Filosofia preclasica greaca

Filosofia preclasică greacă

fragmente din textele presocraticilor

Tehnoredactor: Paulina lvănuş

© 2006 Editura Paideia

str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2 71216 Bucureşti, România

tel.: (+4021)316.82.08; 316.82.10 fax: (+4021)316.82.21

ISBN (10)973-596-357-4 ISBN (13)973-596-357-6

Filosofia preclasică greacă

fr agment e din textele presocraticilor

Pai dela

selecţia textelor:

prof.dr. Ion Bănşoiu

Referinţe orfice - fragmente

A) VIAŢA ŞI OPERA *

l. SUID. 'Op<pEU� AE$i]8p<ov 'tWV EV 8patKT(l (7t6Â.u; & E<Jnv urro 'tfjt

11tEpio:t), uio� Oiaypou KO:t Ko:Â.Â.t07tT(�· 6 & Oto:ypo� 1tE111t't� Jiv arro "

A'tÂ.O:V'tO�, KO:'ta 'AÂ.KOOVT(V lllO:V 'tWV 9uyo:'tf.pmv mho\l.

l . Lex Suda : Orfeu , originar din Leibethra, oraş al Traciei

situat la sud de Pieria, este fiu l lui Oiagros şi a l Call iopei .

2. ALCAEUS fr. 80 Diehl.

1:0 yap EllllOPilEVOV 'Op<<pEU� E�ta<JOE'tO V. s.>

napo:t� ăvOpE<Jl 'tOÎ� YEl VO<jlEVOl<Jl V aavo:'tOV

<pUyT(V>,

o:i nav't>o:t a6<p� Jit KO:t <ppf.m nuKvo:<tm

KEKU<JilEVO�>,

vi]mo�, no:pa 110îpo:v Aio� ouoc 'tPÎ<XE� EppUEV>.

2. ALCEU, fr. 80, Diehl. Plin de sfidare, Orfeu încălca vointa

Soarte i , înde mnându- i pe oameni i care se născuseră pe

pământ să fugă de moarte.

3. AESCHYL, Ag. 1 629.

'Op<pEi & yÂ.OO<JO:V 'tTtV evo:vno:v EXEl�'

6 llEV yap JiyE nav1:' ano <p9oyyfj� xo:pât . . .

• Traducerile fragmentelor aparţin Feliciei Ştef.

6

3. ESCHIL Agam. 1 629 . Vorba ta este cu totul alta decât

cea a lui Orfeu; căci el toate le îndupleca, stăpânindu-le prin

farmecul glasului său.

4. PAUS. X 30, 6 (Polygnots Unterweltsbild) anoi3A.t1Jfavtt oc au9t<;

E<; 'tU K(mo 'tij<; ypmpij<; ecrnv E<pE�ij<; flE'tU 'tOV fllhpoKA.ov oia E1tl A.O<pou

'tt vQ<; 'Op<pe\J<; KU�Of!EVO<;, E<ptilt'tE'tat OC Kat 'tijt Upt<J'tEpât Kt9Upa<;, 'tijt

oc hEj)at xetpl. i"tta<; KA.rovE<; eicrtv oov ljfUUet, npocravaKEKAt'tat OE 'tOOt

&vOp<ot· 'to oc ăA.cro<; eotKev eivat 'tij<; flepcre<p6vl]<;. !:vea atyetpm Kal.

i'tf.at �T]t 'tijt 'Of!ftpou [K 509 ] 1tE<pUKamv. 't:,A.A.T]VtKOV oc 'tO crxfif!U E<J'tt

'tOOt 'Op<pEÎ Kat OU'tE iJ EcraTj<; ome E7tt9T]f1a E<JTIV E1tt 'tijt KE<paA.ijt 8patKtOV.

4. PAUSANIAS X, 30, 6. (tabloul Infernului. opera lui Polygnotos) .

. . . dacă îti arunci din nou privirea spre partea de jos a tabloului. ti

se arată, imediat după Patrocle, Orfeu, aşezat pe un fel de colină;

cu mâna stângă tine chitara, iar cu cealaltă mână atinge muguri

de salc ie, rezemându-se de arbore; pare să fie dumbrava

Persephonei, crâng în care au crescut plopi şi sălcii. după câte

mărturiseşte Homer (Odiseea X, 509) . Orfeu are înfătişarea

exterioară a unu i grec şi nici îmbrăcămintea, nici ceea ce-i

acoperă capul nu sunt de obârşie tracă.

6. EURIP. Ale. 357

ei o' 'Op<pEW<; f!Ot yA.rocrcra Kat llEAO<; 1tapfiv,

Wcr't' fl KOpT]V � Ttfl T]'tpO<; fl Kel VTJ<; 1tO<Jt V

Ufl votat KTJA.ftcrav'ta cr' e� "Atoou A.al3eîv,

Ka'tfiA.9ov ăv. (Vgl. oben A 3 ; Med. 543)

6. EURIPIDE, Alcesta 357. Limba şi glasul lui Orfeu de mi-ar fi

fost date , 1 lnvocând cu ele pe fiica Demetrei. ori pe/ Sotul ei,

în Infern aş fi coborât după tine.

7. - 962 eyoo Kat OUl JlOUcrm;

xal. JlE'tapmoc; Tjt�a xal.

7tAEicrtwv CX\jiCxJ.lEvoc; A.6ywv

965 xpdcrcrov oooev 'Avayxac;

�upov, oUBE n �apJ.laKov

8pijtcrcrmc; ev cravimv, tUc;

'O�Eia KU'tEypa\jiEV

970 yfjpuc;, ouo' ooa $oîj3oc; 'AcrKÂ.111ttUOatc; EOwKE

�PJ.laKa noA. un6vmc; a vn 'tEJ.lcOV jlpoto îm v.

7

7 . - 962: Călătorit-am pe la Muze/M-am înăltat în sfere

nalte,/Am cunoscut mai multe sfaturi,/Dar n-am găsit nimic mai

tare decât Destinul; leac, n ici unul 1 În trace legi de-Orfeu

ntocmite./ Nici cu ce ierburi Phoibos însuşi 1 Pe Asclepiazi îi dăruise 1 Ca leac la multe suferinte 1 Ce-ndură-ntruna muritorii.

9. EURIP. Cycl. 646

aA.A.' oio' E1tOltOftV 'Op<pf.wc; ayae+tv navu,

00<; aut6Jlatov tov ooA.Ov de; 'tO xpaviov

<J'tElXOv9' txpCx7t'tEtv 'tOV JlOV001ta 7tUÎOa yflc;.

9. - Cic/opu/ 646. Dar cunosc o grozavă incantatie de-Orfeu

născocită: 1 Cum o tortă aprinsă sări de la sine în capul 1 Cu

un singur ochi al fiului Gliei şi-ndată în plin îl atinse.

10 . (-)Rhes. 943 (Muse, Mutter des Rhesos, zu Athene)

J.l U<J'tTIPlOlV 'tE 'tOOV anoppij'tWV �v{xc;

eoEt�Ev ·o�EUs, autavE\jlwc; vExpou

tooo' ov xataK'tEivnc; <ri>· Moucraî6v 'tE cr6v

crEJ.lvov 1t0A.i't11v xam nA.Eîcrtov ăvop' eva

EA96V'ta <l>oîjloc; cruyyovoi t' itcrxflcraJ.lEV.

8

10 . - Rhesos 943 (Vorbeşte mama lui Rhesos, adresându-se

Atenei) : Orfeu, ce-i rudă cu omul ucis de tine, ne-a arătat cum

să sărbătorim cu torţe aprinse tăinuitele misteri i . Şi pe Musaios,

al tău ilustru cetătean, bărbat care printre oameni a călătorit

cel mai mult, Phoibos şi noi, rudele lui de sânge, tot noi l-am

deprins cu aceste învătături.

1 1 . ARISTOFAN. Ran. 1 032

'Op<pE� J-LEV yap 'tEÂ.E'ta<; 8' ftJ-Lîv Ka'tlilin!;E cp6vwv 't,

antxmBat,

Mo"OOaîo<; �r t!;aKEcrEt<; 'tE voowv Kai XPTJ<!J-Lo'6<;.

1 1 . ARISTOFAN, Broaştele 1 032:

Ceremonii de initiere-n misteriile sfinte

Ne-a arătat Orfeu, şi cum de crime

Să ne ferim ; Musaios, leacuri tămăduitoare

De boli şi ce anume sunt oracolele.

12 . - Av. 693 (Chor der V6gel)

Xao<; �v Kat NU!; "bpEjXJ<; 'tE J-LEÂ.av np6:l'tov Kai Tap'tapo EUpU<;.

n; 8' ooo' 'Mtp ooo' OUpavO<; �v· "bp$0'1.><; 8' EV cX1tEtpom KOÂ.7t0t<;

nK'tEt 7tpo:mmov U7tT)VEJ-LtOV Nul; ti J-LEÂUV01t'tEpO<; OOtOV,

ti; oii 7tEpt'tEÂÂOJ-LEVat<; Wpat<; E�Âacr"tEv "bpw<; 6 7to8nv6<;

<!'ttÂ.�(J)V VOO'tOV 7t'tEpUYOtV Xp'OOUÎV, ElKOO<; cXVEJ-LCOKEcrt 8ivat<;.

OU'to<; 8E XliEt 1t'tEpOEV'tt f-Ltyd<; vuxiwt Ka'ta Tap'tapov EUpUV

EVEO't'tE'OOEV ytvo<; TtJ-LE'tEpOV Kal. 7tpOO'tOV avfryayEv Ei<; <pW<;.

7tpO'tEpOV 8' OUK �V ytvo<; a8ava't(J)V, 7tptV "J:.p<o<;

!;uvtJ-LEt/;Ev a7taV'ta·

�'llllllElYV'll�-tEvWV o' E'tEpwV E'tEpotc; YEVEt' OUpavoc; 'wKEav6c; 'tE

Kat rft 7t<Xv'tWV 'tE 9EOOV JlUKUpwV yf.v� ă<p8ttOV.

1 2 . - Păsările 693 (Corul păsărilor) :

Chaos era la-nceput şi Noapte şi Erebul cel negru ,

Şi Tartarul cel încăpător: nu erau deocamdată

Pământul.

Nici Aer şi Cer; dar, în sânul fără sfârşit al Erebului.

Noaptea cu negrele-i aripi naşte un ou, de vânturi

Purtat, din care sorocul aduse pe lume pe Eros,

Cu două aripi de aur strălucitoare pe spate,

Ca ale vântului repezi vârtejuri.

9

Acesta se-uni cu Chaosul înaripat, la vreme de noapte, În largul Tartor şi neamului nostru naştere dete,

Scotându-1 primu-n lumină.

Vita zeilor nemuritori nu fusese-nainte ca Eros

Să se unească cu toate. Dar, după ce se uniră

Unele cu celelalte, de îndat' se născură

Cerul, Oceanul, Pământul şi neamul nepieritor al

Tuturor zeilor prea fericiti.

1 3a. OLYM PIODOR. b. Phot. bibl. c. 80. 6 1 a 3 1 (Oasis) tauTIJv

KaA.Eî: 'Hp60ot� [III 26] '�-taKiipwv vflcrouc;', 'Hp6&opos & 6 titv 'Op<pt.wc;

Kal. Mo'll<Taiou cruyypâljlac; icrtopiav cl>ataKioa ta'ÎltT]V KaAEl.

1 3 a. OLYMPIODOROS 11, la PHOTIOS, Bib/. c. 80. 6 1 A 3 1 (Oasis) .

Această insulă, mentionată de Herodot ( I I I , 26) , este una din

Insulele Fericitilor. Herodoros care a compus istoria lui Orfeu şi

cea a lui Musaios, o numeşte Phaiakis.

1 o

1 4 b. ISOCR. XI 38 'tow{nou� OE A.oyou� rtEpt mhc'iiv 1:c'iiv 9Ec'iiv

EipftKaow (namlich die Dichter), OtO'U� ou&l.� âv 1tEpt 'tWV EX9pc'iiv

Et1tEtV 'tOAflTt<JELEV' OU yap flOVOV KA01t� Kat flOLXELa� Kat rtap' av9pomot�

911'tEÎa� aU'tOt� rovEiotcrav, aA.A.a Kat Ttai&ov �procrEt� Kat Tta'tEpoov

EK'tOflU� Kat flll'tEpoov OE<JflO� Kat 1t0AAU� &AA.a� aVOf!Îa� Ka't' au'tc'iiV

€A.oyortoi 11cra v.

14 b. ISOCRATE XI, 38 . Astfel de poveşti au istorisit (poetii)

despre zeii înşişi, cum nimeni n-ar îndrăzni să rostească nici

despre duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu numai răpiri,

adultere şi primirea de plocoane de la oameni dar şi că s-ar fi

înfruptat din carnea propriilor copii, că şi-ar fi scopit părintii, că

şi-ar fi aruncat în lanturi mamele şi multe a lte fărădelegi,

născocite pe seama lor. Orfeu, care s-a ataşat cel mai mult

de aceste poveşti, a sfârşit din viată sfâşiat de femei.

1 5. DIOD. V 64, 4 EVtOt o' imopofutv, rov E<J'tt Kat "I::<po� (FGrHist.

70 F 1 04 1 1 68), 1:ou� lOai.o� �aKT6A.o� yEvEcr9at flEV Ka'ta 'tJlV "Io11v

'tJlV €v «llpuyi.at, 15ta�fjvat OE flE'ta Muyoovo� Ei� 'tJlV I::ilpffirt11v· imap�aV'ta�

OE y6111:a� E1tt't110EOOat 1:� 'tE E1tOOt� Kat 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta, Kat

1tEpt �af!o9patK11V Ota'tptljlav'ta� ou flE'tpioo� €v 'to{not� EKrtA.ft't'tEtv 1:0�

€rxoopi.o�· Ka9' ov 1511 XP6vov Kal. 'tov 'Op<pfa, q>Um:t Ota<popoot KEXDpllYllflEVov

rtpo� rtoi11crtv Kat flEA.ootoiav, f!aBll'tT!v yEvEcr9at 1:o'lnoov Kal. rtpc'ii'tov Ei�

'tO� "i::AATIVa� �EVEYKELV 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta.

1 5 . DIODOR, V 64. Unii, printre care se numără şi Ephoros

(FGrHist. 70 F, 1 04 , 1 1 , 68) , povestesc că Dactylii din Ido s-au

născut în preajma muntelui Ido din Frigia, dar că ei au trecut în

Europa în frunte cu Mygdon; cum erau magicieni, aceştia sunt

cei care au rânduit cântările sacre, ceremoniile de initiere şi

misteriile. Tot pe acea vreme şi Orfeu, înzestrat cu deosebită

1 1

înclinare spre poezie şi cântec, a devenit discipolul acestora. El

a introdus pentru prima oară la eleni ceremoniile mistice şi

misteriile.

1 6. TEOPHR. char. 1 6, 1 1 Kat <hav ev1mvtov tOTtt (der &tmOatJlWV],

ttopEumam ttpoc; touc; ovEtpoKpi tac;. ttpoc; touc; JlllvtEtc;. ttpoc; touc;

Opvt8ooK01t� epw'ti)crwv nvt 8Eii)y il8Eât EUxE0'8at OEÎ, Kat 'tEÂ.E<rlh]aOjlEVOc;

ttpbc; 'tO'Îlc; 'Op<pEO'tEÂ.E<J't� Kata JlfiVa 1tOpEUE0'8at jlE'ta tfic; yuvatKoc;

(eav & llil axoÂ.at;Ttt ti yuvij, JlEta tfic; titSTJc;) Kal. tc:Ov ttai3wv. Vgl.

Demosth. d. cor. 1 29. 259.

1 6. TEOFRAST, Caracterele XVI, 1 1 (Superst�iosul) . Când vede

vreo nălucire în vis, aleargă la tălmăciuitorii de vise, la proroci şi la

auguri ca să-i întrebe cărui zeu sau ze�ă ar trebui să-iîna�e rugăciuni

şi, în fiecare lună, merge la orficii care oficiază misteriile să se

in�ieze împreună cu sotia lui (dacă cumva sotia nu are timp, pleacă

împreună cu doica) şi copiii. Cf. Demostene, Despre coroană

1 29, 259.

B. FRAGMENTE VECHI

3. (8). - 400 BC Kat yap afiJla nvEc; q><xmv auto Etvat tfic; \lfUXfic;

(nămlich 'tO <JWf.la], 00<; 'tEBajljlEVT]c; EV tG:n vi)y ttap6vn· Kat Ot6n au

'tOUtWt <JTtjlatVEt U UV <JTtjlatVllt ti \IIUXTJ, Kat taU'tllt <rfjjla opa&:; KaÂ.Eîa8at.

OoKofut JlEvtot JlOt f.lUÂ.tata ataSat oi UJlq>t 'Op<pta toi'lto to ovo11a 00<;

oiKTtv otoooo11c; tfic; \lfuxfi�. iliv oi] i::vEKa oi3wmv, toutov & ttEpijloÂ.ov

EXEtV, tva arott;T]tat, OEO'JlW'tllpiou EiK6va. Eivat o\iv tfic; \lfUXfic; 'tOU'tO,

W<J1tEp auto OVOjlat;nat, ewc; âv EK'tEt<JTtt ta Oq>EtÂ.OjlEVa, 'ac:Of.!a', Kat ou&v

&îv ttapaynv oU& ev ypaJlJla. Vgl. dos Zeugnis des Philolaos (44 B

14) Jlaptuptovtm oE: Kat oi ttaÂ.atol. 8wÂ.6yot tE Kat JlavnEc; 00<; ota

1 2

nvw; n�ropî.a<; a \j/U J(U . . . m!lam::p EV o�an tOUtffil (tWl ooo�an) tE9a7ttat.

Vgl. auch 44 B 1 5.

3. PLATON, Craty/os 400 B - C. Uni i spun că trupul (o&J.w)

este " mormântul" (ofj�a) sufletului , ca şi cum acesta ar fi

îngropat în corpul prezent ; şi, deoarece trupului i se transmit

semnificatiile dorite de suflet, şi din acest motiv a fost numit pe

bună dreptate sema (ofj�a, " semn') ; părerea mea este că în

special adeptii lui Orfeu i-au dat această denumire, ca şi cum

sufletul şi-ar lua pedeapsa pentru cele ce este nevoit să

ispăşească, având trupul drept înveliş, ca să se mentină la

adăpost, întocmai ca într-o carceră.

5. (3) . - 364 E �î.J3Ârov 6E o�a6ov 1tapE J(OVtat Mouoaî.ou Kai 'Op<pEro<;,

LEAEVT]<; tE K:at Mouowv EK:"'(OVWV, W<; <pam, K:a9' a<; 9UT]ltOAOU<Jl 1tEÎ.9oVtE<;

ou �6vov i6toota<; aUa Kat ltOAEl<;, 00<; ăpa A OOEl<; tE K:al. K:a9ap�ol.

a6tK:T]�(lt(OV 6ta 9U<JtOOV K:al. 1tat6tâ<; i]6ovwv Eiol. �EV Etl !;wmv, Eiot oc

K:at tEAEUtf)oaotv, a<; 6T] tEÂEta<; KaÂOU<JlV, aî tWV EKEi 1((l1(00V

altOAOOU<JlV i]�â<;, �il SOOavta<; 6E 6nva m::pt�EVEl.

5. - Statul 11, 364 E. Ei înfătişează o multime de cărti despre

Musaios şi Orfeu, desemnându-i, după câte pretind, ca urmaşi ai

Lunei şi ai Muzelor, drept care aduc jertfe convingându-i nu numai

pe particulari, ci şi cetatile, că prin jertfe şi bucuriile unui joc s-ar

înfăptui, pentru cei încă în viată, ba chiar şi pentru cei morti, expieri

şi purificări de fărădelegi , practici pe care ei le numesc " misteri i";

jertfele îi dezleagă pe oameni de nenorocirile de dincolo de viată,

căci cumplite chinuri îi aşteaptă pe cei ce nu le aduc.

9. (24) . ARIST. Metaph. A 6. 1 07 1 b 26 Kaî.tot Ei ro<; Atyoumv oi

9EoA6yot oi EK NuK:tO<; YEVVWVtE<; il 00<; oi <pU<JtKOt 'Tjv o�ou navta XPfl�ata'

1 3

[59 B 11 cpacri, to auto aouvatov. N 4. 1 09 1 b 4 oi & 1totT]tal. o i âpxaîot

'tUU'tT]t O�J.oiwc;, Tit j3amÂ.EUElV Kat ăpxEtV <pacrl. v ou toUc; 7tponouc; o iov

NuKta Kat OUpavov f\ Xâoc; f\ roKwv6v, âÂ.Â.fJ. tov dia.

9. ARISTOTEL Metaph. XII, 6, 1 07 1 b 26. Fie că e vorba de

ceea ce pretind teologii care fac să se nască toate d in noapte

sau de ceea ce spun filosofii naturii (physiologot) " toate lucrurile

se aflau odată contopite la un loc"(Anaxag. B 1 ) , aşa ceva este

cu neputinţă . XII I , 4, 1 09 1 b 4. Poeţii cei vechi sunt însă de acord

cu acest punct de vedere când spun că acum domnesc şi

cârmuiesc nu primii (zei) , cum ar fi Noaptea, Cerul, Chaosul sau

Oceanul, ci Zeus.

1 0 . ARIST. Metaph. A 3. 983 b 27 - Eicrl. of. nvec; oî Kat toix;

7taiJ.1tUÂ.aiouc; Kat 1toÂ.il 1tp0 tilc; viiv yEvEcrEWc; Kat 1tponouc; 9EoÂ.oyiJcravmc;

oihwc; (wie Thales) otovtm 1tEpt tf]c; <pooEwc; imoÂ.aj3Eîv· wKwv6v 'tE yap

Kat TT]GUv E1tOÎT]crav 'tf]c; yEvEcrEwc; 1tatf.pac; [ s . B 2 ]Kat tov opKov t&v

9E&v iî0wp, 'tftV KUÂ.OUIJ.EVTJV u1t' aut&v l:tuya t&v 1totT]t&v· 'tliJ.tonatov

IJ.Ev yap 'tO 1tpEcrj3U'tU'tOV" OpKoc; & 'tO 'tliJ.lW'tU'tOV ecrnv. Ei IJ.EV ouv U j)Xaia

ne; UU'tT] KUt 1tUÂ.ata 'tEWXTJKEV oucra 1tEpt 'tf]c; <pOOEWc; i] o6�a, tâx' âv

ăOT]Â.OV d" [ s. B 1 1 ) .

1 0. -Metaph. 1. 3 , 983 b 27. Există uni i care cred că cei

foarte de demult, situaţi în timp cu mult îna intea generaţiei

prezente, primi i care au cercetat originea zeilor, au fă cut

următoarele supoziţii despre natură : au considerat pe Okeanos

şi pe Tethys părinţii originari şi apa, numită de poeţi Styx, obiectul

jurământului zeilor, căci această apă , cea mai veche, este

totodată şi cea mai venerată; iar jurăm ântul pe Styx este

considerat cel mai vrednic de cinste. în orice caz, dacă această

părere despre natu ră este într-adevăr veche, p ierdută în

negura timpului, nu se ştie tocmai sigur.

1 4

1 0a. (26) . ARIST. de gen. anim. B 1 . 734 a 16 iî yap ·wt ăJ.J.a

navta yiyvuat 'ta J.lOpta, oiov KapSia 1tÂEUJ.lWV l;nap O<peaA.J.lO<; Kal 'tOOV

ăUwv EKamov, iî Eq>�fi<; oomrep Ev toî<; K!XA01)J.lEVot<; 'Opq>Ew<; E1tEmv·

EKEÎ yap bJ.J.oiw<; q>TJcrl yiyvmeat to �&tov tfit tou StKtoou nA.oKfit (vg l.

ob. S. 2, 3 . 1 3) .

1 O a. - De gen anim. I l , 1 , 734 a 1 6 . . . . aşadar, toate organele

corpului se nasc fie deodată, ca de pildă, in ima. plămâni i ,

ficatul. ochi i ş i celelalte câte mai sunt, f ie succesiv, cum se

spune în aşa-zisele versur i a l e lu i Orfeu : tot acolo, de

asemenea, se spune că animalul se naşte dintr-o împletitură,

ca cea a unei plase .

1 1 (27) - De anima A 5. 4 1 0 b 22 - q>aivEtat yap ta tE q>uta �fiv ou

J.lEtEXOV't!X q>opâ<; ooo' ai<JefJcrEW<; Kal 'tOOV �Wl(I)V 1tOAAa Btavotav OUK

EXEtV. Ei St n<; Kal tauta napaxwpfJcrEtE Kal 9EÎTJ tov vouv J.lEpo<; n tfi<;

IJIUXfi<; . OJ.lOtW<; SE Kat 'tO aicr9T)nK6V, ouB' av oihw A.EyotEv Ka96A.ou 1tEpt

1tac:!T)<; IJIUXfi<; ouBE 1tEpt OATJ<; ouBEJ.llâ<;. 'tOU'tO SE nE1tOv9E K!Xt 6 EV 'tOt<;

'Opq>tKot<; E1tmt KaAOUJ.lEVot<; A.6yo<; · q> T)crt yap n'Jv IJIUXTJV EK tou oA.ou

Eimtvm avanvE6vtrov, q>EpOJ.lEVTJV t)1to toov aVEJ.lWV. Dazu Philop. p.

1 86, 24 'AEYOJ.lEvot<;' EinEv, enEtBT) J.lll OOKEt 'Opq>tw<; Ei vat ta E1tTJ, w<;

K!Xt autO<; EV 'tOt<; TIEpt (jllAOOOq>ta<; AEYEl ( fr. 7 Rase ) . amou J.lEv yap

Eim ta o6yJ.J.ata, tauta oc q>acrtv 'OvoJ.J.aKpttov ev i::nEcrt KatatEtvat.

Vgl. unten c. 15 Z 1 . AELIAN. V. H . VII I 6 toov aPXaiwv q>acrl 8patKoov

J.lTJStva enicrtacr9at ypaJ.lJ.lata . . . i::v9Ev tot Kal noA.J.l&crt A.EyEtv t.tTJSE tov

'Opq>E!X croq>Ov YEYOVEV!Xl 8pâtKa OV't!X, aU' ăA.A.w<; 'tO� J.l'690U<; !XU'tOU

KatEIJIEDcreat. tauta 'AvBponwv A.EyEt (Fr. 36 FHG 1 375) . TATIAN 41 p.

42. 4 'Opq>E� SE Ka'ta 'tOV autov xp6vov 'HpaKÂEt YEYOVEV, ăUro<; 'tE Kat

ta Ei<; autov entq>EpOJ.lEva nacrtv imo 'OvoJ.laKpitou tou 'A91Jvaiou

Cjl)V'tE'tax9at YEVOJ.lEVOU K!X'ta 'tTJV TIEtcrtcrtpanBoov apxfJv 1tEpt 'tTJV

nEV'tTJKOOtT)v oA.uJ.J.maoo [580 - 577]. tou SE 'Opq>Ew<; Moucrato<; t.ta9TJ'tJÎ<;.

1 5

1 1 . - De anima, 1 , 5 , 4 1 0 b 22. Se pare că plantele trăiesc

fără să beneficieze de mişcare, ori de simtire şi că multe dintre

animale sunt lipsite de cugetare. Dacă, să zicem, cineva le-ar

atribui asemenea însuşiri şi ar considera ratiunea drept o parte

a sufletului , la fel şi simtirea, tot n-or putea sustine acest lucru,

în genera l , despre orice suflet, ş i n ic i despre vreun suflet

considerat în totalitatea lui. Acest lucru s-a petrecut şi cu

învătătura d in aşa-zisele versuri orfice. Aici se spune că sufletul

provine din Univers şi pătrunde în corpul celor ce respiră, purtat

de vânturi. La aceste " aşa-zisele ", PHILOP. p. 1 86 , 24 spune că

el (Aristotel) nu crede că aceste versuri aparţin lui Orfeu, după

cum însuşi precizează în Despre filosofie (fr. 7 Rase); dar, de

fapt, învătăturile sunt ale lu i Orfeu , iar Onomacritos este cel

care le-a pus în versuri. AELIAN, Varia Hist. VIII, 6. Se spune că

nici unul dintre vechii traci nu cunoştea literele . . . de aici s-au

găsit unii care să indrăznească a sustine că nu s-ar fi născut

nici un " întelept" numit Orfeu, de origine tracă, şi că poveştile

despre el sunt numai inventii ; acestea le afirmă Androtion (fr.

36 FHG 1, 375) . TATIANOS 41 , p. 42, 4. Orfeu a fost contemporan

cu Herakles şi, de altfel , cele ce i se atribuie au fost compuse

de atenianul Onomacritos, pe vremea guvernării Pe isistratiz ilor,

în jurul ol impiadei a cincizecea (580-577) . Musaios a fost un

discipol al lui Orfeu.

12 (28) DAMASC. d. princ. 1 24 (1 3 1 9, 8 Ruelle) i] & 1tapa 't&t

nept1tU'tTJ'ttKffil buoiuuot [fr. 1 1 7 Speng .] avayeypaf!f!EVTJ ro� 'tOU 'Opq>EW�

ouoa 8eoA.oyi.a 1tâV 'tO VOTJ'tOV EmW1tTJOEV ... U1t0 & 'tfj� NUK'tO� E1t0lll0U't0

'tTJV apxftv, a<p' TJ� Kat "Of!TJpO<;, el Kat flTJ OUVfXfi 1tE1tOtTJ'tat 'tTJV

yeveaA.oyiav, tO'tlJmv· ou yap a1toOEK'ttov buOftf!oU A.eyov'to� on a1to

Keavou Kai T111hlo� ăpxe'tat [Homer Z 302 Keav6v 'tE EIE&v yevrotv

Kai flTJ'tEpa TTJihlv]' <paive'tat yap ei&O� Kai 'tTJV NuK'ta f!EYtO'tTJV oihw

1 6

9E6v, ro<; Kal 'tOV Ma crtjkcr9ut auti]v. 'at;;EtO y&{J JlTJ NUK'tt Bofit U1t09U).lta

ptt;;ot' [3 261]. a/..),,' "OJ.lTJpo<; JlEV Kal au"tO<; UPXEmko U1t0 NUK'tO<;.

'Hmooo<; M )lot OoKEî n:p&tov yEvtcr9ut "to Xao<; icrtop&v tT]v aKataf...TJmov

'tOU VOTJ'tOU Kat itvroJ.lEVTJV 1taVtf.f...ooc; q>OOtV Kf.KATJKEVut Xaoc;, 'tTJV BE rfjv

[1tp<il'tTJV] EKEÎ9Ev n:upayttv ro<; nva CtfJXTJV tfic; OATJ<; YEVtâc; 'tOOV 9EOOV. d

JlTJ ăpu Xao<; JlEV 'tTJV liEU'tEpaV 't!ÎlV Bueîv liPX&v, rfjv & Kat Taptupov

Kat "J::.p<ota to tptnf...ouv VOTJ'tOV, tov ).!Ev "bpro"ta avtl tOU 'tpt'tOU, roc;

Kata tmcr"tpoq>T]v 9Eropo"6Jlevov ( "touto y&{J oil'tro<; 6vo).lat;;n Kal 'Opq>E\J<; EV

"taîc; 'Pa'l'rotliiutc;) . . . (Vgl. 1 23 = 60 K . (3 1 6, 1 8 R.) EV JlEV "toivuv "taî:c;

q>EpoJ.lEVutc; taUtutc; 'Pa'l'rotliiutc; 'Opq>tKaîc; it 9Eof...oyia ij& ne; Ecrnv "

n:tpl to VOTJt6v, flv Kat oi q>tf...6crOq>ot litEpJ.lTJVEOOucrtv, avtl JlEV 'tfic; ).ltâc;

t&v of...rov UPXfi<; 'tOV Xp6vov n9EV'ttc;, UV'tt & 'tOÎV Butîv Aietpu Kat

Xaoc;, avtl & 'tOU ovtoc; an:/...00<; 'tO OOtOV anoJ...oyt1;;6).lEVOt, Kat 'tpia&x "taU'tTJV

1tpOO'tTJV 1tOtoUVtEc;· d<; BE 'tTJV OCU'tEpuV 'tEAtÎ V Tjtot 'tO KOOUJ.lEVOV Kat 'tO

Kuov ootov tov 9e6v T1 tov Upyfita Xt't&va T1 tT]v vtq>EATJV, ott EK wutrov

EK9p<OOKtt 6 cl>Uv11c;· ăt...J...ote y&{J ăt...J...a nepl "toti JlEcrou q>tf...ocrOq>ofut v . . .

'tTJV & tpt'tTJV 'tOV Mfinv <O<; VOUV, 'tOV 'HptKE7taî:ov ro<; OUVa).ltV, 'tOV cl>UVTJ'ta

aut6v <O<; 1tattpu .. . totaU'tTJ JlEV it cruviJ9TJ<; 'Opq>tKTJ 9Eof...oyia. ACHILL.

isag. 4 p. 33, 1 7 Maass tT]v & "t�tv. flv BeliooKaJ.lEV t&t crq>atp<ilJ.lan,

oi 'Opq>tKOt J...Eyoum napanf...TJ<riav elvut tfit EV "toî:c; ootoî<;· OV yap i:'xn

J...6yov 'tO J...Enupov EV 't!Îlt Wt!Îlt, 'tOU'tOV EV 't!Îlt n:avtt 6 oi>pav6c;. l((Xt ro<;

E�TJP'tTJ'tut 'tOU oupuvou KUKAO'tEP!Îl<; 6 aiei]p, o\l'troc; 'tOU f...tnupou 6 UJ.lTJV.]

1 2 . DAMASC . , de princ. 1 24 (1, 3 1 9, 8, Ruel lle) . Teologia

atribuită de peripateticianul Eudemos lui Orfeu (fr. 1 17 Speng .)

a trecut sub tăcere tot ce poate fi cunoscut prin ratiune . . .

C ă c i ea a făcut ca începutul s ă purceadă d i n Noapte ,

întocmai cum îl stabileşte şi Homer, chiar dacă nu a creat o

genealogie continuă . . . Pământul, Tartarul şi Erosul reprezintă

triplul inteligibil . Erosul; fiind socotit ca al treilea principiu, ca şi

cum ar contempla procesul devenirii (pe acesta aşa îl numeşte

1 7

Orfeu în Cântecele sale (cf. fr. 60 K) . În Cântecele orfice citate,

se află această teologie care priveşte inteligibi lul şi pe care

fi losofii o interpretează substituind unui s ingur pr incip iu a l

Universului p e Chronos, iar în locul celorlalte două, Eterul şi

Chaosul ; ei admit în locul realului numai existenta oului şi astfel

creează această primă triadă; pe cea de-a doua, o săvârşeşte

negreşit oul fecundat care zămisleşte în sine Divinitatea sau

Chitonul alb imaculat sau Norul pentru că din acestea tâşneşte

Phanes. Cu alte prilejuri ei fi losofează despre miez, în moduri

diferite . . . A treia triadă este alcătuită din Metis drept ratiune,

Erikepaios ca putere, Phanes însuşi ca părinte . . . Aceasta este

teologia orfică obişnuită.

13. (54) DAMASC. 123 bis. (1 31 7 , 15 R.) 1) & Kata tov 'Iq>ffivuJlov

q>EpoJlEvT] Kat 't:,Â.Â.âvtKOV (naml. 'Op<ptKl) SfoÂ.oyia), Elnk:p Jll) Kat 6 aUtO�

ecrttV, ou't� exn. 'illiwp �v. q>T]criv, e� âpxtî� Kat UÂ.TJ , E� �� btâyll 1) YJÎ,

ouo •au•a� âpxa� i>noneEJlEvo� 7tp&•ov, uBcop Kat rilv ... •l)v & •pi'tTJv

âpxl)v JlE'ta •a� ooo yEvvTJ9ftvm JlEv eK •ou•wv, uBat6� q>TJJlt Kat ril�.

BpâKov'ta & d vm KEq>aÂ.a� exov'ta npocrnk:q>UKuia� 'taupou Kal. Atov'to�.

ev Jlf.croot & 9Eoii npoownov, exnv oc Kat enl. 't&v OOJlWV 7t'tEpâ, ffivoJlâcreat

& Xp6vov âyftpaov Kaî 'HpaKÂJÎa 'tOV aU'tOV. cruVEÎVat oc au't&L tl)v

'AvâyKT]V, q>Ucrtv oucrav 'tl)V au'tl)V Kat 'Aopâcr 'tEtaV âcrffiJla'tOV

OLwpyutWJlEVT]V ev nav'tt 't&t KOcrJlWL, 't&v ltk:pâtoov au'tOii Eq>a7t'tOJlEvllV.

'taU'tllV Ol Jlal Atymeat 'tl)V 'tphT]V âpxl)v Ka'ta 'tl)v oumav Ecr't&crav, 7tÂ.l)v

iht âpcrEv6911Â uv au'tl)V Ultk:cr'tftcra'to npO� EVOEL�lV 'tlÎ� 7tâV'tWV YEVVllllKJÎ�

ahia� . . . 6 Xp6vo� ouw� 6 BpâKwv yEvvâ'tat 'tpt7tÂ.JÎV yovftv· Aieepa,

q>T]cri, vo'tEpOV Kal. Xâo� ăltk:tpov Kat 'tphov ent 'tomm� "bpE�o� OflLXÂâJOE�

. . . âUa JliJv ev tou'tm� 6 Xp6vo� ffitov eyf.vVT]crEv . . . Kal. •pi'tov enl. 'tOU'tm�

BEov acrffiJla'tOV, 1t'tEpuya� E1tt 't(Î)V OOJlWV EXOV'ta xpucrâ� . 6� EV JlEV 'taÎ�

Â.ayoot npoonk:q>UKuia� dxE •aUp<ov KEq>aÂ.a�. enl. & 'tlÎ� KEq>aÂJÎ� OpciKov'ta

nk:Â.roptov nav'tofunaî� Jlopq>aî� Br)piwv ivBaU6JlEVov . . . Kat ilo' i] 9EoÂ.oyia

1 8

llpcot6yovov uvu�veî Kat �ta KaA.eî 7tUvtcov BtataKtopa Kaî. oA.ou tou

Koo�ou· 8to xaî. nava Kai.Eîcr9at. ATHENAG. 1 8 p. 20 Schw . . . 'Opcptco<;

& o<; Kat 'ta 6v6�a'ta aut&v (der Gotter) 7tp&to<; ESTJUpEV Kat tU<;

YEvEO"Et<; 8tel;fiA.9Ev Kat acra fXCtO"'tot<; TtE1tpaK'taL El1tEV Kat TtEmO"'tEU'tat

1tap' autoî<; UATJeEcrtepov 9eoA.oyeîv, on Kat 'O�TJpo<; ta 1toUa Kat 7tEpt

9E&v �aA.tcr'ta E1tE'taL, Kat aU'tOU n']v Ttp<il'tTJV ytvemv aut&v El; OOa'tO<;

cruvtcrtavtoc; 'ooKeav6c;, ooTtEp ytvmt<; Ttavtmcrt tttuKtat' [3 201 ]. i'jv yap

oocop upxl) Kat' aU'tOV 'tOÎ<; OAot<;, U1t0 & 'tOU OOa'tO<; iA.u<; ICatEO"'tTJ, EK OE

EKatEpcov eyevvft9TJ �&tov OpCtiCCOV 1tp001tE!jlUKUÎav excov ICEcpaA.l)v AEOV'tO<;,

Ota �EO"OU 8E aut&v 9Eou 1tpOOC01tOV, ovo�a 'HpaKA.fi<; ICaÎ Xp6vo<;. OU'to<;

6 'HpaKA.fi<; EYEVVTJO"EV U1tEp�EyE9E<; rot6v, o O"U�1tATJpoU�EVOV U1t0 13ia<; 'tOU

yeyevvTJK6to<; ex 7tapatp$fi<; Ei<; ooo eppayTJ. to �Ev ouv Kata Kopucpl)v

autou Oi3pavoc; dvat eteA.Ecr9TJ, to 8E xatco evex9Ev rfj· TtpofiA.9E oe Kat

9E6<; tt<; 8tcrro�ato<;. Oi3pav0<; OE rfjt �tXBEt<; yevvât 9TJA.Eia<; �v KA.co9W

Aaxemv "Atpo1tOV, ăvBpa<; 8E 'biCa'tOYXEtpa<; K6t'tOV ruyTJV Bptapecov

xat KuxA.co1ta<; Bp6vtTJV xaî. I:tEp01tTJV xaî. "ApYTJV. ou<; Kat 8ftcra<;

xatetaptapcocrev, EK7tecreîcr9at autov u1to t&v 1taiocov 'tfi<; apxfic; �aerov.

Oto ICat 6pytcr9Eîcra ti rfj toi><; Tttâva<; EYEVVTJO"EV"

KOUpoU<; 8' Oupavicova<; eyEivato 1tO'tVta raîa,

ou<; 81) ICat Tttfiva<; E1tÎ.KATJO"tV ICaA.Eoumv,

oiSvexa tetcracr9TJv �tyav Oupavov acrtep6evta.

1 3 . DAMASC. , de princ. 1 23 bis, l, 3 1 7 , 1 5 R. (Teologia orfică)

înfătişată de Hieronymos şi Hellanikos, dacă nu cumva este vorba

despre unul şi acelaşi autor, sună astfel : " La început - zice - era

apă şi materie din care s-a constituit pământul, stabilind aceste

două principii, adică apa şi pământul. ca primele principii . . . Al

treilea principiu s-a născut după aceste două, adică din apă şi

din pământ, sub forma unui dragon ce avea crescute capete

de taur şi de leu, la mijloc, fată de zeu, pe umeri, aripi şi se

numea Chronos, cel fără bătrânete şi totodată Herakles. Mai

1 9

spune că era însotit de Ananke care avea aceeaşi natură ca

incorporala Adrasteia, cea care se extinde asupra Universului

în lung şi în lat, atingându-i l imitele . Aceasta, după câte cred,

este considerată drept al treilea principiu potrivit clasificării . care

tine seama de substantă. afară doar că a fost socotită ambigen,

cu scopul de a arăta cauza care generează toate lucrurile . . .

Ac est dra g o n , n u m it C h ronos, d ă naştere u n e i t r ip le

descendente: Eterului umed, spune autoru l, Chaosului infinit şi

celui de al treilea urmaş, după aceştia, numit Erebos, întunecat

de neguri . . . în aceste împrejurări, Chronos a zămislit un ou şi, în

continuare, a născut, în al trei lea rând, un zeu fără trup, având

aripi de aur pe umeri, pe laturi crescute capete de taur, iar pe

cap un balaur monstruos, închipuind felurite forme de fiare . . .

Această Teologie îl slăveşte drept " Protogonos" şi îl numeşte

Zeus, c â r m u i t o r u 1 t u t u r o r 1 u c r u r i 1 o r şi al întregului

Univers. De aceea se mai numeşte şi Pan. 14 ATHENAG . . leg. 1 8,

p. 20, Schwartz. Este vorba de Orfeu . . . pe care până şi Homer

îl urmează în multe privinte îndeosebi în privinta zeilor, deoarece

şi el stabileşte originea acestora din apă : .. Oceanul ce tuturor

izvod se întâmplă să fie"( //iada XIV, 20 1 ) . Căci. după el , apa era

principiul tuturor lucrurilor. Din apă s-a constituit mâlul şi. din

amândouă , s-a născut o vietate, dragonul cu cap de leu

concrescut cu un altul de taur, iar la mij loc, între capete, un

chip de zeu, cu numele Herakles şi Chronos. Acest Herakles a

dat naştere unui ou extrem de mare. Umplându-se până la refuz

oul s-a spart în două, frânt de uriaşa presiune a celui ce 1-a

născut. O parte a lui. cea dinspre vârf, a sfârşit prin a deveni

Cer, cea de jos, Gaia ; a mai apărut şi o divinitate bicorporală.

Cerul, unindu-se cu Gaia, naşte divinităti de sex feminin, pe

Clotho, Lachesis şi Atropos; iar ca divinităti masculine pe Gigantii

cu 1 00 de brate. Cottos, Gyes, Briareos şi pe Ciclopii Brontes,

2 0

Steropes şi Arges, pe care, aruncându-i în lanturi, i-a prăvălit în

Tartor după ce a aflat că va fi alungat de la domnie de către fiii

săi. De aceea, Gaia, mâniindu-se, a dat naştere la Titani :

Geea slăvita născut-a fii de viţă cerească,

Care Titani se mai cheamă, cu gândul să se răzbune

Pe Cerul cel instelat.

1 5. (t. 22 1 ) . MARM . PAR. FGrHist . 239 A 1411995<1hp' ou 'Op<pE�

o Oiaypou Kat KaAA.t61t11�> uio� n)v f.autou 7tOtTJ<nv E�EGT)KE, K6pTJ� tE

ap1tayr'Jv Kat MulTJ'tpo� sf!'tTJ<nV Kat tov autou<pyT)BEvta autfit cr1t6pov,

âv toi&x�E to 7tÂ.fi>9� (?) toov i)1to&�af.Levrov tov Kap1t6v . . . Vgl. Themist.

or. 30 p. 422 Dind. ORPH . ARGON. 26 Mf.LTJtp6� tE 7tÂ.avT)v Kat

«f>EpOTipOVTJ� 1-1-Eya 1tEv�. 9EO'f.LOqJ6po� 9' ro� Tjv.

15. Marmora din Poros, FGrHist. 239 A. 14, 11,995. Pe vremea

când fiul lui Oiagros şi al Calliopei a înfătişat în creatia sa Răpirea

Korei şi Căutarea zeiţei Demeter precum ş i însământarea

făcută cu mâna zeitei . . . . . . . . . (textul este corupt) . Cf. T h e m i s t . ,

Orationes 30, p. 422. Dind. , ORPH. , Argon . 26: rătăcirea Demetrei

şi jalea cea mare a Persephonei, rânduitoare de legi, cum a

fost ea.

16 (29) APOLLON. RHOD. 1 494 av 0€ Kat 'Op<pE�

495 Â.atfit UVClO'XOf.LEVO� KtBaptV 1tEtpai;EV UOlOfj�.

fîEt&v o' � yaîa Kat OUpaV� TJOE BaÂ.acrcra

to 1tpt v E1t' aÂ.Â. TjÂ.Ot<n �-ttfit cruvapT)p6ta �-tap<pfit

vEtKEO� E� oÂ.OOi:o OtEKptBEv Uf.Lijlt� EKacrta·

i)o' ro� Ef.L1tEOOV aiEv EV ai9Ept tEKI!ClP EXOUO'tV

500 ăcrtpa crEÂT(V<XtT( tE Kai TJEÂ.iow KEÂ.Eueot·

OUpEU 9' 001; cXVE'tEtÂE, K<Xt 001; 1tO't<Xf.LOt KEÂUOOV't�

autfitcrt V vUf.Lq>T(tcrt K<Xt Ep1tEta 7tavt' EYEVOV'tO. -

ijet&v o' 001; 7tp&tov 'O<pirov l:.upuv6f!Tt te

'roKmvl.� vt<p6Evt� exov Kpato� OuÂ.uf.L7tOto'

21

505 00� 'tE �lT(t K<Xt xepcrl. V 6 f.LEV Kp6vrot etK<X9E 'ttf.lfi�, " OE 'PET(t,

E'tEcrOV o' EVt KUf.L<XcrtV 'roKE<XVOÎO'

oi 8E tf.ro� f.L<XKapecrm 8Eoî� Tttfimv ăvacrcrov,

o<ppa ZEi>� Ett Ko\ipo;, Ett <ppecrl. vi]ma Eilicili;

dtKtaîov vaiecrKEV imo cr1tEo�, oi 8E f.LtV oi11tro

510 'YTt"YEVEE� KuKÂ.ro7tE� eKapwvavto KEpauvrot

�povtfit tE crtEpo7tfit tE· ta yap d tl. Kii&>� 61ta�EL.

1 6. APOLLONIOS DIN RHODOS, Argonautice/e 1, 494. În acest

timp, divinul Orfeu prinde în mâna stângă lira şi încearcă un

cântec. Pr inde să cânte, cum Pământul , Cerul şi Marea ,

odinioară confundate într-o unică formă, au fost despărţite în

două de fu nesta V raj bă ; apo i c ântă g ra n it a pe ve c ie

statorn icită în văzduh pentru lună, celelalte astre, ş i cărările

soarelui; formarea munt i lor, a fluvi ilor, cu unde cl ipocind la

mişcarea nimfelor, şi a tuturor animalelor câte se târăsc. El mai

cântă cum la început Ophyon şi Eurynome, f i ica Oceanului,

domneau peste vârful înzăpezit al Olimpului, până ce, izgoniti

cu forţa, au fost siliti fiecare să lase locul, el, lui Kronos, şi ea,

Rheei. Apoi au căzut în valurile Oceanului . Noua pereche a

domnit peste fericit i i Tita ni atâta vreme cât Zeus era încă copil .

Pe atunci gândurile lui erau încă cele ale unui copil nevârstnic.

El locuia într-o peşteră din muntele Dikte şi Ciclopii, f i i i Pământului,

nu-i înarmaseră încă mâinile cu tunetul şi fulgerul, titlul de glorie

al lui Zeus. Orfeu astfel a terminat cântecul şi fiecare rămase

nemişcat.

2 2

20. (32f.) . -Thurioi (1. G . XIV 642. Comp. 6)

af...t .. : C>1t0t<XIl 'JIUXTJ 1tjJOALltT]l � acf...ioto,

OE�tov E<l><r<t>9t ii� OEÎ n va m:<puf...ayi-LEVOV di f!CtAa

mivta.

xa ÎpE 1ta9c:Ov to 1tft9TJI-l<X. to 8' 0U1t0) 7tp009( E)

E1tE1t6 v9Et� ·

9Eo� EYEVOU E� av9pcimou· Ept<p� E� yâf...a E1tEtE�.

X<XÎpE, X<XÎpE, &�uh 68omop<CiiV>

AEti-LWV� t(E) iEpou� K<Xt ăf...crw cllEpO'E<povEia�.

20. Plăcuţele de aur de la E/euthema (Creta), sec. 11. î.e.n.

B. C . Hel l . XVII 1 2 1 , Harrison - Muray, plăcute din Thurioi (IG XIV,

642. Comp. 6) .

Sufletul tău când părăsit-a dulcea lumină de soare

Ţ ine-o la dreapta; pe-aici sunt straşnice poze pe toate.

Bucură-te ! Şi a ta suferintă îndură . Aceasta

Până acum nu-nduraseşi . în zeu din om preschimbat eşti .

Ca un ied la lapte ajuns-a i . Bucură-te, deci ,

Bucură-te! La dreapta străbate paj iştea sfântă

Din dumbrava Persephonei .

2 1 . (47) . Ebendaher (Diels, Orphischer Demeterhymnus

(Festschr. f. Gomperz) S. 1 ff. Comp. 1 0) . Vgl . oben B 1 5 und

lustin. coh. 1 7 (Orph. fr. 48 Kern).

1tpatoy6vcot rflt 1-L<Xtpt E<pTJ K ujlEf... i)ta K 6ppa ·

.. .. . l1iJf.LTJtpo� . .. .. 1tav61tta ZEu ...... . . . . . . . ....... . .

"Hf...tE TI'\ip ou'x Ttâvt' ăcrtTJ vicrmt , otE NiKa�

T]of. Tuxau;; e<pâvTJ� <Kal. of.Lo'li> 1t<XIllliJcrtopt

Moipm,

'tf}t tm yavvua maivEll; 'tf}t crfjt, KÂ.'U'tE oaîf!ov,

&mto'tEtat" 'ttV 1tUV'ta Oaf!acrta, <'tU> 1tUV'ta

Kpa'tUV'tU,

Ef.LpPOVTIJta & 1tavta· <tU> Moip11<; tÂ.TttEa 1tavt11.

f.lll'tEpl Hop f.LEV f.L' ay(E) , Ei vfjcrn<; oio'

<il1tOfl.EÎVat>,

E1t'ta 'tE vfjcrnv vul;l.v il f1E8' iJfl.f.pav (?) EÂ.tvuEv.

E1tTIJf1ap ti. v vfjcrn<; ETtV, ZEu 'OMf.LmE Kat

1tav61tta

"AÂ.lE . . .. . . . .

2 3

2 1 . - (Diels, Orphischer Demeterhymnus (Festschr. f .

Gomperz) , p. l ş i urm. Comp. 1 0) .

Gliei-Mame prim-născute i-a vorbit astfel

Tânăra Kybeleia . . . fiica Demetrei . . . o, Zeus atotvăzător . . . ,

Soare, ca foc treci peste toate cetătile, de când împreună

Cu Biruinta şi Întâmplarea şi Moira prea iscusita te-ai arătat.

Sub a ta stăpânire, zeitate prea strălucită,

Vita-de-vie se-ngraşă surâzătoare.

Cui i se supun toate, prin cine prind toate putere,

Prin c ine se-nflăcărează toate ? Pretutindeni

Sorti i se cer împliniti.

Mamei mele, focule, du-mă, de izbutesc postul să-I tin.

Şapte nopti sau (şapte) zile se tine straşnic ajunul.

Şapte zile, postit-am, o Zeus din Olimp

Şi soare atotvăzător . . .

2 4

MUSAIOS*

A. VIAŢĂ ŞI SCRIERI

1 . SUID. Moucraîo� 'bA.eooivw� E� 'A9TJv&v, uio� 'AvnqnîJ.loU 'tOU

buqnÎJ.lOU 'tOU 'bKCjlUV'tOU 'tOU KEpKuWVO�, OV KU'tE1tOAEJ.1TJO'EV o 8TJO'EU�,

Kat LEAEVTJ� yuvatK6�. En:on:m6�, J.1U9TJ'tTJ� 'Op<pt�, J.lâAA.ov 8E n:pecrf3u•epo�.

ijKJ.la�E yap Ka'ta 'tov 8eu'tEpov KEKpon:a Kat i:'ypmvev Yn:o911Ka� bl>J.16A.mm

't&t ui&t i:'n:TJ. 8' Kat ăHa n:A.Eîcrm.

1 . Lex Suda. Musaios, născut la Eleusis, era din Atena, fiul lui

Antiphemos, f iu al lui Euphemos, f iul lu i Ekphantos, f iu al lui

Kerkyon, cel biruit de Teseu, şi a l soţiei lui Antiphemos, cu numele

Selene. A fost poet epic, discipol al lui Orfeu, deşi mult mai în

vârstă. Căci a fost în floarea vârstei pe vremea celui de-al

doi lea Kekrops. A compus Învăţături înc h i nate f iu lu i său

Eumolpos în 4000 de versuri, precum şi multe alte lucrări .

2. HERMESIANAX Leontion 1 5 ff. (b. Ath . XI I I 597 0).

ou J.!TJV ou8' uio� MlÎVTJ� ayEpaO''tOV E9TJKEV

Moooaîo� Xaphoov ijpavo� 'Avnon:TJV'

fi 'tE n:oA.uv J.lOO'tTJtmv 'bA.Eucrîvo� n:apa n:E�av

EUUO'J.!OV KpU(jltOOV �Eq>6pEt AOylOOV,

'Papwv 6pyn&vt v6J.1oot 8tan:omvooucra

8lÎJ.1TJ'tpa· yvoocr'ti) 8' Ecrn Kat Ei v 'Ai8TJt.

2. HERMESIANAX, Leontion 1 5 şi urm. ( la ATHENAIOS, XIII, 597

D) . Nu, nici fiul Lunei, Musaios, conducător al Graţi ilor, n-a făcut să

* Trad. fragmentelor aparţine Feliciei Ştef.

2 5

fie lipsită de cinste, Antiope. Aceasta, la poalele aşezării din Eleusis,

făcea auzrt in�iatelor strigătul plin de bucurie al oracolelor tainice,

ea, zeloasa slujitoare a zeitei Demeter, cea din câmpia Raros,

după datina sacră; cunoscută este Antiope chiar şi în Hades.

3a . SCHOL. la SOFOCLE, Oed . Col. 1 053 nvec; oc �pam Kat tov

t:UIJ.OÂ.1tov eilpeîv n)v IJ-UTJO"t v ti}v cruvtEÂ.OUIJ-EVTJV Kat' Evtauwv Ev 't::.Â.Eucrîvt

i'1TJIJ-TJ'tpt Kal. K6pTJt. "Av5prov [FGrHist. 10 F 1 3 1 1 63) f.LEV ouv ypâ�pet ou

<toutov> tov t:Uf.LOÂ.1tov eilpeîv <n)v> f.LUTJOW, aÂ.Â., &.1to toutou t:Uf.LOÂ.1tov

nEfl1ttov yqov6ta · buf.L6Â.1tou y&.p yevecrem Ki]puKa, tou 5E t:ilf.LoÂ.1tov,

tou 5e 'A vriq>TJflOV, tou 5E Moucraîov tov 1tOlTJtTJV, tou 5E bUf.LOÂ.1tov tov

Kata&i.�avta n)v f.LUTJO"tV Kat iepo�p&.vtTJV yqov6ta.

3a. Scholiile la SOFOCLE, Oed. Col. 1 053. Uni i sustin că şi

Eu molpos ar fi născocit ceremonia lu l de in it iere care se

săvârşeşte anual la Eleusis în cinstea Demetrei ş i a Korei. Andron

(FGrH ist. 1 0, F, 1 3 1 , 1 63) în această privintă . scrie că nu acest

Eumolpos ar fi descoperit ceremonialul de initiere. ci cel de-al

cincilea descendent al lui Eumolpos; căci din Eumolpos s-a

născut Keryx, fiul acestuia a fost Eumolpos, fiul lui Eumolpos a

fost Antiphemos, iar fiul lui Antiphemos a fost poetul Musaios,

iar Eumolpos, cel care a făcut cunoscute initierile şi a fost preot,

este fiul acestuia din urmă.

4. DIOG. proem. 1 3 1tap&. f.LEV 'A9TJvai.otc; yeyove M., nap&. 5E 8TJI3ai.mc; Ai.voc;. Kat tov IJ-EV bUflOÂ.1tOU 1taîoo q>am, 1totfto'm 5E 8wyovi.av

Kal. :Eq>aîpav 1tp&tov, q>avm tE E� Evoc; t&. 1t«ivta yivecrem Kal. Eic; tamov

&.vaÂ.uecrem [lobon fr. 5 Cr6n.].

4. DIOG. LAERT. , Prooim. 1 , 3 (fr. 5 Cr6nert). La atenieni s-a

născut Musaios, la tebani Linos; după câte se spune. Musaios a

2 6

fost fiul lui Eumolpos , el a compus cel dintâi o Theogonie şi un

poem <intitulat> Sfera, sustinând că toate se trag d in Unu şi se

descompun tot în el.

7 . SERV. VERG. Aen . VI 667 theologus fuit iste (Musaeus)

post Orpheum et sunt variae de hoc opiniones: nam eum a/ii

Lunae filium, a/ii Orphei volunt. cuius eum constat fuisse

discipulum. nam ad ipsum (d .h . Musaeus) primum carmen

scripsit (Orpheus 1 A 1 ) , quod appel/atur C r a t e r.

7 . SERVIUS, VERG. Aen. V I , 667 . Acest Musa ios a fost

teolog . A trăit după Orfeu şi există diferite păreri despre el:

uni i pretind că este fiul Lunei , a lt i i , al lui Orfeu, al cărui discipol

se constată că a fost . Căci în cinstea acestuia (adică a lu i

M usaios) a scr is (Orfeu 1 A l) primul său poe m, ce se cheamă

Crater.

B) FRAGMENTE DIN THEOGONIA LUI MUSAIOS,

CĂRŢILE 1, Il, III

1 (4 Kern (Rostock 1 898)) . SCHOL. APOLL. Rhod. 1 1 1 1 1 79 tv oe

tflt y Mo'OOa î� Tttavoypmpiat [?l A.Eyetat 00; Kao11� EK tou �eA.<ptKou

E1tOpEUE'tO 1tpOKU9TJYO'IlllEVTJ� mhoot tfj� �o6� .

1 (4 Kern (Rostock, 1 898)) . Schol. la APOLL. DIN RHODOS I I I.

1 1 79. În cartea a treia a Descrierii Titanilor (2) Musaios spune că

regele Cadmos a plecat de la sanctuarul din Delfi călăuzit de o

junincă.

2 7

6 (p. 1 4). CLEM . Str. Vl 25 (11 442, 3 St.) uirto'tEA� yap 'ta htpoov

ixpEA.6!lEvot � tlita Ei;iJvE'YJCuv 1CU86.1tEp t:�:uyaiJ.oov o Kup11vuî� ElC Moucruî.ou

'tO 1tEpt ElEcr1tpOO'tWV 13ti3A.iov 6A.61CA.11pov.

6. CLEM. , Stromat. VI, 25 (11, 442, 3 St.). Sustrăgând în întregime

scrierile altora, ca şi cum ar fi fost ale lor proprii, le-au răspândit,

aşa cum a procedat Eugamon din Cyrene, care şi-a însuşit în

întregime de la Musaios cartea Despre Thesproţi.

1 1 ( 1 3) . - X 5, 6 ecrn oc EV "r.A.A.llcrt 1t0lllcrt�. OVOIJ.U IJ.EV 'tOÎ� E1tEcrlV

ecrnv hUJloA.niu , Mooouioot 1\e 'trot 'AvnO<pÎJJlOU npoonowiicrt 'ta E1tll.

1tE1tOlllJlEVOV oi'lv EC!'ttV EV 'tOU'tOt� llooEtl\&v� EV lCotVWt !CUt rfj� dvat 'tO

JlUV'tEÎOV [ZU Delphi] JCUt 'tTJV JlEV xpâv UU'tÎJV, llocrEtl\&vt oc U1t11PE'tllV E�

'ta JlUV'tEUJlu'tu dvut rrup!Coovu. !Cut ou't� exEt 'ta en11·

UUTI!CU oc X8ovill� cpoovi] ffiVU'tOV cpa'to Jli'lBoV'

crilv 1\e 'tE llupKoov aJlcpî.noA.o� JCA.moi'l 't.vvacrtyuiou.

1 1 . PAUSANIAS X, 5, 6. Există la eleni un poem cu titlul de

Eumolpia; aceste versuri sunt atr ibuite lu i M usaios, f iu l lu i

Antiphemos. În e le stă scris că oracolul de la Delfi apartine în

comun lu i Pose idon şi Geei ş i că aceasta din urmă dă ş i

oracolele.

12 ( 1 5) . PHILOD. de piet. 1 p . 31 G. âA.>A.' 6 ZE�. ro� cpum.>v,

'tTJV JCEcpaA.T]v una 'Hcpuicr'tou 1\tatpEî'tut, JCU'ta 1\e 'tov hilJloA.n<ov il 'tov

cruv>8ev'tu <'tUU>'tu 7tO<tll'tiJ>v una lluA.uiJ.ciovo�. SCHOL. PIND. OI . VI I

66 ev 'tot� Mooouiou rruA.uJlaoov A.EyE'tUt nA.fi�m 'toi'llno� 'ti]v KEcpaAÎJv,

O'tE 'tTJV 'ABllvâv eyevvu.

12. PHILOD. , De piet. 1 , p . 3 1 G. Dar, după câte se spune,

capul lui Zeus a fost despicat de Hephaistos, potrivit însă lui

28

Eumolpos, sau acelui poet care a compus Eumolpia, despicat

i-a fost de Palamaon. Schol. la P i n d a r , OI . VI I , 66. În versurile

lui Musaios se spune că Palamaon a izbit capul lui Zeus când

acesta a dat naştere zeiţei Atena.

14 (1). - 137,5 p. 6 1 G. ev f!Ev nmv eK NuKt� KO:t To:ptâpou ÂiyEto:t

tU 1tUVtO:, ev ot nmv el; "At&m KO:t AieEpo<;· 6 OE ri]v TttO: VOflO:XtO:V

ypci\j/0:<; el; AieEpo<; !plltTtV, 'AKoucriÂo:o<; [8 B 1] o' eK XcioU<; 1tj)O)t0'\) tăUo:·

ev & tot<; UV(xtpEpoflEVOt<; Ei<; Moucro:îov ytypo:7tto:t Tcipto:pov Ttp&tov <Ko:t

N>uKto:. Vgl. 13, 16 p. 80 G. ev & t&t oEmfp<ot [von Chrysippos llEpt

<pucrEw<;J tci tE Ei<; 'Op<pEo: KO:t Moucro:tov O:vmpEpOflEVO: . . . 7tEtpâto:t

crUVOtKEtOUV tO:t<; ool;o:t<; o:ut&v. 14, 18 p. 8 1 KUV t&t <O>Et<Ep>Wt

rnamlich llEpt q>OOEW<;] ri]v NUKtO: BEciv !pll<J'tV dvo:t TtpWttO"tllV.

14. PHILOD., De piet. 137, 5 p . 6 1 . La unii autori se spune că

din Noapte şi din Tartor se trag toate; la alţ i i , că din Hades şi din

Eter. Autorul care a compus Titanomachia spune că din Eter, iar

după Acusilaos toate celelalte s-ar ivi din Chaosul primar. În

cărţile atribuite lui Musaios stă scris că mai întâi au fost Tartarul şi

Noaptea. În cartea a doua a lucrării ( lui Chrysippos, Despre

natură) , cele puse pe seama lui Orfeu şi a lui Musaios . . . au

tendinta de a se conforma opini i lor acestora. Şi în cartea a

doua a aceleiaşi lucrări (Despre natură) spune că Noaptea

este cea dintâi zeiţă.

15 (2) . SCHOL. APOLL. Rhod . I I I 1 ev OE tot<; Ei<; Moucro:tov

O:vo:q>EpoflEVOt<; ooo icrtopouvto:t yEvEcrEt<; Moucr&v, 7tpm�uttpwv flEV Ko:tu

Kp6vov, VEWtEpwv & t&v eK �u)<; Kat MVllflOOUVll<;-

15 . Schol. la Apol/onios din Rhodos I I I , 1. În lucrările atribuite

lui Musaios sunt înfăţişate două generaţii de Muze; generaţia

Muzelor mai vârstnice, contemporane cu Kronos, şi generaţia

Muzelor mai tinere, născute din Zeus şi Mnemosyne.

2 9

1 7 (9) . - 1 1 1 1 377 't� & 'tmau'ta<; q>av'taoi.a<; (n . 't&v ota'tptXOV'tOOV

U<J'tEpooV) 6 M. avaq>Epoj.lEVa<; !pT]O'tV EK 'tOi.i OOKEaVOi.i Ka'ta 'tOV aietpa

a7tooj3tvvucreat. 'tO'U<; o€ imo Mo'UO'aiou UO''tEpa<; dpT]j.lEVOU<; 'A7tOÂ.Â.OOVlO<;

mBavffi<; j.lapj.laptrya<; etpT]KE.

1 7 . - I I I , 1 3 7 7 . Astfel de apar i ţ i i (anu m e : a le stelelor

căzătoare) Musaios pretinde că ele se ivesc înă lţându-se din

Ocean ş i se sting în Eter. Stelele despre care vorbeşte Musaios

au fost numite de Apollonios, în mod convingător, " scăpărări

de lumină".

Imn in cinstea lui Dionysos

1 9a (p. 1 3) . ARISTID. Or. 4 1 ( 1 1 330, 1 6 Keil) 'toi><; j.lEv ouv

'tEÂ.tou<; illl vou<; 'tE Kat A6yous 7tEpt tuovooou 'Opq>Eî Kat Moucraioot

7tap&j.lEV Kat 'toî<; apxaiot<; 't&v voj.loBE't&v. Vgl. Pop. Berol. 44, 2 (Beri.

Klassikertexte V 1 ' 8; 1 B 1 5a) <'Opq>E'il<;> evBEo<; YEVOj.lEVO<; <E1tOlT]O'EV

'toix; Uj.lVOU<;>, ou<; oÂ.iya Mo'UO'aîo<; E7ta<VopBcra<; Ka'ttyp>alj!EV.

1 9a . ARISTID . , Orationes 4 1 ( 1 1 , 330, 1 6 Keil) . Prin urmare,

să pu nem pe sea ma lu i Orfeu , a lu i Musa ios şi a vech i lo r

legiuitori Imnurile ş i povestirile despre zeu l Dionysos. Cf. Pop.

Berot. 44, 2 (Beri. Klassikertexte, v. 1 , 8; 1 B, 1 5 a) <Orfeu>,

sub puterea inspiraţiei d ivine, a <compus acele imnuri> pe

care Musaios le-a aşternut în scris, după ce a făcut unele

mici îndreptări.

Imn al Lycomizilor către zeiţa Demeter

20 (20) PAUS. IV 1 , 5 1tp&wt o' ouv pamÂ.Eoo'UO'tv tv Tflt xoopat

'taU'tT]t IloÂ.uKaoov 'tE 6 AEÂ.Eyo<; Kat MEO'O'llVTJ yuvT! 'toi.i IloÂ.uKaovo<;.

3 0

napa 'taU'tllV 't lJV MrocriJvllv 'ta opyta Ko�i�oov 't&v MEyaÂ.oov 8E&v KauKoov

i'jÂ.8Ev E� 'bÂ.EOO"tVOt; 6 KEÂ.aivou 'tOU <l>Â.Uo'\l. <l>Â.uov oe UU'tOV 'A9llVUÎot

Uyoum na îoa dvat rilt;. 6�oÂ.oyEî OE crqnm Kat \)�vot; Moucraiou

AuKo�ioott; 1tOtll8Ett; e� �tl�ll 'tfXX. Vgl. 1 1 3 , 1 6 Anm. 2 1 . 1 4.

20. PAUSANIAS IV, 1 , 5. Aşadar, în această tară, primii regi

care au domnit au fost Polykaon, fiul lui Lelex şi al Messenei,

sotia lui Polykaon. La această Messene a sosit din Eleusis Caukon,

fiul lui Kelainos, fiul lui Phylos, aducând de acolo misteriile Marilor

Zei. Atenienii pretind că Phylos însuşi era fiul Geei. Cu această

părere concordă şi un imn al lui Musaios, compus pentru preotii

Lycomizi, în cinstea zeitei Demeter.

Oracole

20a . HEROD. Vll 6 (die Peisistratiden) EXOvtEt; 'Ovo�aKpl'tov ăvBpa

'A9llvai: ov XPT'IO"�oMyov 'tE Kat ota9E't llV Xpllcr�&v 'tffiv Moucraiou

avaj3Ef3i)Kroav [naml. � :Eofua] 'tlJV EX9pllV npoKa'taÂ.OO�EVOl' ESllAa0"9rJ

yap 'imo 'hmapx ou 'tOU ITEtO"lO"'tpa'tO'\l 6 'Ovo�aKpt'tOt; E� 'A9llVEOOV en'

amoq>c:Îl>Wl aÂ.m'>t; 'im:o Aacrou 'tOU 'bp�toVEQt; E�1tOtEwV � 'ta Moooal.ou

�6v, <bi; ai Em Ai)�vwt eml<El+tEvat vftcrot llqxx�Ola'tO Kam rit 9aMO"O"llt;.

ow e�i)Â.acrf. �tv 6 "Innapxot; np6-repov XPE6�Evat; 'ta �6.Â.tcrm. Vgl. 1 A 1b .

20a . H E RODOT VI I . 6 . ( Pe isistrat iz i i) luându-1 cu e i pe

Onomacritos, bărbat din Atena , interpret a l oracolelor ş i

rânduitor a l Oracolelor lui Musaios, au venit (la Susa) . după ce

s-au împăcat cu acesta; căci Onomacritos fusese izgonit din

Atena de către Hipparchos, fiul lui Peisistratos, când a fost prins şi

dovedit de Lasos din Hermione că a introdus în colectia lui Musaios

un oracol care prevestea disparitia sub apa mării a insulelor din

vecinătatea Lemnosulu i . Din această pr icină îl a lungase

H ipparchos, deşi mai înainte fuseseră foarte buni prieteni.

3 1

2 1 ( 1 7) . -VII I 96 (Schlacht bei Salamis) t&v 0€ vaumi.wv n:oi..Aa

1moA.ajXOv ăVEJlO<; ZEqrq>o<; ăpEpE tfi<; 'AtnKfi<; E7tt tl]v i]t6va ti]v x:aA.EoJlEVllV

KwA.uxoo. futE an:on:A.ficrat 'tOV XPTJ<!JlOV 'tOV 'tE ăA.A.ov n:avta 'tOV 1tEpt tfi<;

vuuJlaxi.a<; ta'lltTJ<; EipTJJlEvov BUKtot Kal. Moooai.wt Kaî KtA.. (folgt der

Spruch des Lysistratos).

2 1 . - VI I I , 96. (Bătălia de la Salamina) , multe rămăşiţe de

corăbi i , ridicate de Zefir, au fost aruncate pe ţărmul Atticei

numit Kolias. În felul acesta s-a împlinit - ca şi toate celelalte

oracolul prezis de Bakis şi Musaios despre această bătălie pe

mare . . . (urmează oracolul lu i Lysistratos).

22 ( 18) . PAUS. X 9, 1 1 tl]v of: n:A.TJyiJv 'A811vaîot tl]v ev Aiyo<;

n:otaJloî<; ou JlEta toti otKai.ou cruJl�fivai. crqnmv OJloA.oyo\im. n:poooSfivat

yap E1tÎ XPTtJl«XcrtV un:o t&v crtpatTJYTJ<!UV'tWV, TuoEa of: dvat Kaî

'A&i.JlCXV'tOV Ot ta o&pa EOE�avto n:apa Aooavopou. Kat E<; U1t00Et�tv toti

A.Oyou :E$uAATJ<; 1t«XpEXOV'tat 'tOV XPTJ<!JlOV 0 0 0 ta of: EtEpa EK Moooaiou

XPTJ<!JlOOV Jl VTJJlOVEUO'OOt o

Kat yap 'ASTJvaimmv EnEpXEtat ăypto<; OJ.l�po<;

tlYEJ.16vwv KaKOt'ltt, n:apaupacri.TJ OE tt<; ecrtat·

Tt t(E) aA.t<; lJJlU<!OOOt n:6A.tv, tEi.crooot of: n:otvftv.

22. PAUSANIAS X, 9, 1 1 . Atenienii sunt de acord că eşecul

de la Aigos Potamoi s-a întâmplat în urma unor tertipuri, căci au

fost trădaţi pentru bani de către comandanţii lor. Într-adevăr,

Tydeus şi Adeimantos par să fi primit daruri de la Lysandros. Ca

dovadă a acestei afirmaţii ei citează oracolul Sybillei . . . ; alte

oracole le amintesc după culegerea lu i Musaios:

Peste atenieni furtună cumplită sosi-va,

Din răutatea capilor lor; dar veni-va şi o mângâiere:

Aceştia crunt ru ina-vor cetatea; dar vina şi-o vor ispăşi .

Referinţe homerice şi hesiodice - fragmente

A. SCRIERI

1 . PH I LIPP. Epinom. 990 A croqH:o'ta 'tov avâyKT] 'tov âÂ.TJEI&c;

acr'tpov6�ov El Vat, � Tj 'tOV !CaEI' 'Hcriooov acr'tpovo�OUV'ta Kat 1t1ÎV'tac; 'toi>c;

'tOtOUV'toc; oiov o oo �âc; 'tE !Cat ava'tOÂ.ac; E1tEalCE��EVOV, aÂ.Â.a lC'tÂ..

1 . PHILIPPOS Epinomis 990A. E necesar ca adevăratu l

astronom să fie cât se poate de învătat, nu în felul celui ce

vorbeşte despre aştri ca Hesiod şi al celor de acest so i ,

considerând doar apusu ri ş i răsărituri, ci etc.

2. CALLIM . ep. 27

'Hcrt6oou 'tO 't' aEtcr�a Kat o 'tp61toc;· ou 'tOV amo&v

ecrxa'tOV, â}..}.. ' OlCVEw �" 'tO �EÂ.tXpO'ta'tOV

't<ÎlV EJtE(J)V o I:oÂ.EUc; cl1tE�â�CX'tO' xai.pE'tE Â.E1t'tat

pftcrw;, 'ApJÎ'tOU aUV'tOVoc; aypu1tÎT].

2. CALLIMACHOS Epigrama 27

E atât poezia lu i Hesiod cât şi felul lu i de a scrie.

Nu pe ultimul dintre aezi 1-a urmat poetul solian eL aş cuteza să spun că s-a modelat după tot ce a fost mai ales

în poezia epică. Slavă vouă, rostiri iscusite,

rodul veghei încordate a poetulu i Aretos.

3 4

3. PLUT. Pyth. or. 1 8. 402 F. . . . Ev Jlbpm� n:p6tepov [ als Aristarch

u.a. 1 booo�ou Kal. 'Hm6oou Kal. eaA.ou [ 1 1 B 1 J ypw:pov@v.

3. PLUTARH De Pythiae oracu/is, 1 8 . 402 F . . . . Eudoxos, Hesiod

şi Tha les fiind cei care au scris mai întâi în versuri .

B. FRAGMENTE

1 ( 1 77 Rzach ( 1 908)) . ATHEN. XI 491 CD (aus Asklepiades v.

Myrlea) KUl 6 tftV d� 'Hcriooov 8E avmpEpoJlEVTJV n:mtîcra� 'AcrtpoVOJlÎUV

aid fiEAEtMa� auta� AEYEL'

ta� 8E �potol. KaA.toum rreA.Et®a�.

1 . ATHENAIOS XI 491 CD [După Asclepiades din Myrlea, cf.

Diels] . Iar cel care a alcătuit Ştiinţa despre Aştri, atribu ită lui

Hesiod, spune că Peleiadele acestea sunt veşnice:

Cele pe care muritorii le numesc Peleiade.

2 ( 1 78) . - Kal. n:aA.tv·

xnJleptat Buvoum rreA.Eta&�.

2. / 1 78/. - Şi din nou :

Se scufundă iernaticele Peleiade.

3 ( 1 79) . - Kat 1tllAtv'

tflll� an:oKpun:toum rr eA.Eta&�.

3. / 1 79/ - Şi din nou :

Atunci se ascund Peleiadele.

4. PLIN . N .H . XVI I I 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum H.

(nam huius quoque nomine exstat Astrologia) tradidit fieri, cum

3 5

aequinoctium autumni conficeretur: Thales ( 1 1 A 1 8) XXV die ab

aequinoctio.

4. PLINIUS Naturalis Historia XVII I 2 1 3 Hesiod (căci sub numele

său există de asemenea o Ştiin(ă a aştri/ar) a transmisînvătătura

cum că apusul matinal al Pleiadelor are loc atunc i când se

produce echinoxul de toamnă , Thales la 25 zile după echinox.

5. ( 1 80) . SCHOL. ARAT. 1 72 (2-4 ebend. 254 'H . ev ti]t

acrtptKf]t autou �î.�A.mt) 'H. yap <pl]crt 1tEpi aut&v [Hyaden]·

Wf!<pat Xapî.tEcrcrtv Of!Otat

ct>mcr'l>A.TJ i)oc Kopmvi� eucrtf.<pav6<; tE Kllita

ct>au:O a· Î.f.LEPOE<J(J(X KCXt l:OOWpTJ tCXVU1tE1tAO�,

� Yaoo� KCXAEOU<JtV E1tt xaovi <puA.' av9pci:mmv.

5. SCHOLII LA ARATOS 1 72 (2-4 idem 254 Hesiod, în cartea

sa despre aştri) . Într-adevăr Hesiod spune despre ele 1 Hyadele,

după Diels/ :

fecioare asemenea Charitelor,

Phaisyle ca şi Coronis, frumos încununata Cleeia,

Phaio cea încântătoare, Eudora cu lungu-i peplu ,

Toate numite Hyade de-a pământenilor gintă.

6. ( 1 8 1 ) . ( ERATOSTH . ) Catast. 1 "ApKtou flf.YUÂ.TJ�. taUtTJV 'Hcrî.o06�

<pl]<Jt AUKCXOVO� auyatepa EV 'ApKCXOÎ.at OlKEtV, EAE<J9at 8E f!Eta 'AptEf.LtOO�

ti]v 1tEpt 'tU� aftpa� aymyi]v EV 'tOÎ� OpE<Jt 1tOlEÎ<J9at· <p9apEi:crav 8E U1t0

Mo� Eflf!Eîvm Â.avaavoucrav ti]v 9E6v· <pmpa9f]vat OE iScrptEpov E7titoKov

lîOTJ oucrav 6<p9Et<JCXV U1t' CXU'tTJ� Â.OOOf.LEVTJV' E<p' Wt 6pytcr9Eîcrav 'tTJV 9EOV

U1t09l]pt&crat autftv· Kai OU't(l)� 'tEKEtV ăpK'tOV YEVOflEVl]V 'tOV KAl]9EV'tCX

3 6

'ApKaOa. oucrav o' EV t6h OpEt 9T]pEu9fjvat imo ai7t6Â.rov 'ttVWV Kat

7tapa8o9fjvat j.lE'ta 'tOU �pE<pOU<; 'tWt AUKcXOVt" j.LE'ta xp6vov OE nva oo�at

EicrEÂ.9EtV Ei<; 'tO 'tOU �to<; ă�atov [iEpOV] ayvoi]cracrav 'tOV VOI!OV. imo Of

'tOU ioiou uiou Ot(I)KOj.LEVT]V Kat 'tWV 'ApKUOrov, Kat avatpEîcr9at j.LEÂ.Â.oucrav

ota tov EipTJj.lEvov v611ov 6 ZElx; ota tf]v cruyyevnav mhi]v �EiAEto tcal.

EV 'tOt<; ăcrtpot<; auti]v E9T]KEV. "ApK'tOV Of mhi]v OOVOj.LUO"E Ota 'tO

cruj.l�E�T]Ko<; autfjt t>Uj.l1ttroj.la. COMM. ARAT. Suppl. 8 p. 574 M 1tEpt

touwu [Bootesl J..eyEtat, on 'ApKa<; Ecrtt v 6 <EK> KaÂ.Â.tcrtoii<; Kal.

�to<; yEyovffi<;· cOtKT]O"E of: 1tEpt to AUKatov. <p9Eipavto<; autf]v �to<; ou

7tpocr7tot11cra11Evo<; 6 AuKarov tov Ma E�evtsEv, ro<; cp11mv 'H., Kal. to �pe<po<;

KataK6'l'a<; 7tape9TJKEv E7tt tf]v tpa7tEsav. (APOLLOD.) bibl . I I I 100 W.

lc:Uj.lTJAO<; (fr. 1 4 K . ) Of Kai nvE<; EtEpot Uyoucrt AuKaovt Kat 9uyatepa

KaÂ.Â.tcrtoo yEvecr9at· 'H. j.lfV yap mhi]v j.liav dvat twv VUj.lq>wv Af.yn, "

Acrto<; [fr. 9 K. ] Of NUK'tEffi<;, lf>EpEKOOT]<; (FGrHist. 3 F 1 57 1 1 00) of:

KT]tEro<;. HYGIN. astr. 1 1 1 .

6. /ERATOSTENES/ Catasterismi 1 . (Despre marea Ursă) . Hesiod

spune că aceasta, fiică a lui Lycaon, ar locui în Arcadia şi că a

fost aleasă împreună cu Artemis să îndrume animalele sălbatice

din munti. Sedusă fiind de Zeus, s-a ascuns de zeită. Dar a fost

regăsită mai târziu, pe când era în pragul naşterii, fiind văzută

îmbăindu-se. Atunci zeita, mâniindu-se, a prefăcut-o într-un animal

salbatic; şi astfel aceasta a dat naştere unui urs ce a devenit

aşa-numtta arkadă (ursă) . Aflându-se în pădure, a fost vânată

de nişte păstori şi dată lui Lycon, împreună cu puişorul ei. După

câtva timp a găsit de cuviintă să intre într-un sanctuar al lui Zeus,

din necunoaşterea datinei. Urmărttă fiind de propriul ei fiu ca şi

de arcadieni şi pe punctul de a fi ucisă din pricina sacrilegiului

amintit, Zeus o feri de ei, luând-o pe sus, în amintirea întovărăşirii

cu ea, şi-o aşeză printre aştri. O numi Ursă, din pricina întâmplării

3 7

nefericite de care avusese parte. Coment. la ARATOS Suppl. 8

Despre aceasta 1 Bootes, după Diels/, se spune că de fapt e o

Arkas, cel născut din Callisto şi Zeus. Locuia în jurul Lykaionului.

După ce Zeus a sedus-o /pe aceea/ Lycaon, fără nici o

prefăcătorie, 1-a poftit ca oaspete, cum spune Hesiod, şi a pus pe

masă puiul de urs tăiat în bucăti (APOLLODOROS Biblioteca III)

Eumelos şi alti câtiva spun că Lycaon a avut drept fiică şi pe

Callisto . Hesiod afirmă într-adevăr că ea este una dintre nimfe.

pe când Asios spune că e a lui Mykteus iar Ferekyde a lui Keteus.

7 ( 1 82) . (ERATOSTH. ) cat. 32 'ropirovoc;. toiltov 'H. q>TJcrtV

l:�;upOOÎI.TJc; tfic; Mivrooc; Kat llocmlirovoc; dvat, lio9fJvat oc autrot liropEav,

OO'tE E1tt trov K1.lflU'tOlV 1topEOCcr9at Ka9&.1tEp E1tt tilc; rilc;. tA.96vta oc

autov Eic; Xiov Mrop01tTJV tilv Oivomrovoc; �tacracr9at oivro9Evta, yv6vta

oc 'tOV Oivo1tirova Kat xaA.E1t&c; EVfYKOV'ta tftV Uj3ptv EK't'Uq>ÎI.&crat autov

Kat EK tfic; xcilpac; EK�ÎI.EÎV. tA.96vta & Eic; Ailf.!VOV UÎI.TJ'tEUOV'ta 'Hq>aicrtrot

CJ'UflflÎSat, oc; autov tA.Eitcrac; Bi&omv aut&t KTJOOÎI.trova 'tOV autou [oiKEÎOV]

OtKE'tTJV, 01t0lt; OOTJYilt [Kat irriltat autou]' ov A.ajhllv E1tt 'tWV OOflOlV Eq>EpE

crTJf.!aivovta ·� bOouc;· tA.9ci>v li' E1tt ·� âvatoA.ac; Kal. 'HA.irot crUf.!fltsac;

OOKEî {yytacr9ilvat Kal. oihroc; E1tt tov Oivomrova tA9Ei:v 1taÎI.tv, Tiflropiav

aut&t Em9ftcrrov· 6 OE imo t&v 1t0Al t&v U1t0 rilv EKEKpumo. U1tEÎI.mcrac; Be

ti]v EKEivou �ittTJO"tV â1ti1A.9Ev Eic; Kpitîitv Kal. 1tEpl. tac; 9itpac; BtilYE

KUVTJYEtrov tilc; 'AptEfl fltBoc; 1tapoucrTJc; Kat tilc; ATJtouc;, Kal. BoKEî

U7tElÎI.ftcracr9at rilc; 7tâV 9TJpiov UVEÎI.EÎV t&v Eltt tilc; rilc; ytyVOflEVOlV'

9'Uf.!ro9Eîcra oc aut&t ril âvilKE crKop7ttOV EUflfYE9TJ, Uq>' ou t&t KEVtprot

ltÎI.TJydc; U7t00AE't0' o9EV Bta 'tTJV autou âvopiav EV toîc; ăcrtpotc; UU'tOV

E9TJKEV 6 ZEUc; u1to 'Ap'ttf.!ilioc; Kat ATJtOUc; âl;tro9Eic;. 6floiroc; Kat to 9TJpiov

'tOU ElVat flVTJflOCJ'UVOV <UU'tWV> KUt tilc; 7tpa/;EWc;.

7. /ERATOSTENES/ Catasterismi32 (Despre Orion). Hesiod spune

că acesta se trage din Euryale, fiica lui Minosşi din Poseidon, precum

3 8

şi că i s-a făcut darul de-a putea păşi peste valuri ca de pe pământ.

Ducându-se la Chios şi ameţindu-se cu băutură, a siluit pe Merope,

fiica lui Oinopion, care, aflând de fapta săvârşită şi neîndurând

jignirea, 1-a orbit şi 1-a izgonit din ţinutul său. Atunci Orion a mers

către Lemnos, rătăcind, şi a întâlnit pe Hefaistos care, îndurându-se

de el, i-a dat pe Kedalion, sclavul său, spre a-1 călăuzi. Luându-1 pe

acesta, 1-a purtat pe umeri ca să-i arate drumul. În drum spre

răsărit, întâlnind pe Helios, pare să se însănătoşească, astfel că

merge din nou la Oinopion spre a se răzbuna asupră-i . Acesta însă

fusese ascuns de către concetăţenii săi sub pământ. Pierzând

nădejdea să-I găsească pe cel căutat, se întoarse în Creta şi

întreprinse să istorisească despre isprăvile vânătorilor lui Artemis,

de faţă fiind şi Leto, ba păru chiar a se fi lăudat că poate doborî

orice sălbăticiune ivită pe pământ. Deoarece Gea se mânie

împotrivă-i, trimise asupră-i un scorpion uriaş, care-i aduse moartea

prin rana pe care i-o făcu acul. Datorită destoiniciei sale, Zeus 1-a

aşezat în rândul aştrilor, cinstit fiind de Artemis şi Leto; de asemenea

animalul sălbatic aminteşte de existenţa şi de isprava lui.

