafizicii. Iar pro-blema, deopotriva lingvistica §i filosofica

Daiana Cuibus Exerriiii de fflosofia limbajului 191

www.dacoromanica.ro

a originii limbajului a cunoscut abordari sidezvoltari variate, nu o data contradictorii.Demersul nostru nu intentioneaza sa par -curga o istorie a disputei asupra originii se-mantic naturale sau conventionale a lim-bajului si nici sa abordeze exhausiv tipo-logii ale discursului, ci, asumandu-ii se-lectiv premise si teoretizari ale diferitelordirectii in studiul limbajului, sa schiteze unposibil plan unei demonstratii ulterioare,care, amplificat si aplicat pe text concret siin detalii, sa poata demonstra a discursulpoetic si cel dramatic blagian pot fi inte-lese ca discurs al unei filosofii a limbaju-lui, capabil sa refonnuleze controversarealia-signa in tennenii Logosului gan-dire §i Logosului-discurs (transforrnareconstants, prin care limbajul, intre sens au-tonom si sens contextual, deplasat in afaracuvantului, se realizeaza in grade si la ni-veluri diferite) si sa o rezolve, prin aceastadialectics a Logosului.

192 Daiana Cuibus Evercilli de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

Logosul rune.Caracterul ontologic al limbajului

Definirea limbajului prin calitatea sade "instrument de comunicare" a estompatsau chiar ignorat, in multe dintre teoreti-

moderne, perceperea lirn-bii ca heideggerian - "loc de adapost alFiintei" "putere de semnificare a Fiintei(... caci numai acolo unde exista limbaexista lume)". Or, credem ca textul blagianeste tocmai un spatiu al Fiintei determinatesi conditionate

Ne oprim, deocamdata, asupra cator-va conceptii ce au la baza ideea unui logosoriginar de tip hieros logos Cuvantulsacru, Cuvantul pur, Ur - sprache sau, laBlaga, "cuvantul vrajit" conceptii carecircumscriu aristotelian omul ca fiinta viepurtatoare de logos. Instituit sau nu de unnomotet (la Platon), onomaturg (laSocrate) sau legislator, eventual divin (laBlaga), limbajul este vazut, din aceastaperspective, ca dat intrinsec fiintei, aseme-

Daiana Cuihus Evercifii de jilosofiu IhnbcOlui 193

zarile lingvistice

linguistic.

gi

www.dacoromanica.ro

nea lumii. De altfel, in "Lumina necreata..Na§terea logosului", Blaga preia viziuneaneoplatonicienilor, conform careiaLogosul e copie a Unicului, prim pas princare se produce in chip emantiv lumea,ambele find "produse eteme Si necesareale lui Dumnezeu"

Chiar conceptiile care resping te-zele metafizice sau teologice despre o ori-gine supranaturala sau diving a limbajuluinu ii neaga acestuia valoarea ontologicciconstitutive, ci doar o plaseaza la nivelulcon§tiintei umane: "caracterul initial al

con§tiintei este limbajul sufletului. Cu el,limbajul omenesc este creat", afinnaHerder. E adevarat, consecintele unei ast-fel de intelegeri a originii logosului duc ladefinire a lui ca "esentialmente uman",insa nu ca anulare, ci doar ca reformularea atributului sau existential, atata vremecat, humboldtian, "omul este esentialmen-te o fiinto lingvisticcr ", determinate forma-tiv de un limbaj autogen, care "se nate dinsine insu§i".


si

www.dacoromanica.ro

Caracterul ontologic al limbajului de-vine §i mai evident la nivelul capacitatiisale de a institui nu doar fiinta §i pe sine

ci §i lumea. Prin forta sa creatoare,limba i§i postuleaza valoarea de logos, in-diferent daca acesta e vazut ca emanalie(in termeni blagieni) a unei entitati supe-rioare eventual supranaturale atunci"cel care a creat totul a dat cuvantuluideosebitul privilegiu de a fi mijlocitor intrecreator creat, dar §i determinarea tra2icade a face distinctie intre unul §i celalalt"'

sau ca manifestare autonomy autofor-'flatly&

Orice denominatie este o activitatedemiurgica, totals sau partiala (in formula-rea Iui Aristotel "energie partiala, deoa-rece tot ce trece dincolo de ceea ce omul ainvatat se afla la Dumnezeu sau esteDumnezeu, creativitatea Omul, inmasura in care creeaza, este un demiurg ").

Filosofia limbii lingvistica ajung,astfel, sa is in discutie problematica cu-vontului nunie, ca instituire de lume §i


insusi,

si si

si

si

gi

www.dacoromanica.ro

realitate. Chiar clack a§a cum spuneaWittegenstein, natura "cuvintelor, fie easemantic naturals, fie conventionala,constituie o problems irezolvabila §i, deci,ar trebui sa lasam lucrurile <a§a cumsunt>", ne oprim aici asupra catorva argu-mente in favoarea acceptarii valorii magi-ce Si sernnificante a numelui, de vreme ceBlaga accepts existenta unei "limbi ada-mice" §i puterea de "vraja" a cuvantului.