8. ( 1 83) . DIODOR. IV 85, 4 (Meerenge v. Messina) i:vtot oE:

Myoum crEtcrJ.J.OOV J.J.EYUA(l)V YEVOJ.J.EV(l)V otappayfjvat 'tOV auxtva 'tfj� TJ1tElpo'l.l

Kat yEvecrflat 'tOV 1tOp9J.J.OV, OtEtpyOOOll� 'tfj� eaA.acrcrll� 'tllV lî1tEl.j)OV a1to

'tfj� v{Jcrou. 'H. OE 0 1tOtll'ti!� Qlllcrt 'tOUVaV'ttOV, ava1tE1t'taJ.J.EVO'I.l 'tOU 1tEA.ayo�

'mpimva 1tpooxoocrat 'to Ka'ta 'ti]v IlEA.mpiea KEtJ.J.Evov aKpm't{Jpwv Kat 'to

'tEJ.lEVO� 'tOU IlooEtOOOVO� Ka'tacrKEuUcrat, 'ttJ.J.WJ.J.EVOV i:mo 'tOOV EYXffiPtOOV

otacpEpOV't�. 'taU'ta OE ota1tpa1;6.J.J.EVOV Ei� �:Uj3mav J.lE'tavacr'tfjVat KUKEÎ

Ka'tOtKfjcrat· ota oc 'ti]v 061;av EV 'tOÎ� Ka't' o\Jpavov ăcr'tpot� Ka'taptBJ.J.llBEV'ta

't'l.lXEÎV aflaVU'tO'I.l J.J.VTJJ.lll�·

8. DIODOR DIN SICILIA IV 85, 4 1 Strâmtoarea Messinei, după

D ie ls/ U n i i spun c ă , în u rma unor mari cutremure , istm ul

3 9

continentului s-a prăbuşit, făcînd să se ivească bratul d e mare

prin separarea continentului de insulă . Poetul Hesiod însă afirmă

dimpotrivă că, d in cauza revărsăr i i măr i i , O rion a înăltat

promontoriu ! aşezat la Peloris, înjghebînd astfel ter itor iul

consacrat lui Poseidon, care este constituit de către localnici în

chip deosebit. După ce a săvârşit acestea , s-a strămutat în

Eubeea şi a locuit acolo. Spre slava sa , este rânduit printre aştrii

cereşti, având parte de o amintire veşnică .

PHEREKYDES

A VIAŢA ŞI SCRIERILE

1 . DIOG. 1 1 1 6 ff. <kpEKOOTJs B<iP'I.lOS .EuptQS, Kaaci <pflcnv 'AA.E�avopos

ev .!ltaooxaîs [fr. 1 39 FHG II I 240], IItttaKoil otaKi]KoEv. toilt6v <pflcn

ElE67tOJl1tQS [FGrHist. 1 1 5 F 7 1 11 550 vgl. A 6] 1tp&tov 1tEpl. <pOOEWs Kal.

<"(EVE<!EOOS> 8EOOV ypâljlat. 1tOÂ.Â.a OE K<Xt 8aUJlUCHa AiyEtat 1tEpt autoil·

Kal. yap 1ta.pa tov aiywA.ov tfis .EaJlou 7tEpt7ta.toilvta. Ka.l. va.ilv

ouptoOpOJlOOOO.V io6vta. El1tEÎV Ws ou JlEta 1tOAU KO.tO.OOOEta.t' KO.t EV

&pSaA.Jloîs a.utoil Ka.taBilva.t. Ka.l. avtJlfleEvtos EK <ppf.a.tos iîBatos m6vta

7tpOEt1tEîv, ffis Eis tpi.tflv iJJlf.pa.v Ecrotto crEtcrJ.16�. Kal. yEvt.creat. [ . . . J ( 1 2 1 )

yt.yovE Of. Kata t"iJv 1tEVtTJKOOtTJV Ka.l. evatflV oA.uJlmaBa (544 - 4 1 ). Folgt

brief an Thales.

1 . DIOG. LAERT. 1, 1 1 6 şi urm . Pherekydes din Syros, fiul lui

Babys, după cum spune Alexandros în Succesiunea filosofilor,

a fost elevul lui Pittacos (fr. 1 39 FHG I I I , 240) . Theopompos

(FGrHist. 1 1 5, F, 7 1 , 11, 550) spune că acesta a scris cel dintâi

despre natură şi zei . Se relatează multe lucruri minunate despre

4 0

el; între altele că, plimbându-se pe ţărmul insulei Samos şi

văzând o corabie ce plutea sub un vânt prielnic, ar fi zis că nu

peste mult timp se va scufunda; şi într-adevăr, aceasta s-a şi

scufundat chiar sub ochii lui; de asemenea, bând apa scoasă

dintr-o fântână a prezis că peste două zile va avea loc un

cutremur şi aşa a şi fost.

Se păstrează o carte de la Syrosian care consemnează

astfel din ce provine începutul (lumii) : Zas şi Chronos . . . (B 1 ); s-a

păstrat şi cadranul solar din insula Syros (cf. Schol. la Odiseea

XV, 404) .

Urmează epigrama lui Diogenes.

( 1 2 1 ) A trăit în timpul celei de a 59-a olimpiade.

2. SUID. cl>EpEKOOTJ<; Mlluo<; LUpta<; (Eon oc vijoo<; f.Lta tâlv KuKA.aowv

iJ L\lpa 7tATJoiov �ftA.ou) · yeyovE oc Kata tov AuO&v l3am.A.Ea 'AA.uattTJV,

c:O<; ouyxpoveîv toî<; � CJO<poî<; Kat tEtEX8at 7tEpt t1lv f.LE 6A.uf.Lmaoo [600-

597]. OtoaxBfivat oc U7t' autou nuaay6pav A.Oyo<;, autov oc OUK EOXTJKEvat

KaBTJrTJtftv, &.A.A.' E:autov aoKijoat KtTJOUf.LEvov ta ct>otviKwv &.7t6Kpu<pa

�t�A.ia. [ . . . ] Kat 7tpâltov tov 1tEpt tfi<; f.LEtEf.LIJIUXcOOEW<; A.6yov dcrTJyftcracrBat.

E�TJA.ot'\met oc t1lv E>aA.TJtO<; �av. Kat tEA.Eutât i>1to 7tA.ft9oU<; <pBEtpâJv.

[ . . . ] E<J'tt oc anavta a cruveypaljiE tauta· 'c7t'tUf.LUXO<; Titot E>EoKpacria

fi E>wyovia. f.crn of. E>EoA.oyia E:v �$A.iot<; t [?] f.xoucra 9Erov yevecrtv Kat

otaooxa<;.

2. Lex. Suda. Pherekydes syrianul (se află o insulă în Ciclade,

Syra, vecină cu Delos) fiul lui Babys. s-a născut în timpul regelui

Alyattes al lydienilor, încât este contemporan cu cei şapte

înţelepţi şi a fost plasat în jurul celei de a 45-a olimpiade (600-597

î.e .n .) . Se spune că Pythagoras a fost instruit de acesta, dar că

Pherekydes nu a avut nici un profesor, ci s-a străduit să se

instru iască singur, deţinând cărţile apocrife ale fenicienilor . . . Se

4 1

mai spune că tot el a introdus cel dintâi teoria cu privire la

metempsihoză. Pherekydes a rivalizat, prin învătătura sa , cu

Thales.

Lucrarea care a notat toate acestea <se numeşte>

Heptam ychos (Genunea cu şapte abisuri) sau Theokrasia

(Amestecul neamurilor de zei) sau Theogonia. Există şi o Teologie

în 10 (?) cărţi, care tratează despre naşterea şi succesiunea zeilor.

5. ( 1 0 Kern) CIC. Tuse. 1 1 6, 38 itaque credo equidem etiam

alias tot saeculis, sed quod litteris exstet, Ph. Syrius primum dixit

animos esse hominum sempiternos, antiquus sane; fuit enim

mea regnante gentili (SeNius Tullius 578-535) . Aus Poseidonios

wie n. 6. APONIUS In Canticum Canticorum (ed. Bottino et

Martini Rom 1 843) v p. 95 sq. zu Cont . 3, 5 In priore enim

" fi/fiarum Jerusa/em adiuratione caprearum et cervorum "

personas Tha/esianae et Ferecidensis philosophiae intellegi

diximus . . . de quibus Thales nomine initium omnium rerum aquam

in suo esse dogmate pronuntiavit, et inde omnia facta subsistere

ab inviso et magno. causam vero motus aquae spiritum

insidentem confirmat, simulque geometricam artem perspicaci

sensu prior invenit, per quam suspicatus est unum rerum omnium

creatorem. Ferecides autem vocabula animam hominis prior

omnibus immortalem auditoribus suis tradidisse docetur. et eam

esse vitam corporis et unum nobis de coe/o spiritum, alterum

credidit terrenis seminibus comparatum. deorum vero naturam

et originem ante omnes descripsit. quod opus multum religioni

nostrae con ferre probatur, ut noverit turpiter natos

turpioremque vitam duxisse, dedecorosius mortuos quos

idolatriae cu/tor deos affirmat.

5. ( 1 0 Kern .) C ICERO, Tuse. 1 , 1 6, 38. Aşadar, cred într-adevăr

că şi altii au spus acest lucru timp de atâtea veacuri, dar ceea

4 2

ce s-a transmis prin trad itie l iterară şi anume c ă sufletele

oamenilor sunt veşnice, a spus-o prima oară Pherekydes din

Syros, (Pherekydes) cel vechi. de bună seamă, căci a trăit pe

când domnea purtătorul aceluiaşi nume ca al meu (Servius

Tull ius, 578-535 î.e .n . ) . APONIUS, la Cântarea cântări/ar (ed.

Bottino. şi Martini. Roma, 1 843) . V, p . 95 şi urm. la Cont. 3, 5. În

cartea precedentă a m specificat că prin <<depunerea de

jurământ pe căprioare şi pe cerbi, fiice ale Ierusalimulu i)) se

înţelege întruchiparea învăţăturilor filosofice ale lui Thales şi

Pherekydes . . . Pherekydes era încredinţat că avem un spirit

celest şi un al doilea plămădit d in seminte telurice. Într-adevăr,

a descris îna intea tuturor natura şi originea zeilor. Ştiut este că

această lucrare are mare importantă pentru religia noastră,

de vreme ce recunoaşte că zei i s-au născut în mod ruşinos, au

dus o viaţă şi mai ruşinoasă încă ş i că cei pe care idolatrul TI considera zei au murit în chipul cel mai infamant.

7 . ARIST. Metaph. N 4 1 091 b 8 (s. 1 B 9) rm:l. o'l ye !!EI!EtYI!EVOl

au-r&v [der Theologen] Kal. 'tWl I!Tt !lu9tK&<; U1tUV'tU A.Eynv oiov <l>. KUl

1::-repoi. nve<; -ro yewfjcrav 7tp&-rov ăpm-rov neEacrt [namlich Zeus) Kal oi

Mayot.

7. ARISTOTEL Metaph. 4, 1 09 1 b 8. Când unii dintre aceşti

teologi au început să se influenteze reciproc şi să nu le mai

redea pe toate în chip mitic, ca Pherekydes, de pildă, s-au

găsit şi alţ i i care să considere că primul creator (adică Zeus)

este supremul Bine, aşa cum cred Magii .

la. PLOTIN. VI 9 OOcr'tE 1:&v apxai.rov oi I!UAtcr'ta cruv'tacrcr61!EVOL

'tOÎ<; nueay6pou Kal. 'tWV !!E't' aU'tOV, KUt <l>EpEK'UOOU OE, ltEpl 'taU'tTJV

Ecrxov 'tftV Cj)UcrtV (namlich 'tO aiowv Kal. VOTJ'tOV EV). aU' oi I!EV

E�Etpyacrav-ro EV 'tOÎ<; ain&v AO"{Ol<;, oi. 8€ OUK EV A.6yot<;, aU' EV aypa<pot<;

cruvoucri.at<; il oA.ro<; a<peicrav.

4 3

7 a . PLOTIN VI, 1 , 9 . Astfel, unii dintre cei vechi, foarte apropiati

de ucenicii lui Pythagoras şi unii din cei de după acesta, cât şi

discipoli i lui Pherekydes, aveau intense preocupări despre

această natură (înteleasă ca Unul etern şi cognosc ibil).

8. DAMASC. de princ . 1 24b (1 321 R. aus Eudemos fr. 1 1 7]

<l>EpEKU811� BE 6 I:upt� Z<ivra 1-LEV dvat âd Kat Xp6vov Kat xeovîav ta�

tptî� 7tpona� âpx� . . . tov & Xp6vov 7totficrat EK toi.i y6vou f.autoi.i 1ti.ip

Kat 1tVEU1-LU Kat u&op . . . , E� c:i:Jv EV ttEVtE 1-LUXOÎ� 8t11tp111-LEV(J)V 1t0AÂ:t1v

ăA.A.11v yEveav crucrtfivat SE&v, ti]v 1tEVtEI-luxov KaA.oui-LEVTIV, tautov &

tO"� El1tEÎV, 1tEVtEKOOi-LOV.

8. DAMASCIUS, de principiis 1 24 b (1 32 1 R. din Eudemos,

fr. 1 1 7) . Pherekydes d in Syros <spune că> Zas. Chronos şi

Chthonia sunt dintotdeauna primele trei principii ; . . . că Chronos

a făcut din propria-i sământă focul, mişcarea aerului şi apa . . . ,

din care, despărtite în c i n c i a b i s u r i, s-a constituit o

generatie întinsă de zei, numită " generatia celor cinci abisuri",

ceea ce poate însemna acelaşi lucru cu " pentacosmosul ".

Cf. B l .

9. PROB. ad. Verg. Buc. 6, 3 1 (App . Serv. ed. Hagen p. 343,

1 8) consentit et Ph. sed diversa affert ele menta: Zfiva inquit Kat

xeova Kat Kp6vov, ignem ac terram et tempus significans, et esse

aethera qui regat, terram quae regatur, tempus in quo universa

pars moderetur. HERMIAS irr. 1 2 (D. 654) lll. 1-LEV âpxa� dvat A.Eywv

Zfiva Kat X6ovî11v Kat Kp6vov· Zfiva 1-LEV tov aieEpa, X6ovî11v & ti]v yfiv,

Kp6vov oc tov xp6vov, 6 1-LEV aiei]p to 1t010i.iv, T] oc yfi to 1tOOXOU, 6 oc

xp6vo� Ev rot ta ytv611eva. LYD. de mens. IV 3 "HA.w� aut� [namlich

ZE�l Kata lllEpeKoo11v.

4 4

9. PR08US, ad Verg. Buc. 6 , 3 1 . De aceeaşi părere este şi

P herekydes, dar propune elemente diferite; el spune: Zas şi

Chthonia şi Cronos, întelegând focul, pământul şi timpul. Eterul

este cel ce stăpâneşte, pământul, cel ce este stăpânit, iar timpul,

cel în care îşi găseşte rânduiala orice parte a lumii . HERMIAS,

lrrisio gentilium phi/osophorum 1 2 (D. 654) . Pherekydes spune

că principiile sunt Zas şi Chthonia şi Cronos : Zas este văzduhul,

Chthonia pământul, Cronos este timpul ; văzduhul este cel ce

actionează, pământul. cel ce suportă actiunea , iar t impul

elementu l în care se desfăşoară toate cele câte se petrec.

IOAN NES LYDUS, de mensibus IV 3. S o a r e 1 e î n s u ş i (este

Zeus) , după Pherekydes.

1 0 . SEXT. P. Hyp. 111 30 <1>. f!Ev yap o 'Euptos yfiv eî1te tilv 1tiXV't(ov

dvat âpxiJv.

1 O. SEXTUS EMPIRICUS, Pyrrhon. Hyp. I I I . 30 . Pherekydes din

Syros spune că pământul este principiul tuturor lucrurilor.

1 1 . MAX. TYR. X p. 1 74 R. aA.A.a Kat 'tOU 'Eupiou 'tJlV 1t0tTJ<nV

crK61tEt Kat tov Zfjva Kat ti)v X9oviTJV Kal. tov EV touwt<;' "J:.pona, Kat

'tJlV '()(ptoVEOO<; ytvemv Kat 'tJlV 8Eoov f!UXTJV [B 4] Kat 'tO Bfvlipov Kat 'tOV

nE1tAOV [B 2].

1 1 . MAXIMOS DIN TYR X, p. 1 74 Reiske. Dar examinează

cu grijă şi creatia filosofului din Syros, şi pe Zas şi pe Chthonia şi

de asemenea pe Eros, şi n a ş t e r e a 1 u i O p h i o n e u s şi lupta

zeilor (8 4) şi " p o m u l"şi " p e p 1 o s'�ul (8 2) .

4 5

B . FRAGMENTE

1 ( 1 Kern de Orpheicett. theogon. p. 84) . DIOG. 1 1 1 9 (s. 1 44,

7) Zâs f!EV Kai Xp6vos iicrav aci Kai X9ovirr X9oviT)t oc ăvofia eyeveto

rn. btewiJ au'tJÎt Zâs rnv rtpas otooî. Vgl. HEROD. 1t. fiov. Â.E�. p. 6, 1s KUl yap Zis KUl ill'Jv KUl ilTJV KUl Zas 1tapU <IIEpEKUOT)t KU'tU KiVT)O'tV

iOiav. Vgl . A 8 .

(1 Kern , de Orphei cett. theogon. p. 84) . DIOG. LAERT.

1 , 1 1 9. Zas şi Chronos şi Chthonia existau dintotdeauna : dar

Chthoniei i s-a dat numele rn (Ge) de vreme ce Zas i-a dat

acesteia în dar pământu l. Cf. HERODIAN 11. p. 6, 1 5. Căci e şi

�lis şi Zl'Jv şi lll'Jv şi Ztis la Pherekydes, după inflexiunea proprie.

Cf. A 8.

l a . ACHILL. Isag . 3 (3 1 . 28 Maass) eaA.ils oc 6 MtA.l'Jmos Kai ll>.

6 l:UptQS apxi]v 'tOOV OAWV 1:0 oowp U!piO''tUV'tat, o oi] KUl Xaos KUAEÎ 6 Il>., ros ElKOs 'tOU'tO EKAE�Ufl.EYQS 7tapa 'tOU 'Hcrt6oou OU't(l) Â.E)'OV'tQS [Th. 1 1 6]

'fitot f!Ev 7tp<Oncrta Xaos ytveto'.

1 a. ACHILL., /sagoge (in Arati Phaen.) 3 (3 1 . 28 Maass) . Dar

Thales din Mi let şi Pherekydes din Syros consideră principiul

tuturor lucrurilor apa, pe care Pherekydes o numeşte şi Xaos

(Chaos) , luând aceasta, după cum se pare, de la Hesiod, care

spune ( Theog. 1 1 6) : " Într-adevăr, Chaosul s-a născut cel dintâi ".

2 (4) . GRENFELL-HUNT GREEK PAPYR. Ser. 11 n . 1 1 p. 23 aut&t

. . . <pâ�. CLEM. Str. VI 9 (1 1 428, 1 9 St.) auei.s tE 'Of!l'Jpou E1tt tils

fJ<patO''tO'tEUK'tOU U0'7ti.Oos El1tOV'tOs' 'ev fl.EV yaîav E'tEU�', EV o' oupav6v, EV

oE 9UA.acrcrav· EV o' En9Et 1tO'tUf!OÎO f!Eya craEvos OOKEavoîo' [l: 483, 607]

Il>. 6 l:uptQS Â.Eyet· ZUs ... orofiata'. VI 53 (1 1 459, 4) aus lsodoros . . . 'Lva

fili9wcrt n ecrnv il u1t6mepos Bpiis Kai to e1t' ai>'tilt 1tE1totKtAf!Evov <pâpos.

4 6

n:avta Q(j(l el>. aA.Â:rwopiJcra� EBEOAOCj)ll(jEV A.a�oov an:o tfi� 'tOU XaJl

1t't0q>ll'tEOO� 'tTJV \.m68Em V.

col. 1 au>t&t 1tOtOUcrtV ta oird.a n:oA.A.a 'tE Kat Jlf.'YUAU. E1tEt OE

tauta E/;EtEAEcrav n:avta Kat XPiJJ.J.ata Kat BEpan:ovta� Kat Bepan:ai.va�

Kat tă.A.A.a ooa &î n:avta, En:d 8ft n:avta EtOÎJlU yi.yvuat, 'tOV 'YUJ.l.OV

n:otEcrtv. Kan:noft tpi'tll TtJlEPll yi.yvE"tat t&t 'YUJ.l.Wl, 'tO'tE za� 1tOtEÎ q>âpo�

J.l.Eya 'tE Kal. KUAOV Kal. EV aut&t n:otKÎAAEt rfjv Kal. 'wy..,vov Kal. ta

'wy11vou Oci:JJ.J.ata . . .

COl . 2 �OUAOJ.l.EV�> yap crEO 'tO� YUJ.l.OU� dvat 'tOU't(J)l � crE nJl&. m) OE J.l.Ol xaîpE 'tE Kal. cruvtcrBt. tauta q>amv avaKaA.un:-rfJpta n:p&tov YEvEcrBat·

EK 'tOU'tOU Of 6 VOJ.l.O� EYEVE'tO Kal. BEoîm real. avep<On:mmv. ft OE Jll<V

a11E$E> tm &sa11<Ev.., Eu to cpâ>p� . . .

2 (4) . GRENFELL -HUNT, Greek Papyr. Seria 11, n . 1 1 , p. 23 .

" Pentru e l . . . , un peplos". CLEMENT, Stromat. VI, 9 (11, 428, 19

St.) . De asemenea, Homer, pomenind despre scutul făcut de

Hefaistos (spune) : " pe faţa scutului a făurit pământul, apoi

cerul şi marea, a înfăţişat în continuare uriaşa putere a fluviului

Okeanos " (lliada XVII I , 483, 607); Pherekydes din Syros spune

: " Construiesc . . lăcaşuri " . VI, 53 (11, 549, 4) din lsidoros : (ca

oamenii ) să înveţe ce este s t e j a r u 1 î n a r i p a t şi m a n -

t i a brodată ( " peplos':.ul) de pe acesta, toate câte le-a spus

Pherekydes despre divinităţi, prezentându-le în mod alegoric,

preluând o atare concepţie de la precizarea lui Cham.

col . 1 " E i construiesc pentru acesta (Zas) lăcaşuri multe şi

mari . După ce le-au terminat pe toate şi au adus lucruri le

necesare în locuinţă şi sluj itori şi slujitoare şi toate celelalte câte

trebuie, când toate sunt gata, fac căsătoria . Dar, când sosi a

treia zi de nuntă, Zas face o mantie mare şi frumoasă şi brodează

pe ea imaginea Gaiei şi a lui Ogenos şi lăcaşurile lui Ogenos . . .

(Şi Zas aşa vorbi către Chthonia)

4 7

col. 2. Vrând ca a ta să fie nunta, prin aceasta te cinstesc.

Tu , fă-mi bună primire şi uneşte-te prin căsătorie cu mine " . Se

spune că atunci pentru prima oară s-au instituit acele daruri

care se dau logodnicei în ziua în care îşi descoperă chipul ; din

aceasta s-a făcut un obicei şi pentru zei şi pentru oameni.

Logodnica , primind cu bunăvoinţă mantia, îi răspunde . . . .

3 (2) PROCL. i n T im. 32 C; 11 54, 28 Diehl 6 Il!. EÂ.eyev ei<; "bpwta

J.le'tCl�e�Â.ft<JB<xt 'tOV !\ia J.lEÂ.Â.OV't(l OTJJ.ltO'UpyelV, O'tt oi] 'tOV ICOOJ.lOV EIC t&v

tvavtiwv cruvtcrta<; ei<; OJ.lOÂ.oyiav Kat qnÂ.iav ijyaye Kal. taut6tTJta 7tâcrtv

EVE0'1tetp€ JC(ll EV(I)O't V ti]v ot' OÂ.WV OtJÎICOUO'ClV.

3 (2) . PROCLOS, la PLATON, în Tim. 32 C ; 11 , 54, 28 Diehl.

Pherekydes spunea că Zeus, având de gând să creieze lumea,

s-a preschimbat în Eros, deoarece a condus Universul, după

ce 1-a constituit d in lucruri contrare, spre armonie şi înţe legere

şi a implantat în toate aceeaşi năzuinţă precum şi unitatea

care străbate pretutindeni .

4 (3) . ORIG. c. Cels. Vl 42 ( l i 1 1 1 , 13 K. ; aus Ce Isus) !l>epe!COOTJv 0€

7tOÂ.Â.&t «lpxm6tepov YEVOJ.levov 'HpaKÂ.Eitou J.lu9o7totel:v crtpateiav crtpateim

1tClp<l'tClTIOJ.lEVTJV JC(ll 'tlÎ<; J.lEV TJ'YeJ.lOVCl Kp6vov <a7to>Otoovm, tft<; EtEpa<; o'

'Oqnovro. 7tpoKÂ.JÎO'et<; 0€ Kal. UJ.ltÂ.Â.a<; mh&v icrtopci:, cruvaftKa<; te mhoi:<;

yiyvecrem, tv' 67t6tepot mh&v ei<; tov 'wnvov EJ.lTtEO'WO't, toutoU<; J.lfv eivm

VEvtKTJJ.J.fVOUU<;, 'tOU<; o' E�<OOavia<; JC(lt VtlCJÎO'UVia<; 'tOUttU<; EXet V tOV a\Jpav6v.

toutou oc tou �ouÂ.JÎJ.lat6<; <pTJO't v EXE0'9at Kat ta 7tept tou<; Tt tâva<; Kat

rivavta<; J.lUO'tJÎpta 9roJ.laxel:v a7tayyeÂ.Â.OJ.lEvou<;, Kal. ta 7tap' Aiyu1ttiot<;

1tepl. TU<p&vo<; Kal. "wpou Kal. 'Ocripilio<;. PHILO BYBL. Sanchuniath. (Eus.

P. E. 1 10, 50) 1tClpU lllotviKWV 0€ JC(lt Il!. Â.ajXOv tU<; a<pOpJ.lU<; (vgl . 1 1

A 1 1 1 76, 2 1 7 A 2 144, 1 8) E9eOÂ.6yTJO'e 7tept tou 7tap' mh&t Â.EYOJ.lEvou

'O<pwveoo<; eeou Kal. t&v 'O<pwvtO&v. TERT. de coron. 7 Saturnum Ph.

4 8

ante omnes refert coronatum, lovem Diodorus (VI 4) post devictos

Titanas. PROCL. in Tim. 20 D; 177, 1 5 D.

4 (3) .0RIGENES, Contra Ce/sum VI, 42 (11 , 1 1 1 , 1 3 K . ; din

Celsus) . Pherekydes, născut cu mult înainte decât Heraclit,

povesteşte că o armată a fost opusă altei armate şi că a fost

numit conducător al uneia C r o n o s, iar al celeilalte, O p h i o

n e u s. Istoriseşte provocările la luptă şi luptele propriu-zise şi

că au încheiat o conventie, conform căreia aceia din ei care

aveau să cadă în O g e n o s, să se considere învinşi, iar ceilalt i ,

care i-ar fi prăvălit şi ieşit victorioşi, să ia în stăpânire Cerul .

Pherekydes spune că de această hotărâre t in m isteri i le

privitoare la Titanii şi la Gigantii care, după cât se povesteşte,

au luptat cu zeii, precum şi misteriile de la egipteni, referitoare

la Typhon şi Horos şi Osiris. PHILON DIN BABYLOS, Sanchuniath.

(EUSEB. , P. f. l , 1 0, 50) . Luând de la fenicieni traditia, Pherekydes

în istoriile sale despre ze i povesteşte despre zeu l numit de el

Ophioneus şi despre o p h i o n i z i .

5 (6) ORIG. c . Cels. Vl 42 (11 1 1 2 , 20 K . ) Kal. 1ltTJYOUf.lEV6� yE ta

'Of.l TJptKa E7tTJ (A 590 O 1 8) cpTJO't [Celsus] A.6you� Ei vat toii 9Eoii np(>�

tt1v UATJV tou� A6you� toii tno� 7tpO� tt1v "Hpav, tou� 1)[_ 7tpO� tt1v UATJV

A6you� aivittE0'9at, 00� ăpa E� apxfl� autt1v 7tATJf.lf.lEAW� EXOUO'!XV

lltaA.apoov avaA.oyiat� ttO't O'UVEilTJO'E Kat EKOO'f.lTJO'EV 6 9E6�. Kat Ott tOU�

nept autt1v OOlf.lOV�, OO'ot i>j}ptcrtai, tOUtO� cX7toppt7ttEÎ KoA.ffi;rov auto�

tflt &iipo oo&t. taiita 1)E ta 'Of.liJpou E1tTJ outro VOTJ9Evta tOV II>EpEKUilTJV

cpTJcrl.v EipTJKEvat to 'KEiv% llE tfl� floipa� evepatv ecrnv i] taptapiTJ

flOÎpa· CjlUACtO'O'OUO't 1)' autt1v 9uyatEpE� BopEOU "Apnmai tE Kat ElUEAA!X'

/!:vea ZEU� EKPaAA.Et 9E&v otav tt� �uPptO'TJt'. t&v tOtoUtWV llE CjlTJO'tV

EXE0"9at VOTJflCttrov Kat tov [nEpt] tfl� 'A9TJV� nE7tÂ.ov EV tflt 7tOfl7tflt t&v

rrava9TJvairov U7t0 7tCtVtWV 9EropOUflEVOV. IlTJAOUtat yap, CjlTJO'ÎV, an' autoii,

4 9

ott UJlJÎtwp tt� JCO:t ăxpo:vto� oo:iJlWV bttKpo:tEî 9po:cmvoJlEVWv tâlv

YTJYEVWV.

5 (6) .0RIG EN ES, Contra Celsum VI . 42 (11, 1 1 2 , 20 K . )

Comentând epopeile homerice (//iada 1 , 590 ; //iada XV, 1 8) ,

(Celsus) spune c ă vorbele lui· lupiter adresate Herei reprezintă

cuvântul zeului către materie ; că aceste cuvinte către materie

sunt enigmatice, anume că zeul a adunat-o la un loc şi a

înfrumusetat-o modelând-o după anumite rânduiel i , deşi se

afla de la început într-o cumplită neorânduială şi că pe demonii

din jurul ei, câti erau nesupuşi , pedepsindu-i. i-a prăvălit pe

tărâmul acesta. Arată că Pherekydes, având astfel în minte

versurile lui Homer, ar fi spus : " sub acest tărâm se află tinutul

Tartarului ; pe acesta îl păzesc fiicele lui Boreas (vântul nordic),

Harpi i le şi Thyella (Furtuna) ; acolo îl alungă Zeus pe oricare

dintre zeii care nu s-ar arăta supus " .

6 (5) PORPH . de antr. Nymph. 3 1 tou :Eupiou EpEKooou 11uxou�

KO:t I3Q9po� KO:t avtpo: KO:t 9\Jpo:� KO:t 1t1JÂ.O:� Â.Eyovto� KO:t OUX tOUtWV

o:ivtttoJlEvou ta� t&v \jlux&v yEvEcrEt� Ko:l. anoyEvEcrEt� . .. PROCL. in

Tim. 29 A; 1 333, 28 D. tâlv 1to:Â.o:tâlv ăvtpOv Ko:Â.ouvtwv tov KOOjlov [vgl.

A 8 m. Anm. , auch 31 B 120] Ko:l. <ppo\jlpav [44 B IS] Ko:l. cr7tJÎÂ.o:tov .. .

6 (5) . PORPHYR. , de antr. Nymph. 3 1 . Pherekydes din Syros

vorbeşte despre a b i s u r i şi g r o p i şi p e ş t e r i şi u ş i şi p o r t i

şi prin aceasta face aluzie la originea şi la viata de după moarte

a s u f 1 e t e 1 o r . . . PROCLOS la Platon, în Tim. 29 A ; 1, 333, 28 D.

Cei vechi numesc lumea p e ş t e r ă (cf. ş i 31 B 1 20) şi închisoare

(44 B 1 5) şi grotă . . .

7 (0) PSEUDOGAL. (d. i . PORPHYR. ) ad. Gaurum ed. Kalbfl.

(Abh. Beri. Ak. 1 895) S. 34, 26 Kavto:OOo: noA� 6 NoUJll\vto� Ko:l. oi ta�

5 0

nueay6pou imovoi� E�lTYOlJIJ.EVot, Kat tOV mxpa f!Ev t&t mittrovt [rep. X

621 Al 1UltallOV 'AilEĂ:rrta, napa oc t&t 'Hm6&ot Kal. toî<; 'Opq>tKoî<; TJ'tv

LtUya, mxp(x oc t&t «f>Eperi>OTtt tl'Jv hpcn)v em tou <ntEpllato<; EKOCXOflEVOt.

7 (0) . PSE U DOGAL . , (adică PORPHYR. ) , ad Gaurum, ed.

Kalbfl. (Abh. Beri. Ak . 1 895) pp. 34, 26. Ş i de a ic i Numenios în

mare măsură cât şi interpretii doctrinei lui Pythagoras acceptă

prin traditie existenta râu lui numit de Platon (Rep. X, 62 1 A)

Ameles, de către Hesiod şi orfici Styx, iar de către Pherekydes

, r ă s p â n d i r e a s e m i n t e i .

8 (9) SCHOL. APOLL. Rhod. 1 645 <1>. 8E <pTtcrtv ott o&pov Elxe

nap(t tOU 'bpllOU 6 A i8aÂ.t0Tt<; to 'tfJV IJIUXTJV autou oott llEV EV "AtOOU

7tOtE ot EV toî<; imtp 'tfJV yflv t67tot<; dvat. Vgl. c. 1 4, 8 und oben A 5.

8 (9) . SCHOL. APOLL. rhod . 1, 645. Pherekydes spune că A i t

h a 1 i d e s primise de la Hermes darul ca sufletul său să fie

când în Hades când în tinuturile de deasupra pământulu i .

Cei Şapte Înţelepţi

1 . DIOG. 1 40ff. nepl. oi) toov tnta (&/;tov yap Evtau8a Ka9oÂ.tKOO<;

KaKeivrov E7ttllVTtcr9fjvat) Myot q>Epovtat totomot. �a11rov 6 Kup11vaîo<;

yqpa<p<O<; nepl. toov <ptA.oo6<prov [FHG IV 277] nâmv tyx:aÂ.Eî, llaÂ.tcrta of:

toî<; tma. 'Av�tllEVTt<; 8E <pTtm navt� Em9Ecr8at 7totTtttKfjt· 6 oc �tKaiaPXo<;

[fr. 28 FHG 11 243 vgl. Hermes 27 ( 1 892) 1 20. 1 26] oute crO<poiJ<; oute

<ptÂ.OOO<pOU<; <jlllO't V autoi><; yeyoVEVat, O'UVEtOlJ<; OE tt va<; Kat VO!l09Ett KO{J<;.

'ApxettllO<; ot 6 L'UpaKOOOto<; [FHG IV 3 1 8] OlltÂ.iav autoov avayeypa<pE

1tapCt KU'JIEÂ.rot, Tit Kat aut6<; <jlllO't 7taparoxeîv· "b<pOpo<; [FGrHist. 70 F

1 8 1 11 95] oc 1tapCt Kpoicrrot 1tÂ.fJV 9aÂ.ou. <pacrt OE ttVE<; Kat EV navtrovirot

5 1

KUt EV Kopiv9rot KUt EV �EAqx>îr; cruveA.8Eîv autoUr;. (41) Ot.aq>O>VoUV'tat 8t

KUt ai U1t<Xpacretr; amc:Ov Kat ăA.A.ou ăA.A.o q>acriv, ror; EKEÎVO [87 B 7].

�v AaKEOatf.1.6vwr; XiA.cov crocpâr;, Or; t6:8' !!�e·

'f.LT]OEV ăyav· Katp<Îlt 7tUV'tU 1tpO<JEcrn KUÂ.a'.

crtama�E'tat 8t Kat m:pl. toii apt9f.LOU UU'tc:ÎlV. Aeav8pwr; [fr. 4 FHG 11

336] f.I.Ev y(xp avtl. KÂ.Eof3ouA.ou Kal. Mucrcovor; Aeroq>avtov ropytaoa

Aejlrowv il 'bq>emov EyKpivet Kal. 'b7ttf.LEVtOTtV tov Kpfita· TIA.atcov OE EV

Tipcotay6pat [s. nr. 2] Moocova avtl. Tiept6:v8pou· "bq>opor; [FGrHist. 70 F

1 82 11 95] OE UV'tt Mucrcovor; 'A vaxapm v· oi OE KUt nueay6pav

npooypaq>oumv. �tKUÎapxor; [S .O.] 8t tEcrcrapar; cOf.LOAOYTtf.LEVOUt; Ttf.LÎV

7tUpaoi.&ootv eaA.fiv, Bi.avta, TitttUKOV, LOÂ.COVU. ăA.A.our; 8t OVOf.I.�Et

i!�. oov EK�acrem tpeîr;, 'AptcrtOOTtf.LOV, TIO:f.l.q>uwv, Xi.A.cova AaKEOatf.L6vwv,

KA.e6�ouA.ov, 'Avaxapmv, Tiepiav8pov. i:vtot 7tpootteEamv 'AKoucriÂ.aov [8 A 1 ] K� il LK�pa 'Apyeîov. (42) "bpf.Lt7t7t0t; 8' EV tc:Ot Tiepl. tc:Ov

crmp&v [fr. 8 FHG I I I 371 E7t'taKai&K6: q>Ttcrtv, oov toUr; E7tta ăAA.our; ăAA.cor;

aipeîcrem· Eivm OE LOACOVU, eaA.fiv, TitttaKOV, Biavta, XiA.cova,

<Moocovex>, KÂE�ouA.ov, Tiepiav8pov, 'Avaxapmv, 'AKoucri.Aaov, 'b1ttf.LEvi8Ttv

[3 B 1 1 32, 4], Aeffiq>avtov, illEpEKOOTtV (7 A 2a], 'AptcrtOOTtf.I.OV, nueay6pav,

Aâcrov Xapf.LUVTIOOU il Lt<JUf.l.�pivou, il ror; 'Aptcrt6�evor; [fr. 52 FHG 11

285], Xap�ivou, 'bpf.1.tovro, 'Ava�ay6pav [59 A 30. 33]. '17t7t6�otor; 8t EV

tfit tc:Ov «l>tA.ocr&pcov avaypaq>fit· 'Opq>Ea, Aivov, :WA.cova, Tiepiavopov,

'Avaxapmv, KA.e6�uA.ov, Moocova, 8aA.fiv, Biavta, TitttaK6v, 't:.7tÎXUPf.I.OV [23 A 6c], Tiu9ay6pav.

1 . DIOG. LAERT. 1, 40. Cu privire la cei şapte întelepti (căci

se cuvine să amintim aici, în l inii mari şi despre ei) , n i se transmit

următoarele informatii . Damon din Cyrena , care a scris Despre

filosofi (FHG IV, 277) îi critică pe toti, dar în mod special pe cei

şapte întelepti. Anaximenes afirmă că toti s-au preocupat de

poezie, iar Dika iarchos (fr. 28 FHG 11, 243 ; vezi " Hermes" 27

5 2

( 1 892) 1 20. 1 26) afirmă c ă aceştia n-ou fost nici intelepti şi nici

filosofi. ci nişte oameni cu o minte ascutită şi legiuitori. Archetimos

din Syracusa (FHG IV 3 1 8) a mentionat o întrunire a lor, la curtea

lui Kypselos, la care spunea că ar fi fost şi el de fată . Ephoros

însă ( FGrHist. 70 F 1 8 1 11 95) sustine că întrunirea ar fi avut loc la

curtea lui Cresus, fără participarea lui Thales. Altii însă spun că

ei s-ar fi întrunit atât la Panionion, cât şi la Corint şi la Delfi.

Afirmatiile lor sunt în contradictie şi fiecăruia dintre ei i se atribuie

când o învătătură, când alta, cum ar fi următoarea (87 B 7) :

" A trăit un intelept, Chilon lacedemonianul, care a afirmat

următoarele : " N imic prea m ult ; toate lucruri le bune se

adeveresc la vremea lor " ".

Există contradictii şi cu privire la numărul lor, căci Lendrinos

(fr. 4 FHG 1 1 , 336) pune în locul lui Kleobulos şi al lui Myson, pe

Leophantos, fiul lui Gorgiadas d in Lebedos ori din Efes şi pe

cretanul Epimenides. Platon însă, în Protagoras (343 A) îl pune

pe Myson în locul lui Periandros, iar Ephoros (FGrHist. 70, F , 1 82

, 1 1 . 95) pe Anacharsis, în locul lui Myson. Altii îl adaugă şi pe

Pythagoras. Dikaiarchos ne transmite numele a patru intelepti

care sunt admişi de toti : Thales, Bias, P ittacos, Sa lon. E l

ment ionează ş i pe a lt i şase , d intre care a lege tre i , pe

Aristodemos, pe Pamphylos, pe lacedemonianul Chilon, pe

Kleobulos, Anacharsis ş i Periandros ; uni i îl adaugă pe Acusilaos

(8 A 1 ) , fiul lui Kabas sau Scabros din Argos. (42) Hermippos

însă, în lucrarea Despre Înţelepţi , afirmă că înte leptii sunt

şaptesprezece la număr, dintre care uni i aleg pe cei şapte

într-un anume fel, altii în alt fel. Aceştia sunt : Salon, Thales ,

P itta cos, B ias , C h i l o n , < M yson> , K leobu los , Peria n d ros ,

Anacharsis, Acusilaos, Epimenides (3 , B , 1 , 1 , 32, 4) , Leophantos,

Pherekydes (7, A, 2a) , Aristodemos, Pythagoras, Lasos , fiul lui

Charmantides sau al lui Sisymbrinos, sau după Aristoxenes (fr. 52

5 3

FHG 1 1 , 285) fiul lui Chabrinos din Hermione şi Anaxagoras (59 , A,

30.33) . H ippobotos, în lista filosofilor îi include pe Orfeu, Linos,

Solon, Periandros, Anacharsis, Kleobulos, Myson, Thales, Bias,

Pittacos, Epicharmos (23, A, 6 c) , pe Pythagoras.

2. P LATO Protag . 343 A toutoov [na m l . t&v qnA.ocr6qloor;

Â.aKoovt1;6vtoov] itv Kal. 8aÂ.ftr; 6 MtÂ.iJcrwr; Kal. TitttaKor; 6 MuttA.T]vaîor;

Kal. Biar; 6 TiptTJVEi>r; Kal. E6Â.oov 6 llf.LEtEpor; Kal. K Â.e6�ouÂ.or; 6 Aivowr;

Kal. Mucroov 6 XT]veur;, Kal. i:'�Oof.Lor; ev toutotr; eÂ.tyeto Aat(EOatf.L6vwr;

XiÂ.oov· oîhot mivter; 1; T]Â.OOtal. Kal. epacrtal. Kal. f.La8T]tal. itcrav tftr;

AaKEOatf.LOVt(J)V 7toÂ.ttetar;· Kat Kataf.LU80t ăv ttt; aUtOOV 'tftV CJOqltaV

totaUtT]V oucrav, flllf.Lata �paxta a�tof.LVT]f.LOVEUta hacrtoot EipT]f.LEVa.

OU'tOl Kal. KOtvftt �UVEÂ.86vter; a7tapxitv tftr; CJOqliar; avEBecrav t&t

'A7t6Â.Â.oovt Eir; tov veoov tov ev dEÂ.qloîr;, ypaljlavter; tai3ta, â Bit 7tavter;

Uf.Lvoi3crt, rv&Bt craut6v Kal. MT]OEv ăyav. toi3 Bit i:'veKa tai3ta Â.Eyoo;

O'tt outor; 6 tp67tor; itv t&v 7taÂ.at&v tftr; qllAOCJOqliar;, �paxuÂ.oyia nr;

AaKoovtKTJ. Kal. Bit Kal. toi3 TitttaKoil ioim 7tEptEqlEpEto touto to

'pftf.La EyKOOf.Lta1;6f.LEVOV U1t0 t&v CJOqlOV 'tO xaÂ.E1tOV ecr8A6v Ef.Lf.LEVat.

Charm. 1 64D ff. crxeoov yap 'tt i:'yooyE auto toi3t6 qlT]CJfll Eivat

crooqlpoouvT]v to ytyvoocrKetv f.autov Kal. crUf.LqlEpOf.Lat t&t ev dEÂ.qloîr;

ava8EV'tl 'tO 'tOtoU'tOV YPUflfla . . . 'tO yap rv&Bt crautov Kal. 'tO LOOqlpOVEl

ECJ'tt f.LEV taUtOV oor; ta ypaf.Lf.LataqlT]crtV Kat eyoo, taxa o' ăv ttr; OtT]8etT]

ăÂ.Â.o dvat· o oiJ f!Ot OOKOUcrtV 7ta8eîv Kal. oi ta ucrtepov yplif.Lf.Lata

avaBEVtEr; 'tO'tE MT]OEv ăyav Kat 'tO 'byyUT] 7tapa o' ătT]. Kat yap

OU'tOl �Uf.L�OUÂ.ftV c:iniJBTJcrav d vat 'tO rv&Bt craut6v, aÂ.Â.' ou t&v

Eicrt6vtoov [i:'vEKEV] u1to toi3 8eoi3 7tp6crpT]crtv· Ei8' tva Oft Kal. crqleîr;

fl T]OEV itttov CJUfl�OUÂ.ar; XPTJCllf.LOUt; ava8E ÎEV' tai3ta ypaljlaVtEr;

av[8ecrav.

2. PLATON. Protagoras 343 A. Printre aceştia (simpatizanti ai

modului de viată din Laconia), erau Thales din Milet, Pittacos din

5 4

Mytilene, Bias din Priene, Salon a l nostru, Kleobulos din Lindos, Myson

din Chenai ş i , se spunea şi de un a l şaptelea , C hi lon din

Lacedemonia. Aceştia erau toti discipoli zeloşi ş i iubitori ai modului

de viată lacedemonian. Oricine îşi poate da seama despre felul

învătăturii lor, luând în considerare învătăturile concise şi vrednice

de amintit, rostite de fiecare, atunci când s-au adunat la templul de

la Delfi, spre a-i închina lui Apolion ofrandaîntelepciunii lor şi când au

gravat acolo acele învătăminte pe care toti le preamăresc :

" Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Nimic prea mult " . Afirm acest

lucru fiindcă acesta era modul de a filosofa al celor vechi : o concizie

laconică. Lui Pittacos i se atribuie zicala aceea răspândită pe care

o laudă înteleptii : " e greu să fii virtuos până la capăt". Charm. 1 64

D şi urm. Într-un chip oarecare, spun eu, tocmai acest lucru reprezintă

întelepciunea : a se cunoaşte pe sine şi sunt de acord cu acela

care a pus o asemenea inscriptie pe frontispiciul templului de la

Delfi . . . Iar " Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Fii întelept" sunt unul şi

acelaşi lucru, aşa cum o arată inscriptia şi cum o sustin şi eu. S-ar

putea totuşi ca unii să creadă altfel ; aşa cum s-au petrecut lucrurile,

după cum ni se pare, cu aceia care au aşezat ulterior celelalte

inscriptii, şi anume " Nimic prea mult" şi " Chezăşia întovărăşeşte

nenorocirea". Ei îşi închipuiau că " a te cunoaşte pe tine însuti" este

un sfat, şi nu cuvântul cu care zeul întâmpina pe cei ce păşeau în

sanctuar. Pentru ca şi ei, la rândul lor, să întocmească inscriptii nu

mai putin folositoare, le-au gravat pe acestea.

3. STOB. 1 1 1 1 , 1 72 �11f!l'ltptou cilaÂ.llP� T&v ema mxp&v anO<p�Yilata.

3. STOBAIOS I II . 1 - 1 72. Maximele celor şapte intelepti. după

Demetrios din Phaleron.

a. KLEOBU LOS DIN LINDOS, FIUL LUI EVAGORAS, A SPUS :

1 . IJ.Etpov ăptcrtov. 2. natepa oEî aioEîcrem. 3. Eu to cr&IJ.a EXEtv Kat

'tTJV \lfUXJÎV. 4. cptATJKOOV ElVUt KUl iJ.TJ 1tOÂ.UÂ.aÂ.OV. 5 . 1tOÂ.UIJ.a9fi ij CtiJ.a9fi.

5 5

6. yÂiiJcrcrav E\)cpTUJ.OV KEK'tftcr9at. 7. apt:'tft� OtKEÎOV, Karia� CxAAO'tptOV.

8. aOtKiav IJ.tcrt:îv, t:ucrej3t:tav cpuA.acrcrt:tV. 9. 1t0At'tat� 'ta j3eA.ncr'ta

crUIJ.j30UAEUEtV. 10 . iJoovft� Kpa'tEÎV. 1 ! . j3iat IJ.TIOEV 1tpCx't'tEtV. 12 . 'tEKva

1tatOEUEtV. 1 3 . 'tUXTit d5xm9at. 14. exepa� OtaA.ut:tv. 1 5 . 'tOV 'tOU OtliJ.OU

txepov 7tOAEIJ.tOV vo�J.il;nv. 16. yuvmKt J.ll) llaxecr9at IJ.TIOE ă.yav cppoveîv

aA.A.o'tpimv 1tapOV't(t)V" 'tO IJ.EV yap ă.vmav, 'tO OE IJ.UViav ouva'tat 1tapexnv.

1 7. oiKE'ta� 7tap' olvov llfJ KoA.al;t:tv· Ei oc IJ.tl. oo�t:� 7tapotveîv. 18 .

yaiJ.t:îv EK 'tâlv 61J.oimv· eav yap EK 'tâlv Kpt:tn6vmv, &cr7t6'ta�. ou cruyyeveî�

K'ti]crllt. 1 9. llfJ E7ttyt:A.âv 'tâlt crKci>7twvn· a7tt:X9iJ� yap Ecrllt 'tot�

crKci>7t'tOIJ.EvOt�. 20. t:u7topoiiv'ta llfJ imepi]cpavov dvm, a7topouv'ta llfJ

'ta7tt:tvoucr9at.

1 . " Măsura este lucrul cel mai bun. 2 . Se cuvine să-ti

respecti părintele. 3. Păstrează-ti trupul şi mintea sănătoase.

4. Să-ti placă să asculti multe , dar să nu spui multe. 5. Fii mai

degrabă mult şt iutor decât neştiutor. 6. Să-ti fie vorba pl ină

de bunăvointă. 7 . F i i prieten al virtutii şi stră in de răutate. 8.

Urăşte nedreptatea şi cultivă pietatea. 9. Concetătenilor tăi

dă-le sfaturile cele mai bune. 1 0. Domină plăcerea. 1 1 . Nu

face nimic din silă. 1 2. Educă-ti copi i i . 1 3 . Roagă-te sort i i . 1 4.

Pune capăt duşmăni ilor. 1 5. Consideră drept vrăj maş pe cel

ce este vrăjmaşul poporului . 1 6. Să nu te sfădeşti cu nevasta

în fata străinilor şi n ic i să-i arăti o atentie prea mare ; una

denotă prost ie , ceala ltă poate părea nebun ie . 1 7 . N u

pedepsi pe sclavi când sunt băuti, căci astfel vei apărea tu

însuti băut. 1 8 . Căsătoreşte-te cu cineva de rangul tău, căci

dacă vei lua o nevastă dintr-o famil ie mai bună, vei dobândi

tu însuti stăpân i . 1 9. Nu râde alături de cel ce ia pe a lt i i în

batjocură, căci vei ajunge urât de cei batjocoriti . 20. Nu te

mândri când îti merge bine şi nu te u mi l i când te af l i la

strâmtoare . "

5 6

b . SOLON ATEN IANUL FIUL LUI EXEKESTIDES, A SPUS:

1 . JlTJOEv ăyav. 2. x:ptt�� JlTt x:aGr]cro· Ei 8E JlTJ, t&t ATJq>eEvn txepo�

EcrTJt. 3 . f]8ov�v q>EUyE, iln� Â.ll1tTJV 'ttK'tEt. 4. q>uÂ.acrcre tp(mou x:aÂ.ox:ayaetav

opx:ou 7ttcrtotf.pav. 5 . crq>payi1;;ou 'tOU� JlEV A.6you� crtyfit, 't�V OE my�v

KatpWt. 6. JlTt \j/EOOOU, &.Al..' &.A.T]9EuE. 7. ta crnouOaîa JlEAE'ta. 8. 'tWV

yovEo>v JlTt AEYE OtKO:tO'tEpa. 9. q>iA.o� JlTt taxu K'tW, o� o' av K'tTJcrTJt, Jl�

taxu &.noooriJ.J.a1;;e. 1 o. ăPXEcrBat JlaSWv fJ.PXet v tmmiJcrTJt. 1 1 . Eileuvav

E'tEpo� &.�tWV OtOOVat x:al. auto� U7tEXE. 1 2. crUJl�OUAEUE Jl� 'ta il8tcr'ta,

&.AA.a ta �f.A.ncrm 'tOÎ� 7tOAttO:t�. 13 . JlTt epacruvou. 1 4. Jl� KO:KOÎ� OJltAEt.

1 5 . XPW 'tOl� 9EOl�. 16. q>tAO� EUcr�Et. 17. 6 av <Jl�> lOTJtcr, JlTt Af.yE. 1 8.

El� mya. 19. 'tOÎ� crEaU'tO'U 1tpâ0� tcr9t. 20. ta Uq>O:Vfj 'tOl� qlO:VEpoÎ�

tEKJlaipou.

1 . " Nimic prea mult. 2. Nu te ridica în chip de judecător,

căci vei ajunge urât de cel osândit. 3. Fereşte-te de plăcerea

care aduce mâhn ire. 4. Să ai mai degrabă încredere în

nobletea ca racteru lu i decât în jurământ . 5. Pune capăt

discutiilor prin tăcere, iar tăcerii prin sesizarea c lipe i prielnice.

6. Nu m int i , ci spune adevăru l . 7. Preocupă-te de lucruri

importante. 8 . Nu te arăta mai drept decât părintii tăi. 9. Nu-ti

face prea repede prieteni , iar pe cei pe care i-a i dobândit nu-i

renega prea repede. 10 . Dacă vei învăta să te supui, vei învăta

şi să conduci . 1 1 . Dacă ai în vedere că alt i i trebuie să dea

socoteală, supune-te şi tu. 1 2 . Nu da concetătenilor tăi sfaturile

cele mai plăcute, ci pe cele mai folositoare. 1 3. Să nu fii insolent.

14 . Nu te întovărăşi cu oamenii răi. 1 5. C insteşte pe zei . 1 6. Să-ti

stimezi prieteni i . 1 7 . Nu spune ceea ce ai văzut. 1 8 Dacă ai

văzut ceva, tac i . 19 . Fii blând cu ai tă i . 20. Dovedeşte cele

nevăzute prin cele văzute.

5 7

c. CHILON lACEDEMONIANUL, FIUL LUI DAMAGETOS, A SPUS:

1. yv&!h O'U'U'tOV. 2. mvoov JlTJ 1tOÂ.A.a Â.UÂEt· aJletp'tl'JcrEt yap. 3. JlTJ

anEiÂ.Et •oîs EÂ.Eu9tpotS· ou yap 3ixawv. 4. Jlll xaxoÂ.oyEt •o\Js 7tÂ.T)criov·

ei & Jlit, axoooT)t, Eq>' ois Â.unTJ9ftcrTJt. 5. Enl. •a 3�::înva •oov q>iAwv �paocoos

nopeoou, Em & •as a•uxias •axtw�. 6. râJlous EU'tEÂ.Eîs nowu. 1. •ov

'tE'tEÂ.EU'tT)KO'tet JlCtKâpt�E. 8. 7tpEcr�U'tEpov cr�ou. 9. 'tOV 'ta aÂ.Â.6'tpta

1tEpteypa�OJlEVOV Jlte!Et. 10. �T)Jltav aipou JlâÂ.Â.OV fi KEpOO� aicrxp6v· 'tO

JlEV yap âna� Â.unftcrEt, 'tO 3e ad. I l . 't&t 3ucr'tuxouvn Jlll EmyeÂ.a. 1 2.

'tpetXU� iOv ilcruxov creamov oopqE, 01tWs crE aicrxuvooV'tat JlâÂ.Â.ov fi

q>ojl&v•at. 13 . •fis iliia� oirias npoo'tâ'tEt. 14. it yÂ.&crcrâ crou JlTJ 7tpo'tpEXE'too

'tOU vou. 15 . 9'UJ.loi'i KpU'tEt. 1 6. JlTJ E7tt9UJ.1Et a3'6va'ta. 17 . Ev O&Ot Jlll

crnEOOE npoâyEtv. 1 8 . JlTJOC 'tTJV XEîpa KtVEîv· JlCtvtxov yâp. 1 9. VOJ.lot�

1tEt9ou. 20. a3tKOUJlEVQS 3taÂ.Â.âcrcrou, uj3pt�OJlEVOs 'ttJlc:opoU.

1 . " Cunoaşte-te pe tine însuti. 2. Când bei să nu vorbeşti

prea mult, căci o să greşeşt i . 3. Nu ameninta pe oamenii liberi ,

căci este o faptă nedreaptă. 4. Nu defă ima pe semenul tău,

căci vei auzi lucruri ce te vor întrista. 5 . Nu alerga grăbit la

ospetele prieteni lor, dar zoreşte-te când aceştia se află la

necaz. 6. Să-ti faci o nuntă modestă. 7. Pe om să-I fericeşti

numai după ce a murit. 8. Respectă pe cel mai în vârstă. 9.

Urăşte pe cel ce se amestecă în treburile altora . 1 0. Preferă

paguba în locul unui câştig ruşinos, una te va supăra o singura

dată, al doilea totdeauna. 1 1 . Nu râde de nenorocirea altuia .

1 2. Dacă a i cumva o fire aspră, poartă-te cu blândete, ca să

inspiri mai degrabă respect decât teamă . 1 3 . Fă ord ine în

propria-ti gospodărie. 1 4. Să nu îngădui gurii s-o ia înaintea

mintii . 1 5. Stăpâneşte-ti mânia. 1 6. Nu dori ceea ce nu este

posibil . 1 7 . La drum nu te grăbi s-o iei îna intea (altora) . 1 8 . N ic i

nu gesticula, căci este un semn de sminteală . 1 9. Supune-te

5 8

legi lor. 20. Dacă a i fost nedreptătit, împacă-te, iar daca ai

fost j ignit, răzbună-te".

d. THALES DIN M ILET, FIUL LU I EXAMYAS, A SPUS :

1 . tyyfu., 1tapa o' ăta. 2. cpiA.oov 1tap0Vt(J)V Kal U1tOVtOOV IJ.Eil VTJ<JO. 3. Il it tl)v O'Jfl.V KaA.A.oom�ou. &.A.A.' tv to1� f.mtTJOE\Jf,J.amv tmlt KaA.�. 4. llTt 1tA.outet

KaK&�. 5. llll (jE Otal3aA.A.Et(J) My� TtjJO� to� mcrtEOO� KEKOtvOOVTJKOta�. 6.

KOAfXKEUEtV yovEl� llTt OKVEt. 7 . llTt Ttat� otxou to cpauA.ov. 8. o'lo� av

f.pavou� EVEYKTJt� tOl� yovdkn, tOtoUtOU� auto� tv t&t yi]pat Ttap&. t&v

tEKVOOV 1tpoo8Exou. 9. XfXAE1tOV to f.autov yvrovat. 10. f\otcrtov ou f.mEhliJ.El�

tUXEÎV. 1 1 . avtapav &.pyia. 12 . 13A.al3ep0v aKpacria. 13 . 13api> U1tat0Eucrta.

14. OlOa<JKE KfXL IJ.UV9aVE tO ă�J,EtVOV. 1 5 . UpyO� IJ.Tt tffilt, IJ.TJO' UV 1tAOutfjt�.

16 . KaKa EV OtKOOt KpU1ttE. 17. cp8ovou IJ.CtAAoV il oiKtipou. 18 . IJ.Etpoot xpro.

19 . llTJ 1tftm Tttcrteue. 20. ăpxoov KO<riJ.Et creaut6v.

1 . " Chezăşia este tovarăşa nenorocirii. 2. Adu-ti aminte de

prieteni, fie că sunt de fată, fie că sunt absenti. 3 . Să nu te

preocupe înfătişarea, ci comportarea. 4. Nu te îmbogăti pe căi

nedrepte. 5. Cuvântul tău să nu te înjosească în ochii acelora cu

care te-ai legat prin jurământ. 6. Nu ezita în a-ti măguli părintii . 7.

Nu considera răul ca venind de la tatăl tău . 8. Ajutorul pe care-I

vei da părintilor tăi, 11 vei primi tu , la bătrânete, de la copiii tăi. 9.

Este un lucru anevoios să te cunoşti pe tine. 1 0. Este foarte plăcut

să obtii ceea ce doreşti. 1 1 . lnactivitatea este plictisitoare. 12 .

Lipsa de stăpânire este vătămătoare. 1 3. Este o povară să fii

necioplit. 14 . Deprinde-te şi tu şi deprinde-i şi pe ceilalti cu ceea

ce este mai bun. 1 5. Nu fii inactiv, chiar dacă eşti bogat. 1 6. Nu

dezvălui lucrurile urâte din casa ta. 1 7. Să fii mai curând invidiat

decât compătimit. 1 8 . Păstrează măsura. 1 9. Nu te încrede în

oricine. 20. Dacă eşti în fruntea lucrurilor, pune ordine în viata ta".

5 9

e . PITTACOS DIN LESBOS, FIUL LUI Yppa, A SPUS :

1 . lmtpov yvâl9t. 2 . i:l f-LEÎ,Â.Etl; 1tOtEÎV, f-llt Â.EyE· ci1totUXWV yap

KatayEÂ.acr9fJCJllt. 3. toî� E7tttll&:iot� xp&. 4. ooa VEf-LECJâ� tâlt 1tÂ.11CJLOV,

a'I'Jt� f-llt 1tOtEt. 5. cmpayouvta f-llt OVEtOt�E' E1tt yap tOUtOl� VEf-LECJt� 9Eâlv

KâS"tat. 6. 1tapaKata9f)Ka� a7t6�. 7. clVEXOU tl1t0 tWV 1tÂ.11CJtOV f-LtKpa

EÂ.atto\Jf-LEV�. 8. tOV cpiÂ.ov KaK� f-LTJ AEYE f-L",' Eii tOV ex9p6v· acruÂ.Â.6ytcrtov

yap to tOtOUtOV. 9. &:tvov cruvt&:îv to f-LEÂ.Â.OV, ampa'AE� to YEVOf-LEVOV. 10.

mcrtov yfl, ămcrtov eâÂ.acrcra. I l . ă1tÂ.llCJtov KE1tpOo<;. 1 2. Ktflcrat 1ota. 1 3 .

9Epa1tEUE EOOEj3EtaV, 1tatOEiav, crwcppoouv"v, cpp6v"mv, aÂ.ft9Etav, 1ttCJttV,

Ef-L1tEtpiav, emoES,t6t"ta, EtatpEiav, E1ttf-LEÂ.Etav, OtKOVOf-Ltav, tEXVllV.

1 . " Sesizează momentul prielnic. 2. Nu destăinu i ceea ce

ai de gând să între prinzi ; căci dacă nu vei reuşi, va râde lumea

de tine. 3. la pildă de la prieteni. 4. Nu săvârşi lucrurile pe care

le dezaprobi la cei ce-ti sunt a proape. 5 . Nu -l ocărî pe

netrebnic; căci pe lângă toate asupra lu i apasă şi pedeapsa

zeilor. 6. Restituie bunuri le încredintate . 7 . Îndură paguba

măruntă ce vine de la cei apropiati. 8 . Nu vorbi de rău pe

prieteni ş i nici pe duşman de bine, căci este o faptă nechibzuită.

9. E mare lucru să cunoşti viitorul; trecutul este sigur. 1 0. Pământul

îti dă încredere, în timp ce marea inspiră nesigurantă. 1 1 . Câştigul

este inseparabil . 1 2. Fii stăpân pe ceea ceîti apartine. 13 . Cultivă

prietenia, instructiunea, cu minten ia , j udecata, adevăru l ,

încrederea, priceperea, tovărăşia , ordinea, meseria".

f. BIAS DIN PRIENE, FIUL LUI TEUTAMIDAS, A SPUS :

1 . oi 1tÂ.EÎCJtot av9pW1t0t KCXKoi. 2. Ei<; Kâtompov, t:cp", Ef-l�Â.E\jlaVta

oEÎ, Ei f-LEV KaM<; cpaiv11t, KaÂ.a 7totEîv· Ei re aicrxp6<;, to til<; cpooEw<;

EÂ.Â.tnE<; owp9ooo9at tflt KCXÂ.OKaya9iat. 3. �paocoo<; EYXElpEt' ou o' âv

6 0

ăp!;Ttt. ota!kllawu. 4. 11icrtt to -caxu A.aÂ.Eiv, 11il aflcip-cTtt�· flE"tcivma yap

c:h:oÂ.ou8Ei. 5. !litt' EuftBTt� tcr9t flTttE KaKoft9TJ�. 6. ruppoouv11v llTJ TtpOOotxou.

7. <ppOVTtcrtV aycirta. 8. 1tEpt 9EWV '"J..i.yE, W� Eimv. 9. VOEt 'tO rtpa't'tOflEVOV. 1 0.

ă.KouE rcoÂ.Â.a. 1 1 . Â.aÂ.Et Kai.pta. 1 2. rtEvTt� oov rcÂ.oucri.ot� lllJ Ertt"ti.fla, 11v

11 i] flEya ffi<pEÂ. fit�. 1 3 . &..vei!; tov ă.vOpa 11 i] Ertai. vtt o ta rtÂ.outov. 1 4. rtEi.cra�

Â.a�E, !llJ �tamXflEV�. 1 5 . o n âv &..ya90v rtpcicrcrTtt� 9Eo�. j.llJ crmutov

ai nro. 1 6. Ktficrat Ev flEV vE6tTtn EUrtpa!;i.av, Ev & trot yftpat cro<pi.av. 1 7.

i:!;tt� i:pyo:n j.LVTtllTtV, Katprot EuÂ.ci�ttav, tp6mot yEvvat6tTtta, rc6vmt

EyKpci-cttav, <p6�mt EOO�E tav, rtÂ.outmt <ptÂ.i.av, A6ymt rtEt9W, crt yfit KOcrflOV,

YVWj.LTtt OtKUtOOUVTtV, tOÂ.fllll &..vopEi.av, rcpcii;Et ouvacr-cEi.av, OOSTtt TtYEflOvlUV.

1 . " Majoritatea oamenilor sunt răi. 2. Să te priveşti în oglindă

şi dacă arăti frumos, să săvârşeşti lucruri frumoase, iar dacă

arăti urât să completezi prin fapte frumoase defectele naturi i .

3. Apucă-te cu greu de un lucru, dar odată ce te-ai apucat,

t ine-te stăru itor de el . 4. Detestă vorbirea grăbită ca să nu

greşeşti ; căci urmează căinta. 5 . Să nu îngădui sminteala. 7 . Îndră geşte cu m inten ia . 8 . Recu noaşte că ze i i există . 9 .

Reflectează asupra faptei tale. 1 0. Ascultă multe. 1 1 . Spune

ceea ce este potrivit şi prielnic. 12 . Dacă eşti sărac, nu aduce

mustrări celor bogati. în afară de cazul când acestea sunt de

un mare folos. 1 3. Pe omul nevrednic nu-l lăuda pentru bogătia

lu i . 14. Obtine lucrurile prin convingere, nu prin constrângere.

1 5 . Faptele bune săvârşite să le atribu i zei lor, nu t ie. 1 6. În

t inerete fă-t i proviz i i de fapte bu n e iar la bătrâ nete de

întelepciune. 1 7 . La lucru să ai tinere de minte, la momentu l

potrivit prevedere, în privinta caracterulu i demnitate, în ceasul

trudei stăpânire de sine, în momente de teamă încredere în zeL

la bogătie prietenie ; cuvântului dă-i forta convingerii, tăcerii

tâlc, judecătii dreptate, îndrăzneli i curaj , actiuni i tărie, strălucirii

prestigiu ".

6 1

g. PERIANDROS DIN CORINT, F IUL LU I KYPSELOS, A SPUS :

1 . J.lEAeta 'tO 1tâV. 2. KaA.Ov i!cruxia. 3. emcr<paA.E� 1tj)Cl1tE'tEla. 4. KEpOO�

aicrXj)Ov. 5. *qrooe� Ka'tTJyopia. 6. OTJJ.lOKpa'tia Kj)EÎ't'tov wpavvio�. 7.

ai f!EV i]oovat 9VTJ'tat, ai ()' apua1 cieâva'tot. 8. E'll'tUXCÎ:IV f!EV f!E'tpto�

\:cret, a'tuxwv oc <ppOVlJ.lO�. 9. <pEtOOf!Evov KpEÎ't'tov ciTto9avEîv f\ �oov'ta

EVOEîcr9at. 1 0. O'Ea'll'tOV ăl;,wv 1tapaO'KEUa�E 'tCÎ:IV yoveoov. 1 1 . �CÎ:IV f!EV

E1tatvou, a1to9avwv OE f!aKap�ou. 12 . <piA.ot� ElJ'tUXOUm Kat Ct'tUXOUmV 6

ml't� rcret. 13 . o âv EKwv 6J.J.oA.oyftO'TJt�. <Ota'tftpet>· 1tOVTJpOV qap 'to>

1tapal3fjvm. 14. A.Oywv a1toppft1:oov eK<popav f!Tt 1towu. 1 5 . A.otoopou �

1:axu <piA.o� ecr6f!Evo�. 1 6. 1:oî� f!Ev v6f!m� 1taA.awî� xpw, 1:oî� oc o'l'ot�

1tpoo<pciTm�. 17. J.lft f!6vov 1:0� af!ap'tavov'ta� K6A.a�e. ciA.A.a Ka1 1:o�

f!EAAOV'ta� KOOAUE. 1 8 . OUO''tUXWV KpU1t'tE, 'îva f!Tt 'tO� exepou� E\J<ppCtVTJl�.

1 . " Cercetează totul . 2 . Tihna este un lucru bun . 3. Graba

este nesigură. 4. Câştigul este ruşinos. 5. O învinuire a firi i . 6.

Democratia este mai bună decât tirania . 7. Plăcerile sunt

pieritoare iar virtutile nepieritoare. 8. Fii cumpătat în fericire şi

întelept în nefericire. 9. E mai bine să fac i economii decât să

trăieşti în lipsuri. 1 O. Pregăteşte-te să fii demn de părintii tăi . 1 1 .

Cât timp trăieşti lumea să te laude iar după ce ai murit să te

fericească. 12 . Poartă-te la fel cu prietenii fie că sunt fericiti, fie

că sunt nefericiti. 1 3 . Păstrează lucrul la care ai consimtit de

bunăvoie, căci e rău să-I nesocoteşti . 1 4. Lucrurile secrete nu

le da în vileag. 1 5. Să mustri în aşa fel încât să devii mai degrabă

prieten. 1 6. Foloseşte-te de legi vechi şi de mâncăruri proaspete.

1 7 . Nu numai să- i pedepseşti pe cei ce greşesc, dar şi să-i

împiedici pe cei ce sunt pe punctul de a greşi. 1 8 . Ascunde-ti

nefericirea ca să nu producă bucurie duşmanilor".

6 2

TH ALES

A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

1 . DIOGENES LAERTIUS 1 22-44 . (22) 'Hv toiwv 6 eaA.fic;, Wc; jlEv 'Hp6ootoc; [1 170] Kal. do\iptc; [FGrH ist. 76 F 74 1 1 1 55] Kal. dfljl6Kptt6c;

[68 B 1 1 5 a] c:pam, Ttatpoc; jlEV 'tJ;art'6ou, f!lltpOc; oE. KA.€oPouA.iv11c;. EK

t&v 8fiA.to&v, ot Eicn .PoivtKEc;, EUyEvecrtatm t&v a1to Kaortou Kat

'Ayi]vopoc;. (<i'iv oE. t&v E.Ttta croc:p&v,> Ka8a Kal. nA.atwv [Protag . 343

A] c:pflcri· Kat 7tp&toc; croc:poc; ci:Jvojlacr811 ăpxovtoc; 'Aei]vrpt dajlacriou

[582/1 ], Ka8' ov Kat oi E1tta croc:pol. EKAT]8f1crav, ooc; c:pflcrt dflf!iltptoc; 6

cVUAflpEuc; EV tfit t&v 'Apx6vtoov avaypac:pfit [FGrH ist . 228 F 1 11 960]).

E1t0Attoypac:pi]8fl Of EV MtA.i]toot, OtE �A.SE cruv NEiÂ.EOOt EKTtEcr6vtt IPotVlKflc;·

wc; o' oi TtÂ.Eiouc; c:pacriv, i8ayEvT]c; MtA.i]moc; �V Kal. ytvouc; AUf!1tpou.

(23) jlEta oE. ta TtoA.tttKa tfic; c:pumKfic; eytvEto 8Ewpiac;. Kal. Kata nvac;

jlEV cruyypajlf!U KUtEAUtEV OOOEV' i] yap Eic; autov avac:pEpOjlEVfl NauttKTJ

acrtpoA.oyia IPWKO'U AtyEtat Eivat tOU LajllO'U [C . 5. V. î. a . s. 1 1 B 1 ].

KaA.Aijlaxoc; o' autov oi&v Ei>pEtTJV tfic; ăpKtO'U tfic; f!lKpâc; A.eywv EV

toîc; 'Ia11Pmc; [fr. 94 11 259 Schneid. ; s. A 3a] outwc;· 'Kal. tfic; llrtll�llc;

0 0 0 .PoivtKEc;' , Kata ttvac; OE f!OVa Mo cruveypaljiE 0Ept tpo7tfic; Kat

'lcrfljlEpiac; [B 3], ta ăA.A.' aKataA.fiTtta Eivm OoKtjlacrac;. ooKEî oE. Kata

tt vac; 7tp&toc; acrtpoA.oyfjcrat Kat i]A.taKac; EKAElljiEtc; Kat tpo7tac;

1tpOEt1tEÎV, mc; c:pflcrtV t:U Oflf!Oc; [fr. 94 Speng.] EV tfit 1tEpt t&v

'AcrtpoA.oyo'UjlEVWV icrtopiat· o8Ev autov Kat ::Xvoc:pavflc; [2 1 B 19 ] Kat

'Hp60otoc; [1 74] Sa'Uf!a�Et. f!Uptupd o' am&t Kat 'HpaKAEltDc; [22 B 38]

Kat dfljlOKpttoc; [68 B 1 1 5 a] .

(24) EVlOl OE Kat autov 1tpWtOV Et1tEÎV c:pamv aeavatouc; t(xc; lji'Uxac;·

oov ecrtt XmpiA.oc; 6 1tOtfltilc; [p. 1 82 Naeke]. 7tp&toc; BE Kal. ti]v c'mo

6 3

'tpo7tft<; E1tt 'tpom1v mxpooov EUpEV, KCXt 7tp(i)'to<; 'tO 'tOU ilAiou �yE9o<; <'tOU

llÂ.taKoii KUKÂ.ou Wcr1tEp Kcxt 'to 'tfj<; crEÂ.JlVTJ<; IJ.EYE9o<;> 'toii crEÂ.T]vaiou

tmcxKomocr'tov Kcxl. EiKoo'tov IJ.Epo<; a1tE�pJ1vcx'to Kcx'ta nva<;. 7tp&'to<; &

KCXt 'tTJV ucr'ta'tT]V lliJ.Epcxv 'tOU j.J.T]VO<; 'tptcxKa&x Ei1tEV. 7tp(i)'to<; OE lCCXt 1tEpt

<pUcrEOJ<; btEÂ.EXSTJ, 00<; n vE<;.

'Aptcr'to'tEÂ.TJ<; [de anima A 2. 405 a 1 9] bE Kcxl. 'I1t1tia<; [85 B 71

<pacrl. v au'tov Kat 'tot<; Ct\j/UXOt<; IJ.E'tCXbtb6vm \j/UXfi<;, 'tEKIJ.CXtp6j.J.Evov EK

'tfj<; Â.t8ou 'tfj<; IJ.CXYVJl'tlbO<; KCXt 'tOU ftAEK'tpOU. 1tCXpa 'tE AiyU1t'ttOOV

yEWIJ.E'tpEtv 1J.CX86v'ta <pTJcrt IlcxiJ.<ptÂ.TJ [fr. 1 FHG 1 1 1 520] 7tpoo'tov KCX'tcxypa\jlcxt

KUKÂ.OU 'tO 'tpi.yoovov 6p8oyrovtov lCCXt eucrcxt 13oiiv. (25) oi OE Ilu8cxy6pcxv

<pacri.v, &v ecrnv 'A7toU6bffipo<; 6 Â.oytcrnK6<; [vgl . Diog. VII I 1 2]. (ou'to<;

1tp01lYCXYEV E1tt 1tÂ.Etcr'tOV, a (j)T]<Jl KcxÂ.Â.tiJ.CXXO<; EV 'tOt<; 'laj.J.j30t<; [S . A

3a] J:�:i5<popj3ov EilpEtV 'tov pi>ya oiov 'crKCXÂ.T]va Kat 'tpi.yoovcx' Kcxt oocx

ypcxj.J.j.J.lKfj<; EXE'tcxt 8Eoopia<;.) bOKEt bE KCXt EV 'tOt<; 1tOÂ.l 'tlKOt<; aptcr'tcx

j3Ej3ouÂ.Eiicr8at. Kpoi.crou yoiiv 1tEIJ.\j/CXV'tO<; 1tpO<; MtÂ.T]cri.ou<; E7tt crUIJ.IJ.CXXtCXt

EKroÂ.ucrEv· 01tEp Ki>pou Kpcx'tJlcrcxvw<; ecroocrE 'tTJV 1t6Â.tv. KCXt cxu'to<; Of. <pTJmv, ro<; 'HpcxKÂ.EibTJ<; [Ponticus fr. 47 Voss] icr'topEt, IJ.OVJlPTJ au'tov

yqovf.vm KCXt ibtacr'tJlV. (26) Evtm bE KCXt Yfillcxt cxu'tov Kcxt Ki>j3tcr9ov

uiov crxEtV' oi bE ayCXj.J.OV j.J.EtVCXl, Tit<; bE abEÂ.<pfj<; 'tOV uiov 8Ecr8cxt. O'tE

Kal. epw'tT]SEv'ta, bta 'ti. ou 'tEKvo7totEt, 'bta <ptÂ.o'tEKvi.cxv' Ei1tEtv. Kal.

Af.youcrt V O'tt Tit<; Il T]'tpo<; avcxylCa�oi>crT]<; CXU'tOV YlliJ.CXl EÂ.EyEV 'oubE1t(l)

Kcxtp6<;', Eim E1tElblJ 7tcxpJli3TJcrEv EYKEtiJ.EVTJ<; EL1tEtv 'ouKE'tl Kcxtp6<;'. <pT]crtv

be Kal. 'IEpffivullo<; 6 'P6bto<; ev 'toot bEu'tf.pwt Toov cr7topabTJv uTtoiJ. VTJIJ.a'toov

[fr. 8 Hi l ler], on j3oUÂ.6j.J.EVO<; &îl;cxt ·atblOV Eivcxt 1tÂ.OU'tEtV, <papâ<; EÂ.CXlOOV

IJ.EÂ.Â.oi>crTJ<; ecrEcr8m, 7tpovoncra<; EIJ.tcr8rocrcx'to 'ta EÂ.cxwupyEta Kat

1taiJ.1tÂ.Etcr'tcx cruvE îÂ.E XPJliJ.CX'ta.

(27) âpxiJv bE 'tOOV 1tav'toov U&op U1tEcr'tJlcra'to, Kcxt 'tOV KOcriJ.OV EIJ.\j/UXOV

KCXt Oalj.J.OV(l)V 1tÂ.JlpT]. 'ta<; 'tE oopcx<; 'tOU EVlCXU'tOU <pamv amov EUpEÎV lCCXt

Ei<; 'tplCXKootCX<; E�JlKOV'tCX rtEV'tE lliJ.Epcx<; btEÂ.EtV.

oU&l.<; oc cxu'toii KaSTJyncra'tO, 7tÂ.TJV on Ei<; Atyumov eÂ.800v 'toi<; iEpEiim

cruvbthpt\j/EV. 6 oc 'IEpffivullo<; [fr. 2 1 Hi l l . ] Kat EKIJ.E'tpfjcrai. q>T]mv cxu'tov

6 4

tac; 1tUpaj..Li&xc; EJ( tfic; <Jl(tâc;, 1tapaTI(pt'Jcravta O'tE i]j..LÎV icroj..leyEBTJc; ecrn V.

ouvej3iro oe Kat E>pacruj3ouÂ.rot t6n MtÂ.TJcrirov mpavvrot, KaBU <pTJOt Mtv'6TJc;

[FHG 11 335, 3]. tu & 1tEpt tov tpi1to&x <paVEpa tov ei>peeEvta imo toov

aÂ.terov Kat ota1tEj..L<p8evta toîc; crO<pOîc; imo tou OTJj..lOU toov MtÂ.TJcrirov.

(28) <pacrt yap 'IrovtKoUc; nvac; VEaVt(fl(O'Ut; I3QÂ.ov ayopacrat 1tapU MtÂ.TJolroV

aÂ.tEOOV. avacr7tacrefvtoc; oc 'tOU tpt1to0oc; Uj..l<ptof3t1't11atc; Jiv, Eroc; oi MtÂ.T'Jmot

1':7tqt1J1av Eic; �EÂ.<pouc;· Kat 6 BEoc; l':xpTJcrev oil'troc;·

EKyove MtÂ.T'Jtou, tpi7toaoc; 7tEpt cf>oî�ov eprotâtc;;

ne; OO<plTJl 1tUV'tOOV 1tpootoc;, 'tOUtOU tpt7to0' aoooo.

oti5oUmv ouv E>aÂ.fit· 6 oc ăUrot Kat ăUoc; ăÂ.Â.rot t':roc; LOÂ.rovoc;· 6 oc E{j)TJ

<JO<ptat 7tp(Otov et vat 'tOV BEbv Kat UxE<J'tEtÂ.EV etc; �EÂ.<poUc;. ta\ita OlJ 6

KaÂ.Â.il-laxoc; ev wîc; 1Uj..L�tc; ăUroc; iowpeî, 7tapU Matav()piou [fr. 3 FHG 11

335] Aal3ffiv tou MtÂ.TJcriou. BaBuKAfu yap ttva 'ApKUOO <ptUÂ.TJV KataÂ.t1tEÎV

Kat Em(fl(fjljlat '15ouvat 'tOOV cra<pOOv OVTJ'îcrtrot' [S. A 3a V. 1 32]. E008TJ oi]

E>aÂ.fit Kat Katu 7tepio0ov 7tUÂ.tv E>aAfit· (29 ) 6 oe toot MOuj..LEî

'A7t6Â.Â.rovt a7tfutetÂ.EV Eimov Wt(l) Katu tOV KaUij..laxov rtr. 95, 11 260 Schn.]· E>aÂ.fic; j..LE 'tOOt j..LEOEUV'tt NEtÂ.E(I) OTJj..lOU

OtOrool, 'tOU'tO otc; Â.ajXOv aptcrtEÎOV.

to oe 7tEI;ov oihroc; EXEt' 'E>aA fie; 'J:.Saj..l oou MtÂ. T'Jmoc; 'A7toÂ.Â.rovt �EA.<pt virot

'bAÂ.TJVOOV aptcrtEÎOV Otc; AalkOv'. 6 Oe 1tEptEVEYKOOV 'tlJV <ptUÂ.TJV 'tOU

BaBuKÂ.Eouc; 7taîc; E>upirov EKaÂ.EÎ'tO, KaBa <pTJcrtV "bÂ.Eumc; EV 'tOOt nept

'AxtAMroc; [FGrHist. 55 F 1 1 296] Kat 'AAe�rov 6 Muvotoc; ev evatrot

MuBtKoov [FGrHist. 25 F 1 1 1 89].

bUOo�oc; o' 6 Kviotoc; Kat boovBTJc; 6 MtÂ.T'Jm6c; [FHG I I I 2"] <pacrt 'tOOV

Kpoicrou nvu <ptÂ.rov Â.�EÎV 1tapU tou �acrtÂ.Eroc; 1tott'Jptov xpucrouv, o1troc;

1500t toot cra<protatrot toov 'bAÂ.T)vrov· tov oe 15ouvat E>aÂ.fit, Kat 7tEptEÂ.BEîv

Eic; XiÂ.rova. (30) OV 1tUV8avecr8at 'tOU nueiou, ne; autou cra<p<Otepoc;·

Kat tov avemeîv Mucrrova, 7tept ou AE�Oj..LEV. (toutov oi 1tEpt tov bi50o�ov

6 5

avtl. KM:J3o'Î>Â.O'U ttEIEam, IlÂ.<ltWV [Protag . 343 Al o' avtl. IlEpUlVOpo'U.)

7tepl. autou oi] tUOE UVEÎ1tEV o Il'Îl91.o�·

Oitaî6v nva qrruu Moowv(a) evl. X11vl. yEvEaSat

croii JlâÂ.Â.ov ttpmri&crmv UpTJp6ta 1tEUKaÂ.tJlTJlcrtV.

o OE Epwtflcra� �V 'Avaxapcrt<;. �a"tJlaxo� o' o IlÂ.atWVlK� [FGrH ist. 65 F 6 11 1 6] Kal. KÂ.EapX� [fr. 44 C FHG 11 3 1 7] <ptaÂ.TJV attocrtaÂ.fjvat

imo Kpoicrou fltttaK&t Kaî oiltw 7teptEVEX8flvat.

"A VOpwV o' EV t&l TittOOl [fr. 1 FHG 11 34 7] 'ApyEio� ă8Â.OV UpEtfj�

t&t crO<pWtatwt t&v 'J::Â.Â.flvwv tpi1talia 8Eîvm· Kptefjvat & 'Aptcrt60TJJlOV

LttapttatTJV, ov ttapaxwpflcrat XiÂ.WVl. (3 1 ) JlEJl VTJtat toti 'AptcrtOOTJJlOU

Kal. 'Ahaia� [fr. 1 O 1 Diehl] oiltw�·

&<; y(xp oij ttot' 'AptcrtOOUJlOV <pacr' OUK U1tUÂ.aJl vov

EV L1tUptat Â.OyOV

El1tEÎV" XPilJlat' avflp, 1tEVlXpO� o' oood� 1tEÂ.Et' E<JÂ.O�.

EVlOl OE <pacrtv imo IlEplUVOpo'U epacru�o'Î>Â.Wl t&t MtÂ.TJcriwv tupavvwt

1tÂ.OÎOV EJl<pOptov attocrtaÂ.fjvm· tOU OE 1tEpl. tl']v Konav 8aÂ.acrcrav

vauayijcravto� OOtEpov EilpE8fjvat ttp6� aÂ.tEwV tov tpittolia. <l>avootK�

[fr. 4 FHG IV 473] oe 7tepi tl']v 'AS..,vaiwv SUÂ.acrcrav EllpE8fjvat Kal.

avEvExEIEvta Ei� ăcrtu yEVOJlEVTJ� EKKÂ.TJ<ria� Biavn 7tEJl<p8fivm· ( 3 2 )

ota ti & , ev t&t 1tepl. Biavt� [1 82] A.t�oJlEV.

ăÂ.Â.Ol <pU<JlV TJ<jlat<JtOtE'UKtOV EÎVat UUtOV KUl OoefjVUl 1tp0� tOU 8Eo\i

IlEÂ.om YUJlOUVtl' aOOi� tE Ei� MEVEÂ.aov EÂ.8EÎV KUÎ cruv tfjt 't:.Â.EVTJl

apttaaSEvta imo 'AÂ.E�avlipou pt<pfjvm Ei� tl']v Konav 8aÂ.acrcrav ttp� tfj�

AaKaivTJ�, Eitto'Îlo"TJ� on 1tEplJlUXTJtO� i:crtat. xp6vwt ot AE�Eoiwv nv&v

aut6et ypî<pav WVTJ<lUJlEVWV KUtUÂ.TJ<p8fjvat KUÎ tOV tpi1to0a, JlUXOJlEVWV

& ttpo� tou� aÂ.lEa� yEvEaSat tl']v ăvoOOv i:w� tfj� K&· Kal. � ouoev

fîvutov, toi� MtÂ.TJ<JtOl� JlTJtp01tOÂ.El OU<JTJl JlTJVUO'U<JlV. oi o' EttEtOT]

otattpE�EOOJlEVot ijÂ.oyouvto, ttp� tou� Ko:nou� ttOÂ.EJlofut. Kal. ttoU&v

EKatEpw8Ev mttt6vtwv EK7tt7ttEt XPTJ<lJlO� oouvm t&t cro<pwtatwt· Kaî

6 6

aJJ.<p6n:pot cruvfttvecrav E>aÂfjt. (33) 6 ot J.lE'ta 1:i]v m:pio&>v 1:&t �tOUJ.lEÎ

n9TJmV 'An6Umvt. Krotot<; J.lEV ouv 'tOU'tOV EXpiJcr9TJ 'tOV 'tp07tov·

ou np61:Epov Âtl�Et VEÎlW<; MEp6nmv Kaî 'lrovmv,

npl. v 'tpinoi5a XPUO"Ewv, ov "Hpmcr1:oc; 13aAE n6v1:mt,

ElC 1t0Ato<; m3J.l\jfTJ'tE lC(lt E<; OOJ.lOV avop(>c; tlCTJ'tat,

Bc; mxpoc; tit •a 1:' e6V'ta 1:a 1:' ecrcr6JJ.Eva np6 •· e6v1:a.