Ideea unui mime dens din punct devedere ontologic este enuntata Inca dinfilosofia antics, sub forma catorva abor-dari doar partial nuantate. Astfel, premisaunei indistinctii originare limbaj fiintaleaga conceptul de Logos de viziuneamitica a demnitatii §i omnipotentei lumiicerqti; cuvantul e vazut ca etem §i impe-risabil, 'Inca unitatea §i pennanenta lumiisunt construite pe unitatea §i indestruc-tibilitatea Cuvantului. 0 limbs de baza,originard universala lingua adamicaare in centrul sau numele, intelese ca auto-relevare a unui logos cuvant preexistent

196 all01741 ClliblIS Exerciiii de filosofia limbajului

1i

www.dacoromanica.ro

dat (chiar si in textul biblic), ca procesnmezic, in sens platonician "recunoas-tere in lucruri, ca fundament ontologic, aideii lor, pe care o avem deja in nor sauchiar ca reflex direct al obiectului, pe caleaunei sinonimii naturale sau relevate"desigmam supunandu-ne unei vointe alucrurilor care se descopera in noi.'3

"amintiri vin,... si trec, si nu se maiopresc. Trupul sta priveste. Bine de celce le poate vorbi").

Axioma limbajului autogen nu elim-ina, ci doar nuanteaza dependenta lumii deinstituirea ei prin cuvant. Humboldt afir-ma: "Limbajul e mod specific de conce-pere (s.n.) aprehensiune a lumii.[...].Omul traieste cu lumea si lucrurile salecqa cum limbajzil i le prezinta (s.n.). Prinacelasi proces prin care el emana limbajdin fiinta sa, se si situeaza in el"," asimi-land si, concomitent, elaborand lumeaobiectelor. Fara a fi de data aceasta tributarunei predetenninari absolute si imanente,cztvontu/ Milne e tot instituire de lume,

DC1i0170 Cuibus Evercifii de filosofia limbajului 197

1i

(Bla-

si

1i

www.dacoromanica.ro

lume, dar si atitudine spirituala proiectataab initio asupra acesteia, de vreme ce inalegerea designatiilor nu sunt exprimatesimplu obiectele percepute in ele insele, ciare loc reflectarea imaginii fiintei despre /asupra obiectului; incat numele este, aris-totelian, continut al constiintei (blagian,"Cuvinte de vraja, cuvinte ce au daml de ase intrupa intr-un fel singure, sau cel putincuvinte ce dau iluzia unei supremeintrupari").

Inaugurarea lumii are loc, asadar, princuvant, indiferent daca numirea e inteleasaca proces manifestat sau mnezic al unuilogos de tip absolut sau ca proces de crea-tie uman subiectiva. A pronunta un cu-vant inseamna a acorda fiinta in §i prinlimbaj, iar prin nume, spunea Cassirer, lu-crului i se °fed sansa la permanentizare,iar valoarea ontologica a Logosului nu-me e reconfirmata. (Sau, in formulare bla-giand: "§i totusi, cu cuvinte simple ca alenoastre // s-au facut lumea, stihiile, ziva Sifocul...").


www.dacoromanica.ro

Gandirea mitica 5i, in anumite mo-mente ale evolutiei sale, gandirea lingvis-tica leaga inseparabil numele lucrului 5ilucrul in sine. De aici, 5i doctrina loczosu-lui ca substantd suflet divin, ca semnifi-catie 5i ca ratiune a intregului, ca semnifi-catie 5i esenta ale numelui.

Pe de alts parte, e adevArat, contesta-rea relatiei sens lucru, cuvant lume adus, in decursul istoriei lingvisticii, la e-manciparea 5i autonomizarea 5tiintei lim-bajului. Insa nu putem ignora, o data cuRicoeur, faptul Ca "astfel devine greu,imposibil chiar, de explicat functia denota-tive a limbajului in cadrul unei teorii asenmului, ignorandu-se in acela5i Limpdefinirea discursului prin raportul cu reali-tatea extralingvistica."'s

0 ulterioard analiza pe text a creatieilui Lucian Blaga, ale carei premise teoreti-ce incercam sä le schitam aici, credem capoate pune in evidenta tocmai necesitateaunei interpretari semantice (vazand insemantics o 5tiinta de granite intre lingvis-

Dal0170 Cuibus Exercifii de filosofia limbajului 199

www.dacoromanica.ro

tics filosofia limbajului), care sa nu cer-ceteze doar structura cuvantului, ci ra-portul sau cu lumea, ca natere a semnifi-catiei in sine in fraza.

De altfel, valoarea originar ontologi-ca a limbajului o presupune pe cea de Lo-gos semantikos, anterior oricaror distinctiiapofanice. 0 data cu declararea limbajuluica nedeterminat dihotomic, ca, aristoteli-an, "semanticitate, anterioara distinctieiinse§i dintre adevar §i neadevar, dintreexistents §i inexistenta", devine necesara,credem, abordarea unei alte dimensiuni alimbajului cea gnoseologicsa.

Logosul gandire; Logosulcuttoapere. Caracterul gnoseologic

al limbajului

Raportul limbo gandire este un altaspect fundamental §i nu mai putin contro-versat, atat in filosofia limbajului, cat inlingvistica. Incluzindu-se reciproc, intr-unsens sau altul, sau situate, in alte conceptii,


gi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

la acelasi nivel al originii si complexitatii,limba ci gandirea sunt, oricum, cosub-stantiale, fie si pornind doar de la descri-erea heracliteana a Logosului, sub cele treiforme limba, gandire si lucru ordineinterns si ratiune care explica si reprezintajustificarea unui fapt. (De altfel, MaxMuller incerca sa demonstreze ca radacinaetimologica a cuvintului "nume" ar fi

identica cu cea a verbului "a cunoaste" ).Vazind in denominatie un exercitiu

de memorie in raport cu Lumea Ideilor, odefinitie platoniciand a cuvantului it des-crie ca instrument adevarat si autentic alcunoasterii, care exprima si cuprindeesenta lucrurilor. Reproducere sau nu, lim-bajul presupune un act de constiinta origi-nar si autonom si intrupeaza o atitudinespirituals si cognitiva. (Trebuie specificatCa, deli identifica in Logos, mime §iOnoma stadii ale cunoasterii, pentru Pla-ton identificarea nu este decat partiala; cu-vantul si limbajul "se lupta" pentru expri-marea Fiintei pure, dar nu reusesc total, de


www.dacoromanica.ro

vreme ce designarea Fiintei pure se ames-teca cu designarea unor atribute acciden-tale ale obiectului).

De altfel, indiferent de valoarea natu-raid sau conventionala pe care o conferslimbajului, lingvistii par sa cads de acordasupra valorii sale gnoseologice. Gadda-mer afirma explicit: "Nu putem gandidecal in limbaj, si tocmai aceasta situare agandirii noastre in limbaj e o enigma pro-funda pe care limbajul o prezinta gan-dirii... In cunoastere si aandire suntem tot-deauna conditionati de interpretarea ling-vistica a lumii".16

Chiar si Cassirer, deli plaseaza si ana-lizeazd distinct gandirea si limbajul ca for-me simbolice §i, prin unnare, nu poate ac-cepta in logica discursului sau primatullimbajului asupra cunoasterii, consimte Ca,nefiind doar simple semne pentru lucruri,ci semne pentru ideea pe care ne-o for-mam despre ele, conceptele limbajului re-flects tipul individual Si directia aprehensi-unii noastre despre lume; el recunoaste ea

202 Daiana Cuibus Erercirii de filosofia limbajului

www.dacoromanica.ro

numirea, ca "diferentiere §i fixare a anu-mitor concepte prin cuvinte, nu doar de-semneaza prin ele o calitate intelectuala, cile chiar inzestreazei (s.n.) cu o asemeneacalitate", predeterminand forma celorlalteexpresii simbolice (sic !)."

0 exprimare mai radicals a acesteiidei e prezentd in textul hegelian, care con-testa definirea limbajului ca forma a cul-turii, declarandu-I bath- a tuturor formelorculturii: omul, respingand lumea care i sedd ca senzatie fugitiva, i§i face prin linibajo lume a sa, pentru necesitatile sale defiinta spirituals, lume pe care sä o poatagandi, studia §i transmite sub o forma decunoa§tere.

Daca omul e fiinta ganditoare §i ' vor-bitoare', care gande§te in cuvinte §i e capa-bird sa i§i enunte astfel gandirea, caracterulgnoseologic al limbajului reconfirmslimba ca manifestare a unui logos originarindistinct ("limbaj - gandire" Si "gandirelimbaj"). Trebuie precizat ca, de§i inaparenta paradoxal, acest nivel al intele-

Daiana Cuibus Evercilii de filosofia limbajului 203

www.dacoromanica.ro

gerii §i descrierii cuvantului ca rezultat alaspiratiei intelectului catre lumea obiec-tiva nu exclude, dar nici nu face, deocam-data, uz de valoarea comunicativa a limba-jului. In perspectiva analizei textului bla-gian, ne insu§im afirmatia humboldtiana:"Chiar facand abstractie in intregime denevoia comunicarii interumane, limba ra-mane o conditie indispensabila a gandiriipentru om, chiar dace ar fi `aruncata' in-tr-o stare de solitudine permanents ".

Limba este descrisa in consecintd, ca"schema* gnoseologica". Legatura cuvantlume, care putea fi negate din perspectivaoriginii limbajului, este acum apriorica:"orice limba care nu se multumqte sa fieo sums de semne arbitrare §i care reprez-inta relatiile fundamentale adevarate alelucrurilor, deci continutul gandirii, este ocharacteristica realis", afirma Leibniz.

Contemplarea limbajului e mod decunoa§tere §i de validare a acesteia, iaranaliza ideilor Si "sistemul semnelor" sedetermine reciproc. De aici i posibilitatea


www.dacoromanica.ro

unei definiri a gandirii din punctul de ve-dere al limbii, ca gradul de continut celmai inalt al acesteia §i ca functie a ei (a§acum face E. Sapir). Continut latent sau po-tential al limbajului, gandirea se inalta ca orafinata interpretare a limbii.

Caracterul gnoseologic al limbajuluinu deriva, insa, doar din valoarea sa deLogos semantikos. Putere ontica semnifi-canta, cuvontul i§i instituie treptat, prineandire, Si valorile apofantice. Distinctiileluate ca atare, analiza realitatii in termenide genul lucruri §i procese, aspecte perma-nente §i tranzitorii, obiecte §i actiuni, nupreced limbajul ca un substrat al faptuluidat, ci limbajul insu§i e cel ce initiaza ast-fel de articulari §i de dezvoltari, in proprialui sfera.

Existenta originard a unui limbajpur, a unui sistem de nume §i a unor "cu-vinte radacini" (la Humboldt), amorfe §iindistincte chiar gramatical (fats de caremorfologia, de exemplu, nu poate recupe-ra, ci doar atesta schimbari de sens deja

Daiana Cuibus Exercilii de filasolia limbajului 205

www.dacoromanica.ro

oricarui sistem de szandire; insasi cunoa§-terea adevarata consta in crearea de nume,dar in combinarea 107' Ill propozitii cijudeceiti, enunturi.

Nu pledam aici (deli discursul blagi-an poate sustine o atare abordare) pentruun primat absolut al semanticitatii limba-jului, in defavoarea apofanticitatii, ca ele-ment de limbaj ulterior, derivat. Preluamdistinctia doar ca principiu operabil in pla-nul cunoa§terii in perspectiva distingeriiunei alte "forme de manifestare" a LoL-7.o-sului cea discursive.