MtÂTJcriot<; ot·

EKyovE MtAi]'to\l, 1:pi1to00<; 7tEpt clloîj3ov epm'tâtc;;

Kat ffi<; 7tpOElpTJ't<lt. Kat 1:6& J.lEV ou1:mc;.

"�c.pwnnoc; o' tv 1:oîc; Bimc; [fr. 1 2 FHG I I I 39] Eic; 1:ou1:ov av(l(ptpn 1:0

ÂEYOJ.lEVOV un6 nvmv 1tEpt :UOKpa'touc;. Ecp<XO"KE yap, cpacri, 'tpt&v 'tOU'tOOV

EVEK(l XUptV EXEtV 'tfjt TUXTJt' npOO'tOV f.lEV on ăvepolt(l)c; EYEVOJ.lTJV K<lt ou

9TJpiov, Eha O'tt avi]p K<lt ou yuvi], 'tpl'tOV on "hAATJV lC(lt ou j3ap13apoc;.

(34) AEYE'tat o' ayOJ.lEVO<; U1t0 ypaoc; EK 'tfj<; oiKiac;, tva 'ta ăcr'tpa

KmavoiJcrTJt, Eic; j36epov EJ.l1tEO"Eîv Kat au1:&t avmJJ.ro�avn cpavm 1:i]v ypauv·

'cru yap, & E>aÂfi, 1:a tv nool.v oo ouvaJJ.Evoc; i&îv •a tnl. 1:ou oilpavou

OtEt yvrocrecrem;' oi& o' <lU'tOV UO"'tp0VOJ.lOUJ.lEVOV K<lt TtJ.lffiV, K<lt EV 'tOÎ<;

:EiUotc; [fr. 23 D.] enatvEî au1:ov Atymv·

oi6v e· E.ma E>aÂ!J't<l crocp&v crocpov acr'tpov6JJ.TJJ.l<l.

'ta ot yqpaJJ.JJ.fva un' amou cpTJm A6!3mv 6 'ApyEÎo<; [fr. 8 Cron.] Ei<;

E'tTJ 'tEtVEtV Ot<lKOm<l. emyqpacpeat o' (lU'tOU E1tt 'tfj<; EiK6voc; 'tOOE'

1:6voE E>aÂfiv MiATJ'to<; 'lac; 9pE\jlacr' avt&t�Ev

acr'tpoÂoymv nav1:mv npecrj3u1:a1:ov crocpiat.

(35) 1:&v 'tE atOOJJ.Evmv au1:ou 1:a& Eivm·

ou 'tt 'ta 1tOÂÂa E1tTJ cppoVtJ.lTJV a7tEcpi]va'to o�av·

i!.v n J.lU'tE\lE crocp6v,

6 7

ev n Keovov aipoii·

Â:UcrEt� yap avOp&v JCW'tÎ.Â.<OV yÂ.oocra� anepa V'tOÂ.OyOU�.

q>EpE'tat oc !Cat U7taq>eEyf.La'ta amoii 'tME' 1tpEcrjl6'ta'tOV 'tWV OV't(J)V

9E6�· ayEVll'tOV yap. JCUÂ.Â.tcr'tOV lCOOfl�' 1t0lllf.La yap EIEoii. f!Eytcr'tOV 't01to�·

ă1taV'ta yap XWpEt. 'tUXtcr'tOV vo�· ota 7taV'to� yap 'tpEXEt. icrxup(l'ta'tOv

avâyJCll' !Cpa'tEt yap OOV't(J)V. croq>Ol'ta'tOV xp6vo� . âveupi.crJCEt yap 7tâv'ta.

ouocv Elpll 'tOV eâvawv otaq>epetv wii �fiv· 'cru o\iv' Eq>ll n� 'ota 'tÎ. OUJC

U7to9vi]t(Jl(Et�'; 'ă'tt', Eq>ll. 'ouocv otaq>Epet'. (36) 1tp0� 'tOV 1t'\l(}Of.LEVOV 'tÎ.

1tpO'tepov yey6vot, vu� il Ttf!Epa, 'it vu�' Eq>ll 'f.Ltât Ttf!Epat 7tpâ'tepov'. i(p<i:l'tllcrE

n� au't6v, Ei Â.f]8ot 8eou� ăv8pw1t� aot!Cc'i'IV' 'aÂ.Â., OUOC otavoOUf.LEVO�'

Eq>ll. 1tp0� 'tOV f!OtXOV EpOf.LEVOV, Ei Of.LOOEtE f.ltl f!Ef.LOLXEUJCEVat, 'ou xeî:pov'

Eq>ll 'f.Lmxei.a� EmopJCi.a'. Epw't118d� 'ti oooKoÂ.ov, Eq>ll ''to E:amov yv&vat'·

'ti oc EiiKoÂ.ov, ''to ăÂ.Â.<Ot 'i.moeecrem'· 'ti i\otcr'tov, ''to Em'tuyxâvetv'· 'ti 'to

9Eî:ov, ''to f.liJ'tE apxJ1v EXOV f.liJ'tE 'tEÂ.EU'ti]v'. 'tÎ. OC JCatvov Elll 'tEEIEaf.LEVO�,

Eq>ll' 'yepov'ta 'tupavvov'. mo� ăv n� âruxi.av Pâ,tma q>Epot, 'Ei 'tou�

EX9pou� xeî:pov 1tpâcrcrov'ta� j3Â.e1tot'. mo� âv ăptcrm !Cat otJCat6'ta'ta

j3tooatf.LEV, 'Eav â 'tOl� ăÂ.Â.Ot� E1ttnf!Wf.LEV, aU'tOt fltl OpWf!Ev'· (37) 'tl�

EUOatf.LWV, '6 'tO f.LEV cr&f.La uyti]�. 'ttlV oc \!fUXtlV EtÎ1top�. 'ttlv oc q>OOLV

eu7tai.oeu't�'. q>i.Â.wv nap6v'twv JCat â7t6v'twv f!Ef.Lvficr9ai q>11m· f.Ltl 'ttlv O\jftV

JCaÂ.Â.w7ti�ecr9at, âÂ.Â.a 'tOl� E1tt'tllOEUf.Lacrtv dvat JCaÂ.âv. 'fltl 1tÂ.OU'tEt' q>llcri

'KaJC� f.LllOC otaj3aÂ.Â.E'tW cre Aâyo� 1t� 'tou� 1ticr'tE� KEJCOtVWV11K6'ta�'.

'o� âv Epâvo� EicrevEYKllt�' q>11cri 'wl� yoveootv, 'tO� au'to� 7tpoo&xou

Kat 1tapa 'tWV 'tEJCVWV'. 'tOV NElÂ.OV ElltE 1tÂ.118UetV âvaK01t'tOf.LEVWV 'tWV

EUf.Lâ'twv u7t0 't&v E'tllcriwv Evavnwv oV'twv.

q>llcrt o' 'A7tOÂ.Â.OOwpO� EV 'tOt� XpovtJCOt� [FGHist. 244 F 28 11 1 028]

yeyevficr9at au'tov Ka'ta 'tO 1tpW'tOV E't� 'tfi� 'tptaJCoo'tfj� 1tEf.l1t'tll� [EVâ'tll�?]

OÂ.Uf.L1tt00o� [640]. (38) E'tEÂ.EU'tll(jf o' E'tWV f:j30of.Li]KOV'ta OK'tcO (ij, ro�

:UOmKpâ'tll� [fr. 10 FGH IV 50 1 ] q>11criv, Evevi]Kov'ta)· 'tEÂ.EU'tfjcrat yap E7tt

'tfj� 1tEV't11JCOO'tfj� 6yo611� oÂ.uf.Lmâoo� [548- 5], yeyov6'ta Ka'ta Kpolcrov, &t

Ka l. 'tOV " AÂ. u v u7tocrxecr8at ăveu yeq>upa� 1tepâcra t, 'to peî:Spov

7tapa'tpE\jfav'ta [546, v. î. a. s. după A 6].

6 8

yqovam oc Kat ăÂ.ot 8aÂ.ai:, Ka8a <pTJm l1TJ�it•pt� 6 Mayvl]� ev

toi:� ·o�ffivu�ot�. nf.vn:· pfttffip KaÂ.Â.anavo� KaK6�TJÂ.o�· �ffiypa<po�

LtKuWVt� �qaÂ.o<puft�· 'tph� cipxai:o� navu KU'tCx 'Hcriooov Kat "O�T]pov

Kat AuKoupyov· ('tE'tap't� ou �E�VT]'tat l1o'Gpt� ev t&t llEpt �ffiypa<pi!ll;

[FGrH ist. 76 F 3 1 11 1 47]· nf.�nto� vEo:mpo�. ă�o�o�. ou �VT]�OVEUEt

l1tovum� ev KpmKot�).

(39) 6 �- ouv cro� E'tEÂ.EU'tT]<JEV ayoova Sffil�EV� yu�vtKOV UnO 'tE

KaU�a'tO� Kat Ol1j10U� Kat acr8EvEia�. iîOTJ yl]pat6�. Kat mhou

emyf.ypantat t&t �vft�an [Anth. Pal . VI I 84]'

ii OÂ.iyov 'tOOC crâ�a - 'tO OE KAEO� oupavo�aK� -

•w noÂ. U<ppovticr<ffi •ou•o eaA TJ•o� opT].

i!.crn Kat nap' i]�Iv � autov ev t&t npcî>tffit t&v 'J::.mypa��atffiv il

na��E'tPffit tooE to emypa11�a [Anth. Pal. VI I 85]'

YUf.l.vtKOV au not ayoova 8Ero�EVOV, 'HEÂ.tE ZEu,

tov croq>Ov ăv&pa 8aÂ. fiv ilPnaaa� EK crtaoiou.

ai VE(J) om �t V eyyU<; anftyayE�' ii y(xp 6 npf.crJlu�

OUKE8' 6pâv ano yfi� Ct<J'tEpa� i]ouva'tO.

(40) 'tOU'tOU f(J'ttV 'tO rv&St craU'tOV, onEp 'Avncr8EVT]� EV 'tat�

l1taooxai� [FHG I II 1 82*] cfll]�ov6T]� dvm <pl]mv, e�townmftcracrem oc

auto XiÂ.ffiva.

Das folgende (40-42) s .c . 10 , 1 . <pf.pov<m oc ml. <ou eaÂ.ou

Entcr'toÂ.at a toc ( 43. 44 ).

1 . DIOG. LAERT. 1 , 22-44 (22) Avea , aşadar Thales, după

cum spun Herodot (1 1 70) , puris ( FGrH ist . 76, F, 74, 1 1 , 1 55) şi

Democrit (68 , B, 1 1 5 a) de tată pe Examyas şi de mamă pe

Kleobul ina d in neamul Thel izi lor, care sunt fen ic ieni de viţă

nobi lă, coborâtori din Cad mos ş i Agenor. Aşa cum afirmă

Platon (Protagoras 343 A) era considerat < printre cei şapte

înţelepţi>. A fost cel d intâi om numit " înţelept", pe vremea

6 9

când era a r ho nte la Ate na Da mas ios ş i când au fost

nomina l izati şi cei şapte inte lepti , aşa cum afirmă Demetrios

din Phaleron , în l ista arhont i lor (FGrH ist . 228, F. 1 , 1 1 , 960) . A

fost înscris în l istele cetăteneşti din M i let, atunci când a sosit

acolo împreună cu Nei leos, izgonit d in Fenicia ; aşa cum

sustin cei mai multi. era localnic din M i let şi făcea parte dintr-o

fami l ie i l ustră. După ce s-a ocupat un t imp de trebur i le

politice, s-a dedat cercetăr i i naturi i . După uni i , n-or fi lăsat

n ic i o scrirere, căci Astrologia Nautică, atribu ită lu i , se spune

că este o-p e ra l u i P ho kos d i n S a m o s . C a l l i m a c h o s îl

recunoaşte pe Thales ca descoperitor al Ursei M ici , spunând

astfel în /ambii săi (fr . 94, IL 259, Sc hneid . ; vezi A 3 a) : " şi a

carului . . . fen icieni i " ; după a lti i , ar fi scris numai două lucrări

Despre Solstiţii şi Despre Echinocţii (B 3) , considerând ca

inabordabile celelalte fenomene cereşt i . Se pare, după alt i i .

că el ce l d intâi s -a ocupat de astronomie şi a prezis ec lipsele

de soare şi solstit i i le, aşa cum afirmă Eudemos (fr. 94 Speng .)

în Istoria Astronomiei. De aceea pe el îl admirau ş i Xenofan

(fr. B 1 9) şi Herodot ( 1 74) , ş i Heracl it (fr. B 36) şi Democrit (fr.

B 1 1 5 a) .

(24) Unii afirmă că Thales ar fi cel dintâi care a sustinut că

sufletele sunt nemuritoare. Printre aceştia se numără şi poetul

Choirilos (p. 1 82 Naeke) . Tot el cel dintâi ar fi descoperit drumul

soarelui de la un solstitiu la celălalt şi tot eL pentru prima oară,

după unele mărturii, a arătat că <lătimea soarelui raportată la

ciclul parcurs pe cer precum şi lătimea lunii >, fată de aceeaşi

circumferintă, reprezintă a şaptea suta douăzecea parte. E l cel

dintâi a numit cu numele de " triakas" ultima zi a luni i . Tot eL aşa

cum spun unii, a fost cel dintâi care a tratat despre natură.

ARISTOTEL ( De anima A 2. 405 a 1 9) şi H IPPIAS (85 B 7) afirmă

despre Thales că ar fi atribuit suflet şi lucrurilor neînsufletite,

7 0

făcând dovada cu ajutorul pietrei magnetice şi a chihlimbarului. Învătând de la egipteni geometria, aşa cum spune Pamfila (fr.

1 FHG, I I I , 520) , Thales a fost cel care ar fi înscris pentru prima

dată triunghiul dreptunghic într-un cerc şi în urma acestui fapt

ar fi adus zeilor ca jertfă un bou. (25) Sunt însă altii care spun că

Pythagoras ar fi făcut acest lucru ; printre aceştia se află

Apollodoros, calculatorul (cf. DIOG. VI I I , 1 2) (Thales este de

asemenea acela care a dezvoltat lucrurile pe care Callimachos

în /ambii săi (vezi A 3 a) i le atribuie frigianului Euphorbos, ca, de

pildă, triunghiul scalen şi tot ce are contingentă cu geometria

teoretică) . Se pare că Thales a dat sfaturi excelente în chestiuni

politice. Atunci cînd Cresus a trimis soli milesienilor, cerându-le

al iante, Thales i-a oprit pe milesieni de la această aliantă şi ,

întâmplându-se ca Cyrus să iasă învingător, Thales a salvat

cetatea. După cum narează Herakleides Ponticus (fr. 47 Voss) ,

Thales a fost un om singuratic şi un izolat. (26) Zic unii că s-ar fi

căsătorit şi că ar fi avut un fiu, anume pe Kybisthos ; altii spun că

ar fi rămas burlac şi că a adoptat fiul surorii lui. Se spune că atunci

când a fost întrebat de ce nu face copii, el ar fi răspuns : " din

iubire tată de copii " . Se mai povesteşte că, la insistentele ma mai

sale de a-1 căsători, răspunse : " nu este încă timpul " , iar apoi,

după ce a trecut de tinerete , " acum nu mai este timpul " .

Hieronymos din Rhodos, în cartea a doua a lucrării sale Comentarii

Împrăştiate (fr. 8 , Hiller) , spune că Thales voind să demonstreze

ce uşor este să te îmbogăteşti , şi, prevăzând o bogată recoltă

de măsline, a închiriat prese de untdelemn şi a adunat foarte

multi bani.

(27) Thales a afirmat că obârşia tutucor lucrurilor este apa şi

că lumea este însufletită şi plină de zei. Despre el se spune că

a descoperit anotimpurile şi că le-a împărţit în trei sute şaizeci

şi cinci de zile.

7 1

El nu a avut nici un îndrumător, în afară de preotii egipteni,

cu care a ve n it în contact când a sosit la e i în tară, iar

Hieronymos (fr. 21 H ill ler) afirmă ca a procedat la măsurarea

piramidelor tinând seama de umbra lor şi observând momentul

când umbra noastră este egală cu înăltimea noastră. E l a trăit

în relatii strânse cu Tharasybulos, tiranul Mi letului, aşa cum spune

Minyes (FHG 11, 335, 3) . Lucrurile cunoscute referitoare la tripodul

găsit de pescari şi trimis rând pe rând " înteleptilor" de către

poporul din Milet, sunt acestea: (28) Se zice că nişte tineri din

lonia cumpăraseră o plasă de la nişte pescari milesieni şi că

scotând din apa mării un tripod, s-a iscat o ceartă care a durat

până când milesienii au trimis soli la Delfi şi când zeul dădu

următorul oracol:

Tu mlădită din Mi let , pe Phoibos îl întrebi

Cine să fie stăpân tripodului ? Zeul îti răspunde:

Cel dintre voi ce s-arată primul ca intelepciune.

Aceştia dădură aşadar tripodul lui Thales ; la rândul lui, acesta

îl dădu altuia şi aşa mai departe, până când tripodul ajunse la

Salon. Acesta însă declară că zeul este cel mai întelept şi trimise

tripodul la Delfi. HERMIPPOS în Vieţi (fr. 1 2 FHG III, 39) atribuie lui

Thales o vorbă, spusă de altii privitor la Socrate. Se zice că el era

recunoscător fată de soartă din pricina a trei lucruri : întâi, fiindcă,

spunea el, m-am născut om şi nu animal, apoi fiindcă sunt bărbat

şi nu femeie, şi în al treilea rând, fiindcă sunt elen şi nu barbar. (34)

Se povesteşte că odată , plecând de acasă , condus de o

bătrână, cu intentia de a contempla stelele, a căzutîntr-o groapă

şi că atunci când el a strigat, bătrâna i-ar fi spus : " cum vrei să ştii

ce se află în cer, Thales, tu, care nu eşti în stare să vezi ceea ce se

află în fata ta? " . Timon îl recunoaşte şi el ca astronom şi-l laudă

7 2

în ai săi Si/loi ( fr. 23 D) , vorbind despre el astfel : Ce mare astronom

este Thales printre cei şapte întelepti!

Lobon din Argos afirmă că lucrările filosofului, redactate în

versuri, ating numărul de două sute şi că pe statuia lui se află

următoarea inscriptie :

Pe acest Thales din Mi letul ionian 1-a crescut

şi 1-a arătat ca pe astro nomul cel mai vest it , datorită

întelepciunii sale.

(35) Printre dictoanele lui Thales care circulă încă şi acum

sunt următoarele : " Vorbăria multă nu este o dovadă de minte

înteleaptă". " Ascute-ti mintea". " Preferă binele , vei închide

cu aceasta gurile celor flecar'l".

1 se mai atribuie şi următoarele dictoane:

" Dintre toate câte există, divinitatea este cea mai veche,

c ă c i ea este nenăscută . U n iversu l , cea m a i f rumoasă

podoabă, căci este opera divinităti i . Cel mai mare este spatiul,

căci el cuprinde totul. Lucrul cel mai rapid este gândul , căci el

aleargă peste tot. Lucrul cel mai puternic este necesitatea,

căci ea stăpâneşte totul. Cel mai întelept lucru este timpul,

căci el dă la iveală totul ". Thales spunea că moartea nu se

deosebeşte deloc de viată . Când c ineva 1-a întrebat: " Tu ,

atunci , de ce nu mori? " , el a răspuns : " - Fiindcă nu există nici

o deosebire". (36) Când cineva i-a pus întrebarea : " Ce a fost

mai întâi, noaptea ori ziua? " , el a răspuns : - " Noaptea este

înaintea unei singure zile".

Iar când c ineva l-a întrebat dacă un om care săvârşeşte o

nedreptate se poate ascunde de zei, el a răspuns : " N ic i

chiar atunci când pune la cale ceva rău". Unui bărbat adulterin,

care i-a pus întrebarea dacă ar putea să jure că n-a săvârşit

7 3

adulterul, el i-a răspuns : " Jurământul fals n u este mai rău

decât adulterul " . Când a fost întrebat ce lucru este d ific i l , el

a răspuns : "A te cunoaşte pe t ine însuţi ". " Ce este mai uşor? "

.. A da un sfat a ltu ia ". " Ce lucru este m a i p lăcut? " -

" Succesul ". " Ce este d ivinul?" " Ceea ce nu are nici început

şi n ic i sfârşit". Întrebat fiind care este lucrul cel mai neobişnuit

pe care 1-a văzut, a răspuns : " Un tiran bătrân". " În ce chip ar

putea îndura cineva o nenorocire în modul cel ma i uşor? " -

" În cazul când ar vedea pe duşmanii lui şi mai nenorociţi " .

" Cum am putea trăi o viaţă cât mai bună şi mai dreaptă ? " -

" în cazul când n-am săvârşi noi înşine lucruri le pe care le

condamnăm văzându-le la alţii". (37) " Cine este fericit? " -

" Cel ce este sănătos la trup , înzestrat la minte şi are un

caracter educat". Afirma că Ni lul îşi umflă apele din pricina

vântur i lo r etes iene , c a re bat d i n d i recţ ie o p usă .

APOLLODOROS, în Chronika (FGrHist . 244, F, 28, 1 1 , 1 028) spune

că Thales s-a născut în primul an al ol impiadei a treizeci şi

c incea (a noua?) (640 î. e. n.) , (38) că a murit la 78 de ani (sau

cum afirmă Sosicrates (fr. 1 0 FHG IV, 501 ) la nouăzeci de ani) .

S-a stins din viaţă pe vremea celei de a 58 a ol impiade (548-

545 î. e .n .) şi a grăit pe vremea lui Cresus, căruia i-a făgăduit

să-I treacă peste râul Halys fără pod, abătând cursul apei

(546 î. e .n .) .

(40) Şi această cugetare aparţine lui Thales : " Cunoaşte-te

pe tine însuti", despre care ANTISTHENES în Succesiuni (FHG III. 1 82)

spune că aparţine Phemonoei, şi că de la ea şi-a însuşit-o Chilon.

Pe seama lui Thales sunt puse şi aceste scrisori (43, 44) .

2. SU IDAS (Z. 25-30 aus Hesychios Onomatologos, Z. 3 1 -S.

73, 2 aus A l) 8aÂ.fJc; 'J:.�af!oou Kat KÂ.Eo�ouÂ.iVllc; MtÂ.fimoc;, ooc; oo

7 4

'Hp68ot� [S. 1 1 A 4] oîvtl;, yqovcî:Jc; 1tp0 Kpoicrou E1tt tijc; Â.E 6A.Uf11ttUOoc;

[640- 637], Kata 8t A.tyovta yvoop11;6f!Evoc; iiOTJ Enl. tflc; � [752- 749]. EYpct'JfE

1tEpl. f!Etecî:Jprov Ev E1tEO't [vgl. B l ], Tiepl. ÎO'TJf!Epiac; [B 4] Kal. ăA.A.a 1t0Â.Â.a.

E'teA.fu'tTJcrE OE 'YTJpcttoc; 8ECÎlf1Evoc; yuf!vtKov &.y&va, mA.TJ8El.c; OE imo toi.\

oxA.ou K<Xl EKÂ.ufldc;, imo toi.\ K<XUfl<X'toc;.

np&t� 8t E>aA.flc; to toi.\ O'O<j)Oi.'i EO'XEV ovof!a Kal. np&t� 'tl'tv 'JfUXTJV

dnev &.eavatov EKAEÎ'JfEtc; tE Kal. tO'TJf!Epiac; KatEÎA.TJcpEv. &.nO<jl8Eyf1ata

OE autoi.\ 1tAEÎO''ta K<Xl 'tO 8puÂ.Â.OUf1EVOV 'yv&8t craut6v'. 'tO yap 'eyyua,

1tUpct o' ăta' XiA.cov6c; EO''tt flâA.A.ov t0l01tOtTJO'<Xf1EVOU auto K<Xl 'tO 'f.LTJOEv

ăyav' [vgl . Cedren. 1 275 , 1 4].

E>aA.ijc; 6 cpumKoc; cptÂ.OOO<jloc; enl. L\apeiou (!) npoetmov 'tl'tv toi.\ ilA.iou

EKAEt\jftV.

2. Lex. Suda (rând 25-30 din HESYCHIOS, Onomatologos,

rând. 3 1 , p. 73 , 2 din A 1 ) . Thales a fost primul om care a căpătat

numele de " intelept" şi tot el a fost cel dintâi care a afirmat

că sufletul este nemuritor şi care s-a preocupat de eclipse şi

echinoctii . Dictoanele lui sunt multe şi, printre acestea , cel mai

răspândit este dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuti . Dictonul

este mai degrabă al lui Chilon, care şi 1-a însuşit, ca şi dictonul

" n imic peste măsură", cf. Cedren, 1. 275, 1 4) .

Thales, filosof a l naturii, a prezis o eclipsă de soare pe vremea

lui Darius.

3. SCHOL. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych) E>aA.flc;

'bs<Xf!UOU MtA.llcrtoc;, oîvtl; OE Ka8' 'Hp68otov [S. 1 1 A 4]. outoc; 1tprotoc;

cî:Jvof1acr8TJ crO<jl6c;. EUpE y(xp tov fjA.wv EKAEÎ1tEtv El; imoOpof!ilc; creA.i)vTJc;

K<Xl fllKpCxV ăpK'tOV autoc; EYVCO K<Xl t<'xc; tponac; 1tprotoc; 'bA.A.i)vcov K<Xl 1tEpt

f!f'YE8ouc; ilA.iou Kal. cpooecoc;. &.A.M Kal. ă'Jfuxa 'JfUXTJV EXEt v 6ncocroi.\v EK

tflc; fl<XyYlÎttOoc; Kat toi.\ llÂfK'tpoU. CxpXTJV 8t 'tOOV O''tOtXEtCOV 'tO UOcop. tov

7 5

& KOOJ-lOV EJ-lljluxov i:cpTJ Kal. OO.tJ-l6voov ltÂ.TJpTJ. tJtat&\lar] tv Aiyumoot imo

1:&v U:pfu>v. wuwu 1:0 'yv&et cram6v'. tu:A.EU1:TJ<JE & J-lOVTJPTJ<; YTJpato<;

YUJ-lVtKov &.y&va 9EWJ-lEVo<; u1to KUUJ-lU1:0<; EKÂ.u8Ei<;.

3. Scho/. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych) . Thales din

Milet. fiul lui Examyas, fenician după spusele lui Herodot. el cel

dintâi a fost numit înţelept. A descoperit că soarele dispare

din pricina luni i , care se intercalează. şi a descoperit Ursa Mică

şi solstiţiile; el, cel d intâi dintre greci a vorbit despre mărimea

soarelui şi despre natură şi a afirmat că şi lucrurile neînsufleţite

au un suflet , prin analogie cu magnetul şi electronul. Principiul

lucrurilor, a spus el. este apa iar lumea este însufleţită şi plină

de daimoni . A fost instruit de preoti în Egipt . Lui îi aparţine

dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuţi". A murit izolat şi bătrân,

în t imp ce asista la un concurs gimnic, epuizat de arşiţă.

3a . CALLIMACH. Iamb. (fr. 94 (s. oben 1 67, 1 8. 68, 1 6) + Pop.

Oxyrh. VII 33 vgl . Pfeiffer Cal/imachi trag. nuper rep. S 43 ff.)

Thyrion. der Sohn des Arkaders Bathykles, hot den Auftrag, den

van seinem Vater h interlassenen Pokal dem Weisesten zu

Obergeben:

EltÂ.EU<JEV E<; MÎÂ.TJ1:0V' �V yâ.p iJ VÎKTJ

E>â.Â.TJ1:Q<;, o<; 1:' Tjv 1:Cl.AÂ.a OE�tO<; YVOOJ-l TJV

P. O. 1 1 9 Kat 1:fj<; clJ-l�TJ<; tMye1:o cr1:a9J-lftcracr9at

1 20 1:01J<; fx<J1:EpÎcrKOU<;, Tjt ltAEOUcrt «llot VlKE<;.

EUpEV o' 6 1tpOU<JEÂ. TJVD<; aimoot m 1:1:TJ1

tv 1:oii litOUJ-lEO<; 1:ov yf.pov1:a KOOVJÎtOOl

�UOV1:U n']v yfjv Kat ypâcpona 1:0 crxfiJ-la,

1:0i>l;Eiip' 6 <l>ptJl; J:o;ucpop�o<;. 001:1<; fxV9pWltOOV 1 25 1:piyoova KUt <JKUÂ.TJVU ltp001:0<; eypaljiE

Kat KUKÂ.ov EÂ.<tKa (?)> KitoiOO.�e VTJ<l1:EUEtv

7 6

'tOOV Ejl!tVEOV't<OV' oi o' ăp' oux U1t1ÎKO'\)(JaV,

ou !tiXV'tE�. aU' oU<; ElXEV <OihEpO� OOljl<OV>. 1tpo� Oft jltV &o' E!fJTJ<:fE <Jtaî� j3a8uKÂ.TJt�>·

'f.KEtvo touMxpuaov El; <Ejlou liE�at>,

oul.!<'>� Jtati]p E!fJEîto twu qpW!v ăyxt>

oouvat, -ci� UjlE<Ov t&v aoqJ<&v 6vi]lato�>

'tOOV Elt'tfx, Ki]yffi CfOl Otliwjl' <aptcrtfjtov>'.

E>aÂ.fj� oc t&t aKt1tWVl 'tOOOU<qJ� \j/ft<:fU�>

1 35 Kal. 'ti]v UJtftVTJV ti]tEpTJt <Aal3oov XEtpb

E�EÎ!tE' 'tl)v oomv jlEV <OUK eywy' ă�w>,

<:fU 0' EEOOVO� jlTJ AO<yOU� fx'tljlfx�El�>

BiTJ� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3a. CALLIMACH. , Iamb. (fr. 94 + Pop. Oxyrh. VII . 33, cf. Pfeiffer,

Callimachi frag. nuper rep. , p. 43 şi urm .)

(Thyrion, f iul arcadianului Bathycles, a primit din partea

tatălui său însărcinarea să transmită " celui maiîntelept " cupa

lăsată moştenire ) :

el a pornit pe mare spre M ilet. Căci lui Thales îi revenea premiul;

era doar învătat în toate şi s-a priceput să determine constelatie

Carului Mic, ce stă călăuză pe mare corăbierilor fenicieni. Ajutat

de noroc, arcadianul l-a găsit pe bătrân în templul de la Didyma,

scrijelind pământul cu rigla şi desenând figura descoperită de

frigianul Euphorbos, care cel dintâi d intre oameni a desenat

triunghiuri scalene şi cercuri şi care a propovăduit obtinerea de

la hrana cu carne. Pe el i-au urmat nu toti, ci doar aceia ce erau

stăpân�i de un <daimon rău>. <Fiul lui Bathycles> a vorbit astfel :

" Această cupă de aur masiv . . . m-a însărcinat al meu părinte . . .

s-o dăruiesc celui mai ales dintre cei şapte fi losofi . . . Şi e u ti-o

dăru iesc t ie ". Atunci Thales lovi cu bastonul în pământ şi ,

apucându-şi bărbia cu mâna. spuse : " Darul acesta nu-l voi

primi dacă cumva tu nu cinsteşti cuvintele părintelui tău . . . .

7 7

4. HERODOT. 1 1 70 XPTJ<HTt OE Kat 1tptv fi Ota<p8apfjvat 'IooviTJv

eaw avo� MtÂ.TJai.OU f.'YEVEtO [SC. it YVcOJlTJ], to UVEKa8Ev yf.v� EOVto�

«<>oiVtK�. o� EKEÂ.EUE Ev j3ouÂ.Euti)pwv "loova� EKtfja8at, to OE Eivat EV

TEoot (Teoov yap Jlf.crov Eivat looviTJ�). ta� ot ă.Â.Â.a� 1tOÂ.ta� oiKEOJlEva�

JlTJOEV Tjcrcrov VOJlt�Ecr8at Kata1tEp Ei OfiJlOt EiEv. Vgl. 1 1 46 Mtv6at &

'OpxoJ.J.f.vwi (j(pt [den kolonisierenden loniern) avaJlEJlEixatat Kat

KaOJlEÎOt.

4. HERODOT 1, 1 70. Statul dat de milesianul Thales, cel ce

cobora din neam de tenicieni, înainte ca lonia să cadă sub

jug, s-a dovedit folositor ; într-adevăr, el a povătuit pe ionieni

să tie reprezentati printr-un singur senat, iar acesta să aibă sediul

la Teos (Teos-ul atlându se în centrul loniei) iar cetătile celelalte,

împreună cu locuitorii lor, să nu se considere mai prejos de

demos-uri . Ct. 1 , 1 46.

5. -1 74 (Krieg zwischen Alyattes und Kyaxares) otmpf.po"OOt oc

crq>t E1t' tcrTJ� tov nOÂ.EJlOV tolt EKtOJt EtEt cruJlj30Â. fi� yEVOJlEVTJ� cruviJvEtKE,

fficrtE tfi� JlCtXTJ� cruvEcrtECÎl<iTJ� titv itJlEPTJV E�a1ti VTJ� vuKta yEvecr9at

[Sonnentinsternis 28. Mai 585]. tftv & JlEtaUayftv tautlJv til� itJlEpTJ�

8aÂ.fi� 6 MtÂ.iJcrw� toîm "Iwm 1tpOTJYOpE\)(jE E<iEcr8at, oupov 1tpoSEJlEVO�

EVtautov toiitov, EV t&t ol) Kat EYEVEtO it JlEtaj3oÂ.iJ. CLEM. Strom. 1 65

(1 1 41 St.) 8aÂ.ilv OE l::'iîOTJJlO� [fr. 94 Sp. v. î. a . s. 2 1 B 1 9] ev taî�

'AcrtpoÂ.oytKaî� icrtopiat� tftv yEVOJlEVTJV EKÂ.EtljltV toii itAiou 1tpoEt1tEÎV

<j>TJ<it, Ka9' O� Xp0VO� <iUVTlljiUV Jlă.XTJV npO� UÂ.Â.tlÂ.OU� MilOoi tE Kat

Aoool. j3amÂ.Euovt� Kua�apou� JlEV toii 'Acrwayou� 1tatp� MiJooov,

, AÂ.Â.attou OE toii Kpoicrou A OO&v . . . Eicrt OE oi xp6vot UJlq>t tftv V OÂ.UJl1ttCt0a

[580- 77] (dos letze aus Tatian 4 1 1tEpt tfi� t&v E1tta crO<j>&v itAtKia�

avayp<iljiOJlEV' toii yap 1tpEcrj31ltCtt01l tOOV 1tpOEtpTJJlEVOlV 8CtÂ.TJtO� YEVOJlEVOU

1tEpt titv 1tEVtTJKootftv oÂ.uJlmaoo . . . EUSEB. Chron. a) Sync. e. MtÂ.fJcrt�

EKÂ.Etljltv itAiou crUJl1tacrav 1tpOEÎ1tEv. Arm . OI . 49, 2 (583) . b) OI . 50

7 8

(580/77) Cyril l . c . lu i . 1 p . 1 3 E . c) (H ieron.) solis facta defectio,

cum futuram eam Thales an te dixisset . . . Alyattes et Astyages

dimicaverunt a . Abr. 1 432 (585 a . Chr. ) . CIC. de div. 1 49, 1 1 2

primus defectionem solis, quae Astyage regnante facta est,

praedixisse fertur. PLI N . N . H . 1 1 53 apud Graecos autem

investigavit (se. defectus rat ionem) primus omnium Thales

Milesius olympiadis XLVII I anno quarto (585/4 a . Chr.) praedicto

solis defectu, qui Alyatte rege factus est urbis conditae CLXX.

5. - 1. 74. (Războiul dintre Alyattes şi Cyaxares). În al şaselea

an de la izbucnirea războiului, când nici unii nici a lti i nu erau

înv ingător i , s-a întâmplat ca în to iu l bătă l ie i z iua să se

presch imbe îndată în noapte (Eclipsa de soare din 28 mai 585

î. e. n. - Diels) . Thales din Mi let le prezisese ionienilor această

întunecare a soarelui şi dăduse ca termen tocmai anul în care

s-a şi petrecut. CLEM. Stromat. 1, 65 ( 1 1 , 4 1 St .) . Eudemos (fr. 94

Sp.) afirmă în Istoria Astrologiei, că Thales a prezis eclipsa de

soare în timpul când mezii se luptau cu lydienii, pe vremea

când Cyaxares, tatăl lui Astyages, domnea peste mezi, iar

Alyattes, tatăl lui Cresus peste lydieni . . . cam în jurul olimpiadei a

50-a (580-77 î.e .n. ) . Vom face o mentiune cu privire la vârsta

celor şapte: cel mai în vârstă dintre cei amintiti mai sus, Thales, a

trăit în jurul olimpiadei a cincizecea . . .

6 . HEROD. 1 75 oor; OE amKE'tO E1tt 'tOV "AA.uv 1tO't«JlOV 6 Kpoîcror;, 'tO

EV8EUtEV, oor; JlEv EYW Aiyoo, Kata tar; EOUcrar; YEq>Upar; OtE13$acrE 'tOV

crtpatov, oor; OE 6 1toUor; A.6yor; 'cUftvoov, 8aA.fir; oi 6 MtA.ftcrwr; 8tEj3\j3acrE.

a7toptovtor; yap Kpoicrou, OKffit; oi 8tal3ftcrEtat tov TtO't«JlOV 6 crtpat6r; . . . ,

AEYE'tat 1tapE6vta 'tOV 8aA.fiv EV t6h crtpato1tf8oot Ttotficrat aut&t 'tOV

1tO't«JlOV E� aptO'tEpfir; xnpor; ptovta 'tOU crtpawu Kat EK &�tfir; PfttV,

Ttmficrm 8E c'OOE· ăvoo9Ev wu crtpa7to1tfoou ap�aJlEvov 8toopuxa l3aeEav

7 9

6poo<JEtV ciyovta JlTtVOElOCa, OlCOO<; av tO <Jtpat61tEOoV UipUJ.lEVOV !CUta

v<inou A.aj3m, taUtT]t Kata tl)v otropuxa EKtpa1t6JlEV� EK t&v apxaiwv

pEEBpwv, !Cat alin<; 1tapaJ.lEti36JlEVO<; to <Jtpat67t:EOOV E<; ta apxaîa

eoj3âA.A.ot. ro<JtE e1tEitE Kat eoxio811 tâXt<Jta o 1tota)l6<;, UJ.l<pOtEpTtt

otaj3ato<; eyevEto.

6. - 1 , 75. Atunci când Cresus a ajuns la fluviul Halys, după

părerea mea, el şi-a trecut oastea pe podurile existente. Grecii

însă au răspândit vestea că Thales d in Mi let a făcut ca oştile

să treacă fluviul, căci Cresus se afla în mare încurcătură neşti ind

în ce chip armata ar fi putut trece fluviul. .. ; se spune că Thales,

care era de fată în tabără, a izbutit să facă în aşa fel ca fluviul

ce curgea în stânga armatei să curgă în dreapta ei. . . Şi el a

procedat astfel : a pus să se sape un şant adânc, într-un loc

situat mai sus de tabără, în formă de semilună, astfel încât

locul în care era aşezată tabăra să fie ocolit prin partea de sud. în şantul săpat a abătut o parte din apele vechii albii ş i , îndată

după depăşirea locului de cantonare, a readus apele în vechea

lor matcă. În acest chip a despărtit fluviul în două brate ce

puteau fi trecute cu uşurintă prin vad.

7 . EUSEB. Chron. a) bei Cyril l . c . lul . 1 p. 1 2 tptaKootilt xEJ.l1t'tllt

6A.uJ.ln:tâot [640- 37] E>. MtA.{Jcno<; n:p&to<; cpumKo<; <ptÂ.ooa<po<; yEVE<JBat

A.tyEtat, 1tapatEi va<JBat 0€ tl)v �wl)v autoi.l cpam V EOO<; 1tEVtTtlCOOtll<; OyOOTt<;

oÂ.. [548- 51; b) H ieron. OI. 35, 1 (640) (Armen. OI . 35, 2 (639)) Th.

Milesius Examyis filius primus physicus philosophus agnoscitur

(falsch , richtig nascitur) , quem aiunt vixisse usque ad LVI I I

olympiadem. ABULFARAGIUS p. 33 Pococke: tradit Cyril/us in

libro suo quo respondet luliano . . . fuisse Thaletem ante initium

regni Nebuchadnesaris XXVI I I annis. dicit autem Porphyrius

floruisse Thaletem post Nebuchadnesarem CXXI I I annis (589-

8 0

6?). Vgl. H ieron. ed. Helm 1 1 275.

7. EUSEB. , Chron. a) la Cyrill . , Contra lulian. 1 , p. 12. Se spune

că cel dintâi filosof al naturii a fost Thales din Milet, că şi-a petrecut

viaţa - după cât se vorbeşte - până în olimpiada a 58-a (548 - 5

î. e . n . ) ; b) H IERON. , 0/. 35, 1 (640) (Armen. 0/. 35, 2 (639)) : Thales

din M ilet, fiul lui Examyas, este recunoscut ca fiind cel dintâi filosof

despre care se spune că a trăit până la olimpiada a 58-a.

9. PLATO Theaet. 1 74 A c001tEp Kat 8a/"fiv acrtpOVOJ.lOUV'ta, & 0E6&opE, Kat ăvro �H.rrovta, rrEcr6vta Eil; q>peap, E>pâttta ttl; EJ..LJ..LEA:i)�

Kat X«pÎEcrcra 8Epa1tatVt� cX1tO<JKUI\1fUt AEyEtat, ro� ta J..LEV EV oupavoot

1tpO!hJJ..LOÎ:'tO ElOCVat, ta o' omcr8Ev UU'tOU Kat rrapa 1t00a� Aaveăvot UU'tOV.

9. PLATON, Theait. 1 74 A. Se spune, Theodoros, că o slujnică

glumeaţă şi plăcută, de prin părţile Traciei, zărindu-1 pe Thales

cu ochii pironiţi asupra cerului şi cercetând stelele, cum acesta

căzu într-un puţ , îşi bătu joc de el, zicându-i că este dornic să

ştie ce se întâmplă în cer, deşi nu este în stare să vadă ceea

ce se află în fata lui, la pic ioarele lui .

1 O . ARISTOT. Pol. A. 1 1 1 259 a 6 mhta yap cixpEAtJ..La taut' ecrtl.

'tOÎ� TIJ..LWm tl')v XPllJ..L«'tt<JttKflv, otov Kat 'tO eaAtro 'tOU MtAllcrlOU. 'tOU'tO

yăp ecrn KataVOllJ..LcX 'tt XPllJ..l«'tt<J'ttKOV' cXA},,' EKEÎVOOt J..lfv Ota tl')v crOq>iav

1tpOOcX1t't0Ucrt, wyxavEt Of Kae6A.ou 'tt ăv. OVEt0t�6vtrov y(xp aut&t Ota tl')v

1tEVÎav � avroq>EAO� tfi� q>tAOOOq>t� 00011�, Katavoflcravta q>amv autov

EAatWV q>OpCxV E<iOJ..LEVllV EK tii� acrtpoA.oyia�, E'tt XEtJ..LWV� OV't� EU1t0pl'Jcravta

XPllJ..LcXtrov 6A.iyrov !lppaj3Wva� otaBouvat t&v EAatO'\lj))'EtroV t&v t' ev MtAfltrot

Kat Xirot mivtrov, 6/"iyou J..LtmKooUJ..LEVOV at' OOOEVO� err$aA.A.ovt�. E1tEtOTJ

o' 6 Kat� TJKE, rroUwv �ll'tOUJ..LEVOOV UJ..La Kat fl;aiq>Vll�. EKJ..Ltcr9ouvta âv

'tp01tOV fd3ouA.Eto, rroA.A.a XPfiJ..Lata cruA,Ai.l;avta em&î�at, O'tt patot6v ecrn

1tAOU'tEÎV 'tOl� q>tA.ocr6q>ot�, âv �ouA.rovtat, a/"/"' ou tout' E<J'tt 1tEpt i3 crrrou&i�oumv. Vgl. oben 1 68, 24. Cic. div. 1 49, 1 1 1 .

8 1

10 . ARISTOTEL, Palit. 1 , 1 1 , 1 259 a 6. Toate aceste date sunt

folositoare celor ce pun pret pe arta de a te îmbogăti. Un astfel

de caz este şi cel al lui Thales din Mi let. Este vorba de o operatie

bănească ce i se atribuie, din cauza faimei pe care o dobândise

prin întelepc iunea sa şi care reprezintă un pr incipiu cu o

apl icabi l itate genera lă. Cum oameni i îl crit icau pe Thales,

reproşându-i sărăcia şi spunându-i că filosofia este o îndeletnicire

nefolositoare, Thales şi-a dat seama, pe baza calculelor sale

astrologice, că se va produce o recoltă abundentă de măsline

şi, chiar din timpul iernii, dispunând de o sumă de bani a închiriat

toate presele de ulei existente atât în Milet cât şi la Chios, fără

ca nimeni să-I concureze . Când a sosit momentul recoltei şi când

toată lumea căuta de zor prese, Thales le-a reînchiriat pe cele

arvun ite de el, în conditiile în care dorea. Realizând o sumă

importantă de bani, a dovedit că pentru filosofi este uşor să se

îmbogătească, dacă doresc acest lucru, dar că nu acesta este

telul urmărit de ei. Cf. CIC . , de div. 1, 49, I I I .

1 1 . PROCL. in Eucl. 65, 3 Friedl. (Eudemos rECilflE'tptKTJ icr'topia

fr. 84 Speng.] c001tEp ouv 1tapU 'toîr; oivt�tv ou't 'tar; Efl1tOptiar; l((lt 'tU

cruvanayf!a'ta 'tl)v llpxl)v V..aj3Ev it 'twv apt9f!wv aKp$f)r; yvwmr;, o15'too ol)

Kaî 1tap' Aiyumimr; it YEWflE'tpia Ota 'tl)v ELPllflEVT(V ahiav EUpll'tat. E>.

OE 1tpW'tOV Eir; AtyU7t'tOV EÂ.9rov flETIÎY<lYEV tir; 'tTJV 'hÂ.Â.aOa 'tlJV eewpiav

't<l1J'tllV l((lt 1tOÂ.Â.a flEV au'tor; EUpEV, 1tOÂ.Â.CÎlV OE 'tar; apxar; 'toîr; flE't' <lU'tOV

i.xpmi]cra'to 'toîr; f!Ev Ka9oÂ.tKonepov E7ttj3aÂ.Â.oov, 'toîr; 1iE aicrellnKOO'tEpov.

PLUT. Sol . 2 Kat E>aAilv 1iE <pamv Ef.17topim XPiJcracrem Kat '17t1tOKpCt'tllV

[C. 42] 'tov fl<X91lfl<l'tlK6v, Kat ITÂ.a'toovt 'tfjr; a7toOllfliar; €<p6owv EÂ.aiou

nvbr; €v Aiyumoot otaetmv yevecr9at. de ls. et Osir. 34 otov'tm oe Kal.

"OflllPOV c001tEp E>aÂ.fi fl<le6V't<l 7tap' Aiyu7t'tt(OV uliwp CtPXTJV Ct1tCtV'tWV l((lt

YEVEO'lV neecreat. IOSE PH. c. Ap. 1 2 aÂ.Â.a flTJV l((ll 'toi><; 1tEpt 'tCÎlV

oi>pavioov 'tE Kaî etioov 7tpcO'tour; 7tap' "hAÂ.llcrt <ptÂ.ocro<pi]craV'tar; oiov

8 2

<l>EpEKtlC511V tE tOV LUptov [C. 7] Kat nuaay6pav Kat eaA-"ta 1tUVtEc;

O"UJ .. upoov� OJloA.oyofutv Aiyu1tnrov Kat XaA-8aiwv YEVOJlEVouc; JlU811tCtc;

6A.iya cruyypU'Ifat Kat taUta toîc; "nA-A-llO"tV ElVat bOKEÎ 1tUVtWV

apxat6tata Kat JlOAtc; auta mcrtEOOOOl.V im' EKetV(J)V yEypU<pBat. AETIUS

de plac. 1 3, 1 (Dox. 276) <ptAOOO<plJcrac; EV Aiyu7ttWt 1;A-8Ev tic; MtA-lltoV

7tpEcr�utEpoc;. IAM BL. V. Pythag. 1 2 7tpoEtpE'Ifato [Thales den

Pythagoras] Etc; Atyu7ttov 8ta7tA.efuat Kat toîc; tv MEJl<pt8t Kat tnoo1t6A.tt

JlUAt<Jta O"UJl�aA.eîv iepefut· 1tap{x yap EKEtV(J)V Kaî eautov E<poobtucrBat

tauta, 8t' a cro<pQc; 1tapa toîc; 1tOAAoîc; VOJltsEtat.

1 1 . PROCL. , in Eucl. 65, 3 F r ied l . ( E U DE MOS, Istoria

geometriei, fr. 84 Speng.) . Aşa cum cunoaşterea exactă a

numerelor a luat naştere la fenicieni, datorită comerţului şi

tranzactiilor băneşti, tot aşa s-a născut şi geometria la egipten i,

din cauza mai sus mentionată. Ducându-se în Egipt, Thales a

introdus cel dintâi această ştiintă în Grecia. El a făcut multe

descoperiri şi a explicat celor din preajma lui principiile pe care

se bazau, prezentându-le pe unele la modul general, iar pe

altele în mod mai concret. PLUT. Sol. 2 . Se spune că şi Thales s

a îndeletn ic it cu negot u l , aseme nea matematic ianu lu i

H ippocrates, iar Platon a vândut untdelemn în Egipt, ca să aibă

de cheltuială pentru drum. FLAVIUS IOSEPHUS, Contra lui Apion

1 , 2 . Tot i , în unani mitate, cred că f i losof i i greci care s-a u

preocupat de fenomenele cereşti şi de zei, asemenea lu i

Pherekydes d in Syros (c. 7) , Pythagoras ş i Thales, au fost discipoli

ai egiptenilor şi ai chaldeenilor şi că au scris foarte putin . Grecii

au credinta că aceste opere sunt cele mai vechi , dar se

îndoiesc că ar fi fost compuse de aceştia . AET. , de plac. 1 , 3, 1

(Dox. 276) . După ce s-a îndeletnicit cu filosofia în Egipt, (Thales)

a venit la M ilet, când era mai în vârstă . IAM BLICH. , Vita Pythag.

1 2 . E l i-a povătuit pe (Pythagoras) să meargă spre mare în Egipt

8 3

şi să intre în legătură cu preotii din Memfis ş i Diospolis. De la

aceştia şi-a dobândit el cunoştinţele, datorită cărora este

considerat de multi ca înţelept.

1 1 a . HIMER. 30 Cod. Neap. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 420)

�t& f!Ev '0A.Ufi7ttam 'tl)v 'IEp<ovoc; oo�av np(Jc; A.upav 6 nivoapoc;· �t& o€ 6

'AvaKpEWV 'tl)V ilOAUKpU'tO\Jt; 'tUXTJV LaJ . .LiWV 'tfjt 8Eât 7tt1J.1tO"OOUV ifpa· KUl

'AA.Kaî� EV rotliaîc; EiXE E>aA.fjv, O'tE Kal. AOOjloc; 1tUVTJ'YUptv 0 0 0

1 1 a . HIM ER. 30, Cod. Neap. (Schenkl, " Hermes", 46 , 1 9 1 1

420) . La Olympia, P indar a cântat acompaniat de l iră gloria lui

H ieron; Anacreon a cântat soarta lui Polycrates din Samos,

sacrificând jertfe divinităţii , şi Alceu, în Ode a cântat pe Thales,

în timp ce Lesbosul era în sărbătoare 0 0 .

1 2 . Aristot. Metaphys. A 3 . 983b 6 'tOOV ol) 1tpOO'tOV qnAOOO<pT]O"UV'tWV

oi nA.Eîcr'tot 'tac; EV ilA.TJc; d&t fi6vac; c:Oti]Eh"(crav apxi.tc; Eivat nav'twv· E� ou

yap ecrnv anav'ta 'ta ov'ta Kal. El; ou yiyVE'tat npro'tou Kal. Eic; o cp8EipE'tat

'tEAE\l'tUÎOV, 'tfjc; f!EV oOOiac; U1tOfiEVoOOT]c; 'toîc; OE na8Em IJ.E'taj3aUoooT]c;.

'tO"U'tO O"'tOlXEÎOV KUÎ 'tUU'tT]V UPXTJV cpamv Elvat 'tOOV OV'tWV, Kat oti.t 'tOiho

OU'tE yiyvE0"8at OOOEV OtOV'tUl OU't' an6AA."008at, c:Oc; 'tfjc; 'tOlUU'tT]c; Cj)OOEWc;

c:XEl. crwt�OfiEVTJc; 0 0 0 ( 17) OEÎ yap Ei vai nva cp1lmv il f!LUV nA.Eiouc; fitâc;, E�

&v yiyvE'tat 'tă.A.A.a crwt�OfiEVTJc; EKEtvT]c;. 'tO fiEV'tOt nA.fj� Kal. 'tO Ei� 'tfjc;

'tota&11c; ciPXfjc; ou 'to au'to nllv'tEt; A.Eyoumv, ciAA.a E>aA.fjc; fiE V 6 'tfjc; 'totau'tT]c;

apxmoc; cptAOO"cxpiac; Uliwp Eivat IP1101V (OlO Kat 'tl)v yfjv Ecp' Ulia'toc; a1tEcpaiVE'tO

Ei vat), A.ajloov tcrwc; 'tl)v U1t0AlliJilV 'tUU'tT]V EK 'tOU OOV'tWV 6pâv 'tl)v 'tpcxpl)v

i>ypav oooav KUÎ UU'tO 'tO 9EPfiOV EK 'tOU'tO\l 'Yl'YVOfiEVOV KUt 'tOU'tWl �âlv ('tO

o' � ou yiyvE'tUl, 'tom' EO"'tlV apxl) 1tUV'tWV), Ota 'tE ol) 'tOU'tO 'tl)v U1tOAT]Ijl lV

A.ajloov 'tUU'tT]V KUl Ota 'tO 1tUV'tWV 'ta 0"7ttpfia'ta 'tl)V cp1lmv i>ypav EXElV" 'tO o'

u&op apxl) 'tfjc; cpooEc:Oc; EO"'tl wîc; i>ypoîc;. Eicrl. OE n vEc; oî Kal. wuc; 7tUfi7tUA.aiouc; Kal. noA. u 7tpO 'tfjc; vuv yEVEO"EWc; Kal. npc:Owuc; 8EoA.oyi]crav'tac;

ou'twc; oi:ov'tat 1tEpl. 'tfjc; cpooEwc; i>noA.aj3Eîv· 'wKwv6v 'tE yi.tp Kal. T118Uv

8 4

enobpav 'tfi� yEvEon� na'tEpa� [Ham. 3 20 1 ] Kat tov ăpKov t&v 9E&v

U&op, tl)v KaAOUflEVllV un' am&v LtUya t&v 1t0trtt&v ro 37 u. a. ]· ttJ.UWtatov

f.LEV yap to 7tpEcrf3'6tatov, opKO� OE to ttJ.HOtat6v rottv. Vgl. 1 B 10 .

1 2. ARISTOTEL, Metaphys. 1 , 3, 983 b 6. Dintre toti cei care

s-a u o c upat m a i înt â i de f i losof ie, ce i mai mu lt i au fost

încredintati că princ ip i i le tuturor lucruri lor se află în cauze

materiale. De unde există toate ş i de unde provin mai întâi şi în

ce sfârşit îş i găsesc pieirea - în vreme ce substanta persistă în

c iuda schimbărilor suferite - aceasta, spune el, este elementu l

şi totodată principiul lucrurilor. De aceea, consideră că nimic

nu se naşte <din n imic>, nici nu piere, de vreme ce o asemenea

substantă rămâne veşnică . . . ( 1 7) Într-adevăr, trebuie să existe

o anume substantă, tie una singură, tie mai multe decât una

singură , din care se nasc celelalte, în vreme ce ea rămâne

eternă . Totuşi, despre cantitatea şi întătişarea unui asemenea

elem ent pr imord ia l nu toti spun ace laşi lucru , ci Thales,

întemeietoru l acestui mod de a fi losofa , sustine că el este apa

( c a a t a re demonstra că pământu l p luteşte pe a p ă ) ,

formulând, desigur, această ipoteză în urma observat iei că

hrana tuturor vietuitoarelor este umedă şi că însăşi căldura se

iveşte şi se mentine din apă (căci ceea ce le dă naştere,

acela este principiul tuturor). Prin urmare , adoptând această

ipoteză şi t inând seama că semintele tuturor lucrurilor au o

natură umedă (conclude) că apa este principiul substantei

lucrurilor umede. Există însă şi părerea că cei care au trăit

foarte de demult, cu mult înaintea generatiei noastre, cei care

a u făcut pr ime le spe c u l a t i i t e o l o g i c e , tot a c easta

presupuneau că este (substanta) natur i i . E i î i făceau pe

Okeanos şi Tethys părinti i naturii (Homer, //iada XIV 20 1 ) iar

jurământul zeilor se făcea pe apă, şi anume pe acea apă

8 5

denumită de poeti Styx (//iada XI/, 3 7 ş i urm.) ; cum tot ceea ce

este vechi este extrem de pretios, jurământul <pe Styx> este

la rândul lui foarte pretu it .

1 3 . SIMPL. Phys. 23 , 2 1 (Theophrast Phys. Opin . fr. 1 . Doxogr.

475, 1 ) 1<ÎIV 0€ IJ.ÎUV Kat Kl.VO'UIJ.EVTJV Af.'}'OV1WV 1i]v UpXftV, O� Kat <p'OOLKO�

ioieo<; KaÂ.eî [Aristoteles], oi J.LEV m:JtEpacriJ.EVTJV m)li(v <pamv, ffimu:p e. IJ.Ev ·�salloou Mtl..itcrw� Kal. "Imtwv [C. 38], � OOKEî Kal. ă8E� yqovevat,

oowp EÂ.Eyov li]v lipxi]v fX 1<ÎIV <patVOIJ.EV(J)V Ka1a li]v atcrGrtcrtv Ei� 10U10

1tpoax8EV1E�' Kat yap 10 8Ep1J.OV 1<Îit uyp&t �fit Kat 1a VEKpOUIJ.EVa

snpaiVE1at Kal. 1a (J1tEpiJ.a1a 1tCXV1(J)V Uypa Kal. iJ 1po<pi] 1tâcra X'IJÂ.cOOTJ�' el;

ou OE ecrnv EK(X(JŢ(X, 10U1(J)l Kal. 1pE<pEcr0at 1tE<p'IJKE' 10 0€ u&op apxn 1fj�

Uy� <pOO� ecrn Kal. (J'IJVEK1lKOV 1tCXV1WV' OtO 1t1XV1WV apxnv U1tEÂ.a�ov

ElVat ŢQ OOwp Kat 1i]v yfjv E<p' u&n� am:<pi(vav10 KEîcr8at. 458, 23 oi

IJ.EV ev n cr10tXEîov u1ton8ev1� 10U10 ăm:tpov EÂ.Eyov 1<Îit IJ.EYE8Et, 001tEp

e. J.LEV oowp. SERV. ad. Aen. XI 1 86 (1 1 497, 3 1 ) apud varias gentes

diversa fuerunt genera sepu/turae, inde est quod a/ii obruntur.

a/ii exuruntur . . . Tha/es vero, qui confirmat omnia ex umore creari,

dicit obruenda corpora, ut possint in umorem resa/vi.

13 . SIMPLICIUS, Phys. 23, 2 1 (TEOFRAST. Phys. opin. fr. 1 . Doxogr.

475, 1 ) Dintre cei ce sustin că principiul este unic şi în mişcare,

filosofii pe care el (Aristotel) îi numeşte în particular şi " physiologi"

- unii spun că acest principiu este limitat, ca de pildă Thales, fiul

lui Examyas din Milet, şi Hippon - acesta din urmă părând să fi

fost şi ateu ei sust ineau că principiul ( lucruri lor) este apa,

ajungând la această opinie în urma observati i lor empirice.

(După părerea lor) caldul se mentine prin umiditate, iar tot ce

este mort se usucă; semintele tuturor lucrurilor sunt umede şi tot

ce reprezintă hrană musteşte. De acolo de unde provin toate

- de acolo se hrănesc; cum apa este principiul naturii umede, le

8 6

înglobează pe toate. Prin urmare, ei considerau apa ca principiul

tuturor lucrurilor şi demonstrau că pământul este aşezat pe apă.

458, 23. Alţii, presupunând (existenţa) unui singur element, I-au

denumit apeiron ca mărime, aşa cum susţinea şi Thales despre

apă. SERVIUS, Coment. la Eneida XI, 1 86 (1 1 , 497 , 3 1 ) : la diferite

popoare s-au ivit d iverse feluri de înmormântare ; de aici se şi

trage că unii sunt înhumati, alţ i i a rşi pe rug . . . Thales însă , care

sustine că toate s-au ivit din elementul umed, spune că trupurile

se cuvin în mormântate, pentru a putea să se resoarbă în

elementul naturii.

13 a. AET. 1 1 7 , 1 (D. 3 1 5) e. Kal. oi a7t' mhou Kpam:v; Eivm 't�

'tOOV O''totXEtwV �i�Et� Ka't' aUoioxnv.

1 3 a. AET. 1, 1 7, 1 (D. 3 1 5) Thales şi discipolii săi (sustin) că

amestecurile prin transmutare sunt amestecuri ale elementelor

primordiale.

1 3b . -11 l , 2 (D. 327) e. Kal. oi a7t' mhou EVa 'tOV KOO�OV.

1 3b . -1 1 1 , 2 (D. 327) Thales şi discipolii să i (susţin) că Universul

este unu.

1 4. ARIST. de caelo B 1 3. 294a 28 oi o' E<p' uoa1:o� KEtcrEim [sc .

'tTJV yfiv]. 'tOU'tOV yap apxmo't<X'tOV 1tapEtATJ(j)<XJlEV 'tOV Myov, i:îv (j)<XO'tV

Ei1tEtV E>aA.fiv 'tOV MtATJO'WV ro� 8ta 'tO 1tAOl'tTJV dvat �EVO'\.lO'<XV 000'1tEp

�uA.ov ii n 'tOWU'tOV E'tEpOV (Kal. yap 'tOU'trov E7t' Mpo� �Ev ouEIEv nE<pUKE

�EVEtV, aA'A.' E<p' u8a'to�) . 000'1tEp ou 'tOV <XU'tOV Myov OV'ta 1tEpt 'tfic; yfi�

Kal 'tOU u8a'to� 'tOU oxouvw� 'tTJV yfiv. SIMPL. de caei . 522, 1 4 E>aA.ou

'tOU MtAllO'tO'\.l 'ttEillO'tV [n. oo�av] E<p' u&noc; A.Eyov'tO� OXEtcrEiat 'tTJV yfiv

000'1tEp �UAOV il ăAA.o 'tt 'tOOV E1ttVTJXEO'Eiat 'tOOt u&nt 1tE(j)'\.lKQ't(J)V . 7tp0c;

't<XU'tllV OE 'tTJV 86�av 6 'AptO''tO'tEAll� avnA.Eyn JlâÂ.A.ov lO'� E1ttKpa'toooav

8 7

oux to Kat 1tap' Aiyu7ttiou; oiltw� ev f.iU9ou OXTJf.iUtt Hyecr9at Kat tov

eaA.t;v lO"(J)� EKEt9ev tOV A.6yov KEKOf.itKEVUt. Vgl. P lut. de ls. et Osir.

34 p. 3 1 4c .

14 . ARISTOTE L, de cae/o B 1 3 . 294 a 28 . Uni i (sustin) că

(pământul) este aşezat pe apă. Aceasta este versiunea cea

mai veche, primită prin traditie, pe care se spune că a formulat-o

Thales din M ilet, şi anume că prin plut ire pământul rămâne la

suprafată ca o bucată de lemn sau ceva asemănător (căci

nimic din ce există nu este cu putintă să se mentină în aer, ci

numai pe apă) - ca şi cum n-ar fi acelaşi logos cu privire la

pământ şi la apa sustinătoare a pământului. SIMPLICIUS, de

caelo 522, 1 4. S-a emis (părerea) că Thales din Mi let ar fi acela

care a spus că pământul pluteşte pe apă întocmai unei bucăti

de lemn sau indiferent ce altceva din cele ce pot f i purtate

de apă. Împotriva acestei păreri, Aristotel arată că o atare

conceptie s-a răspândit mai degrabă datorită faptului că

egiptenii au propagat-o, sub forma unui mit, iar Thales , la rândul

lui, de acolo a preluat povestea . Cf. PLUTARH, de /s. et Osir. 34,

3 1 4 c. 1 5 . SENECA Nat. Quaest. I I I 14 p. 1 06, 9 Gercke Tha/etis

inepta sententia est. ait enim terrarum orbem aqua sustineri et

vehi more navigii mobilitateque eius fluctuare tune cum dicitur

tremere. non est ergo mirum, si abundat humor ad f/umina

profundenda, cum mundus in humore sit totus. AET. I I I 1 1 , 1 (D.

377) oi ci1to 6ciA.eoo riJv yf]v f.iEOT]V.

1 5. SENECA, Nat. Quaest. I I I 1 4, p. 1 06, 9 Gercke. Părerea lui

Thales este o prost ie. E l spune că discul pământului este sustinut

de apă şi că pluteşte întocmai corăbiilor, că datorită mobilitătii

lui se leagănă pe valuri atunci când se spune că se cutremură.

8 8

Nu-i nici o mirare aşadar, dacă există d in abundentă mediu

l ichid pentru a alimenta curgerea fluviilor, dacă întreaga lume

se află în mediu lichid. AET. I I I , l . 1 (D. 377) Discipolii lui Thales

(sustin) că pământul se află la mijloc.

1 6 . H E RO D . 1 1 20 (Ans i c hten der Gr iechen Ober d ie

Ni lschwelle) t&v i] EtEPTl f.LEV A.Eyet to� Etllcri.ac; avtf.Louc; dvm aiti.ouc;

7tÂ.lleDEtv tov 7tOt!Xf.LOV KroÂ.oovtac; Ee; BliÂ.acrouv Exptn v tov Nei:Â.ov . . .

AET. IV 1 ' 1 e. to� Etllcriac; clVEf.LOUc; OtEt!Xt 7tvEOVtac; tfit Aiy\mtrot

avtt7tp000)7tOU E1t!Xi.petv tOU NEtÂ.OU tov 011\:0V c'ita tO t<'xc; EKpoCxc; !XUtOU

tfit 1tapmc'ii]crn tou avttlt!Xpi]Kovtoc; JtEÂ.ciyouc; avaK67ttecr9c:xt. Vgl. Dox.

384. 226 ff.

1 6. HERODOT 1 1 , 20 (Păreri ale grecilor despre revărsarea

Nilului) . . . o altă părere sustine că vânturile etesiene (anuale)

sunt cauza revărsărilor fluviului Ni l , împiedicat cu acel prilej să

se verse în mare . . . . AET. IV, 1 , 1 . Thales consideră că vânturi le

etesiene, care suflă în Egipt în directia contrară gurilor Nilului,

provoacă umflarea fluviului, deoarece împiedică scurgerea

apelor care cresc în marea învolburată ce-i stă în faţă.

1 7 . DERCYWDES ap. Theon. astr. 1 98, 14 H. t:�:oolllloc; [fr. 94 Sp.J

icrtopci EV taie; 'AmpoÂ.oyimc;, (m Oivoltili11c; [C. 41 , 7] rupe 7tp&toc; ti]v taU

�rotOt!XKOU �romv K!Xt tf)v toU f.LEYciÂ.OU EVt!XUtoU ltEpicrtamv, e. OE l]Â.iou

EKÂ.EtljltV K!Xt ti]v K!Xta t<'xc; tpaOOc; !XUtoU 7t€ploOoV, � oUK t<Jll ael. cru�ivu.

1 7 . DERKYLLIDES, apud. Theon. astr. 1 98, 1 4 H . Eudemos (fr.

94 Sp.) povesteşte în Astrologia sa că Oinopides (c. 4 1 , 7) ar fi

fost primul descoperitor al înc linări i zodiacului precum şi a l

poziţiei " marelui an" iar Thales a lămurit eclipsa soarelui şi mersul

c i rcular al astrului în conformitate cu solstiţiile, mers care nu se

petrece cu regularitate aidoma.

8 9

1 7a. AET. 1 1 1 3, 1 (D. 34 1 ) e. yEc:OOTJ JlEv, EJl1tUpa 8E: ta ăcr-rpa. 20.

9 (D. 349) El. ywEilifi tov f\A.tov. 24, 1 (D. 353) El. 1tpâlto� Eq>TJ EKAEt1tEtV

tOV f\A.tov tii� CJEATJVTJ� autov U1tEPXOJlEVTJ� Kata Ka9Etov, OUCJT]� q>OOEt

YEcOOo�. �AE7tECJ9at & tOUtO KUt07ttptK� U7tOtteEJlEVOV t6h 8tCJK(J)t.

1 7 a. AET. l i , 1 3, 1 (D. 34 1 ) . Thales (crede) că uni i aştri sunt

asemenea pământului iar altii vâlvătaie de foc . 20, 9 (D 349)

Thales consideră că soarele are o formă asemănătoare cu

cea a pământului. 24, 1 (D. 353) Thales a spus cel dintâi că

soarele intră în eclipsă atunci când luna îi acoperă strălucirea,

trecând drept prin tata lui . Luna este de aceeaşi natură ca

pământul. Fenomenul apare vederii în sens contrar, întocmai

ca atunci când ceva este aşezat în spatele unui disc.

1 7b. -11 2 1 , 5 (D. 358) El. 7tp&to� E<pTJ u7t0 tou iJA.iou <poofiSm9at tf]v

CJEAEVTJV.

1 7 b. - 1 1 , 2 1 , 5 (D. 358) Thales a spus cel dintâi că luna este

luminată de soare.

1 8 . PLIN . N. H. XVIII 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum

Hesiodus (nam huius quoque nomine exstat Astrologia (c. 4) )

tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur, Tha/es

XXV. die ab aequinoctio. Vgl. 1 1 B 1 . 2. 1 2 A 20.

1 8 . PLIN IUS, N. H. XVI I I , 2 1 3 . Hesiod (căci ş i sub numele

acestuia există o Astrologie) a transmis că apusul Pleiadelor

din faptul diminetii se petrece odată cu echinoctiul de toamnă.

Thales, însă, în a douăzeci şi c incea zi de la echinoctiu.

1 9. APULE IUS Fior. 18 p. 37, 10 Helm Th. Milesius ex septem

illis sapien tiae mem oratis viris facile praecip uus (enim

geometriae penes Graios primus repertor et naturae certissimus

9 0

explorator et astrorum peritissimus contemplator) maximas res

parvis lineis repperit: temporum ambitus, ventorum flatus,

stel/arum meatus, tonitruum sonora miracula, siderum obliqua

curricula, solis annua reverticula : idem lunae ve/ nascentis

incrementa ve/ senescentis dispendia vei deliquentis obstiticula.

idem sane iam proclivi senectute divinam rationem de sote

commentus est, quam equidem non didici moda, verum etiam

experiundo comprobavi, quoties sol magnitudine sua circu/um

quem permeat metiatur. id a se recens inventum Th. memoratur

edocuisse Mandrolytum Prienensem, qui nava et inopinata

cognitione impendio delectatus optares iussit quantam vellet

mercedem sibi pro fanta documenta rependi: · satis ' inquit

· mihi fuerit mercedis ' Th. sapiens, · si id quod a me didicisti

cum proferre ad quosdam coeperis, tibi non adsciveris, sed

eius inventi me potius quam alium repertorem praedicaris ' .

Vgl. J ulian Or. I I I 1 62, 2 Hertl. tpo11tvou yap nv�. imtp &v Ella9Ev

cmooov nva XPTJ KatajlaA.EîV lltcr96v· '61loA.oy&v', Eq>TJ (Thales), 'to nap'

Ttllffiv 11aBEîv t'i]v a!;iav TtllÎV EKttcrEt�·.

1 9 . APULE IUS, Fior. 1 8, p . 37 , 1 0 Helm. Thales d in M i let,

neîndoielnic cel mai de seamă dintre cei şapte întelepti mai sus

amintiti (căci el cel dintâi a pus bazele geometriei la greci, a fost

un foarte serios cercetător al fenomenelor naturale şi un foarte

priceput observator al aştrilor), a descoperit lucruri de cea mai

mare im portantă, pe care le-a redat în câteva rânduri :

succesiunea anotimpuri lor, suflul vânturilor, drumurile stelelor,

uimitoarele bubuituri ale tunetelor, orbitele înclinate ale aştrilor,

ciclurile anuale ale soarelui. De asemenea, fazele lunii în creştere

sau în descreştere, ce obstacole o fac să-şi piardă luminozitatea.

Cu aceeaşi pătrundere a med itat , deşi ajuns la adâncă

bătrânete. despre ratiunea divină a mersului soarelui, lucru pe

9 1

care eu nu numai că l-am învătat , dar l-am şi verificat prin

experimentare, şi anume de câte ori parcurge soarele, cu

mărimea sa, orbita pe care o urmează, mergând mereu înainte.

Traditia pretinde că Thales i-a comunicat lui Mandrolytos din Priene

această ultimă descoperire a sa. Acesta, încântat de interesul

prezentat de noua şi surprinzătoarea descoperire, i-a oferit orice

răsplată ar fi dorit, indiferent de sumă, în schimbul unei demonstratii

de asemenea importantă. La care, Thales, inteleptul, i-a spus :

" ca răsplată mi-ar fi de ajuns dacă cele ce-ai învătat de la

mine, când vei începe să le expui şi tu altora, nu ti le vei atribui ca

o descoperire proprie, ci vei mărturisi că eu sunt cel ce le-a

găsit, şi nu altul ". Cf. IULIANUS, Or. I I I , 1 62, 2 Hertl. Întrebându-1

cineva ce pretentii băneşti are cu privire la o lectie dată, (Thales)

i-a spus : " cu mărturisirea că cele învătate vin de la mine, m-ai

răsplăti exact cât trebuie".

20. PROCL. in Eucl. 1 57 , 1 0 Friedl. (aus Eudem) to j.!Ev ouv

otxotoj.!Eîcr9at tov KUKÂ.ov i:mo tfi\; litaj.!Etpou np&tov 8aÂ.fiv EKEîvov

âno&î�ai q>acrtv. 250, 20 t&t j.!EV ouv 8aÂ.fit t&t naÂ.at&t noÂ.Â.&v tE ăUwv EilpEcrEOO\; evEKa Kat toU& toi.l 8Ewpi!llat0\; xapt\;. MyEtat yap liit

1tpOOtO\; EKEÎVO\; emcrtficrat K<lt El1tEÎV, W\; ăpa 1taVtO\; icrOOKEÂ.Oi.J\; ai 1tp0\; tfit �acrEt ywviat tcrat dcrtv, apxatKWtEpov OE tel\; 'tcra<;' Oj.!Ota<;

npooEtpr]KEVat. 299, 1 toi.lto toivuv to 9EWpT]jl<l &iKYumv, ott ooo EUElEt&v

UÂ.Â. i!Â.<l\; tEjl voucr&v ai Kata KOpuq>'ftv ywviat tcrat Eicri V, EUpT]jlEVOV j.!EV, 00<; q>T]m v l::OOT]j.!Q\;, imo E>aÂ.oi.l npcirrou. 352, 14 l:�:OOT]jlo<; fi ev taî<; rEwj.!EtptKaî<;

icrtopiat<; [fr. 87) Ei<; E>aÂ.fiv toi.lto âvayet to 9E<Î:Ipl]jla (ldentităt der

Dreiecke, wenn sie eine Seite und die beiden anliegenden Winkel

gleich haben) . titv yap t&v ev 9aMttT]t nÂ.oiwv ân6atamv lit' ou tp6nou

q>UcrlV amov OCtKvUV<lt, tOUtWt 1tpOOXPficr9at q>T]crtV avayKaÎOV.

20. PROCLOS, in Euclid. 1 57, 1 0 Friedl. (din Eudemos). Se spune

că Thales a demonstrat pentru prima oară că cercul este divizat

9 2

în părţi egale d e către diametru. 250, 20. Lui Thales, ajuns la vârsta

bătrânefii, datorită faptului că descoperise multe altele, i se atribuie

şi formularea următoarei teoreme. El este indicat ca primul (fnvătat)

care a ştiut şi a arătat că unghiurile de la baza oricărui triunghi

isoscel sunt egale, folosind într-o manieră mai veche cuvântul

" egale" pentru identice . 299, 1. Acum, această teoremă este

astfel formulată : două drepte care se întretaie formează la vârf

unghiuri egale. Ea a fost descoperită, după mărturia lui Eudemos,

cel dintâi de Thales. 352, 14. EUDEMOS, în Istoria geometriei (fr. 87) ,

ridică îh timp atribuirea acestei teoreme până la Thales, căci

distanta corăbiilor pe mare este calculată prin acel mod pe care

1-a arătat el, ceea ce, spune Eudemos, presupune negreşit

folosirea în practică a teoremei.

2 1 . PLIN . N. H. XXXVI 82 mensuram altitudinis earum (sci l .

pyram idum) deprehendere invenit Th. Milesius umbram

metiendo qua hora par esse corpori so/et (vgl. oben 1 68, 32).

PLUT. Conv. VII sap. 2. p. 147 A 't:ftV l)aK't:TJpiav cm'tcrac; E1tt 1:&t Tttpan

1:ijc; mctâc; ilv T) 1tup<XJ.ltc; E1toi.Et, YEVOflEVCOV 't:fjt E7tacpfjt 1:ijc; UK't:îvoc; oueîv

'tptyrovcov e&t�ac; (Th . ist angeredet), ov T) crKta 1tpOc; 't:ftV mctav 'A6yov

EÎXE, 't:ftV 1rupUJ.1tOa 1tp0t; 't:ftv BaK't:T]ptav EXOOOUV.

2 1 . PLINIUS, N.H. XXXVI, 82. Se spune că măsura înălf imi i

(piramidelor) a fost stabilită de Thales din Milet, care a măsurat

umbra aruncată de un corp, atunci când umbra este egală cu

înălfimera corpului. PLUTARH , Banchetul VII, 2, 1 47 A (Un personaj

se adresează lui Thales) : " după ce-ai aşezat toiagul la capătul

umbrei aruncate de piramidă, ai arătat că prin căderea razei

de lumină s au format două triunghiuri ; raportul existent între o

umbră şi cealaltă era identic cu cel dintre piramidă şi toiag".

9 3

22. ARIST. de anima A 5 . 4 1 1 a 7 Kal. t v tc:Ot oÂ.oot oc nv� autitv

[SC . ti]v 'lfUXTJV] IJ.EIJ.EÎX8ai <pamv, o8Ev tcroo� K<lt E>. ciniJ8TJ mivta 1tÂ.TJpTJ

8Ec:Ov Eivat. Vgl. PLATO Legg. X 899 B. AR. ebend . A 2. 405 a 1 9

EOtlCE OE lC<lt E> . , ES rov a1tOIJ.VTJIJ.OVEUO\lO't, lCtvTJttlCOV tt ti]v 'lfUXftV

U7tOÂ.aj3E\:v, Et1tEp tOV Â.i.Sov [Magnetstein] E<pTJ 'lfUXftV EXEtV on tOV

crtOTJpOV Kt VE Î .

22. ARISTOTEL de anima 1 , 5, 4 1 1 a 7 . Sunt şi unii care sustin

că (sufletul) este amestecat în tot, de unde, eventual, şi Thales

a socotit că toate sunt pline de zei . Cf. PLATON, Legile X, 899 B.

ARISTOTEL, ibidem 1. 2, 405 a 1 9. Pe cât se crede, din cele ce se

amintesc prin traditie, şi Thales a conceput sufletul ca fiind în

mişcare, dacă într-adevăr spunea că piatra magnetică posedă

suflet, deoarece mişca fieru l.

22a. AET. IV, 2 , 1 (Dox. 386 a, 1 O) E>aA.fi� a1tE<pijvato 1tpc:îlto� titv

'l'uxitv <pootv aEtJCi.v11tov il autoJCi.v11tov. Vgl. 24 A 1 2.

22 a. AET. IV, 2, 1 (Dox. 386 a, 1 0) . Thales a arătat cel dintii că

sufletul are o natură veşnic mobilă sau autodinamică.

23 . AET. 1 7, 1 1 (D. 30 1 ) E>. vouv tou KOOIJ.OU tov 8E6v, to oc 1tâv

e11'1'uxov a11a Kal. oot11ovwv 7tA.fiPE�· otiJ!CEtv oe Kal. oux tou crtotxEtc:OOo�

i>ypou OUV<liJ.tV 8Eiav lCtVTJn!Ci]v autoi.l. CIC. d. deor. n. 1 1 0, 25 Th.

enim Milesius qui primus de talibus rebus quaesivit, aquam dixit

esse initium rerum, deum autem eam mentem, quae ex aqua

cuncta fingeret.

23. AET. I . 7 , 1 1 (Dox. 30 1 ) . Thales consideră divinitatea drept

raţiunea Universului , totodată ansamblul Un iversului ca fi ind

însufletit şi pl in de demoni : prin mijlocirea umedulu i , care se

află în toate elementele, forţa mişcării d ivine a Universului

pătrunde peste tot. CICERO, de deor. natura 1 , 1 0, 25. Thales

din Mi let, care a cercetat pentru prima oară astfel de lucruri,

9 4

a spus că apa este principiul lucruri lor, că d ivinitatea este acea

ratiune care le-a plăsmuit pe toate din apă .

B . FRAGMENTE ÎNDOIELNICE

8AAOY NA YTIKH ALTPOAOnA / Astrologia Nautică

l . DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 1 7) . SUID. (vgl . 1 72, 28) . SIM PL. Phys.

23, 29 8. OE np&toc; napaocootcn tT!v 7tEpl qnxmoc; icrtopiav toîc; "J::UT]crtv

[xq>flvm, noÂ.Â.&v J-LEV Kat ăÂ.Â.cov npoyqov6trov, cOc; Kat t&t 8wq>p6.crtrot

[Phys . Opin. 1 , D 475] OOKEÎ, autoc; OE 7tOÂ.U OtEVfYKOOV EKdvrov chc;

U7t0Kp1njlat navtac; touc; 7tpo autoii. Â.EyEtat OE EV ypaq>aîc; J-LT]OEV

KataÂ.t1tEÎV 7tÂ.tlV tflc; KaÂ.OUJ-LEVT]c; N a '\) 't t K fl c; acrtpoÂ.oyiac;. Plut.

Pyth. or. 1 8 . 402 E np6tEpov J-LEV EV notiJJ-Lamv E�Eq>Epov oi q>tÂ.ooaq>ot ta

ooyJ-Lata Kat touc; Â.oyouc; rocr1tEp 'Opq>Ei>c; [C. 1 ] Kat 'Hmoooc; [VQI. C. 4]

Kal TiapJ-LEVtOTJc; [28 A 1 5 ] Kat 3Evaq>6:vT)c; [ 2 1 A 1 8] !Cat 'bJ-L7tEOOKÂ.flc;

[2 1 A 25] Kat 8aÂ.flc; . . . ooo' acrtpoÂ.oyiav a�otf.pav E1t0tT]crav oi 1tEpt

'Apicrtapxov Kat TtJ-L6xaptv Kat 'ApicrtuÂ.Â.ov Kat "InnaPXov KataÂ.oyaOTJV

ypaq>ovtEc;, Ev J-LEtpotc; np6tEpov J::uoo�ou Kat 'Hcrt6oou Kat 8aÂ.oii

ypaq>6vtrov, d YE 8. E1t0tT]C!EV chc; UÂ.T]e&c; Ei7tEÎV < tt'lv > Eic; autov

avaq>EpOJ-LEVT]V 'AcrtpoÂ.oyiav. Vgl. A 1 8-20.

1 . DIOG. LAERT. 1, 23 ; Lex. Suda ; SIM PL. , Phys. 23, 29. Thales,

cel d intâi - sustine traditia - a dezvăluit grecilor ştiinta despre

natură , aşa cum este şi opinia lui Teofrast (Phys. opin. 1 , Dox.

475) . El însă se deosebeşte mult de aceştia, până într-acolo

că-i lasă în umbră pe toti cei dinaintea lui. Se zice că n-or fi lăsat

nici o operă scrisă, afară de Astrologia Nautică. PLUTARH , Pyth.

or. 1 8, 402 E . Mai înainte vreme filosofii îşi expuneau doctrina,

aşa cum a făcut Orfeu, sub înfătişarea unor poeme. Acelaşi

lucru se poate spune despre Hesiod, Parmenides, Xenofan,

9 5

Empedocles ş i Thales . . . Faimă a u adus ştiintei astrologice şi

discipolii lui Aristarh, ai lui Timoharis, Aristyllos şi H ipparchos, prin

scrierile lor în proză, în vreme ce Eudoxos, Hesiod şi Thales au

scris poeme în versuri, dacă într-adevăr Thales a compus, ca

să zicem aşa, Astro/ogia care i se atribuie.

2. SCHOL. ARAT. 1 72 p. 369, 24 (Hyaden) 8aÂ.fi� IJ.Ev ouv ouo

auta� El1tEV Eivat, ti]v IJ.E �OpElOV ti]v oev VO'tlOV.

2. Schol. ARAT. 1 72, p. 369 24. (Hyadele) Thales pretinde că

sunt două , una nordică şi alta sudică.

TibPI APXQN AB / Despre Principii 1, 1 1

3. GALEN. in Hipp. de hum. 1 1 (xvi 37 K .) 8. IJ.Ev d1tEfJ Kat EK wu

iS&xt6� !pT]O't <JUVEcrtavat navta, aÂ.Â.' OIJ.(J)� KUl 'tOU'tO �OUÂ.E'tat [SC. f.LE't�aÂ.Â.EtV El� ăÂ.Â.T]Â.a ta <J'tOtXEÎa). ăiJ.EtVOV OE Kat UUtOU ti]V Pficrtv

npoo9Eîvat EK 'tOU OEutEpou TIEpt 'tWV apx&v exoucrav rooc n�· 'ta IJ.EV

ouv 1tOÂ.U8pUÂ.T]'tU 'tE'ttapa, rov 'tO 7tp&tov Eivat oorop !pUIJ.EV Kat cbcravd

IJ.OVOV <J'tOtXEÎOV 'tÎ8EIJ.EV, 1tp0� cruyKptcrtV 'tE KUt m'I'Yvucrtv KUl <JU<J'tUO'tV

t&v tyKooiJ.irov np� ăÂ.Â.TJÂ.a cruyKEpavvutat. n&� oc, fîoTJ Â.EÂ.EKtat iJil îv

tv tân nprotrot.'

3. GALENUS, In Hipp. de humoribus 1, 1 (XVI, 37 K) . Thales, deşi

spune că toate se alcătuiesc din apă, sustine de asemenea şi

acest lucru (anume că elementele se prefac unele în altele) .

Dar e mai bine să-i dăm cuvântul. citind din cartea a doua Despre

Principii unde se află scris cam aşa : " cele patru mult discutate

elemente, dintre care afirmăm că primul este apa şi într-un

anume fel îl considerăm drept element unic, se amestecă laolaltă

în vederea uniri i . combinării ş i constituirii lucrurilor din cosmos.

Cum, de altfel, am spus-o şi în prima parte".

9 6

OI:::.PI TPOOHL OhPI ILHMI:::.PIAL /

Despre Solstiti i . Despre Echinoctiu

4. DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 20) Ka'ta nvac; of: Jl6va ouo cruvtypaljfE 0Ept

'tp07tfi<; Kat lcrTJJlEpiac;, 'ta ăA.t..: aKma'A.rpt'ta dvat OoKtJlCtOW;. Vgl. SUID.

ob. 1 72, 32.

4. DIOG. LAERT. 1, 23. Conform unor păreri , Thales n-or fi scris

decât două lucrări: Despre Solstiţiu şi Despre Echinocţiu, celelalte

considerându-le fenomene peste putintă de a fi întelese.

ANAXIMANDRU

A) VIAŢA ŞI OPERA

1 . DIOG. 11 1 -2. ( 1 ) 'Ava�tJlavBpoc; npa�taoou Mt'A.itmoc;. ou'to<;

Eq><XOKEV CxPXJlV K<Xt O'tOlXEÎOV 'tO ă 1t E t p o V, ou owpi�mv &Epa il uomp

il ă'A.'A.o n. K<Xt 'ta JlEV JlEPTJ JlE'taj3a'A.'A.Etv, 'tO Of 1tâv CxJlE'tCtflATJ'tOV Ei vat.

Jlf<JTJV 'tE 'tJlv yfiv KEîcreat KEV'tpou 'tal;tv EnEXOU<J<XV, oooav <Jq>atpoEtOfi

('ti) V 'tE <JEA ftVTJV ljfEOOoq>afi K<Xt Cx1t0 1)/...iou q>W'tÎ�Ecreat, a'A.Aa K<Xt 'tOV

fj'A.wv ouK E'Aanova 'tfj<; yfjc; Kat KaEkxpona'tov 1ti)p).

EUpEv of: Kat yvmJlova 7tp&'to<; Kat EO'tl]OEV E1tt 'toov OKt09i]pmv

EV AaKEOaÎJlOVt, KaeCt q>TJm «<laflmpîvoc; EV nav'toOa7tfit icr'topim [fr. 27

FHG I I I 58 1 ], 'tp01tCt<; 'tE Kal l<JT]flEpiac; <JT]fl<XÎ VOV't(X Kal oopOOK01tEÎ<X

(2) K<XL yfi<; K<Xt EkxACt<J<JT]<; 1tEpÎJlE'tpDV 1tpro'to<; eypaljfEV,

a'A.Aa Kal crq>aîpav K<X'tEOKEU<XOE. Vgl. A 6.

'toov of: apEcrK6v'tmv au'toot 7tE1tOÎTJ't<Xt KEq>a'A.atooOTJ 'tl)v eK9Emv,

i'it 1tou 1tEptE't'llXEV Kat 'A1to'A.A6&opoc; 6 'A9T]vaîoc;· 6<; Kal q>TJcrtV ainov Ev

'toîc; XpovtKoî<; [FGrH ist . 244 F 29 1 1 1 028] 'toot OEU'tEpmt hn 'tfj<;

9 7

m:v'tl'lKOO"'tfj<; 6yoo11<; 61.. Uj.lmciOo<; [54 7 /6] E't&v El vat El; ftKov'ta 'tEHcipwv

Kat j.J.E't' 6A.i.yov 'tEAEU'tfjcrat (UKj.lcicranci 1t11 j.lUAtcr'ta Ka'tu IloAUKpU'tll

'tOV !:cij..LOU 'tUpavvov).

('touwu cpacrt v ătoov'to<; Ka'tayEA.cicra 'tu 1tat8cipta, 'tov oe

j.lae6v'ta cpcivat 'l3t.A. nov ouv i]j.l îv atcr'tEOv O tu 'tU 1tatoopta'.)

ytvovE oe Kat ăi.Ao<; 'Avasi.Jlavopo<; icrwptKo<; Kat mho<;

MtA.'ÎJcrto<; 'tfit 'Iciot yqpacpcil<; [58 C 6].

1 . DIOG. LAERT. IL 1 � . ( 1 ) Anaximandros din Mi let , fiul lui

Praxiades; a sustinut că apeiro�ul este obârşia şi elementul

primordial, fără să specifice însă dacă este aer, apă sau altceva;

a sustinut că părţile se schimbă, dar ceea ce se prezintă ca

întreg rămâne imuabil, că pământul se află în mijlocul Universului,

detinând centrul . (Acesta are forma unei sfere . Luna are o

strălucire falsă, deoarece primeşte lumina de la soare, iar soarele

nu este mai mic decât pământul şi este un foc deosebit de pur.)

E l , cel dintâi , a inventat gnomonul şi, în conformitate cu

afirmatia lu i Favorinus din lucrarea sa Istorii variate (fr. 27 , FHG

I I I , 58 1 ) , 1-a aşezat pe cadra ne le solare din Sparta; a explicat în

acelaşi timp solstitiile şi echinoctiile şi a construit instrumente

pentru măsurarea timpului . (2) El, cel dintâi a făcut o hartă a

pământului şi a mării şi a construit o sferă cerească. A făcut o

expunere generală a Opiniilor sale pe care, întâmplător, a

consultat-o şi Apollodoros din Atena. Acest Apol lodoros în

Chronika ( FGrH ist . 244 , F, 29, 1 1 . 1 028) spune despre

Anaximandros că în anul al doilea al olimpiadei a 58-a (547 /6)

era de 64 de ani şi că, după scurt timp, a decedat. (Ar fi fost în

floarea vârstei cam pe vremea lui Polycrates, tiranul din Samos) .

2. SUIDAS 'A. Ilpa!;uxoou MtA.'Îl<Jto<; cptA.ooocpo<; cruyyEvit<; Kat

llaBrt'tft<; Kat otciooxo<; EXXATl'to<;. 1tp&'to<; i5E icrllj.lEpiav EUpE Kat 'tpo1tc'l<;

9 8

Kat ropoÂ.oyeîa, Kat ri]v yfjv ev IJ.Ecrat'ta'tan KEîcr9at. yvoo�J.ova 'tE

Eicnhaye Kaî oÂ.oo<; yEOOIJ.E'tpia<; imo'tU1t(J)crtV t:onl;ev. t:ypaljiE nep1 qr6creoo<;,

rfj<; m:pio&ov Kaî 0Ept 'tOOV U1tÂ.av&v Kat :E<paîpav Kat ă.Ua nva.

2. Lex Suda. Anaximandros, fiul lui Praxiades, filosoful d in Milet,

de aceeaşi obârşie, discipolul şi urmaşul lui Thales; el a fost primul

care a descoperit echinoctiul, solstitiile şi instrumentele pentru

măsurarea timpului şi a afirmat că pământul se află în centrul

Universului; a născocit gnomonul şi a făcut o expunere succintă

a geometriei. A scris Despre natură, Înconjurul lumii, Despre stele

fixe, Despre sfera (celestă J şi alte câteva lucruri.

3. AEL. V. H. III 1 7 Kat 'A. of. i]yi]cra1:o 1:fj<; E<; 'A7toÂ.Â.ooviav (am

Pontos) EK MtÂ.T'j'tou a7totKia<;.

3. AELIAN . , V.H . , I I I 1 7. Anaximandros a fost conducătorul

colonilor care au plecat din Mi let spre Apollonia din Pont.

4. EUS. P. E. X 14, 1 1 E>aJ..ou of. yive1:at aKoucr1:i]<; 'A. , npal;taoou

IJ.EV 1taî<;, yevo<; of. Kat au1:o<; MtÂ.T'jcrto<;. ou1:o<; 1tp&1:o<; yvoo�J.ova<;

Ka'tEO"KEUaO"E 7tpO<; otayvoomv 1:po1t&v 'tE T,J..iou Kai Xj)Ovoov Kat rop&v Kat

iO"TJIJ.Epia<; (V. î. a . . s HERODOT. 11 1 09 7t6Â.ov IJ.EV y(xp Kai yvooj..lova Kat

'tU ouro&Ka IJ.EPEa 'tfj<; TJj..lEpTJ<; 1tapCx Baj3UA(J)vt(J)V E!J.a9ov oi "J::AÂ.TJVE<;).

4. EUSEBIOS, P. E. X 14, 1 1 . Anaximandros, fiul lui Praxiades, şi

el de neam din Milet, 1-a audiat pe Thales ; el cel dintâi a construit

un cadran so lar pentru indicarea solstiti i lor, a perioadelor de

timp, a anotimpurilor şi a echinoctiilor (cf. HERODOT, I I , 1 09: grecii

au luat cunoştintă despre cadranul solar, despre gnomon şi

cele 1 2 diviziuni ale zilei , de la babilonieni).

5. PLIN. N. H . 1 1 31 obliquitatem eius ( se . zod iac i )

intellexisse, hac est rerum foris aperuisse, A. Milesius traditur

9 9

primus o/ympiade quinquagesima octava (548-545) , signa

deinde in eo Cleostratus, et prima arie fis ac sagittari (6 B 2) ,

sphaeram ipsam ante multa Atlas.

5. PLIN IUS, N.H. 1 1 3 1 . Se spune că Anaximandros din M ilet a

constatat o încl inare (a zodiacului) şi a adus-o la cunoştinţă, el ,

cel dintâi, în timpul olimpiadei a 58-a (548-545) , apoi Kleostratos

a descoperit constelaţiile din zodiac, mai întâi pe cele ale

Berbecului şi Săgetătorului (6 B 2) ; Atlas, cu mult îna inte

descoperise însăşi revolutia planetelor.

5a . CIC. de d iv. 1 50, 1 1 2 ab Anaximandro physico moniti

Lacedaemonii sunt, ut urbem et tecta linquerent armatique in

agro excubarent, quod terrae motus instaret, fum cum et urbs

tota corruit et monte Taygeto extrema montis quasi puppis

avolsa est. Vgl. Plin. N . H . 11 1 9 1 und 1 2 A 28.

5 a. C IC . , de div. 1, 50, 1 1 2 . Spartan i i au fost sfătuiţ i de

Anaximandros, filosoful cercetător a l naturii, să-şi părăsească

casele şi cetatea şi să se ducă să se aşeze inarmati pe ogoare,

cu tot ce aveau, fiind că-i ameninta un cutremur de pământ,

atunc i când cetatea toată s-a prăbuş it şi când vârfu l

Taigetului s-a desprins ca o pupă de corabie. Cf . PLIN . , N.H. 1 1 ,

1 9 1 ş i 12 A 28 .

6. AGATHEMER. I l (aus Eratosthenes) 'A. o MtA:r'JOw; aKoucrri]�

ea.A.Eo:J 1tproto� EtOAj.LlliJE ti]v OtKOUj.LEVTtV EV 1ttV<X.Kl yplhj!at' j.LE9' ov

'J:.Kataîo� o MtA.i]mo� ( FGrHist . 1 T 1 2a 1 3) avi]p 1tOAU7tA.avi]�

OtTtKpijkocrEV, cOatE aauj.Lacrafivat to 7tpâyj.La. STRABO 1 p. 7 to� 1tp<Î>t0�

j.LE9' "Oj.LTtpDV OUO ljllliJlV '�patooaEVTt�, 'Ava�Îj.L<X.VOpOV tE 8a.A.ou YEYOVO't<X.

yv<Îlptj.LOV Kat JtoA.it11v Kal. ·�Kataiov tov MtA.i]crwv (FGrHist. ebd. T 1 1

1 00

b)· 'tOV IJ.EV o\iv ex&ruvat 1tp{i)tov YEOYYp<X<ptKOV lttVUKU, 'tOV & 'txataîov

KataÂt1tEÎV ypâiJ.IJ.U 1tt<J'tOUIJ.EVOV EKEtVO'U Eivat EK tfj� CXAAll� autou

ypa<pfj�.

6. AGATHEMEROS 1 , 1 (din Eratosthenes) . Anaximandros din

Milet, cel ce 1-a audiat pe Thales, a fost cel dintâi care a cutezat

să facă o hartă a pământului locuit ; după acesta, Hekataios din

Milet (FGr H ist. 1 , T, 12 a, 1, 3) , bărbat care umblase mult prin lume,

a desăvârşit lucrarea, încât aceasta a devenit obiect de

admiratie. STRABON 1 , p. 7 . Primii doi după Homer, Eratosthenes îi

numeşte pe Anaximandros, prietenul şi concetăteanul lui Thales

şi pe Hekataios din Milet (FGrHist. 1 , T 1 1 b) . Primul a publ icat cea

dintâi hartă geografică, iar Hekataios a lăsat o schită considerată

că este a lui Anaximandros, pe baza altei scrieri a lui .

7 . TH EMIST. ar. 36 p. 3 1 7 eeâppll<JE 1tpOO'tO� OOV l<liJ.EV 'bÂÂf]vwv

Myov ei;EvEyKEîv 1tEpt <pOOE� cruyyqp<XIJ.IJ.EVov.

7. THEMIST. , ar. 36, p. 3 1 7 . După câte ştim, Anaximandros a

fost cel dintâi dintre eleni, care a cutezat să dea la iveală un

tratat intitulat Despre natură.

8. OlOG. VII I 70 �t6&op� 8' 6 't<pEcrto� 1tEpt 'Avast�J.âv8pou ypâ<pwv

<p11mv, on toutov e1;llÂWKEt [Empedokles] tp<XytKov acrK&v tii<pov Kat

<lEIJ.Vi]V clVUÂU�OOV E<J8fjta.

8 . OlOG. lAERT. V I I I , 70. Diodor din Efes, scri ind despre

Anaximandros, spune că (Empedocles) 1-a imitatîn manifestarea

unei trufii teatrale şi în purtarea de veşminte somptuoase.

9. SIMPLIC. Phys. 24, 1 3 (Z. 3 -8 aus Theophrasts Phys. Opin

fr. 2 Dox. 476).

1 o 1

1&v & ev Kal. KlvoUfJ.tvov Kat ănEt.pOv 'AF:y6v.rov 'A. llEV Ilpa�uioou

MtA.itmoc; E>aA.ou YEVOilEVoc; ouiooxoc; lCUl llaGrt•l); u p X it V 1E Kal. (!10lXEÎOV

ElplllCE 1 ro V O V 1 ro V 1 6 ă 1t E l p O V, 1tp&1oc; 10U10 10UVOilU lCOill<JU�

·fi� UPXfi�. 'Ai.yn o' au't1'!v Il ft1E � Il ft1E ăUo 1l 100V lCUAOUilEV(J)V E t Vat

(JŢOlXEi.rov, aU' E1EpaV nvu qn)mv ănEt.pOV, E� �� ă1taV1a� ylVEcr9at 10-ll<;

oilpavoil<; lCUl •oil<; EV auwî� lCOOilO�' E� rov & . . . Ţ�lV [B 1], 1tOll11llC(J)1Epol�

OU10)� OVOilamv ama 'Ai.yrov. ofiA.ov & on 1TJV Ei� ăA.Â.llAU llE1aj3oA.i]v 100V

1E1-uiprov cr•mxEi.rov o&oc; SEacriX!lEvo� oUK i#rocrEv Ev n 1oilwv U1tOKEtllEVOV

1totficrat, una n ăA.A.o 1tapu 1UU1U' oiho� OE OUlC UAAOlOUilEVOU 10U

(J10lXEloU 1TJV YEVEcrtV 1tOlEÎ, aU' U1t01CplVOilEV(J)V 100V evavnrov OUl •fi�

utoiou Klvitcr�. oto Kal. 1oî� 11Ept 'Av�ay6pav 1ou1ov 6 'Aptcr101EA11�

cruve1a�Ev. 150, 24 evavn61111� oe Eim 8Ep116v, \jiUXpOV, �11p6v, -byp6v, Kal.

1el ăUa. Vgl. ARISTOT. Phys. A 4. 1 87 a 20 oi o' EK 1ou evo� evoooa�

Ţel� EVUV1l01111U� EKKpivEmlat, Wcr11Ep 'Ava�illavlipO<; <pll<Jl lCUl OOOl o' EV

Kal. 1tOA.Â.el <pacrtv dvm, rocrnEp 'cll1!EOOKA.tl� Kal. 'Ava�ay6pa�. EK 1ou

llElYilU'toc; yelp Kal. o&m ElClCpivoum 1ăA.A.a.

9. SIMPLIC. , Phys. 24, 1 3 (TEOFRAST, Phys. Opin. , tr. 2 Dox. 476).

Din numărul învătatilor care afirmau că principiul lucrurilor

este unul, aflat în mişcare şi nedeterminat, Anaximandros din

Mi let, fiul lui Praxiades, urmaşul şi discipolul lui Thales, a afirmat

că principiul şi elementul constitutiv al lucrurilor este apeiron-ul

şi el a fost primul care a folosit acest termen pentru arche

(principiu). Această arche, afirmă el, nu este nici apa, n ici

vreunul d in aşa-numitele elemente, ci o altă substantă (<poot�) .

apeiron, din care-şi trag obârşia toate cerurile şi lumile cuprinse

în ele: D e a c o 1 o d e u n d e . . . t i m p u 1 u i (B 1 ) exprimându-se

în termeni mai poetici . Este cert că Anaximandros, în urma

observat iei tăcute că cele patru elemente se preschimbă unele

în altele , a refuzat să admită pe vreunul dintre ele ca substrat

material, acceptând altceva, dincolo de ele; pe de altă parte,

1 02

el nu face naşterea dependentă de transformarea elementului,

ci de desprinderea contrarii lor, datorită mişcări i eterne. De

aceea, Aristotel 1-a şi clasificat printre cei ce sunt de aceeaşi

părere cu Anaxagoras. 1 50, 24. Contrariile sunt caldul şi recele,

uscatul ş i umedul şi celelalte. Cf. ARISTOTEL Phys. A, 4, 1 87 a 20.

Ceilalţ i , desprind contrariile inerent din Unu, aşa cum susţin

Anaximandros şi toţi aceia care afirmă că există Unu şi Multiplu,

ca de pildă, Empedocles şi Anaxagoras, căci şi ei desprind pe

toate celela lte din amestec .

9a S I M PL. Phys. 1 54, 14 Kal. 8E6<ppacrt� Of. tov ' A va�ay6pav Eic;

tov 'A vaŞf!a vlipov m.>V<Oe&v Kal. oihwc; EKÂ.af113avEt ta i.Jno 'A va�ay6pou

ÂE'YOflEV(l, OOc; ouvacr{kn fll<lV ainov q>OOtV AiyEtv to UltOKElflEVOV' ypaq>Et

OE outwc; EV tfit «l>uc:nxfjt icrtopîm (fr. 4 D. 479)· 'oi\tw f!EV oUV Â.af113av6vtwv

OO�EtEV av ltOtEÎV tUc; f!EV UÂ.tKa<; (tpxac; UltEipouc;. WcrltEp dpT)tat, tl)v Of. tfjc; KtvlJcrEwc; Kal. tfi<; yEvEcrEwc; aitiav f!Îav. Ei OE ne; tl)v f!Î.�tv t&v

(mavtwv UltOÂ.Uj3ot flÎ.<lV dvat q>umv a6ptcrtov l((lt Kat' Ei� Kal. Kata

f1EYE9o<;, OltEp av OO�EtE j3ouÂ.Ecr8at AiyEtv, <!'Uf1j3aÎVEt 000 tac; (tpxUc; aut&t

AiyEtv tiJv tE toi.\ aJtEipou q>ootv Kal. tov voi.\v, WcrtE navtwc; q>aivEtat ta

<!Wfl<lttKa crtOtXEÎa lt<lp<lltÂ.T)crÎ.wc; ltOtWV 'Av�tf!UVOpwt. '

9 a. SIMPL., Phys. 1 54, 14 . De asemenea, Teofrast

consideră pe Anaxagoras ca având o poziţie foarte apropiată

de Anaximandros şi interpretează în acest sens afirmaţia lui

Anaxagoras, anume că substratul poate fi înţeles ca o natură

unică. În Opiniile cercetătorilor naturii, el scrie în chipul următor

(fr. 4, D. 479): " Dând lucrurilor o asemenea interpretare, s-ar

părea că ei consideră principiile materiale ca nemărginite, cum

s-a mai spus, iar cauza mişcării şi a genezei una şi aceeaşi. Dacă

cineva ar presupune că amestecul tuturor lucrurilor reprezintă

un singur substrat, nedeterminat şi ca formă şi ca mărime - ceea

1 03

ce pare că într-adevăr vrea să spună - rezultă că el invocă

două principii, substanta apeiron-ului şi intelectul; în acest chip,

cu privire la elementele corporale, s-ar părea că procedează

în chip foarte apropiat de Anaximandros".

l O (PLUT.) Strom. 2 (D. 579; aus Theofrast) f1E9' ov [Thales]

'Ava�tfJ.CXVOpoV eaA.TJtO<; E'taîpov YEVOflEVOV to ăm:tpov <pavat TI]v nâcrav

ai.ti.av EXElV til<; tOU 1tCXVtO<; YEVE<mlx; tE KCXt <p9opâ<;, � ou oi] <pTJcrt tou<;

tE oupavoi><; U1tOKEKpi.crem Kal. Kae6A.ou toi><; anavta<; U1tEtpOU<; ovta<;

KO<Jf!OU<;. anE<pi]vato oc TI]v <p9opav yi.vecrem 11:al. noA.u np6tEpov tl'jv

YEVEcrtV E� U1tEÎpou ai&vo<; UVCXK'UKAO'Uf!EVffiV 1tUVtffiV aut&v. {maPXElV

OE <pll<Jl tOOl fl.EV crxiJfl.CXtl tl'jv yf]v K'UAlVOpoEtOf], EXEl V OE tocroutov jla9o<;

ocrov âv ElTJ tpi.tov npO<; to nA.ato<;. <pTJ<Jt OE to Eli: tOU atoi.ou y6Vtf10V

9Epf!OU tE Kal. 'JfUXpoU Kata tflv yEvEmv tou& tou KO<Jfl.OU anoKptef]vm

Kal. nva Eli: tOUtO'U <pA.oyo<; cr<paîpav 1tEpt<puf]vm tOOl 1tEpt TI]v yf]v UEpl ro<;

tOOl OEVOpcol <; acrtEpa<;. Etl

<pTJcrlV, Otl Kat' UPXU<; E� UAAOElOOOV �rotrov o ăv9pro1to<; EyEvviJ9TJ, Eli: tOU

ta flEV MAa ot' fCX'UtWV tCXXU vEf1Ecr9at, 1-!0VOV OC tOV ă.v9pro1tOV 1tOAUXpoVÎOU

&îcr9at tt9TJVTJ<JEffi<;' 010 Kal. Kat' apxll<; OUK ăv 1tOtE tOlOUtOV ovta

lltacrroef]vat.

10 . (PLUT.) Stromat. 2 (D . 579 ; din Teofrast) . Anaximandros,

legat de (Thales) prin prietenie, a afirmat că apeiron-ul este

cauza oricărei naşteri şi pieiri, din care - spune el - s-au desprins

cerurile, în general toate lumile infinite . El a demonstrat că

pieirea şi, cu mult înaintea acesteia, naşterea, îşi trag obârşia

din eternitatea infinită, învârtindu se toate în cerc . Afirmă că

pământul este de formă cil indrică, că înăltimea lui ar reprezenta

o t reime din lăt ime. Spune, de asemenea, că forta care

generează dintotdeauna căldura şi frigul, s-a diferentiat în

1 04

procesul de naştere al acestei lumi şi alcătuieşte la periferia ei

o sferă de foc, care înconjură atmosfera din jurul pământului,

întocmai scoartei care cuprinde tulpina copacului. Soarele, luna

şi stelele s-au format după ce sfera de foc s-a rupt în bucăţi iar

focul a fost prins într-o serie de inele. De asemenea , susţine că

omul s-a născut dintru început din vieţuitoare de altă specie.

Ideea aceasta o sprijină pe faptul că progeniturile altor animale

curând după ce s-au născut se hrănesc singure, prin mijloace

proprii, în timp ce numai omul pretinde o îngrij i re îndelungată.

De aceea , aşa fiind lucruri le, omul nu s-ar fi putut păstra în

viaţă de la început.

1 1 . H IPPOL. Ref. 1 6, 1 -7 (D. 559 W. 1 0) . ( 1 ) eaA.oii 1:oivuv

'Ava�tf.l!lVOpo<; yiVE't:at aK:pOO'tTJ<;. 'A. Ilpa�uioou MtA.l'Jmos· OU't:O<; (xpxt']v

E<pTJ 't:OOV QV'[(J)V <pumv nva 't:OU Cx1tEtpou, &, ii<; yivEoem 'toi><; oupavoi><;

l((lt 'tOV EV UU't:OÎ<; KOOf.lOV. 't:UU't:TJV o' aiotov Eivm l((lt ayi]pro [B 2 1, ilv

l((lt 7tâv'ta<; 7tEptEXElV 't:OU<; KOOf.lOU<;. AiyEl OE xp6vov <O<; ffiptcrf.lEvTJ<; 'tfi<;

YEvECJEffi<; l((lt 't:fi<; oooia<; l((lt 'tfi<; crEiopâ<;. (2) OU't:O<; f.lEV (xpxt']v KUÎ

cr't:OtXEîov dpTJKE 't:OOV ăv1:rov 1:0 ănEtpov, npOO'to<; 't:OUVOf.lU Ka'Aicra<; 'tfi<;

(xpxfi<;. 7tpO<; OE 't:OU't:(J)t KtVTJcrlV aiotov Eivat, EV iit CJUf.liJatvEt yivEoeat

1:ou<; oi.lpavou<;. (3) 1:i]v 1\E yfiv Eivm f.lE't:Eropov i:mo f.lTJOEvo<; Kpa't:OUf.lEVTJV,

f.lEVOucrav OE Ota 't:tlV Of.lOt!lV 7tâV't:(J)V Cx7tOcr't:amv. 't:O OE crxfif.lU UU'tfi<;

yup6v, cr1:poyyuA.ov, riovt A.i8rot 7tapmrA.ftcrtov [B 5 ]· 't:WV 1\E em1tEI\rov <i:Jt

f.lEV Emj3EI3TJK!lf.lEV, o OE avn9E't:OV ll7tCxpXEt. (4) 'tU OE ăcr'tpa yivEoeat

KUKAOV 7tUpO<;, Cx7tOKpteEV't:a 't:OU l((l'[U 'tOV KOCJf.lOV 7tUp6<;, 7tEptATJ<peEV't:a o'

imo aEpo<;. bmvoo<; o' U7t�(lt 7t0poU<; nva<; UUAcOOEt<;, KaB' oU<; <p!ltVE't:!ll

1:a ăcr1:pa· oto Kal. em<ppacrcrof.tEvrov 1:&v EK7tvo&v 'ta<; EKAEt\j/Et<; yivEo(}at.

(5) 't:t']v oe crEATJVTJV 7to't:E f.lEV 7tATJpoUf.lEVTJV <paivmBm, 7tO't:E oe f.lEtoUf.lEVTJV

napa 1:i]v 1:&v n6prov Em<ppa�tV il ăvm�tV. Etvm 1\E 1:ov KUKA.ov 1:oii i]A.iou

E1t't:(ll((ltElKOO!l1tA!lcrt0V(l * * * 'tfj<; crEATJVTJ<;, K:al. avro't:â't:ro f.lEV Eivat 'tOV

f\A.tov, * * * l((l'[(J)'t:â't:ro OE 't:OU<; 't:OOV Cx1tAUVOOV * * * acr't:Eprov KUK:AOU<;'

1 05

(6) 'tU Oi: !;cî:na yi VE0"8at <El; uypou> E�!X'tJlti;OJlEVO\l U1t0 'tOU l]Âiou. 'tOV

Oi: ăv9pw7tov e'tf.po:n !;ootwt yqovevm, 'tOU'tecrn ixSUt, 7tapa7tÂ.lÎmov Ka't'

apxa�. (7) ave11ou� of. yi vmeat 't&v A.t:7t'to'ta'twv a't11rov 'tou aepo�

U7tOKptVOJlEvWV K!Xt iS'tav a9potcre&m KtVOUJlEVWV, UE'tOU� OE EK 'tii� U'tJlÎOo�

'tf]� EK yt;� u�p' fjA.wv avaOtOOJlEVTJ�· UO"'tp!X7tCx� &, ihav ăVEJl� EJl1tÎ1t'tWV

Ottcr'tât 't� VE!pEA.a�. o'iho� EYEVE'tO Ka'ta EO"'tO� 'tpi'tov 'tf]� 'tEO"O"!Xp<XKOO'tf]�

&mepa� oA.UJlmao� [610].

1 1 . H IPPOL. , Ref. 1, 6, 1-l (D. 559 W. 1 0) . 1 . Anaximandros

Mi lesianul, fiul lui Praxiades, 1-a audiat pe Thales. El a afirmat

că principiul lucrurilor este o substantă infinită din care îşi trag

începutul cerurile şi lumea cuprinsă în ele. Această natură este

veşnică, nu îmbătrâneşte ( B 2) şi cuprinde în ea toate lumile.

E l vorbeşte despre timp, în sensul că naşterea, existenta şi

pieirea ar fi determinate. 2. El a afirmat că apeiron-ul este

începutul şi elementul primordial al lucrurilor, fiind primul care

a intrebuintat termenul pentru elementul primordial; pe lângă

acestea, a mai spus că mişcarea este veşnică şi că înlăuntrul

ei se nasc cerurile. 3. Pământul se află în stare de suspensie şi

nu este sustinut de nimic, c i se mentine pe locul lui, datorită

faptului că este în egală măsură depărtat de toate. Forma

pământului este curbată şi rotunj ită, asemenea unei coloane

de piatră (B 5) . Noi păşim pe una din suprafeţele de bază, iar

cealaltă se află de cealaltă parte. 4. Astrele s-au născut sub

forma unui ine l de foc ; ele s-au desprins din focul cosmic şi

sunt împresurate de aer. Pe dinăuntru! inelului se găsesc nişte

deschizături, ca nişte răsuflători, întocmai orificiilor la flaut, prin

care ne apar astrele ; atunci când orificiile se astupă, se produc

eclipsele . 5. 1ar luna apare uneori plină, iar alteori în scădere,

în functie de deschizături, dacă sunt astupate ori nu. Cu privire

la ciclul soarelui zicea că este de douăzeci şi şapte de ori mai

1 06

mare *** fată de al pământului şi de optsprezece ori mai mare***

decât al lunii. C iclul soarelui se află în punctul cel mai înăltat,

ciclurile stelelor fixe fiind cele mai coborâte. 6. Animalele s-au

născut din <umezeala> evaporată de căldura soarelui. Omul, la

naştere, era asemenea unei alte vietuitoare, adică asemenea

unui peşte. 7. Vânturile se produc din straturile de aer cele mai

uşoare ale văzduhului , ce se desprind şi intră în mişcare atunci

când se îngrămădesc laolaltă ; ploile în schimb iau naştere din

exhalatia de aer ridicată de soare din pământ. Fulgerele se

produc atunc i când vântul despică nor i i în năvala lu i .

Anaximandros s-a născut în anul al treilea al olimpiadei 42 (6 1 0) .

1 2 . HERM. lrris. 1 0 (D. 653) 6 noA.iTIJr; autou (al lui Thales) 'A.

tOU {yypou npmf3ut€pav UPXftV Ei Vat A.Eyn tftV aU5tov KÎ Vllcrt V Kat taUtllt

ta JlEv yEvvâcr9cn ta 0€ cp9Eipm9at.

1 2 . HERM . , lrris. 1 0 (D. 653). Concetăteanul acestuia (al lui

Thales), Anaximandros, afirmă că un principiu mai vechi decât

umiditatea este mişcarea veşnică şi că prin ea unele lucruri se

nasc şi altele pier.

1 3 . CIC. Ac. pr. l l 37, 1 1 8 is enim (Anaximander) infinitatem

naturae dixit esse, e qua omnia gignerentur. Vgl. (Arist . ) de

MXG 2, 1 0 . 975 b 2 1 (30 A 5) .

1 3 . CIC. , Acad. pr. 1 1 , 37, 1 1 8 . Căci acesta (Anaximandros) a

spus că există o nemărginire a naturii, din care s-ar naşte toate.

1 4 . AET. de plac. 1 3, 3 (D. 277) 'Ava�iJlavOpor; oe npa�taoou

MtA.i]crtOr; <pllm t&v ăvtoov apxitv dvat to ă1tEtpOV' EK y(xp toUtOU navta

yiyvm9at Kat Eir; tomo 7tavta cp9EipEcr9at. OtO Kat yEvvâcr9at a1tEtpo'\lt;

1 07

KOOj.J.O� Kal. 7taÂ.tv q>BEipEcreat Ei� to � ou yi:yvEcr8at. AtyEt youv lit6tt

a1tEpavt6v f.crnv, tva 1-lllOCY EAÂ.El1tlll i] YEVEm� i] txptcrtaj..I.EYll . Uj.J.aptavfl

& OUt� 1-LTI Atywv n ecrn to ă1tftpOV, 1tOtEpOV aip ecrnv il OOwp il yfl il

ăUa nva <TOOjlata. cijlaptavfl ouv tl)v j.J.EV UAllY amxpatYOj.J.EV�, to &

1tOlOUV atttov avatp&v. to yap ă1tftpOV oi>&v ăUo il UAll ecrti.v· ou ouvatat

& i] ilAll dvat EVEpyEta, f.av 1-LTI to 1tmouv imoKElltat. Vgl. Arist. Phys. r

7. 207 b 35 ro� UAll to ă1tftpOV f.crnv atttov, Kat on to j.J.EV dvat aut&t

crtEp"m�. to & Ka6' aiYto u7toKEtj.J.EVov to cruvEXE� Kal. aicr611t6v. qxxi.vovtat

& Kat oi ăAAOl 1tUVt� � UAlll XpWj.J.EVOl t&t a1tfipwt· OtO Kat ăt01tOV to

1tfPtEXElV 1tOlfÎV auto aUa 1-LTI 1tEplEXOjlfVOV. 8. 208a 8 OUtf yap 'iva .. .

14. AET., de plac. 1 , 3 , 3 (D. 277). Anaximandros din Mi let, fiul

lui Praxiades, afirmă că principiul de bază al lucruri lor ar ti

apeiro�ul ; căci toate din acestea se nasc şi toate în acesta

pier ; de aceea se şi nasc lumi infinite şi pier din nou în ceea ce

le-a dat naşterea. El afirmă deci că scopul nemărginirii este

ca procesul de naştere să nu înceteze deloc. Dar el greşeşte,

deoarece nu arată ce înseamnă apeiro�ul, dacă este cumva

aer, apă, pământ sau vreo altă realitate corporală. Greşeşte,

deci, atunci când pune în joc materia , dar suprimă cauza

eficientă . Într-adevăr, apeiro�ul nu este nimic a ltceva decât

materie, iar materia nu poate trece în act, dacă nu are la bază

cauza eficientă. Ct. ARISTOTEL Phys. r, 7, 207 b 35. Apeiro�ul

ca materie, este o cauză, esenta lui este privatiunea, iar

substratul reprezintă ceea ce e continuu şi perceptibi l . Toti

ceilalti, pe cât se pare, se referă la apeiron cu întelesul de

materie ; de aceea este fără sens să se tacă din infinit ceva

care include şi nu ceva care este inclus.

1 5 . ARIST. Phys. r 4. 203 b 6 a7tavta yap il «iPXii il e� apxfl�, toti

& a1tfipou OUK ecrnv apxir Elll yap av autou nEpa�. en & Kat UyEYlltOV

1 08

Kat ă<p9aptov � ilpxit tt<; oooa· t6 tE yap YEVOJ.iEVOV avayKTJ ttA.oc; A.aj3eîv,

Kat tEA.Euti] 7tCt<JTJ<; E<Jtt <p8opâc;. ot.O KaeCtn:Ep A.Eyof.J.EV, ou taUtTJ<; llpxft,

aU' aUtTJ t&v ăA.'Amv Eivat OOKEÎ Kat 1t€ptEXEtv ă7tavta Kat 1tUVta K'Uj3Epvâv,

ffi<; <pa<JtV O<JOt f.J.TJ 1t0to00t 7tapa tO tX1tEtpOV tXAAa<; aitia<; OlOV VOtiV

[Anaxagoras] fi <ptA.iav [Empedokles]. Kat totit' dvat to 9Eîov· a 8 a

V a t O V yap Kat avroA.EBpov [8 3], ffic; <pTJ<JtV 6 'Ava�tJ.iaVOpoc; Kai oi

1tAEÎ<JtOt t&v <pucrtoA.âyrov. toti o' dvai tt ă7tEtpov i] mcrttc; EK rrtvtE

J.J.UA.tcrt' av <JUJ.J.Ilaivot crK01tOOOtV, EK tE toti xp6vou (outoc; yap ă1tEtpoc;)

Kat EK tfjc; Ev toîc; J.iEYEEIEcrt OtatpE<JE<O<; (Xp!ÎlVtat yap oi J.J.aBTJJ.J.attKOt t&t

ă1tEtprot), Ett t&t outroc; av f.J.OV<O<; f.J.TJ imoA.Et7tEtV yEVE<JtV Kat <pSopav, Ei

tX7tEtpov ElTJ o9Ev a<patpEîtat tO ytyVOJ.iEVOV. Ett t&t t6 1tE7tEpa<Jf.J.Evov ad 7tpâc; tt nEpatVEtV, roatE aVUYKTJ J.iTJOEV ElVat rrtpac;, ri ad nEpatVEtV avayKTJ

EtEpov 1tpO<; EtEpov. f.J.CtAt<Jta OE Kat KuptrotatOV, o ti]v KOtVTJV 1tOtEÎ a7topiav

1tâmv· ota yc'xp to EV tfjt voi)crn J.iTJ imoA.Ei7tEtv Kai 6 aptSJ.ioc; ooKEî ă1tEtpo<;

dvat roi ta J.J.aBTJJ.J.attKa J.iEYEBTJ Kat to �<O toti o\Jpavoti· ă1tEipou o' ovto<;

toti E�<O, Kat cr&J.J.a ă1tEtpov dvat OOKEÎ Kal. KOOJ.!Ot.

1 5 . ARISTOTEL, Phys. r. 4, 203 b 6. Orice lucru se înfătişează

sau ca un principiu, sau rezultă dintr-un principiu, dar apeiro�ul

nu are un principiu anterior lui, deoarece acesta ar constitui

pentru el o mărginire. Pe lângă aceasta, apeiron-ul fiind un

princ ipiu este nenăscut şi nepieritor. Într-adevăr, orice lucru

născut este obligat să aibă un sfârşit şi există un sfârşit pentru

orice proces de pieire. De aceea, aşa cum spunem noi, nu

există un principiu al apeiro�ului, el fiind principiul celorlalte

lucruri. cuprinzând totul şi conducând totul, aşa cum sustin toti

aceia care nu admit alte cauze, în afară de apeiron. cum ar fi

" rat iunea" (Anaxag oras) sau .. p r ieten ia"(Em pedoc les) .

Apeiro�ul este divinul. El este n e m u r i t o r şi n e p i e r i t o r (B 3) ,

aşa cum afirmă Anaximandros şi cei mai multi dintre cercetătorii

naturii. Convingerea că există ceva infinit se iveşte la cercetători

mai ales în virtutea a cinci temeiuri : pe temeiul timpului (căci

1 09

acesta este nemărginit), apoi pe cel al diviziunii, în cazul mărimilor

(căci matematicienii folosesc notiunea de " infinit'), mai departe,

prin faptul că numai în acest fel n-ar înceta naşterea şi pieirea,

anume, dacă (admitem că) este " infinit" (ci1tEtpav) cel din care

se desprinde ceea ce se naşte; de asemenea, ceea ce se

prezintă l imitat este întotdeauna limitat în raport cu un anume

lucru, astfel încât este necesar să nu existe nici o l imită , dacă

negreşit trebuie ca un lucru să se limiteze totdeauna fată de un

altul ; cel mai important argument, care totodată pricinuieşte

tuturor nedumerire, se sprijină însă pe faptul că în gândire nu

intervine nici o delimitare, că număru l pare infinit, la fel cu

mărimile matematice şi cu ceea ce este exterior cerului. Fiindcă

lumea exterioară este infinită, materia corporală şi lucrurile par

a fi şi ele " infinit" (<'i1tEtpov).

1 6. ALEX. Metaph. 60, 8 npooE811KE of. tfit icrtopiat Kal. ti)v

'Ava�tJ.J.UVOpoU OO�CXV, O<; UpXTJV E8Eto tTJV J.lEtCX�U qn)mv UEpO<; tE KCXt

1tUp6<;, il aepo<; tE Kal. U&xto<;· J.tyEtat y(ql aJ.l<po!Epw<;, falsch aus Arist.

de caelo r 3. 303 b 1 2 Metaph. A 7. 988 a 30 u. a. St. erschlossen

; dagegen Phys. A 4. 1 87 a 12 oi J.lEv yap i!.v nmftcravtE<; to ov cr&J.la

to U1tOKElJ.lEVOV il t&v tpt&v tt il ăA.A.o o ecrn 1tupo<; J.lEV 1tUKVOtEpov UEpo<;

Of. A.Ent6tEpov, tăA.A.a yEvv&m nuKv6tlltt Kal. J.lCXVOtlltt noA.A.a nowuvtE<;

. . . 20 oi of. EK tou E.vo<; evoooa<; tix<; evavn6tllta<; EKKpivmeat, oocrnEp

'Ava�tJ.lCXVOpO<; <pllcrt. 5. 204 b 22 aUa J.lltV ouoc Ev KCXt anA.ouv Eivat

evocxEtat to ănEtpov cr&J.la, outE 00<; A.Eyoucri nvE<; [Anaximander, s.

Simpl. z. d. St.] to napix ta crtOtXEÎCX, E� ou taiita YEVVWcrtV, oile' anA.&<;.

Eicr\. yap ttVE<; Ol tomo 1t0t0Ucrt to ă1tEtpov, &.AA.' OUK aepa il oowp, 00<; J.llt

tăAA.a <p8Eiplltat U1t0 tOU ănEipou aut&v· exoucrt yap 1tpO<; ăAAllACX

evavtiwcrtv, o iov 6 J.lEV &.i)p lj!Uxp6<;, to o' UOwp ilyp6v, tO Of. 1tUp 8EpJ.l6v· oov

Ei Tiv EV U1tEtpOV, E<p!lapto âv iloll tăAA.a· vuv o' EtEpoV Ei vai <pacrt, E� ou

taiita. Vgl. Metaph. A 2 ( 59 A 6 1 ) .

1 1 o

1 6. ALEX . , Metaph. 60, 8 a adăugat la schita sa istorică

opinia lui Anaximandros, cel ce a stabilit ca principiu o natură

intermediară între aer şi foc ori între aer şi apă, deoarece se

spune că a sustinut amândouă aceste lucruri. (Diels : fals dedus

din ARISTOT. , de cae/o, r. 3, 303 b 1 2 . Metaph. 1 . 7, 988 a 30 şi

alte locuri ; d impotrivă, Phys. 1, 4, 1 87 a 1 2) . Într-adevăr, uni i ,

punând la baza existentei corporale un singur substrat sau ceva

din cele trei, sau altceva care se prezintă mai dens decât focul,

dar mai uşor decât aerul, spun că aşa se nasc multe alte lucruri,

prin condensare sau rarefiere . . . 20. După opinia altora, din

acel Unu care le cupr inde, apar prin d iviziune contrari i le

existente, aşa cum afirmă Anaximandros. 5, 204 b 22. Dar

apeiron-ul nu poate f i conceput ca un corp, unu şi simplu nici

cum spun uni i (Anaximandros, vezi SIMPL., loc . . c it .) , ca ceva

ce este în afara elementelor primordiale, ceva din care să se

fi născut acestea, şi n ici că există pur şi simplu. Unii consideră

astfel apeiron-ul şi nu ca aer sau apă, aşa încât celela lte

(elemente) să nu dispară în fata propriului lor infinit. Într-adevăr,

ele se află în contradictie între ele, cum este, de pildă, aerul,

care este rece, apa care este umedă, focul care este cald.

Dar în ipoteza existentei unui apeiron propriu, toate ar dispărea

odată cu celelalte lucruri. Însă ei sustin că există un alt apeiron

din care se nasc acestea.

1 7 . AUGUSTIN . C . D. VII I 2 non enim ex una re sicut Tha/es

ex umore, sed ex suis propriis principiis quasque res nasci putavit.

quae rerum principia singularum esse credidit infinita, et

innumerabiles mundos gignere et quaecumque in eis oriuntur:

eosque mundos moda dissolvi moda iterum gigni existimavit,

quanta quisque aetate sua manere potuerit, nec ipse a/iquid

diviniae menti in his rerum operibus tribuens. SIMPL. de caelo

1 1 1

6 15 , 1 3 'A. oc 8aÂ.OU 1tOÂ.ltT]� Kat E'taîpo� . . . ă:rtEtpov oc 1tpGn� uJtteuo,

\'va EXT]t xpiicr9at npO<; 't� YEVEO"Et� ciq>96v�· KUl KOOf.J.O� oc ci:JtEtpoU�

OU't� KUl EKUO"'tOV 'tWV KOOf.J.OV E� ă:JtEtpOU 'tOU 'tOtO{l'tOU O"'tOtXELOU UrtE9E'tO

ro� OOKEÎ AET. 1. 7' 1 2 (D. 302) 'A. U:rtE(jlTJVU'tO 'tOU� U:JtEtpO� oupavou�

9Eou�. CIC. d. nat. d . 1 1 0, 25 Anaximandri autem opinia est

nativos esse deos /ongis intervallis orientis occidentisque, eosque

innumerabilis esse mundos. sed nos deum nisi sempitemum

intellegere qui possumus? AET. 1 1 , 1 , 3 (0. 327) 'A., 'Ava�tf.J.EVTJ�,

'APXEÂ.ao�. 3Evocpav'%, dtOYEVTJ�, AEUKmno�. dTJf.J.OKpt'to�. 'bmKoupo�

U1tEÎj)O� KOOf.J.OU� EV 'tWt U1tElpOOt KU'tU rtâcrav 1tEptayooyi)v se. yivmem

KUt cp9EtpE0"9at. ib. 8 (D 329) 'tWV ci:rtEipo� U1tO(jlT]VUf.J.EV(l)V 'tOU� KOOf.J.O�

'A. 'tO lO"OV UU'tO� UnEXEtV UÂ.Â.TJÂ.OOV. 4, 6 (D. 33 1 ) 'A. . . . . q>9ap'tOV 'tOV

KOO"f.J.ov. Simpl. Phys. 1 1 2 1 . 5 oi f.J.EV yilp cinEipou� 'tWt nÂ.i)9Et 'tou�

KOO"f.J.O� U1t09Ef.J.EVOt, � oi :rtEpt 'A. Kal. AEUKt1t1tov Kal. dTJf.J.OKpt'tOV Kal.

OO'tEpov oi rtEpl. 'bmKoupov, ytvof.J.evo� au'to� Kal. cp9Etpof.J.evo� u1tE9Ev'to

en' ărtEtpov, ăÂ.Â.oov f.J.Ev ciE\. ytVOf.J.EVOOV ăÂ.Â.oov oc cp9Etpof.J.EVOOV Kal. 'tftV

KivT]mv ciiowv eÂ.Eyov· ăvEu yap Ktvi)crEOO� ouK ecrn yevEm� il cp9opa.

1 7. AUGUSTIN, De Civit. DeiVIII, 2. Acesta socotea că fiecare

lucru se naşte nu dintr-unul singur, cum sustinea Thales, de pildă,

dintr-un element umed, ci din propriile sale principii, iar despre

aceste principii ale fiecărui lucru în parte, el credea că sunt

infinite, că există lumi nenumărate şi că toate lucrurile se ivesc

înlăuntrul lor, iar despre aceste lumi afirma că ele pier şi renasc,

proportional cu durata de timp hărăzită fiecăreia, fără să atribuie

ceva din domeniul ratiunii divine în creatia acestor lucruri.

SIMPLICIUS, De cae/o 6 1 5, 1 3 . . . , a fost cel dintâi filosof care a

introdus notiunea de apeiron spre a se folosi din plin (de această

notiune în explicarea) naşterii lucrurilor. Acesta a mai afirmat că

lumile sunt infinit de multe şi, precum se pare, presupunea că

fiecare din aceste lumi îşi are obârşia într-un astfel de element

1 1 2

infinit. AET. 1, 7, 1 2 (0. 302) . Anaximandros a sustinut că cerurile

infinite sunt zei . CIC, de nat. deor. 1, 1 O, 25. Opinia lui Anaximandros

este că zeii îşi au începutul şi pieirea la mari intervale de timp şi că

ei reprezintă lumi fără număr. Dar putem noi oare să concepem

divinitatea într-alt mod decât veşnică ? AET. , de plac. ll, 1 , 3 (0. 327).

Potrivit lu i Anaximandros, Anaximenes, Archelaos, Xenofan,

Diogenes, Leucippos, Democrit, Epicur, lumile, infinite ca număr, se

nasc şi pier, în functie de fiecare ciclu cosmic, în sânul nemărginitului.

eb. 8. (D. 329). în numărul acelora care au arătat că lumile sunt

infinit de multe, Anaximandros afirmă că acestea se află la o egală

depărtare unele de altele. 4, 6. (D. 33 1) . Anaximandros . . . Universul

este pieritor. SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 5. Unii, presupunând că lumile sunt

infinite ca număr, cum sunt de exemplu, discipolii lui Anaximandros,

Leucippos, Democrit şi, mai târziu, ai lui Epicur, mai presupuneau că

acestea se nasc şi pier în nemărginit, unele făcându-şi statomic

apar�ia, altele pierind, iar despre m�care spuneau că e veşnică ;

într-adevăr, fără de m�care nu există naştere ori pieire.

1 7a. AET. 11 1 1 , 5 (D. 340) 'A. EK 9Epf.ioi3 Kal. 'Jfuxpou fltYfl<X't� [se .

t:ivat 'tov o'\)pavov].

1 7 . a. AET. 11, 1 1 , 5. (D. 340) . Anaximandros (crede că cerul)

este alcătuit d intr-un amestec de cald şi rece.

1 8 . AET. 11 1 3, 7 (D. 342) . 'A. [SC. 'ta ăcr'tpa eivat] mAJÎfl<X't<X

ât� 'tpoxo�::tof\, 1tu� Efl1tA.ea, Ka'ta n flepo<; a1to cr'tof.!irov EK1tveov'ta

q>A6yacr. 15 , 6 (D. 345) 'A. Kat MTJ'tpOOw� 6 Xio<; Kat Kpa'tTJ<; avro'ta'tro

flEV 1t!XV'trov 'tov iiA.wv 'tt:'tâX9at, fle't' a\>'tov oc 'tftV crt:AJÎVTJV, i:mo & a\>'toil<;

'ta a1tA.vf\ 't<Îlv ămpwv Kal. 'toi><; 1tA.avTJ't<X<;. 1 6, 5 (D. 345) 'A. i:mo 't<Îlv

KuKA.rov Kal. crq>atprov , eq>' oov fKacr't� [se. acr'tl'tpl �EIJTJKe, q>epecrem [se.

'tOiJ<; acr'tfpa<; ].

1 1 3

1 8 . AET. 11, 1 3, 7 (D. 342) . Anaximandros sustine că (astrele)

reprezintă condensări de aer, cu aspectul unui cerc inelar, plin

de foc, din ale cărui orifici i , aflate într-o anumită parte, ies

flăcări. 1 5, 6 (D. 345) . Anaximandros şi Metrodoros din Chios şi

Crates susţin că soarele este aşezat mai sus decât toate astrele,

că după soare se situează luna şi dedesubtul acesteia stelele

şi planetele. 16 , 5 (D. 345) . Anaximandros afirmă că (stelele)

sunt purtate pe inelele şi sferele pe care a păşit (fiecare stea) .

1 9 . SIMPL. de caelo 47 1 , 1 'taii'ta ouv, q>TJcrî.v [Arist . 291 a 29], 'e11:

't&v nEpl. acr'tpoÂ.oyiav 8EwpEicr9ro'. 11:al. yap EKEî 1tEpl. 'tfi<; 'tal;EW<; 't&v

nÂ.UVWf!EVWV K:Ut nEpt flE-yE8&v Kal. anOO''tTJfla'troV anoOEOEtK'tat

'A va�tf!âvopou 1tp<iYrou 'tOV 1tEpt f!EYE8&v K:Ut a1tOO'tllf!a'trov Â.OyOV EllpTJKO'tO<;,

wc; I.:UOTJf!O<; [fr. 95 Sp . ] icrwpEÎ 'tftV 'tii<; 8EO'EW<; 'ta�tV Ei<; 't01J<;

Tiu8ayopEimuc; npW'tOU<; avaq>EproV. 'ta OE f!EYE8TJ K:al. 'ta anOO''tllflU'tU

llÂ.ÎO'\J Kal. O'EÂ.llVTJ<; flEXPl viiv EYV(OO''tUl ano 't&V EKÂ.ElljiEWV 'tftv aq>Opfl ftV

'tii<; KU'taÂ.lliJIEW<; Â.aj36V'tU, K:Ut ElKO<; Tjv 'tUU'ta K:Ut 'tOV 'AVUStf!UVOpO'\J

EUpTJKEVat, Kal. 'bpf!OU OE Kal. 'Aq>pooi 'tTJ<; ano 'tii<; npo<; 't01houc;

flE'tan<XfJUPoÂ. ii<;.

1 9. SIMPL., De cae/o 47 l , l . Aceste lucruri, a spus (ARIST. 29 1

a 29) , trebuie să fie luate în considerare, după aceia care se

preocupă de astronomie. Căci acolo (în scrierile lor) s-au dat

indicaţi i cu privire la ordinea stelelor mişcătoare (planetele) ,

ca şi la mări m i le şi d istanţe le d intre e le . Anaximandros a

descoperit cel d intâi raportul mărimilor şi distanţelor d intre

planete, aşa cum spune Eudemos (fr. 95 Sp . l , care atribuie

vechilor pythagorici stabilirea poziţiei lor. Până acum , mărimea

precum şi distanţele soarelui şi ale lunii se stabileau luându-se

ca punct de plecare eclipsele, tinându-se seama de momentul

ieş ir i i d in ecl ipsă ; şi pare verosimi l ca acestea să f i fost

1 1 4

descoperite tot de Anaximandros, ca şi mărimea planetelor

Marte şi Venus, după schimbarea pozitiei lor fată de acelea

(soarele şi luna) .

20 . PLIN. N . H . XVI I I 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum

Hesiodus . . . tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur,

Thales XXV. die ab aequinoctio (vgl. 1 1 A 1 8) , Anaximander XXXI .

20. PLIN . , N.H. XVII I , 2 1 3 . Potrivit traditiei . . . după Hesiod,

apusul matina l al pleiadelor se produce odată cu echinoctiul

de toamnă ; după Thales la 25 de zile mai târziu de echinoctiu,

iar după Anaximandros, la 3 1 de zile.

2 1 . ACHILL. ls. 19 (46, 20 M aus Poseidonios) nv� 0€, &v ton

Kat 'A., <paol. 1tEJl1tEtv autov [n. tOV fjÂ.tov] tO <pâl� oxfiJla EXOVta t p o X

o u. Ol01tEp yap EV tâlt tpoxrot KOtÂ.TJ EOttV i] 1tÂ.ftJlVTJ, EXEL 0€ a1t' autfi�

avatEtaJlEVa� t� KVTJJlÎOa� 1tpb� tl']v E/;wSEV tfi� Ulj!ÎOo� 1tEpt<popav, OUt<O

Kat autov U1t0 KOtÂ.OU tO cp&� EKnfJl1tOVta tl']v avatamv tâlv UKTIV<OV

1tOtEÎ09m Kat E/;ro9Ev auta� KUKÂ.OOt <protÎ�ELV. ttvE� OE [vielmehr

derselbe A.] cb� a1to oaÂ.m'Y'Y� EK KoiÂ.ou t61tou Kal. otEvoil EKnEJl1tEtv

autov tO <p� Wo1tEp tpTJOtfipa�. AET. 1 1 20, 1 (D. 348) 'A. [SC. tOV fjÂ.toV]

KUKÂ.OV Elvat OKt<OKatEtKOOa1tÂ.amova tfi� yfj�. UpJlatEÎOOt t p o X ro t

napa1tÂ.i]mov, ti]v alj!î&x fxovta KOÎÂ.TJV, 1tÂ.ftpTJ 1t�, Kata n JlEpO�

EK<paivouoav ota OtOJlÎOU to 1tUp Ol01tEp OLCx 1t p 11 o t fi p o � a u Â. o u.

Kat tOUt ' Ei Vat tOV fjÂ.toV. 2 1 , 1 (D, 351 ) 'A. tOV JlEV fjÂ.toV tOOV Et vat

tfit yfjt, tOV OE KUKÂ.OV, a<p' ou tl']v EK1tVOTJV EXEL Kal. ixp' ou 1tEpt<pEpEtat,

f.1ttaKatELKOOa1tÂ.amoo tfi� yfj�. 24, 2 (D. 354) 'A. [se. yiyvm9m tl']v

EKÂ.Et lj!t v i]Â.iou] tou OtOJlÎOU tfi� tou 1tup� EK1tvofj� a1toKÂ.EtoJlEVOU.

2 1 . ACHILL. , lsagoge 1 9 (46, 20 M . din Poseidonios) . Uni i

filosofi, în numărul cărora se situează şi Anaximandros, afirmă

1 1 5

că (soarele) este emitător de lumină şi că are forma unei r o t i .

Căci asemenea rotii care are butucul găurit şi spite ce se întind

spre cercul exterior al roti i , aşa şi soarele, răspândindu-şi lumina

din gaura butucului face ca razele să tâşnească şi să lumineze

în afară, de jur-împrejur. După uni i (foarte probabi l acelaşi

Anaximandros, Diels) soarele trimite lumina ca dintr-o trompetă,

dintr-un loc concav şi îngust, întocmai trombelor aeriene . AET.

1 1 , 20, 1 (D. 348) . Anaximandros sustine că (soarele) este de 28

de ori mai mare ca pământu l, că este asemenea unei r o t i de

c a r , având interiorul plin de foc, că focul este vizibil dintr-o

parte răzbind (în trombă) printr-un orificiu de toale. Acesta este

soarele. 2 1 , 1 (D. 351 ) . Anaximandros afirmă că soarele este

egal (ca mărime) cu pământul dar că cercul de pe care are

loc exhalatia focului şi care se învârteşte, este de 27 de ori mai

mare ca pământul. 24 , 2 (D. 354) Anaximandros afirmă că

(ecl ipsa de soare se produce) atunci când se astupă orificiul

prin care este exahalat focul.

22. AET. 11 25, 1 (D. 355) 'A. [se. n)v crEAEVT(V] Kl:nd.ov dvat

EVVECXKatOEKU1tÂ.acriova 'tflc; yflc;, OJlOlOV apjlU'tEl(l)t <'tpox&t> KOlÂ.T(V EXOV'tt

'tflV Ct\jfÎOa KUl 1tup0t; 1tÂ.lÎPll Ka8a1tEp 'tOV 'tOU TtÂ.tO'U, KEljlEVOV Â.O�OV, ooc;

KaKEÎVOV, EXOV'ta jltUV EK1tvoi)v otov 1tPllO''tflpoc; auA6v. EKÂ.El1tEtV &

Ka'ta 'tac; 1ponac; 1ou 1poxou. 28, 1 (0. 358) 'A. 3Ev()(jlaVT(c;, Bitpwcroc;

t<iwv aU'tftV EXEtv q>&c;. 29, 1 (0. 359) 'A . [SC. EKÂ.Et1tEtV 'tftV O'EÂ.TtVT(V] 'tOU

crw11iou 1ou nEpl. 1ov 1poxov entq>panoJlEvou.

22. AET. 1 1 25, 1 (D. 355) . Anaximandros sustine că cercul

(lumii) este de 19 ori mai mare decât pământul, fi ind asemănător

unei <roti> de car, cu interiorul plin de foc la fel cu cercul soarelui;

este aşezat oblic, ca şi cel al soarelui, producând o singură

exhalatie ca printr-un orific iu de toale. Ea se întunecă datorită

1 1 6

mişcării de r o t a ţ i e . 28, 1 (D. 358) . Anaximandros, Xenofan şi

Berosos au afirmat că are o lumină proprie. 29, 1 (D. 359) .

Anaximandros zice că (luna intră în eclipsă) atunci când se

astupă orificiul de pe cercul roţii .

23 . -III 3, 1 (D. 367) 1tEpt 13povtiÎIV acrtpa1t1Îlv KEpauv&v 1tpTJO't{]poov

tE Kat tuq>ffivoov. 'A. EK tOU 1tVEUf.tatO� tautt 1tllvta O''Uf.ll3aivnv· otav yap

1tEptA.lJq>8Ev veq>Et 1taXEî 13tamxf!EVOV EK1tEO'TJt tfit AE1ttOf!EpEiat Kat

KOuqx)tTJtt, t68' li f!EV pfi�t� tov 1jl6q>ov, li OE OtacrtoA.� 1tapa �v f!EA.aviav

tou veq>ou� tov Otauyacrf!ov a1totEA.Eî. SENEC . Nat. Qu. 11 1 8

Anaximandrus omnia ad spiritum retu/it. tonitrua, inquit, sunt

nubis ictae sonus. quare inaequalia sunt? quia et ipse spiritus

inaeqau/is est. quare et sereno tonat? quia tune quoque per

crassum et scissum aera spiritus prasi/it. at quare aliquando non

fulg urat et tonat? quia spiritus infirm iar non va/uit in flammam, in

sonum va/uit. quid est ergo ipsa fulguratio? aeris diducentis se

corruentisque iactatio /anguidum ignem nec exiturum aperiens.

quid est fulmen? acrioris densiorisque spiritus cursus.

23. AET. I I I , 3 , 1 (D. 367) . Despre fulgere, trăsnete, trombe şi

furtuni, Anaximandros susţine că toate acestea se produc din

pricina suflării vântului; căci, dacă vântul este prins de un nor

gros, desprinderea sa violentă, datorită subtilităţii şi ponderii sale

extrem de reduse , produce tunetul, iar despărţirea (de masa

norului) dă naştere unei străluciri luminoase, prin contrast cu

întunecimea norilor. SENECA, Nat. Quaest. 11, 1 8 . Anaximandros

atribuia totul suflului aerului . Cu privire la tunete, spunea că sunt

zgomotele produse de un nor izbit (de vânt) . Dar, prin ce sunt

ele deosebite? Datorită faptului că însuşi suflul este deosebit.

De ce tună din senin? Fiindcă şi atunci suflul îş i face drum prin

aerul dens şi sfâşiat. De ce uneori nu fulgeră şi totuşi tună ?

1 1 7

Fiindcă suflul mai slab n-a reuşit să producă flacăra, ci numai

sunetul. Ce este deci străfulgerarea în sine? Tremurul aerului ce

devine tot mai rar şi se ridică, producând o văpaie mai slabă,

ce nu poate răzb i . Ce este fulgerul? Traiectoria unui suflu mai

energic şi mai dens.

24. - I I I 7 , 1 (D. 374) 'A. ăvqwv dvat poow Mpo<; t&v AE1t'tot1i'trov

EV am&t, Kat Uypo'tCl'tCOV imo 'tOU ftA.iou KlVOUJ.lEV(I)V il 'tT]KOJ.lEvWV.

24. -I I I 7, 1 (D. 374) . Anaximandros afirmă că vântul este un

curent al aerului produs de părţi le cele mai uşoare şi mai

umede ale acestuia, puse în mişcare sau evaporate de soare.

25. - III 1 0 , 2 (D. 376) 'A. A.i!lrot KÎOVL 'tTJV 'YTJV 7tpoO'q>EpfJ [B 5]' 'tOOV

Em1tE&ov * * * [s. A 1 1 , 3] .

25. - I I I , 1 0, 2 (D. 276) . Anaximandros spune că pământul

este asemenea unei coloane de piatră (B 5) ; suprafetele de

bază . . * (vezi A 1 1 , 3) .

26. ARIST. de caelo B 1 3 . 295 b 1 0 Eicrl. M 'ttvE<; oi: ota •iJv

OJ.lOlO'tT]'tCx q>acrtv aU'tfJV [se. yfJv] J.lEVEtV, 000'1tEp 'tOOV apxairov 'A. . J.lâA.A.ov

J.lEV yap oueev ăvro il K(Xt(l) il Ei<; 'tCx 1tAayta q>EpE0'9at 7tpocri]KEL 1:0 E1tt 'tOU

J.lEO'OU lOpUJ.lEVOV Kat OJ.lOÎW<; 7tpo<; 'tCx EO'XU'ta exov· ă).la o' CxOOVU'tOV Ei<;

'tavavna 1totEÎ0'9at 'tijv KÎVT]O'LV, rocr't' E� CxVCt-yKT]<; J.lEVELV. THEO SMYRN.

p. 198, 1 8 Hi ll . (aus Derk.) (Eudem fr. 94 Speng.) 'A. oe ăn it yfJ

J.lE'ttropo<;· Kal. KtvEî'tat 7tEpt 1:0 1:ou KOOJ.lOU J.lEcrov.

26. ARIST. , De caei o B 1 3, 295 b 1 O. Sunt unii ce sustin că

(pământul) stă pe loc, datorită distantelor egale fată de rest,

cum opinează dintre cei vech i Anaximandros. Într-adevăr,

1 1 8

pentru ceea ce se află plasat în centru şi este raportat în chip

egal fată de extremităti , nu se cuvine să se mişte fie în sus, fie în

jos, fie într-o parte. Totodată, îi este imposibil să se mişte în d irectii

contrare, astfel încât , în mod necesar, stă pe loc. THEO SMYRN . ,

p . 1 98 , 1 8 H i l l (d in Derky l l ides) . ( E u de m . fr. 9 4 Speng . )

Anaximandros însă spune c ă pământul este suspendatîn văzduh

şi că se află în centrul Universului.

27 . ARIST. Meteor. B 1 . 353 b 6 dvat y(xp to np&tov {yyp(>v

ănavta tov nepl. ti]v yfiv t6nov, imo 0€ tou i!Aiou �T]patv6f.LEvov to f.LEV

otatf.Licrav 7tVEUf.Lata Kal. tpom'xc; i!Aiou Kal. crEÂ.EvTJc; <pacrl. noteîv, to 0€

Â.Et<paEv 8aÂ.attav dvm· oto Kal. eÂ.attro yivm8at �TJpatvoJ.!EVTJV otovtat

Kal. tEÂ.oc; ecroo8ai note nâcrav �TJpav. ALEX. z. d. St. 67 , 3 oi J.!EV y(xp

UUtOOV il1toÂ.Etf.Lf.LU Â.Eyooot V El Vat ti] V 8aÂ.UO'O'UV tfic; 1tp<Î>tT]c; i>ypOtTJtOc;·

i>ypou yap ovtoc; tOU 1tEpt tTjv yfiv tonou Kă1tEt ta to f.LEV tt tfic; UypOtT]toc;

U7t0 tOU i!Aiou E�UtJ.!t�EO'Sat Kal. yi vm8at 1tVEUJ.!ata tE E� autou Kal.

tpo1tl'xc; i!Aiou tE Kal. O'EÂ.TJVTJc; roc; ou'x tac; UtJ.!ioac; tautac; Kal. tac;

ava8uJ.!tUO'Etc; KUKElVOOV tac; tpo7tl'xc; 1t0t0Uf.LEVOOV, Ev8a ii taUtT]c; autoîc;

xopTJytU yivetat, 1tEpl. tauta tpE1tOf.LEvOOV' to OE n autfic; U7tOÂ.Et<paEV EV

toîc; KoiÂ.mc; tfic; yfic; t6nmc; 8aÂ.acrcrav dvat· oto Kal. EÂ.attro yivecr8m

�TJpatVOJ.!EVTJV E:Kacrtote i>no tou i!Aiou Kal. tEÂ.oc; ecrm8ai note �TJpav·

taUtTJc; tfic; o6�TJc; eyEvEto, ffic; icrtopEî 0E6<ppacrtoc; [Phys. opin. fr. 23 D.

494], 'Ava�iJ.!avOp6c; tE Kal. �tOYEVTJc;. AET. I I I 1 6, 1 (D. 38 1 ) 'A. ti]v

8<iÂ.acrcrav <pTJcrtv dvcu tfic; 7tp<Î>tTJc; {yypacriac; Â.et\jlavov, Tic; to J.!EV nÂ.Eîov

J.!Epoc; avE�i]pavE to ni)p, to of. i>noÂ.Et<peEv ota ti]v EKKaumv J.!EtE�aÂ.Ev.

27. ARISTOTEL, Meteor. B 1 , 353 b 6 . Tot spatiu l d in jurul

pământului era l ichid la început. Apoi, uscându-se, datorită

soarelui, se spune că pe de o parte a declanşat prin evaporare

vânturile, cât şi solstitiile soarelui şi ale lunii, iar pe de altă parte,

apa care a mai rămas a constituit marea. De aceea, unii cred

1 1 9

că marea scade prin uscare şi că în cele din urmă ea va seca

în întregime. ALEX. Ia acest loc . St. 67, 3. Uni i dintre aceştia sustin

că marea este o rămăşită din întinderea initială de apă. Dacă

admitem că spatiul din jurul pământului a fost lichid şi că ulterior

o parte din umiditate s-a evaporat, datorită soarelui, producând

deopotrivă vânturi cât şi solstitiile soarelui şi ale luni i , (e verosimil)

să credem că solstit ii le acelor (astre) se produc prin aceste

evaporări şi exhalatii ; de aici rezultă o abundentă de umezeală

prin învârtirea (vapori lor) în jurul lor ; o altă parte a umezeli i ,

care a rămas în locurile scobite ale pământului, ar fi marea.

Aceasta face ca marea să scadă treptat, fiind de fiecare dată

uscată de soare, pentru ca în cele d in urmă să sece definitiv.

Aşa cum povesteşte Teofrast, (Phys. opin. fr. 23 D. 494) această

părere au împărtăşit-o Anaximandros şi Diogenes. AET. III 1 6, 1

(D. 38 1) Anaximandros afirmă că marea este o rămăşită a primei

umidităti . cea mai mare parte a acesteia fiind secată de foc,

iar partea rămasă supusă schimbării din pricina încălziri i .

28 . AMM IAN. XVI I , 7 , 1 2 (Erdbeben, vgl. A 5a) Anaximander

ait arescentem nimia aestuum siccitate out post madores

imbrium terram rimas pondere grandiores, quas penetrat

supemus aer violentus et nimius, ac per eas vehementi spiritu

quassatam cieri propriis sedibus. qua de causa tremores huius

modi vaporatis temporibus out nimia aquarum cae/estium

superfusione contingun t. ideoque Nep tun um, umentis

substantiae potestatem. Ennosigaeon et Sisichtona poetae

veteres et theo/ogi nuncuparunt.

28. AMMIAN. XVII , 7 , 12 (vezi A 5a). Anaximandros afirmă că

pământul devenit dur, fie din cauza uscăciunii exagerate a

călduri lor, fie din cauza umiditătii ploilor, face să apară mari

1 20

crăpături, în care pătrunde cu violentă aerul de deasupra .

Deoarece este zguduit de tăria suflului pătruns prin crăpături,

pământul se deplasează din pozitia sa. Din această cauză se

iscă cutremurele, prin evaporări sau prin revărsări exagerate de

ape, căzute din cer, astfel că vechii poeti şi teologi I-au numit pe

Neptun, stăpânul elementului umed, Ennosigaios şi Sisichthon .

29 . AET. IV, 3, 2 (D. 387 not.) 'Av�tf.LEV11� of. Kal. 'Ava�if.Lav()p�

Kat 'Ava�ay6pa� Kat 'APXEÂ.ao� aep<0011 'tfi� '!fUXfi� 'ttlV qnxnv Eipi]Kamv.

29. AET. IV, 3 , 2 (D . 387) . Anaximenes, Anaximandros,

Anaxagoras şi Archelaos au afirmat că natura sufletului este aerul.

30 . - V 1 9, 4 (D. 430). 'A. EV i>yp&t 'YEVVJ19fivat 'ta 1tpffi'ta sâna

<pÂ.otoî� 1tEptEXOf.LEVa uKavarO&cn, 7tpoj3atvo'6ar]� oc 'tfi� i]hria� U1toj3aivEtv

E1tt 'tO �llpO'tEpov Kat 1tEptpj)ll'YV'Uf.LEVO'U 'tOU <pAOtoU E1t' 6Uyov xp6vov

f.LE'taj3tâ>vat. CENSORI N . 4, 7 A. Milesius videri sibi ex aqua

terraque calefactis exortos esse sive pisces seu piscibus simillima

anima/ia : in his homines concrevisse fetusque ad pubertatem

intus retentos: tune demum ruptis i/lis viros mu/ieresque qui iam

se alere possent processisse. PLUT. Symp. VII I 8, 4 p. 730 E oi o'

a<p' "cAÂ.JlVO� 'tOU 1taA.atou Kat 1ta'tp<l'YEVEt(J)t nocrEt&îlVt auoucnv, EK 'tfj�

i>ypa� 'tOV ăv9pco1tOV oooi� <pUVat oo�aV'tE� ci>l; Kat :::'6pot· OtO Kat crfl3ov'tat

'tOV ixauv ro� 6f.LO'YEVfj Kat <JUV'tpO<pOV E1ttEtKE<J'tEpov 'Ava�tf.LUVOpou

<ptAO<JO<pOUV't�' ou yap EV 'tOÎ� atl'tOÎ� EKEÎVO� ix� Kat uv9pol1tO'U�,

UÂ.Â., EV ix9ootv E'Y'YEVE<J9at 'tO 1tpffi'tOV uv9pro1tO'U� U1tO<patVE'tat 1\Ut

'tpa<pEV'ta�, mcr1tEp oi yaA.EOt, Kat YEVOf.LEVOU<; iKavou� EU'U'tOÎ� po"9Eîv

EKj3fjvat 'tJlVtKau'ta Kal. yfi� A.aj3Ecr9at. Ka9U7tEp ouv 'tO 1tUp 'ttlV UÂ.JlV, �

�� uvi]<pS", flll'tEpa Kat 7ta'tfpa oooav fjcr9tEV, ro� 6 'tOV Ki]uK� 'Yclf.LOV Ei�

'ta 'Hm6&m [fr. 1 58 Rz.2] 1tUpEf.Lj3UÂ.WV EtpJlKEV, OU't� 6 'A. 'tOOV uv9pol1tCOV

1ta'tEpa Kat flll'tEpa KOtVOV U1tO<pTJVU� 'tOV ixauv otfl3aA.E 1t� 'ttlV pp&cnv.

1 2 1

30. -V. 1 9, 4 (D. 430) . Anaximandros sustine că cele dintâi

animale s-au născut în apă, fiind înfăşurate în nişte c a r a p a c

e cu tepi şi că prin înaintarea în vârstă au ieşit pe uscat, unde,

după ce li s-a crăpat c a r a p a c e a de jur împrejur, după o

scurtă trecere de timp şi-au modificat felul de viată. CENSORIN.

4, 7 . Anaximandros din Milet crede că din apa amestecată cu

pământ şi sup usă încă lz i r i i au ieş it peşt i sau a n ima le

asemănătoare cu peşti i . Oamenii s-ar f i dezvoltat înlăuntrul

acestor animale , foetus-ul fiind retinut acolo, înăuntru, pentru

maturizare. Atunci când foetus-urile s-au desprins, d in e le au

ieşit bărbati şi femei, în stare să se hrănească singuri. PLUT. , Symp.

VIII 8, 4, p. 730 E . Cei ce descind din Hellen cel de demult, au

credinta, ca şi sirienii, că omul s-a născut din apă şi aduc jertfe

strămoşului lor, Poseidon. De aceea ei aduc cinstire peştelui,

ca având înrudire cu ei şi ca unul care i-a crescut, filosofând

într-un fel mai cuminte decât Anaximandros. Căci acesta

afirma că peştii şi oamenii nu s-au născut în aceleaşi medi i , ci

că oamenii s-au născut, hrănit şi dezvoltat mai întâi înăuntrul

peştilor şi, după ce au crescut acolo mari, la fel cu rechin ii, şi au

devenit apti să se ajute singuri, numai atunci au ieşit dinăuntru!

lor şi au adoptat o viată terestră . După cum focul consumă

lemnul din care s-a aprins, care-i este mamă şi tată în acelaşi

timp - aşa cum a afirmat acela care a introdus poemul cu

căsătoria lui Keyx în operele lui Hesiod (fr. 1 58 Rzach ) - tot astfel

Anaximandros a numit peştele tată şi mamă al oameni lor,

excluzându-1 de la mâncare.

B. FRAGMENTE

1 . SIMPLIC. Phys. 24, 1 3 ( vgl . A 9 ) 'A . . . . O:pxl)v . . . . etpT)KE 'tWv

OV'tWV 'tO ă1tEtpOV . . . . E� oov oc i] )'EVEcri<; ecrn 'tOt<; OUm, KC::ll 'tftV <p8opav

1 22

Eit; tcti.ita ytVEcrllat K<Xta tO XPE<OV. Otoovat y(xp ama OiKTJV K<Xt ticrtv

aÂ.Â:IlÂ.Ott; tfit; UOtKiat; Kata tf)v tOU XpOVOU tâl;tv.

1 . SIM PL. . Phys. 24. 1 3 (cf. A 9) . Anaximandros a afirmat că

" începutul lucrurilor este apeiron-ul . . . De acolo de unde se

produce naşterea lucrurilor. tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit

cu necesitatea. căci ele trebuie să dea socoteală unele altora.

pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduia la timpului ",

exprimându se astfel în termeni poetici .

2. H IPPOL. Ref. 1 6, 1 (vgl. A 1 1 ) t<X1JtTJV (SC. cpootv nva tou a7tEipou)

UtOtOV El Vat K<Xt ayi]p<O.

2. HYPPOL.. Ref. 1 . 6, 1 . Această (natură a apeiron-ului) este

veşnică şi " fără bătrânete".

3. ARIST. Phys. r 4 203b 1 3 (vgl. A 1 5 ) aElavatov . . . Kal. avroÂ.EElpov

(to ă1tnpov = to ElEîov).

3. ARIST. , Phys. I I I , 4. 203b 1 3. Nemuritor . . . şi nepieritor (este

apeiron-ul = divinul)

4 . AET. I I , 20, 1 (vgl. A 2 1 1 87, 1 3. 2 1 ) npTJcrtfipot; auJ..6t; [vgl . 22

B 3 1 ] .

4 . AET. 11, 20, 1 (vezi A 2 1 . 1. 87. 1 3, 2 1 ) . orificiu (prin care

trece) un suflu vijelios (cf. 22 B 3 1 ) .

5 . - I I I 10 , 2 ( vgl. A 1 1 . 25 11 84, 8 . 87, 37) J..iEl<Ot Kiovt ti"(v yfjv

7tpocrcpEpfj.

5. AET. I I I , 1 0 , 2 (cf . A. 1 1 . 25. 1 1 . 84. 8. 87. 37) . Pământul este

asemenea " unei coloane de piatră".

1 23

C) ÎNDOIELNICE

SCHOL. DIONYS. THRAC . p. 1 83, 1 H ilg. tâJv cnmxeiwv d.>petl)v

ăAA.m tE Kal. "J::q>opo<; tv &uttpwt [FGrHist. 70 F 1 05 11 68] KâOJlov

q>acriv, oi oc oux eupeti)v, tii<; oc IPotviKwv EUpE<JEW<; 7tp0<; ft!lâ:<; ouiKtopov

yqevfla8at . . . Il u86owpo<; OE .. . âavaov jlE'tUKOJl iaat auta q>a<Jt v·

EmJlaptupoiicn toutot<; Kal. oi MtA.T]cnaKol. auyypaq>Eî:<; 'AvasiJlavopo<;

Kat dlOVU<JtO<; KUt 't:.Kataîo<; [FGrHist. 1 F 20 1 1 2], ou<; Kat 'A1toA.A.60wpo<;

Ev NeâJv KataA.Oywt [FGrHist. 244 F 1 65 11 1 092] napati8Etm.

Scho/. DIONYS. THRAC. , p. 1 83 , l . Altii, cum ar fi de pildă,

Ephoros, în cartea a doua (FGrHist. 70, F, 1 05, 1 1 68) , consideră ca

descoperitor al alfabetului pe Cad mos, în timp ce altii spun că nu

este născocitorul, ci ne-a transmis doar inventie fenicienilor . . .

dar Pythodoros afirmă că . . . Da naos a r f i transmis acestea. Aceste

lucruri le mărturisesc şi scriitorii din Milet, Anaximandros, Dionysios

şi Hekataios (FGrH ist . l , F, 20, 1, 1 2) , pe care-i înfătişează şi

Apollodoros în listele privind pe scriitorii cei noi (FGrHist. 244. F,

1 65, 1 1 , 1 092) .

ANAXIMENE

A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

1 . DIOG. 1 1 3 . 'AvastJlEvTJ<; t:.upuatpatou M tA.i)aw<; fjKouaev

'Aval;tjlUVOpoU, EVlOt OE Kat IlapjlEvtOoU q>a<JtV UKOOOUl aut6v. OU'to<;

apxiJv a.Epa Et1tEV KUt 'tO ă1tEtpOV. KlVEÎa8at OE ta ăatpa oux U1t0 yflv,

aUa 1tepl. yflv.

KEXPT]'tat 'tE AESEL 'IâOt a1tA.flt Kat a1tEpltt(J)l. Kat YEYEVTJ'tat JlEV,

Ka8ti q>TJ<JtV 'A7toA.A.60wpo<; [FGrHist. 244 F 66 11 1 039], 1tEpl. tl)v I:ap&wv

UA(J)<JlV, E'tEAEU'tT]<JE OE tflt �TJKO<Jtiit tpt'tT]l OAUJlffiMl [528/5].

1 24

yq6vacrt oc Kal. ăA.A.ot Boo Aaf.LIJiaKllvoi, p�1:cop Kal. icr'toptK6c;, âc;

aBEA.<pfic; uioc; iiv 1:oil p�1:opoc; 1:oil 1:ac; 'AA.E�avBpou ltp<i�nc; yqpa<p6mc;.

Folgen zwei gefalschte Briefe an Pythagoras.

1 . DIOG. LAERT. 1 1 , 3. Anaximenes din Mi let, fiul lui

Eurystratos, a audiat învăţătura lui Anaximandros; unii spun că

I-ar f i audiat şi pe Parmenides. E l a sustinut că obârşia lucrurilor

este aerul şi apeiro�ul (ă7tEtpov) . că stelele nu se mişcă pe sub

pământ, ci în jurul pământului . În scrierile lui a întrebuinţat d ialectul ionic , scriind într-o limbă

simplă şi nemeşteşugită . După spusele lui Apollodoros (FGrHist.

244, F, 66, 11, 1 039) . s-a născut pe vremea cuceririi Sardesului şi a

murit în timpul olimpiadei a şaizeci şi treia (528/5) .

Au existat şi alti doi bărbaţi , originari din Lampsakos, cu

numele de Anaximenes, unul retor şi altul istoric, acesta din urmă

fiul surorii retorului şi care a scris Faptele de vitejie ale lui Alexandru

cel Mare.

2. SUIDAS 'Ava�tf.LEVllc; t:upucr1:pa1:ou MtA.�moc; <ptA.ooo<poc;. f.Lalh]'ti)c;

Kat Buroo�oc; 'Ava�tf.LaVBpou 'tOU MlAll<JtOU, oi BE Kal. napf.LEviBou e<pacrav.

yeyovEv (ev 1:fjt vE 6A.uf.LmMt [560/57]) ev 1:fjt :Eap&wv aA.c:OOn, ihE Kilpoc;

6 DEpcrllc; Kpoicrov Ka9EiA.Ev [546/5].

2. Lex. Suda. Fi losoful Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos,

a fost discipolul şi succesorul lui Anaximandros din Milet; unii spun

că a fost şi discipol al lui Parmenides. El s-a născut în cursul

olimpiadei a 55-a (560/57) , pe vremea cuceririi Sardesului, atunci

când Cyrus, regele perşilor, 1-a capturat pe Cresus (546/5) .

3. EUSEB. Chron. 'A va�tf.LEVllc; <pumKoc; tyvwp\l;E'to oi. 55. 4 (?) (557 1 6; 55, 1 : Regierungsantritt des Kyros vgl. 1 102. 11 298. 301 f. Helm.) .

1 25

3 . EUSEB. , Chron. Anaximenes, ce l c e s-a ocupat cu

cercetarea naturii, era cunoscut în cursul ol impiadei a 55-a, 4

(?) (557 /56 ; 55, l ) .

4. ARIST. Metaphys. A 3 . 984a 5 'A &: aepa Kal. L\toyEvTJ<; 1tpâtEpov

ooato<; [Thales] K:at llUÂ.tcrt' apxitv tt9Eacrt tCÎlV cl1tÂ.CÎlV (j(J)IlUtWV. Vgl.

Aet. 1 3, 4 ( 1 3 B 2) .

4. ARIST. , Metaph. , 1, 3, 984 a 5. Anaximenes şi Diogenes

stabilesc că aerul este anterior apei şi-1 consideră pe acesta

drept principiu al corpurilor simple. Vezi AET. , 1, 3, 4 ( 1 3, B 2).

5 . SIMPL. Phys. 24, 26 (Theophr. Phys. Opin. fr. 2. D. 476) . 'A.

&: t:upootpatou MtÂ.f]mo<;, etaîpo<; yEyovoo<; 'Avaslllav15pou, 11iav llEv Kat

a'\:rro<; tftV U1tOKEL!lEVTJV qr(xn V !Cat ăTtEtpOV lpTJffi V c:007tEp EKEÎVQ<;, OUK aoptcrtov

&: c001tEp EKEÎVQ<;, aÂ.Â.a ffiptcrllEVTJV, atpa AE-ywv autf]v· Otaq>EpEtV &: llUVO'tTJTI

!CUt 1tUKVOtTJtl Kata ta<; OOOta<;. K:at Up<XtOUilEVOV llEV 1tUp yi. VEcr9at,

1tUKVOUilfVOV &: ăvEilOV, Eita vEqJO<;, i::n &: llâÂ.Â.ov il&op, Eita yfjv, dta

Â.t9ou<;, ta &: ăA'A.a ElC tOUtWV. riVTJmV &: Kat OUtD<; ai.owv 1tOtEÎ, ot' f\v

Kat ti)v llEtaj3oÂ.ftV yi.vecr9at. 22, 9 emcrtfjcrat &: xpf], Ott ăA'A.o llEV f(j'tt to

Kata 7tÂ.fi9o<; ă1tEtpOV KUt 1tE1tEp<XcrllEVOV, O tot<; 1tOAAix<; Â.Eyoum tix<; apxa<;

OllCEÎOV î'jv, ăÂ.Â.O re tO Kata !1EYE9o<; ă1tEtpOV fj 1tE7tEpacrllEVOV, 01tEp . . . !CUt

7tpO<; 'A vasillaVOpoV K:al. , A va1;t!1EVTJV clPilO�El, EV llEV ă1tEtpOV &: tCÎll llEYE9Et

to crtmxEîov il7to9qtEvou<;. 149, 32 e1tl. y&.p toutou 116vou [Anaximenes]

eWq>pacrto<; EV tfit 'Icrtopi.at [fr. 2 Dox. 477] titv llUVWcrtV EtpTJKE !Cat

7tUKvwmv, ofjÂ.ov &: O><; Kat oi ăÂ.Â.m tfit 11av6tTJtt Kat 7tUKVO'tTJTI EXPCÎJVto.

5. SIMPL. , Phys. 24, 26 (Teofrast, Phys. op. fr. 2, D . 476) .

Anaximenes din Mi let, fiul lui Eurystratos, cel care a fost

discipolul lui Anaximandros, a afirmat şi el că lucrurile au un

substrat unic şi infinit (ă1tEtpav) , ca şi Anaximandros, dar nu indefinit

1 26

(a6ptcrtov) cum a afirmat acesta, ci definit, numindu-1 aer ; acesta

diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o substantă

la alta. Când se rarefiază devine foc , iar când se comprimă se

transformă în aer, apoi în nor şi mai departe în apă, apoi în

pământ, în pietre şi în celelalte lucruri care sunt formate din

acestea. Şi acesta (Anaximenes) consideră mişcarea ca fi ind

veşnică şi că datorită ei are loc devenirea. 22, 9 . Trebuie ştiut

că un lucru este infinitul şi finitul, pe bază de plura litate, care

este propriu celor ce afirmă pluralitatea principii lor, şi alta este

infinitul şi finitul ca mărime, care . . . se potriveşte cu ceea ce

spun Anaximandros şi Anaximenes, care presupun că elementul

primordial e unic, dar infinit ca mărime, 1 49, 32. Teofrast, în

lucrarea sa Istorii (fr. 2, Dox. 477) a atribuit numai lui (Anaximenes)

rarefierea şi comprimarea; totuşi este evident că şi altii au admis

rarefierea şi comprimarea.

6. (PLUT.) Strom. 3 (D. 579) . 'Ava�tf.LEVTJV 8E <pam ti]v tc:Ov oA-rov

apxi]v tov lifpa Ei7tEÎV Kat 'tOU'tOV dvat tc:Ot f.LEV f.LtyE8et ă1tEtpov, taî<; OE

7ttpt mhov ltot6tT)<nV <bptcrf.Levov· y�:vvâcr8at te mivta Katci nva m)Kvrocrtv

'tOU'tO'I> Kat ltiXAlV apai.rocrtv. 'tTJV YE f.lilV KtVT)crtV E� aic:Ovo<; imapxetv'

mAO'I>f.LEVO'I> OE tou lifpo<; ltpWtT)V yeyevfjcr8at A-Eyet ti]v yfiv ltAateîav

f!CtAa' OlO Kat Kata A-6yov auti]v E lt o X E î cr 8 a l 'tWl lifpt· Kat tov

TjA-wv Kal. ti]v cr�:A-i]vT)v Kal. ta A-oma ăcrtpa ti]v apxi]v tfi<; y�:vecrero<;

EXEtV EK Yfi<;. cma<pai.vetat youv 'tOV TjA-wv yfiv, Ota Of ti]v O�Eîav KtVT)<HV

Kat f.LcXA' tKavâJ<; 8epf.Ll']V taU'tT)V KaUmV A_a�EÎV.

6. (PLUT. ) , Stromat. 3 (D. 579). Se spune că Anaximenes a

afirmat că aerul este principiul tuturor lucrurilor şi că acesta

este nelimitat ca mărime, însă definit în ceea ce priveşte calităfile

sale specifice. Anaximenes a afirmat că toate iau naştere prin

condensarea şi rarefierea aerului şi că mişcarea există de la

1 2 7

începutul veacurilor. Din pricina densificări i aerului . el spune că

s-a născut mai întâi pământul , care este foarte plat; de aici. şi în

mod logic, rezultă că e s t e p u r t a t de aer. Soarele, luna şi

celelalte stele îşi au începutul naşterii din pământ; el înfătişează,

aşadar, soarele (ca fiind) pământ, devenit incandescent d in

cauza mişcării puternice şi a căldurii deosebit de mari.