Oricum, nici macar viziunile nomi-naliste nu sunt unitare in aceasta proble-

Empirismul englez, de exemplu, vedeadevarul §i falsitatea nu ca atribute alelucrului, ci ale limbii; afirma Hobbes, "unspirit privat de limbaj ar fi, de aceea, lipsitde orice putere asupra acestor atribute §iincapabil de a distinge juxtapune <ade-vdrul> §i <falsul>... Veritas in ditto, nonin re consistit".

Adaugand acestor consideratii §i

706 Daiwza Cuibus Exercifii de filosofia limbajului

ma.

si

si

si

www.dacoromanica.ro

problematica mitului, putem spune ca lo-gosul circumscris, deocamdata. di-mensiunea semantics (relatie cu sine si lu-mea) si si-a anuntat, partial, prin valorilesale gnoseologice, dimensiunea sintactica.(Imprumutam aici tennenii folositi deMon-is pentru relatiile semiosis-ului, farasa ii detaliem, cu mentiunea ca in analizapreconizata asupra creatiei poetice si dra-matice a lui Lucian Blaga am optat, inmod subiectiv, fireste, pentru o abordareternara, cu implicatii lingvistice, prag.mati-ce si filososfice, dar mai putin semiotice).

Logosul discurs

Considerand o astfel de concepe-re duals a logosului gondire §i discurs

ca operationala in hermeneutica textu-lui blagian; ea nu se doreste a fi inteleasaca una conflictual dihotomica, ci maidearaba ca o evolutie a logosului in dia-cronie, intre limbajul emanatie, limbajzil

calut §i cel salvat, asa cum se consti-

Dainna Cuibus Everciiii de filasofia limbajztlid '07

ti-a

www.dacoromanica.ro

tuie el in si prin creatia lui Lucian Blaga.Entitatc ontologica si gnoseolosn.a,

limbajul confers fiintei existents potencedemiuraice. Intre conditia de creator si cealimitata, de creat, fiinta mai traieste, prinlimbaj, o drama: cunoasterea, mediata delimbaj, este fie una inevitabil subiectiva,ca atitudine spirituals proiectata asupra lu-mii, fenomenala, in sens kantian, fie pro-ces mnezic doar partial realizat.

Oricum, inevitabil, perspectivele asu-pra lumii se multiplied. In planul limbaju-lui, o alts fenomenalizare, multipla si ea,trebuie luata in discucie, indiferent de cau-zalitatea care a determinat-o sau de moti-vatia ei: limbile. Din nou, lingvistica fi-losofia limbajului opteaza, altemativ, pen-tru interpretari diverse si uneori antinomi-ce de la poligeneza limbajului, la justifi-cari de ordin gnoseologic (kantian, repre-zentari plurale ale adevarului lumii); sau,la preluarea mitului Tumului Babel, prelu-at si adaptat si de eseistica blagiana, la mo-dul explicit, sau implicit, asa cum vom in-

208 Duianu Cuibus Exerciiii de.filosofiu

si

limbajului

1i

www.dacoromanica.ro

cerca sa demonstram, de creatia sa literara:"Limba adevarata nimenea n-o mai stie,iar toate limbile vorbite astazi de noroadesunt din blestem!... Crestinilor adevaratile e totuna ce limba vorbesc, cats vremesfanta limba de la inceputul inceputurilor

asa a fost uitata Tanga tumul de vesnicaspaima pomenire!... Fie blestem limbanoastra, not ne inchinam blestemului! Suntin lume blesteme sfinte!"

Nu vom detalia acum mitul TurnuluiBabel. Mentionam doar una dintre inter-pretarile, credem, interesante, anume ceaa lui S. Boulgakov, care chiar afinna: "ling-vistica s-a nascut la Babel".18 Pomind de latextul biblic, el refonnuleaza fenomenul deaparenta multiplicare a idiomurilor verbaleca imposibilitate a intelegerii comu-nicarii uneia si aceleiasi limbi. Pedeapsapentru hybrisul latenta omnipotentaumana, dobandita tot prin limbaj, nu esteratarea cuvantului interior, a logosului, ci adimensiunii sale pragmatice.

Mutatie a logosului in istorie, limbile


si

1i

si

si

si

www.dacoromanica.ro

Mutatie a logosului in istorie, limbilesunt vazute de Cassirer ca "perspectivediferite asupra lumii", care pastreaza, to-t-4, o "perspective a Limbajului insui,care it distinge de toate celelalte formeculturale".'9 Actualizarea, insa, a Logosu-lui printr-o limbs particulars e un demersrelativ, istoric, care instituie "viziuni indi-viduale ale limbii". 0 data cu luarea in dis-cutie a limbilor, lingvistica §i filosofia lim-bajului, dar §i metafizica inaugureaza de-mersuri pragmatics in abordarea logosuluidevenit discurs.

0 aplecare asupra discursului este,credem, necesara, atat data find structurainsa§i a operei blagiene, discursive prin ex-celenta, cat §i ca etapa, mutatie fundamen-tals in evolutia logosului (pe care Blaga, inpoezia §i teatrul sau, o exprima adeseorisurprinzator de explicit).


www.dacoromanica.ro

Discursul ca inetalogos

Entitate comunicationala maxima, cusens complet, deplin, discursul se articu-leaza pe cloud "ordini ale semnificarii":cea lingvistica, a limbii ca sistem de sem-ne, si cea semantics, a practicii semnifica-tive prezentate intr-o anumita cultura.