7. HIPPOL. Ref. 1 7 (D 560 W. 1 1 ) . ( 1 ) 'A. oc K<Xt auto� oov

MtÂ.ficrtoc;, ui� o' t.upucrtpatou, atpa ci7tEtpOV EcpTJ n)v apxi]v dvat, El; ou

ta ytv6�EV<X K<Xt ta yqov6ta K<Xt ta E<JO�EV<X K<Xt ero� K<Xl 9Eîa yivECJ9a.t,

ta oc J..mm EK t&v tomou â1toy6vwv. (2) to oc doo� tou ătpo� towutov·

otav fllv (ţtaAO.ltato� i'jt, O\j!Et cXOTJÂ.Ov, OTJÂ.0009a.t & t&t \jJUXpWt K<Xt 9Ep�&t

K<Xt ullt VOtEp&t K<Xl tffit KtVOUIJiVWt. KtVEÎcr9a.t 0C aEi· OU yap �Etc:xj3clAÂ.EtV

OO<X �Etc:xf3âÂ.Â.Et, El �TJ KtVOÎtO. (3) 1tUKV01J�EVOV yap K<Xt clpatoU�EVOV

otâcpopov cpaivm9a.t· ătav yap Ei� to cipat6tepov OtaXueftt, 7tUp yivecr9a.t,

âvE�ou� OE 7tcXÂ.tv Etvat âEpa 7tUKV01J�evov, El; âEpo� <Ob vEcpo�

cl1tOtEÂ.Eîa9a.t K<Xta n)v mÂ.T]crtV, Etl OE 1-J.âÂ.Â.oV U&op, Em 1tÂ.EÎOV 1tUKVWeEvta

yflv Kal. Ei� to �âl..tcrta 7tUKv6tatov J..i8o�. c:OOte ta KUpUÎ:ltata tfl�

yevEcre� Evavtia eivat, 9Ep�6v te Kal. \jJUXpOV. (4) n)v oc yflv 7tÂ.ateîav

dvat E7t' âEpoc; oxou�EVTJV, 6�oi� OE Kat fll..tov Kat crEÂ.tlVTJV Kat ta ă.Â.Â.a

ăcrtpa 7tâvta 1tUpl va ovta E 1t o X E î cr a a t t&t âEpt O ta 7tÂ.âtoc;. ( 5)

yqovEvat ot ta ăcrtpa EK yfl� ota to ti]v iK�âOa EK taUtTJ� âvicrtacr9a.t, i'j�

cipawu!JivTJ� to 7tUp yiVEcrBat, EK & tou � �Etewptl;o�Evou to� âcrtEpa�

cruvicrtacr9a.t. ei vat oc Kal. yeoo&t� cpooe� Ev t&t t67twt t&v âcrtEp<ov

cru�7tEptcpepo�Eva� EKeivm�. (6) ou Ktveîcr9a.t & imo yflv ta ămpa J..Eyet,

Ka� etepot imetÂ.ficpacrtv, âi..Acl. 1tEpt yflv, c:001tepd 7tEpt ti]v i]�Ettpav

KEcp<XÂ.TJV crtpEcpEtat to 1t t Â. t o V. KpU7ttECJ9a.t tE tOV flÂ.toV OUX imo yflv

yev6�evov, âJ..J..' imo t&v tfl� yfl� U\jJTJÂ.otEpffiv �Ep&v mcE7t6�evov Kal. ota

ti]v 7tÂ.Ei.ova �&v autoU yevo�EVTJV â7t6crtacrtv. ta OE ăcrtpa �i] 9Ep�aivetv

Ota to �f!Koc; tfl� cl1tocrtâcrew�. (7) clVE�O� oc yevvâcr9a.t, otav i'\t

1tE1tUKVWilEVO� 6 âi]p Kat c:OOeel.� cpEpTJtat(?)· cruVEÂ.BOvta oc Kal. E7tt 7tÂ.Eîov

1 28

naxuveEvta VE!Jlll YEVVâo"9at l((Xt outco:; E� OOwp �Etaj3aA.A..etv. xaA.a�av &E:

yivecr9at, O'tUV UnO WV VE<p(i)V 'tO OOwp KU'tU!jlepO�EVOV nayfit· XtOVa bf,

OtaV mha tauta f.vuyp6tepa ovta nfi�tv ÂUjlT)t. (8) acrtpmtijv &' ihav ta

VE!JlTJ &ncrtfitat �iat nvEu�atrov· toutrov yap &ncrta�evrov A.a�npav xal.

nupOT) yivecr9at tTjv a\ryi]v. iptv oc y�:vvâcr9at tc:Ov TJÂ.Laxc:Ov a\ryc:Ov Ei�

c:XEpa cruv�:crtc:Ota mntooooov. crncr�ov oc tfi� yfi� f.m nA.eîov aUowu�ev11�

imo Gepjlacria� xal. \ji�Eco:;. (9) tauta �ev ouv 'Ava�L�EVTJ�. outo�

fîx�acrE nepl. Et� npc:Otov tfi� nEV'tTJKOOtfi� 6yoo11� 6A.u�m� [548/7].

7. HIPPOL. , Ref. 1, 7 (D. 560 W. 1 1 ) . ( 1 ) Anaximenes, care era

şi el milesian de neam, fiul lui Eurystratos, a făcut afirmatia că

aerul, care este apeiron (ăn�:tpov) , stă la obârşia lucrurilor, din

care se nasc toate cele ce există , cele care au existat şi vor

exista, şi zeii şi lucrurile divine, iar ce lelalte îş i iau începutul din

acestea. (2) Element caracteristic pentru aer este următorul :

atunci când este foarte l iniştit nu poate fi sesizat cu ochiul, dar

se face simtit prin frig , prin căldură, umezeală şi mişcare ; el se

mişcă continuu, căci dacă aerul nu s-ar mişca, atunci lucrurile

care sunt schimbătoare nu s-ar preface nici ele. (3) Când aerul

devine mai dens sau se rarefiază , înfătişarea lui este diferită.

Atunci când se împrăştie datorită rarefierii, se transformă în foc.

Pe de altă parte, devenind mai dens, produce vânturile. Prin-tr

o densificare mai mare se formează norul. Apoi, tot din aer,

prin-tr-o condensare sporită , apare apa, apo i pământul, iar

printr-o condensare maximă iau naştere pietrele. În acest chip

contrarii le principale în procesul devenirii sunt căldura şi frigul.

(4) Pământul este plat şi purtat de aer; de asemenea, soarele,

luna şi toti ceilalti aştri, fiind toti de foc , sunt purtati de aer din

cauza formei lor plate. (5) Aştrii s-au născut din pământ , fiindcă

umezeala pământului s-a ridicat în sus şi rărindu-se a devenit

foc , iar focul înăltându-se s-au constituit aştr i i . Dar în spatiul

1 29

stelelor există şi corpuri cereşti având natura pământului şi care

se află în mişcare împreună cu ele. (6) El afirmă că astrele nu se

m işcă sub pământ. aşa cum au presupus a lt i i . c i în jurul

pământulu i . aşa cum s-ar învârti o tichie în jurul capului nostru.

Soarele se ascunde nu datorită faptului că ajunge sub pământ.

ci fiindcă este acoperit de regiunile înalte ale pământului şi

datorită distantei mari dintre noi şi el. iar stelele nu încălzesc din

cauza depărtării. a distantei colosale la care se află fată de

noi. (7) Vânturile se produc atunci când aerul se condensează

şi când, împins fiind, se pune în mişcare (?) . Condensându-se şi

îngroşându-se mai mult, dă naştere norilor şi astfel se preface în

apă; grindina se produce atunci când apa care cade din nori

îngheată. Zăpada se produce atunci când nori i , căpătând o

mare cantitate de umezeală, îngheată. (8) Fulgerul se produce

atunci când intervine o rupere a nori lor datorită violentei

vânturi lor. Atu nci când nor i i se separă , se naşte o lum ină

strălucitoare de natura focului. Curcubeul se produce atunci

când razele solare cad peste aerul adunat la un loc. Cutremurul

se produce atunci când pământul este supus unor schimbări

mai mari din pricina căldurii şi a frigului. (9) Aceste idei le sustine

Anaximenes. E l a fost în apogeul vietii în juru l anului întâi al celei

de a 58-a olimpiade (548/7) .

8. HERMIAS lrris. 7 (D. 653) E1tEtoav oc iyyftcrroJlat o6yJla EXEtv

aKÎ.vrrcov, 'A. imoA.ajXOv avnKEKpayEv . a'A.A' EYOO croi <pl]Jll' to JtâV Ecrnv

O aftp, Kat OUtoc; Jt'UKVOUJlEVOc; Kat <J'UVl<J'tUJlEVOc; UOrop Kat yfj yiVE'tat,

apatoUJlEVoc; OE Kat OtUXEOJlEVoc; aifh'lp Kat 1tUp, de; oc tf)v auto\i <pUcrtV

EJtaVtOOV âftp· âpatro9Etc; OE Kat Jt'UKV(J)ElEtc; (?), <pl]crtV, e!;ai..AâcrcrEtat.

8. HERMIAS. lrrisio gentilium philosophorum 7 (D. 653). Ori de

câte ori aş socoti că am pus stăpânire pe o doctrină statică,

1 30

Anaximenes luând cuvântul ar striga: totuşi. eu sustin că Universul

este aer şi că acesta condensându-se şi închegându-se devine

apă şi pământ, iar rărindu-se şi răsf irându-se, eter şi foc ş i ,

revenind la natu ra lui proprie , devine iar aer". " Este supus

prefaceri i", spune el, " rărit fi ind şi îndesit (?) ".

9. CIC. Acad. 11 37, 1 1 8 (nach Anaximander) post eius

auditor Anaximenes infinitum aera, sed ea, quae ex eo orerentur,

definita: gigni autem terram, aquam, ignem, fum ex iis omnia.

9. C IC. , Acad. 1 1 , 37, 1 1 8 . După acesta (Anaximandros) ,

discipolul acestuia , Anaximenes a afirmat că aerul este infinit

iar că toate câte se nasc din el sunt definite; se nasc, într-adevăr,

pământul, apa, focul şi din ele totul.

1 O. CIC. de nat. d. 1 1 O, 26 post A. aera deum sfatuit eumque

gigni esseque immensum et infinitum et semper in motu, quasi

out aer sine ulla forma deus esse possit, cum praesertim deum

non moda aliqua, sed pulcherrima specie deceat esse, out non

omne quod ortum sit mortalitas consequatur. (Folgt 59 A 48.)

AUGUSTIN . C. D. Vlll 2 iste (Anaximander) Anaximenen discipu/um

et successorem reliquit, qui omnes rerum causas aeri infinito dedit,

nec deos negavit out tacutt : non famen ab ipsis aerem factum,

sed ipsos ex aere ortos credidit. AET. 1 7, 1 3 (D. 302) 'A. tov «ifpa

(naml. SWv dvat)' &î 8' UJI:a1(00CtV E1n t&v oiltm; ÂE'yO�V(I)V 't� ev8tTJKoOO�

toî� crtotXEiot� il toî� crWj.J.am 8uvcqm�. Vgl . 11 l , 3 (1 86, 1 6) .

1 0. CIC . , De nat. deor. 1 , 10, 26. După aceea, Anaximenes

a sustinut că aerul este divinitate, că el se naşte şi că este

imens, infinit şi veşnic în mişcare, ca şi cum aerul, fără nici o

formă, ar putea fi o divinitate, mai ales că divinitatea se cade

să a ibă nu numai o formă oarecare, c i una foarte frumoasă,

sau ca şi cum n-ar urma moarte după orice lucru care s-a

1 3 1

născut. AUG. , De civit. Oei VII I , 2. (Anaximandros) a lăsat pe

Anaximenes ca discipol ş i urmaş care a atribuit toate cauzele

lucrurilor aerului infinit şi care n-a negat pe zei şi n-a păstrat

tăcere în privinta lor. Anaximenes a exprimat totuşi părerea

că nu zei i au creat aerul, ci că aerul este acela din care se

nasc zeii . AET. , 1, 7, 1 3 (D. 302). După Anax imenes aerul (este

divinitatea) . Cu privire la aceştia care vorbesc astfel , trebuie

înteles că există forte care străbat prin elemente şi corpuri.

Cf. 11, 1 , 3 , (1, 86, 1 6) .

1 1 . SIMPL. Phys. 1 1 2 1 , 1 2 yev11tov ot Kal. <p8aptov tov Eva KOOJlOV

1tOlOOOlV, OOOl ad JlEV <pa<nv dvat KOOJlOV, ou JlTJV tOV autov cret, aÂ.Â.a

ăÂ.Â.otE ăÂ.Â.OV ytVOJlEVOV Kata nvm; XPOVOOV m:pt600US, W� 'Ava�lJlEVTI�

tE Kat 'HpaKÂ.EltO� Kat dlOYEVTI� Kat UcrtEpov oi a1tO tii� I:t� [S. oben

1 2 A 1 7 1 86, 2 1 ].

1 1 . SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 1 2. Cei ce sustin că Universul este

veşnic admit un singur Univers, născut şi pieritor, nu totdeauna

acelaşi, ci devenind mereu altul, conform cu anumite perioade

de timp, aşa cum opinează Anaximenes, Heraclit, Diogenes şi

mai târziu stoicii .

1 2 . AET. I l 2, 4 (D. 329 b not.) Kal. oi JlEV JlUÂ.on� [vgl. 1 86,

1 9] . oi ot tpoxou oiKTIV 1tEptotveîoem [Anaximadru s . 1 2 A 2 1 ) ,

nămlich tov KOOJlov.

12 . AET. 1 1 , 2, 4, (D. 329 b) . Uni i sustin că Universul se învârteşte

în chip de moară , altii în chip de roată (Anaximandros) .

1 3.-1 1 1 1 , 1 (D. 339) 'A. KUt TiapJlEVtOTI� [28 A 37] tiJv m:pt<popav

tiJv El;,oota'too tfi� 'Yfi� dvat tOV oupav6v.

1 32

1 3. AET. I l , 1 1 , 1 (D. 339) . Anaximenes şi Parmenides (28, A,

37) sustin că cel mai îndepărtat de pământ este cerul .

14. AET. 1 1 1 3, 1 O (D. 342) 'A. 7rupÎVTJV JlEV ti]v c:p\Jmv toov ăcrtprov,

1tEptEXElV & nva Kat YEWOTJ cr<OJlU'ta O'UJl1tEplc:pEpOJlEVa 'tOU'tOl� aopata.

Ebenda 1 4, 3 (D. 344) 'A. fjA.cov oiKTJV Kata1tE1tTJ'YEVat ta ăcrtpa t&t

KpUO'taUoEtOEî. i:vwt [?] oc 1tEtaA.a dvat 1tUptVa Wcr1tEp �coypac:pi]Jlata.

16, 6 (D. 346) 'A. oux il1to yîlv, aA.A.a 1tEpt auti]v crttc:pecr9at to� acrt[pa�.

ARIST. Meteor. B 1 . 354 a 28 1tOAA01)� 1tEt0'9fivat 'tWV apxaicov

JlE'tECOpoA.Oycov 'tOV fjA.tov JlTJ c:pEpE0'9at U1t0 yfiv, aA.A.a 1tEpt 'tTJV yfjv Kat 'tOV

't01tOV 'tOU'tOV, ac:pavi�EO'Sat OE Kat 1tOlEÎV VUKta Ota 'tO U\jlllATJV dvat 1tp0�

ăpKtov tl']v yfjv. AET. 11 1 9, l . 2 (D. 347) ITA.citcov ta� E1tl0'11JlaO'Î� t� tE

9Eptv� Kal. ta� XEtJleptVa� Kata ·� toov ămprov EmtoA.� tE Kal. OUO'Jl�

yivm9at. 'A. OE Ota JlEV tama Jll']OEV tomcov, om OE 'tOV fjA.wv JlOVOV.

14 . AET. , 1 1 , 1 3 , 1 0 (D. 342) . Anaximenes sustine că stelele sunt

de natură ignee, dar că unele corpuri având consistenta

pământului sunt risipite de jur împrejurul lor şi se învârtesc odată

cu ele, rămânând invizibile. 14, 3 (D. 344) . Anaximenes spune că

stelele sunt fixate ca nişte cuie pe firmamentul cristalin, iar altii (?)

că sunt nişte petale de foc, asemenea unor desene. 16, 6 (D.

346) . Anaximenes (sustine) că stelele se învârtesc nu sub pământ,

ci în jurul pământului. ARIST. , Meteor. B 1 354 a 28. (Anaximenes

spune) că multi dintre vechii cercetători ai fenomenelor cereşti

erau încredintati că soarele nu seînvârteşte pe sub pământ, ci în

jurul lui, şi că în acest chip dispare şi se face noapte, fiindcă spre

Ursă (nord) pământul este înalt. AET. , 1 1 1 9, 1 . 2, (D. 347) . Platon

afirmă că semnele vremii, atât cele de vară cât şi cele de iarnă,

se produc în functie de răsăritul şi apusul stelelor. Anaximenes a

sustinut că nimic din acestea nu se produc din cauza stelelor, ci

numai din cauza soarelui.

1 33

1 4 a. PLIN . N . H. 11 1 86 sic tit ut varia /ucis incrementa in

Meroe /ongissimus dies XII horas aequinoctialis et octo partis

unius horae colligat, Alexandriae vero XIII horas, in Italia XV, in

Britannia XVII . . . 1 87 umbrarum hanc rationem et quam vacant

gnomonicen invenit A. Milesius, Anaximandri, de quo diximus

(1 2 A 5) , discipulus, primusque horologium quod appellant

sciothericon Lacedaemone ostendit. Vgl. 1 8 1 , 1 3 .

1 4 a. PLIN . , N.H. IL 1 86. AstfeL s-a întâmplat că din cauza

intensitătii variate a luminii, în Meroe, ziua să acumuleze 1 2 ore

din echinoctiu şi opt părti d intr-o singură oră. La Alexandrias

însă, 14 ore, în Italia 1 5, în Britannia 1 7 . . . 1 87 . Această proportie

a umbrelor, care este denumită " gnomonică" a descoperit-o

Anaximenes din M ilet, discipolul lui Anaximandros, despre care

am vorbit ( 1 2 A 5) şi el cel dintâi a aşezat un cadran solar în

Lacedemonia , pe care-I numeşte sciotherikos (prinzător de

umbre) .

1 5 . AET. 11 20, 2 (D. 348) 'A. m)ptvov i.mCtpxuv 'tOv ilAwv a1!Eq>l'jvato.

22, l (0. 352) 'A. 1tAati>v 001; nitaAov 'tOv ilAwv. 23, l (O. 352) 'A. imo 1!Em>1(\I(J)j.ltvou clfpo.:; l((Xl avm'\mou fl;we6j..�Eva ta ăcrtpa � tp07tiu; 1tOtEiaflat.

1 5. AET. 1 1 , 20, 2 (D. 348) Anaximenes a afirmat că soarele

este de natură ignee. 22, 1 (D. 352) Anaximenes a afirmat

că soarele este lat ca o p e t a 1 ă. 23, 1 (D. 352) . Anaximenes

sustine că la solstit iu stelele sunt respinse din cauza aerului

devenit dens ş i a rezistentei acestuia.

16. THEO SMYRN . p. 1 98, 14 H i ll . (aus Derkyllides) �c.ooru.to<;

icrtopEî ev taî� 'AcrtpoAoyî.at� [fr. 94 Sp.], ott OivmtÎ.OTJ� [C . 4 1 , 7] EUpe

1tpOO't�, 'Ava�tjlEVTJ� oc on il <rEÂTJVTJ EK 'tO'Îi i]Aiou EXEt 'tO q>� l((Xl tiva

EKÂEt1tEl 'tp01tOV. AET. 11 25, 2 (D. 356) 'A. 1tuptVTJV 'tTJV <rEATJVTJV.

1 34

1 6. THEO SMYRN. , p. 1 98, 1 4 Hi l l. (din Derkyllides). Eudemos

povesteşte în Astro/ogie (fr. 94 Sp .) că Anaximenes a

descoperit primul că Juna îşi are lumina de la soare şi modul

cum ea intră în eclipsă .

1 7 . AET. I I I 3, 2 (D. 368, nach Anaximand. 1 2 A 23) 'Ava�tf.LEVTJ�

't(Xll'tCt 'tOU'tffit (1tEpt ppov'tOOV K'tA.) 1tpocrned� 1:0 E1tt 'tfj� eaMcrcrT]�. fin�

crxtsOj.lEVT] 'tCXÎ� K001t(Xt� 1tapacrnAj3Et. 4, 1 (D. 370) 'A. VE!pT] j.lEV yivEcr9at

1taxuv9EV1:0� E1tt 1tAEÎOV 'tOU �. j.lâ.AAOV o' EmcruvaxeEvto� EK9A$Ecr8at

'tOU� ollPpo�. xaAasav &, E1tEtOOV 1:0 KCX'tCX!pEpOj.lEVOV UOrop Ttayfjt, Xt6va

o' ihav <11lj.l1tEptATJ<p9fjt n 'tOOt uypoot 1tVE1lj.lCX'ttKOV.

1 7 . AET. I I I , 3 , 2, (D. 368) Anaximenes gândeşte la fel cu

acesta (adică cu Anaximandros) , (cu privire la trăsnet etc .)

dar adaugă ceea ce se întâmplă cu marea: când aceasta

este spintecată de vâsle, stră luceşte . 4, 1 (D. 370) Anaximenes

spune că norii se produc atunci când aerul se comprimă tot

mai mult; condensându-se şi mai mult , încep să cadă ploi;

grindina se formează de câte ori îngheaţă apa ce cade, iar

zăpada, atunci când o infimă cantitate de aer este învăluită

de umezeală.

1 8. - III 5, 1 o (D. 373) 'A. iptv yiVEcrSat Ka't' auyacrj.lOV i]Aiou 1tp0�

VE<pEt 1t1lKVOOt l((Xl 1tCXXEÎ KCXt j.lEACXvt 1tapCt 1:0 j.li] ouvacrSat 1:� âK'tÎVCX� Ei�

1:0 1tEpav OtaK61ttEtV tmcruvtcrtaj.leva� autoot. SCHOL. ARAT. p. 5 15, 27

M. (aus Poseidonios) 1:i]v iptv 'A. <pTJcrt yivEcrSat, i]viKa âv tm1tEcrromv

ai 1:oil i]Ai.ou auyal. Ei� 1tCXXUV Kat 1t1lKVOV 'tOV âEpa. o9Ev 1:0 npO'tEpOV

a1noil 1:oil i]Ai.ou <pot vtKoilv <pai. vEtat, otaKatOj.lEVov 'i>1to 1:oov âKn vrov, 1:0 OE

j.lEACXV, KCX1:CXKpa1:0Uj.lEVOV tl1t0 'tfj� Uyp6'tT]'t�. KCXt WK'tO� OE <pT]crt ylVEcr8at

1:i]v iptv â1to tfi� crEATJVTJ�. â;A..;A..' ou TtOAAaKt� ota w llTJ TtavcrEAT]vov Eivm

O ta 1t(XV't� l((Xt âcr9EvE<J1:EpOV au'ti]v � EXEt V 'tOU i]Ai.ou.

1 35

1 8. - I I I , 5, 1 0 (D. 373) . Anaximenes afirmă despre curcubeu

că se naşte din reflectarea razelor de soare de către un nor

comprimat, dens şi negru, prin faptul că razele concentrate

asupra lui nu pot răzbi prin el. Schol. ARAT. p. 5 1 5, 27 Maas (din

Poseidonios). Anaximenes afirmă despre curcubeu că el se

produce datorită reflectării soarelui de către un nor comprimat,

dens şi negru. De aceea, partea de aer care se găseşte mai

aproape de soare apare pu rpurie , f i ind încinsă de raze le

acestuia, iar culoarea întunecată apare în partea în care domină

umiditatea. El sustine că în timpul noptii curcubeul se produce din

lună, iar lumina acesteia este mai slabă decât a soarelui.

1 9. GALEN . in Hipp. de hum. III XVI 395 K. (mittelbar aus

Poseidon ios) 'A. oc uoow� Kat atp� yivm8at to� âvtlloU<; jlouA.ctat

Kat [tfitl pullllt ttvt âyvootmt jltai� q>Epm9at Kat taxuna � ta 1tt11va

7tEtEcr8at.

1 9. GALENOS, in Hippocratis de humoribus I I I , XVI, 395 K (din

Pose idonios) . Anaximenes stabi leşte că vânturile se nasc din

apă şi aer, şi, printr-un elan de neînteles pentru noi, ele sunt

mânate cu violentă, foarte repede, la fel cu zborul păsărilor.

20 . AET. I I I 1 0 , 3 (D. 377) 'A. tpa7te�oetofi [namlich tt1v yfiv].

ARISTOT. de caelo. B 1 3 . 294 b 1 3 'A. oc Kat 'Ava�ay6pa� Kat

�llllOKpttO� tO 7tÂ.âto� atttOV Ei vai q>acrt tOU llEVEtV auti(v· OU yap tEilVEtV,

aU' Effi1tOlllUtl�EtV tOV âtpa tOV KâtmBEv, 01tEp q>aivetat ta 7tÂ.ât� EXOVta

t&v crm11âtmv 7totEiv· tailta yap Kat 1tp6<; tou� âvellOU<; EXEt O'OOKtvi(tm�

Ota tt1v âvtEpEtcrtV. tauto ot1 tOUtO 1tOtEÎV t&t 7tÂ.âtEt q>acrt tt1v yfjv 1tp0�

tOV U1tOKElllEVOV âtpa. tOV o' OUK EXOVta tOU llEtacrtfjvat t67tov tKUVOV

aep6ov t&t Kâtm9EV T]pqtEÎV, Wcr1tEp to EV tai� KÂ.E\j/UOpal� UOmp. AET. I I I

1 5, 8 (D. 380) 'A. ota to 7tAâto� E7toxeicr8at t&t âtpt.

1 36

20. AET. I I I , 1 0, 3 (D. 377). Anaximenes susţine că (pământul)

a re forma unei mese. ARISTOTEL De cae/o B 1 3, 294 b 1 3.

Anaximenes, Anaxagoras şi Democrit afirmă că lăţimea lui

constituie cauza pentru care pământulîşi păstrează poziţia, căci

el nu despică, ci apasă, asemenea unui capac, aerul aflat sub

el, aşa cum se vede că face orice corp plat. Astfel de corpuri

sunt şi greu de mişcat, f ie şi prin forţa vânturilor din cauza

rezistenţei ce-o opun. Acelaşi lucru, spun ei, îl face şi pământul

cu aerul de sub el. Aerul acesta nemaiavând loc suficient pentru

a-şi schimba poziţ ia, stă pe loc, comprimat în jos, la fel cu apa

d in clepsidră. AET. I I I 1 5, 8 (D. 380) . Anaximenes spune că

pământul, din cauza lăţimii sale, este s u s t i n u t de aer.

2 1 . ARISTOT. Meteor. B 7. 365 b 6. 'A. oc <pl'lm �pEXOfli�VTJV ti]v yijv

x:al. �rpatvollEVllV ftyvooeat x:al. i:m:o tou'tOlv t&v anoppl'lyvUflEvmv KoAmv&v

Ellm1tt6vtrov m:imSat· OtO Kat yiyvrn8at t� m:tcrllO� EV tE totc; auxllotc;

Kat nW..tv EV tate; i:m:Epo�piatc;· EV tE yap toîc; auxlloîc;, Wcr1tEp EtplltUl,

�T}XllVO!lfVTJV pf!yvoo9at Kal. u1t0 t&v UOO'tOlV i:m:Ep'IJ'YpatVOilEVllV OtamlttElV.

Vgl. AET. II I, 1 5, 3 (D. 379) ; SENEC. Nat. Qu. VI 10 şi 1 2 A 28 (1 88, 22) .

2 1 . ARISTOTEL Meteor. B 7. 365 b 6. Anaximenes afirmă că

pământu l udat (de ploi) şi (apoi) uscat se crapă şi se nasc

cutremure din pricina denivelărilor care se prăvălesc ; aceasta

este cauza care determină seismele în perioadele de secetă şi

de asemenea în perioadele de mare umiditate. Căci în timpul

secetelor, aşa cum s-a spus, pământul. uscându-se, crapă, şi

din pricina umezeli i excesive se prăbuşeşte.

22. GALEN. in Hipp. d. nat. h. XV 25 K. aus Sabinos outE yap

1tUil1taV !XEpa /..tym tov ăv9pomov c001tEp 'A . . . .

1 3 7

22. GALENOS, in Hippocratis de natura hominum XV, 25 K

(d in Sabinos) . Eu nu afirm deopotrivă cu Anaximenes că omul

este din aer, în întregime . . .

23 . PH ILOPON. d e anima 9 , 9 Hayd. oi of: aepiav [namlich

tT]v wuxitvl ro� 'A. Kal. ttve� t&v EtcotK&v. Vgl. 87, 2 aus Ar. d. an. A 2.

405a 2 1 . Vgl. B 2; AET. IV 3, 2; Plato Phaedo p. 96 B.

23. PHILOPON. , de anima 9, 9 Hayd. Uni i spun că (sufletul)

este de natura aerului, cum afirmă Anaximenes şi câtiva dintre

stoici . Cf. şi AET. IV, 3, 2, ; PLATON, Phaidon 96 B.

B. FRAGMENTE

1 . PLUT. de prim. frig . 7 , 947 F i1 Ka8a1tEp 'A. 6 1taA.au)� ooteto, llTttE

to \JI'IlXpOV EV oucriat llTttE tO 0Ep1J.OV â1tOAEt1tCOIJ.EV, âAA&. 1tâ9rt KOtVâ tfj�

UAT)� emytyYOIJ.EVa taî� IJ.Etaj}oA.aî�· to yap <J'OOtEAAOIJ.EVOV autfj� Kal.

1t'\l!CVOUIJ.EVOV wuxpov Eivat <pT)crt, to o' âpatov Kal. to X a A a p o V (OUtCO

1[(0� OVOIJ.âcra� !Cal. t&t Pitllatt) 9Ep1J.6V. oOEv OU!C â1tEtK6tco� A.Eymeau tO

!Cal. 9Ep1J.U t6v iivepco1tov EK tOU crt61J.at� Kal. wuxpa IJ.EOtEvat. \JIUXEtat

yap " 1tVOTJ 1ttEcr9Eîcra Kal. 1t'\llCVweeîcra toî� XEÎAEcrtV, âVEtiJ.EVO'\l of: tOU

crt61J.ato� EK1tt1ttoucra yiyvetat 9Ep1J.ov {mo IJ.av6tT)to�. toilto IJ.EV ouv

âyv6T)IJ.a 1tOtEÎtat tou âvBpO� 6 'AptcrtotEATJ� [Probl. 34, 7 . 964a 1 0?] '

âvEtiJ.EVO'\l yap tOU crt61J.ato� EK1tVE îcrOat to 0Ep1J.OV El; TJIJ.WV aut&v, otav

Of: cr"OOtpE\JiaVtE� ta XEÎAT) <pucri)crcoiJ.EV, ou tOV el; TJIJ.WV, âA.A.a tOV âEpa

tOV 1tp0 tOU crt6j.J.O.t0� wOEîcrOat \JI'IlXpOV ăvto. !CO.l 1tpo<lEIJ.m1ttEtV. Vgl . A 5

1 9 1 , 23.

1 . PLUT. , de prim. frig. 7, 947 F. Sau, aşa cum credea Anaximenes

cel de demult, să nu considerăm nici recele ca substantă şi nici

caldul , ci ca stări comune ale mater iei , ce a par datorită

schimbărilor. Căci Anaximenes spune că acel ceva din materie

1 38

care se contractă şi se comprimă este recele iar ceea ce se

prezintă rarefiat (apat6v) şi d e s t i n s (aşa numeşte el lucrurile cu

propriile sale cuvinte) este caldul. De aceea, nu în chip nepotrivit

afirmă el că omul suflă pe gură şi cald şi rece. Suflarea se răceşte

dacă este presată şi comprimată cu buzele, iar dacă se lasă gura

liber deschisă ea exhală căldură, datorită răririi produse. PS.

ARISTOTEL (Probl. 34, 7. 964 a 1 0?) . . . căci atunci când răsuflăm

uşor, iese din noi caldul (w 9Ept.16v), dar atunci când suflăm strângând

buzele, noi nu dăm afară aerul din noi, ci (lovim) aerul din faţa gurii,

care, rece fiind, este împins şi izbit din plin.

2. AET. 1 3, 4 (D. 278) 'A. c1lpootpa1:ou MtÂ.TJO't� âpxf)v t&v ovtoov

atpa CUtE<pTJV!ltO' ElC y(xp tOUtOU 1tUVt(l yiyvmeat !CUt Ei� autov 1tUÂ.tV

UVUÂ.UEcr9at. 'oiov i( \jfUXTJ, <pTJO'ÎV, i( fiflEtEpa al')p OOOU 0'1JY1CpatEt fiflâ�,

!Cat oÂ.ov tov 1Coo11ov 1tveu11a !Cat af)p 1tepttxn' (Myetm ot cruvoow11oo�

af)p !CUt 1tVEUfl!l ) . UflaptaVEt OE !CUt omo� [vgl . 1 2 A 1 4] E� U1tÂ.OU !CUt

flOVOEtOOU� UE� !CUt 1tVEUfl!l1:0� OO!CWV O'UVE0'1:UV!lt ta /;&ta· aouvatov

yap UpXTJV fll!lV tl')v UÂ.TJV t&v OVtOOV U1tOO'tfivat, aÂ.Â.a !CUt 1:0 1tOtoUV

a! ttov XPtl i.>1toneEvm· o iov (ipyup� ouJC UplCEt 1tpO� to ElC1tOOflU yevE0'9at,

Eav lltl to 1tmouv Tit, toutEcrttv o apyupo1C61to�· ofloioo� !Cat E1tt tou xaAKou

lC(lt tOU �UÂ.OU !CUt tfi� .. . ăÂ.Â.TJ� UÂ.TJ�.

2. AET. 1. 3, 4, (D. 278). Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos,

a arătat că aerul este originea tuturor lucrurilor ; căci din el se

produc toate şi din nou în el se absorb. P r e c u m s u f 1 e t u 1 n

o s t r u , zice el, c a r e e s t e a e r. n e s t ă p â n e ş t e p e n

o i, ta t a s t f e 1 ş i î n t r e g u 1 U n i v e r s e s t e c u p r i n s

d e s u f 1 a r e ş i a e r (aer şi suflare sunt întrebuinţate ca

sinonime). Greşeşte însă şi el (cf. 12 A 1 4) socotind că vieţuitoarele

sunt alcătuite din aer simplu şi unic ca înfătişare şi din suflu. Căci

este cu neputinţă ca materia să fie singurul principiu al lucrurilor şi

trebuie să ne imaginăm că există o cauză eficientă care le

1 39

alcătuieşte, tot aşa cum nu este suficient că există argintul pentru

o cupă, dacă nu există făuritorul cupei, adică argintarul. Tot astfel

se petrec lucrurile şi cu privire la bronz, la lemn şi la restul materiei.

2a. - 1 1 22, 1 ( vg l. A 1 5. 14 1 93 , 4 1 . 26 ) nA.atuv � ltttaA.ov t6v

f\A.wv.

Vgl. auch mA.iov A 7, ijA.ot A 1 4, E7tOXEîcr8at A 6. 7 . 20.

2 a. - 11 22, 1 (cf . A 1 5, 14 , L 93, 4 1 . 26) . Soarele este plat,

asemenea unei p e t a 1 e.

C . FALSIFICĂRI

3. OLYMPIODOR. de arte sacra lapidis phi losophorum c . 25

(Berthelot Coli. Alchym . gr. 1 2 p. 83, 7) jliav oe Kuvouj!EVT]v ănEtpov

ăpxl)v 1tCtV't(I)V t&v OV't(I)V oo�â/;Et 'A. tov âEpa. AEYEt yap oihroc;· 'eyyUc;

ecrnv o âl)p 'tOU âcrrojlâtou· Kal. O'tt Kat' t:Kpotav 'tOU'tO'\l ytVOjlE9a, âvâyKT]

aut6v Kai cX7tEtpOV Eivat Kat 7tAOUcrtOV ota to jlT]OE1tO'tE EKAEÎ1tEtv'.

3. OLYMPIODOR. De arte sacra lapidis philosophorum C

25 (Berthelot Coli. Alchym . gr. L 2 p. 83, 7). Anaximenes

sustine că există un principiu al tuturor lucrurilor, infinit şi în mişcare:

aerul . El îl defineşte astfel: aerul este apropiat de incorpora! şi

fiindcă noi ne naştem prin revărsarea acestuia, este necesar

ca aerul să fie infinit şi abundent. pentru a nu dispare vreodată.

Pythagora şi pythagoricien i i

A) VIA[A

l . HEROD. 11 1 23 np&tot oc 1cal. t6v<iE tov 'A.Oyov Aiyimnoi Eicn oi

El1tOV't� � avepomou \jfUXTt aeavat6c; E<J'tl, 'tOU <JOOI!a'toc; <ie Katmpeivovtoc;

Ee; ăJ...A.o �&tOV a iEI. YlvOilfVOV E<JbUE'tat, EWV oc navm 1tEptEÂ.911l ta XEJXiUÎa

Kat ta eaA.acrcna Kat ta 1tE'tEl va, aunc; Ee; avepomou <JWI!U YLVOI!EVOV

E<J<iUVELV, ti)v 1tEplTJA1.l01V <ie autfit yivm9at EV tpl<JXlAtot<n E'tE01. 'tOU'tWl

'tWl 'A.Oywt Eicrl. Ol 'bUT]vwv EXPTJ<lUV'tO, oi I!Ev npOtEpOV oi oc OOtEpOV, roc;

i<iiwt E:wm&v Eovn· t&v Eyro Ei<iWc; ta ouv611ata ou yp<lqxo. II 8 1 ou I!Evtot

te; yE ta ipa [der Ăgypter] EmpEj)Etm Eipivw ouoc cruyKataellmEtai

mpt· ou yap omov· OI!OÂ.OYE01.l01 oc muta 'tOÎ01 'Op<ptKOÎ01 KUÂ.EOI!EVot01

KUl BaJ<XtKOÎ<Jl, EOUcn oc Aiyumimcn [vgl. 1 96, 1 7] , Kat nueayopEiotm·

oooe yap toutwv t&v 6pyiwv llEtEXOvta 0m6v Ecrn Ev EtptvEOl<n Etlla<n

9aq>9fivm. E<J'tl oc 1tEpt aut&v ip6c; A.6yoc; Â.EYOI!EVoc;.

1 . HERODOT, Istorii 1 1 , 1 23. Tot egipteni i sunt aceia care

vorbesc primii despre această învăţătură: <anume că> sufletul

omului este nemuritor şi că odată cu pieirea trupului el intră în

a ltă vietate, care se naşte întruna din nou . Iar după ce s-a

perindat, trecând pe rând prin toate animalele, - cele de uscat,

cele d in mare şi cele într-aripate -, intră din nou în trupul unui

om care se naşte. Şi această peregrinare cicl ică a sufletului se

petrece într-un răstimp de trei mii de ani. De această învăţătură

s-au folosit unii dintre grec i -fie mai înainte, fie mai târziu -ca şi

cum ar fi fost a lor proprie. Numele acestora le cunosc, dar nu

m-apuc să le scriu aici.

1 4 1

1 1 , 8 1 . . . În lăcaşurile sfinte (egiptenii) nu poartă straie de lână

- când intră la slujbe şi n ici nu se îngroapă cu asemenea

veşminte, căci este o necurăţenie. În această privinţă se

potrivesc aidoma cu aşa-numitele practici orfice şi cu cele

bacchice - care de fapt sunt tot egiptene (comp. 1 , 96, 1 7) -

precum şi cu cele pythagoreice. Căci nu îngăduie legea sfântă

să fie îngropat cu veşminte de lână cel care a fost părtaş la

aceste misterii . Iar despre acestea există ceea ce se cheamă

un " discurs sacru".

2. - IV 95 ro� OE eyffi nuveCtvOJ-LUt 'tOOV 'tOV 't:,A,/.;ftcrnovtov oi.KEOV't(J)V

'tc) .. A.flvoov Kat TI6vtov, 'tOV WAJ-lO�tV 'tOU'tOV rovta &vepoonov Oo'UAEU<Jat EV

LUJ-lOOt, Oo'UAEOOat OE nueay6pTJt 'tOOt MVTJ<JUPXOU.

2. HERODOT IV, 95. După cum am aflat eu de la elenii care

locuiesc pe meleagurile Helespontului şi a le Pontului , acest

Zamolxis, care era un om (ca toti oamenii) , a slujit în robie la

Samos, fiind robul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos9.

3. DIOG. VII I 8 cpTJcrt 8E Kat 'Aptcrt6�evo� [fr. 2 FHG 11 272] ta

1tAEÎcrta toov it9tKOOV Oo"(J-lU'tOOV Aaf3eîv tov Tiu8ay6pav napU E>EJ-LtcrtOKAEia�

tii� Ev �eA.cpoî�.

3. DIOG. LAERT. VII I , 8. Spune şi Aristoxenos (fr. 1 5 Wehrli) că

Pythagoras pre luase majoritatea preceptelor etice de la

Themistocleea, preoteasa din Delfi.

4. ISOCR. Bus. 28 Tiu8ay6pa� 6 :EaJ-Lto� . . . acptKOJ-lEV� Ei� Atyuntov

Kal. J-La9TJtT]� EKetV(J)V [der Ăgypter] yev6J-LEV� tflv t' &A.A.TJv cptA.ooCKpiav

7tpâl1:� Ei� 'tO� "t:,A.f..TJVU� EKOJ-Lt<JE Kat pa 1tEpt ta� eucria� Kat ta�

aytcrtEia� ta� EV 'tOÎ� iEpoî� emcpaVE<JtEpoV 'tOOV &A.A.oov ecrnou&acrEv

1 42

TtYOUJ.lEV�, Ei KUl J.lfiOCV aut&t Bux tUUtU 7tAEOV yiyvotto 7tUpU t&v 8E&v,

&J ... 'A.' ouv mxpa YE tOt<; uvepomot<; EK tOUtOOV J.l.UÂ.tcrt' EUBoKlJ.lTJO"ElV. 29

07tEp aut&t Kaî cruvtllrt. toooutov y(xp Eoool;im toi><; ă'A.Ao-u<; i>7tEpEj3a'AEv,

Wcr1:E KUl 'tOU<; VEOl'tEpoU<; U7tUV'tU<; em9UJ.1EÎ V UU'tOU J.1U9flta<; Ei vm, KUl

toi><; 7tpEcr�u'tEpou<; �Btov 6pâv toi><; 1taîBa<; toi><; ai>t&v EK:Eivoot

cruyytyVOJ.lEVOU<; fi 1:&v oiKEioov emJ.lEÂ.OUJ.lEVOU<;. K«Xt 'tOU'tOt<; oux oi6v 1:'

umcr'tEîv · E:n yap K:al. vuv 1:ou<; 7tpocr7totoUJ.1EVo-u<; eKEivou J.1U9fl'ta<; dvm

J.lâÂ.Â.ov my&V'tU<; 9aUJ.1U�OUO"lV fi 'tOi)<; E1tl 't6:ll Atynv J.lEYlO"'tllV oo�av

EXOV'tU<;.

4. ISOCRATE, Busiris 28. Pythagoras din Samos . . . sosind în

Eg ipt şi devenind acolo discipolul (egiptenilor) , a introdus primul

în E l a da ce le la lte învătătu r i a le f i losof ie i şi preceptele

referitoare la jertfe şi la riturile care se săvârşesc în timpul

ceremoniilor religioase, arătând mai mult zel decât toti ceilalti.

deoarece socotea că deşi n-or câştiga n ic i un fel de foloase

din partea zeilor, măcar printre oameni va dobândi cea mai

mare faimă de pe urma unor asemenea strădanii . 29 Ceea

ce, de fapt, i s-a chiar întâmplat. Căci într-atât i-a depăşit

prin bunul său renume pe ceilalti învătati, încât până şi tinerii

râvneau cu totii să devină discipoli i să i , iar bătrânii îşi priveau

copiii cu mai multă plăcere, ori de câte ori aceştia începeau

să-I frecventeze, decât atunci când îşi vedeau de treburile

casnice. Şi nu este cu put inta să nu dăm crezare acestor

fapte. Căci până în zilele noastre cei care trec drept disc ipoli i

lu i sunt mai admirati în tăcerea lor 15 decât cei care obtin

gloria cea mai aleasă prin cuvântări.

5. DIOG. Vl l l 56 (0. A. 1 1 1 56 b 6 Sauppe) 'A'A.KtOOJ.lU<; B' ev 1:&t

IPUO"tK&t [vgl. 3 1 A l , 56] <pTtm . . . tov oc [Empedokles] 'Ava�ay6pou

OlUKOOOUl KUl nueay6pou KUl 'tOU J.l.EV n'tv O"EJ.lVO'tlltiX �TIAIDcrut 'tOU 'tE

1 43

�iou Kat 'tOU crxru.J.a't�, 'tOU Oi: 'tiJv cpumoÂ.oyiav. ARIST. Rhet. B 23.

1 398 b 9 Kal. ro� 'AÂ.KtooJ.J.a� [0. A 1 1 1 55 fr. 5 . S.], on 1taV'tE� wu�

crocpou� nJ.J.&crtv. llapwt youv 'ApxiÂ.oxov Kat1tEp �Â.ampTJJ.J.ov ov'ta

'tE'tlJ.lTJKUO"l . . . K<Xt 'l'taÂ.u'ihat llu8ay6pav K<Xt AUJ.l\ji<XKT]VOt 'Ava�ay6pav

�Evov ov'ta i:Sa\jlav Kai 'tlJ.l&<nv i:n Kat vuv.

5. DIOG. LAERT. VI I I , 56. Alkidamas, în tratatul său Despre

fizică, ne informează . . . că (Empedocles) asculta ca d isc ipol

prelegerile lui Anaxagoras şi pe ale lui Pythagoras. imitând cu

râvnă seriozitatea vieţii şi a purtărilor acestu ia, iar pe de a ltă

parte doctrina celui d intâi despre natură. ARISTOTEL Retorica

1 1 . 23. 1 398 b 9. Şi după cum ne spune Alkidamas, toti oamenii

îi c instesc pe înţe lepţ i . În orice caz parieni i I-au c instit pe

Archilochos. deşi era un defăimător ( . . . ) . Iar ital ic ii I-au cinstit

pe Pythago ras şi cetăţe n i i d i n Lampsa kos i -au făcut

îngropăciune cu onoruri lui Anaxagoras, deşi era stră in . Şi până

astăzi le mai arată încă cinstire.

6. DIOG. IX 38 ooKEt ot (Demokrit), cpTJcriv 6 epacruÂ.o�. �TJÂ.W'tTJ�

yqovtvau 'tOOV nueayoptKOOV' UÂ.Â.a K<Xt UU'tOU nueay6pou J.lEJ.lVT]'tat

eauJ.J.a�wv au'tov tv 'toot 6J.J.oovuJ.J.oot cruyypaJ.J.J.J.<X'tt (namlich nueay6pTJ�

cap. 46 ; vgl . 68 A 33. B 1 1 ) . 1taV'ta oe ooKEi:v 1tapa 'tou'tou Â.a�Eîv

Kat UU'tOU o' âv UKT]KOEVat, Ei J.lTJ 'tU 'tOOV xp6vwv EJ.lUXE'tO . 1tUV't(J)�

J.lEV'tOl 'tOOV nueayoptKOOV 'tlVO� UKOUO"Ul Cj>T]O"lV UU'tOV rÂ.aUKO� 6 'PT]yîvo�

Ka'ta 'tOU� UU'tOU� xp6vou� UU'tOOl yqovoo�. Porph. V. P. 3 �oupt� o' 6

l:aJ.J.w� tv OEU'tEpoot 't&v "wpwv [FGrH ist. 76 F 23 11 1 45] 1taîoa 't,

UU'tOU (des Pythagoras) avaypaq>El 'ApÎJ.lVT]O"'tOV K<Xt OtOUO"KUÂ.OV

Cj>T]O"l YEVE0"9at �T]J.lOKpi'tou. 'tOV o' 'ApÎJ.lVT]O"'tOV KU'tEÂ.96V't' U1t0 'tfi�

cpuyfi� X<XÂ.KOUV ava9T]J.l<X 'tOOl iEpoot 'tfi� "Hpa� avaeEi:vat 'tTJV OlUJ.lE'tpov

i:xov tyyu� ouo 1tTJXEWv, ou E1tiypawa ilv tyyqpaJ.J.J.J.Evov 't6oE·

nueay6pEw cpiA� uio� 'ApiJ.J.VTJcr't6� Il' avt9T]KE

1toÂ.Â.a� E�Eup<ilv Ei vi A6ym� crocpia�.

1 44

tomo ()' UVEAOVta Ltf!OV tOV UpflOVlKOV Kat tOV Kav6va O"q>Etq:>tO"UflEVOV

E�EVEYKEÎ V ooc; tOWV. Ei vat f!EV ouv E7ttU tUc; avayeypaf!f!E vac; croq>\.ac;,

ota & ti)v f!\.av, ilv I:îf!oc; ixpe\.A.Eto, cruva�pavtcr9fivat Kat tac; ăA.A.ac; tac;

EV t&t ava9tlf!att YEYp<XflflEVac;.

6. DIOG. LAERT. IX, 38. <Democrit>, spune Thrasylos, a fost,

pare se, un adept al pythagoricilor, ba chiar şi aminteşte de

Pythagoras , adm irându- 1 în tr-o scr iere cu acelaş i nume

(intitulată Pythagoras, cf. Democrit, A 33, B 1 . 1 ) . S-ar părea că

toate ide i le le-ar fi luat de la el ş i , dacă nu s-ar împotrivi

cronologia, ar putea fi socotit d iscipolul acestuia. în orice caz,

Glaukos din Rhegion, care era un contemporan al său, spune

că a fost instruit de unul dintre pythagoric i . PORPHYRIOS, Viaţa

lui Pythagoras 3 Iar Du ris din Samos24, în cartea a doua a scrierii

sale intitulată Anale (FGrH ist . 76, F, 23, 1 1 , 145) consemnează pe

un fiu <al lui Pythagoras>, pe nume Arimnestos, şi ne spune că a

fost învătătorul lui Democrit. Arimnestos deci , întorcându-se din

exi l , consacră în templul Herei un dar votiv de aramă, cu un

diametru de aproape doi coti. Şi era gravată pe acest dar

următoarea epigramă:

M-a consacrat Arimnestos, fiul iubit al lui Pythagoras,

Fi indcă el a izvodit multe <arte> întelepte între proportiile

muzicale.

Acest dar votiv a fost furat de Simos, armonic ianu l , iar

acesta , după ce şi-a însuşit formula monocordului. a dat-o în

vileag ca şi cum ar fi fost a lui proprie. Şi erau consemnate în

epigramă şapte arte (sau .. raporturi întelepte') , însă din cauza

uneia singure, pe care o înlăturase Simos, au d ispărut şi celela lte

înscrise pe darul votiv.

1 45

6a . PROCL. in Eucl. 65, 1 1 Fr. (după Eudem fr. 84; nach 1 1 A

1 1 ; vgl. 85 B 1 2) J..lEta oe toutov (Thales) MaJ..LEpKQS o :E'tTJmx6pou tou

1t0t T]'tOU aOEÂ.<pO� 00� E<pa\jfaJ..lEVO� 'tlÎ� 1tEpt YECiiJ..lE'tpiav (j1tOUOlÎ�

J..lVT]J..lOVEUEÎat 0 0 0 E1tl OE 'tOU'tOt� rr. 'tlJV 1tEpt mhi]v <ptÂ.ocro<pi.av Ei� crxf!J..la

Jtat&ia� EÂ.EueEpou J..lE'tEcrtT]crEv ăvw8€v 't� aPXa� mhfl� tmcrK01tOUJ..lEV�

Kat au� Kat VOEJXO� 'ta SEwpiJJ..la'ta OtEpEUVOOJ..lEV�, o� oi] Kat 'tTJV 'tWV

ava Â.oyov npayJ..lU'tEtUV Kat 'ti]v 'tWV KocrJ..ltKWV (jXT]J..la'tCiiV crucrtam V

aVEUpEV.

6 a. PROCLOS, Comentarii la Euclid 65, 1 1 Friedl. (din Eu de mos

fr. 84; după 1 1 , A 1 1 ; cf. 85 B 1 2) . După acesta (i.e. Thales) , este

amintit Mamercos, fratele poetului Stesichoros, ca unul care

s-a apucat de studiul geometriei . . . Adăugând la strădanii le

acestora studi i le sale, Pythagoras a transformat fi losofia

referitoare la geometrie, pentru a-i da configuratia unei educatii

liberale, examinând principiile ei de bază , cercetând rational şi

abstract teoremele acestei ştiinte. El, de fapt, descoperise şi

teoria numerelor irationale (sau a proporti i lor) şi constructia

figurilor cosmice.

7. ARISTOT. Metaph. A 5 986 a 29 Kal. yap tyEvEto ti]v

TJÂ.triav 'AÂ.KJ..lUlCiiV <VEO�> E1tt 'YEpOV'tt nu8ay6pat. Aus des Aristoteles

Buch ITEpl. tffiv nuaayopEiwv (fr. 1 9 1 Rose) stammt die erste

Aufzeichnung der Pythagoraslegende. Excerpt bei APOLLON

mir. 6 wutot� ( Ep imen ides, Aristeas, Hermot imos, Abar is ,

Pherekydes) oc tmyEvoJ..lEvo� nueay6pa� MvTJcrapxou uio� to J..lEV 7tpffitov

otE1tOVEîto 7tEpt ta J..lUBiJJ..lata Kat to� aptBJ..lo�, ootEpov & notE Kat

'tlÎ� EpEKooou tEpatoJtmia� ouK anEcr'tTJ. Kal. yap tv MHanovtiwt

nÂ.oiou EicrEpXOJ..lEVou <pop'ti.ov exovto� Kat tffiv napatuxovtwv EUXOJ..lEVWV

crwcrtov Ka'tEÂ.SEîv ota tov <poptov E<pmîwm toutov EiJtEtv 'vEKpov toi.vuv

<paviJcrEtat UJ..lÎV cr&J..la ăyov to JtÂ.otov toiito [vgl . Andron. den

1 46

Theopomp ausschreibt nach Porphyr. bei Eus. P. E . x 3, 6]. 1taÂ.tv

o' EV KauÂ.coviat, � CJ>TJ<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.TJc;; <1tpou<JT'U.J.T)VE 't�V Â.EUK�V ăpK'tOV.

KUt O a'\noc;; 'Apt<J'tOtEÂ.T)c;;> ypa<jlCOV 1tEpt UU'tOU 1tOÂ.Â.a �EV KUt ăÂ.Â.a

AEyEt Kat 'tov EV TuppT)viat, <jlT)crlV, OOKVOV'ta �vam�ov O<jltV autO<; OOKVCOV

UnEK'tEtvev'. Kat 't�V ytYo�EVT)V & crtamv toic;; Tiu8ayopEiotc;; 1tpoEt1tEtV .

oto Kat Eic;; Meta1t6vnov a1tfjpev u1to �T)&voc;; 9EcopT)a:ic;;. Kat u1to wil Kacra

1tO'ta�oil ouxj}ai VCOV aU V ăÂ.Â.Otc;; TjKOU<JE <jl(OV�V �EyaÂ. T]V UnEp ă v9pco1tOV'

Tlu9ay6pa, xaîpe'. tooc;; OE 1tap0vtac;; 1tEptOEEîc;; yevecr9at. E<jlUVT] & 1tO'tE

Kat EV KpO'tCOVt KUt EV ME'ta1tovncot 'tfjt au'tfjt Tt�Epat KUt Wpat. EV 9Eatpcot

OE Ka8i]�v6c;; 1tO'tE e!;avi<J'tU'tO, � <jlT)<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.T)c;;, Kat 'tOV tOtoV �T]pOV

1tapECJlTJVE toîc;; KaBT]�vmc;; � XPU<Joilv. AEL. V. H. 11 26 · Aristotelis (fr.

1 9 1 ) AEyEt u1t0 'tOOV Kpotcovtat&v 'tOV n u9ay6pav , A1tOÂ.Â.cova 'y 1tE�pEtoV

1tpocrayopEUE<J8at. IV 1 7 Elitoa<JKE n. to\>c;; av8pol1touc;;, O'tt KpEt 't'tOVCOV

yeyevT)tat crnEp�atcov il Kata t�v CJlUmV t�v BvT]ti]v. Folgen die oben 1

98, 40 ff. berichteten Beweise. Kal. MuAA.iav of. tov Kpotcovta'tT)v

UnE�VT]<JEV, O'tt Miliac;; 6 ropliiou E<J'ttV 6 <t>pu!;, Kat tOV UE'tOV OE 'tOV Â.EUKOV

KUtE\IfT)<JEV U7to�Eivavm am6v. IAMBL. V. P. 3 1 l<J'tOpEÎ liE Kat 'Aptcr'tO'tEATJc;;

EV 'toîc;; TIEpt tfjc;; nueayoptKfjc;; <jltÂ.OOO<jliac;; [fr. 1 92] litaipEcriv nva 'tOtav&

U1t0 'tOOV avlip&v EV toîc;; 1tUVU a1towfltatc;; Ota<jlUAU't'tE<J9at· 'tOil Â.oytKOil

�ffitou to �f.v ecrn 9E6c;;, to & ăv8pco1toc;;, to & otov Ou8ay6pac;;.

7. ARISTOTEL, Metaph. I(A), 5, 986 a 29. Se pare că şi Alkmaion

din Crotona şi-a însuşit această conceptie, fie că a împrumutat

acest fel de a vedea de la pythagorici, fie că discipoli i lu i

Pythagoras au preluat teoria de la dânsul; căci tineretea lui

Alkmaion a coincis cu vremea când Pythagoras era bătrân.

APOLLONIOS, Mirabilia 6 (Prima consemnare a legendei lu i

Pythagoras preluată sub formă de excerpt d in cartea lui

Aristotel, Despre Pythagorei, fr. 191 Rose) . Venind după aceştia

(după Epimenides, Aristeas, Hermotimos, Abaris, Pherekydes) ,

Pythagoras, fiul lui Mnesarchos s-a ostenit mai întâi cu ştiintele -

1 4 7

îndeosebi cu învătătura despre numere. Iar mai târziu n-a fost

stră in n ic i de meşteşuguri le lu i Pherekydes referitoare la

miracole. Căci odată , cum intra în rada Metapont-ului o navă

încărcată cu mărfuri. în timp ce oamenii care se aflau de fată

se rugau să acosteze t e a f ă r ă din pricina încărcăturii. stând

Pythagoras în fata lor le-a spus:

..în adevăr o să se arate că această navă duce trupul unui

mort".

Şi apoi, iarăşi, în Caulonia, <precum ne spune Aristotel. a tălmăcit

semnele, prevestind ursoaica cea albă>. <Acelaşi filosof>, printre

attele multe pe care le scrie despre el, mentionează că " în Etruria

a ucis un şarpe cu muşcătură mortală, muşcându-1 el însuşi". Şi le-a

mai prevestit pythagoricilor răscoala împotriva sectei. În urma

răzvrătirii (Pythagoras) se îndepărtă, fugind din Metapont, fără să-I

vadă nimeni. Şi cum trecea prin vad, sub malul fluviului Kasa,

dimpreună cu a�ii, auzi glas mare, mai presus de puterea unui om:

" Bucură-te, Pythagoras". Iar cei de fată s-au speriat foarte. Şi odată

se ivi în acelaşi timp, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, în Crotona şi în

Metapont. Iar attădată, când se afla la teatru, s-a ridicat brusc,

precum relatează Aristotel. şi a lăsat să se arate, celor din preajmă,

coapsa lui. care era de aur. AEL. , Varia Historia 1 1 , 26.

Aristotel. (fr. 1 9 1 ) ne spune că Pythagoras era numit de către

crotoniati Apolion Hyperboreanul. IV, 1 7 . Pythagoras TI învată

pe oameni că el s-a născut din sământa unor făpturi mai

puternice mai presus de firea cea muritoare.

(Urmează mărturiile din pasajul excerptat mai înainte cu

privire la d iferitele aparitii minunate.)

Şi lui Myllias crotoniatui TI aminti că este Midas frigianul, fiul lui

Gordios ş i mângâie vulturul alb pe care 1-a lăsat să se apropie

de el.

IAMBLICHOS, Viaţa lui Pythagoras 3 1

1 48

Ne info rmează Aristote l , în cele scrise Despre filosofia

pythagorică, precum că bărbatii din secta lor păstrează printre

cele mai secrete învătături următoarea diviziune: în alcătuirea

fiintei rationale o parte anume fiintează ca divinitate, alta ca

om şi alta în felul lui Pythagoras.

8. CLE M . AL. Strom. 1 62 (11 39, 1 7 St.) Ilu8ay6pac; �-ti:v ouv

Mvrtmxpxou LC�IJ.tac;, &c; q>rtmv '17m6j3o'toc;, Wc; oi: 'Apt<J'tO�Evoc; EV 'tâll

Ilu8ay6pou �icot [fr. i FHG 11 272] x:ai 'Apicr'tapxoc; ['Aptcr'to'tEÂTtc; Preller,

fr. 1 90 Rase] x:ai 8E6no�-tnoc; [FGrHist. 1 1 5 F 72 11 550] TupprtvOc; Jiv, ooc;

Oi: NEav8rtc; [FGrHist. 84 F 29 11 1 98] I:{Jpwc; fi T{Jpwc;. OOcr'tE Eivm x:a'tâ

'toUc; nÂEtcr'touc; 'tov Il'U8ay6pav �apj3apov 'to yevoc;. DIOG. VII I 1 ooc;

'Apt<J't�Evoc;, TupprtvOc; ano IJ.lâc; 'tOOV vflcrcov (ic; ecrxov 'A9rtvaîot TupprtvoUc;

f.x:�A6vwc; [lemnos, vgl. Neanthes b. Porph. V. P. 2] . DIOG. 1 1 1 8

'Apt<J't�Evoc; o' EV 'tOOl IlEpi Il'U8ay6pou J((Xt 'tOOv yvcoptiJ.COV CXU'tOU [O. o. fr. 3] q>rtm VO<JT)OUV't(X amov [Pherekydes 7 A 1 ] uno Il'U8ay6pou 'taq>fjvm

EV �ijACOl. PORPHYR. V. P. 9 yEyov6'ta o' E'tOOV 'tE<J<JCXpUKOV'ta q>rtmV 6

'Aptcrm�Evoc; [a. O. fr. 4] x:ai 6prov'ta 'tftv 'tou IloÂux:pa'touc; 't\l)(XVVt&x

(J'IJV'tOVCO'tEpav oooav, OO<J'tE KaAOOc; EXElV EÂE'UaEpcot avopi 'tTJV E1tl<J't(Xcrt(XV

'tE x:ai OE<JnO'tElfXV [IJ.TJ] unOIJ.EVElV, ou'tcoc; ol') 'tTJV Eic; 'I'taÂiav ănapmv

nmijcracr8at. THEOL. ARITHM. (aus Anatolios) p. 40 Ast 'AvBpox:oortc;

oi: 6 Ilu8ayoptx:oc; 6 IlEpt 'toov <J'UIJ.�OÂcov ypa\jfac; x:ai b�ouÂiortc; 6

Il'U8ayoptx:oc; x:ai 'Aptcr't6�Evoc; x:aoo 17tn6�'toc; x:al. NEav8rtc; oi <nb x:a'tâ

'tOV ăvopa avaypa\jfCXV'tEc; mc; E'tE<Jl 'tâc; IJ.E'tEIJ.\ji'UXOO<JElc; 'tac; mhoot

<J'Uj.l��rtx:uiac; f.q>acrav yEyovevm. IJ.E'tâ 'tocrau'ta youv E'tll Eic; naÂtyyEvecriav

EÂ8Etv Il'U8ay6pav x:al. avasflcrat OOcrCXVEl iJ.E't 'tTJV npOO'tllV avax:ux:Âcomv x:al.

f.navooov 'tOU ano E� \ji'UXOYOVlKOU KU�O'U , 'tOU o' (XU'tOU x:ai

anoKCX'ta<J't(X'tllCOU Otâ 'tO crq>atplKOV, Wc; oc x:al. ăAATtV Olâ 'tOU'tCOV avasrtmV

f.crxE· ilit x:ai cru�J.q>eoVEî 'to r.Uq>6pl3ou 'tTJV 'l'uxl'Jv f.crXTtx:ilvm x:a'ta yE 'touc;

xp6vouc;· q> yâp x:al. tl:i E'tll f.yyt<J't(X ano 'tOOV TpcotKOOV t<J'tDpEÎ'tat IJ.EXPl

Sfvaq>avouc; 'tOU q>'IJ<JlKoU x:ai 'tOOV 'AvaKpEOV't6c; 'tE x:al. IloÂ'UKpU'to'Uc; XpOVCOV

x:al. 'tf]c; uno 'Apnayou 'tOU Mijoou 'loovcov noÂtapriac; x:ai avacr'tacrecoc;, fiv

1 49

cllroK:Eî� qruy6vtE� MacrcraÂ.iav ootK'fi<Jav· nâm yap tomo� 6fi6xpov� 6 Il. ·

imo Kaj.L�fuou youv icrtopEîtat At')'U1ttov EÂ.6vto� <JUVT)tXf.lUÂ.roticr&:n EKEî

<JUVOtatp$roV 'tOÎ� i.EpEU<Jt, K:Ut E� Ba�UÂ..&VU f!EtEÂ.8ci>v 't� �ptK:cX�

tEÂ.Eta� f.lU'fl9f]vm, otE Kaf.l�U<J'fl� tf]t IloÂ.uK:patou� f.lEXPt tupavviot

<J'\JVEXPOVEt, llV q>EU')'(I)V Ei� At')'U1tptov j.LEtf]Â.9E Ilu9ay6pa�. Ot� OUV

Uq>atpE9El<J'fl� tf]� 1tEptOOo'\J (tout' E<J'tt ol.� t&v m� et&v) Â.Ot1tcX ylVE'tat ta

toti �iou amou �. DIOG. Vlll 4 toiit6v [Pythagoras] q>'fi<Jtv 'HpaK:Â.EW'fl�

6 IlovnK:� [fr. 37 Voss, v. î. a . s. 7 B 8] 1tEpt aiYrou ta& Myetv, w� El'fl

no'tE yeyovoo� Ai9aAili� K:al. 'l:.pj.Loii ui� voj.ltcr9Eirr tov &E 'l:.pf.lf]V EiJtEîv

aut&t EAEcr9at o 'tt âv �OUÂ.'fl'tat 1tÂ.ftV a9avacria�. aiti]cracr9at ouv �&vta

K:al. tEÂ.Eut&vta f.lVilf.l'fiV EXEtV t&v <J'\Jj.L�tv6vtrov. ev f!EV ouv tf]t �rof]t

1tUV't(I)V Otaj.lV'flj.lOVEOOat' E1tEt & a1t09<lvot, 't'flpf]crm ti}v auti}v f.lVilf.l'fiV.

xp6vrot o' OOtEpoV Ei� J.c:&popllov EÂ.9Eîv K:Clt imo MEVEÂ.Ero tproef]vm. 6 o'

l:iÎ<p� EÂ.E')'EV, � AiSaÂ.tO'fl� notE yq6vot, K:al. ott nap' 'l:.pf!OU to O&pov

Â.�ot K:at ti}v tf]� ljiUXfJ� 1tEpt1tOÂ.'fi<Jt V, � 1tEptE1tOÂ. iJS'fl K:U t Ei� ooa q>Uta

K:Ut �&ta 1tapE')'EVE'tO K:at ooa it \ji'\JXll EV t&t "AtO'fiL E7ta9E K:Ut ai Â.omal.

ti va ll1tOfiEVOU<JtV. (5) E1tEt0i} & l:.iî<popll� anoeavm, j.LE'ta�f]vat ti}v \ji'\JXllV

a'ÎltOU Ei� 'J:.pj.LO'ttj.LOV, � K:Ul aut� mcrttv SEÂ.rov &ouvm E1tavf]A9Ev Ei�

�pani� K:Clt El<JEÂ.9Wv Ei� 'tO 'tOU 'An6Urov� i.Ep6v enE&t.I;Ev ilv MEVEÂ.a�

avE9'fiK:EV acrmfu (E!p'fl ')'Up aut6v, Ot' UnE1tÂ.Et EK: Tpoia�. ava9Eîvm t&t

'A7t6Urovt 'tftV acrmfu) 0La<JE<J'fl1tUÎUV fjO'fl, f!OVOV & Otaf!Evov 'tO eA.apavnvov

np6crronov. E1tELOft & 'l:.pf!O'ttj.l� a1tE9avE, ')'EVE<JSat n6ppov 'tOV di]AtoV

aÂ.tfu· K:al. navta nUÂ.LV llVllf.lOVEUELV, � np6cr9Ev AiSaÂtO'fl�, Eit' J:.iî<po��.

Ei ta 'J:.pj.LO'ttfi�. Ei ta Il� yevotto. E1tEtOft &E flUppo� aneSavE, ')'EVE<J9at

rrueay6pav K:al. navtrov t&v Etp'flf.lEvrov f.lEvf]crSat. Pherekydes Lehrer

des P. s. 7 A 1 - 7 a .

8. CLEMENT DIN ALEXAN DRIA. Stromat. 1 . 62 ( 1 1 , 39, 17 St . ) .

Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, era deci din Samos, după cum

spune Hippobotos; dar după cum ne intormează Aristoxenos,

în scrierea sa despre Viata lui Pythagoras (fr. 1 FHG 11. 272) . la tel

1 50

ca Aristarh (sau Aristotel -fr. 1 90 Rase) şi Theopomp (FGrHist.

1 1 5, F, 72, 11, 550) era etrusc. Însă după Neanthes (FGrHist. 84, F,

29, 1 1 , 1 98) era fie sirian, fie din Tyr. Astfel încât, după majoritatea

autorilor, Pythagoras era de neam barbar. DIOG. LAERT. VII I , 1 . Însă, potrivit lui Aristoxenos, era etrusc, de obârşie din una din

insulele pe care le-au stăpânit atenienii , după ce izgoniseră pe

etrusci (lemnos -cont. N e a n t h e s la PORPHYRIOS, Viaţa lui

Pythagoras 2) . DIOG. LAERT. 1, 1 1 8 . Însă în scrierea sa Despre

Pythagoras şi discipolii săi, Aristoxenos (fr. 3) afirmă că el

(Pherekydes) , murind, după ce fusese bolnav, a fost îngropat

de Pythagoras la Delos . PORPHYR IOS , Despre viaţa lui

pythagoras 9. Şi ne mai spune Aristoxenos (cf. supra fr. 4) că

fiind Pythagorasîn vârstă de patruzeci de ani şi văzând că tirania

lui Polycrates se întărea peste măsură --ostfel încât un bărbat

liber nu mai putea suporta autoritatea de stat şi despotismul ei

-o ridicat ancora, îndreptându-se spre Italia.

THEOL. ARITHM . , (d in Anatol ios) p. 40 Ast . Androkydes

pythagore ic u l , cel care a scris lucrarea Despre simboluri,

Eubul ides, tot un pyt ha gori c , Aristoxenos, H ippo botos ş i

Neanthes -care au consemnat elementele traditiei referitoare

la acest bărbat - ne spune că metempsihozele întâmplate

fi losofului se petrecură în decurs de 2 1 6 ani . După ce a trecut

acest număr de ani, Pythagoras ajunse la palingeneză şi a re trăit

ca şi cum, după cea dintâi rotatie a cic lului şi întoarcere a

cubului numărului şase, psihogonic, (fiind acesta capabil de a

reveni la pozitia in it ială în virtutea naturi i sale sferice, prin

asemenea potriv i r i , e l ar f i obtinut a ltă perioadă a viet i i

regenerate. Cu această mărturie concordă ş i afirmatia că e l

căpătase într-o vreme sufletul lu i Euphorbos. Efectiv, după

cercetările istorice, sunt 5 1 4 ani de la evenimentele războiului

traian până la epoca lui Xenofan filosoful naturii (fiziologul) , a lui

1 5 1

Anacreon şi a lui Polycrates, când s-a petrecut şi răzvrătirea

ionienilor asediati de Harpagos Medul, fugind atunci din această

împresurare foceenii pribegi care întemeiară Massalia. Deci ,

Pythagoras era contemporan cu toti aceştia . Se mai povesteşte

că după ce Cambyses cucerise Egiptul, Pythagoras fusese luat

prizonier acolo, pe când tocmai îi frecventa pe sacerdoti. Şi

mutându-se apoi la Babilon, a fost initiat în misteri i le barbare la

vremea când domnia lui Cambyses coincidea cu tirania lui

Polycrates, de care fug ise filosoful şi trecuse în Egipt. Dacă vom

scăpa aşadar de două ori numărul de ani al acestui ciclu (ceea

ce înseamnă de două ori 2 1 6 ani), ne mai rămân 82 de ani

pentru durata vieţii sale . DIOG. LAERT. VII I , 4 Heraklides Ponticul

(fr. 37 Voss, cf. şi Pherekydes 7, B 8) ne spune că acesta

(Pythagoras) povestea despre el următoarele: cum că ar fi de

obârşie (prin naştere) , un Aithalid şi era socotit fiul lui Hermes. l

a spus deci Hermes să aleagă orice şi-ar dori, în afară de

nemurire. El atunci i-a cerut ca atât în timpul vieţi i , cât şi după

ce s-ar fi săvârşit, să poată păstra memoria celor întâmplate.

Astfel, cât era încă în viaţă putea să-şi aducă aminte de toate,

iar după moarte la fel a păstrat aceeaşi amintire. Ceva mai

târziu, sufletul lui a intrat în trupul lui Euphorbos, care a fost rănit

de Menela u. Iar Euphorbos spunea că fusese cândva un

Aithalid ş i că darul său îl primise de la Hermes. Povestea ciclului

migraţiilor sale: cum se reîncarnase, în ce plante şi în ce animale

intrase, câte pătimise sufletul lui în Hades şi toate întâmplările,

câte le mai aşteaptă pe celelalte suflete <în metempsihoză>.

(5) După ce a murit Euphorbos, sufletul lui s-a mutat în trupul lui

Hermotimos, care, dorind şi el să dea mărturie (că fusese însuşi

Euphorbos) s-a întors la Branhizi. Şi mergând la sanctuarul lui

Apolion, arătă acolo scutul consacrat de Menelau (căci , după

cum spunea el, când plecase acest erou de la Troia, pentru a

1 52

naviga spre casă, îşi consacrase scutul lui Apolion). Iar acum

era deja putred: rămăsese din acel scut numai îmbrăcămintea

de fildeş. După ce a murit Hermotimos, a renăscut în persoana

lui Pyrrhos, un pescar din Delos. Şi din nou îşi amintea de toate:

c u m fusese mai îna inte Aithal idu l , apoi Euphorbos, a po i

Hermotimos, pe urmă Pyrrhos. Iar după ce a murit Pyrrhos, se

născu Pythagoras, care-şi amintea de toate cele mentionate

aici . (Pentru P h e r e k y d e s, maestru al lui Pythagoras, vezi şi

7A, 1 -7 a DK) .

Ba. PORPHYR. V. Pyth. 1 8 End oe tfic; 'ItaÂ.iac; EnE�TJ Kat Ev

Kp6trovt EYEVE'tO, <pT]O'lV 6 �tKaiapxoc; [fr. 20 FHG 1 1 244], ooc; avOpoc;

a<ptKOJlEVO'U noÂ.unÂ.avou 'tE KC:Xt nq>t't'tOU KC:Xt Kata ti]v ioiav <pOOlV UrtO

'tfic; tUXTJc; Eu KEXOPTJYTJJlEvou (ti]v tE yap ioeav dvm EÂ.EueEptov Kal.

JlEyav xapt v tE nÂ.EicrtTJv Kal. KOOJlov Enl. tE tfic; <provfic; Kal. tou ijaouc; Kal.

Ent tffiv ăUrov (mavtrov EXELV), outroc; Ot9Eîvat ti]v Kpotrovtatffiv n6A.t V,

rocrt' End 'tO tffiv YEPOV't(I)V apxEl:ov Elvuxay<ilyT]crEv noA.A.atcal. KaA.a

otaÂ.EX9Eic;, toîc; veme; naA.tv i]�T]nKUc; Enmi]crato napmvecrnc; una tffiv

<lpx6vtrov KEA.E'009dc;· JlEta oc tauta toîc; nmcriv EK tffiv otoa(jl(aÂ.Eirov

a9p6mc; (j'I)VEA9oUmV' El'tC:X taîc; yuvatŞ KC:Xt YUVatKWV cruA.A.oyoc; C:XU'tffit

KC:X'tEcrKEOOcrST]. ( 1 9) YEVOJlEV(I)V oc 'tOU't(I)V JlEYUAT] nepl. C:XU'tOU T]�i]9T]

oo�a. KC:Xt noA.A.ouc; JlEV EAC:X�EV E� autfic; 'tfic; n6Â.Eroc; OJllAT]tUc; ou JlOVOV

ăvOpc:xc; aA.A.a KC:Xt yuvaîKac;, oov Jltâc; YE ewvouc; KC:Xt o�oi]9T] 'tOUVOJlC:X,

noA.A.ouc; o' ano tfic; crUVEyyuc; �apj3Ctpo'U XWpac; �acrtÂ.E îc; 'tE KC:Xt OUvacrtac;.

a JlEV ouv EAEYE toîc; cruvoumv, ouoc de; EXEl <ppacrat ��airoc;· KC:Xt yap

ouo' i] tuxoucra Tjv nap' autoîc; (jt(l)ni]. JlnA.tcrta �-tEvtot yvroptJla napa

nâcrtv EYEVE'tO npffitov JlEV OOc; ae<lvatov dvai <pT]crt ti]v \jJUXiJV, dta

JlEt�aA.A.o'\)(jav de; ăU..a yEvTJ �rotrov, npac; oc toutmc; ott Kata rtEpt6oouc;

nvac; ta YEVOJlEVU notE naA.tv yivE'tat, VEOV o' ouocv anA.ffic; E(j'tt KC:Xt O'tl navta ta ytv6JlEva EJl'l'uxa oJloyEvfi &î voJli�Etv. <paivEtm yap de; ti]v

't::,A.A.a&x ta o6y�-tata rtpffitoc; KOJltcrat 'tC:XU'ta Ilu9ay6pac;.

1 53

8 a . PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 1 8 . Ne spune

Dikaiarchos (fr. 29 FHG 1 1 , 244) , cum că ajungând Pythagoras

în Italia şi stabil indu-se la Crotona , se dovedise a fi un bărbat

călătorit, foarte ales, bine înzestrat de soartă în privinta făpturii

sa le : era îna lt , avea înfăt işarea u n u i om l iber, cu totu l

fermecător, pe deplin armonios (prin voce, prin purtări le lui ,

prin toate celelalte) . Astfel de sentimente izbutise el să inspire

c etăţ i i c roto n i a t i l o r încât , d u p ă ce câşt i g ase (pr in

" psyc hagogie'1 sufletele bătrâni lor care alcătuiau sfatul ,

rost ind multe şi frumoase cuvântări, la îndemnul arhontilor a

mai compus şi pentru tineri discursuri de îndreptare (pareneze) ,

potrivite suflete lor adolescente, şi apo i a cuvântat de

asemenea pentru copi i , care se strângeau de prin şcoli, în

număr mare, şi , tot la fel , vorbi pentru femei, care se adunaseră

şi ele ca să-I asculte . ( 1 9) Iar după ce se întâmplară acestea,

faima învăţături i sale a crescut considerabil şi a făcut multi

adepti , fie în această cetate -nu numai bărbati, c i şi femei

(nu mele u ne i a s ingure d i ntre e l e , Thea n 6 , căpătând

pretutindeni răspândire) , fie chiar în tinutu l barbar învecinat,

de unde veniră să-I asculte multi regi şi stăpânitori. Ce spunea

disc ipolilor care intrau în relatii cu dânsul nu ar putea nimeni să

arate în mod sigur; căci în cercurile lor tăcerea nu rămânea la

voia întâmplări i . În orice caz dintre cele mai cunoscute de toti

era învătătura potrivit căreia sufletul este, după cum spune

el, nemuritor iar apoi trece în ate specii de vietuitoare. Pe

lângă acestea mai sustinea că cele întâmplate se vor întâmpla

cândva iarăşi , potrivit unor perioade cicl ice, şi că în mod

nemijlocit nimic nu este nou; că toate făpturile însufletite trebuie

să le considerăm fi inte pe care le uneşte înrudirea. În mod

evident aceste opinii Pythagoras le-a introdus cel dintâi în Elada.

1 54

9. - 6 m:pl. Tii� ot&xrncaA.i.a.c; autou [Pythag.J oi 1tM:i.o� ta !J.Ev t&v

IJ.U9TJIJ.attK&v KaAOUIJ.Ev<ov E1ttO'tTJIJ.WV 7tap' Aiyu1tti.wv tE Kal. XaA.&xi.wv

Kat cllotvtKWV qxxcrl. V EKIJ.a9Eîv· yEWIJ.Etpi.a� IJ.EV yap EK 7taA.at&v xp6vwv

Em1J.EATJ8f!vat Aiyu1tti.o�. ta OE 1tEpt aptSIJ.o� tE Kat A.oytUIJ.OU� clloivuca�.

XaA.&xi.o� OE ta 1tEpt tov OUpaVOV 9EwpT]1J.ata· m:pl. t� t&v 9E&v aytutda�

Kal. ta A.ot1ta t&v 7tEpl. tov Pi.ov tmtTJOEUIJ.atwv 7tapa t&v Maywv <pacrl.

otaKoucrat tE Kal. A.aPEîv. Kat tauta f.LEV crxEoov 1toA.A.o� tmytyvrixrKEtv

ota to yqpa<p9at tv il7tOf.LVTJf.Lautv, ta oc A.oma t&v tmtTJOEUf.Latwv �ttov

ELVat yv<Optf.LU ' 1tATJV tOUUUtTJt YE ayvEiat <pTJUtV boo�o� tv tilt El300f.LTJt

til� rr,� 1tEpt68ou [fr. 36 Gisinger Stoice a VI 1 1 9] KEPXilcrSat Kal. tilt

1tEpt tOU� <pOVOU� <puyflt Kat <pOVEOOVtWV, ro� llll IJ.OVOV t&v Ef.L\j/UXWV

UltEXEU9at, aHa Kat f.LUYEtpOt� Kat 9TJpatopm f.LTJOE1tOtE 1tATJUtlll;EtV.

STRAB. XV 7 1 6 (aus Onesikritos fr. 1 0 MOII . ] Et1t6vt� o' [Ka lanos]

Ott Kat Ilu8ay6pa� totauta rAskese] A.tyot KEAEUOt tE EJ.l\j/UXWV

a7tEXEU8at KtA.. DIOG . VIII 20 Sooi.at� tE txpflto li'l'uxm�. oi & <pamv,

ott aMKtoput f.LOVOV Kat tpi.<pot� yaA.a8TJvoî� Kat toî� A.qof.LEvOt�

a1taA.i.at�, ijKtuta oc apvamv. o yE f.LTJV 'Aptcrt6�Ev� [fr. 7 FHG 11 273]

1tUVta IJ.EV ta ăA.A.a uuy�WpEÎV autov tu8i.Etv EIJ.'l'Uxa. IJ.OVOV o' aittxmeat

poo� apotil� Kal. Kptou. GELL. IV 1 1 . 1 opinia vetus falsa occupavit

e t convaluit Pythagoram philosophum non esitavisse ex

animalibus. item abstinuisse fabula quem Graeci KUaf.Lov

appellant. 2. ex hac opinione Callimachus poeta scripsit ( fr.

1 28) Kal. KUUIJ.WV ă1to XEîpa� EXEtV, avt&vto� t&utou, Kayro, Ilu8ay6pa�

ro� tK:EM:uE, A.Eyw. 4. Sed Aristoxenus musicus. vir litterarum veterum

diligentissimus. Aristoteli phi/osophi auditor. in fibra quem de

Pythagora reliquit (a. 0) . nul/o saepius legumento Pythagoram

dicit usum quam fabis, quoniam is cibus et subduceret sensim

alvum et levigaret. 5. verba ipsa Aristoxeni ( fr. 7 FHG 11 273)

subscripsi : IT. oc t&v &mpi.wv IJ.aA.tuta tov KUaf.LOV tOorif.LacrEv· M:tavttK6v

tE yap dvat Kat OtUXWPTJttKOV' OtO Kat f.LUAtuta KEXPTJtUt aut&t. 6.

porcu/is quoque minuscu/is et haedis tenerioribus victitasse idem

1 55

Aristoxenus referi. 7. quam rem videtur cognovisse e Xenophilo

Pythagorico familiari suo et ex quibusdam aliis natu maioribus,

qui ab aetate Pythagorae <haud tantum aberant> . . . 1 2 .

'AptcrtotEÂ.T)r; [fr. 1 94] 8E !lfitpa� Kat KapOÎa� Kat aKaÂ.fiq>TJ� Kat towutwv

ttv&v ăAA.wv U1tEXEcr9ai q>T]crtY 'tOU� nueayoptKO�, xpficr6at OE 'tOÎ�

ăAA.ot�. Vgl. c . 52.

9. PORPHYR . , ibidem 6. Despre învăţătura lu i (Pythagoras)

cei mai multi autori ne spun că elementele şt i inţelor numite

matematice le-a învăţat de la egipteni , chaldei şi fen icieni .

Căci egiptenii se ocupau de geometrie din vremuri străvechi;

fenic ienii cultivau ştiinţa despre numere şi calcule iar chaldei i

teori i le despre cer. Notiuni le cu privire la ceremonii le sacre

închinate zeilor şi celelalte practici apl icate în viaţă , e i ne

spun că le-ar f i auzit şi le-ar fi preluat de la magi . Şi notiunile

de cult le cunosc destul de mulţi , f i indcă sunt consemnate în

scris, dar restul preceptelor sunt mai puţin cunoscute; în afară

doar de menţiunea făcută la Eudoxos în cartea a şaptea din

Ocolul pământului (fr. 36 G i s i n g e r, Elemente VI, 1 1 9) , unde

se spune că el dădea dovadă de o neprihănire atât de mare

şi de o repulsie atât de considerabi lă pentru vărsarea de

sânge şi pentru cei care varsă sângele, încât nu numai că se

obţinea de la consumarea celor însufleţite , dar nici măcar

n u se a p rop ia vreodată de bucătari sau de vânăto r i .

STRABON XV, 7 1 6 (din Onesikritos, fr. 1 O M OI I . ) . . . . Ş i spunea

(Kalanos) că şi Pythagoras vorbea despre asemenea lucruri

(despre asceză) şi recomanda obţinerea de la consumarea

celor însufleţite . . .

DIOG. LAERT. VI I I , 20. Ş i aducea ofrande numai din cele

neînsufleţite; iar uni i spun că folosea la jertfe doar cocoşi i

sau iezi i neînţărcaţ i ş i aşa-n u m iţ i i purce i de lapte, dar

1 56

nicidecum miei i . Însă Aristoxenos (fr. 7, FHG 1 1 , 273) ne spune

că e l îngăduia să mănânci d in toate celela lte an imale,

recomandând numai să te obti i de la carnea boulu i care

trage la jug şi a berbeculu i . AULUS GELLUS, Nopţile attice IV,

1 1 . 1 . S-a răspândit şi a căpătat crezare o veche părere greşită,

potrivit căreia filosoful Pythagoras nu obişnuia să mănânce din

carnea de animal. De asemenea că el se abtinea să consume

bobul78 pe care grecii îl numesc kyamos. 2. Acordând crezare

acestei opini i , poetul Callimachos (fr. 1 28) a scris:

Să nu te-atingi de-a bobului grăunte indigeste;

Cum indemna Pythagoras, la fel zic eu!

4. Dar muzicianul Aristoxenos (fr. 25 Wehrli) , un bărbat foarte

priceput în probleme de literatură veche, discipolul filosofiei

lui Aristotel, în cartea pe care ne-a lăsat-o despre Pythagoras

ne spune că filosoful de nici o altă legumă nu se folosea mai

des decât de bob, f i indcă acest aliment goleşte pe nesimtite

stomacul şi-1 uşurează. 5. Am copiat mai jos înseşi cuvintele lui

Ar istoxenos ( fr. 7 , F H G 1 1 , 2 73) : " D intre toate legumele ,

Pythago ras ce l mai mu lt aprec ia bobu l , deoarece uşura

d igestia şi era laxativ; din această cauză îl folosea foarte des".

6 . Acelaş i Ar istoxenos m a i mentioneaza că mânca de

asemenea purcei de lapte şi carnea de ied fragedă. 7. Se

pare că obtinuse această informatie de la Xenophi los, un

pythagoric, prieten al său , şi de la alt i oameni d intre cei mai în

vârstă, care nu se aflau prea departe de vremea lui Pythagoras

< . . . > 1 2 . Aristotel (fr. 1 94, c itat de Plutarh , Mara/ia VII) ne

informeaza că pythagoricii se obtineau să consume uterul şi

inima, iar dintre peşti , urzica de mare şi alte al imente de acest

soi. Însă că ei mâncau din toate celelalte (cont. şi DK 52) .

1 57

1 O . PLAT. de re p . x 600 A &J,J .. a oi] Ei Jl i] OTtJloaim, ioim 'ttal. v

ilYEJlOOV 7tatOEiac; au'toc; �&v AEYE'tat "OJlllPOc; YEVE08at, Ot ElCEÎVOV

ityamov enl. auvouaim Kal. wîc; ua'tEpatc; 6o6v uva napEOoaav �iou

'0Jll1Ptldtv, c001tEp Tiu8ay6pac; au't6c; 'tE Otaq>EpOV't(J)c; E1tt 't01hrot i}yani]811 ,

Kat oi ila'tEpot eu Kat viiv nueay6pEtov 'tp6nov enovoJ.J.a�ov'tEc; 'toii

�iou Btaq>avEîc; 1t11 OoKoiiatv dvat ev 'toîc; ăA.A.atc; ; DIOG. VI I I 45

TjKJla�E oe (Pythagoras) Kal. Kam "ti]v E�llKOa"ti]v oAUJl7ttaoa [540-

537], Kat au'toii 'tO aua't11Jla OtEJlEVE JlEXPt yEvE&v EvvEa i] Kat OEKa.

46. 'tEAEU'taîot yi:J.p EYEvOV'tO 'tcOV nueayopEt(J)V, oile; Kat 'AptO'tO�Evoc;

[fr. 1 2 FHG 11 275] ElOE, 3Ev6q>tA6c; 'tE 6 XaAKtOEuc; (mo epatKllc; Kat

<l>av'trov 6 <l>A.taatoc; Kat 't.XEKpU'tllc; Kat dtoKA.îic; Kat TioAUJlvaa'toc;

<l>A.taatot Kat au'toi. fiaav o' aKpoa'tat <l>tAOÂUOU Kat l:UpU'tOU 'tcOV

Tapav'tivrov.

10 . PLATON, Statul X, 600 A.

Aşadar, nu se spune oare că Homer, în timpul vieti i sale,

chiar de n-a făcut-o publ ic, măcar în particular a fost el însuşi

călăuza educatiei unor oameni care-I îndrăgeau pentru că l i

se îngăduia să-i stea în preajmă şi care au lăsat urmaşilor o

anumită cale homerică de viată , tot aşa cum Pythagoras era

deosebit de îndrăgit el însuşi pentru această menire şi , până în

zilele noastre, urmaşii lui, care numesc " pythagoric"un anumit

fel de viată, oare n-ou ajuns ei cu totul deosebiti printre ceilalt i

oameni? DIOG. LAERT. VII I , 45 Era (Pythagoras) în floarea vârstei

la vremea celei de-a 60-a ol i mpiade (540-537 î.e . n . ) ; iar

aşezământul şcolii sale a dăruit până într-a noua sau a zecea

generatie . 46. Ult imii pythagorei au fost cei pe care i-a mai

apucat ş i Aristoxenos (fr. 1 2, FHG 1 1 , 275) : Xenophilos din Chalkis

ul trac ic, Phanton din Phl ius , Echekrates, Diocles şi Polymnastos

tot din Phl ius. Erau aceştia discipoli i lu i Ph i lolaos şi Eurytos,

pythagorei din Torent.

1 58

1 1 . HIPPOL. Ref. 1 2, 1 2 (Dox. 557) �t6&opo; & 6 'l.:pE'tptEU; Kal.

'Apto't61;rux; 6 JlOOOtK0; qxxm 1tfD; Zi:xpXu:xv rov XWl'nîov FAT]AUE\ffi Hu!ktyqxxv.

1 1 . H IPPOLYTOS, Refutatio 1 , 2, 1 2 (D. 557).

Diodor din Eretria şi Aristoxenos muzicianul (fr. 1 3 Wehrli) spun

că Pythagoras a mers la Z a r a t a s chaldeul (Zarathustra) .

1 2 . DIOG. VII I 1 4 Kal. 7tp&1:ov [Pyth.] Ei<; 'tOU<; "t.A.A.T]va<; JlE'tpa

Kat cr1:a9Jla EicrT]yi)cracrSat, Ka86: <pT]<nV 'Aptcr't6�Evo<; 6 Jl0001.K6<; (fr. 1 O

FHG 1 1 274) . Porph. V. P. 22 1tpoofjA.8ov o' a\:mot, m<; <pT]crtV 'AptcrtO�EVO<;

[fr. 5 FHG 11 273 ], Kat ÂEUKavol. Kat Mmcramot Kat nEuKE'ttOt Kat

'ProJlaîot. Vgl. lambl. V. P. 24 1 .

12 . DIOG. LAERT. VII I , 1 4. Şi cel dintâi (Pythagoras) ar fi introdus

la greci unitătile de măsură (pentru lungime) şi cele de greutate

(unitătile ponderale) , după cum afirmă Aristoxenos muzicianul

(fr. 24 Wehrli) . PORPHYRIOS, V. P. 22. Şi au început să-I frecventeze

lucanii, messapii, peucetii şi romanii (cf. şi IAMBL., V.P. 24 1 ) .

1 3 . PORPH. V. P. 4 aA.Âot o' EK Elmvou<; 'tfj<; nuawvaK'tO<; 'tO yevo<;

Kpi)crcrT]<; uiov TT]A.auyfj nuSay6pou avaypa<po001. Kat !hlym(pa Muîav

[vgl. 58 A geg. End.], oi & Kal. 'Aptyvro'tT]V (tOv Kal. cruyypUJlJla'ta

Ilu9ay6pEta crrot�Ecr9at). TiJlatO<; [fr. 78 FHG 1 2 1 1 ] 8' icr'topEÎ 'tlJV

Ilu9ay6pou 8uya1:Epa Kat Jtap9Evov oiicrav ftyEîcrSat 1:ci'Jv JtapaEvwv ev

Kp6'tWvt Kat yuvaî:Ka 'tWV yuvatKWV. 'tlJV o' oiKiav �TJJlT]'tpo<; iEpC>v JtOtfjcrat

1:0'\J<; Kpo'twvta'ta<;. 'tOV ot <!'tEVWJtOV KaA.Eîv MoucrEÎOV. Vgl. DIOG. VII I

1 5 . lambl. V. P. 1 70 yi]Jlav'ta & 'ti]v '}'EVVT]BEîcrav mhci'Jt !hlymtpa, JlE'ta

'taU'ta oc MEV(Ovt 'tWt KpO't(OVtU'tT]t cruvotKi]cracrav, ayayEÎV oihw<; Wcr'tE

JtapBEvov JlEV oooav ftyEî:cr9at 'tWV XopWV, yuvaîKa OC '}'EVOJlEVT]V ltpW'tT]V

Jtpomevat 1:oî<; lkoJloî<;· 1:oU; 8t ME'taJtovnvoU<; 8ta JlvTJJlll<; rxoV'ta<; i:n

'tOV Ilu9ay6pav Kat JlE'tU 'tOU<; auwu xp6vou<; 'tlJV f!EV oiKiav aU'tOU

1 59

Ai}f!TI'tpor; U:pOv tt:Atom, tov oc ott:vwltbv Mouot:îov. IUSTIN 20, 4 (aus

T imaios) Pythagoras cum annos viginti Crotonae egisset,

Metapontum emigravit ibique decessit: cuius tanta admiratia

fuit ut ex domo eius templum facerent. V. Cic . d . fin . V, 2, 4. PAP.

HERC. 1 788 (Col i . alt. VI II fr. 4; Cronert Kolotes u. Mened. S 1 47

<ev oc KpitTitt Katt:A.Srov tir; to 'I&xîov ă>v<t>pov < . . . > Kat ta ncpi SE<&v

. . . EV> cmoppi}totr; <f!<XecOV anfipt:v> tir; Kp6twva <K<Xt K<XtEOtpEijiEV

bvt:vi}Kovta <i!tTJ Ptour; Kat eta>q>TJ ev Mt:ta<novtiwt [nă m l .

Pythagoras].

1 3. PORPHYRIOS, Vita P. 4. Iar altii mai consemnează odraslele

care i s-au născut din Thean6, fiica lui Pythonax după neam o

cretană: Telauges al lui Pythagoras şi o fiică, Myia . Iar după unii

<ar mai fi fost şi> Arignote (s-ar ti păstrat chiar de la ele scrieri

pythagoreice) . Timaios (FHG 566 F, 1 3 1 } relatează în istoria lui, că

ea, nefi ind încă măritată, conducea corul fecioarelor d in

Crotona la vremea fecioriei, iar când s-a căsătorit - corul femeilor

şi că locuinta <filosofului> au închinat-o crotoniatii Demetrei,

numind porticul ei " locaşul Muzelor". (Compară de asemenea

DIOG. LAERT. VII I , 1 5) . IAMBLICHOS, V. P. 1 70. Spoun oamenii că

însuşi Pythagoras nu era mai putin admirat pentru buna sa

rânduială fam il ială decât pentru filosofie. Căci după ce se

căsătorise, pe fiica lui ce i s-a născut, şi care s-a măritat apoi cu

Menon crotoniatul, a îndrumat-o în aşa fel încât la vremea

fecioriei conducea corurile. Şi odată ce ajunse femeie măritată

se apropia de altare cea dintâi. Iar cetătenii oraşului Metapont

păstrând vie amintirea lui Pythagoras chiar şi în vremea ce urmă

după anii vieti i sale , sfintindu-i casa au făcut din ea templul

Demetrei, iar din portic Museion. IUSTINUS 20, 4 (informatie luată

din Timaios) .

1 60

Pythagoras, după ce a petrecut douăzeci de ani la Crotona,

emigră la Metapont şi acolo se petrecu din viată. O admiratie

atât de mare 1-a înconjurat în acel oraş, încât locuitorii au făcut

din casa lui un templu (cf. Cicero, De finibus V, 2, 4) . PAPYRUS

HERCULANENSIS 1 788 (Coli . alt. VI I I fr. 4) . Şi mergând apoi în

Creta, (Pythagoras) cercetă peştera muntelui Ido < . . . >, iar după

ce învătă doctrina despre zei cuprinsă în preceptele secrete,

plecă mai departe la Crotona. Muri după ce a trăit nouăzeci

de ani şi fu îngropat la Metapont.

1 4 . DIOD. XII 9, 2 ff. (Ephoros ?) yev6f!Evoc; DE 1tap' au'tot<;

(Sybariten] Dllf!Uyooyo<; TfiÂ.u<; Kat KU'tllYop&v 'tOOV flfYt<r'tWV avDp&v

E1tEtcrE 'tOU<; Eupapi'tac; qmyaDEooat 'tOU<; E\mopw'tcr'touc; 'toov 1tOÂ.t'toov

1t€V'taKocriouc; Kat 'ta<; oucriac; UU'tOOV DllflEUcrat. (3) 'tOOV oc qmyu8wv

1tapEÂ.80V't(I)V Ei<; Kp6'tWVU l((Xt KU'taqmy6V't(I)V E1tl 'tOU<; Ei<; 'tTJV ayopav

Prof.Lo'\)<;, 6 f.LEV TfiÂ.u<; E�E1tEfl'lfE 1tpmPEu'ta<; 1tpoc; 'touc; Kpo'trovtcr'ta<;. oi<;

i'jv 1tpocr'tE'tUYflEVov il 1o'i><; qmyuDa<; EKoouvm il 1t6Â.Ef.LOV 1tpocr&xm9at.

( 4) cruvax9Et<rll<; oc EKKÂ.llcria<; Kal. 1tpo'tE9Eicrll<; PouÂ. fie;, 1tO'tEpov XPTJ

'tou<; iKE'ta<; EKDouvat 'tot<; Eupapi'tat<; il 1tOÂ.Ef.Lov U1tof.LE'ivm 1tpo<;

Duva'tro'tEPOU<;. a1topOUflEVll<; 'tE 'tfj<; cruyKÂ.fl'tou Kai 'tOU DTJflOU, 'tO f.LEV

1tpOO'tOV Epp€1tE 'tat<; yvrof.Lat<; 'tO 1tÂ.fj9o<; 1tpO<; 'tTJV cX1tODOOtV 'tOOV tKE'tOOV

Dta 'tov 1tOÂ.EflOV. f.LE'ta DE 'tail'ta Tiu9ay6pou 1ou <p tÂ.ocr6<pou

<rUf!PouÂ.EucraV'tO<; crrot�EtV 'tOU<; iKE'ta<;. flE'tE1tEcrOV 'tUt<; YVOOf.Lat<; KUl

'tov 1toÂ.Ef.Lov u1tEp 'tf\<; 1oov i KE'toov crro'tllpiac; a vEiÂ.ov'to. c s ) cr'tpa't'E'\Jcruv'trov D' f.1t' au'touc; 'toov Eupapt'toov 'tptuKov'ta f!Uptucrtv

cXV'tE'tUX9llcrav oi KpO't(J)Vtâ'tat DEKa fl 'Uptcrcrt MiÂ.rovoc; 'tOU a9Â.ll't0U

i(youf!Evou Kal. Dta 1i]v u1tEpPoÂ.i]v 'tfi<; wu crrof.La'to<; Wflll<; 1tpro1ou

'tpE'IfUflEvOU 'tO'\)<; Ka9' UU'tOV 't'E't'UYflEvO'IJ<;. (6) 6 yap avi]p OU't'G<; �UKt<;

'0Â.Ufl1tta VEVtKllK00<; Kat 'tTJV cXÂ.KTJV cXKOAO'IJ9ov EX(J)V 'tfjt KU'ta 'tO <rOOflU

<pOOEt Â.EYE'tat 1tpO<; 'tTJV f.LUXTIV cX1tUV'tfjcrat KU'tEcr'tE<paVrof.LEVO<; flEV 'tot<;

'OÂ.uf.LmKot<; cr'tE<puvmc;. DtE<rKEUU<rf.LEVO<; DE Ei<; 'HpaK:Atouc; crKEui]v

1 6 1

A.wvtf]t Ktd pomiA.o:n· atnov &e YEVOf.LEVOV -efi� vi.Kll� 9auf.Lacr9f!vat 1tapâ

-coi:� 7toA.i1:at�. ( 10, 1 ) -c&v oc Kpo-colVta-c&v &ui n)v 6pyl]v l;wypEi:v f.LEV

f.LTIOCVU �OUA119EV'tWV, mivm� bE KU'tâ n)v q>Uyl]v 'tOU� {mo7tEcrOV'tU�

Cx7tOK'tElVOV'tWV Ol 7tAEtO� KU'tEK07tllO"UV' 'tTJV bE 7tOAlV bl1Îp1tacrav KUt

7tav-cEA.oo� EPllf.LOV E1toi11crav [5 10]. Vgl. lambl. V. P. 260 -cou� -cpuiKov-ca

f!Uptruiwv 7tEpt -cov TE-cpaEv-ca [TpO:Ev-ca Bentley n . Diod. XII 22. 1 ]

7tEpl yE VOf.lEVOU�.

1 4. DIODOR DIN SICILIA XI I , 9. (Pasaju l ar putea fi preluat

<din Ephoros?> I stor icu l p rez intă s ituatia geograf ică ş i

economică a cetătii Sybaris) . (2) lvindu-se la ei un conducător

al mult imi lor (demagog) Telys, acuză în public pe cei mai de

vază bărbati şi convinse pe sybariti să exileze cinci sute de

cetăteni foarte înstăriti şi să le treacă averile în patrimoniul

obştei . (3) Iar exilatii ajungând la Crotona s-au refugiat lângă

altarele din agora. Telys a trimis atunci soli crotoniatilor, pentru

a le porunci să-i predea pe fugari, căci altminteri îi aştepta

războiul . (4) Fi ind convocată deci adunarea poporului pentru

a se hotărî dacă fugarii trebuie predati celor din Sybaris sau

de-ar fi cu putintă să înfrunte cu război un duşman mai puternic,

sfatul şi poporul intraseră într-o mare încurcătură. Şi mai întâi

părerile mult imi iînclinau spre dec izia de a preda pe suplicanti.

de teama războiu lu i . Însă , după aceea, când i-a sfătu it

Pythagoras f i losoful . să-i salveze pe suplicant i . poporul şi-a

mutat gândul şi a decretat război pentru salvarea celor care

ceruseră azil .

1 5 . DIOG. 1 1 46 -cou-cwt [Sokrates] n�, KaeO: q>llcrtv 'Aptcr-co'tEA.ll�

ev -cpi.-cwt OEpt -cotllnKf!� [fr. 75], Eq>tÂ.oviKEt 'Av-ci.A.oxo� AJÎf!Vto� Kal.

'Avnq>G:Jv 6 'tEp<X'tOOK07tO� [86 A 1 . 5], 00� nueay6pat KuA.wv fs. z 1 7] KUl

'Ova-ca� [58 A].

1 62

1 5. OlOG. LAERT. I I , 46. Îl duşmăneauîn vreun fel şi (pe Socrate)

amatorii de gâlceavă, precum zice Aristotel în cartea a treia a

Poeticii, un Antilochos d in Lemnos şi un Antiphon, tâlcuitor

profetic de semne (86, A, 1 . 5) , la fel cum i-au fost duşmani lui

Pythagoras -Kylon şi Onatas.

1 6. IAMBL. V. P. 248 ff. on JlEV ouv cm6v1:� nu9ay6pou eytvE'to

i] bttJ3ouA.1'!. 1tav1:E<; cruvoJloA.oyoucrt, otaq>Epovnu OE 7tEpt 'tfi<; 1:61:E

a1to011Jliac;, oi JlEV 7tpO<; ll>EpEKOOTIV 1:ov I:uptov, oi & de; ME'ta7t6vnov

Atyov'tE<; U1tOOE011Jl11KEVat 'tOV Tiu9ay6pav. ai OE ahiat 'tfi<; emJ3ouA.fi<;

1tAEtOVE<; Atyov'tat, Jlta JlEV {mo "COOV KuA.wvEiwv AE'YOJlEVWV av8p&v "COta&

YEVOJlEVTI. KuA.wv avt'tp Kp01:00VtU't11<; YEVEt JlEV Kat o6�11t Kat 1tAOU't())t

1tp001:EUwV "CWV 1t0At"CWV, ăAA.wc; OE xaA.E1t6<; ne; Kat J3iato<; Kat 9opuJ3<0011<;

Kat 'tupavvtKo<; 1:0 ijeoc; 1tâ.crav 7tpo9uJliav 7tapacrx6JlEvoc; 7tpo<; 1:0

KOtVWVfiO'at "COU Tiu9ayopEÎOU J3iou Kat 1tpOO'EA9mv 1tp0<; a\nov 'tOV

TI u9ay6pav ilO TI 1tpEO'J3U't11V OV'ta U1tEOOKlJlUcr911 ou:X 'ta<; 1tpoEtP11JlEVa<;

ahia<;. (249) yEVOJlEvOU OE 'tOU'tou 7tOAEJlOV icrxup(Jv 1lpa1:o Kat a\nO<; Kat

oi �piA.m mhou 1tpO<; au1:6v 'tE 1:ov nueay6pav Kat 'tOU<; E'taipouc;, Kat

ou1:oo crq>oOpa ne; EyEVE'to Kat ăKpa't� i] q>tA.onJlia au1:ou 'tE 1:ou KuA.wvoc;

Kat 1:&v JlE't' EKEivou 'tE'ta'YJlEVWV, cOcr'tE Ota'tEÎVat JlEXPt 1:&v 'tEA.Emaiwv

Tiu9ayopEiwv. 6 JlEV oiiv nueay6pac; Ota 'taU'tl'lV 'tftV ahiav a7tfiA9Ev de;

1:0 ME'ta7t6vnov KUKEÎ AtyE'tat Ka'taO''tpE1jlat 'tOV J3iov. oi oc KuÂ.OlVEtOt

AE)'OJlEVot OtE'tEAOUV 1tp0<; nueayopEiouc; O''tacrta�OV"CE<; Kat Jtâ.crav

EVOEtKVUJlEVOt OUO'JlEVEtaV. aA.A.' OJlW<; E1tEKpa'tEt JlEXPt nvoc; i] "COOV

TiuEiayopEioov KaA.oKayaeia Kat i] 'tWV 1t6A.Eoov au1:&v J3ouA.TIO't<;, Wcr'tE {m'

EKEivwv oiKoVOJlEîcr9at J3ouA.Ecr9at 'ta 7tEpt 1:ac; 1toA.t1:Eiac;. 1:f.A.oc; OE de;

"COO'OU"COV E1tEJ3ouAE'I)(}'aV 'tOt<; avopacrtv, Wcr"CE EV 'tfit MiA.wvo<; oiKiat EV

Kpo'tOOVt O'UVEOpEUOV't())V 'tWV nueayopEiwv Kat J3ouA.EUOJlEVWV 1tEpt

1tOAt'ttKWV 1tpct'YJlU'tWV \xpa1jlaV'tE<; 'tftV OtKiav Ka'tEKa'l)(}'aV "COU<; ăvOpa<;

7tAftV OUEÎV, 'ApXt1t1tOU 'tE Kat AUO"tOoc;· ou'tot oc vE<ina'tot ov'tE<; Kat

Eilpwcr'to'ta'tot Ot�E1taicrav1:o f.�w 1tW<;. (250) YEVOJlEVOU OE 'tOU'tou Kat

1 63

'A6yov ooof.va notTJO"af-LEVWV t&v nOAEWV nept toi.i O"Uf-LjlaV't� mi9ou�

EnaooaV'tO til� E1tlf-LEÂEia� oi nu9ay6peLOL O"UVEjlTJ OE toi.ito ot' af-Lq>OtEpCXI;

tci� ahia�, oui tE ti]v OÂtywpiav t&v n6'Aewv (toi.i tOLOUtOU ycip Kat

tTJALKomou yEVOf-LEvou na9ou� ou&f-Liav emcrtpOijlTJV enmiJcravto) oui tE

ti]v cmro'Aetav t&v ftYEf-LOVLKwtatwv avOp&v. t&v 8E ouo t&v neptcrw9Evtwv

Uf-Lq>Otf.pwv Tapavtivwv ovtwv b f-LEV "Apxmno� civEXWPTJO"EV ei� Tcipavta,

b 8E A fut� f-LtcriJcr� ti]v b'Atywpiav anflpEv ei� ti]v '�.:.Uaoo Kat ev 'Axaîat

0LEtptj3e tflt nE'AonOVVTJO"LaKflt, E1tEL ta ei� E>Tj�a� f-LEt(I)LlctO"ato crnooofl�

tLV� YEVOf-LEVTJ�· ounep EYEVEtO 'hnaf-LELVOOVI:ia� aKpoati]� Kat natEpa t6v

Ai.icrtv EKaÂEcrEv. && Kat tov �iov Katf.crtpE\j/EV. (25 1 ) oi l:iE Âotnol. t&v

nu9ayopeiwv a9potcr9EVtE� ei� to 'Pftywv EKet 0LEtp$ov f-LEt' aUiJ'Awv.

npot6vt� OE toi.i xp6vou Kat t&v noÂttEUf-Latwv Ent to XEîpov npo�tv6Vt(I)V

anEcrtTJcrav tfl� 'lta'Aia� n'AiJv 'APXinnou toi.i Tapavtivou. Tjcrav l:iE oi

crnOOOaLOtatOL <l>civtWV tE Kat 'hXEKpatTJ� Kat noÂUf-LVaO"t� Kat dLOKÂfl�

cllÂUlO"LOL, 3ev6q>t'A� l:iE XaÂKt&ix; tOOV ano 8pciLKTJ� XaÂKtl:iEwv. E(jlUAal;av

f-LEV ouv tci el; apxfl� ij9TJ Kal. tci f-La9iJf-Lata Kaitot EKÂmoooTJ� tfl� aipEcrEw�,

ew� EUyEv� it<pavia9TJcrav. tai.ita f-LEV ouv 'Aptcrtâi;Evo� [fr. 1 1 FHG 1 1

27 4] l:itTJYEÎtat. NtKOf-Lax� l:iE tci f-LEv ăA'Aa cruvof-LoÂoyEî toutot�, napci

l:iE ti]v anoOTif-Ltav nu9ay6pou ljlTJO"t yeyovf.vat ti"Jv En$ou'Ai]v taUtTIV KtÂ.

[Vgl . 44 A 4 a ş i c . 46]. PORPHYR. V. P. 56 L1tKai.apx� [fr. 3 1 FHG 1 1

245] OC Kal. oi aKp$EO"tEpOL Kat tOV nu9ay6pav q>aO"tV napeîvat tflt

en$ou'Aflt. POLYB. 11 38, 1 0 ff. tci f-LEV ouv tfl� npoatpf.crew� ml. to tfl�

no'AttEia� il:li.wf-La to vi.iv eipTJf-LEVov Kat np6tEpov \mflpXE napci toî�

'Axawî�. . . (39, 1) Ka9' o� ycip Katpoix; ev toî� Katci ti]v 'Ita'Aiav

t6not� Katci ti]v f-LEyaÂTJV 'J.:.Ucil:ia t6tE npocrayopeUOf-LEVTJV EVE1tpTJO"av tci

O"UVEI:ipta tOOV nu9ayopEioov, (2) f-LEtU tai.ita YLVOf-lEVOU KLVTJf-Lato�

OÂOOXEpoi.i� nept t� noÂLtEta� (onep eiK6�, � âv tOOV npWtWV avl:iprov ES

EKacrtTJ� n6'Aew� outw napa'A6y� l:itaq>9apEvtoov) (3) cruvEI311 tci� Kat'

EKeivo� toix; t6no� 'cAATJVtKci� n6'AEt� avanÂTicr9fivat q>Ovou Kal. crtcicrew�

Kal. navtoOanfl� tapaxfl�. (4) EV oi� Katpoî�. ano t&v nÂEtO"t(I)V f-LEpOOV

1 64

tfi� 'cAA.cioo<; 7tpEcrj3eu6vtoov f.1tt ta� otaA.ucrn�. 'Axawi:� mi tfit toutoov

Jtt(J'tEt cruvexpi]cravto 1tpo� titv 't<ÎlV ltUpOV'tOOV KUK<ÎlV E�ayooyi]v.

l 6 . 1AMBL. , V. P. 248 şi urm. Precum că s-a urzit o conspiratie,în

vreme ce Pythagoras era plecat, toti autorii sunt de acord. Însă

părerile lor se deosebesc în ceea ce priveşte locul unde s-a

călătorit, unii afirmând că s-a refugiat la Pherekydes din Syros, altii

la Metapont. Referitor la împrejurările complotului, potrivit acestor

spuse distingem mai multe cauze. Una din ele pune cele petrecute

în seama bărbat ilor d in partida lui Kylon. Iar întâmplările s-au

desfăşurat cam în felul acesta . Kylon era un bărbat din Crotona,

cu faimă şi avere, un cetătean de frunte. Altminteri însă era de

nesuferit: om silnic, ce căuta gâlceavă, fire de tiran, îşi arătase

toată străduinta pentru a fi admis în comunitatea pythagoreică şi

venind chiar în preajma lui Pythagoras, elînsuşi deja bătrân, acesta

1-a respins, dovedindu-1 nepotrivit, din motivele arătate mai sus.

(249) După ce s-a întâmplat acest incident, porniră un război

amarnic - el şi prietenii lui - împotriva lui Pythagoras şi a tovarăşilor

săi. Într-atât de vajnică şi de neîmpăcată invidie se aprinsese la

Kylon şi la cei rându�i în jurul său încât avea să dureze până la cei

din urmă pythagorei. Aşadar, din această cauză Pythagoras a

plecat la Metapont şi acolo, zice-se, îşi află sfârşitul. iar aşa-numitii

partizani ai lui Kylon îşi petreceau vremea urzind vrajba împotriva

pythagoreilor şi arătându-le în orice clipă duşmănie. Cu toate

acestea, până la o vreme, se dovedise mai putemică frumusetea

morală şi vrednicia (ka/okagathia) pythagoreilor, deopotrivă cu

vrerea cetătilor înseşi de a le încredinta cârmuirea treburilor

obşteşti . Dar, în cele din urmă, atât de mult uneltiră duşmanii

împotriva bărbatilor din acea sectă, încât într-o bună zi, când se

aşezară pythagoreii la sfat, pentru chestiuni politice, în casa lui

M ilon, la Crotona, dădură foc locuintei şi îi arseră de vii pe cei

1 65

adunati acolo, în afară de Archippos şi de Lysis, care au scăpat

cu viată. Aceştia doi, fiind cei mai tineri şi în putere , izbutiră cumva

să-şi croiască drum în afară. (250) Iar după cele petrecute,

deoarece n-ou făcut caz cetătile pentru năpasta care-i lovise,

pythagoreii au încetat să le poarte de grijă. S-au nimerit aşa lucrurile

din două motive: pe de o parte, a fost de vină chiar nepăsarea

cetătilor, căci deşi se petrecuse o nenorocire atât de cumplită

n-ou luat nici o măsură, pe de alta, s-a ajuns aici din cauza pieirii

bărbatilor celor mai inzestrati pentru conducere. Dintre cei doi

care scăpaseră teferi, amândoi tarentini, Archippos s-a retras în

Torent, iar Lysis, care nu s-a împăcat cu nepăsarea cetătenilor, se

duse în Elada şi acolo zăbovea în Achaia Peloponesului. U lterior

s-a mutat la Theba, unde s-a bucurat întrucâtva de trecere.

Discipolul său a fost Epaminondas, care-I numea pe Lysis " tată".

Acolo deci şi-a făcut veacul până la moarte. (25 1 ) Restul

pythagoreilor se adunară cu totii la Rhegion, unde-şi petreceau

zilele între ei. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, rânduielile politice

îndreptându-se doar spre mai rău, au început şi ei să părăsească

Italia, cu exceptia lui Archippos (sau Archytas?) din Torent. Cei mai

vrednici dintre aceştia erau Phanton, Echekrates, Polymnastos şi

Diokles din Philus, Xenophilos din peninsula Chalcidica a Traciei. Au

păzit aceştia normele de viaţă şi principiile doctrinei primordiale,

deşi secta lor îşi încetase activitatea, trăind astfel până ce au

dispărut cu noblete. Toate acestea le povesteşte Aristoxenos (fr.

1 1 , FHG 1 1 , 274) . N icomachos este de acord cu faptele înfătişate,

relatarea sa deosebindu-se numai întru cât, după el, conspiratia

s-a petrecut după ce Pythag oras plecase în călătorie .

PORPHYRIOS, V P. 56. Dikaiarchos şi alti autori care au dat

dovadă de scrupulozitate mai mare, spun că Pythagoras se

afla la Crotona când s-a urzit conspiratia. POLYBIOS 1 1 , 38, l O şi

1 66

urm. Princip i i le de guvernare şi acest specific al constitutiei

despre care am vorbit acum existau şi mai înainte la cetătenii

din Achaia . . . (39) Căci . tocmai la vremea în care incendiaseră

în acel tinut al Italiei numit Grecia Mare sediile pythagoreilor,

iscându-se după aceea pretutindeni răscoale prin oraşe (aşa

cum era de aşteptat. fiindcă pieriseră din fiecare cetate pe

neaşteptate oameni de frunte) . lucrurile ajunseseră până într

acolo încât cetătile greceşti din partea locului erau pline de

omoruri. de zavistie şi de tot felul de tulburăr i . În asemenea

împrejurări s-au trimis de pretutindeni din Elada soli care să

readucă pacea, dar acestea pentru stârpirea razelor s-au bizuit

pe acheeni şi pe încrederea de care se bucurau ei <printre

ceilalti greci>.

B) ÎNVĂŢĂTURA. OPERA

1 7 . PHILOD. de piet. p . 66, 4 b 3 Gomp. nueay6pou o' a\rcou ye

OOOEV <pam 'ttVE<; ElVat tWV UVU<pEpOJ.!EvOlV ltapa <ta tpia fXEtVa �t�Â.ta?>.

IAMBL. V. P. 1 99 (verm. aus Aristoxenos] eauJ.lâ�etat oe Kat tfj<;

<pUÂ.aKfj<; aKp$eta· EV yap tooautat<; YEVEat<; EtWV oood<; ou9Evi <paivetat

tWV nueayopEiwv UltOJ.l V11J.1atoov 1tEpttEtEUX00<; 7tpO tfj<; <l>tÂ.oA.âou TJAlKta<;,

aU' OUtO<; 7tpWtO<; t�i]vqKE ta 9pUAOUJ.1EVa tauta tpia �$A.ia, a Atyetat

Mwv o l:upaKOUmo<; EKatov JlVWV 7tpÎ.acr9at nA.âtoovo<; KEAEOOavto<;. Ei<;

ltEvtav nva J.lEYâAllV tE Kat icrxupav U<plKOJlEVOU tOU <l>tA.oA.âou, EltElOTJ

Kat auto<; Tjv UltO cruyyevd.a<; t&v nueayopd.wv, Kat ota tOUtO J.!EttA.a�E

t&v �$A.iwv. Vgl. 44 A 1 (cap. 85) . c . 1 8, 4.

1 7 . PHILODEM. De pietate p. 66, 4 b 3 Gomp. Unii spun că nu

există nimic păstrat <în scris> de la Pythagoras el însuşi. dintre

operele care i se atribuie , în afară de <acele trei cărti?>.

IAMBLICHOS, V. P. 199 (probabil din Aristoxenos) . Se admiră

străşnicia cu ca re au păzit <secretul scrieri lor> . Căci de-a

1 67

lungul unei succesiuni de atâtea generatii se vede clar că

nimeni nu a dat peste comentari i le pythagoreilor, mai înainte

de epoca lui Phi lolaos. Ci numai acesta, primul , a scos la

iveală cele trei cărti despre care se face atâta caz. Se spune

că Dion din Syracusa le-ar fi cumpărat la îndemnul lui Platon,

pentru o sută de mine, după ce Philolaos ajunsese într-o mare

şi cumplită sărăcie. Dar întrucât era el însuşi rubedenie cu

cineva d in secta pythagoreilor intrase în stăpânirea cărti lor.

1 8 . IOSEPH. c. Ap. 1 1 63 autoil [Pyth.) JlEY ouv ouocv 6JloA.oyEîtat

auyypaJlJlU, 1t0AA0t 8E ta 1tEpt autov icrtopTJKUO'l, Kal. tOUtWV E1tl0'11JlOtat6t;

ecrttv "l:.pJlt1t7tot; (vgl. 1 1 A 1 1 . c . 1 9, 2) . PLUT. Alex. fort. 1 4 p. 328

ouoc nueay6pat; i:ypaljiEV ou&v OOOE LWKpCttT]t; ou& 'ApKEO'Î.A.aot; OUtE

KapvEaOllt;. GAL. de plac. Hipp. et Plat. 459 MOII . flooEL&ilvwt; OE

Kal. nueay6pav <pllcriv (năml. er habe bereits die P latonische

Psychologie vertreten) , auwil JlEV toil nueay6pou O'U'Y'YPUJlJlUtOt;

OOOEvOt; Eit; iJJlât; OtUO'WtSOJlEVOU, tEKJlUtpOJlEYOt; oc el; cliv EVtOt t&v JlU61lt&v

autou yEypa<pacrtv. Vgl. in Hipp. de nat. ham. XV 67 K.

18. IOSEPHUS FLAVIUS, Contra Apionem 1 , 1 63. Prin consens

general se admite că nu există nici o scriere <păstrată direct

de la Pythagoras>. Multi au cercetat ştirile transmise despre

doctrina sa, iar printre aceştia cel mai însemnat este Hermippos

(cf. 1 1 , A, 1 1 c 1 9, 2 DK) . PLUTARCH. , Alex. fort. 1, 4, p. 328.

Pythagoras nu a scris nimic, precum nimic n-ou scris nici Socrate,

n i c i Arc hes i laos , n ic i Carnea des . GALE N U S , De placitis

Hippocratis et Platonis 459 MO I I . Poseidonios spune că ş i

Pythagoras (ar fi elaborat deja o psihologie de t ip platonic) < . . . >

dar întrucât n-a fost salvată nici o scriere a sa care să ajungă

până la noi, el face deducti i , judecând astfel după lectura celor

scrise de unii elevi ai aceluia.

1 68

1 9 . DIOG. VII I 6 EVtOt JlEV oi'iv ITu9ay6pav JlT)OE i::v KataÂtTtEîv

<ri>yypaJlJla <pam (Ota7tai�ovn:�. 'HpliKA.ettot; youv o <p'OO'tKo� [22 B 1 291

JlOVovouxl. KEKpayE Kai q>TJO't' 'IIu9ay6pT)� MvT)crapxou icrtopiT)v ijcrKTJO'EV

uv8pomrov JlaÂtO'tCL 1tavtrov. Kat EKÂ�aJlEVOt; ta'Îltat; tl'xt; cruyypa<pat;

E1tOtTJO'!ltO EaUtOU O'O<ptT)V, 1tOAUJla8EiT)V, KaKOtEXVlVT)'. OUt(J) o' El1tEV,

E7tEtOTJ1tEp Evapx6J.!Ev� o ITu9ay6pat; tou «l>UO'I.Kou cruyypaf.!Jlat� ÂEyEt

roOE' 'ou JlU tOV uepa, tOV uva1tVE(J), ou JlU to oorop, to mvro, ou Kot' Otcrro

voyov 1tEpt tou A6you tou&'. yeypa7ttat oc t&t ITu9ay6pat cruyypaJlJlata

tpia, rrailiEuttK6v, IToÂtnK6v, cl>UO'I.K6v.) (7) to oc q>EpOJlEvov W<; rrueay6pou

Aooto6� Ecrtt tou Tapavtivou ITu8ayoptKou <puy6vto� Eit; 0f!l3at; Kat

't7t!lJlEtVOVOa Ka8T)yT)craJlEVOU [Vg l. C . 46]. q>T)crt o' 'HpaKÂEtOT)t; o tOU

fupamrovo� Ev tfit Lrotirovot; E7tttoJlfit [fr. 9 FHG I I I 169] yEypa<pevm

autov Kat ITEpt tOU OAOU EV E1tEcrtV, OE'ÎltEpOV tOV 'IEpov ÂOyOV, ou .., UpXTJ

'& VEOt, una crEj3Ecr8E JlE8' i]cruxia� ta& 1tavta'. tpi tov ITEpt 'lfUXfit;.

tEtaptov ITEpt EucrEI}Eia�. 7tEJl7ttov 'HAo9aAfj tov 'bmXUpJlOU tou Kooou

7tatEpa [vgl . 23 A 3. 8], EKtov Kp6trova Kat ăAÂou�. tov oc MucrttKov

A6yov 'l1t1tacrou q>T)crtv Etvat, yqpaJlJlEVov E7tt Btaj3oAfjt ITu8ay6pou [vg l.

c. 1 8]. 7tOÂÂu� Be Kat imo "Acrtrovo� tou Kpotrovtatou ypaq>Evta�

uvatE8fjvat Ilu9ay6pat.

1 9. DIOG. LAERT. VI I I , 6. Ci uni i spun că Pythagoras nu a

lăsat n ic i o lucrare scrisă. (Dar de fa pt iau lucruri le în glumă.

Căci , măcar Heraclit, f i losoful naturii , mai că nu strigă <cu

indignare> când spune: " Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, arată

râvnă pentru cercetare mai mult decât toti ceilalti oameni şi ,

adunându-şi aceste scrieri într-o culegere, şi-a făurit din ele o

in te lepc iune propr ie - o m u lt ime de c unoşti nte, u n ră u

meşteşug ". S-a rostit astfel deoarece Pythagoras începe

scrierea sa Despre natură 1 1 6 în felul următor: " Nu! pe aerul

pe care îl respir eu, pe apa ce o beau, nu voi răbda vreo

1 69

cr it ică împotriva tratatu lu i a cesta ". Au fost atr ibuite lu i

• , , • . • • , . . , " , • • • , , , , Carte pentru educatie, Despre politică,

Cartea naturit) . (7) Iar ceea ce s-a transmis sub numele său,

de fapt ne vine de la tarentinul Lysis, un pythagoric exilat la

Theba, unde a fost învătăto ru l lui E p a m inon das . Doar

Herakleides, fiul lu i Sarapion, ne spune în a l său Rezumat al

operei lui Sotion (fr. 9 FHG I I I , 1 69) că Pythagoras a mai scris o

lucrare în hexametri Despre Univers şi un a l do ilea poem,

Discursul sacru (Hieros logos) - al cărui început sună astfel: " 0,

voi tineri, venerati cu tăcerea toate acestea! " - apoi a treia

operă Despre suflet, a patra Despre evlavie, a c incea

He/otha/es - titlurile fiind puse după numele pe care-I purta tatăl

lui Epicharmos din Cos - a şasea, Crotona şi altele încă . Cât

priveşte Discursul mistic ne spune că este al lui Hippasos, fiind

scris pentru a-1 calomnia pe Pythagoras. De altfel, multe opere

scrise de Aston crotoniatul au fost atribuite lui Pythagoras.

20 . - IX 23 (Parmenides) OOKEÎ 7tpW'tO� 1tEq><OpUKEVat tOV autov

dvat "bcr7tEpov Kat <Polmp6pov [28 A 1 cap. 23] . . . ' oî OE rrueay6pav.

20. DIOG. LAERT. IX, 23. (Parmenides) , pare-se, a observat

cel dintâi că luceafărul de seară şi ce/ de dimineată sunt una şi

aceeaşi stea (28, A, l , 23) < . . . >, iar alt i i atribuie lui Pythagoras

această descoperire .

2 1 . AET. 11 l , 1 (D. 327, 8) rr. 7tp&to� OOVOj..LU<JE tl)v t&v oA.rov 1tEpwxl)v

1( 6 cr 1-l o V EK tfl� EV aut&t 't�E<O�.

2 1 . AET. IL l , 1 . Pythagoras, cel d intâi, a numit cuprinderea

tuturor lucrurilor k o s m o s, de pe urma rânduielii ce domneşte

în alcătuirea sa.

1 70

C) ELEMENTE ALE DOCTRINEI ANONIME A VECHIULUI

PYTHAGORISM

Secţiunea 58 B.

1 a. OlOG. Vll l 24 q>Ttcrt M Kcd 6 ·AÂ.E�avopoc; ev taîc; toov «<>tA.oo6qxov

otaooxaîc; [fr. 1 40 FHG II I 240] Kat tauta EUpTtKEVat EV nueayoptKOÎ<;

imoiJYr'U.tacrt v· (25) UPXTJV IJ.EV toov a7tavtrov IJ.OVUOa, EK M til<; IJ.OVOOD<;

a6ptcrtov OOOOa wc; av UATtV tilt IJ.OVOOt aition OV'tt {mootilvat, EK OE til<;

IJ.OVOOD<; Kat til<; aopicrtou ouaooc; touc; apt91J.O\l<;, EK OE tWV apt91J.OOV ta

O'TIIJ.EÎa, EK OE to&rov tac; ypaiJ.IJ.Ii<;, � tOv ta Em1tEOa crxiJIJ.ata, EK OE tWV

E1tt1tEO(J)V ta O'tEpEa crxiJIJ.ata, EK OE to&rov ta aicr9Ttta O'WIJ.ata, tOv Kat

ta O'tOtXEÎa Eivat tEttapa, ni)p, UOrop, rilv. atpa, a IJ.E'tajlaA.A.Etv Kat

'tpE1tE0'9at ot' oA.rov. Kat yiyvecr9at � mhwv KOOIJ.OV EIJ.\JIUXOV, voep6v,

Q'(patOpetoil, IJ.EO'TtV 7tEptEXOV'ta 'tTJV YllV Kat auti]v crcpatponoil Kat

1tEptOtKOUIJ.EVTtv· (26) dvm oe Kat avn1to8ac; Kat ta lillîv Katro EKEivmc;

&vro. icr61J.Otpa 'tE Ei vat EV toot KOOIJ.ffit q>W<; Kat crK6to<; Ka t 9Ep1J.OV Kal.

wuxpov Kat �TtPOV Kat i>yp6v, tOv Kat' EmKpUtEtav 9Ep1J.OU IJ.EV etpoc;

yiyvecreat, wuxpou OE XEtiJ.OOVa <�TtPOU o' Eap Kat iYypou cpetv67tropov>. Eav

oe icroiJ.Otpilt, ta KaUtcrta dvat -rou Etouc;, ou -ro IJ.EV eciA.A.ov eap UytEtv6v,

'[0 OE q>eivov q>9tV67tropoV VOO'EpOV. aUa Kat til<; liiJ.Epa<; eciU.nv IJ.EV 'tTJV

Effi, q>eivnv OE 'tTJV EO'nEpaV, o9Ev Kat VOO'EpW'tEpov dvat. 'tOV 'tE 1tEpt tilv

rilv aieEpa ăO'EtO'tOV Kat VOO'EpOV Kat ta EV autoot 1tUV'ta 9VTt'tU, 'tOV OE

avrotcitro aEtKLVTtt6v tE Eivat Kat Ka9ap(>v Kal. i>yu'i, Kat 1tav-ra ta EV

aUtWt aecivata Kat Ota 'tOU'tO 9Eîa. (27) TlAlOV 'tE Kat O'EAi]VTtV Kat toi><;

&A.A.ouc; UO'tEpa<; dvat eeouc;· EmKpa'tEÎ yap '[O 9Ep1J.OV EV autoîc;, 01tEp

EO'n �roilc; atnov. ti]v 'tE O'EAi]VTtV AUIJ.1tE0'9at i>q>' i]A.iou. Kat avepomrot

dvm 7tp0c; 9Eoi>c; cruyytvnav Kata to IJ.Etixnv &v{)pro1tov {)epiJ.o'G· oto Kat

1tpOVOEiffilat 'tOV erov liiJ.WV. ELIJ.apiJ.EVTtV 'tE 'tWV oA.rov Kat Ka'ta IJ.EpO<;

ainav dvat til<; OtOtKi]O'Ero<;. oti]KEtV 'tE U1t0 'tOU i]A.iou UKtîva Ota 'tOU

1 7 1

uie€por; 'toii 'tE 'l'uxpoii Kut nuxeor; (KuA.ofut OE 'tov llEv Oipu '1' u x p o v

uieEpu, 'ti]V & EhiA.ucrouv K<lt 'tO uyp(Jv nuxuv uieepu). 't<lU'tT]V & 'ti]V

aK'tÎV<l K<ll Ei<; �Ev6T] OUEcr6ut K<ll OtU 'tOU'tO �(J)()notEÎV nav't<l. (28) K<ll

�îlv llEV naV'tu oou llE'tEXEt 'toii 6Ep11oii (oto Kut 'tu q>'U'tU �âltu Eivm),

'I'UXi]v llEV'tot 11 i] EXEt v nav'tu. d vm & 'ti] V 'I'UXiJv an6crnucr11u uieEpor;

K<lt 'tOU 6EpllOU KUL 'tOU \jiUXpoii 't!Îlt <'tE> <1'\JilllE'tEXEt V \jiUXpOii uieEpo<;

Ot<lcpEpEtV 'I''Uxi]v �COJÎ<;. aeâVU'tOV 'tE Eivm <lll'tllV, EltEtOi]ltEp K<lt 'tO acp'

OUltEp anEcrlt<l<J't(lt aeavU'tOV ['tE] Ecr'tt. 'tU & �!Îlt<l yEvvâcrSut E� aAA.i]A.cov

ano crltEpllU't(J)V, 'ti]v OE EK Yfi<; YEVEcrtV aOUV<l'tOV Uq>icr'tuo6ut. 'tO &

onepwx d V<lt cr'tuy6vu EYKEcpaA.ou ltEPtEXOOOUV EV E<l'U'tJÎt 6Epll0V a'tllOV"

't<lU'tT]<; & npoocpEpollEVT]<;; 'tJÎt llTl'tp<lt ano llEV 'tOU EYKEq>UÂ.O'U ixoopu KUL

UypOV K<lt <ltll<l npo"îEcr6Ut, E� ffiv crapKU<; 'tE K<lt VEiipu K<lt exnâ K<lt

'tpixur; K<lt 'tO OAOV cruvimucrSut cr!Îlll<l, anO & 'tOU a'tllOU 'I'UXiJV K<ll

utcr6T]crtv. (29) 110pcpoiicr6ut OE 'tO llEV npâl'tov nuyEv Ev llllEPut<;

'tecrcrupaKov'tu, KU'tu & 'toi><; 'tJÎ<; ixp11oviur; A.6your; ev En'tu il evveu il

ohu 'to nA.Eî:cr'tov llTJcrl. 'tEÂ.EtcoSEv anoKu"îcrKEcrSut 'to �pecpor;. EXEtv & ev

uil'tâlt naY'tu<; 'toi><; A.6your; 'tfi<; �coîlr;, ffiv Eipo11Evcov cruvtxecreut KU'tU

'tOU<; PlÎ<; ClpllOVt<l<; A.6your; EKOO't(J)V EV 'tE't<lYilEVot<; K<ltpot<; emytVOilEVCOV.

'ti]v 'tE ui:oST]mv Kotvâl<;, Kul. Ka't' door; 'ti]v ăpumv, a't116v nvu ăyuv

EtV<lt 6Epll0V, K<lt OtU 'tOU'tOV AEYE't<lt ot' aepor; opâv K<lt ot' UOU'tor;·

aY'tepEi&crSut yup 'tO 6Epll0V ano 'tOU \jiUXpoii, EnEi 'tot, Ei 'I''UXpO<; Tjv 6 EV

'tOt<; Ollll<lcrtV a'tllO<;, OtEtcr'ti]KEt av <O'IJOCV> npO<; 'tOV OllOtOV âtpu· viiv &

E<J'ttV EV oir; liA.iou nuA.ur; KUÂ.EÎ 'tOi><; 6cp!luAilOU<;" 'tU o' UU'tU K<lt nept 'tfi<;

aKOJÎ<; K<lt 't!ÎlV Â.Otlt!ÎlV uicrei]oECOV Oorll<lTI�Et. (30) 'ti]v o' avepomou 'I''Uxi]v

OtT]tpficr!lut 'tptxîl, et<; 'tE voiiv K<lt cpptvur; K<lt eu116v. voiiv llEV ouv K<lt

SullOV dvut K<lt EV 'tOL<; ăA.A.ot<; �O>tot<;, cpptvur; & llOVOV EV avepomcot.

Eivm & 'ti]v âpxilv 'tii<; 'I''UXfi<; anO KupOiur; llEXPl<; EyKEcpaA.ou, K<lt 'tO llEV

ev 'tfit K<XpOiut 11tpor; uu'tfi<; unapxetv eu116v, cpptvur; & K<lt voiiv 'tu ev 't!Îlt

EyKEcpaA.cot. cr'tuy6vur; 8' d V<lt ano 'tOU'tCOV 'tU<; uicrei]cretr;· K<lt 'tO llEV

cpp6vtllOV aeâvu'tOV, 'tU OE Â.OtltU 6VT]'tU. 'tpEcpEcr6ui 'tE 'ti]V 'I''Uxi]v ano 'tOU

<ltll<l'tO<;" 'toi><; OE A.6your; \ji'UXJÎ<; aVEilOU<; Eivut. a6pU'tOV o' dvut UU'ti]V

1 72

KUt 'tOil<; Myouc;, btd KUt 6 aie�p aopa'toc;. ( 3 1 ) OE(jf.HX 'tE dvm 'tflc;

IJIUXflc; 'tac; <pA.EJhc; KUt 'tac; ap'tllpÎ.ac; KUt 'ta VEUpa. ()'tav o' icrX{lTJl KUt

Ka9' a1YrJlv YEVOJlfVll i]pEJlflt, OEcrJla yî.yvEmlat au'tflc; 1:0\Jc; A.6youc; K:at 'ta

epya. EKpt<p9eîmiv 'tE au1:�v bd yflc; nA.a�Ecr9at ev 1:&1 <lfpt OJlOÎ.av 1:&1

crWJlU'tt. 'tOV OE 'i:,pJlflV 'tUJlÎ.UV dvm 'tWV IJIUXWV Kat ota 'tOU'tO IToJlnEa

A.fyecr9at KUt rruA.aîov KUt Xe6vtov, E1tElOTJ1tEP OU'toc; KUt eicrnEJl1tEl ano

'tWV (j(OJlU'tWV 'taljluxac; an6 'tE yflc; KUt EK 9aA.U't'tllc;· KUt ăyEmlat 'tac; JlEV

KaSapac; enl. 'tOV Uljlt(j'tOV, 't(xc; OE aKa9Up'touc; JlTJ'tE EKEÎ.vmc; 1tEAU�EtV

JlTJ'tE aA.A.iJA.mc;, 0Etcr9at o' EV UppTJK'tOtc; &crJlol:c; ll1t0 't::ptVUwV. (32) dvaî.

'tE nana 1:ov <lfpa 1Jfux&v EJlnA.ewv· Kal. 1:ou'touc; 1:oil<; O!lî.Jlovac; 'tE Kal.

ijpwac; VOJlÎ.�Emlat KUt l)1t0 'tOU'tWV nEJlnEcr9at av9p6:Jnmc; 'tO{Jc; 'tE OVEÎ.po'\lt;

KUt 'ta crTJJlEÎU v6cro'\l 'tE Kat <{yyteî.ac;, KUl.> OU JlOVOV av9p6:Jnotc;, aA.A.a

KUt npoj3U'tOtc; Kat 'totc; ăA.A.mc; K'tiJVEcrtV. de; 'tE 'tOU'tOUc; yiyvEcr9at 'tO{Jc;

'tE Ka9apJloil<; Kal. ano'tpomacrJlouc; JlUV'ttKTJV 'tE nâcrav Kat KATJoovac; Kat

'ta OJlOtU. Jlfytcr'tOV Of <pTJcrt 'tWV EV avepWnotc; dvm 't�V IJIUX�V nEîcrat enl.

'tO ayaeov il Em 'tO KUKOV. EUOalJlOVElV 'tE avepronouc;, O'tav aya!hl IJI'UX�

7tpOO'YEV11'tat, JlTJOEnO'tE oE i]peJlEÎV JlTJOE 1:ov au1:ov poov Kpa't:Eîv. (33)

opKt6v 'tE dvat 'tO OÎ.KUtoV, KUt ota 'tOU'tO Ma opKtoV A.f.yecr9at. 'tfJv 'tE

ăpE�V clpJlOVÎ.UV dvm KUt �V VyÎ.EtUV Kal. 'tO aya90v unav KUt 'tOV 9E6v·

010 Kal. Ka9' apJlOVÎ.UV (j'\JVEcr'tUVat 'ta oA.a. <ptA.i.av 'tE dvm EVapJlOVLOV

icr6'tTJ'tU. 'ttJlac; 9eot:c; OELV VOJlÎ.�EtV KUt ijpwm Il� 't(xc; tcrac;, aA.A.a 9eoîc;

JlEV ad JlE't' E\J<pTJJlÎ.ac; AEUXHJlOVOUV'tac; KUt CtyYEUOV'tac;, ijpwm OE ano

Jlf(jO'\J TJJlEpac;· 't�V OE ayvEiav dvm ota KU9apJl&V KUt AO'U'tp&v Kal.

1tEptppaV'tTJpÎ.WV KUt ota 'tOU UU'tOV KU9UpEUEt V ano 'tE KTJOoUc; KUt AEXO'Uc;

KUt JltUcrJla'toc; 7taV'toc;, KUt anEXEcr9at j3pw1:&v 9vTJcrEtotWV 'tE KpEWV KUt

'tptyA.&v KUt JlEAUVOUpwV KUt rot&v KUt 'tWV OOto'tOKWV [il �WtWV] l<Ut KOOJlWV

Kal. 1:&v ăA.A.wv oov napaKEA.euonm Kal. oi 1:Cxc; 'tEAE'tac; ev 1:ot:c; iepot:c;

em 'tEA.ouv'tEc;.

1 7 3

DIOG. LAE RT. VII I , 24

Spune şi Alexandros, în cartea sa Succesiunile filosofilor, că

a găsitîn comentariile pythagoreice următoarele învătături: (25)

Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar din această unitate

provine doimea nedefinită, servind ca suport material un itătii

care este cauza. Din unitate şi din doimea nedefinită se trag

numerele, din numere punctele, din puncte linii le, din linii figurile

plane, din figurile plane figurile solide, din figurile solide corpurile

sensibile ale căror elemente sunt patru la număr: focul, apa,

pământul şi aerul. Acestea se transformă şi trec pe rând prin

toate lucrurile. Astfel se naşte din ele Universul (Kosmos) însufletit,

înzestrat cu ratiune, sferic şi cuprinzând la mij loc pământul; de

asemenea ceea ce la noi e jos, în dreptul antipozilor e sus. Se

repartizează în mod egal în Un ivers lum ina şi întuner icul ,

fierbinteala şi frigul, uscăciunea ş i umezeala. Dintre acestea,

dacă predomină căldura este vară, când biruie frigul e iarnă,

predominând uscăc iunea e pr imăvară , în sfârşit , b i ru ind

u m ezea la , e toa mnă târz i e . Dacă toate acestea se

cumpănesc în mod egal , (echil ibrându-se) , avem cele mai

bune perioade a le anului , dintre care primăvara înfloritoare

este sănătoasă, iar pieirea o aduce toamna, purtătoare de

boli. Tot la fel se petrece ziua: dă în floare dimineata şi piere

odată cu întunericul. De unde şi vremea d in amurg e mai

nesănătoasă. Aerul din jurul pământului este neclintit şi aducător

de boli. De aceea, tot ce se află în acest aer e muritor. Dar

văzduhul cel mai de sus este mereu în mişcare, pur şi sănătos;

iar toate din cuprinsul lui sunt fără de moarte şi, din această

pricină, divine. (27) Soarele şi luna dimpreună cu celela lte astre

sunt zei; căci în ele predomină căldura, iar aceasta e cauza

vieti i . Luna e luminată de soare şi omul se înrudeşte cu zeii ,

1 74

întrucât are parte ca om de căldură; de aceea zeii priveghează

pe oameni cu gândul. Destinul este cauza rânduieli i tuturor

lucrurilor şi în parte <a fiecărui lucru> . Raza soarelui pătrunde

prin " eter", care este rece şi dens (căci ei numesc aerul " eter

rece", iar marea şi umezeala " eter dens'). Şi această rază se

cufundă până în adâncuri şi astfel dă viată tuturor lucrurilor.

(28) Deci toate câte au parte de căldură trăiesc; de aceea

plantele sunt fiinte vii , dar nu toate au suflet. Acesta este o

frântură desprinsă din eter, formată şi din căldură şi din răceală,

fiindcă partic ipă şi la eterul rece . Sufletul se deosebeşte de

viat ă . El este nemur itor, întrucât e desprins d in ceva de

asemenea nemuritor. Fiintele vi i se zămislesc una din alta prin

sământă. Naşterea spontană din pământ nu există . Sământa

este un cheag picurat din creier şi contine în el un suflu cald.

Cheagul acesta, introdus în uter, aduce din creier un zer,

umezeală şi sânge , din care se formează carnea, nervii, oasele,

părul şi toate părtile corpului, pe când sufletul şi simtirea se

plămădesc din acel suflu. (29) După ce mai întâi se coagulează

picătura, ea capătă formă în aproape patruzeci de zile ş i ,

potrivit legilor armoniei, copilul deplin dezvoltat e adus pe lume

în şapte, nouă sau zece luni. Are în el toate proportiile care

alcătuiesc viata şi acestea, legate într-o serie continuă, se tin

laolaltă, potrivit ratiunilor armoniei, fiecare făcându-şi aparitia

la intervale regulate. Senzatia , în general, ş i vederea, în specia l,

ar fi un suflu neobişnuit de cald. De aceea se spune că se vede

prin aer şi prin apă, fiindcă eterul cald este combătut cu cel

rece. Căci de-ar fi fost rece suflul din organele văzului, nu şi-ar

fi păstrat întru n i mic deoseb i rea , întâ ln ind u-se cu aerul

asemănător. Există chiar pasaje în care Pythagoras numeşte

ochi i " port i le soarelui ". Părerile lui sunt aceleaşi în ceea ce

priveşte auzul şi cele lalte simturi. (30) Pythagoras mai spune că

1 7 5

sufletul omului se împarte în trei: raţiunea (nous) , mintea (phrenes)

şi pasiunea (thymos) . Raţiune şi pasiune au ş i ce lelalte animale,

dar minte numai omul. Principiul sufletului fi inţează din dreptul

inimii şi se întinde până la creier. Partea care se află în inimă

este pasiunea, iar părţile care sălăşluiesc în creier sunt mintea şi

raţiunea. Simţurile sunt stropii care picură din acestea. Elementul

mental este nemuritor, iar toate celelalte muritoare. Sufletul se

hrăneşte din sânge; facultăţile sufleteşti sunt adieri ca de vânt,

căci şi sufletul şi facultăţile sale sunt nevăzute, de vreme ce şi

eterul e nevăzut. (3 1 ) Vinele, arterele şi nervii alcătuiesc legăturile

sufletulu i . Dar când sufletul prinde vigoare şi stă în repaos,

concentrat în sinea sa, atunci vorbele şi actele devin legăturile

sale. Expulzat pe pământ, el rătăceşte prin aer, asemănător

trupului. Hermes este vistiernicul sufletelor, fiind numit din această

cauză "Însoţitorul ", " Portarul " şi " Subpământeanul ". Căci e l

călăuzeşte sufletele desprinse de trupuri, atât pe uscat cât şi

pe mare. Pe cele curate le duce în tărâmul cel mai de sus, iar

celor impure nu le îngăduie să se apropie între ele, ci sunt legate

de către Erinyii cu lanturi ce nu se pot frânge. (32) Tot văzduhul

e plin de sufletele, ce se cheamă daimoni sau eroi, care trimit

oameni lor visele, semnele de boală şi de sănătate. Şi nu le trimit

numai oameni lor, ci de asemenea şi o ilor şi tuturor vitelor; la ei

(daimonil) se referă riturile de purificare şi cele apotropaice,

întreaga divinaţie, glasurile prevestitoare şi toate celelalte de

acelaşi fel. Iar o preocupare de frunte între cele omeneşti este

să îndemni sufletul spre bine sau spre rău . Sunt fericiţi oamenii

câd e sădit în făptura lor un suflet bun, dar acesta nu stă

niciodată în repaos . . . şi nu predomină mereu acelaşi curs. (33)

Ceea ce este drept are putere de jurământ şi de aceea lui

Zeus i se spune " Zeus, (temei) al jurămintelor". Iar virtutea este

armonie, la tel ca sănătatea, la fel ca binele - sub orice formă

1 76

s-ar găsi - la fel ca divinitatea. Din această cauză toate sunt

alcătuite potrivit legilor armoniei. Prietenia rezultă şi ea dintr-un

raport armonie al egalitătii. Nu trebuie acordate cinstiri egale

zeilor şi eroilor. Să venerăm totdeauna zeii cu tăcere religioasă,

înveşmântati în alb şi aducându-le prinos. Iar pentru eroi să tinem

ceremonii numai de la miezul zilei încolo. Curătenia sufletească

se obtine prin purificări, prin băi rituale şi lustratii, prin ablutiuni

după o slujbă funebră, după ridicarea din patul nuptial, după

orice atingere impură (miasma) şi prin obtinerea de la carnea

animalelor moarte, de la roşioare, m rene de mare, ouă şi

an ima le ieşite din ouă , nemâncând bobul ş i pract icând

celelalte abtineri prescrise de cei care oficiază riturile de initiere

în slujbele sacre.

4. ARISTOT. Metaph. A 5. 985 b 23 Ev &: toutot� Kat 7tpO toutrov

( Leuk ippos und Demokritos) oi KaA.oullEvot Tiu8ay6pnot t&v

llaBTJllUtrov <hJIUllEVOt 7tp&tm tauta 7tpoflyayov, Kat EvtpacpevtE� EV

autOl� ta� tOUtWV arxa� t&v OVtWV apxa� onf!8TJcrav dvat 1tUVtWV.

E1tEt BE. tomrov oi apt8llOl <pUcrEt 7tp&tot, EV OE tOl� apt8llOl� EOOKO'\JV

8Eropdv OllotcOllata 7toA.A.a tOl� oum Kat ytyVOllEVot�. llâAAOV il EV 1t1lpt

Kat yfit Kat i.>Batt, Ott to llEV totovBt t&v apt8!lcOV 7tU8o� BtKatOOUVTJ, tO

BE. totovBt \j/UXTt Kat vo�. EtEpOV OE KatpO� Kat t&v ăA.A.rov ro� EÎ1tEÎV

EKacrtov OllOtW�. Ett BE. t&v apllOVlcOV EV apt8llOl� OpcOVtE� ta 7tU8TJ Kat

tou� A.6you�. E7td Bit ta llEV ăUa tol� aptBllOl� E<paivEto tl)v cpumv

Uq>WllOtcOcr8at 7tâcrav, oi B' apt8llOl 1tU(jTJ� tfj� <pUcrEro� 1tpc0t01, ta t&v

apt8llcOV crtotXEla t&v OVtWV crtOtXEta 1tUVtWV U7tEAa�ov dvat, Kat tOV

OAOV oupavov UpllOtav dvat Kat apt8ll6v· Kal. ocra dxov OllOAoYOUllEVa

BEtKvUVat EV tE tOl� apt8llOl� Kat tal� apllOViat� 1tp0� ta tOU oi>pavou

mi8TJ Kat llEPTJ Kat 7tp0� tl)v OATJV BtaKO(jllTJ(jlV, tauta cruvuyovtE�

E<pflpllottov. Kav d ti 1tou BtEAEt7tE, 7tpocrqA.ixovto tou cruvnpollEVTJV

1tâcrav autol� dvat tl)v 7tpayllatEiav. 'Atyro B' olov, E1tEtB1) teA.nov i]

1 7 7

8EKat; dvat 8oKEt Kat Jtâcrav 1tEptEtÂ.TJ<pEvat ti]v t&v cipt8Jl&v <p'Îlcrtv,

Kat ta <pEpOJlEVa Kata tOV oupavov OEKa JlEV dvai <pacrtv, OVt(I)V 8t

evvea Jl6vov t&v <pavEp&v 8ta toiito 8EKâtTJV ti]v civnxeova nowiimv.

8ubptcrtat oc 1tEpt tOUtWV EV EtEpOtt; TtJl îv aKpt�EcrtEpov. ALEX. z. d. St .

S 4 1 , 1 Â.EyEt oc 1tEpt toutwv Kat ev tott; ITEpt o1Jpavoii [S. 58 B 37] Kat

EV taît; t&v rrueayoptK&v 86�att; UKp$ecrtEpov. 75, 1 5 tfit; oc tâ�EWt;

tfit; EV t&t oupav&t, flv E7tOtoUVtO t&v cipt8f.L&V oi rrueay6pEtot,

JlVTJJlOVEUEt EV t&t 8EUtEpWt ITEpt tfit; rrueayoptK&v 86�%· (ARISTOT.)

M . Mor. A 1 . 1 1 82 a 1 1 7tprotot; JlEV ouv EVEXELPTJOE rrueay6pat; 7tEpt

cipEtfit; EinEiv, ouK operot; &· tat; yap apEtat; Eit; toilt; cipt8Jloilt; civâywv

OUK oiKEiav t&v cipEt&v ti]v 8Ewpiav E7t0tEtto· ou yâp ecrttv it 8tKUtOOUVTJ

cipt8f.Lot; icrâKtt; tcrot;. ARISTOT. Metaph. M 3 . 1 078 b 2 1 oi 8t

rrueay6pEtOt 7tp6tEpov 7tEpi ttV(I)V OÂ.iywv, oov tOUt; Myout; Eit; toilt;

cipt8JlOUt; civfjmov, oiov ti ecrtt KatpOt; il to 8iKatov il yâJlOt;, EKEtVOt;

[Demokrit] 8' EuMywt; e�frtEt to ti ecrttv. Eth . Nic. E 8. 1 1 32 b 2 1

80KEÎ 8E ttcrt Kat to civtt7tE7tov80t; dvat (mÂ.&t; 8iKatOV, 0007tEp oi

rrueay6pEt0t E<pacrav· c:Opi�ovto yap ânÂ.&t; tO 8iKatov tO civtt7tE7tOVS0t;

ăUwt. Zur âpf.Lovia KOOJlOU vgl . auch SEXT. adv. math. VII 95 ff.

ARISTOTEL Metaph. 1 (A), 5, 985 b 23 . Printre aceşti filosofi (şi

mai înainte ch iar de ei) , aşa-numiti i " pythagorei ", care se

înde letn iceau cu matemat ica , făcuseră c e i d intâ i să

propăşească studiile acestea şi , întrucât erau educati în spiritul

lor, au considerat că principii le matematicii sunt principii a le

tuturor lucruri lor ex istente. Şi cum în studi i le matemat ice

numerele ocupă , în mod natural, primul loc, iar lor l i se părea că

în numere contemplă multe asemenări cu lucrurile ce fiintează

<permanent> şi cu cele aflate în devenire - mai mulre decât ar

fi găsit în elementele Foc , Pământ şi Apă - deoarece pentru ei

o anu mită modificare a numerelor însemna " dreptatea ",

cutare însemna " sufletul" şi ratiunea, cutare " prilejul potrivit" şi

aşa mai departe - fiind exprimabilă numeric oricare altă stare a

1 78

lucrurilor - observând pe deasupra că şi modificările de sunete

şi raporturile armoniei muzicale sunt exprimate prin numere, iar

apoi celelalte lucruri arătându-şi la fel toată firea lor printr-o

asemănare ce ia chipul numerelor, aceste numere dovedindu

se cele d intâi principii ale întregii naturi. au ajuns la presupunerea

că elementele numerelor sunt <implicit> elementele tuturor

lucrurilor şi cerul întreg este armonie şi număr. Şi câte alte potriviri

se pricepeau să dea la iveală, pentru a raporta proprietătile

numerelor şi ale scării armonice atât la diferite atribute şi părti

ale cerului cât şi la întocmirea Universului. adunându-le pe toate

acestea laolaltă, le alcătuiră într-un sistem. Iar dacă se ivea o

lacună undeva, râvneau cu tot dinadinsul să facă un adaos,

pentru ca întreaga lor teorie să rămână bine închegată. Aşa

de pildă, întrucât z e c e <decada> era considerat un număr

perfect, care cuprinde natura întreagă a numerelor, ei afirmă

că şi corpurile ce se mişcă prin ceruri sunt zece, dar fiind numai

nouă cele vizibile, din acest motiv ei născocesc al zecelea

corp, numit a n t i h t o n (" Anti-pământ') . Despre aceste

probleme am stabilit ce trebuie inteles cu mai multă precizie în

altă parte < . . . >. 986 a 1 5 (DK 58 B 5) . Se vede aşadar că şi aceşti

gânditori consideră numărul atât ca principiu, cât şi ca materie

pentru lucruri. modelând accidentele suferite de acestea şi stările

lor permanente. Drept elemente ale numărului ei socot perechea

şi neperechea, iar dintre acestea primul este infinit, celălalt finit.

Unitatea provine din amândouă elementele (căci este şi

pereche şi nepereche), iar numărul din unitate. De altfel, după

cum s-a spus, cerul întreg înseamnă pentru ei numere. Altii apoi,

care fac parte din aceeaşi şcoală, spun că există zece principi i .

orânduite după înrudirea lor: finitul şi infinitul, neperechea şi

perechea, unul şi pluralitatea, dreapta şi stânga, masculin şi

feminin, repaos şi mişcare, plan (drept) şi curb, lumină şi întuneric,

bun şi rău, pătrat şi oblong < . . . > Acest fel de a orândui principii le

1 79

1-a conceput pare-se şi Alkmaion din Crotona, f ie că el îl

împrumutase de la gânditorii aceia, fie că ş i-au însuşit e i

conceptia lui. Pythagoreii au arătat în mod lămurit câte ş i ce fel

sunt aceste contrarii. (986 b) Aşadar, putem lua d in ambele

doctrine ale acestora numai atâta : că opozitiile <grupurile de

contrarii> sunt principii ale lucrurilor existente. Dar câte şi de ce

fel sunt aceste principii nu aflăm decât de la una din şcoli (a

pythagoreilor de obedientă strictă) . Cum pot fi însă raportate

la cauzele arătate princ ipi i le nu reiese în mod articulat din

enuntarea lor. S-ar părea totuşi că ei orânduiesc asemenea

elemente în domeniul materiei, întrucât afirmă că substanta

lucrurilor se compune şi se plăsmuieşte din acestea ca din părti

ale lor imanente. Cele spuse până acum sunt suficiente ca să

ne putem da seama de felul de a gândi al acestor fi losofi vec hi

care au admis pluralitatea elementelor naturii. Există însă unii

care au conceput Universul ca o natură unică , dar nu toti în

acelaşi fel, nici ca frumusete a gândirii, nici în ce priveşte natura

lucrurilor. Dar pentru cercetarea cauzelor de care ne ocupăm

aici, discutia privitoare la părerile lor nu are nici un rost . Căci nu

procedează precum unii dintre filosofii naturii, care, după ce

au stabilit că Fi inta este Unul, o generează totodată din Unitate,

ca dintr-o materie. Ci altfel spun ei: pe când filosofii naturii

adaugă mişcarea, făcând să se nască astfel Universul, aceştia

sustin că el este imobil. ARISTOTEL Magna Moralia A ( 1), 1 1 82 a

1 1 . Cel dintâi Pythagorasse apucă să vorbească despre virtute.

Dar nu <a enuntat> corect <conceptul>. Căci raportând la

numere virtutile nu făcea un studiu aplicabil virtutii ffindcă

dreptatea nu este un număr pătrat. Cf. de asemenea Eth.

Nicom. E(V) , 8, 1 1 32 b 2 1 . Unora l i se pare că tratamentul

retributiv este în mod absolut d r e p t u 1, aşa cum au sustinut

pythagoreii. Fi indcă ei detineau simplu d r e p t u 1 ca fiind o

retribuire proportională cu altceva. ARISTOTEL Metaph. XI I I (M),

1 80

4, 1 078 b 2 1 . Socrate se ocupa cu studiul virtutilor morale şi

căuta - cel dintâi - să dea definiţii generale cu privire la ele.

Căci dintre filosofii naturii numai Democrit atinsese puţin <un

asemenea domeniu> şi definise oarecum caldul şi recele. Iar

mai înainte, pythagoreii nu trataseră decât probleme referitoare

la câteva lucruri, ale căror definiţii le reduceau la numere, cum

se întâmplă de pildă cu ocazia, cu dreptatea sau cu căsătoria.

Dar <Socrate> în chip firesc a căutat să afle ce ar fi esenta.

6. ARISTOT. Eth . Nic. A 4. 1 096 b 5 7tt8uvci:rtEpov o' EOlXUcrtV oi

nuSuy6pEtot ÂtyEtv 7tEpt atrtOU, neEv·tEI; EV tiît 'tOOV ayaa&v O''Ucr'totXtat

'tO EV.

ARISTOTEL, Etica Nicomahică A 4, 1096 b 5. Pythagoreii se

rostesc despre această problemă în mod mai convingător,

aşezând Unitatea (,, Unul') în acelaşi rând cu cele bune înrudite

primord ial .

7 . - Eth. Nic. B 5. 1 1 06 b 29 'tO yap Ka!COV 'tOU a7tEipou, � oi

llu8ay6pEtot ELKa�ov, 'tO o' ayaBOv 'tOU 7tE7tEpaO'f!EVOU.

ARISTOTEL Et. Nic. 1 1 , 5, 1 1 06 b 29. Răul ţine de nemărginire

(infinit sau " nelim itat') , aşa cum presupuneau în reprezentările

lor pythagorei i , pe câtă vreme binele ţine de finit.

8. - Metaph. A 5. 987 a 9 f!EXPt !lEV oi'iv t&v 'JtaA.tK&v Kat xwpl.<;

EKEivwv !lGpUXOHEpov Eip{JKamv oi ăUot 1tEpt aut&v, 1tATJV, c001tEp El1t0f!EV,

oooîv ahiatv tUYXavoum KEXPllllEVot, Kat toutwv ti]v Etepav oi !lfv f!iav

oi OE ouo 7t0to00t, tl']v o9Ev it KLVT]m<;· oi OE nueay6pEtot ouo !lEV ta<; cipxU<;

Kata 'tOV autov Eip{JKam 'tp01tOV, 'tOO'OU'tOV OE 'tpooEnEEIEO'aV, o Kat tOt6v

EO''ttV aut&v, O'tt 'tO 1tE1tEpaO'f!EVOV Kat 'tO ă1tEtpov !Cat 'tO EV oux EtEpa<;

1 8 1

nv� om19rJcrav dvat qrooets. oiov 1riip il yfiv ii n totoiitov E'tEpOV, &J .. .J..: auto 'tO ă1tEtpOV l((Xl a&o to EV oumav dvat tOU'UOV oov K:CX'tl]yopoilvtm·

Oto K:CXl aptSj.tov dvat tl]v oumav CUtUVtOlV. m:pi tE tOUtOlV ouv 'tOUtOV

anEqrr'Jvavw tov tp61tov, K:al. m:pl. toii ti ecrnv ijp!;avto IJ.EV Aiynv K:al.

opi.�EO"Elat, Âi.av o' U1tÂ.&s E1tpaY1J.CXtEffiTJO"CXV. cbpi�ovt6 tE yO:p E1tt1tOÂ.CXtOls,

K:CXt un 1tpWtOlt tl1tCtp�EtEV O ÂEX8Ets opQS, toilt' EtVCXt tftV OUO"tCXV tOU

1tpUYIJ.CXtOs EVOIJ.�OV, c001tEp El ns OlOttO tCXUtOV dvat Ot1tÂ.UO"toV K:al. tftV

ouillia, Ot6n 1tp&tov UnCtpXEt toîs oucrl. to Ot1tÂ.CtmOV. UÂ.Â.' ou tmhov EO"'ttV

rcroos to dvm Ot1tÂ.amoot K:al. oooot. Ei 0€ 111'1. 1toUa to ev ecrwt, o KaKEivms

cruvEjlmvEv. Vgl. ebend. B 5. 1002a 8.

ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 5, 987 a 9- 1 7 .

Până la filosofii italiei şi (apoi, ulterior) , lăsând deoparte pe

aceştia , ce i la l t i f i losofi au t ratat c a m neclar prob lema

principiilor. Atâta doar, că şi ei se folosesc, după cum am spus,

numai de două cauze <în doctrina lor> . Iar pe aceea din care

provine mişcarea, uni i o consideră unică, altii dublă . Tot în

acelaşi fel şi pythagorei i au afirmat că există două principii . Dar,

au adăugat - în aceasta constă particularitatea gândirii lor -

că există Finitul (şi Unitatea) şi Infinitul (apeiron) , pe care nu le

au considerat ca nişte naturi aparte - cum ar fi Focul, Pământul

sau altceva de acelaşi gen - ci însăşi n e m ă r g i n i r e a

(infin itul) şi însăşi u n i t a t e a sunt substanta lucrurilor, cărora l i se

adaugă ca predicat. De aceea numărul este substanta tuturor

lucrurilor. Aşa s-au rostit deci în problema care ne preocupă,

începând să vorbească despre ceea ce există şi să dea

definiti i . Dar au procedat foarte simplist în expunere, venind cu

definitii superficiale. Astfel, de pildă , pr imul număr căruia i se

potrivea o determinare dată de ei îl considerau substanta lucrului

determinabil <cu care fusese pus în raport? Ca şi cum ar socoti

cineva că dublul şi notiunea de " doi" (dyada sau " doimea')

1 82

ar fi unul şi acelaşi lucru. fiindcă notiunea de dublu este inerentă

mai întâi numărului doi . Dar nu este acelaşi lucru a fi dublu sau a

fi doi. Altfel. Unul (unitatea) va fi plural itate, ceea ce li s-a

întâmplat chiar (pythagoreilor) acelora dezorientati de false

reprezentări numerice.

9. - M 6. 1 080b 1 6 Ktd oi rrueay6pEtol o' Eva, tov JlU911JlU'ttKOV

[namlich apt9Jl6V], 1tÂ:r)v ou KEXWPlO"JlEVOV a'A'A' EK 'tOU'tOU 't� aicr9Tlta�

oucria� O"UVEO"tavat cpacri.v. 'tOV y(xp OÂOV OUpaVOV KatacrKEuat;;oumv El;

apt9JlOOV, 1tÂTJV ou JlOVUOtKOOV, aÂÂfJ. 't� llOVaOa� U1tOÂaJlPavoumv EXEtV

JlEYE9o�· 01t(J)� oc to 1tpOO'tOV EV O"UVEO"'tTJ exov JlEYE9o�, U1topEÎV EOtKacrt V.

ARISTOTE L, Metaph. XI I I (M) , 6, 1 080 b 1 6. Iar pythagoreii

sustin şi ei că singurul număr este cel matematic, numai că, <în

doctrina lor> nu este separat de lucruri. c i substante le sensibile

sunt alcătuite din acesta. Construiesc Universul ( " cerul') întreg

din numere - dar nu din unităti (monades) abstracte, - căci, aşa

cum presupun ei, unitătile au întindere (mărime spatială) . Pe

cât se pare nu găsesc o ieşire pentru a explica în ce fel s-a

alcătuit unu/ primordial (hen proton) înzestrat cu mărime. Alt

gânditor sustine că numărul primordial ar fi unul ideal, iar altii că

numărul ideal este identic cu cel matematic. Tot aşa de împărţite

sunt şi părerile privitoare la lungimi, suprafete şi figuri solide. Unii

socot mărimile matematice ca fiind deosebite de cele care

vin după Idei . Dintre cei care sustin astfel de teorii, unii recunosc

măr imi le matematice. dar considerate numai sub raport

matematic . Aşa procedează cei care nu fac din numere idei

şi , dealtfel. n ic i nu admit existenta Ideilor. Altii admit mărimile

matematice. dar nu le iau în sens matematic. Căci. după ei, nu

orice mărime se divide în mărimi şi nu orice fel de unităti pot fi o

dualitate (dyas) . Aşadar pleacă de la postulatul că numerele

1 83

se alcătuiesc din unităti (monadikoi arithmol) toti cei care afirmă

că Unul este element şi principiu al celor existente, în afară de

pythagore i , care , d u pă c u m spunea m îna inte, atr ibu ie

numerelor mărime.

10 . ARISTOT. Metaph. M 8 . 1 083 b 8 6 oe t&v nuaayopEiwv

tp6no<; tftt 11EV O .. attou<; E:xn ouaxEpEia<; t&v ElpTJ11Evwv, tiit oc ioia<;

E-t:epa<;. to 11ev ya.p 11it xwptcnov nolEîv tov apta11ov acpatpEîtm no'A'Aa

t(Î)V Ct01JVUtWV' tO OC ta <JOOI!Uta El; Ctpt9!1ffiV Eivat <J1JYKEl11EVU, KUt tOV

Ctpt9110V to\itov Eivat 11USTJ11UtlKOV, aouvat6v ecrnv. OUtE yap Ut011U

11E1E9TJ 'A.Eynv CtÂ.TJaE<;· d 9' on I1UÂ.tata to\itov EXEl tov tp6nov, oux ai'

yE 110Va&<; 11EYE9o<; EXO'OOlV. 11EYE9o<; o' el; MlUlpEtWV cruyKEÎcr9at Jtffi<;

ouvat6v; aUa 11TJV o y' apt911TJtlKO<; apt9110<; 110VU0tK6<; ecrnv. eKEÎVOt oc

tov apt9!1ov ta ovta 'A.Eyoumv· ta yo\iv 9EWpi!l1ata npocramoum toî<;

<JOOI!U<JtV 00<; el; eKEivwv OVt(l)V t&v apt911ffiV.

ARISTOTEL Me taph. X I I I , 8 , 1 083 b 8 . Modal itatea de

explicare din doctrina pythagoreilor într-o anumită privintă

comportă dif icultăti mai m ici decât cele ment ionate mai

îna inte, dar din alt punct de vedere implică dificultăti de natură

d iferite , care- i sunt propri i . Să concepi n umărul ca f i ind

nesepa rat <de lucrur i> supri m ă m u lte d i n consec inte le

imposibi le, însă , pe de a ltă parte , a considera corpuri le

c ompuse d i n n u mere , ia r numă ru l acesta ca f i i nd c e l

matematic este ceva imposib i l . C ă c i n u este adevărată

afirmatia că există mărimi spatiale indivizibile (atoma) şi chiar

dacă s-ar întâlni cât de multe mărimi de acest fel, măcar

unitătile în mod cert nu au mărime. Cum ar fi atunci posibilă

existenta unei mărimi compuse din <elemente> indivizibile?

Cel putin numărul aritmet ic, luat ca atare, impl ică unităti

abstracte. Dar pentru pythagorei numărul înseamnă lucruri

1 84

c u ex istentă <rea lă> . E i a p l ică dec i enuntur i teoret ice

corpuri lor, ca şi cum ar fi alcătuite din acele numere.

1 1 . -A. 7 . 1 072b 30 ooot OE tJ1tOA<Xf.ll3ciV0001.V, c001tEp oi nu9ay6pEt0t

Kat :E7tEooumoc;, to KciA.A.tcrtov Kat ăptcrtov f.Llt tv cipxfit El vm, oux to Kat

trov qmtrov Kat trov �rouov tac; apxcXc; atna f.LEV dvm, to oE KaA.ov Kat

tEA.Etov tv toîc; EK toutoov, ouK 6p9&c; otovtat.

ARISTOTEL, Metaph. XII (A) , 7 , 1 072 b 30 . Cât priveşte pe

aceia care socot precum şi pythagorei i şi Speusippos, că

Frumosul cel mai presus şi Binele suprem nu există în obârşia

lucrurilor, întrucât principiile plante lor şi animalelor sunt cauzele,

dar Frumosul şi Desăvârşitul se află în cele care derivă din

aceste <pr inc ip i i> , e i nu-şi formează o pă rere corectă

<judecând astfel>.

1 2. -A 6. 987 b 1 O tl)v oc f.LE8E�tv touvof.La f.LOVov f.LEtE�aA.Ev [Platon].

oi f.LEV yap nueay6pEtot f.Llf.LTJO'Et ta ovta <p!XO'tV ElVat trov apt9f.Lrov, ITA.citoov

OE f.LE9E�Et. tl)v f.LEVtOt 'YE f.LE9E�tv il tl)v f.LÎflT)O'tV Tine; av ElT) trov Eiorov,

acpdcrav EV lCOtVOOt �T)tEÎV.

ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 6, 987 b. Deoarece pythagore ii

spun că lucrurile existente fi inţează prin imitarea <mimesis>

n u merelor, P laton <af i rmă că există> pr in p a rt ic ipare,

transformând doar termenul. Însă problema de a preciza ce ar

fi participarea sau imitarea Idei lor au lăsat s-o cerceteze

îndeobşte altcineva.

1 3 . -A 6. 987b 22 to f.!Evtot yE EV ofuîav dvat, Kat flll EtEp6v yf. n

ov A.EyEcr9at Ev, 7tapa7tA.TJmooc; toîc; nueayopdotc; iiA.EyE [Platon] Kat to

toUc; apt9f.!OUc; ai tîouc; Ei Vat toîc; aA.A.otc; tfic; oumac; rocrautooc; EKEÎ votc;.

1 85

'tO oc UV'tl 'tOU arrt:ipou � EV� ouaoa 1totfiom, 'tO oc ă1tEtpOV EK 1-LfYUÂ.OU

Kal. 1-LtKpou, tout' rowv· Kal. en 6 1-LEV to� apt8!lo� 7tapU ta aicrOT(ta, oi

o' apt8!lo� dvai cpacnv aU'tU 'tU 1tpUY!!U'ta, Kat 'tU !!UihJ!la'ttKU 1-LE'ta�u

toutoov ou neEacnv. 'tO 1-LEV ouv 'tO ev Kal. tou<; apt8�-LOU<; 1tapU tu 1tpUY!lU'ta

1totficrat, Kat 1-LTJ OOcr1tEp oi Ilu8ay6pEtot, Kal. i] tc:iiv Eiorov Eicrayooyi] otu

'tTJV ev 'tOt<; Â.oyot<; eyEVE'tO O"KE\jltV (oi yap 1tpO'tEpot OtaÂ.EK'ttKlÎ<; ou

1-LE'tEÎ:XOV) K'tÂ..

ARISTOTEL, Metaph . 1 (A) , 6, 987 b 22. Totuşi e l , (Platon! ,

spunea, potrivindu-se aici cu pythagoreii, că Unul este substanta

şi că nu se dă predicatul " unu " pentru nimic altceva. La tel se

apropie de pythagorei când spune că numerele sunt cauzele

existentei reale a celorlalte lucruri. Dar este proprie doctrinei

sale enuntarea potrivit căreia în loc să considere Infinitul

(apeiron) o unitate, ia ca premisă d y a d a şi construieşte Infinitul

din cele două entităţi : M a r e 1 e şi M i c u 1 . De asemenea, el

socoteşte că numerele au existenţă în sine, pe lângă lucrurile

sensibile (separat de ele) , pe când pythagorei i susţin că numere

sunt lucrurile înseşi şi nu consideră obiectele matematice ca

ceva intermediar între ideea de număr şi acestea (lucrurile

sensibile) . Aşadar la încheierea că Unul şi Numerele fiinţează

separat de lucruri, deci nu aşa cum susţineau pythagore ii, el

(Platon) , ajunsese odată cu introducerea " Ideilor" în sistemul

său , prin reflexia cuprinsă în raţionamente log ice, întrucât

predecesorii săi nu recurgeau la dialectică.