In consecinta, tipologiile discursuluifie au o fundamentare lingvistica, bazatape schema comunicArii, fie se configurea-zd in functie de ordinea pe care cultura sirealitatea o introduc in discurs (in acestcaz, credem, de vreme ce cultura si realita-tea sunt forme de manifestare a logosului,putem vorbi, intr-adevAr, despre discurs cameta-logos i putem vedea in discurs,parafrazandu-1 pe Wittgenstein, un modelal realitatii asa cum o concepem).

Ca decelare a genurilor de discurs inrelatie cu situatia de comunicare, analizadiscursului intereseaza pragmatica. Ca for-ma de manifestare a logosului, discursultrebuie insa inteles si in perspectiva unei


www.dacoromanica.ro

filosofii a limbajului. Intre dianoia §i lo-gos, "gandire si discurs e lucre""dialog interior §i tacut al spiritului cu sineinsusi", cum afirma Platon. (De altfel, elproclama dominatia rationalului refuzaretoricii caracterul de stiinta).

Socratic, chiar `adevarurile' filosofi-ce nu pot fi enunturi independente, cienunt cu valoare discursive, prin care ofiinta umana responsabila, libera, asumaun adevar, §i-I face al sau, it face <adevar>prin modul cum se angajeaza fate de el,transfonnandu-1 in adevar existential; a-cesta depinde de cel care-1 intelege, deactiunea pe care o exercita asupra lui, deceea ce acesta face din el.

Logosul ca unitate originara avorbirii, gandirii fiintei, in virtutea ca-reia tot ceea ce exists poate fi gandit si ex-primat, iar legatura cu lumea este enunta-bila logic, constituie fundamentul gandirii,dar si al discursului. Dintr-o atare perspec-tiva, discursul este vazut in primul rand cavaloare ontologica si gnoseologica abia


§i

insusi,§i

acelasi

si

www.dacoromanica.ro

in plan secundar ca valoare comunicatio-nala (in acceptiunea teoriei comunicarii).(E blagiana marturisire: vorbesc "nu pen-tru mine, ci pentru tine. Marturisind, iti daiInca o data si mai bine seama de ceea ceeste, si dandu-ti mai bine seama de ceea ceeste, vei izbuti sa intelegi ceea ce se vaintimpla, to vei scuti de nerozia de a ridicavreun cuvant impotriva" ).

Este ceea ce vede in discurs si Foucault;el defineste "formatiunea discursive" ca"regularitatile, raporturile si corelatiiledintr-o totalitate de enunturi" si identifiedreguli discursive conditii ale existenteidiferentiate a discursurilor, descriind insa,nwnele ca "fiinta privilegiata centrals, princare discursul se articuleaza pe cunoas-tere". Mai mult, el vede in actul discursivo "Indreptare a fiintei catre actul suveran aldenominatiei", Inaintare "prin limbaj sprelocul unde lucrurile si cuvintele se leaga inesenta for comuna"; iar "figurile pe care letraverseaza discursul asigura", spune el,"intarzierea numelui, care apare abia in

Daiono Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului 213

www.dacoromanica.ro

ultimul moment, cople§indu-le §i abolin-du-le".2°

Dar caracterul ontologic al discursu-lui e explicit §i in alte conceptii, mai putinradicale in diminuarea aspectului sau pra-xiologic comunicational. Filosofii anglo-saxoni pun §i ei accentul pe aspectelesemantice ale discursului. Iar Benvenistepostuleaza: "omul nu dispune de alt mijlocde a trai aici acum deck prin insertiadiscursului sau in lume... Once discurs(naratie la persoana I n.n.) se produce caun eveniment (prin excelenta repetabil),dar se lass inteles ca sens".2'

Pe de alts parte, lingvistica discursu-lui se construiqte pe cateva elemente fun-damentale agentul, starea lumii, intentiafundamentals de modificare a unei stari defapte iar enuntarea e punere in functie alimbii printr-un act individual de utilizare(tot in conceptia lui Benveniste).

Printr-o atare dependenta a discursu-lui de locutor §i de contextul enuntarii, a-plicata radical, s-a incercat §i explicarea

214 Daiana Cuibus Ererciiii de filosojia limbajului

gi

www.dacoromanica.ro

absentei oricarui text scris al lui Socrateca neincredere in existenta unui adevarseparabil de persoana celui care enunta side momentul in care este enuntat.(Blagian, are loc o nuantare a aceleiasiidei, absolutizandu-se: "Cuvantul cel maiimportant nu ni 1-am spus. / E prea ade-varat ca sa ni-1 putem spune".)

Functiile discursului dintr-o aceeasiperspective a filosofiei limbajului sunt,mai putin, fireste, cea comunicativa, iden-tice cu cele atribuite logosului cuv ant.

Functia comunicativa este uneorireformulate ca atribuire a eului vorbitorinterlocutorului, dupe modelul cuvantuluicare, numind, se instituie pe sine in si calume: "cand vorbesc sau cand intelegexperimentez pe altul in mine insumi pemine in celalalt", un blagian "vorbiti-miintruna pana ma redobandesc".

Pand analizele pragmatice ale dis-cursului fac uneori uz de elemente purfilozofice; este si cazul lui Searle, care ala-turi de definiri clasificari ale actelor de


si

si

si

www.dacoromanica.ro

limbaj din perspectiva praxiologica ("uni-tali minimale ale bazei comunicarii lingvistice", "producere emitere de enunturiin anumite conditii"), descrie locutorul siprin elemente ce tin mai degraba de logosul

geindire (in sensul in care folosim aici ter-menul), decat de o situatie de comunicarecontextul acesteia; astfel, cele trei dimensi-uni ale locutorului ar fi: "a infiinta si a axio-logiza", "a se indoi" si "a guvema".

Ca revers, textele filosofice antice, re-cunoscute, de altfel, ca prime "tratate" deretorica, explica eandirea in perspectivadiscursive: aristotelian, "apartine cutzetariitot ceea ce trebuie stabilit prin vorbire: de-monstratia respingerea dovezii, trezireaemotiilor ca mila, frica, mania toate celede acelasi fel, si in plus mestesugul de amaxi sau micsora insemnatatea unuilucru"."

216 Daiana Cuibus Exereilii de filosafia limbajului

-

si

1i

si

www.dacoromanica.ro

Discursul ca ratare a logosului sariIlletadiscursul

Logosul discurs este unul dual, prinexcelenta, si nu doar prin dependenta sadubla fate de sine si fate de context -.

Astfel,polisemia apare doar in discurs, darea trebuie reglata prin mecanismul contex-tual, care sa indeparteze echivocurile poli-semice, determinand in acelasi limp,geneza de not sensuri. "Mediu contextualin care are loc transpunerea de sens" (cumspune Ricoeur), discursul deplaseaza sen-sul in afara cuvantului si se creeaza ca spa-tiu al unor coincidentia oppositorum; oricevalidare apofantica si axiologica a acestorarisca, insa, sa transfonne annonia contrari-ilor in stare conflictuala, cu atat mai multcu cat, intr-o structure discursiv dialog-ica, perfonnarea actelor perlocutionareimplica detenninarea incalcarii de catreinterlocutor a principiului identitatii, al

noncontradictiei.

Daiana Cuibus Everciiii de Jilosofia limbajului 217

www.dacoromanica.ro

Consecintele unui asemenea dualismdiscus siv se repercuteaza tragic asupra pla-nului gnoseologic §i chiar ontologic alumanului: "dualism fatal, ...al oricarei cu-noa§teri umane" §i "al Fiintei care s-a ra-mificat in aft §i a fi aici (s.n.)", cum afir-ma Heidegger.

Dar discursul e §i loc de manifestare aantonimiei cuvantului: acesta exists doarin ca discurs, dar trebuie sä i§i pastrezesemnificatia. Se creeaza astfel premiseleconceptualizarii numelui, ca statuare prinuz a conventionalitatii semnului lingvistic;functionand in discurs, cuvantul e elementde limbaj cu identitate etimologica §i sin-tactica, transmitand o nuanta determinantsa sensului sau initial, find totodata inte-grat unui mecanism de discurs, o data cucare se "degradeaza" in notiune. Cunoa§-terea, Si ea structurata din aceasta perspec-tive dihotomic (sau, in unele conceptii,cum este §i cea blagiand, trihotomic), pos-te acum accede la "adevarul exactitate",dar pierde, cum ar spune Noica, "adevarul


www.dacoromanica.ro

semnificatie".Ca atare, nu numai din cauza unei

decodari alterate sau insuficiente, ci toc-mai din cauza slabirii, entropizAr. coduluilingvistic, anumite posibilitati de gandiresau de expresie slabesc sau se transforms§i pot, in felul acesta, sä justifice transfor-marea analoaga omologa a tuturor celor-lalte manifestari artistice. Bogatia sausaracia gandirii §i, prin urmare, ale artei,ale viziunii despre lume depind direct deasemenea factori, carora li se pot sustragenumai pana la un anumit punct...

Discursul nu mai poate fi decat auto-re-ferential, Creux et vain', deci metadiscurs.

Discursul ca recuperare a Logosului.Nondiscursul

Un atare discurs poate fi, insa, revali-dat ontologic, axiologic §i gnoseologic,doar aparent paradoxal, tocmai datoritAautonomiei sale §i caracterului sau autogen(§i vom regasi ideea exprimata poetic deBlaga). Avem in vedere postulatul bla-


si

§i

www.dacoromanica.ro

gian al "limbajului salvat"; nondiscursivi-tatea este inteleasa nu ca negare sau sus-pendare propriu-zisa a discursului (sau,eventual, doar a celui manifestat, verbali-zat §i exemplele abunda in textul luiBlaga), ci reformulare a acestuia prinanalogie cu ceea ce Focault numea discursnoncomunicational (folosind exempluldiscursului cultural care, din imposibili-tatea unei fixdri riguroase a emitentuluicontextului in cadrul situatiei de comuni-care, se substituie el insu§i locutorului §icontextului). Regasim aici, oarecum, dis-tinctia heideggeriand limbo vs. comunica-re, cu mentiunea Ca Blaga distinge intrecomunicarea cu / pentru celalalt comu-nicarea intoarsa spre Fiintd: "mai bineintreaba-te raspunde-ti singur".

Aceasa reformulare a valorii discur-sului, exprimatd tot mai des de filosofialimbajului §i de metafizica, vizeaza recu-perarea valentelor sale de logos. Demersuleste necesar, de vreme ce, fatd de logosul

gandire, in care sensul se manifesta


§i

§i

www.dacoromanica.ro

autonom, logosul discurs creeaza posi-bilitatea relativizarii sensului, prin plasa-rea lui in afara cuvantului §i declararea de-pendentei sale fata de contextul nu numailingvistic, ci §i extralingvistic.

Cu atat mai mult, relativizaiea sensu-lui afecteaza §i schema comunicarii blagi-an, "dureros e numai ca ne intelegem a§ade putin...". Ceea ce ramane fix pentru oforma culturala (simbolica) data §i cons-tant in formatiunile ei discursive este prin-cipiul practicii discursive, principiul me-canismului discursului.