14 . THEOPHR. Metaph. 33 p. Xla 27 Usener (Ross-Fobes)

IlÂ.U'tOlV oc Kat oi Ilu8ay6pEtOt 1-LUKpuv 'tTJV U1tOO'taO"tV em<vofJcraV'tE<;

'tc:iiV llpx&v OlOV'tat 'tO EV> llli!EÎ0"8at y' e8EÂ.EtV U1tUV'ta. KUt'tOt Ka8U1tEp

avnemiv nva 1tOtoUcnV til<; aoptO"'tOU OUUOO<; Kat 'tOU E:v6<;, ev ilt Kat 'tO

1 86

ă7tEtpov Kat 1:0 ă1:aK1:ov Kat 1tâcra Wc; d1ttîv UJlOpq>ta Ka9' aim'Jv. oÂ.w�

oux ot6v 'tE ăvEU 'tUU'tT]� 'tlJV 'tOU OÂ.OU <pumv [namlich Eivm1. aU' oiov

icrOJlOtpEÎV f\ Kat U7tEpEXEtV tfj� EtEpa� f\ Kat ta� !lpxa� evavna�. OtO

Kat OUOE 'tOV 9E6v, OOot tân 9Erot 'tl]v aiti.av avamoumv, ouvacr9at 7tavt'

Ei� 1:0 ăptcr'tOV ăyEtV, aÂ.Â.' El1tEp, E<p' ooov EVOEXE'tat.

TEOFRAST, Metaph. 33, p. XI a 27. Platon şi pythagoreii,

observând o mare distantă între principii <şi domeniul realitătii>,

consideră că toate lucrurile tind să imite (să refacă mimetic) U n

u 1. Oricum ar fi, ei concep un fel de antiteză între d u a 1 i t a t e a

nemărginită şi u n i t a t e, <antiteză> în care intră atât nemărginirea

(apeiron) , cât şi ceea ce fiintează neorânduit (atakton) şi , ca să

zicem aşa, tot ceea ce este inform în sine. Fără această <opozitie

antitetică> nu poate subzista natura î n t r e g u 1 u i, ci este

verosimi l să credem că el echi l ibrează e lementele, fie că

predomină asupra celeilalte năzuinte <de dislocare a părtilor>,

fie că se cumpănesc principiile contrare. Din această pricină

nici chiar divinitatea (pentru cei care leagă cauza lucrurilor de

divinitate) nu este în stare să le îndrume pe toate spre binele

suprem, ci atunci când reuşeşte, <aceasta> se întâmplă numai

în măsura posibilului.

1 5. AET. 1 3, 8 (D. 280) Tiu9ay6pa� Mvflcrapxou DXJltO� 7tp&t�

<ptÂ.ooO<piav toutwt 1:6Jt pi(Jlan 7tpocrayopEucra� !lpxa� toilc; apt9Jloilc; Kat

ta� cruJlJlEtpia� t� ev toutm�. � Kal. apJlovia� KaÂ.Eî, ta ot es aJl<patEpwv

cruv9Eta crtotXEîa, KaÂ.OUJlEVa OE YEWJlE'tptKU. 7tUAtV OE 'tl]v JlOVaoa Kat

'tTJV a6ptcrtov OUUOa Ev taî� apxaî�. (J7tE00Et OE autrot 'tWV !lpxrov T] JlEV

E1tl 1:0 1totfl'ttlCOV atnov Kat dOtlCOV, 07tEp ecrtl. vo� 6 9E6�. T] OE E1tl 1:0

7ta9flTIKOV 'tE Kat UÂ.tKOV, 01tEp ecrtl.v 6 6pato� lCOOJlO�. dvm OE 'tTJV <pOOtV

tou apt9JloU &Ka. JlEXPt yap trov OEKa 7tavtE� "bAÂ.flVE�. 7tavtE� !Xtpf3apot

apt9JlOUm V, e<p' a EÂ.96V'tE� 7tUÂ.tv ava7toOOUcrtv E1tl 'tl]v JlOVaOa. Kat 'tWV

1 8 7

oe��:a miA.tv, <pTJcriv, i] ouvajli� ecrnv Ev toî� 'tEcrcrapcrt Kat 'tfit tEtpaot. to

Of: <XltlOV' El 'tl� CUtO 'tTJ� jlOVclOa� [avmto&i>V] K<X'tU np6craecrtV n9E:t11 'tOUs

aptflj.J.OU; ăx.pt t&v tecrcraprov 1tpoEA.8<0v EK1tA11p<00El 'tOV <'tWV> OCK<X apt8j.J.OV'

eav o[ uJtepj3aA.Tit n� tov 'tfi� tetpaoo�. Kal. t&v oeKa UltEpEKJtEcrEîtm·

oiov d tt� 8ei11 ev K:al. ouo 1tpocr8Ei11 K:al. tpia ��:al. toutot� 'tEcrcrapa, tov

t&v oeK:a EK:ltA.llProcrEl apte11ov. &crte o aptSj.J.o� ��:ata 11Ev 11ovaoo ev toi�

otKa, K<X'tfx OE OUV<XjltV EV 'tOÎ� tecrcrapcrt. OlO K<Xl EltE<p8eyyovto oi

nueay6petot � jlqicrtou opKOU OV'tO� til� 'tE'tpUOO� [Pyth. vers. fr. 4

Nauck (hinter lambl. V. P. p. 229)]·

ou j.J.U 'tOV UjlE'tEp<Xl KE<p<XÂ.ât lt<XpaOOV't<X 'tE'tp<lK'tUV

1tayav aevaou <pucreoo� i�oojla t' exoucrav.

Kal. iJ iJ!lEtepa wuxiJ. <pllcri v, EK tetp<ioo� cr,)yKEt tat. d vm yfJ.p vouv

bttcrtl'Jj.J.TIV oo�av atcr81lcrtv, El; ffiv Jtâcra tEXVTI K<Xt ElttcrtTJjlll K:<Xt autol.

A.oyt��:oi Ecrj.J.Ev ��:tA.. Vgl. 44 A 1 3; THEO S. 97, 1 4 Hill ; SEXT. adv. math.

VI I 94ff. nebst Parallelstellen.

AET. 1, 3, 8 (D. 280) . Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, de fel din

Samos, primul care a denumit cu acest termen f i 1 o s o f i a,

<numind totodată> p r i n c i p i i n u m e r e 1 e şi s i m e t r i i 1 e din

cuprinsul acestora, cărora le mai spune şi armonii, cele rezultate

din acestea două fiind e 1 e m e n t e 1 e c o m p u s e numite şi

g e o m e t r i c e. Distinge apoi d y a d a nelimitată . Pentru el unul

dintre principii tinde în directia unei cauze eficiente (poietikon

aition) şi formative (eidikon) , divinitatea identificându-se de

aceea cu inteligenta. Celălalt principiu tinde spre o realizare

sensibilă în substanta materială, identificându-se cu lumea

(kosmos) vizibilă. Afirmă că decada e natura numărului, întrucât

până la zece numără toti elenii, la fel ca toti barbarii şi ajungând

acolo se întorc iar înapoi la unitate. Mai spune de asemenea

1 88

că V i rtua l itatea ( dynamis) nu mărulu i zece se găseşte în

numărul patru şi în tetradă. Pricina este următoarea: dacă

cineva (pornind tocmai) de la unitate ar pune la rând toate

numerele până la patru însumate unul după a ltuL înaintând

va împl in i număru l celor zece (un ităti l . Dacă depăşeşte

număru l tetradei, va trece dincolo de zece. Acesta (zece)

se obtine numai dacă ia cineva pe u n u şi adaugă pe d o i, la

care mai pune pe t r e i , adăugând apoi acestora un p a t r u ,

până ce va împl in i numărul z e c e . Aşadar, sub raportul

monadei (al unitătilor) numărul fi intează în z e c e, dar sub

raport virtual este cuprins în p a t r u. Din această cauză

pythagoreii invocau t e t r a d a ca fiind cel mai mare jurământ

(Pyth . vers. fr. 4 Nauck; IAMBL . , V P. , p. 229) .

Da! <Jur> pe cel ce-a dăruit seminţiei noastre t e t r a k t y s-ul

Număr ce cuprinde izvorul şi rădăcina veşnic curgătoarei naturi.

Şi sufletul nostru , spune e l , se a lcătu ieşte din tetradă.

Deoarece el este i n t e 1 i g e n t ă , ş t i i n t ă , opinie (doxa) şi

simtire , iar noi înşine suntem inzestrati cu judecată discursivă

(logikot) , etc. etc.

(Compară 44 A, 1 3, D K; Theo S. 97, 14 Hi l l . ; SEXTUS EMPIRICUS,

Adv. math. VII, 94 şi urm. cu multe alte locuri paralele) .

1 6. (ARISTOT.) Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36 Ober die Dekas il on EV

8flm âvaA.oyiau; thtcxper; Kuflucot âptEl�ot U1tOtEAOUVt!Xl, f.l; rov <p!XO'l V

âptEl�&v oi TI u9ay6petot to nâv cruvecrtâvm.

ARISTOTEL, Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36.

( . . . Despre decadă . . . ) sau că patru numere c ubice se

împl inesc în zece analogi i (progresi i ) - numere d in care

pythagoreii spun că este alcătuit întregul (Univers) .

1 89

1 7 . ARISTOT. de caelo A l . 268 a l O Ku8rmEp yap cpum Kut oi

I1u8ayopEtot, 1:0 7tâV !CUt 'tU 1tllV'tU 'tOÎ<; 'tptcrt V ffiptcr'tat' 'tEÂ.EU'tll yap !CUt

IJ.Ecrov Kut apyiJ 1:ov apt81J.OV EXH 1:ov 1:ou nuv1:o<;, 'tUU'tU oc 1:ov 'ti!<; 1:pui0o<;.

ARISTOTEL, Despre cer 1 (A), l . 268 a 1 0.

După cum spun şi pythagorei i , ( to pan) şi toate lucrurile

( ta panta) sunt defin ite de cele trei <notiuni>; căci s f â r ş i

t u 1, m i j 1 o c u 1 şi î n c e p u t u 1 au numărul întregului, acestea

însă <alcătuiesc> numărul t r i a d e i .

1 8. EUDEM . fr. 83 (Porph. z. Ptol . Harm. 1 7 p . 1 1 5, 4 DOr.) Ev 1:&t

npomot tii<; 'Apt81J.TJ'tt1Cfi<; icr1:opiu<; Â.Eyrov 1tEpt 'tWV I1u8ayopcirov 'tUU'tt

Ku'ta AEI;tv· 'i!n O€ 1:oU<; 1:&v 'tpt&v cru�J.cprovt&v Â.oyoU<; 1:ou TE ota Tccrcrllprov

!CUt 'tOU oux 7tEV'tE !CUt 'tOU oux 7ta0"WV on O"UIJ.�E�TJKEV EV 1tpO)'tOL<; ll1tUpxHV

1:oî<; Evvtu· � yap Kut y Kut o yivE'tm Evvtu'.

EUDEMOS fr. 83 (din PORPHYRIOS, Comentariu la Pfol. Harm. i, 7,

p. 1 1 5, 4 DOr.) . În prima carte a Istoriei aritmeticii, vorbind despre

pythagorei, spune cuvânt cu cuvânt cele ce urmează: " raporturile

celor trei consonante - cvartă, cvintă şi " d i a p a s o n" (octava)

se găsesc în primele nouă numere. Căci 2 cu 3 şi cu 4 fac 9.

19 . PROCL. in Eucl. 1 47 p. 426, 6 Fr. (Ev 1:oî<; 6p8oyroviot<; 'tptywvot<;

1:0 ano tii<; 'tllV 6p8ilv yroviuv U7tO'tEl VOOOTJ<; 7tÂ.EUpâ<; 'tE'tpayrovov tcrov

Ecrn 1:oî<; ano 1:&v 1:i!v 6p8iJv yroviuv ncptexoucrwv nÂ.Eup&v 'tE'tpayrovot<;) t 1:&v j.!EV icr1:opcîv 1:a apxuîu �uÂ.ojlevrov aKouov'tu<; 1:0 8EWpTJIJ.U 'tOU'to

Ei<; I1u8ay6pav avu1tEj.i7tOv'trov i!mtv EilpEîv Kul. �u8mEîv Â.Eyov1:rov u'inov

E1tt 'tlÎl EUpEO"El.

PROCLOS, Comentarii la Euclid 1, 47, p. 426 6 Fr. În triunghiurile

dreptunghice pătratul construit pe latura ce subîntinde unghiul

drept (hypotenusa) este egal cu pătratele construite pe laturile

care cuprind aceste unghiuri (catetele) .

1 90

20. - in Eucl. 1 44 p. 4 1 9, 1 5 (7tap(x ti]v oo9Eîcrav E1>9Eîav t&t

ooeEvtt tptyrovo:n tcrov 1tap!XAATJAO'YpaJljlOV 7tapaJkxA.Ei:v Ev ycoviat, fi ecrttv

tcrTJ tfit oo9EicrTJt ycoviat Ei>euypajljlCOt) Ecrtt JlEV (xpxaîa, <pacrl. V oi 1tEpt

'tOV l:�:OOTJf.LOV [fr. 89 Speng.], Kal. tii<; 'tOOV nueayopEicov flOUcrTJc; EUp�f.Lata

ta\ita fi 'tE 7tapal3oA.i] 'tOOV xcopicov Kal. i] U1tEpj3oA.i] Kal. i] EAAEtljlt<;.

PROCLOS, ibidem 1, 44, p. 419, 1 5. A construi la o dreaptă

dată un paralelogram egal unui triunghi dat, într-un unghi rectiliniu

dat. Acestea, spun cei din şcoala lui Eudemos (fr. 89 Spengel),

sunt vechi descoperiri ale muzei pythagoreilor şi - la fel - dintre

locurile geometrice, p a r a b o 1 a , h i p e r b o 1 a şi e 1 i p s a .

2 1 . PROCL. in Euclid. 1 32 p. 379, 2 (7tavto<; tptyrovou f.Ltâ:c; toov

1tAEupOOV 1tpOOEKf3ATJ9EtcrTJ<; i] EKtO<; ycovia oool. taîc; EVtoc; Kat U1tEVavtiov

tcrTJ ecrti, Kal. ai EvtO<; 'tOU tptyrovou tpEîc; ycoviat oucrl.v 6peaîc; tcrat

Eic:ri V) l:::UOTJf.LO<; OE 6 nEpt1tatTJTI KO<; [fr. 88 Spen g 'l Ei<; toi><; n u!layopEiouc;

ava1ttf.L1tEt ti]v tOOOE tOU 8ECOpEf.Lato<; Ei)pEmv, Ott tpiycovov anav oool.v

6p9aîc; tcra<; EXEt ta<; evtoc; ycoviac; Kat OEtKVUVat <pTJcrl.v autouc; OUtCO to

1tpOKEljlEVOV' Ecrtco tpiycovov to A B r. Kat �xaco Ota tOU A tfit B r

7tapaA.A.TJA.oc; i] Ll b. €1tEl. ouv 1tapaA.A.11A.oi Eim v ai B r Ll b, Kal. ai

evaA.A.a� tcrat Eicrt v· tcrTJ ăpa i] JlEV i>1to Ll A B tfit imo A B r, i] oc i>1to b

A r tfit U1to A r B. Kotvi] 1tpOOKEicr8co i] <imo> B A r, ai ăpa U1to Ll A B

B A r r A b, tomtcrnv ai U1t0 Ll A B B A b, tOUtEcrttv ai ooo op{lal.

tcrat Eicrl. taîc; tau A B r tptyrovou tpun ycoviatc;. ai ăpa tpEîc; tou

tptyrovou ouo 6p8aî<; Eicrtv rcrm' .

PROCLOS, ibidem 1 , 32, p. 379, 2. Prelungindu-se o latură a

oricărui triunghi dat, unghiul extern <care se formează astfel>

este egal cu cele două unghiuri opuse, iar cele trei unghiuri

interne ale triunghiului sunt egale cu două unghiuri drepte.

Eudemos peripateticul (fr. 88 Speng.) atribuie descoperirea

1 9 1

teoremei acesteia pythagoreilor <enuntul potrivit căruia> orice

triunghi are unghiurile interne egale cu două unghiuri drepte -şi

sustine că ei demonstrează în felul acesta enuntul propus: fie

triunghiul ABC, iar prin A să se ducă dreapta DE, paralelă cu

latura BC. Deoarece dreptele BC şi DE sunt paralele, unghiurile

alterne interne sunt egale . Deci unghiul DAB este egal cu ABC,

iar unghiul EAC este egal cu ACB. Fie unghiul BAC comun. Ca

atare unghiurile DAB, BAC şi CAE, adică cele cuprinse sub DAB,

BAC, însumând două unghiuri drepte, sunt egale cu cele trei

unghiuri ale triunghiului ABC. Deci toate trei unghiurile unui triunghi

sunt egale cu două unghiuri drepte.

22. ARISTOT. Metaphys. A 8. 989 b 29 oi IJ.EV ouv KaÂ.oUIJ.EVot

rruaayopEtot taîs IJ.EV CxPXaîs Kal. toîs crtOtXEÎ.Ots EKt01t(l)tEpots xp&vtat

t&v qmmoA..&yoov (to ()' atnov on 1tapEÂ.a�ov autas OUK � aicr6r]t&v· ta

yap 1J.a9T]1J.attKa tCÎlV OVt(I)V ăvEU Ktvitm:ros ecrnv, E�(l) tCÎlV 1tEpl. ti)v

acrtpoÂ.oyiav), OtaÂ.Eyovtat IJ.EVtot Kal. npayiJ.atEOOVtat 1tEpl. qrooEOOs mxvta·

yevv&cri tE yap tov o1>pav6v, Kal. nepl. ta toutou IJ.EpTJ Kal. ta mi9TJ Kal. ta

i:pya otatTJpoikn to cru11�aîvov. Kal. tas ixPXas Kal. ta atna Eis taiita

KatavaÂ.icrKOUcrtV, ros OIJ.OÂ.oyotîVtEs toîs ăÂ.Â.Ots qmmoÂ.oyms on t6 'YE

ov toi>t' Ecrtiv ocrov aicr9T]t6v Ecrtt Kal. 1tEptEtÂ.TJq>EV 6 KaÂ.OUflEVOs oupav6s.

tas ()' aitias Kat tas apxas, OOIJ1tEp El1tOflEV, tKavas Â.EyOUIJtV E1taVa�f)Vat

Kal. enl. ta avootepoo t&v ovtoov, Kal. IJ.â.Â.Â.ov il toîs nEpl. q>ooeoos Â.oyms

apf.Lottoooas. EK tivos flEVtm tp6nou riv11ms ecrtat nf.patos Kal. aJtEîpou

flOVOV U1tOKEtflEV(I)V Kal. 1tEptttOU Kal. (xptiou, ou9Ev Â.Eyoumv, il n&s ouvatov

ăveu Ktvitcreoos Kal. IJ.Eta�oÂ.fJs yEvEcrtv ei vat Kal. q>9opav il ta t&v

q>EpoflEV(I)V Ep-ya Kata tOV oupav6v. Ett & EltE OOtTJ ttS autoîs EK tOUt(I)V

Eivat to IJ.EYE9os dte &tx9EiTJ totîto, OflOOS tiva tp6nov ecrtat ta flEV

KO\îq>a ta & �apos exovta tCÎlV IJOlflCxtOlV; E� rov yap U1tott9Evtat Kal.

Â.EyoucrtV, OUaEV flâ.Â.Â.OV 1tEpt tCÎlV 1J.a9T]1J.attKCÎlV Â.Eyoucrt IJOlflCxt(ţJV il 1tEpt

t&v aicr9T]t&v· oto nEpl. nup6s il riîs il t&v ăÂ.Â.oov t&v towutoov croof.Latoov

1 92

ouo' 6nouv ElpTtKUO"tV, Ct'tE ouElEv 1tEpt 'tOOV aicr9TI't00V OiJlat Aiyovn:� tOtoV.

E'tt Of ltOO� OEÎ A.aJ3EÎv attta JlfV dvat 'tU 'tOU apt9JlOU 1tCt9ll Kat 'tOV

apt9JlOV 'tOOV Kata 'tOV oupavov OV't(i)V Kat ytyVOJlEV(i)V Kat f� cipxfi� Kat

vuv, apt9JlOV o' aAA.ov Jlll9Eva dvat napa tov Ctpt9JlOV to'Gtov E� ou

0"'\lVEO"'tTIKEV 6 KOOJl�; ihav ycip EV 't(l)tOt JlfV 'tOOt JlEpEt oo�a Kat <'tOAJlU,

EV 't(i)tOt Ob KUtpO� autoî� Tit, JllKpOV Of ăvro!lEv il l((ltro!JEV aotKia Kat

Kpim� fi Jll�t�, an6&t�tV Of AEyrom V on 'tOU't(i)V 'v EKUO"'tOV apt9JlO� EO"'tt,

O"UJll3aivEt Of Kata 'tOU'tOV 'tOV 'tOltOV Tl011 1tAfj9o� dvat 'tOOV 0"'\lVtO"'tUJlEVrov

JlE-yE9&V ota 'tO ta Jta911 tauta aKOAO'U9Eîv 'tOl� 't01t0t� EKUO"'tot�, ltO'tEpOV

OU'tO� 6 aut6� Ecrnv Ctpt9JlO� 6 EV 'tOOt o'l)pavrot, ov &î A.aJ3Eîv on 'tOU't(i)V

EKacrt6v tcrnv, fi napa toutov ăAA.�; Vgl. N 3 . 1 090 a 20.

Metaph. 1 (A) 8, 989 b 29-990 a. Iar cei care se numesc

pythagorei operează cu principi i şi elemente mai neobişnuite

decât cele pe care le deosebeau primii filosofi ai naturii. Pricina

unei asemenea situaţi i se datoreşte faptului că au preluat

principii le din afara domeniului sensibil, deoarece Obiectelor

matematice le l ipseşte mişcarea (şi fac excepţie numai cele

din domeniul astronomiei) . Totuşi. ei discută şi studiază tot ceea

ce se referă la natură . Într-adevăr. doctrina lor se ocupă de

geneza Cerului şi supun observaţiei părţile sale: ce se întâmplă

cu ele. ce acţiuni suferă şi cum lucrează <părţi le acestea

constitutive> . Folosesc principiile şi cauzele pentru a explica

exclusiv asemenea fenomene. ca şi cum ar fi de acord cu

ceilalţi filosofi ai naturii cum că există numai ceea ce cade sub

simţuri şi este cuprins de aşa-numitul Cer. Dar aceste cauze şi

principi i ei susţin, aşa cum am spus. că sunt capabile să se ridice

şi până la lucrurile suprasensibi le, fi ind mai potrivite pentru

explicarea lor decât pentru discursurile referitoare la natură . . .

Ş i apoi cum ar trebui să luăm drept o explicaţie coerentă ideea

că modificările numărului. la fel cu numărul însuşi. ar fi cauzele

celor ce fiinţează şi se întâmplă în ceruri. de la primele începuturi

1 93

până astăzi, fără să existe vreun alt număr în afară de acesta

din care se a lcătuieşte U niversu l (kosmos) ? Când potrivit

învăţăturii lor, într-o anumită regiune <a Universului> s-ar afla

opinia şi cutezanta, în alta ocazia (Kairos, momentul " critic"

sau " oportun') , iar ceva mai sus, ori ceva mai jos , nedreptatea

şi despărţ i rea sau amestec u l , dacă ne-ar demonstra

configuraţia lor, spunând că fiecare din acestea este un număr

şi că se întâmplă să fie de pe acum în aceste locuri o pluralitate

de mărimi compuse, deoarece însuşirile numerice din alcătuirea

lor merg împreună cu fiecare grup de locuri - <dacă lucrurile

stau astfel>, atunci oare a c e s t n u m ă r aflător în cer este el

acelaşi c u număru l pe care l-a m luat drept <înfăţişare

particulară> pentru fiecare din cele <situate în Univers> sau

mai există un altul în afară de acesta?

23. - z 2. 1 028 b 1 6 OoJCEî oc nm ta toi.i crroJ.latoc; 7tFpata, oiov

emqKivEUx JCat ypaJ.lJ.lTJ JCat crnyJ.liJ JCat JlO�, dvm oOOiat, JCat Jl&A.A.ov f\ to

cr&j.J.a JCat to O'tfPOOV. E.n mxpa tl':t aicr9Tyta oi f.�Ev oUJC otovtcn dvat oueEv

totoi.itov, oi oc 1tM:iro JCat JlâA.ÂOv ovta mota c007tEp TIAâtrov tâ t' ElOfi JCtÂ.

ARISTOTEL, Metaph. VII (Z) , 2. 1 028 b 1 6. Unii sunt de părere

că limitele corpuri lor, adică suprafaţa, linia , punctul şi unitatea

sunt substante şi chiar într-un grad mai mare decât corpul sau

volumul (" solidui 'J .

24. - N 3 . 1 090 b 5 Eicrt ot nv� Ot ElC tOU 1tEpata dvm !Cat ecrxata

ti]v O''tt'YJ.lTJV JlEV ypaJ.lJ.lf\<;, taU'tfiV o' E1tt1tEOOU, toi.ito OC'tOU O'tf{)EOU, OlOV'tat

dvm civâYJCTtV totauta<; qJOOEt<; dvm.

ARISTOTEL Metaph. XIV (N) , 3, 1 090 b 5. Unii gânditori, pornind

de la observaţia că punctul este limita şi extremitatea liniei,

1 94

aceasta la rândul ei este limita suprafetei, iar suprafata este

limita volumului (a corpului " solid') , consideră că trebuie să existe

" fiinte" (obiecte a le firii) de acest soi.

25. -z 1 1 . 1 036 b 8 iuropofut nv� fioTJ Kal. E1tl. wu KuKÂ.ou Kal. tou

tptycOVOU, � OU 1tpOO'ijKOV ypajljl<XÎ� opîl;m9at K<Xl tâll O'UVEXEÎ, aÂÂ.a

1tUV't<X 't<XU't<X OjlOt� AiyEcr9at cOO'<XVEl O'UpKE� il OO'tâ 'tOU av9pW1tOU K<Xl

X<XAKO� K<Xl A.i.9o� 'tOU UVOplUV'tO�. K<Xl avayoUO'l 1tllV't<X Ei� toUc; iipt9jlou�,

K<Xl yp<Xjljlij� 'tOV IJJyov tov 'tWV 000 dvai. lp(lO'lV.

ARISTOTEL Metaph. VI I (Z) l l , 1 036 b 8. Însă de vreme ce

lucrul acesta pare a fi cu putintă, doar că nu este l impede în

ce cazuri anume, unii cugetători sunt nedumeriti chiar cu privire

la cerc şi la triunghi , socotind că nu se cuvine să le definim prin

l in i i şi prin continuu, ci trebuie să le considerăm aşa cum se

vorbeşte despre carnea şi oasele unui om sau despre arama

şi piatra unei statui; ca atare pe toate le reduc la numere,

afirmând că definitia l iniei rezultă din notiunea de d o i . Cât

despre cei care sustin existenta Idei lor, uni i spun că d y a d a

este linia în sine, a lti i spun că se suprapune Ideii de l inie, căci

<în opinia platonicienilor> la unele lucruri Ideea se confundă

cu exemplarul concret în care se întruchipează ea (aşa cum

se întâmplă cu d y a d a şi cu Ideea d y a d e i) , dar această

<suprapunere> nu este valabilă şi pentru l inie. De aici rezultă

că o singură Idee va fi Ideea mai multor lucruri, care, în mod

vădit, sub raportul speciei, rămân diferite (cum sunt d y a d a

şi Ideea d y a d e i) . La rezultatul acesta ajung şi pythagorei i .

Mai urmează că putem concepe o singură Idee în sine a

celorlalte Idei, ceea ce înseamnă că celelalte <întelesuri> nu

fi intează ca Idei şi astfel toate lucrurile vor fi reduse la o singură

unitate.

1 95

26. -N 3. 1 09 1 a 1 3 oi IJ.EV ouv Ilu9uy6pEtot TtOtEpOV OU 7tOtoOOtV ll 7t0to00t 'YEVEcrtV, oul:lEv &î 8tcrtal;EtV' qxxv� yap AEyoumv Wc; tOU EVOt;

crucrta9btot;, dt' ti; tm1tEOO:Iv dt' EK Xj)Otât; dt' EK O'nEpiJ.atot; dt' El; c:Ov

anopofutv Et7tEÎV, E'i>aUt; to E"Y"YtO'ta tOU U7tElpoU Ott EtAKEtO Kat E7tEpatVE'tO

{mo tOU 1tEpUtot;. au.: E7tEt81) KOO'IJ.07t0to00t Kat qlUO'tKWt; jX>uA.ovtat

A.EyEtv, 8i.Katov auto\\t; EI;Etal;Etv tfit 1tEpt qlOOEffit;, EK 8E tfit; vuv UqlEtVat

1J.E900ou· . . . tou IJ.EV ouv 7tEptttoil 'YEVEO'tV ou <Pamv, ffit; 8fiA.ov on tou

aptiou OOOTJt; yEvEO'Wlt;.

ARISTOTEL. Metaph. XIV (N) , 3, 1 09 1 a 1 3. De asemenea este

absurd să atribuim unor lucruri veşnice principiul generării. Sau,

ma i degrabă , este ceva i m pos i b i l . În p r iv inta op in ie i

pythagoreilorîn această problemă - dacă atribuie sau nu celor

veşnice generarea - nu trebuie să existe nici o îndoială . Căci ei

ne spun limpede că după ce s-a format Unul, fie din planuri , tie

dintr-o supratată . tie din sământă sau din altele, pe care nu sunt

capabili să le precizeze, îndată partea cea mai învecinată cu

nemărginirea ( apeiron, " inf in itu l ') începu să tie atrasă ş i

hotărn icită de către finit (peras, " limita1 .

28 . ARISTOT. Phys. r 4 . 203 a 1 navtEt; yap oi ooKouvtet;, al;toA.6yrot;

il<P9at tfit; tOtaUtT]t; !ptAOO'Oqltat; 7tE7tOt T]Vtat AOyOV 7tEpt tOU a7tElpoU KUl

navtEt; ffit; apxflv nva ttaEam t&v ovtoov, oi IJ.EV c007tEp Ilu9ay6petot Kai

Il'A.atoov Ka9' ai>t6, oux Wc; O'UIJ.I3EI3TJKOt; ttVt EtEpoot, a'A.A.' oucriav auto OV

to ă7tEtpav. n'A.l)v oi IJ.EV Ilu9ay6petot tv toît; aicr9T]toît; (ou yap xoopunov

7tOtoOOtV tOV apt91J.OV), KUl ElVat to ESOO tOU oupavou ă1tEtpov . . KUl oi

IJ.Ev to ănEtpov dvat to ăpnov· touto yap tva7tO'A.a1J.I3av61J.Evov Kai i>no

toil 1tEptttOU 7tEpatVOIJ.EVOV 7trtpEXEtV tOÎt;, OUat tl)v ă1tEtpiav· O'TJIJ.EÎOV 8'

ElVat tOUtOU to crwj3aîvov E7tl t&v apt91J.OOV' 1tEpttt9E1J.EVOOV yap t&v

yYOOIJ.OV(J)V 7tEpl to EV KUl xoopit; OtE IJ.EV ă'A.Ao ad ytyvEcr9at to doot;, OtE

8E i::v. Vgl . Plut. (?) Stob. Ecl . 1 pr. 1 O p. 22, 1 6 W. tfit IJ.ova8t t&v

1 96

E<pe/;ij<; 1tEpt<m&v "(VWJlOV(I)V 1tEptn9EJlEvWV 6 "(l VOJlEVO<; aEi 'tEtpaywv6<;

eon· 'tOOV oc aptiwv OJlOUo<; 1tEpttt9E)lf.vwv EtEpOJlftKEt<; Kal. ăvtoot 1tiXv'tE<;

cmojhivoumv, too<; of. ioaKt<; oU&i<;. SIMPL. Phys. (z. d. St .) 455, 20

OU'tot [die Pythagoreer] 'tO ă1tEtpov 'tOV ăpttoV apt8JlOV EAE"(OV oul. 'tO

1tâv JlEV ăpnov, oo<; <pamv oi E�llî'TJtai, Ei<; toa OtatpEioSat, to of. Ei<; toa

otmpoUJlEVov ă1tEtpov Kata tT,v otxoto)liav· it yap Ei<; toa Kal. TJJlÎOTJ

OtaipEm<; E7t' ă1tEtpov· 'tO oc 1tEpt't'tOV 7tpOOtESEv 1tEpatVEt aut6· l((I)AUEt

yap UU'tOU tr,v Ei<; ta toa OtaipEm V . . . oijA.ov O'tt OUK E7t' apt8JlOOV aA"A.' E1tl.

JlE"fEe&v A.aJlj3avoum tr,v e1t' ă7tEtpov tOJlftV.

ARISTOTEL Fizica III (G), 4, 203 a 1 şi urm. Toti cei care s-au

învrednicit să fie mentionati pentru opiniile lor în acest domeniu

al filosofiei deschid o discutie despre infinit (apeiron) şi cu totii

iau drept premisă împrejurarea că este un principiu al celor

existente. Iar uni i , cum ar f i pythagoreii şi Platon, consideră

infinitul un principiu în sine, nu ca un accident pe lângă altceva,

ci ca fiind el însuşi o substantă . Numai că pythagorei i îl aşază în

rândul obiectelor sensibile (căci nu fac din număr o însuşire

separabilă) şi sustin că ceea ce fiintează în afara cerului este

infinit < . . . > Iar unii afirmă că finitul este <elementul> pereche

(par) . Căci tocmai acest principiu par, dacă este inclus şi

del imitat de către <elementul> impar, conferă lucrur i lor

existente nemărginirea. O indicatieîn acest sens ne-o dă ceea

ce se întâmplă cu numerele. Căci dacă punem de fiecare

dată g n o m o n i i fie în jurul unitătiL fie în afara ei, în una din

constructi i obtinem o figură mereu diferită, în cealaltă mereu

aceeaşi <figură>. Platon însă consideră că există două infinituri:

unul mare şi unul mic.

Cf. şi STOBAIOS, Eclogae Physicae (compilat probabil după

Plutarh şi Aetios - respectiv Celsus 1 . , pr. 10, p. 22, 1 6) :

1 97

Gnomoni i d in numere impare adăugându-se pe rând

unităt i i , <prin acest procedeu> va rezulta mereu o figură

tetragonală: iar adăugându-se la fel gnomonii cu număr par

în jurul unitătii, toate figurile ies inegale, cu două dintre laturi de

lungimi diferite, nici una neîncadrându-se în mod egal, cu laturi

echidistante.

(Un comentariu analog şi la SIMPUCIUS, In Aristotelis Physica

Commentaria 455, 20 - referitor la pasajul aristotelic de mai sus) :

Aceştia (pythagoreil) numeau infinitul număr pereche, fiindcă

- aşa cum spun interpretii - " orice <lucru> pereche (pm) se

divide în părti egale, iar ceea ce se împarte în raporturi egale

este infinit în privinta dichotomiei. Căci despărtirea în jumătăti

egale t i nde spre inf in it , pe câtă vreme pr inc ip iu l im par,

adăugându-se nemărginirii (infinite) , împiedică diviziunea ei în părti

egale". În felul acesta ei raportează nemărginirea la paritate ( la

conceptul de număr pereche) în functie de împărtirea ei în

jumătăti. De unde reiese clar că ei nu iau sectionarea la infinit

sub forma unor raporturi între numere, ci se referă la mărimi. Însă

Aristotel nu consideră de felîrnpărtirea înjumătăţi drept un criteriu

determinat pentru definirea infinitului .

29. -r 5. 204 a 29 Kata cruf.L!kllrJK(x; ăpa un:apxn to ă1t€tpov. rlA.'A.'

Ei oiStm<;. Elpll'tat on OUK EVOEXE'tat amo Â.EyttV apxi]v, &.'A.'A.' EKEÎVO on m>f.LjlEj3T]KEV, 'tOV fi.Epa fi 'tO ăpnov. Wcr'tE ft't01t00<; âv ft1tat:patVOtV'tO oi

'A.Eyovttc; oiStooc; roa1t€p oi Tiu9ay6pEwi. <paatv· Uf.La yap oOOi.av n:owfut to

ăn:Etpov Kat f!Epi.1;oumv.

ARISTOTEL. Fizica I I I (G), 204 a 29. Infinitul există deci ca atribut. Însă, dacă este astfel precum s-a spus, el nu poate fi numit

principiu, ci numai acel lucru căruia infinitul îi este atribuit: cum ar

fi aerul sau perechea (ceva par) . Astfel încât se dovedeşte

1 98

absurdă părerea celor care sunt de acord cu pythagoreii. Căci

ei fac din acest infinit o substantă şi totodată îl divizează.

30. -�. 6. 2 1 3 b 22 Etvat o' Eq>acrav KCXt oi Ilu9ay6petOt KEVOV, KCXt

E1tEt<JtEVat mh&t 'tC:Îit oilpav&t EK toi.i cmEipou 1tVEi.iJ.in 'tE ro� ava1tVEOV'tt

KCXt 'tO KEVOV, o OtOpil;Et 't� qn)ou�. ro� OV'tO� toi.i KEVOi.i xwptcrJ.iOU 'ttV�

'tWV EcpEI;il� KCXt [tft�] Otopi.<JE(l)�' KCXt toi.it' EtVCXt 1tpW'tOV EV 'tOÎ� apt!lJ.ioî�·

'tO yap KEVOV owpil;Etv ri]v cpumv CXU'tOOV. STOB. Ecl. 1 1 8. 1 c (D. 3 1 6)

nach der Aristotelesstelle ev ot t& Ilepl. tft� Ilu9ay6pou cptÂ.ocrocpia�

rtpcO'tffit [fr. 20 1 Rose] ypacpEt 'tOV J.iEV oupavov dvat eva, E1tEtcrayEcr9at

& EK toi.i ăJtEipou xp6vov 'tE KCXt rtvoi]v KCXt 'tO KEVOV, o OtOpt�Et EKMt(l)V

ta� x� aEi. ARISTOT. de caelo B 2. 284 b 6 eJtEilii] oe nve� Eimv

Ot cpCX<JtV etVCXt 'tt OEStOV KCXt aptcrtEpOV 'tOU oupavoi.i, Ka9artEp Ol

KCXÂ.oUJ.iEVOt Ilu9ay6pewt (EKEtV(l)V yc:Xp OU't� 6 A.6y� ecrti.v) K'tA. SIMPL.

z. d. St. 386, 20 to yoi.iv &!;tov Kat ăvffi Kat EJ.irtpoo9Ev Kat c:Xyaeov

EKaAOUV, 'tO OE c:Xptcr'tepOV KCXt Ka't(l) KCXt 01ttcr9Ev Kat KCXKOV eA.Eyov, �

aut�' Aptcr'tO'tEATJ� icrt6pTJcrEv EV tftt 'tOOV Ilueayopeiot� c:XpmKOV't(l)V

cruvayffiyftt [fr. 200 R.].

ARISTOTEL, Fizica IV, 6, 2 1 3 b 22. Pythagorei i , de asemenea,

sustineau că există vidul şi că intră în Univers (în " cer') , din

nemărginire (apeiron) , ca şi cum I-ar absorbi cerul, ca un suflu.

Vidul delimitează naturile lucrurilor, fiind un factor despărtitor şi

o delimitare a celor aflate în serie. Şi această proprietate se

găseşte mai întâi în numere. Căci vidul delimitează (,, distinge')

natura lor. STOBAIOS, F/orilegiu 1 , 1 8, 1 c. în prima carte a lucrării

Despre filosofia lui Pythagoras, el scrie că Universul este Unul şi

că din ne mărginire sunt aduse în cuprinsul său Timpul, Suflarea şi

Vidul, care delimitează totdeauna locurile <d iferitelor seri i de

lucruri>. ARISTOTEL, Despre cer 1 1 (B), 2, 284 b 6. De vreme ce

sustin uni i , există ceva 1 a d r e a p t a şi 1 a s t â n g a cerului, aşa

1 99

cum afirmă cei numiti pythagorei (căci a lor este această

enunţare) < . . . > SIM PLICIUS (în comentariu la acest pasaj) (386,

20). Aşadar, ceea ce vine la dreapta, în sus şi în fată căpăta la

ei denumirea de " bine", iar ceea ce vine în jos şi înapoi ziceau

că este răul, precum ne informează însuşi Aristotel (fr. 200 R.) .

3 1 . ARISTOT. de caelo B 2. 285 a 1 O Bto Kal. t&v rrueayopdoov ăv

tu; SauJ.lacrnEv ott Mo Jlova� taut<ll; apxa� f.'AE.yov, to BEI;tov Kal. to

aptcrtEp6v, ta� BE 'tEttapa� [namlich ăvoo, Katoo, EJ.17tpooeEv, ămm!Ev]

1t<lpEÂ.t1tOV oueEv f(ttOV KUpi� oooa�. b 22 bfjÂ.OV toivuv Ott b U!p(lVft�

1tOÂ.� ecrn tO ăvoo. Kat oi JlEV EKEl OtKOUVtE� EV t&t ăvoo Eimv TtJ.ltcr<patptOJt

Kal. npo� toi� &l;wi�, TtJ.lEt� B' ev t&t Katoo Kal. 7tp� toi� aptcrtq>oi�,

Evavtioo� il 00<; oi ITu9ay6pnot Â.Eyoumv· EKElVot yap TtJ.lâ� avoo tE 1t0t0Ucrt

Kat Ev &l;t&t JlEpn, to� B' EKEÎ Katoo Kal. ev t&t aptcrtEp&t. SIMPL. z.

d. St. 392, 1 8 ro� amo� EV t&t &utEpffit tfi� cruvayooyfi� t&v rrueayoptKWV

icrtopEi, toi3 oÂ.ou o\Jpavoi3 to JlEV ăvoo Myoumv dvm, to & Katoo, Kal. to

J.!Ev Katoo toi3 o\Jpavoi3 &!;tov dvm, to & ăvoo aptcrtEpbv Kal. iJJ.lâ� ev t&t

Katoo [ avoo verbessert Alexander richtig ebenda 392, 24] dvm.

ARISTOTEL, Despre cer285 a 1 O. De aceea s-ar putea minuna

cineva de pythagorei, fi indcă vorbesc doar despre aceste

două principii şi anume <ceea ce vine la> d r e a p t a şi <ceea

ce vine la> s t â n g a, dar au lăsat de o parte cele patru regiuni,

- şi anume: cerul de sus, cel de jos, cel din fată şi cel dindărăt,

deşi acestea nu sunt părţi mai puţin însemnate . Este clar deci

că polul invizibil este cel de sus. Iar <făpturile> ce locuiesc a c o

1 o se află în emisfera de sus şi lângă cei de la dreapta, pe câtă

vreme noi ne aflăm în emisfera de jos, lângă cei de la stânga;

tocmai contrariul celor afirmate de pythagorei . Căci ei ne fac

să locuim <regiunea de> sus şi în partea dreaptă, iar pe cei de

acolo îi situează în partea de jos şi la stânga . SIMPLICIUS (în

200

comentariul la acest pasaj) Aşa cum ne informează el însuşi ( i .e.

Ar istotel) , în a doua c arte a c uleger i i sale de Opinii

pythagoreice, aceştia spun că există o parte de sus a cerului

întreg şi o parte de jos. Partea de jos a cerului este la dreapta,

cea de sus fiind la stânga, iar noi suntem în regiunea de sus.

32 . EUDEM . Phys. fr. 27 (Simpl. Ph. 43 1 , 1 3 nach 47 A 23] to oc

a6pta'tOV JCaMi'l<; Em 'tl)v JCi. Vllat V oi Il ul:kx:y6pEtOt !Cat 6 IlA.atoov tm<ptpoum V

(ou yap ol) ăA.A.oc; YE oooEî<; 7tEf't amf)c; dpllKEv)· a.ua yap aoptata a

OUIC fun, !CUt 'tO a'tEÂ.t<; ol) Kat 'tO 1-lll ov· yiVE'tat yap, '(tVO!-LEVOV BE OUK

ean.

EU DE MOS (apud SIMPLICIUS, Ph. 43 1 , 1 3) , fr. 27. Ceea ce

este nedelimitat (aoriston) pythagorei i şi Platon TI pun în legătură

- printr-o frumoasă asociaţie - cu mişcarea (căc i nimeni

altcineva nu a mai vorbit despre ea). Însă nedelimitate sunt

cele care nu există (încă), aşadar şi nedesăvârşitul, la fel şi ceea

ce nu fiinţează; căci <toate acestea> " devin", dar tocmai

devenind nu există <încă>.

33. ARISTOT. Phys. â 1 0. 2 1 8 a 33 oi 1-LEV yap tl)v tou oA.ou JCtVT)atV

Ei vai qxxmv [namlich 'tOV xp6vov], oi OE tl)v a<paîpav au'tl)v. AET. 1 2 1 '

1 (D. 3 1 8) IluBay6pa<; tov J(pOVOV tl)v aqxxîpav 'tOU 1tEplEJ(OV'tD<; dvat.

ARISTOTEL, Fizica IV (D) , 10 , 2 1 8 a 35-2 1 8 b 20. Unii spun că

timpul este mişcarea întregului (Univers) , alţii că este însăşi sfera.

AET. I , 2 1 , 1 (D. 3 1 8) . Pythagoras afirmă că timpul este sfera ce

cuprinde (Universul) .

34. EUDEM . Phys. B I I I fr. 5 1 (Simpl . Ph. 732, 26) 6 BE auto<; xp6voc;

1t6tEpoV yiVE'tat oxmEp EVtOi <pamv fi ou, anopiJaEtEV ăv ne; . . . Ei ot 'tt<;

20 1

1ttO""CEtlO"EtE "COl� nueayopEiot�, OOO""CE 1tCtÂ.tV "Ca a'lha apt8Jl&l, JCayw

JluSoA.oyi!crw 10 aj3oiov €xwv UJltV KaSr]JlEVOt� oihw, Kat 1:a ăA.A.a 7taV"Ca

6J.10l� E�El, teat "COV xp6vov EUÂ.oy6v EO""Cl "COV atl"COV dvat. JlUÎ<; yap !Cat

tii<; au'tfi<; !Clvi!crew<;, 6Jlo� & teat 1toA.A.&v 1:&v au1:&v •o 7tp6upov teat

OO"CEpov V teat "CUU"COV, !Cat 6 "COU"CWV oi] apt8J.16<;· 1tCtV"CU ăpa "CU UU"Ca,

Wcr"CE !Cat 6 xp6vo<;.

EUDEMOS, fr. 5 1 , apud Simplicius, Phys. 732, 26. Ar putea

cineva să stea la îndoială dacă timpul în deveni rea sa este acelaşi,

cum sustin unii sau dacă nu <ar fi identic>, mai ales atunci când s

ar încrede în pythagorei. De s-ar nimeri în aşa fel încât să revină

(mereu) aceleaşi întâmplări după număr şi eu atunci voi cuvânt a

din nou cu bagheta în mână pentru voi cei aşezaţi la fel în jurul

meu -cum sunteti acum -şi celelalte vor fi asemenea, rând uite în

acelaşi chip, toate aşa cum se află în prezent şi se va considera

cu temei că t i m p u 1 e s t e acelaşi. Căci mişcarea fiind singură şi

aceeaşi, ceea ce vine mai înainte şi ceea ce vine ulterior, din

multele întâmplări identice, nu este decât unul şi acelaşi lucru şi

există un număr al acestora. Toate deci sunt aceleaşi, astfel încât

şi timpul (este identic întru totul cu sine însuşi) .

35. ARISTOT. de caelo B 9. 290 b 1 2 qxxvep6v o' EJC "COU"CWv, on

teat 10 <pavat yivecr8at <pEpoJltvwv [namlich 1&v ăcr1:pwv] (xpf.Loviav, W<;

O"UJlqxOVWV yt VOJlEVWV "CWV \jlâ<pWV, !COJl \jiW<; JlEV ElpTt"Cat !CUt 1tEpt "C"Cffi<; UnO

"CWV El1tOV"CWV, ou JlTJV oihw<; EXEl "CCtATteE<;. 001CEl yap ncrtv avayJCaiov

dvat, "CllAtJCOU"CWV <pEpoJlEVWV O"WJlCt"CWV yiyvecr8at \jiOpOV, E7tet JCat 1&v

7tap' llJlÎV omE "CO'IJ<; OyteOU<; EXOV"CWV tO"OU<; OU"CE "COto&wt "CCtXEl <pEpoJlEVWV"

fiA.iou & teat O"EAEVTt<;, En "CE "COOOU"CWV 10 7tÂ.ii8o<; ăcr1pwv JCal. 10 JlEYE8o<;

<pEpOJlEvWV "COOl "CCtXEl "COlUU"CllV <popav, aOUVU"COV JlTJ yiyvEcr8at \jiOpov

aJli!xav6v nva "CO JlEYE8o<;. U7toeEJlEVOl OE "CUU"Ca !CUt "CU<; "CUXU'tfi"Ca<; EtC

202

1:&v <l1too'taaEwv EXEt v 1:0� 1:&v O"UIJ.q>O>Vt&v A6you�. evap�J.6vt6v q>am

yiyvtmlat 'ti)v q>Wvi]v q>EpOJlEVWV KtllCAO:lt 'tWV ămpwv. E1tEl o' ăA.oyov EOOKEt

'tO Il i] O"'UV<XKOUEt V il!lâs 'tii� q>WVJÎ� 't(XU'tTI�. ar nov 'tOU'tO'U !p(XO"l V d Vat 'tO

ytyvo�J.Evo� EuGU� i:mapxnv 1:ov woq>av, mcr'tE !!il ouioT]A.ov dvat npa� 1:i]v

evavriav myr'tv· npb� ăA.A.T]A.a yap q>WVJÎ� Kal. myil� dvat 'ti)v ouiyvwmv,

Wcr'tE K<X9a7ttp 'tOl� X<XAKOW1t0� ou'X cruvft6Etav OOOEV OoKEl Otaq>EpEtV,

Kat 'tOl� avept:îmo� 1:amo cru�J.Ilaivttv. ALEX. Metaphys. 75, 1 5 'tJÎ�

OE 'ta!;� 'tii� EV 'tWt oupav&t, ilv E1tOWUV'tO 'tWV apt91J.&V oi nueayopEtot,

IJ.VTtiJ.OVEun [Ar.] tv 1:&t &mepwt Titpl. n;� nueayoptK&v oo�TI� [fr. 202

Rase) . Uber die 1:a�� acr1:epwv vgl. auch 58 B 22. , ferner Eudem.

fr. 95 (oben 12 A 1 9) .

ARISTOTEL. Despre cer 1 1 (B) 9, 290 b 12 . Din toate acestea

reiese că teoria după care armonia se naşte odată cu mişcările

astrelor (arin ceruri) , iscându-se sunetele în consonanţăs, deşi a

fost enunţată cu ingeniozitate şi eleganţă, nu este adevărată

aşa cum stau lucrurile. Dar unora li se pare o necesitate să se

producă sunetul când se rotesc atât de mari corpuri cereşti,

de vreme ce există şi unul al corpurilor din regiunea noastră

care nu au mase comparabile şi n ici nu se deplasează cu o

repeziciune la fel de mare. Cu atât mai mult, rotindu-se cu

asemenea iuţeală, soarele şi luna, odată cu celelalte astre ,

atât de numeroase şi atât de mari. este cu neputinţă să nu se

işte o rumoare de o intensitate neînchipuită. Bizuindu-se pe acest

rationament şi socotind că vitezele corpurilor cereşti, <deduse>

din evaluarea distanţelor <acestora> , se află în aceleaşi

raporturi cu inteNalele de consonanţă, ei spun că se produce

un sunet armonios când se rotesc astrele pe orbita lor.

Deoarece însă li se pare ilogic să nu auzim în acelaşi t imp

tonalităţile armoniei. sustin pentru a lămuri cauza fenomenului .

203

cum că sunetul acesta se află în auzul nostru de îndată ce ne

naştem, astfel încât nu poate fi deosebit de tăcere -fenomenul

opus - de vreme ce sunetele şi tăcerea se d isting între ele

numai prin contrastul care le opune. Ca atare, întocmai precum

li se pare bronzarilor, de pe urma deprinderii cu zgomotul de

ciocane, că nu se mai distinge tăcerea, la fel se întâmplă şi cu

oa meni i . (Cf. de asemenea ALEXANDROS, Comentariul la

Metafizica lui Aristotel (75, 1 5)) :

Aminteşte Aristotel (fr. 202 Rase) în a doua carte " Despre

opiniile filosofi lor pythagorei" de ordinea ce domneşte în ceruri,

pe care o întocmeau din numere.

(Referitor la " ordinea" (taxis) cerească, vezi de asemenea

teoria lui Eudemos, derivată din Anaximandros - 1 2, A, 1 9, DK)

36. AET. 11 29, 4 (D. 360) t&v nuea:yopdoov ttvE<; Kata ti]v

'AptcrtotEÂEtoV icrtopiav Kat tl'Jv ClltÂi1t1toU toi> '01touvtiou am'xpamv

avtauyeiat Kat avtuppa�Et tOtE fl,Ev tij<; Yii<;, tOtE oc tii<; avtix9ovo<;

[namlich EKÂEt1tEtV ti]v O"EÂllVT]V]. tWV fi VEOltEpooV dai ttVE<; oi<; EOoSE

Kat' EffiVEJlT]O"tV <pÂoy(x; Kata JltKpOV E�a1ttOJlEVT1<; tEtayJ.1Evoo<; EOO<; av ti]v

tEÂEiav 1taVO"EÂT]VOV U1to&'i'>t, Kat 1tUÂ.tV avaÂOyffi<; JlELOUJlEVT]<; JlEXPt tii<;

cruv60ou, Ka9' fiv tEÂEioo<; crpEwutat.

AET. 1 1 , 29, 4 (D. 360) . Unii pythagorei - potrivit cercetării

aristotelice şi după cum declară Phil ippos din Opus - arătau că

<eclipsa de lună> se întâmplă din cauza reflectării luminii şi a

interpunerii unui corp ceresc, acesta fiind o dată pământul şi

altă dată Anti-pământu l. Dar, dintre cei mai recenti. uni i sustin

părerea potrivit căreia <fenomenul are loc> după cum se

propagă focul <d in lună>: se aprinde putin câte putin după o

anumită rânduială, până ce ne dă stră lucirea de lună plină, iar

204

apoi, 1n mod analogic, văpaia lu i se micşorează până la

conjunctia <corpurilor cereşti> , când se stinge totul.

37 . ARISTOT. de caelo B 1 3. 293 a 1 8 (vgl . 44 A 1 6. 1 7) -rcî.Jv

nA.eicr-rwv enl. -rou JlEcrou KEtcrSat A.ey6v-rwv [namlich -ri]v yiiv] . . . evav-r�

oi 1tEpt -ri]v '1-raÂ.iav, KaÂ.OUJlEVOt oc Ihfuy6pEtot Â.Eyoumv· enl. JlEV y(xp

'tOU jlE<JOU 7tUp Eivai <pam, 'tfJV OE YlÎV V 'tCÎ.lV ăcr-rpwv oooav KUKÂ.Wt

q>EpDjlEVT)V 1tEpt 'tO jlEcrOV VUK'ta 'tE Kal. lJjlEpaV 1tOtElV. En o' evavnav

ăÂ.Â.T)V 'taU'tT)t Ka'taOlCEOO�oum YlÎV, ilv av-rixBova OVOjla KaÂ.OOOlV, ou

7tpO<; 'tU q>atVOjlEVa 'tO� Â.oyoU<; Kat 'tU<; ainar; �T)'tOUV'tE<;, aÂ.Â.U 7tp6r;

n var; Â.OyOU<; Kal. OO!;ar; autcî.Jv 'tU <pat VOjlEVa 1tpOO'EÂ.KOV'tE<; Kal. 1tElfXOjlEVOt

cruyKOOjlElV. 1tOÂ.Â.Ot<; o' âv Kal. hEpot<; cruvoo!;EtE llTJ OElV 'tiit Y1Ît 'tfJV 'tOU

11E<JOU xri>pav cl7to0tOOVat, 'tO mcr'tOV OUK EK 'tCÎ.lV <patvOjlEV(J)V a9pofutv

aÂ.Â.U jlâÂ.Â.ov EK 'tCÎ.lV A6ywv. 'tCÎ.lt y(xp 'ttjltW'tCt't(J)t OtOV'tat 7tpooJlKEtV 'tfJV

'ttjltW'tCt'tT)V U1tCtpxEtV xoopav, Ei vat OE 1tUp jlEV Y1Î<; 'ttjltOO'tEpOV, 'tO OE 1tEpar;

'tCÎ.lV jlEta!;u, 'tO o' ecrxa-rov Kal. 'tO jlE<JOV 7tEpar;. b 1 En o' Ot YE Tiu9ay6pEtOt

Kal. Otu -ro JlCtÂ.tcr-ra 1tpOO'JlKEtv q>uÂ.ci-r'tEcrSat -ro KUptril-ra-rov -rou nav-r6r;·

'tO OE jlEcrov Ei vat 'tOtoU'tOV' o dtor; q>UÂ.aKi]v OVOjl�OUcrt, 'tO 'taU'tT)V exov

'tfJV xoopav 7tUp, rocr1tEp 'tO jlE<JOV ft7tÂ.CÎ.l<; AEYOJlEVOV Kal. 'tO 'tOU JlEYEBoU<;

11Ecrov Kal. -rou npciyjla'to<; âv jlEcrov Kal. •ilr; q>OOEW<;. Kahot KaacinEp ev

-rol:r; �rototr; ou -rau-rov -ro -rou �oowu Kal. -rou croo11a•or; 11ecrov, oil-rwr;

U1tOÂ.T)1t'tEOV jlâÂ.Â.OV Kal. 7tEpl. 'tOV OÂ.OV oupav6v. SIMPL. z .d. St. 51 1 ' 26

EV jlEV 'tCÎ.lt jlE<J(J)t 'toU nav-ror; 7tUp Ei vai q>acrt, 1tEpt ft 'tO 11E<JOV 'ti]v avnxBova

q>EpEcrSai <pacrt yfJv oooav Kat ami]v, avnxBova OE KaÂ.OUI!EVT)V OtU 'tO El;

evavnar; 'tiit& 'tlÎt yfJt Eivat, jlE'tU OE 'ti]v avnxBova iJ Y1Î iiOE (jlEpDJlEVT)

Kal. au-ri] 1tEpt 'tO j.J.E<JOV' j.J.E'tU OE 'tlJV yfJv iJ crEÂ.JlVT)' OU't(J) y(xp au-ror; EV 'tCÎ.lt

TIEpl. 'tCÎ.lV nuaayoptKCÎ.lV icr'tOpE [Arist. fr. 204 Rase]· 'tfJV OE yfJv cOr; EV 'tCÎ.lV

ăcr-rpwv oucrav Kt VOUjlEVT)V 1tEpt 'tO jlE<JOV Ka'tU 'tfJV npor; 'tOV TlÂ.toV CJXEcrt V

VUK'ta Kat TJI!EpaV 1tOtElV. iJ OE avnxBwv KLVOUI!EVT) 1tEpt 'tO jlE<JOV Kal.

E1tOJlEVT) •ilt Y1Ît 'taU'tT)t oux opâ'tat 'uq>' TJJlCÎ.lV OtU 'tO emnpoo9EtV 'i]j.ltV aEI.

-ro 'tii<; yfJr; cr&Jla . . . oi ft yYTJcrtril-rEpov au-rcî.Jv JlE'tacrxov'tE<; niip JlEV ev -r&t

205

J.lEO"Wt Af.yo1.JO"t tt']v OTJJ.!toupyuci]v ouvaJ.!tV tt']v E1C J.lEO"OU 1tâcrav tt']v y!lv

�wwyovoooav Kat 'tO U1U::'lf'UYJ.1EVOV am� avaaCtA.1tO'UO"av· 010 oi J.!EV

ZTJV<'x; m)pyov auto 1CaA.ofutv, ro<; auto<; EV toî<; llu9ayopt1COÎ<; icrt6pTJO"EV,

oi 8E Ato<; cpuA.aKTjv, ffi<; Ev toutot<;, oi 8E Ato<; 9p6vov, ffi<; ăA.A.ot cpacriv.

ăcrtpov OE ti]v y!lv eA.Eyov ro<; opyavov Kat autt']v XP<)vou· TJJ.!EpOOV yap

Ecrnv ailtTJ Kal. VU1Ct&v aitia· TJJ.!Epav J.!EV yap 1toteî to 1tp(x; t&t i]A.iwt

J.!Epo<; 1CataAaJ.11tOJ.1EVTJ, VUlC'ta OE 1Cata 'tOV lCOOVOV til<; ytVOJ.lEVTJ<; a1t' autil<;

(J1Ctâ<;. avtix!lova OE ti]v O"EAllVTJV E1CUAO'UV oi nueay6petot, O'xmep 1Cat

ai9Epiav y!lv.

ARISTOTEL Despre cer 11 (B), 1 3 , 293 a 18 . Pe câtă vreme

cea mai mare parte a oamenilor spun că <pământul> este

aşezat în mijlocul universului < . . . >, filosofii din Ita lia, cei numiţi

pythagorei, susţin teoria contrară. Ei spun că în centru (" la mijloc')

este focul, iar pământul fiind unul dintre aştri face <să se perinde>

ziua şi noaptea prin deplasarea sa circulară. Mai întocmesc <în

teoria lor> şi alt pământ, care se află în poz�ie opusă fata de al

nostru şi TI numesc "Anti-pământ", întrucât ei nu caută să pună

de acord teoriile şi cauzele cu fenomenele cereşt i , c i , mai

degrabă, prin raportarea fenomenelor la unele teorii şi opinii ale

lor încearcă să le armonizeze cosmic, <acordându-le cu

gândirea teoretică>. Numeroşi a� i <cercetători> nu ar f i totuşi

de aceeaşi părere, nevrând să dea pământului poziţia centrală

şi neacordând crezare observării fenomenelor, ci moi degrabă

sprijinindu-se pe cele deduse din teorii. Căci, aşa cum socotesc

ei, se cuvine lucrului cel mai preţuit locul cel mai de preţ; iar focul

este mai preţios decât pământul , la fel cum limita este mai

preţioasă decât ceea ce se află în poziţie intermediară . Or,

marginea exterioară (" circumferinţa') şi centrul (" mijlocul') sunt

limite. Judecând astfel analogic, ei consideră că nu pământul se

află în centrul sferei, ci mai degrabă focul. (b) Mai aduc încă

206

pythagoreii şi alt argument, dedus din credinta lor că cel mai de

frunte loc al întregului Univers se cuvine să fie vegheat. Şi acesta

e tocmai centrul, pe care-I numesc " veghea lui Zeus", un loc în

care se află focul, termenul centru fiind folosit de ei în mod absolut,

ca şi cum centrul unei figuri geometrice ar fi totodată şi al unui

lucru din natură. Totuşi, precum se întâmplă şi la vietuitoare, la

care nu este acelaşi mijlocul trupului şi centrul vietii, mai degrabă

astfel trebuie să concepem cerul întreg . SIMPUCIUS, De cae/o 51 1 , 26. În centrul Universului spun

că este focul, iar în jurul centrului se roteşte A n t i-p ă m â n t u 1, fiind

el însuşi un pământ şi numindu-se astfel deoarece fiintează ca

ceva opus acestui pământ (al nostru) . Iar după Anti-pământ

vine pământul nostru, rotindu-se de asemenea în jurul centrului;

după pământ vine luna. Căci aşa ne informează însuşi <Aristotel>

în lucrarea sa " Despre pythagoric ien i " (Arist. fr. 204 Rose) .

Pământul, (arată el), fiind unul dintre astre, mişcându-se în jurul

centrului, face să apară ziua şi noaptea, în functie de pozitia sa

fată de soare. Iar Anti-pământul, cum se mişcă în jurul centrului

pe urmele acestui pământ, nu este văzut de noi, fiindcă se

interpune mereu vederi noastre massa pământului (care-i stă în

cale) . . . Întemeindu-se aşadar pe rationamentul că decada este

număru l desăvârşit au vrut s-aducă până la zece numărul

corpurilor care gravitează în cerc. Astfel , zice filosoful, după ce

au stabilit că sfera stelelor fixe ar fi una singură, iar planetele ar fi

şapte, apoi venind pământul nostru, au împlinit decada cu Anti

pământul. Aşa a expus însuşi Aristotel doctrina pythagoreilor.

Dar cei care se tineau în mod mai autentic de învătăturile

sectei consideră focul, situat în mij locul <întregului Un ivers>

forta demiurgică dătătoare de viată care încălzeşte din

centru părtile mai reci ale pământului . De aceea unii îl numesc

" Turnul lui Zeus" - aşa cum a consemnat însuşi Aristotel în

207

(cartea) " Despre pythagoricieni"- iar alti i " Veghea lu i Zeus",

cum spune filosoful în acest pasaj. În sfârşit, îl mai numesc uni i

" Tronul lui Zeus", aşa cum ne informeaza a lte izvoare. Şi mai

ziceau că pământul este un astru, întrucât trebuie socotit şi el

un instru ment <de producere> a t impulu i : f i indcă tocmai

aceasta este cauza care determină zilele şi noptile. Face (să

răsară) ziua, fi ind luminată regiunea care priveşte soarele; iar

noaptea , se întinde după cum apare conul de umbră ce se

desprinde în urma sa. Iar uni i pythagorei dădeau numele de

Anti-pământ lunei, tot aşa cum i se mai spune pământului " cel

eteric".

37a. ARISTOT. de caelo B 1 3 . 293 b 1 8 ooot IJ.EV IJ.llO' E1tl. toti

IJ.EOOU KEîoeai <pamv autftv [namlich 'tTJV yfiv], KtVEÎ<J9m KUKA.cot 7tept

'tO IJ.EOOV, ou JlOVOV OE taU'tllV, aUa Kat 'tTJV avtix9ova.

ARISTOTEL, Despre cer 11 (B), 1 3, 293 b 1 5. Aşadar, despre

pozitia pământului uni i au această părere, la fel în legătură cu

repaosul sau mişcarea lui. Însă nu concep toti în acelaşi mod

fenomenele. Ci <învătatii aceia>, c âfi afirmă că pământul este

aşezatîn centrul Universului, sustin că se mişcă în cerc împrejurul

centrului şi nu numai acesta, dar şi Anti-pământul, aşa cum s-a

spus mai îna inte (cf. şi ARISTOTEL, Meteorol. A, 8345 a 1 3) .

37c. AET. I I I 1 ' 2 (D. 364) t&v rruaayopEicov oi llEV E<pa<Jav Ct<J'tEpO<;

dvm ouxKaumv [die M ilchstrasse] EK7tE<J6vto<; JlEV a1to tfi<; ioia<; EOpa<;.

Ot' ou oc 1tEptE0pallE xcopiou KUKA.otepffi<; auto 1tEpt<pAE�avto<; E1tt toti

Kata q,af.aovta Ell7tpllOJlo\i· oi oE tov iJA.taKov ta'6'tllt <paol. Kat' &.pxa<;

yEyovf.vm Op6�-tov. nw<; OE Kato7ttptKi)v Eivm <pavtacriav toti iJA.iou tU<;

auya<; 7tp0<; 'tOV OUpaVOV avaKA.ffivto<;. 01tEp KCx1tt tfi<; tptOo<; E1tt t&v VE<pffiv

OUIJ.j}at VEL

208

AET. I I I , 1 , 2 (0. 364). Uni i dintre pythagorei au spus că <dâra

lăsată de Calea Lactee> reprezintă combustia definitivă a unui

astru, după ce ar fi căzut din aşezarea sa. Iar locul pe unde s-a

prăbuşit mistuindu-se într-o mişcare circulară <păstrează dâra

lui> în urma unei învăpăieri, precum a fost şi arderea lui Paheton.

Unii însă mai sustin că pe acolo trecuse la început cursul soarelui.

Altii mai presupun în sfârşit că este o imagine provenită din

reflectarea soarelui care-şi frânge razele < . . . > de bolta cerească,

întocmai ca în oglindă, aşa cum arată şi curcubeul, prin reflexia

luminii solare pe norii cereşti. (Cf. de asemenea fragm. 4 1 , l O DK

din Oinopides ---Bu referirile din Meteoro/. A, 8, 345 a 1 3) .

38. ARISTOT. d e caelo r 1 . 300 a 1 4 'to o' au'to cruJl!laivEt 1eal.

'tOÎ� E� apt9Jlc:ÎlV cruvn9Eîm 'tOV o\Jpav6v· EVlOl yap 'tTJV qrum V E� apt9Jlc:ÎlV

cruvtcr'tâ:mv, OO<HtEp 'tc:ÎlV rruaayopEiwv 'tlVE�. 'ta JlEv yap q>ucrtJCa q>ClLVE'tCll

sa� EX,OV'tCl KCll KOuq>6'tll'tCl, 't� & JlOV� OU'tE crc:ÎlJlCl 1tOlEÎV oi6v 'tE

cruvnSEJlEVa� ou'tE jlap� EX,Etv.

ARISTOTEL Despre cer I I I , 1 , 300 a 1 4. Deci corpurile naturale

comportă în mod evident greutate şi uşurintă, dar unitătile care

ar fi compuse nu pot nici să alcătuiască un corp, nici să posede

greutate.

39. - de anima A 3. 407 b 20 oi & Jl6vov emx.EiflOilm 'A.tyEtv

1toî6v n i] 'JIUX.i!, 1tEpt & 'tOU �OJlEVOU crroJla'to� oueEv E'tl 1tp000topi�oumv,

oxmEp ev&x6JlEvov Ka'ta 'tOU� rruaayoptKo� JlU9o� 'ti]v 'tux.oooav 'Vux.iJv

Ei� 'to mx.ov evo'6Ecr9at crc:ÎlJla.

ARISTOTEL, De anima 1 (A) , 3, 407 b 20. Iar unii se încumetă

numai să spună ce fel de lucru este sufletul, însă nu precizează

deloc definitiile referitoare la trupul care-I primeşte. Ca şi cum ar

209

fi cu putintă, după miturile pythagoreice, ca orice suflet, la

întâmplare, să intre în orice trup.

40. -A 2. 404 a 16 €om: OE Kai to 1tapU t&v Il'lfuyopEUoV ÂEYOilEVOV

n'Jv aUtftV EXEtV ouivatav· Eq>aaav yap nv� aut&v 'lfUXftV Eivat ta EV

t&t Mpt soollata, oi oc to tauta JCtvouv. 1tEfJl OE to\rtwv dpT]tat, ot6n

<J'UVEXWt; q>aÎVEtat !CtVOUilEVa, JCâV Tjt VT]VEilÎa 1taVtEA:fic;.

ARISTOTEL, De anima 1 (A), 2, 404 a , 1 6.

s-ar părea că şi cele transmise prin spusele pythagoreilor

contin aceeaşi idee . Căci unii din şcoala lor spuneau că sufletul

e alcătuit din firele unei pulberi împrăştiate prin văzduh; alt ii

(afirmau) că este ceea ce pune în mişcare (pulberea) . Vorbeau

despre aceste ( " fire') deoarece se vede neîndoios cum se

mişcă neîncetat, chiar dacă vântul ar lipsi cu desăvârşire.

41 . - Pol it. e 5. 1 340 b 1 8 oto 1toA.A.oi qxxm t&v aaq>&v oi llEv

CxpllOVÎav dvat tftV 'lf'UXJÎV, oi o' EXEtV CxpllOVÎav. Vgl . de anima A 4.

407 b 27 ( 44 A 23) .

-Politica VIII (B) , 5, 1 340 b 1 8. Din această cauză multi intelepti

spun că sufletul este armonie iar altii că ar fi înzestrat cu armonie.

42. -de sens. 3 . 439 a 30 to yap xp&lla il ev t&t 7ttpati eanv il

Jttpac;. OtO !Cai oi II'Ifuy6pEtot tftV E1ttq>avnav X p o t a V E!CUAO'UV.

ARISTOTEL De sensu 3, 439 a 30.

Iar culoarea ori este cuprinsă în limită (per as), ori este însăşi limita.

Din această cauză pythagoreii numeau suprafaţa " culoare".

43. - 5. 445 a 1 6 6 & A.6youm nvEc; t&v II'IfuyopEiwv ouJC eanv

d)A.oyov· tpEq>mBat yap q>amv €vta �&ta tate; OOf.!aîc;. Vgl. Diog. IX 43

und 68 A 28. 29.

2 1 0

ARISTOTEL, De sensu 5, 445 a 1 6. Ceea ce spun anumiti

pythagorei nu este întemeiat rational : sustin anume că unele

vietuitoare se hrănesc doar cu mirosuri (cf. Diogenes Laertios

IX, 43 şi Democrit 68 A, 28, 29, DK) .

Sectiunea 58 C

2. PORPH. V. P. 41 [},EyE fi nva JCCXt iJ.'OO'ttK:&t tp6100lt cruiJ.j}OÂ.tJC<îţ, ii ol) E1tt 1t'Ai.ov 'AptcrtOtEÂ.TJ� [fr. 1 96 Rase] avf.ypa\jiEV, o iov O'tt tl)v eaÂ.attav

IJ.EV EJCâÂEt dvat OO!CpOOV, t� OE ăpKtouc; 'pfu� XEÎ�, tl)v & ITÂ.Etaoo

Moucroov Â.UpaV, to� OE 1tAaVi!t� JCUVCX� til� IlEpcrEqKJVTJ�, tOV o' EJC XCXA!COU

1CpO'IlOI..Iivou ytvâj.J.Evov fixov qxovl)v dvai n� t&v Oaq.LOVOlV EVCX1tEtÂ.TJIJ.IJ.EVTJV

t&t xaAJCoot. AEL. V. H . IV 1 7 EÂEYE BE \Epffitatov dvat to ttl� IJ.CXÂ.aXTJ�

<puAA.ov. f.Â.EyE BE on mivtoov croqxi:ltatov b apt81J.�. &u� BE b toi�

1tpliy1J.am ta ov61J.ata eEIJ.EV�. Kal. tov crmiJ.ov EYf-vmA6yEt ouoev ăAÂ.o

dvat fi cruvo&lv tOOV tESvEWt(I)V, il OE ip� Eq>Ucr!CEV � a1Yyl) tOU 1)Aiou Ecrtl.

JCal. b 7toÂ.Â.aJCt� EIJ.mmoov toi� cixJl.v îix� qxovl) t&v KpEttt6voov.

PORPHYRIOS, V. P. 4 1 . Rostea unele învătături într-o formă

figurat-simbolică şi mistică, iar pe acestea le-a consemnat pe

larg Aristotel (fr. 1 96 Rase) . De pildă, faptul că marea o numea

lacrimă şi constelatia Urselor -"

mâinile Rheei", iar Pleiade le se

numeau " lira muzelor", plantele " câinii Persephonei", sunetul

iscat de lovirea bronzului era un glas al unuia dintre daimoni,

închis în aramă . AELIAN., Varia Historia IV, 1 7 . Zicea că cel mai

sfânt (lucru , d intre plante) este frunza de nalbă. Iar dintre toate

numărul este cel mai întelept lucru; în al doilea rând cel care a

pus n ume lucruri lor. Iar despre cut remur, stabi l ind obârşia

(fenomenelor) , obişnuia să spună că nu este altceva decât o

întâ lnire a celor care tocmai au murit; apoi că i risu l (d in

a lcătuirea) ochiului este lumina soarelui şi răsunetul care se

2 1 1

repercutează în urechi de mai multe ori este un glas al <daimorr

ilor> mai puternic.

4. IAMBL. V. P. 82 - 86 i:crn OE ti JlEV toov 00\o"OOJlanxoov cpV...omxpia

'AKOOOJlata ava7t6&t1Cta xal. ăvEU A.fryou, on OUt(l)� Ttp<lKtEOV, Kal. taA.A.a,

ooa 1tap' EKEtVOU t4>PEGrt. tauta 1tEtpOOVtat maqmM:lttEtV ro� 9EÎa ocryJlata,

autol. 8E 7tap' autoov OUtE Ai:yEtV 1tp001tOtOUVtat OUtE AEKtEOV dvat, ai..Aa

xal. ai>t&v U1tOAaJll3avo"OOt touto� EXEtV j3EA.ncrta � cpp6v11mv, o'lnvE�

1tAEtcrta 'AKOOOJlata roxov. Ttavta 8E ta out� <Ka'AouJlEVa> 'AKOOOJlata

Ottltplltat Ei� tpia Et011' ta JlEV yap autoov ti ecrn <lllJlaivEt, ta 8E ti JlCtAtcrta, ta OE ti &î TtpCtttEtV il Jlll TtpCtttEtV. ta JlEV ouv ti ecrn tota"Uta,

OlOV ti ecrnv ai JlalCCtpwV vfjo"ot; ijA.� xai <JEATlVll· ti ecrn to EV dEÂ.cpOÎ�

JlaVtEîov; tEtpaKt�· 01tEp ecrtl.v ti apJlovia, ev �t ai 3EtptjVE�. ta OE ti JlaA.tcrta, oiov ti to Otxat6tatov; 9'6Etv. ti to crocp<Î>tatov; apt9Jl�. &'6tEpov

6E 6 tot� 7tpCtyJlam ta 6v6Jlata eEJlEV�. ti crocp<Î>tatov toov 7tap' tiJlîv;

iatptKtl. ti lCCtAAt<Jtov; apJlOVta. ti xpattcrtov; yvroJlll· ti ăptcrtov;

EOOatJlOvta. ti OE UAT(eEcrtatov I..EyEtat; on 1tOV11pDl oi av9pomot. Oto Kal.

1tOtTttT!v '11t1toOOJlaVta cpamv E1tatvf.crat autov tov LaAaJltVtOV, � E1tOiTJO'EV"

& 9Eîot, Tt69Ev ecrtt, Tt69Ev towio' eytvm9E;

ăv9pwTtot, Tt69Ev E<JtE, 1t69Ev xaxol. &o' eytvm9E;

(83) tama Kat totauta ecrn ta toutou tou ytvou� 'AKoUcrJlata·

EKacrtov yap tOOV tOtoUt(I)V JlCtAtcrta ti E<JttV. E<J'!t o' autT( ti autT! ttjt tOOV

E1tta crocptcrtoov AEYOJlEVT(t crocpiat. Kal. yap ElCEÎVOt El;i!touv ou ti ecrn

taya96v, aA.A.a ti JlCtAtcrta; OOOE ti to xaA.ETt6v, aA.A.a ti t6 xaA.ETtrotatov;

Ott to autov yvoovai ecrnv· OOOE ti to patOtOV, ai..Aa ti to (lâtcrtov; on to

E9Et xptjcr9at. ttjt totaUtT(t yap crocpiat JlEtT(KOAouGrtxf.vat EOtlCE ta totauta

UlCoOOJlata· 1tpOtEpot yap OUtOt Tiu9ay6pou eytvovto. ta OE ti 1tpaxttov

il ou 1tpaKtEOV tOOV 'AKOU<lJlCtt(I)V tota"Uta Ecrttv, oiov ott OEÎ

tEKVo7totEîcr9ae &î yap avnKataA.tTtEîv tou� 9Epa7tEoovta� tov 9E6v· il

2 1 2

on &î tov oE!;tov imooEîaeat 1tp6tEpov, 11 an ou oEî ta� M:wq>Opo�

jXxoi�ElV 600U<;, oooe E� 1tEptpp<xvn'ynov EJ.il3a1ttELV, oU& EV jXxA.avEiwt

A.oUroeat. ăOTJA.ov yap tv mim toutOL�, Ei Ka9apEooumv oi KOtvwvouvtE�.

(84) Kai ăA.A.a ta&. q>opti.ov J.ill cruyKa9atpEîv· ou yap &î ahwv yivm9at

tou J.ill 7tovEîv· 0"'\lvavatteEvat M. XP'IJO"OV EXOOOTJL J.ill 1tATJO"ta�Etv E1tt

tEKV07tOtiat. J.ill AiyEtv avEu q>Wt6�. 0"1tEv&tv toî� 9Eoî� Kata to oU<; tft�

KUAtKO� oimvou EVEKEV Kai o� J.ill a7t0 tOU autou 1tÎVTJtat. EV OaKt'llAt(J)l

J.iTJ q>EpEtV O"TJJ.iEÎOV 9Eoi) EtKOVa, O� J.iTJ J.itatVTJtat· ăyaA.J.J.a yap, 01tEp

& î q>poupftcrat ev t&t oi: KWt. yuva î Ka ou & î OtOOKEt v tiJv autou, iKEtt�

yap· ow Kai aq>' rotia� ay6J.J.E9a, Kai iJ A.ftw� ota OEI;tâ�. J.J.TJ& aM:Ktpu6va

Â.EUKOV <6'6Etv>· iKEtTJ� yap <Kai> iEpO� tOU MTJV6� · 010 Kat O"TJJ.iatVO'IJO"tV

ropav . ( 85 ) Kai O"UJ.ii30'IlAEUElV J.iTJOEV 7tapa tO 13EA.ttcrtov t&t

O"UJ.iiJOUÂ.E'IlOJ.iEVWt" lEpOV yap O"'llJ.iiJoUA.JÎ. aya9ov oi 1t6v01, ai OC TJOoVat

EK 1tavtOc; tp67tou KaK6v· e1ti KoA.acrEt yap tA.96v� &î KoA.acr9ftvat.

9'6Etv XPTJ avu1t60TJ"tOV Kai 1t� ta iEp«l 1tpOO"lEVat. Ei� lEpOV ou OEÎ

eKtpE7tEaeat· ou yap 7tapEpYov &î 7tOLEîcr9at tov 9E6v. u7tOJ.J.Evovta Kai

EXOVta tpauJ.J.ata EV t&t EJ.i1tpoo9Ev tEAEutftcrat aya96v, evavti� OE

evavtiov. Ei� J.iOVa t&v �OOt(J)V OUl( ElO"EPXE"tat av9p001tO'Il ljl'llXTJ, oi� eEJ.it�

ecrn tu9ftvat· ota touto t&v 9'\lO"ÎJ.iWV XPTJ ecr9iEtv J.J.ovov (oi� âv to ecreiEtv

Ka9JÎKTJt), ăA.A.ou oc J.iTJOEVO� �0010'\l. ta J.iEV ouv tOtauta t&v 'AKO'IlO"J.iatWV

ron, ta oc 1tÂ.EÎO"tOV EXOVta J.iTtKO� 1tEpi tE 9'\JO"i�. KaO' ElCaO"tO'\l� toi>�

Katpou� 1t&� xpiJ 1tOtEîcr9at, ta� tE ăA.A.� *** Kai 1tEpi J.J.EtOLKJÎcrE� tft�

evtEOOEv, Kai 1tEpi t� taq>� � &î Kata9a7ttE0"9at. (86) bt' tviwv J.J.EV

ouv emAiyEtat <"tO Otel> ti &î, oiov Otl &î tEKV01t0tEtaeat EvEKa tOU

Ka"taAl1tEÎV EtEpOV av9' Ea'\ltOU 9E&v 9Epa1tEUtJÎV" "tOÎ� OE OOOEl� A.Qy�

1tpOO"EO"n. Kai Evta J.iEV t&v E1tlÂ.EYOJ.iEV(J)V oo!;Et 1tp001tEq>'llKEVat Ct1tapti,

EVta OE 1t6ppw, oiov 1tEpl "tOU "tOV ăptov J.ill Kataywvat, on 7tp0� tfJV EV

atOo'\l KptO"lV OU O"'llJ.iq>EpEl. ai 0E 1tpOO"tteEJ.iEVat EtKOtoA.oyiat 1tEpl "tWV

tOlOUt(J)V OUl( Eicri Tiu9ayoptKai, aA.A.' eviwv E!;w9Ev EffiO"Oq>l�OJ.iEV(J)V Kai

1tEtpwJ.J.Evwv 7tpooamEtv Eix6ta A.Oyov, oiov Kai 7tEpt tau vuv A.EX9Evto�.

ota ti ou &î Kataywvat tov ăptov. oi J.iEV yap q>amv, on ou oEî tov

2 1 3

cruvayovta OtaÎI:UEtV' 'tO yap apxaîov 13apfkxptK&� 1tUV'tE� E1tt Eva ăptov

cruvi]ttcrav oi <pÎÎI.ot· oi o' O'tt ou &:î oimvov 1t0tttcr9at 'tOtOU'tOV CtpxOIJ.EVOV

Katayv6vta Kal. cruvtp$ovta.

IAMBLICHOS, De vita pythagorica (82-86) . F i losofia sectei

acusmaticilor este alcătuită din acusmate (" precepte de

ascultare ') n ede monstrabi le ş i în afara unu i logos (fără

discursivitate) , învătându-i pe oameni cum că astfel trebuie să

actioneze şi arătându-le de asemenea celela lte, câte se

păstrau din spusa lu i . Pe acestea încearcă să le respecte

întocmai ca pe nişte credinte divine, înşişi <adeptii> prefăcându

se că n-ou venit de la e i spusele şi trebuie rostite astfel ,

considerând înadins că din rândurile lor se poartă c u cea mai

înaltă cumintenie numai aceia care au ştiut să tină cele mai

multe acusmate. Deci toate cele care se cheamă "învătăturile

de ascultare" (akusmata) se împart în trei specii: unele tâlcuiesc

ce este (un anumit semn) , altele ce este mai presus, altele ce

trebuie să faci sau să nu faci. Deci se includ între acelea care

te învată " ce este", pi ldele de acest fel : ce sunt Insulele

Fericitilor? (Tâlcul) : Soarele şi luna. Ce este oracolul din Delfi?

Tetraktys-ul, cel care înseamnă tocmai armonie, în care se află

şi Sirenele. Apoi, dintre cele care sunt mai presus avem tâlcuri .

de felul acesta: care ar fi lucrul cel mai drept? Să oficiezi un

ritual de jertfire. Cea mai înaltă întelepciune? Numărul şi în al

doilea rând cel care a dat nume lucruri lor. Dar cea mai iscusită

întelepciune de la noi? Medicina. Cel mai frumos lucru? Armonia.

Cel mai puternic lucru? Chibzuinta ( gnome) . Cel mai bun?

Fericirea (eudaimonia) . Care ar fi spusa cea mai adevărată?

Că oamenii sunt ticăloşi. Din această cauză sustin că el însuşi

(Pythagoras) lăudase pe H ippodamos, poetul din Salamina (sau

din Samos) , care făcuse următoarele versuri:

2 1 4

O, divinităţi de unde sunteţi? cum de-aţi ajuns asemenea

făpturi?

Oamni, voi de unde sunteţi? cum aţi ajuns aşa de răi?

Acestea sunt acusmatele ş i cam de acest gen este

învăţătura lor. Căci f iecare d in exemp lele de acest fel

semnif ică ce este mai presus şi această înţe lepciune se

identifică întocmai cu sofia celor şapte înţelepţi. Căci ş i aceia

nu căutau ce este binele, ci doar care ar fi cel mai presus

(bine) ; la fel nu (se întrebau) ce este dificultatea. ci se întrebau:

care ar fi lucrul cel mai difici l? (Răspuns) "

Cunoaşterea de sine"

şi nu se întrebau ce înseamnă un lucru lesnicios, c i anume: care

ar fi cel mai lesnicios? "Să recurgi la deprindere". O înţelepciune

de acest fel urmau şi acusmatele înfăţişate. Căci asemenea

cuvinte deveniseră cele dintâi (atribuite) lui Pythagoras. Cât

priveşte acele acusmate referitoare la ce trebuie să faci şi ce

nu trebuie făcut, e le se înfăţişează în felul acesta. De pildă

" trebuie să faci copii", fiindcă trebuie să laşi după tine slujitori ai

divinităţi i . Sau: .. trebuie să te încalţi mai întâi cu dreptul". Sau: nu

se cade să umbli pe drumuri bătute de norod, nici să te speli cu

apa dintr-un vas de lustraţii sau să te scalzi în baia publică. Căci

în toate aceste împrejurări nu se ştie neîndoios dacă cei care

se folosesc în comun (de apă sau de drumuri) păstrează

curăţenia . (84) lată şi a lte acusmate. Să nu ajuţi pe unul care

descarcă povara . Fiindcă nu trebuie să fii tu cauza lipsei de

trudă, ci se cade să pui umărul pentru a încărca povara. Să nu

te apropii de o femeie care poartă aur, pentru a face copii cu

ea. Să nu vorbeşti fără lumină. S-aduci zeilor l ibatii (vărsând

prinosul) în dreptul toartei vasului, pentru a fi de bun augur şi ca

să nu se bea din aceeaşi margine . Să nu porţi chipul zeitătii

însemnat pe inel, ca să nu se pângărească; căci este un odor

2 1 5

venerabil, care trebuie păstratîn casă. Nu trebuie să-ti prigoneşti

cumva sotia, căci este rugătoare (sacră) ; de aceea o aducem

de la vatra căminului şi este luată cu dreapta . De asemenea,

să nu jertfeşti cocoşul alb, căci este rugător, consacrat Lunii;

de aceea tocmai vesteşte ora. (85) Şi să nu dai n ic i un sfat care

nu ar fi doar spre binele celui sfătuit; căci este sacră sfătuirea.

Sunt bune trudele, iar plăcerile de orice fel sunt un rău. Căci

trebuie să fie mustrati (pedepsiti) , cei care vin pentru pedeapsă.