Din punct de vedere gnoseologic,ansele unui astfel de discurs sunt formu-

late blagian undeva intre platonianul "Stiuca am uitat" §i socraticul "Stiu ca nu tiu":"Eu insa ma bucur ca nu §tiu nu pot sa§tiu, ca sunt eu §i lucrurile din jurul meu,caci numai a§a pot sa proiectez in misterullumii un inteles, un rost §i valori, can iz-vordsc din cele mai intime necesitati alevietii §i ale duhului meu. Omul trebuie safie creator (s.a.), de aceea sä renunte cu

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia linthajului 221

1i

www.dacoromanica.ro

bucurie la cunoa§terea absolutului" (Bla-ga, "Pietre pentru templul meu").

Consideram ca ar trebui facuta o pre-cizare: ne-am aventurat in numirea acestuitip de discurs nondiscurs nu doar in virtu-tea posibilitatii de a gasi argumente in anu-mite conceptii filosofic-lingvistice, ci, inprimul rand, datorita creatiei blagiene, ca-re absolutizeaza adeseori autonomia cu-vantului in raport cu comunicarea discur-siva (in sens lingvistic propriu-zis): §i "cu-vintele pe care le rostim, / cuvintele, ce ra-man in noi, / descopera §i ele, fara de mar-gini, faptura", de vreme ce "limba nu evorba ce o faci. / Singura limbs, limba todeplina, / stapana peste taine lumina, / e-aceea-n care §tii sa taci".

Suspendarea discursului nu este insasingura §ansa blagiana de recuperare in §ipentru limbaj a logosului §i creatia sa, cuconotatii orfice specifice, demonstreazaacest lucru. Firqte, in primul rand, §ansa ea discursului literar, asupra caruia, din ra-tiuni care le vom prezenta ulterior, nu ne


§i

www.dacoromanica.ro

vom opri aici. (De altfel, once act de lim-baj sau de gandire implica arta. Structuraoricarui discurs care are la baza denomi-natia presupune "tropi", apropieri juxta-puneri inedite, neasteptate. Stricto sensu,nici nu exists proza in limbaj)."

Stadiul actual al filosofiei este unul altematizarii limbajului. "Acum, cand totaleste limbaj , sistem semnificant sau dis-curs", demonstreaza A. Codoban, "filo-sofia este limbaj, sistem semnificant saudiscurs"." De altfel, Cassirer o plaseazaintre formele simbolice, iar Derrida o ex-pliciteaza drept "gandire simbolica, alOturide mit si poezie". Mai mult, asemenea lim-bajului creatiei lingvistice in general,discursul filosofrc, inainte de a trimite con-stiinta initiatic in lume, trimite la sine, seprezinta pe sine ca itinerar initiatic.

Locul discursului ca atare este situatde filosofi printre tipurile fundamentaleale cunoasterii. Tocmai aceasta intoarcerea filosofiei la limbaj, credem, se manifests,implicit, in creatia lui Blaga.

Daiana Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului 7 7j

si

si

www.dacoromanica.ro

aiteva preciairi

Prezenta aducere in discutie a discur-sului nu poate fi, in absenta unei tratari dinperspective efectiv pragmatice, decattrunchiata. Trecerea in revista a acceptiu-nilor notiunii de "discurs", a elemente]orsale constitutive, discutarea termenilor de"practice" ySi "formatie" discursive, de"univers", "camp" si "spatiu" discursiv, aconditiilor de coerenta o analiza, deci, adiscursului prin praxiologie sunt ineren-te, obligatorii oricarei apropieri de aceastazone complexa a limbajului.

Mai mult, analiza textului poetic blagi-an mai ales, a celui dramatic nu le poateignora fara a-si rata, ab initio, demersul.Absenta for din acest text este intentionatadatorita extensiunii la care o abordare prag-matica a discursului are dreptul pe careintentionam deja sa i-o conferim in ansam-blul unei lucrari ulterioare.

Cat despre premisele teoretic-filoso-fice pe care opera blagiana le construieste


ii,

1i

www.dacoromanica.ro

in textele ei pur filosofice, ele sunt comple-mentare acestei abordari, find determinatein intelegerea discursului literar, chiar da-ca acesta le preia doar rareori mimetic, decele mai multe on distantandu-se, autono-mizandu-se in raport cu ele, nu doar dinpunctul de vedere al modalitatii discursi-ve, ci si din acela at continutului discursiv(autonomizarea generand o nu mai putincoerenta filosofie a limbajului). Acesteatrebuie alaturate unor lucrari lingvistice side filosofie a limbajului, la care lecturaoperei filosofice a lui Lucian Blaga obligafie prin trimiterile pe care le face, fie prinasemenari si paralelisme conceptuale. De-mersul de fats isi asuma subiectiv acestelecturi, uneori prin referiri directe, alteoridoar in subtext.

Intr-o forma ulterioara, mult mai am-pia, asa cum o preconizam in acest mo-ment, studiul nostru se vrea o Incercare dea demonstra apartenenta creatiei lui Blagala doua spatii culturale complementare:cel al limbajului ca discurs si cel al

Daiana Cuibus Erercifii de filosofice limbajului 225

www.dacoromanica.ro

filosofiei ca filosofie a limbajului. Amincercat aici sa prezentam cateva din pre-misele teoretice ale celei de-a doua pers-pective din care privim opera blagiana.

Pe de alts parte, poezia si drama bla-giana sunt discursuri eminamente artisticesi au fost analizate ca atare de critica litera-

Tentativa noastra de a le valida in spa-tiul discursului filosofic nu poate sa ignore

nici sa suspende henneneuticile literare.Vedem, insa, in limbajul logos loculcomun al oricaror tipuri de discursive siadmitem, o data cu E. Cassirer, ca "in lup-ta dintre metafizica si limbaj, limbajul aiesit victorios in final; limbajul care initiala fost alungat din metafizica nu e doarreadmis, ci devine determinantul funda-mental al formei metafizice"."

Substituind Fiintei §i adevarului me-tafizicii jocul, interpretarea §i semnele, re-clamand stilul impotriva unei cunoa§terimimate de curiozitate §i utilitate, Nietzschepractica filosofia ca o semnificare, ca un

226 Dolma Cuitms Exercirii de filosofia limbajuhd

§i

ra.

www.dacoromanica.ro

discurs. Consideram ca, formuland $icrezand in acel nisus formativus al stilului

asumand in palimpsest marile directiiale filosofiei si ale metafizicii, Blaga prac-tica in poezia teatrul sat', discursul caSel7717ificare, cafilosofie.

Daum Cuibus Exerciiii de filosofia limbajului 227

ai

www.dacoromanica.ro

NOTE:

1 Max Muller, Lectures on the Science ofLanguage, N.Y., Scribner. Armstrong.. & Co.,1975, p. 376.2 Mircea Eliade, Sacrul profanul, Bucure§ti,Ed. Humanitas, 1992, p. 84.3 Ernst Cassirer, Language and Myth, N.Y.,Dover Publications Inc., 1953, p. 52.4 Ernst Cassirer, op. cit., p. 5.5 v. Aurel Codoban, Sacru ontofanie (Pentru onoua filosofie a religiilor), Ia,i, Ed. Po lirom, 1998,p. 77-139.6 Ernst Cassirer, Symbol, Myth and Culture, N.Haven and London, 1979, p. 288.7 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literal., Cluj,Ed. Dacia, 1992, p. 23.8 C. Levi-Strauss, Gindirea sfilbatica, Bucure0,Ed. $tiintifica, 1970, p. 76.9 Jaques Derrida, Margins of Philosophy,Brighton, Harvester, Press. 1982, p. 80.10 Ernst Cassirer, La philosophie des formessymboliques. Paris, Les Editions du Minuit, 1972,p. 280.11 Aurel Codobanu, op. cit., p. 135.12 Emanuel Levinas, Imre noi. Incercare de a-1gandi pe celalalt, Bucure,ti, Ed. All, 2000, p. 83.13 Serge Boulgakov, Philosophie du Vet-be et duNom, Paris, Ed. L'Age D'Homme, 1991, p. 92.

28 Daicina Claims Exerciiii de filosolia lindxfitdid

si

si

www.dacoromanica.ro

14 Humboldt, apud Boulgakov, op. cit., p. 132.15 Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutia,Bucuresti, Ed. Humanitas, 1995.16 Gaddaner, apud Boulgakov, op. cit., p. 203.17 Ernst Cassirer, op. cit., 1972, p. 30618 Serge Boulgakov, Du Verbe Incarne, Paris, Ed.L'Age D'Homme, 1982, p.37.19 Ernst Cassirer, The Phenomenology ofSymbolic Forms, London, Yale Univ. Press, 1955,p. 186.20 Michel Foucault, Les Mots et les Choses. Unearchkologie des sciences humaines, Paris,Galimard, 1966, p. 122.21 Emile Benveniste, Probleme de lingvisticageneral, Bucuresti, Ed. Teora, 2000, vol. I, p. 118.22 v. Aristotel, Retorica.23 Herber, apud Cassirer, op. cit., p. 309.24 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Cluj,Ed. Dacia, 1992, p. 17.25 Ernst Cassirer, op. cit., 1972, p. 100.

Daiana Cuibus Erercifil de filosofia limbajului 119

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Teatrul blagian - intre expresionism filosofia lim-

bajului 5

Mitul - intemeiere in dialectica Logosului 125

Trecerea spre "unde" in lirica blagiana 157

Logosul blagian in perspectiva filosofiei limbajului

189

Deanna Cuibus Eyerciiii de filosofia limberfului 231

$i

www.dacoromanica.ro

Culegere text: Ana-Maria Bucur, ElenaConstantinescu, Mihaela Dan, Li liana MateiTehnoredactare computerizata: Li liana MateiTiparul executat la Tipografia SEMNE '94

www.dacoromanica.ro

Daiana Cuibus n. Zanc

S-a nascut la 29 iulie 1971.A absolvit Facultatea de filologie, sectiaRomanii-Englezii, Universitatea Babef-Bolyaidin Cluj-Napoca, .yef de promotie, 1989-1994.In prezent asistent universitar drd. la catedrade Limba romans, Facultatea de Litere de laaceea# universitate clujeana,Sustine cursuri fi seminarii de limba romanscontemporand, stilistica fi terminologie.S-a remarcat prin comunicari, studii fi articolede filosofia limbajului, limba romanscontemporana stilistica.Teza de doctorat are ca obiect FunctiaLogosului in &trifle' lui Lucian Blaga".A debutat publicistic, in Romania literarii"din 29 martie 1984, cu grupajul de poeziiSint focul sau cenufa".

introducers in logosul blagian

EXEVITIIFILOSOFIALIMBAJULUI

Teatrul blagianintre expresionismfilosofia limbajului

Mitul- intemeiere in dialectica Logosului

Trecerea spre "uncle"in lirica blagiand

Logosul blagian in perspectivafilosofiei limbajului

ISBN 973-98918-6-1

44,

7

.

fi

www.dacoromanica.ro

Filosofia limbajului

Documents

Transcript of Filosofia limbajului