Descult trebuie s-aduci jertfă şi să te apropii de cele sfinte. Nu

trebuie să te întorci din drum când mergi la templu, fiindcă nu

se cuvine să fac i din zeitate o îndeletnicire lăturalnică. Este bine

să sfârşeşti ca unul ce rabdă , primind rănile în fată, iar dacă vei

face altfel <soarta> iti va fi potrivnică. Sufletul omului nu intră în

acele vietuitoare din care, după datină, se aduc jertfele. De

aceea le este îngăduit să mănânce doar carnea unor animale

de jertfă (<acelora> cărora li se cuvine să mănânce (carne)) ,

dar să nu guste carnea nici unui alt animal. Aşa sunt (lăsate)

unele acusmate. Iar cele care au o cuprindere mai mare se

referă la sacrif ic i i : ocazi i le în care trebuie făcute şi toate

celela lte ( . . . ) . Se mai referă la strămutarea (suflete lor) din

această lume şi la îngropăciune --Bum trebuie să te îngropi. (86)

La unele precepte se adaugă din ce cauză t rebuie <să

procedezi într-un anumit fel>. Aşa de pildă: că trebuie să fac1

copii, ca să laşi în locul tău un alt slujitor al zeului . Dar pentru

anumite precepte nu se mai dă nici o expl icatie. Şi unele

tălmăciri adăugate vor da impresia că se contopesc îndată

cu fapta; altele tintesc mai departe, aşa cum se întâmplă cu

interdictia de a frânge pâinea, stipulată fiindcă n-or fi de folos

pentru judecata din Hades. Iar tălmăcirile adăugate pentru a se

obtine un sens verosimil în legătură cu asemenea precepte nu

sunt pythagoreice, ci reprezintă sofismele unora care fac speculatii

2 1 6

din afară şi încearcă să adauge o explicatie apropiată de adevăr,

cum ar fi cea referitoare la interdictia formulată chiar acum (fn

cele de mai sus) : de ce nu trebuie să frângem pâinea. Căci unii

mai spun şi altfel: a fost lăsată interdictia fiindcă cel care adună

oamenii nu trebuie să " împrăştie" adunarea. Deoarece, în

vechime, după obiceiul barbar, toti tovarăşii <unei confrerii> se

adunau în jurul unei singure pâini. Iar a� ii pretind că nu trebuie să

facă un asemenea gest prevestitor cel care la început frânge

pâinea şi o fărâm�ează împreună cu ceila�i. Iar dintre figurile solide

Pythagoras considera că cea mai frumoasă este s f e r a, dintre

suprafete le <plane> c e r c u 1. Şi bătrânetea poate fi asemuită cu

cele care se află în scădere; dimpotrivă, tineretea şi creşterea

formei, boala distrugerea ei. Despre sare zicea că trebuie pusă

pe masă, pentru a ne aminti de ce este drept; fiindcă sarea

conservă tot ceea ce primeşte şi ia naştere din cele mai curate

(elemente) : soarele şi marea. (36) Alexandros afirmă că toate

acestea le-a găsit el în Comentariile pythagoreice, cele care

urmează <mai departe> după ele, fiind aflate de Aristotel.

5. (ARISTOT.J Oec. A 4. 1 344 a 8 np&tov JlEv ouv v6Jlot npoc;

yuvo:ÎKO: KO:t 'tO lltl ciBtKEÎV' OU'tOO<; ycip civ ooo' o:iJtO<; ciBtKOÎ'tO. toue'

txpT]yEîto:t oc [o] Ko:l. 6 KotvO<; v6Jlo<;, Ko:8a1tEp oi Ilu8o:y6pewt A.tyoumv,

cocmep iKEnv KO:t ciq>' ecrtio:<; TJYJ.lEVTJV ci><; fjncrto: &îv [OOKEîv] ciBtKEîv.

ARISTOTEL, Tratat despre economie 1 (A), 4, 1 344 a 8.

Mai întâ i deci sunt legi le referitoare la sot ie ş i anume

(principiul) de a nu-i face nedreptate, căci astfel nici bărbatul

nu va fi îndreptătit el însuşi. Acest (principiu) îl arată şi legea

statornic ită îndeobşte , precum afirmă pythagore i i : .. ca o

rugătoare, cum este cea condusă (în mod solemn) de la vatră,

cât mai putin trebuie nedreptătită sotia.

2 1 7

6. IAMBL. Protr. 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) Ecnw M ta <ppao9TJCJOJlEva

:E'6Jll3oAa muta· a. Ei� iEpov a1ttoov 7tpooKwfjoat, JlTJC>f.v ăAAo JlEta�u

13tWtl1COV Jl i]tE AEYE Jl i]tE 1tpâttE. p. oe>ou 1t1XpEpyov OU tE EtCJl tEOV Ei�

iEp(>v OUtE 1tpOCJ1C\lVTJtEOV to 1taprmav, ou()' Ei 1tp0� taî� 9upat� autat�

7taptoov yevow. y. avu1t6BTJto� 9uE !Cat 7tpooKuvEt. B. ta� AEw<p6pou�

OOOU� EJCK:A.i.vwv C>ta tOOV Cttpa1t&v I3QC>t�E. _E. JlEAaVOUpo\l CtnEXO\l' X9oVÎWV

yap ton 9Erov. �· yAroCJCJTJ� 1tp(> t&v ăAA.wv 1CpatEt 9EOî� E:7t6JlEvo�. �· CtVEJlWV 1tVEOVtWV tftV 'Hxoo 1tpOCJ1CUVEt. n. 1tUp JlUXUtpTJl Jlft CJlCUAEUE. 9.

6�i()a Ct1t0 CJEUUtOU Ct1tOCJtpE<pE 1tâCJav. l. avC>pt E1tavan9EJlEVWl JlEV

<poptiov CJUVE1tatpE, Jl Tt CJUy1Ca9aipEt ()f. Ct1tOtt9EJlEVWt. ta. Ei� JlEV

im6BTJCJt v tov BE�tov 1t6C>a 1tpo1tapEXE, Ei� ()f. 1toOOVl1ttpov tov EUWVUJlOV.

tl3. 1tEpt Tiu9ayopEiwv ăvEu <pwto� JlTt AUAEL. ty. �uyov JlTt tl1tEpj3atvE.

te>. a7toC>l1Jl&v tfi� oiKEia� JlTt t7ttotpe<pou, 'bptvuE� yap JlEtepxovtat.

tE. 1tp0� fîAlOV tEtpaJlJlEVO� Jl ft oupEt. t�. OOtC>i.wt 9â1COV Jl ft Ct1tOflUCJCJE.

t�. CtAE1Ctpu6va tpE<pE JlEV, JlTt 9UE C>E. MTJVt yap !CUt 'HA.iwt 1CU9tEpwtat.

tTJ. E1tt xoi.VtlCl Jl Tt 1CU9E�O\l. t9. YUJl\j/OOVUXOV JlTJC>Ev 1tUpUtpE<pE. lC. EV

oC>âlt JlTt oxi�E. !CU. XEAtB6va OtlCtat JlTt <>Exou. 1Cj3. C>alCtUAlOV JlTt <pOpEl.

Ky. 9EOu t'67tov JlTt tmyAU<pE 15aKtuAi.wt. Kl5. 1tapa Auxvov JlTt too7ttpi�ou.

!CE. 1tEpt 9EOOV JlfJ9Ev 9aUJlUCJtOV Ct1ttCJtEl JlTJBE 1tEpt 9Eiwv 15oyJlatwv. lC�.

acrxE'twt YEAWtl JlTt EXECJ9at. lC�. 1tapa 9ucriat JlTt 6vuxi�ou. lCTJ. BE�tav

JlTt 1tUVtt pcxtl5iw� EJll3aAA.E. 1C9. CJtpwJlatWV avaCJta� CJUVEAtCJCJE auta

!Cat tov t67tov ouvot6pvuE. A. Kap()iav JlTJ tproyE. Aa. EYlCE<paAov JlTJ

ECJ9tE. Aj3. Ct1t01CUpJlatWV O'OOV !CUt Ct1tOVUXtO'JlUtWV 1CUtU1tt\lE. Ay.

Epu9îvov JlTJ 1tpOO'AUJlj3UVOU. Al5. XUtpa� lXVO� Ct1t0 CJ1tOI5ou a<paVt�E.

AE. XPUCJOV EXOUCJTJt JlTJ 1tATJCJta�E E1tt tE1CV01tOttat. A�. tp01ttJlU to crxfiJla

1Cat l3fiJla tou 'oxfiJla !Cat tptroj3oAov'. A�. lCUaJlWV a1texou. ATJ. JlOAOXTJV

E1tt<p'6tEUE JlEV, JlTJ Ecr9tE oe. A9. EJl'l'uxwv a1texou. (Andere Symbole

bei lambl. V. P. 1 09. 1 52- 1 56. DIOG. Vll l 1 7- 1 9 . Hippol. Ref . VI

25-27 . s. zu 1 462, 37) .

2 1 8

IAMBLICHOS, Protrepticul 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) . Acestea să fie

regulile (simbolurile) la care trebuie să cugetăm:

( 1 ) Dacă ai ieşit pentru a merge într-un templu mai întâi să te

închini şi pe drum (între timp) să nu spui şi să nu faci nimic din

cele obişnuite în viata de fiecare zi.

(2) În timpul unei călătorii nu trebuie să intri într-un templu,

nici să te închini defel , chiar de te-ai afla în trecere prin tata

portilor.

(3) S-aduci jertfele şi să te închini descult.

(4) Să te abati din largul drumurilor (mari) şi să umbli pe cărărui

(înguste) .

(5) Să te obtii de (a mânca) din peştele cu coada neagră

(Oblata melanura) , căci este privegheat de zei htonieni .

(6) Urmează divinitătile şi stăpâneşte-ti l imba mai înainte de

toate (celelalte) .

(7) Să te închini venerând vuietul când suflă vânt urile.

(8) Să nu zădăreşti focul cu o sabie.

(9) Îndepărtează de tine orice fel de substantă acidă.

( 1 0) Dă o mână de ajutor unui om ce încarcă povara, dar

nu ajuta pe cel care o pune jos.

( 1 1 ) Când te încalti, leagă mai întâi sanda la pe dreptul, iar la

spălarea picioarelor începe cu stângul.

( 1 2) Nu vorbi despre subiecte pythagoreice fără lumină.

( 1 3) Să nu calci peste un jug.

( 1 4) Când ai plecat de acasă (în călătorie) să nu priveşti

înapoi, căci se iau Erinyile (Furiile) după tine.

( 1 5) Nu urina cu fata spre soare.

( 1 6) Să nu ştergi scaunul cu sur cele de pin.

( 1 7) Creşte un cocoş, dar nu pentru sacrif ici i , căci este

consacrat lunii şi soarelui.

( 1 8) Să nu te aşezi pe banita <de grâne> (choinix) .

( 1 9) Nu hrăni pe lângă tine o <pasăre> răpitoare.

(20) La drum să nu spargi lemne.

2 1 9

(2 1 ) Nu primi rândunica sub streaşina casei, ca să nu-şi facă

la tine cuib.

(22) Să nu porţi inel.

(23) Nu grava pe un inel portretul unui zeu.

(24) Să nu te uiti în oglindă la lumina opaitului .

(25) Nu te arăta neîncrezător fată de vreo minune zeiască

sau când e vorba despre hotărârile d ivine.

(26) Nu te lăsa cuprins de o veselie nestăpânită.

(27) În timpul unui sacrificiu să nu-ti tai unghiile.

(28) Să nu-ti dai dreapta oricui prea uşor.

(29) Când te scoli din pat strânge aşternutul şi netezeşte

locul (i'n care ai stat întins) .

(30) Nu mânca inimă de animal.

(3 1 ) Nu mânca (de asemenea) creier.

(32) Scuipă deasupra firelor tunse din părul tău şi peste

rămăşitele unghii lor tale tăiate.

(33) Să nu mănânci plătică.

(34) Nu lăsa în cenuşă vreo urmă întipărită de oală .

(35) Nu te apropia pentru împreunare de o femeie care

poartă vreo podoabă de aur.

(36) Să pretuieşti mai mult haina şi tribuna oratorului mai

degrabă decât haina şi simbria de trei aboli .

(37) Să te obti i de la grăuntele de bob.

(38) Sădeşte floarea de nalbă, dar fereşte-te s-o mănânci.

(39) Abtine-te de a mânca din carnea făpturilor vi i .

220

D) AUTORI DIN ŞCOALA VECHIULUI PYTHAGORISM

KERKOPS

CIC. de n. deor. 1 38, 1 07 Orpheum poetam docetAristoteles

(fr. 7) numquam fuisse et hac Orphicum carmen Pythagorei

ferunt cuiusdam fuisse Cercopis. CLEM. Str. 1 1 3 1 (118 1 , 1 1 Stahl).

l::.my!\vE<; <iE EV ŢOl<; JlEpi ŢT)<; El<; 'Op<p!\a <UVUipEpOJ.LEVT)<;> 7tOlftcrEW<;

K!\pKwno<; Eivat AiyEt mu Jlu8ayopEiou TI] V Et<; "At<iou KUŢapamv Kat

mv 1Ep6v A6yov (avy. LXTJPHPŢI':V &cr IlljiTI]ayopacr, cr. 36 B 2], wv <iE

111\n'Aov Kat m <l>ucrtKa NpovŢivou [X- 1 7]. m�. cr.q.. 'Op<pEU<;. IEpou<; A6you<;

Ev paljlwt<iiat<; KO. Aiyovmt <iE Eivat E>wyvftwu wu E>wcra'Aou, oi <iE

K!\pKwno<; ŢOU Jlu8ayopEiou. moG. u 46 (s. ros, io ff.) Kat K!\pKW'I' 'Hcrt6<iwt

t;;wvn (nami. tq>i.A.oviKE-ij. Wohl ein anderer, namlich Kerkops von

Milet, dem man, wie Hesiod, dos Gedicht Aigimios zuschrieb;

vgl . Kinkel Epic, Graec. trag. S. 82 ff. , Rzach fr. 1 902.

CICERO, De natura deorum 1, 38, 1 07 . Aristotel (fragm. 5) arat c n-a existat niciodată Orfeu şi aşa-numitul "Poem orfic";

martorii tradiţ iei spun c-ar fi opera unu i anumit Kerkops.

pythagoreul. CLEM-ENT. Stromat. 1, 131 (11, 81 , 11 Stâhl.). Epigenes, în

că�ile "Despre poezia care i se atribuie lui Orfeu", spune că apa�in

lui Kerkops pythagoreul "Coborârea în Hades" şi Discursul sacru",

pe cât vreme "Peplos"-ul şi "Fizica" sunt de Brontinos. SUDA s.v. "Discursurile sacre în 24 de cânturi sunt atribuite lui Theognetes din

Thesalia, după a�iL TI apa�in lui Kerkops pythagoreul. DIOG. LAERT.

11, 46. Şi Kerkops a fost rival şi contemporan cu Hesiod.

22 1

PETRON

PLUT. de defect. or. 22 p. 422 B tpeî� Kui 6y&rrJKovtu Kul EKutov

Ei vm (n. KOcrJlOU<;] (j'\)VtEtUYJlEVOU<; !Cuta crxfiJlU tptycovoEtOE�, ou nÂEupav

EKcicrtl]V r!;i]Kovtu KocrJlOU� EXEtV. tpt&v OE t&v Â.om&v EKucrtov ilipfuem

!CUta ycoviav, cimtEcnnt oc tOU� Eq>ESfi� ciUf]Â.eov citpEJlU 1tEptt6vtu� oxmEp

EV xopeim. 23 p. 422 D EAEYXEt o' uutov 6 t&v lCO(jJl(OV cipt9Jl� OUK ffiv

Aiyuntt� OUOE 'lvoo� CtÂ.Aa �coptEU� ano :Et!CEÂ.i�. av0p6� 'IJlEpatOU

tOUVOJlU IlEtpcovo�· UUtOU JlEV ElCElVOU �t�Â.tOtoV oUlC avEyvcov ouoc oioo

Otacrcot�oJlEVov, "lnntx; oc 6 'Pmîv�. ou JlEJl VJ1tat ct><xviu� 6 'bpEcrt� [fr.

22 FHG 11 300], icrtopet o61;uv Eivat tUUtl]V IlEtpwv� !CUt Â.OyOV, 00<;

ElCUtOV !CUt 6yooi]KOVtU !CUt tpEt� lCOOJlOU<; ovtu�. Ct1ttOJlEVOU� o' aÂ.Â.f]Â.cov

Kuta crtotXEîov, o n OE tout' i:crtt to 'Kuta crtotxEiov cintm9m', Il iJ

npoootucrmp&v JlllO' ăU11v ttva m9av6tl]tu npoocintcov.

PLUTARCH. , De defectu oraculorum 22, p. 422 B. Spunea

(străinul) că lunile nu sunt nenumărate, nici una sau cinci la

număr, ci o sută optzeci şi trei, dispuse în figura unui triunghi, cu

şaizeci de lumi pe fiecare latură. Din restul de trei lumi mai este

aşezată câte una în dreptul fiecărui unghi şi se cuprind astfel

într-un şir, una după cealaltă, rotindu-se lin iştit ca în cercul horei .

(la începutul capitolului următor personajele dialogului se

arată uimite de faptul că " străinul" are atâtea cunoştinte, ca şi

cum ar fi " furat de pretutindeni" opinii ale oamenilor şi tot felul

de teorii despre care aflase în rătăcirile sale. Existau dealtfel indicii

pentru a-1 recunoaşte ca grec " plin de muza culturii elenice".)

23 . p. 422 D -Îl mai dovedeau (ca nebarbar, înzestrat cu

întelepciunea grecească şi) notiunile despre numărul lumilor, (o

conceptie) care nu vine din Egipt, nici de pe tărâmul lndiei , ci

222

este doriană, din Sicilia, fiind a unui om din Himera, numit Pe t r o n;

n-am citit cărticica sa şi nu ştiu dacă a fost salvată pentru

posteritate. Dar H ippias din Rhegion, de care aminteşte Phanias

din Eresos, ne atestă prin mărturia sa că această conceptie ar

fi apart inut lui Petron, la fel ca rationamentul cu privire la

existenta celor o sută optzeci şi trei de lumi, dispuse îo şir, una

lângă alta. Ce ar f i " a dispune în şir" nu explică şi nici nu adaugă

vreo argumentare pentru a întări demonstratia cu temeiul

convingerii.

BRO(N)TINOS

1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 89, 5 Nauck MEtmtovtîvm Bpovtîvcx; xA.t.

p. 194, 2 0Eavro yuviJ toii MEtanovtivou Bpovrivou. 132 p. 96 np0c; �Etvwvro

yap tiJv Bpovtivou yuvaîxa, t&v II'\fuyopdwv ev6�. oooav aoqrr'Jv tE KUL

1tEpt ttilv tiJv IJiuxftv, Ti� tan xal. to xaA.ov xal. XEp$6TJtov PflJ.La to ti!v

yuvaîxa OEÎV e&:tv a'llertJ.LEpOV UVt<JtUJ.LEVTJV ano toii Eautfi� avop6�. o

ttVE� Ei� 8mvro avacpepouat, npOc; OTJ tUUtT]V mxpEAaouaa� ta� t&v

Kpotwvtat&v yuvaîxa� napaxai..Eaat 1tEpL toii <J'llJ.L1tEÎ<Jat tov Il'll6ay6pav

OtaA.q9fivat 1tEpl tfi� npOc; am� awcppoo'Î>VTJ� toî� UVOpUmV aut&v KtA.

DIOG. VII I 42 Tjv oc t&t Ilu9ay6pat xal. yuvft, 0Eavro ovoJ.La, Bpovtivou

toii Kpotwvuitou 9'uylltTJP· oi &, yuvaîxa J.!Ev dvat Bpovtivou, J.La9fttptav

oc Ilu9ay6pou, Tiv aut&t xal. 9uyatT]p �UJ.LW, 00� !pT]m A fut� EV tmatoA.fit

tfit npb� "Innaaov.

1 . IAMBL. , V. P. 267, p. 144, 1 Deubner «Pythagorei» din

Metapont: Brontinos etc. (p. 146- 147). Theano, sotia lui Brontinos

din Metapont. ( 1 32 p. 75, l ) . Se spune că sotiile cetătenilor din

Crotona mergeau la Deinono, sotia lui Brontinos, unul d intre

223

pythagorei, femeie înţeleaptă şi cu suflet ales - de la care a

rămas vorba frumoasă, vestită în toate, cum că " femeia trebuie

să aducă jertfă îndată ce se ridică de lângă bărbatul ei, când

se arată dimineata", cugetare atribuită de uni i lui Theano.

Mergând aşadar odată la ea nevestele crotoniaţilor, i-au cerut

să le ajute, pentru a-1 convinge pe Pythagoras să stea de vorbă

cu bărbaţii lor despre buna-cuviinţă ce trebuie s-o păstreze

faţă de e le . . .

2. DIOG. V I I I 83 Alkmaion beginnt seine Schrift (24 B 1 ) :

'AA.Jq.uxirov Kpotoovn'ttTJ<; tâ&: EÂ.f:�E Tietpi.9ou uiO<; Bponvoot Kal AEovn

Kal Ba9UA.A.oot· 1tEpt t&v ci<pavtrov KtA.

2. DIOG. LAERT. VII I . 83 (Începutul cărţii lui Alkmaion, redat la

acest filosof, fr. 1 , p. 393) . Alkmaion din Crotona a spus acestea

lui Brontinos. Leon şi Batylos: despre cele nevăzute . . . etc. (DK 24

B 1 ) .

3 . -VII I 55 tftV yap 1tEpUpEpOJlEVTJV ro<; TTJA.auyou<; E1ttcrtoA.i(v, Ott tE

JlEtECJXEV [Empedokles] 'l7tmxcrou Kal. Bpoti.vou, Jllt dvat a�t61ttcrtOV.

3. DIOG. LAERT. VII I , 55. Scrisoarea care circulă sub numele

lui Te lagues, unde se spune că <<Empedocles>> ar fi urmat

învăţătura lui H ippasos şi a lui Brontinos, nu merită să i se dea

crezare.

4. SUID. s.v. 'Op<pe\J<; [1 A 1] TIE7tA.ov Kal. �iKtuov· Kal. tauta Zoo1t\Jpou

tou 'HpaKM:rotou, oi of: Bpoti.vou . . . Kal. CllucrtKa, â Bpotivou cpacriv.

CLEM. Str. 1 1 3 1 . (11 8 1 . 1 3 St .) (vgl. 1 1 06, 2) tov of: nt1tA.ov Kal. ta

CllumKa (Schriften des Orpheus ) Bpovtivou.

224

4. SUDA (s.v. Orfeu)

,. Peplul" şi ,. Năvodul" şi aceste scrieri sunt ale lui Zopyros din

Herakleea. După alţii sunt de Brontinos « . . . >>. Iar Fizica se spune

că este a lui Brontinos. CLEM. , Stromat. l , 1 3 1 (1 1 , 81 , 1 3 Stăbl.) . Însă

,. Peplul" şi ,. Fizica" sunt de Brontinos (cf. Kerkops, p. 1 6 1 ) .

5 . IAMBL. d . comm. math. se 8 p . 34, 20 Festa 8t6nw Kal.

Bpmîvoc; EV 't<Îlt IlEpt VOU Kat Otavoiac; xwpi�wv a\:rta an' aUl'IA.wv

·Hioe A.Eyn. Zitate aus der gefălschten Schrift auch Syrian .

Metaph. p . 926 a 2 und ofters (Ps. Alex. Met. 82 1 , 34 Hayd.) ;

Stob. b. Phot. bibl. 1 1 4 a 29.

5. IAMBL. , De comm. math. se. 8, p. 34, 20 Festa. De aceea

şi Brontinos, intitulând cartea sa Despre minte şi despre gândire,

face o distinctie între aceste două concepte.

HIPPASOS

VIAŢA

1 . D I O G . V I I I 84 " Innacroc; Mnanovtî voc; Kat autoc;

rrueayoptK6c;. EcpTJ OE xp6vov oopt<J)lEVOV d vat tfic; 'tOU KO<J)l01>

JlEta�oA.fic; Kal. nenepacrJlEVOV Eivat to nâ:v Kat anKtVTJ'tOV [aus

Theophrast, vgl . n . 7) .

cpTJ<Jl 8 ' autov �TJJll'ltptoc; EV 'OJlEVU)lotc; JlTJOEV KataA.tm:îv <JUyypaJlJlU.

yey6vam 8E "Innacrot ooo, o&6c; tE Kat Etepoc; yqpa<p<Oc; F-v nEvtE �t�A.i01c;

AaKcOV(J)V 1t0Atteiav. ftV 8E Kat autoc; AUK(J)V.

1 . DIOG. LAERT. VI I I , 84. H ippasos din Metapont, el însuşi un

pythagoric. Spunea că există un timp determinat al transformării

225

întregului Kosmos ş i că Un iversul este l imitat ş i în perpetuă

mişcare. ( Informaţia derivată probabi l din Teofrast - cf. mai

departe fr. 7) . Demetrios, în lucrarea intitulată Omonimii, spune

că n-a lăsat nici o scriere. Au fost de fapt doi Hippasos: acesta

şi un altul care a scris Constituţia laconienilor, în c inci cărţi. E ra şi

el un laconian.

la. SUID. s. V. 'HpaKA.EttO� [22 A 1 a] . . . ttvE� OE amov Eqxu:mv

OtaKOOOat 3EvoqJavouc; Kai 'lmtacrou toil rruaayopEtOU.

1 a. Lex. SUDA (s. v. Heraclit) « . . . » Spun anumiţi autori că

fusese un discipol al lui Xenofan şi al lui Hippasos, pythagoreul

(cf. 22, A la DK) .

2 . IAMBL. V. Pyth. 267 p. 1 90, 1 1 N . !:u�apîtat MEtco7to�,

l1t1tacr� KtA.

81 [aus Nikomachos] &00 yap �v rEVll Kal tffiv JlEtaXEtpt�o!Jivcov

auti]v [Pythagoreische Phi losophie], oi f!EV aKOU<Jf!attKOl, oi OE

f!aBT(f!attKoi. toutcovl Of. oi f!EV f!a9ri!lattKol ci:J!loAoyoilvto Ilu9ay�EtOt

dvoo imo t&v ttEpcov, t� Of. aKoucrllattKOil<; ootot o-Ux chf!oA6youv, o\JOE

ti]v npawatEiav aut&v dvat Ilu9ay6JX>U, IXAA.' '17t7tacrou· tOV OE "I7t7ta<JOV oi

f!EV KpotcoVtCt'tTJV <pamv, oi OE MEta7tOvtÎVOV. Porph. V. P. 36 ooa "{E fltlV

toî� npomofut OtEAE"{EtO [Pythagoras], f\ ol.El;o&tl®:; f\ cru�AtK� 7tapTÎtVEt.

37 OtttOV yap �V amoil tii<; OtOa<JKaAl� to crxflf!a. Kat t&v 1tp001.6vtcov oi

f!EV EKaAoilvto f!aBT(f!attKOl, oi o' UKOU<Jf!attKOi. Kat f!aBT(f!UttKOt f!EV oi

tov 7tEpttt6t�::pov Kal rrpO; llKp\j3Etav ota1tE7tOV11!Jivov tii<; Emcrtilwl� A6yov

EKf!E!la9T(K6�. UKOU<Jf!attKOt o' oi f!OV� t� KE<paAatci:IOEt� imo9rlro� tffiv

ypaf1f!atcov ăvEU aKp$1::� OtTfY� U101KOot�.

2. IAMBLICHOS, V. P.<D> 267, p. 1 44, 20 Deubn. (Catalogul

pythagoricilor) . Sybariţi: Metopos, Hippasos etc.

IAMBL. 81 (din Nicomachos) .

226

Căci erau două categorii de adepti care se îndeletniceau

cu doctrina . . . (Urmează textul dat în PYTHAGORAS, Elementele

doctrinei anonime, fr. 89) .

PORPHYRIOS, <1> V. P.<D> 36-37 . Învătăturile răspândite în

dialogurile cu ascultătorii săi «Pythagoras» le formula fie pe

larg, fie în vorbire simbolică . Existau două forme ale învătăturii

lui : un grup de discipoli primea numele de " matematici", iar

celălalt purta numele de " acusmatici". " Matematicii" erau aceia

care învătaseră o expunere amănuntită, pe larg şi cu precizie,

a cunoştintelor, " acusmaticii" find cei care ascultaseră numai

prece pte le grupate pe capitole, strânse pe scurt , fără

expunerea lor mai precisă.

3. DIOG. VII I 7 (s. ob. 1 1 05, 1 9) tov oc M'oottKov A6yov [des

Pythagoras] 'htmicrou q>TJcrl dvCXl yEypaj.lfJ.EVOV Em ou:xj3oJ.:f)t nuaay6pou.

3. DIOG. LAERT. VII I , 7 (Heraklides Lembos) spune că Discursul

despre misterii era de H ippasos, care I-ar fi scris pentru

defăimarea lui Pythagoras.

4. IAMBL. V. P. 88 und de c. math. se. 25 m:pl. o' 'Imtacrou

Atyoumv, ro� flv j.LEV Ţ(Î)V nuaayopEiwv, litc'x OE 'tO Ef,EVEyKEÎV Kat ypaljlacrSat

7tpâlt� crq>aîpav ti]v EK tffiv owoeKa 1tEVtayrovwv an6Â.ot to Kata 8aÂ.attav

� acrej3ftcra�, oosav OE Mj3ot ro� EUpWV, Eivat OE navta 'EKEÎVOU toi.i

av0p6�'. npocrayopEOOUUcrt yap OU't(J) 'tOV nueay6pav Kat ou KaÂ.oi.icrtv

ov6j.tatt. enrowKE oe ta j.L<Xeftj.Lata, E1tEt El;TJvEXflTJcrav, <Kata nâcrav ti]v

't::M.aoo, Kat np&tot 'tOOV 'tO'tE j.la8TJj.lattKOOV EVOj.licreTJcrav> otcrcrol. 1tj:X)(iyovtE

j.LUÂ.tcrta ee60wp6� 'tE 6 KupTJV<XÎ� [C. 43] Kat "I1t1tOKpCt'tTJ� 6 Xîo� [C. 42].

Â.Eyoum OE oi nueay6pewt ESEVTJVEX8CXl yEWj.lEtpiav oiltw�· anojlaÂ.EtV

ttva ti]v oooiav wv nueayopeiwv, � OE toi.it' i)tUXTJ<iE, oo8flvat autffit

XPTJj.laticracrSat ano YEWj.lEtpia�. V.P. 246 'tOV yoi.iv 1tpOO'tOV EKq>ftvavta

227

ri]v tfic; O"'l.lfl�Etpiac; xal acru��tpiac; qrootv toîc; ava�iotc; �E'tEXEtV trov

A.6yrov outroc; <pacrlv Ct1tOO"'t'IYYTJ9fiVat, ci>c; �il �6vov EK tfic; Kotvfic; cruvoucriac;

xal OtUitTJc; �optmlfivm, f:JX)..i:J. Kal tac:pov autoti KataO"KEuamlfivat ci>c;

Ofjta Ct1totXO�EVOU EK toti �Et' av9p<07tffiV �iou toti 1tO'tE E'taipou YEVO�EVOU.

24 7 oi OE <pam xal 'tO Oat�6vtov VE�EO"fjO"at toîc; E�ci><popa ta rrueay6pou

1tOtTJO"U�Evotc;. <p9apfivat yap ci>c; acr�flcravta EV 9aA.aO"O"TJt 'tOV OTJAOOcravta

ri]v toti Eixocrayci>vou O"UO"tamv, totito o' ftV lieOEKUEOpoV, EV tffiv JtEV'tE

A.qo�vrov O"tEpEffiv O"XTJ�atrov, Eic; cr<paîpav EK'tEt vm9at. EVtot oc tov 1tEpl

tfic; aA.oyiac; Kal tfic; OOu��Etpiac; �Et1t0Vta totito Jta9eîv E�av. CLEM.

Strom . V 58 (Il 364, 27 St .) <pacrl yotiv "l7t7tapxov (SiC) 'tOV rrueay6pEtoV

aitiav EXOV'ta ypawamlat ta toti rrueay6pou cra<pffic; E�EA.aEifivm tfic;

otatpt�fic; xal crtJÎATJV E7t' a'l>trot yEvEcr9at oia VEKpffit.

4. IAMBL. , V. P. 88, De comun. math. se. 25

Despre Hippasos se povesteşte că fusese unul d i ntre

pythagore i , însă fi indcă divulgase cel d intâi «solutia în»

prob lema c o nst ruct ie i une i sfere în c are se înscr iu

douăsprezece pentagoane şi-ar f i găsit pieirea în mare, ca unul

care făptuise o fărădelege (un sacrilegiu) . Totuşi, el a păstrat

gloria acestei inventii, deşi toate erau ale " acelui bărbat". Căci

astfel îl poreclesc ei pe Pythagoras ş i nu obişnuiesc să-i dea

numele. E l dăduse în vileag aceste învătături matematice care

se răspândiseră în toată E la da şi primii doi matematicieni dintre

cei mai vest�i de atunci le-au dezvoltat în cel mai înalt grad:

Theodoros din Cyrene şi Hippocrates din Chios. Apoi pythagoreii

mai spun că geometria a fost propagată în felul acesta: unul

dintre pythagoreiîşi pierduse avutul şi din această cauză, pentru

a-1 despăgubi de necazul său, i-au acordat dreptul să-şi obtină

agonisita de pe urma geometriei .

- V. P. 246. Cel care a dezvăluit primul natura mărimi lor

co mensurabi le şi a celor incomensurabile unor ascultători

228

nedemni de a se împărtăşi d in asemenea cunoştinte, se spune

că şi-ar fi atras un resentiment atât de mare, încât nu a fost

numai exclus din comunitate şi de la mesele obştei, dar i-a fost

chiar durat un mormânt, ca şi cum cel care fusese odată un

tovarăş al celorlalti discipoli acum ar fi încetat cu adevărat să

mai trăiască . (247) Altii spun că se mâniase chiar şi divinitatea

împotriva celor care divulgau învătătura lui Pythagoras. Căci

ar fi pierit ca un făptaş de sacrilegii omul care dezvăluise cum

se înscrie în sferă eikosago�ul, adică dodecaedrul, una din

cele cinci figuri numite " solide". Totuşi, unii relatează acelaşi lucru

despre omul care ar fi divulgat doctrina irationalelor şi a celor

incomensurabile. CLEMENT, Stromat. V, 58 ( 1 1 , 36Ll, 27 St) . Se

povesteşte că pythagoreul Hipparchos (probabil eroare pentru

Hippasos) ar fi fost exclus din comunitate şi că i-au înăltat o

stelă funerară, cum se obişnuieşte pentru un mort.

5. IAMBL. V. P. 257 'ta JlEV 'totaiYt:a, KaBilnq> 'tpocînov [cap.

255], em 'tOOOU'tOV EÂ.UltEt Kotv&c; â1taV'tUI; E<p' ocrov EOOpCOV Uliâl;oV'tUI; Ev

UU'toîc; 'toi>c; crUJl1tE1tatOCUJlEVOUc; . . . apxov'tCOV OE 'tOU'tCOV [naml. 'tffiV

crunevffiv] 'tftc; Otacr'tacrEWc; E'tOt)lCOc; oi Â.Ot1t0t 1tpOOEm1t'tOV Eic; 'ti]V ex8pav,

Kat Â.EYOV't(l)V el; aiYt&v 't(Î)V XtÂ.icov "Innacrou KUt Lno&ilpou Kat eeayouc;

untp 'tau nav'tac; Kotvcoveîv 'tffiv apxrov Kal. 'tftc; EKKÂ.Ttcriac; Kat 8toovat

'tac; e\JeUvac; 'toi>c; ăpxovmc; Ev 'toîc; EK nav'tcov Â.axofutv, evaV'ttOUJlEVcov

OE 'tffiv nueayopEicov 'AÂ.KtJlaxou Kat dEtVapxou tCaro Mt'tcovoc; Kat

dTtJlOKJÎOO"Uc; [C . 19] Kat OtaKCOÂ.OOV'tCOV 'ti]v nU'tptav 1tOÂ.t'tEÎav JliJ Ka'taÂ.UetV

EKpa'f11crav oi 'tffit 1tÂ.JÎ8Et cruvTtyopouv'tEc;. JlE'ta OE 'taii'ta cruveÂ.86v'tcov

'tffiv 1t0Â.Â.&V OtEÂ.OJlEVOL 't(xc; OTtJlTtYopiac; KU'tTtYOpouv nvEc; au'tffiv EK 'tffiv

PTt't6pcov, KuÂ.COv Kal. Nivcov raus der Erzah lung des Apollonios].

5. IAMBL, V. P. 257 (Din Appolonios, Mirabilia) . Lucrurile relatate

mai înainte erau cu atât mai dureroase pentru obşte, cu cât

229

vedeau toti că discipolii îşi dau viata în seama lor « .. . » . Odată ce

au început părintii şi rudele această răzvrătire, ceila�i (discipoli) au

ajuns şi ei să-şi arate pe fată duşmănia şi, dintre aceştia, - care

erau cam o mie la număr - Hippasos, Diodor şi Theages, vorbind

pentru ei, au început să sustină că toti puteau să ia parte la

magistraturile publice şi la adunări şi că magistratii ar fi trebuit să

dea seama pentru functiile lor în fata obştei celor aleşi de întreg

norodul prin tragere la sorti. Acestora li se împotriveau pythagoreii

Alkimachos, Deinarchos, Neton şi Demokedes, care sustineau că

nu trebuia desfiintată constitutia primită din strămoşi. Au învins cei

care se aflau de partea mu�imii. Atunci, fiind convocată o adunare

a poporului, luară cuvântul doi oratori - şi anume Kylon şi Ninon,

care au formulat acuzatia împotriva sectei.

6. CAEL . Aure l . acut . pass . 1 1 aiunt lppal/um (so)

Pythagoricum philosophum interrogatum quid ageret

respondise: ' nondum nihil ; nondum quidem mihi invidetu(

6. CAELIUS AURELIANUS, Acut. pass 1 , 1 . Se povesteşte că i

s-a pus lui lppallus (Hippasos) , filosof pythagoric, întrebarea " ce

făcea". Iar el ar fi răspuns: " N imica deocamdată; căci nu mă

invidiază deocamdată nimeni ".

ÎNVĂŢĂTURA

7 . ARIST. Metaph. A 3. 984 a 7 "1. O€ 1ti3p 6 Meta1tov1:îv� Kai

'Hp6:KA.et't� 6 '�cptmo�. SIMPL. Phys. 23, 33 (D. 475; Theophr. Phys.

Opin. fr. 1 ) "1. O€ 6 ME'ta7tov'tîvo� Kai 'Hp6:KA.et 1:� 6 ·�q>Em� [22 A 6]

Ev Kai oihot Kai 1(1 vm'>llEvov Kai 1tE7tq:x:tcrllfvov, clA.A.a 1ti3p E7tOÎTJcrav 'tftV

&pxt'tv Kai EK 7tUpO� 7totofut 'ta ăv1:a 7tUKvcixret Kai 11avcixrn Kai OtaÎI:6oum

230

:n:aÂ.tV Eic; :n:iip wc; tUll'tTJc; lllâc; OOOTJc; qrl><n:wc; tîlc; lJ:n:OKElllEYTJc;. AET. 1 5,

5 ( D . 292) "1. Of: b Meta:n:ovtîvoc; Kat 'HpaKÂ.Ettoc; b BÂ.ucroovoc; b

'J:.q>tmoc; V Eivat to :n:âv liEllciVT}tOV KUl 1tE1tEpUO"IlEYOV, avx+Iv OE to :n:\ip

E<JXTJKEVUl.

7. ARISTOTEL Metaph. A 3, 984 a 7. Hippasos din Metapont şi

Heracl it din Efes «iau dept principiu» focul. SIMPLICIUS, In

Physicam p. 23, 33 (din Teofrast) . H ippasos din Metapont şi

Heraclit din Efes au admis şi ei existenta unui singur Univers care

se află în mişcare şi este l imitat, dar au luat ca principiu focul şi

din foc ei generează lucrurile existente, prin condensare şi prin

rarefactie, iar apoi din nou le destramă în foc, acesta fiind după

ei singurul substrat <<al deveniri i tuturor lucrurilor d in natură>>.

AET. 1 , 5, 5 (D . 292) Hippasos d in Metapont ş i Heraclit din Efes, fiul

lui Blyson, au sustinut că întregul Univers este unul, mereu în

mişcare şi l imitat, iar principiul său este focul.

1 . 3, 1 1 , (D. 283) Heraclit şi Hippasos din Metapont adoptă

drept principiu al tuturor lucrurilot focul. Căci din foc, afirmă ei,

iau naştere toate şi toate sfârşesc în foc.

8. CLEM. Protr. 5, 64 s. 49, 3 Stahlin to :n:\ip arov lJ:n:ElÂ.llq>UtOV "

1. tE b Meta:n:ovtivoc; Kat b 'J:.q>Ecrtoc; 'HpaKÂ.Ettoc;.

8. CLEMENT, Protr. 5, 64, p. 49, 3 (Stahl).

Au considerat o divinitate focul, atât Hippasos din Metapont,

cât şi Heraclit din Efes.

9. AET. IV 3, 4 (D. 388) TiapllEvi.oTJc; Kat "I. Kal. 'Hpadmoc; :n:uproOTJ

[naml. tf(v wuxflv]. TERTULL. de anima 5 Hipparchus (so) et

Heraclitus ex igni.

23 1

9. AET. IV, 3, 4 (D . 388) Parmenides, Hippasos şi Heraclit sustin

că sufletu l a re natura foculu i . TERTULLIANUS, De anima 5

Hipparchos şi Heraclit derivă sufletul din foc .

1 0. CLAUDIAN. MAM. de anim. 1 1 7 Hippon (so) Metapontinus

ex eadem schola Pythagorae praemissis pro statu sententiae

suae insolubilibus argumentis de anima sic prornuntiat · 1 o n g

e a l i u d a n i m a, a l i u d c o rp u s e s t, q u a e c o rp o r e

e t t o r p e n t e v i g e t e t c a e c o v i d e t e t m o r t u

o v i v i t' , unde autem, hac est quo principio, nescire se dicit

(wie n. 1 1 aus einer gefalschten neupyth. Schrift) .

1 0. CLAUDIANUS MAMERTUS, De anima 1 1 , 7 . Hippon din

Metapont, care tine de aceeaşi şcoală a lui Pythagoras, după

ce a înfătişat unele argumente de necombătut, pentru a

demonstra părerile sale despre suflet, se rosteşte în felul următor:

" Cu totul altceva este sufletul, altceva este trupul; deoarece

sufletul, chiar şi într-un trup amortit are vlagă, chiar şi în cel orb

vede , c hi a r ş i în ce l mort tră ieşte ". Dar de unde v ine

<<rationamentul său>>, adică din ce principiu deduce astfel,

spune că n-ar şti să arate.

1 1 . IAMBL. de anima bei Stob. Ecl. 1 49, 32 p. 364, 8 W. aUa Kal.

tofuov [naml. tov aptEţt,6v] a1t� J.!Ev om� i!.vwt t&v O'lfuyopdwv tftt

'I'UXfit O'Uvapfl<i;O'OOt V. ID; o' amolci VTJ'WV 3EvoKp(t�, ffi,; OE ").jyymr" nEptEX01.lOUV

<qruxitv?> Mo&pato; 6 nueay6pno;. ro; oc K p t t t K o v K o cr f.L o u p y

o u e E o u o p y a V o V "1. 6 UKO'IJO'f.LUttKCx; t&v nueayope\rov. IAMBL.

Nicom. arithm. 10, 20 Pistelli oi oc 1tEpt "I1t1tacrov &.KOOOf.LattKol. &ptSf.Lov

El1tOV 1tapUOEtYf.LU npWtOV KOOf.L01tOt� KUt 1taAtV KptnKOV KOOJ!otlp'YOU 9rou

()pyavov. Vgl. Syr. in Ar. metaph. 902 a 3 1 Us.

232

1 1 . IAMBL. , De anima (citat la Stob. Ecl. l , 49, 32, p. 364, 8 W) .

Unii dintre pythagorei fac să corespundă sufletul numărului în

mod absolut ( s imp lu ) . În s c h im b Xenocrates îl face să

corespundă numărului întrucât se mişcă el însuşi, iar pythagoricul

Moderatus întrucât el contine raporturi armonice, iar Hippasos,

un acusmatic dintre pythagorei <<îl consideră astfel>> întrucât

este un instrument al judecătii zeului creator al Universului .

IAMBL. , In Nicom. arithm. 1 0, 20 Pistell i . Acusmatici i din şcoala lui

H ippasos numeau numărul " prima paradigmă a creat iei

Universului ". Ş i alteori " un instrument al judecătii unui zeu creator

al Universu lui". SYRIANUS, In Aristotelis metaph. 1 080 b 1 6 (p.

1 23, 7, Krol l) . Hippasos şi toti acusmaticii sustin neapărat că

numărul este " instrumentul judecătii zeului creator al Universului"

şi " paradigma creatiei ".

1 2 . SCHOL. PLAT. Phaed. 1 08 D rl..auKou tEXVT(] il E1tt t&v l.l.TJ

patoi.w� Katepya�ol.l.Evwv il E1tt t&v 1tavu E1ttl.l.EA&� Kat Evtexvw�

Eipya<JI.l.Evwv. "1. yap tt� KatEcrKeuacre xaA.Kou� tEttapa� oicrKou�

outw�. roatE ta� l.l.EV OtCXI.l.EtPOU� aut&v taa� imapxEtv, to OE tOU

7tpwtou oiaKou 7taxo� E1titpttov l.l.EV Eivat tou oeutepou, iJI.l.t6A.wv of.

tou tpi tou, ot7tA.acrtov of. tou tetaptou, Kpouo1.1.evou� of. toutou�

E1tt tEAEÎV OUI.l.q>Wviav tt va. KCXt AEyEtCXt rA.a.UKOV io6vta tOU� E1tt

tWV OlO"KWV <pa6yyou� 1tpWtOV EYXEtpiiaat ot' aut&v XEtpoupyEÎV, KCXt

a1t0 taUtT(� tii� 1tpClYI.l.CXtEia� Ett KCXt vuv A.eyecr9at tl']v KCXAOUI.l.EVT(V

rA.aUKOU tEXVTJV. l.l.EI.l.VTJtat OE tOUtOU 'Aptcrt61;evo� EV t&t IlEpt tii�

1.1.oumKii� aKpoaaew� [fr. 77 FHG 1 1 2881 Ka.t NtKoKA.ii� Ev t&t nepl.

9ewpia� (vg l . Zenob . 1 1 9 1 ) . Vgl . Eus. c. Mare. XXIV 746 M igne

EtEpo� OE tl']v E1t' iiKpov l.l.OUOtKii� E1.1.1tEtpiav l.l.Clptupftaa� t&t rA.a.UK(J)t

tou� Ka.ta.crKeua.craEvta.� im' a.utou oicrKou� xa.A.Kou� q>TJat tEttapa�

1tpo� to Elll.l.EAii ttva. <ota> tii� Kpoucrew� tl']v OUI.l.q>Wviav t&v <p96yywv

Cl1tOtEAEÎV .

233

1 2. SCHOLIA AD PLATONEM, Phaed. 1 08 D (Despre expresia

.. meşteşugul lui Glaukos') .

Adică meşteşugul acelor lucrări c e nu pot f i executate uşor

sau al migalei celor lucrate cu râvnă şi cu măiestrie . <<Se spune

astfel>> deoarece un anume H ippasos confectionase patru

discuri de bronz. în aşa fel încât diametrele acestora să fie

egale. dar grosimea celui dintâi o măsura fată de al doilea cât

un întreg şi o treime. fată de al treilea o dată şi jumătate , fată

de al patrulea de două ori mai mare. iarîn aceste condiţii dacă

erau lovite (discurile) făceau să răsune de fiecare dată un

acord muzical.

1 3 . THEO SMYRN. p. 59, 4 Hil l . 1:au1:a� & 1:� cru�J.<pmvia� oi IJ.EV

(mo l3ap&v rJSiouv Â.a�J.I3avEtV, oi SE a1to IJ.EYEOOJV oi OC a1to l(l.VTJcrEffiV KUt

apt9Jloov oi & a1to ayydrov [Kal. IJ.EYE900V]. Aâcr� & o 'tpiJ.tOVE�. �

q>acrt, KUt oi 1tEpt 'tOV ME'tU1tOV'tÎVOV "l7t1tUO"OV llu9ayoptKOV ăvSpa

cruvE1tEcr9at 1:00v l(l.vftcrerov 1:a 'tUXfl Kal. 1:� l31:aSmfj1:a� St' wv ai OUIJ.<p<Ovtat

*** Ev apt91J.OÎ� fryOUIJ.EV� Â.oyou� 'tOtOU'tOU� EAUIJ.j3aVEV E1t' ayydrov·

tO"(J)V yap QV't(J)V Kal. OIJ.OÎ(J)V 1tUV't(J)V 'tOOV ayyeirov 1:0 IJ.EV KEVOV Eacra�. 1:0

& fl�J.tcru irypou <1tÂ.flpcOOU9 E\j!Oq>Et EKa't:Eprot, Kal. au1:&t iJ Sta 1tacroov

a7teSilio'tO O"UIJ.q>OOvia· 9a1:EpOV SE mXÂ.tV 'tOOV ayydrov KEVOV EOOV E� 9a'tEpOV

'tOOV 'tEcrcraprov IJ.Ep<Î)V 1:0 ev EvEXEE. Kal. KpoOOUV'tt amoot iJ Sta 't:Ecrcraprov

O"UIJ.<p<Ovta a1tEStOO'tO, iJ oc Sta 1tEV'tE, <O'tE> ev Il� 'tOOV 'tptOOV O"UVE1tÂ. T]pou

OUO"fl� 'tfj� KEVWcrE� 7tpOc; TftV E'ttpav EV IJ.EV 'tfjt Sta mcroov ro� 13 1tp� ev,

Ev oc 1:00 Sta Tttv1:e � y 1t� 13, Ev & 1:&t Sta 1:ecrcraprov � S 7tp0� y.

1 3 . TH EO SMYRNAEUS, p. 59, 4 Hiller. Unii s-au gândit să obţină

acorduri de acest fel prin raporturile de greutate (în cadrul

experimentului de percuţie); altii folosind, mărimi variabile, alţi i

<<stabilind>> numere <<deduse>> din vibraţii; alţ ii prin obiecte

concave. După cum se povesteşte, Lasos din Hermione şi apoi

234

şcoala grupată în jurul lu i H ippasos din Metapont, bărbat «de

obedientă>> pythagoreică, urmează criteriul vibratiilor lente

sau rapide, -<<mişcări>> prin care se produc şi consonantele

<< . . . >>. socotind aşadar că asemenea raporturi se regăsesc în

numere, luau vase (pentru experimentare) . Deci, lucrând cu

două vase de dimensiuni egale şi cu aceeaşi formă, lăsau pe

unul gol şi umpleau pe celălalt până la jumătate cu apă .

Lovindu-le pe amândouă obtineau acordul de octavă; apoi

din nou, lăsând unul gol, umpleau numai a patra parte din celălalt

şi, lovindu-le, se producea un acord de cvartă; în sfârşit obtineau

şi acordul de cvintă, când umpleau numai a treia parte. Astfel

răsunetul părtilor vide, comparat cu răsunetul celui lalt vas

dădea raportul 2 : 1 în consonanta (acordul) de octavă, 3 : 2 în

consonanta de cvintă, 4 : 3 în consonanta de cvartă.

14 . BOETH. lnst. mus. 11 1 0 (aus Nikomachos) sed Eubulides (vgl . 1 99, 27) atque Hipassus alium consonantiarum ordinem

ponunt. aiunt enim multiplicitatis augmenta superparticularitatis

deminutioni rato ordine respondere. itaque non posse esse

dup/um praeter dimidium nec triplum praeter tertiam partem.

quoniam igitur sit dup/um, ex eo diapason consonantiam reddi,

quoniam vero sit dimidium, ex eo quasi contrarium divisionem sesquia/teram, id est diapente, effici proportionem. quibus mixtis,

scilicet diapason ac diapente, trip/icem procreari, quae

utramque contineat symphoniam. sed rursus triptici partem tertiam contraria divisione partiri, ex qua rursus diatessaron

symphonia nascetur. triplicem vero atque sesquitertium iunctos

quadrupiam comparationem proportionis efficere. unde tit,

ut ex diapason ac diapente, quae est una consonantia, et

diatessaron una concinentia coniungatur, quae in quadruplo

consistens bis diapason nomen accepit. secundum hoc

235

quoque hic ordo est: diapason, diapente, diapason ac

d l a p e rt 1 e , d l a t e e 1 1 r o " , b l e d l a p a s o n ,

1 4. BOETHIUS, lnst. mus. 1 1 , 1 9, p. 250 (din Nicomachos) . Dar

Eubulides şi H ippasos stabilesc altă ordine a cunoştintelor. E i

pornesc de la principiul că orice augmentare adusă raportului

de multiplicitate corespunde unei scăderi din seria " e p i m o r

i c ă" (superparticularitas) , în virtutea unei legi constante. Aşa se

face că nu poate să existe dublul fără să-i corespundă o

jumătate, nici tr iplu! fără să existe a treia parte . Deci, dacă

raportu l e d u b l u se o b t i n e a c o r d u l de o c t a vă ( sau

" consonanta " d i a p a s o n 2 : l ) ; dacă luăm însă raportul

înjumătătit -şi anume inversul celui precedent ( 1 : 2) -se obtine

(ca relatie .. epimorică'1 un acord de cvintă ( " consonanta

diapente" 3 : 2) . dacă se unesc acestea -respectiv octava şi

cvinta -se obtine un raport proportional triplu care contine

ambele acordur i . Apoi iarăşi a treia parte (" terta'1 rezultă

dintr-o diviziune a proportiei triple, dacă inversăm raportul

(deci obtinem 3 : 1 , 1 : 3) ; de unde, la rândul său , se va naşte

acordul de cvartă (" consonanta " diatesaron 4 : 3) . Unind

mai departe proportia triplă şi cvarta se formează raportul

proportional cvadruplu. Şi astfel se face că în urma contopiri i

octavei şi a cvintei -care formează deja împreună o singură

consonanţă - cu un acord adăugat, de cvartă , rezultă o

s ingură potrivire de sunete care, constând ea însăşi d in

raportul cvadruplu, primeşte denumirea de .. dublă octavă"

(4 : 1 , bis d iapason) . Şi astfel, potrivit chiar doctrinei lor, aceasta

este ordinea : octavă (diapason) , cvintă, (diapente) , octavă

şi cvintă (diapason şi diapente) , cvartă dublă octavă (bis

diapason) .

236

1 5. IAMBL. in Nic. p. 1 09, 19 Pist. 116vat 0€ to 7taÂ.atov tpeî<; Tjaav

lJ.EOOtTJtE<; E7tt Ilu9ay6pou Kat trov Kat' autov lJ.U9T]lJ.UtlKOOV, a p t 9 Il TJ t

t K i) tE Kat it y E co 11 E t p t K it Kat it 7totE lJ.EV uJtEvavtl.a. Â.EYOllEvTJ tfit

tUSEt tpitTJ, u1to 0€ trov 7tEpt 'Apxutav [47 B 2] aiiet<; Kal. "l7tJtaaov c'xpJ..tovtKit

11EtaKÂ.T]9Eîaa . . . aÂÂ.ayEVto<; BE to\i OVOllato<; oi 11Eta ta\ita 1tEpt l:�:ooosov

lJ.a9TJllattKOt ăÂ.Â.U<; tpEt<; 7tpooaVEUpOVtE<; llE<lOtT]tU<; titv tEtUptT]V iBico<;

U7tEvavtiav EKâÂ.mav, . . . . tU<; 0€ Â.oma<; Boo a1tAW<; K:ata titv tliStv

7tpOOTJY6pEuaav nElJ.7ttTJV tE Kal. h:tTJV. Vgl. S. 1 1 3 , 1 6. 1 1 6, 1 Pist.

1 5. IAMBL. , In Nicomachi Arithmeticam 1 00, 9 Pistei i i . În

vechime erau numai trei medietăti (medii proportionale) . în

vremea lui Pythagoras şi a matematicienilor din şcoala sa: cea

aritmetică, cea geometrică şi a treia din această serie, numită

pe atunci subcontrarie, dar desemnată ulterior cu denumirea

de medie armonică de şcolile lui Archytas şi H ippasos « . . . » .

După ce a fost schimbat astfel numele acesta, cei din epoca

ulterioară - matematicienii din şcoala lui Eudoxos - descoperind

a ltre trei medietăti au desemnat cu un termen propriu de

" subcontrarie" (opusă) pe a patra, iar pe celelalte două le-au

denumit pur şi simplu, în ordinea în care veneau, .. a cincea" şi

.. a şasea" .

KALLIPHON ŞI DEMOKEDES

1 . HERODOT. II I 125 IloAuKpâtTJ<; 0€ JtâaTJ<; au11l3ouAiTJ<; aÂ.oyi)aa<;

E7tÂ.EE 7tapa tov 'Opoitw âlJ.a ay6lJ.EVo<; ăAAou<; tE 7tOÂ.Ao'i><; trov f.taîpcov,

Ev 0€ Bit Kat �TJlJ.OKi)&a tov KaÂ.Â.uprovto<; Kpotcovti)tT]v ăvBpa iTJtp6v u:

E6vta Kal. titv tEXVTJV aOKEovta ăpwta trov Kat' Ecout6v. 1 29 tfit 0€ Bit

6yB6TJt itllEpTJt exovti oi [Dareios] <pÂ.aupco<; oia Bit 7tapaKm)aa<; tt<;

237

7tp6tEpov i:n E v Eapoun tou KpotroviTJtEro dTJJ.lOKJÎOEO<; tl]v tEXVTJV

EcrayyfA.'Mt t& dapEirot· 6 BE ăynv jltv ti]v taxicr'tTJV 7tap' Eroutov EKEÂR.ucrE.

'tOV OE ril<; El;EUpoV EV toîm 'OpottE<O UVOpa1tOOotm OKOU oi] U1tTJjlEATJjlEVOV

7tapfiyov E<; JlEcrov . . . 1 30 JlEta oc oo<; oi EltEtpE\j/E 'cA.A.TJvtKoîm ii)Jlam

XPEOOJlEvo<; Kai f\ma JlEta ta icrxupa 7rpooayrov futvou tE Jltv A.anavnv

E1t0tEt Kai EV XPOV<Ot 6A.iyrot irytfu Jll V EOV'ta a1tE&l;,E OUOaJlU En EA7til;ovta

UpTI1tOUV EcrE<J9at. O<OpEÎ'tat oi) JllV JlE'tU tauta 6 dapEÎO<; m:OE<Ov xpucrE<OV

ouo �EUyEm" 6 OE JltV E1tetpE't0, El oi omA.i)mov 'tO KUKOV EmtTJI'iE<; vEJlEt,

O'tt JltV uytta E1tOtTJC5E. Die Gemahlinnen des Dareios beschenkten

ihn darauf auf dessen Geheil3 so reichlich , oo<; toU<; 1i1t0mmovta<;

a1to t&v <ptaA.trov crtatfipa<; E1tOJlEVo<; 6 oiKE'tTJ<;, t&t O"IJVOJ.la Tjv Eri trov

(Quel le Herodots?). UVEAEYE'tO Kal. oi XPfiJla 1t0AAOV 'tt xpucrou

(jUVEAEX9Tt· 1 3 1 6 OE d. OU'to<; 00& EK Kp6trovo<; amyJlEVO<; IToAUKpU'tEt

OOJllATJCJE. 7tatpl. cruVEtXE'tO EV tfit Kp6tc:ovt 6pyi]v xa'M7t&t. 'tOUtOV E1tet 'tE

o\>K EOuvato <pEpEtv, U7tOAt7tffiv otXEto E<; Alytvav. KatacrtU<; oc E<; taUtTJV

7tpmtrot EtEt U7tEpEI}aA.Eto toi><; ăA.A.ou<; iTJtpo\:J<;, UcrKEUlÎ<; m:p Effiv Kal.

EX<OV OUOEV t&v ooa m:pl. 'tTJV 'tEXVTJV Ecrtl. EpyaA.i)ta. Kal. JltV &u'tEprot

EtEt taA.avtou Aiytvfitat OTJJlOOlTJt Jltcr!louvtat, tpiton OE EtEt 'A9TJvaîot

ixatov JlVEroV, 'tE'tUp't<Ot OE E'tEt ITOAUKpU'tTJ<; ou&v taA.avtrov. oihro JlEV

amKE'tO E<; 'tTJV LUJlOV Kal. a1t0 'tOU'tOU 'tOU UVOpO<; OUK iîKtcrta Kpotrovtfitat

iTJtpol. EUOoKtJlTJcrav. EYEVEto yap c:Ov touto otE 1tpffitot JlEV KpOtrovtfitat

lTJ'tpot EAEYOV'tO ava 'tTJV 'cA.Aal:ia Elvat, OEU'tEpot OE KupTJYaÎOt. Heilung

der Atossa (Brustgeschwur; vgl. Timaios unten n. 2a S. 1 1 2 , 9).

Flucht nach Torent und Kroton 1 33 ff. 1 37 too6voE JlEvtot EVEtEiAat6

cr<pt [den persischen Begleitern] d. avayOJlEVotm, KEAEUroV El1tEÎV

cr<pm<; dapEi.on, on UpJlOO'tat 'tTJV MiA.rovo<; euyatEpa d. yuvaîKU" 'tOU

yap oi] 7taA.atcr'tE<O MiA.rovo<; [S.C . 14, 1 2. 1 3. 15] Tjv OUVOJla 1tOAAOV 7tapU

l3amA.Et. Kata BE tout6 JlOt l:ioKEî cr1tEfuat tov yaJlOV tomov tEA.Ecra<;

XPlÎJlata JlEyaA.a dTJJlOKJÎOTJ<;, i:va <pavfit 1tpO<; dapEiou Effiv Kal. EV tfit

Eroutou OOKtJlo<;. Demokedes in der Reihe der Pythagoreer, sein

lod durch Theages in P lata ia i ( Demos in K roto n?) nach

238

Apollonios IMABL. V . P . 257. 261 (s. ob . 1 1 08 , 34 ff. ) . Die Familie

scheint weiter gebiOht zu ha ben. Vgl. lnschr. aus Abydos MoooEi.ov

te. j3$Â.. II 2. 3 ( 1 878) I:. 13 8a!lmn'toTJ� BÂ.oowv� Kp01:wvia'tll�·

1 . HERODOT I I I , 1 25 Polycrates, fără să mai tină seama de

vreun sfat, se duse pe mare la Oroites, luând cu sine totodată şi

o multime de însotitori, între care se afla şi Demokedes, fiul lui

Calliphon, un medic, bărbat priceput, care îşi exercita meseria

mai bine decât toti ceilalti din vremea lui « . . . »

( 1 29) . . . Iar după câtva timp se întâmplă ca regele Darius,

gonind la vânătoare, să-şi sucească piciorul când a sărit de pe

cal.

Şi-a scrântit chiar atât de tare glezna, că osul ieşise din

artic ulati i le lui . Socotind, aşadar, că are în primul rând la

în d e m â n ă eg ipt e n i , d i ntre ace ia care t receau d rept

cunoscători de frunte în ale medicinei, se folosi mai întâi de

priceperea lor. Dar aceşt ia se apucaseră să-i smucească

piciorul şi tratându-1 astfel, cu violentă, i au făcut mai mult rău .

Vreme de şapte zile ş i de şapte nopti se chinui atunci Darius,

covârşit de acele dureri; iar în a opta zi, cum o ducea foarte

rău, cineva (din preaj ma lui) care auzise mai de mult vorbindu

se la Sardes despre arta lui Demokedes din Crotona, i-a dat

de ştire regelu i . Darius porunci să fie adus cât mai degrabă

înaintea sa. Îl găsiră atunci printre sclavii lui Oroites şi , aşa cum

se afla cu totul neîngrij it , a fost adus la curte în tata regelui,

târându-şi lanturile cu obezile prinse de picioare , acoperit de

zdrente . ( 1 30) Întătişându-se înaintea tuturor, Darius 1-a întrebat

dacă ştia meşteşugul vindecării. Nu-i răspunde însă grecul, de

teamă ca nu cumva, dându-se pe sine în vileag, să nu mai fie

lăsat deloc să se întoarcă în Elada . S-a vădit cu toate acestea

pentru Dar ius că omul se prefăcea c u meşteşug, deşi

239

cunoştea <<medic ina>> , şi a poruncit ce lor care îl aduseseră

să mai pună lângă el bice şi tăruşi pentru cazne. Atunci grecul

dădu adevărul în vileag, spunând că nu ştie cu de-amănuntul,

dar că se pricepe întrucâtva la vindecări, fi indcă mai înainte

avusese de-a face cu un medic . Drept care Dar ius i se

încredintă şi Demokedes 1-a tratat cu leacurile greceşti: după

remedii puternice, i-a administrat remedii liniştitoare, 1-a făcut

să-şi redobândească somnul şi în putină vreme îl asigură că i

a revenit sănătatea, deşi regele nu mai spera să mai fie

vreodată cu piciorul zdravăn. De aceea Darius 1-a răsplătit

dăruindu-i două perechi de obez i de aur. Drept care 1-a

întrebat Demokedes dacă înadins îl răsplăteşte cu un rău îndoit

de mare, fi indcă îl făcuse sănătos. Plăcându-i acest cuvânt lui

Darius, 1-a trimis de acolo, să meargă la sot iile sa le. Şi ducându-

1 acolo eunucii (împărăteşti) , le-au spus femeilor că acesta

este omul care salvase viata regelui .

(Medicul este răsplătit cu talgere pline cu aur, în cantităti

atât de mari că până şi sluga sa, Skiton, adunând staterii ce se

risipeau pe pământ, a strâns o avere în urma stăpânului său. )

( 1 3 1 ) Demokedes, venit de la Crotona, a făcut cunoştintă cu

Polycrates în felul următor: trăise la Crotona cu tatăl său, om

aspru şi sever. Fiindcă nu a putut să-I mai rabde, părăsindu-1, s-a

dus la Egina. După ce se stabili acolo, încă din primul an întrecu

pe toti ceilalti medici, deşi nu avea cu sine nici un fel de uneattă,

lipsindu-i toate cele trebuincioase pentru arta medicală. În al

doilea an totuşi, eginetii îl iau cu simbrie, să le fie medicul de

obşte, pentru un talant; în al treilea an îl cheamă atenienii, cu

simbria de o sută de mine, iar în al patrulea Polycrates, plătindu-1

cu doi talanti. Astfel deci ajunsese la Samos, şi de la bărbatul

acesta li s-a dus vestea cu deosebire medicilor din Crotona.

Căci pe atunci, la vremea când se petreceau întâmplările cu

240

Demokedes, se spunea că medicii crotoniaţi erau cei dintâi de

prin Elada, iar în al doilea rând veneau cei din Cyrene « . . . >>.

(Se mai istoriseşte mai departe cum a fost vindecată soţia

lui Darius, Atossa, episod urmat, în capitolele 1 33 şi urm., de

relatarea fugii medicului în Torent, apoiînapoiîn Crotona, propria

sa patrie.)

( 1 37) Iar când ajunseră la larg «perşii care fuseseră trimişi

să-I aducă înapoi>> , le-a dat însărcinarea să-i spună lui Darius

că el se însurase cu fata lui M ilon; căci se bucura de multă

preţuire la rege numele luptătorului acesta, Milon. Şi, după cum

cred eu, Demokedes tocmai înadins grăbise nunta, cheltuind

pe deasupra o mulţime de bani, doar ca să-i arate lui Darius că

şi la el acasă era un om foarte vestit.

2 . SUID. �llj.l.OtCJ't<illc; KaUu:p&vtoc; iEperoc; tv Kviorot YEVOj.l.Evou

'AcrKA.11mou, Kpotrovta'tllc; iatp6c;. &; tv AiyiVllt iatpEucre tE Kal. EY11f.LE,

Kal. noA.m:patllV tOV LCtj.l.OU tUpaWOV iatpEucrEv E1tt xpucriou taA.avtatc;

OUO, Kat tl1t0 �apEtOU tOU llEpcrou j.l.EtEnEj.l.q>811 Kat cruvqEVE'tO aut6it

xp6vov iKav6v· Eypa\jiEV iatptKOV 13$/..iov.

2. SUDA Demokedes, fiul lui Calliphon, preot al lui Asklepios

la Cnidos. A fost medic la Egina, practicând acolo arta medicală,

unde s-a şi căsătorit. Apoi a fost medicul tiranului Polycrates,

pentru o simbrie de doi talanţi, şi chemat fiind de către Darius,

regele perşi lor, a stat cu el, <<pentru îngrijiri>>, o vreme destul

de îndelungată. A scris o carte de medicină.

2c. HIMER. cod. Neapol. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 426) qxxoi. ot

Kat �11j.l.OKE<illv EKEîvov tov KpotroVta'tllV, 'tOv 1qXÎ)tov iatpttdJv 'cA.Aafu 1tapa

�apouc; KOj.l.tcravta, j.l.EtCt WOO'a Kat MftOOuc; 1tapCt Uu{lay6pav cpot 'tl'tcravta

1tAEOV tOV oAilov ttîc; EKEtVOU crocpiac; il ta j3acri.AEta eauj.l.acrat XPl'lllata.

24 1

2 c. HIMER. cod Neapol. (Schenkl, " Hermes", 46, 1 9 1 1 , p. 426) .

Se spune că şi vest itu l Demokedes d in Crotona, care

adusese cel dintâi la barbari medicina greacă, umblând la

şcoala lui Pythagoras, după ce fusese la Susa şi pe la mezi,

intrând în cercul d iscipolilor lui Pythagoras, mai mult admiră

bogătia intelepciunii aceluia decât averile regelui.

3 . STOB. Fior. 1 1 6, 45 M. dTJf.LoKftoo-u<;. aUC,avof.LEvou "tou mof.La't�

cruvm)!;,ov'tat <K:al. ai> <ppEvEc;, YTJpUcrKOV'toc; Oi: <ruyyTJpa<11WOOt Kal. Eic;

'ta npiJyf.La'ta Ttav'ta af.LJ3Â.uvov'tat aus Herod. I I I 1 34 otaaxBEîcra imo

'tOU d TJf.LOKft&oc; it "A 'toocra npooE<pEpE [v 'tftt Koi 'tT]t dapEÎon A6yov 'tOtov&

.. . 'vuv yap ăv n Kal. a1toOE!;aw qryov, Eroc; v[oc; Ele; ftÂ.tKÎTJV. aUC,of.LEVrot

yap 1&t croof.Lan . . . 1tavm a"taf.LJ3Â.uvov'tat'. Vgl. Lucret. I I I 445 Diels.

3 . STOB. , Fior. IV, 50, 80. 8 1 (Hense) . « Doctrina lu i»

Demokedes. Odată cu creşterea trupului, dimpreună sporesc şi

facultătile mintale, iar pe măsură ce îmbătrâneşte un trup ce

îmbătrâneşte un trup omenesc, odată cu elîmbătrâneşte mintea şi

se tocesc facultătile pentru orice lucrare.

(Din HERODOT II I , 1 34) Învătată de Demokedes, Atossa. în timp

ce se afla în pat lângă Darius. rosti cam astfel de cuvinte: " . . . Să te

arăti acum vrednic printr-un lucru de ispravă, cât mai eşti încă la

vârsta tineretelor; fiindcă mai târziu, odată cu creşterea trupului . . .

se tocesc facultătile «mintale». Cf. Lucretius II I . 445.

PARM(EN) ISKOS

1 . IAMBL. V. P. 267 ME'ta7tov'tîvot Bpov'tîvoc;, ITapf.LÎcrKoc; [so die

Hs.], 'Opm'taaac;, A.Erov K'tÂ.. Vgl. 58 A.

242

1 . IAMBL. , V. P. 267 (Catalogul pythagoreilor) Din Metapont:

Brontinos, Parmenikos, Orestadas, Leon etc. (cf. DK 58 A)

2. DIOG. IX 20 OOKEî oc [Xenophanes, s. 1 1 1 4, 1 0] 1tE7tpâcr9at

U1t0 <*Kat Â.EA:OOElat UnO> t&v nuaayoptKOOV TlapJ.LEVÎ.crKO'U Kat 'OpEcrtciOO'll.

2. Diog. LAERT. IX, 20

Se pare că Xenofan (vezi DK 2 1 A) ar fi fost vândut «şi

a po i răs c u m pă rat>> de pyt h a g o r i c i i P a r m e n i skos ş i

Orestadas.

3. ATHEN . XIV 6 1 4 A Ilapf.LEVicrK� (so die Hs.) oe 6 MEtanovtîvo�.

&<; <pTJcrtv Eiif.Lo� ev E dTJÂ.tfili� [fr. 8 FHG IV 493], Kal. yevEt Kal. nÂ.outo:n

7tpWtEuwv Ei� Tpoq>Wviou Katajla� Kal. aVEÂ.Elffiv ouK Ett yEÂ.âv eouvato.

Kal. XPTJ<!tTJPta�Of.LEVWt 1tEpl. toutou 'rl Il'UElia E<pTJ'

dpTJt f.L, Uf.L<pl. yeÂ.Wt�. uf.LEiAtXE, f.LEtÂ.txiow·

OOl<!Et crot f.LrltTJP OtKOt' tl)v ESOXU tÎE.

EÂ.1tt�(J)V o' âv E1tUVEÂ.ElT)t Ei� tl)v 1tatpioa YEAU<!Et V, 00� <oi> OUOEV

Tjv nÂ.eov, oi6f.LEVO� ESTJ1tatiicr9at EPXEtai notE Kata tUXTJV Ei� diiÂ.ov·

Kal. nâvta ta Kata tl)v viicrov Elauf.Lâ�wv TjÂ.ElEv Kal. Ei� to AT)t&wv,

vof.Li�wv tii� 'An6Hwvo� f.LTJtpo� ăÂ.ayf.Lâ tt ElEwpt1crEtv cil;t6Â.oyov· iowv

o' auto I;UAOV OV df.LOp<pov napaool;w� eyeÂ.acrEV. Kat tOV toii 9EOii

XPTJ<!f.LOV cruf.Lj3aÂ.oov Kat tii� cippwcrtia� cinaHayd� f.LEYaÂ.Wcrtl. tl)v ElEov

etif.LTJcrEv. Inventar des Artemistempels zu Delos IG XI 2, 1 6 1 B

l7 p. 49 vgl . p. 54 Kpatl)p cipyupoii�. ov civeEITJKE Ilapf.LÎ.crKo�. ohl)v

rxxxxrrdd.

3. ATHEN. XIV, 6 1 4 A. Parmeniskos din Metapont, după cum

povesteşte Sem os în a cincea carte a Deliadelor sale (FHG 396

243

F l OL un cetăţean de frunte, prin naştere şi prin avere, după ce

coborâse în peştera lui Trofonios şi apoi venise înapoi de acolo,

nu mai era în stare să râdă. Iar Pythia, consultată de el <<pentru

acest beteşug>>, se rosti astfel:

Mă-ntrebi de râsul cel dulce, tu văduvit de orice dulceaţă;

Maica ti-I va dărui, acasă: mai presus de toate s-o cinsteşti .

întorcându-se la el în patrie , cu nădejdea să mai râdă

cândva , deoarece nu se întâmplă după cum aştepta, crezu

că fusese amăgit . Dar într-o bună zi, n imerindu-se la Delos

dintr-un noroc anume . . . - şi admirând toate cele aflătoare d in

ostrov, intră şi în templul Latonei, socotind să vadă vreo statuie

închinată maicii lui Apolion, vrednică de laudă. Dar cum zărise

numai o bucată de lemn informă, izbucni pe neaşteptate într

un hohot de râs. Înţelese atunci prevesti rea zeului şi dezbărându

se astfel de boala sa, închină rituri măreţe de c instire zeiţei.

INVENTARUL templulu i zeiţei Artemis la Delos (I .G. XI, 2, 16 1 B

1 7 , p. 49) .

Un krater de argint, dar votiv închinat de Parmeniskos în

greutate de 9572 drahme.

IKKOS

1 . PLATO. Protag. 3 1 6 D Eyci:J OE ti]v crO<ptcrnJdtv ttxv11v llJ.lt JlEV

dvat 1tCXACXUXv, 1:0� OE JlE'taXEIPtsOJ.lEVOU� auti]v t&v 1tCXAat&v av(ip&v

<pOjlOUJ.lEVO� 'tO E7taXeE� autfi� npO<JXllJ.lCX 1t0tEtmlat lC(Xl 1tp01CaAU1t'tEa6at,

to� JlEV 1t0i11mv oiov "OJ.lllp6v tE Kai 'Hmooov Kai :EtJl<oviollv. to� oc

au 'tEÂE'ta� 'tE lCCXt XPll<lJ.lffitOia� 'tO� UJ.l<j)l 'tE 'Op<pta lCCXt Moucraîov,

244

EVto� & nva� fjta9!111at Kat )'UilVUattri]v OtOV "IKKO� tE O Tapa:vtrov�

Kat o vuv Ett c:Ov ou&v� i\ttwv <JQ(pta'tl']� 'Hp60tK� o k11At>f.ll>ptav6�.

1 . PLATON, Protagoras 3 1 6 D . Eu -în ceea ce mă priveşte -

sustin că arta sofist ic i i e străveche; dar oamenii aceia din

vechime care o mânuiau o ascunseră îndărătul unei aparente

izvodite anume, temându-se de latura ei ticăloasă. Şi uni i au

învăluit-o în straiele poeziei, cum se vede la Homer, Hesiod şi

Simonide, alt i i în rituri şi oracole, ca la Orfeu, la Musaios şi la

urmaşii lor. Iar alti i . după cum am aflat eu, ar fi dat meşteşugului

acesta forma gimnasticii, cum a făcut lkkos din Torent şi cel

care în zilele noastre nu este mai prejos decât nimeni, Herodicos

d in Selymbria.

2. -de legg. VIII 839. 840 cip' ouv ouK tai!Ev tov Tapa:vtîvov 'fll(](Qv

UKOftt om tOV 'OÂ.t>ll7riaai tE ay&va Kat tai><; W..wu;, ci><; oul. q>tÂ.ovuciav Kat

tEXV11V Kat to I!EtU 'tOU aoxppoVEÎV avlipEîov EV tftt ljiUXftt KEKt11!1Ev�. ci><;

Â.Oy�. OU'tE 'ttvO� 7t0mO'tE yuvatK� i\-oota ooo'au na� EV OÂ.llt tftt tii�

aaKJÎ<fEO><; liKilftt ; PAUS. VI 1 0, 5 '�1. oc o NtKomtoo Tapa:vtî� t6v tE

'OA\lllffiKOV atEq>aVOV ECJXEV rnl. 7tEvtU8Â.Wt Kat OOtEpoV Y1Jf.LYaatl)� ăpta� Â.tyEtat t&v ap�amou yevtmlat. STEPH . Byz. s.v. Tlipa� : "1. o tapa:vtî�

ia� enl. � o� [?] OÂ.1Jilm6&x;· !lEilvll'tat w&ou Kat IlAitwv tv Ilpotay6pat.

EUSTATH. z. Ham. p. 6 10, 28 ( aus Steph. und d. Paromiencorpus] "1.

01tEp ron JCUptOV OVOI!U aaq>oii iatpoii 'PTwivou ES ou 7tapol!lia 'to OEÎ7tVOV "

lta:ou' ota to Ei>u:AE� tii<; EKEivou �w�. Z. Dionys. Per. 376 OOEv " 1. ijv o

Tapa:vtîvo� iat�, &; em Piou EuteA.Eiat EÎI; 7tapol!liav KEîtat tl)v Atyoooav

' "IKKOU &învov' eni wv anEpitw� &mva6vtwv.

2. - Legi VII I , 839-840

Oare nu ştim noi prea bine, din câte am auzit, că lkkos din

Torent în t impul întrecer i lor o l i mpice ş i la celelalte joc uri

245

atletice, fi ind el pl in de râvnă pentru victorii ş i pentru arta sa,

dobândind pe deasupra şi cumintenia odată cu bărbătia,

sădite în sufletul său, nu se atingea de nici o femeie şi de nici

un bărbat, în tot răstimpul exerc iti i lor (de antrenament)? PAUS.

VI, 1 0,5 lkkos, f iul lu i Nikolaides, din Torent, obtinu coroana

olimpică la pentatlon ş i , u lterior, deveni cel mai bun gimnast

al vremii sale. STEPH. BYZ. (s.v. Taras) lkkos din Torent, medicul, a

trăit cam în vremea olimpiadei a 77-a; de el aminteşte şi Platon

în Protagoras. EUSTATH . , ad Hom. p. 6 1 0 , 28 . 1kkos este un nume

propriu al unui medic întelept din Rhegion, de unde vine rostirea

" un prânz al lui l kkos", care a rămas de pe urma sobrietătii

felului său de trai.

-ad Dionys, Per. 376 (Geogr. Graeci min. 1 1 , p. 285)

De acolo era lkkos, acel medic din Torent, care, din cauza

felului său sobru de trai, a rămas în acel proverb care glăsuieşte

despre " un prânz al lui lkkos" referindu-se la cei care prânzesc

fără nici un fel de prisosuri .

PARON

ARIST. Phys. D 1 3 . 222b 1 7 oi IJ.EV oo<p<Î:rtatov f.'Aeyov (se. tov

xp6vov], 6 ot ITu9ay6pno<; ITaprov «l1J.a9eotatov, on Kat em'Aav9avovtat

EV tOUtOlt, Âeywv 6p96tepov. SIM PL. z .d. St . 754, 9 outo<; ot EOtKEV

dvat, ou Kat t::OOTJIJ.O<; [fr. 62 Sp.J avwvi>�J.w<; EIJ.v�o9TJ 'Aeywv ev 'O'Au�J.mat

LtiJ.WVtOO\l tOV xp6vov E1tatVOUVtO<; W<; m:xpootatov, d1tEp EV aut&t ai

1J.a9�0'Et<; ytVOVtat Kat ai UVaiJ.V�O'Et<;, 7tap0Vta ttVU tOOV fi1tEÎV 'ti OC,

oo LtiJ.WVtOTJ, oUK E7ttÂav9av61J.E9a IJ.EVtot ev t&t XPOVWt; '

246

ARISTOTEL Fizica (IV), 13 . 222 b 1 7 . (Orice schimbare prin

firea lucrurilor înseamnă desfiintare; cu timpul se generează

totul şi se distruge) .

Uni i au numit t impul " cel mai întelept" (element) , dar

pythagoreul Paran, gândind mai corect, î i zicea " cel foarte

neînvătat", f i indcă în desfăşurarea lu i oamenii uită . S IMPL.

(comentariu la acest loc, 754,9) . Acesta pare să fie cel amintit de

Eudemos, fără să-i dea numele atunci când ne povesteşte cum

se apucase, la Olympia, Simonide să laude timpul, ca fiind " cel

mai întelept, întrucât învăţăturile şi aducerile aminte se ivesc la

timp", iar unul dintre cei care gândeau cuîntelepciune a exclamat:

" Dar, Simonide, nu dăm, noi u itării «toate» la fel, în timp?"

MENESTOR

1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 90, 1 1 N (58 A) :Euj)apî:tat Metron:o�.

'In:n:acr�. Tip61;ev�. t:oovwp, Aeaval;, Mevecrtrop KtA..

1 . IAMBL. , V.P. 267 , p. 1 90, 1 1 N . (58 A) Sybarit i i Metopos,

Hippasos, Proxenos, Euanor, Leneax, Menestor etc . .

2 . THEOPR. H . pl. 1 2 , 3 to JlEV ouv irypbv <pavep6v, o lii! KaA.oucri.

tl.VE� an:A.&<; EV ăn:acrtv 6 1t 6 V, cOOn:Ep Kat M., oi oc EV tOl� ăA.A.o� JlEV

avroVUJl�. EV oc tl.O'tV 6n:ov Kat EV ăAA.o� OOKpoov.

2. TEOFRAST, H. pl. 1, 2, 3 . Umedul, aşadar, este evident; unii îl n umesc în toate ocazi i le, s implu , sevă, c u m obişnu ieşte

Menestor, alti i însă, în unele cazuri, îl semnalează fără a-1 numi;

în alte cazuri îi zic sevă, iar în altele, lacrimă.

247

3. - v. 9, 6 nupeîa oc ytVE'tat JlEV EK noA.Âiilv, ăptcs'ta &, � <pTJCSt M.,

EK 1( t 't 't o i)· trqtcs'ta yap Kat 1tAEÎCS'tOV avmtvEÎ.

3. -V, 9, 6 lasea provine din multe esente de lemn, cea mai

bună însă, cum spune Menestor, provine din lemn de iederă,

pentru că se aprinde repede şi tine foarte mult.

3a. -v. 3, 4 ErepJlOV oc Kat Kt't't� Kat OO<pVT) Kat oA.m; E� rov 'ta

1t1.lpEÎa ytVE'tat. M. 8t <pTJCStV Kat CS 1.l K Ct Jl t V O V.

3.a. - V, 3, 4 . Sunt de esentă .. caldă" şi iedera şi dafinul şi, în

general. toti arborii din care provine iasca. Menestor zice că şi

dudul.

4. -de caus. pl. 1 1 7, 3 i] JlEV ouv 'tf!t; csuKaJlivou [năml. au�TJcstt;l

Ota 'tOU'tO nproi'at;. cOt; oc M. <pTJcstV, t1 JlEV �ACtCS'tTJCStt; amfit; 0\jlta Ota 'tftV

\jiUXpO'tTJ'ta 'tOU 't01t01.l, it oc nE\jltt; 'taXEÎa Ota 'tftV acseEvEtav.

4. Caus. pl. 1. 1 7, 3. Dezvoltarea dudului. din această cauză

este timpurie. Iar după cum spune Menestor, creşterea lui

întârzie, din cauza temperaturii reci a locului. dar coacerea

fructelor este t impurie, datorită terenului slab.

5. - 2 1 , 5 J.!ta JlEV ouv ahia ÂiyE'tat 'tOOV 9EpJ.!OOV Kat \jiUXpWV tl Eit; 'tO

KCtp7ttJlOV avayoucsa Kat ăKap1tOV, ci><; t&v JlEV 9EPJ.!&V KapmJlWV OV't(J)V

<t&v oe 'JIUXpWV aKapnoov>, Kaeftnep Kat E7tt t&v �cOt(J)V t&v yovtJlWV Kal.

ay6voov Kat t&v �(J)tO'tOK(J)V Kat 0)t0't0K(J)V. E 't t p a o' i] Ka'ta tCtt; XcOpat;,

oiov <9EpJ.!Ctt; il> \jluxpftt;· 'ta yap EVavtia EV 'taît; tvavnatt; ouvacs9at

otaJltvetv, ta JlEv eepJla tv taîr; 'Jiuxpaît;, ta oc 'Jiuxpa tv mîr; 9EPJ.!aîr;.

oihw yap eu9'\Js Kal. 'tftV <pootv yevvâv ci><; imo J.!Ev tou OJ.!Otou <p9EtpOJlEVWV

ota titv imep�o;l.:r'Jv, imo oc tou tvavnou csoot�OJ.!Evoov otov EUKpacsiat;

248

nvo� ytVOflEVTI�' Wcr7tep KUt 't.f!7reOOKI..fi� [3 1 A 73] 1..EyEt 7rept 'tOOV �OOLOOV'

ta yap iJ1tEp1tupa 'tl'tv <pl>mv ăyetv e� to ilyp6v. oc tautlJt tfit oo�lJt Kat

M. ou fl6vov Eltt (6) cruvTIKol..ouGTJKe oc tautTit 06�111 Kat M. ou f!6vov Eltt

'tOOV �OOl(l)V, aUa KUt Eltl 'tOOV <pU'tOOV. flEpf!O'tU'tU yap Ei vai <pl)CH ta f!al..una

evuypa oiov crxotvov, Kfxl..uf!OV, KU7retpov· ot' 6 KUt UltO 'tOOV XElf!OOV(l)V

OUK EK7ti]yvoo8a.t· KUt 'tOOV ai..A.oov ocru flUI..t<J'tU EV 'tOt� \j/Uxpot� ouvacr9at

OLUf!EVElV, oiov tl..a'tTJV, 7reUKTIV, KEOpov, ăpKEU9ov, Ktn6v. Eltt touwu

yap ouoc tiJv Xt6va tfit 8Epf!6tTin Emf!EVEtv. en ot (Jl(o/..tov dvm ota tiJv

EV'tEptWVTJV 8Epf!TJV oooav KUt OLU<J'tpE<pEtV. (7) 't p i 't TI V o' ai'tiav I..EyEt

'tOU 1tpWiJ3A.acrtfi KUt 1tpwtKaplta Eivat· <pOOEt yap KUt 6 OltO� UU'tOt� rov

8Epfl0� KUt �/..U(J'tUVEtV 1tpw'f ltOlEt KUt ltE't'tElV 'tO� KapltO�. <JTiflEÎOV OC

ltOlEt Kal. 'tOU't'tOU tOV Kt't'tOV KUt EtEp'ăna. 't E 't a p 't TI oc i] 'tOOV

aet<pul..l..oov· ota yap 8EpflO'tTI'tU KUt 'taU'ta OtE'tat OtUtTipEtV, ta OE Ev&im

toutou <pui..A.o�oi..Etv. 1t p o cr E 1t 1 A. E y E t oc tot� eipTJflEVot� Kat ta

'totUUtU <Jl)f!ElOUflEVO�, on ta ltupEtU ăptcr'ta KUt Kal..l..t<J'tU EKltUpGU'tat

ta EK t&v tvUOp<ov oo� ta eyytcrta wu 1tupa� ovta taxtcrta EKltupouf!eva.

5. - 2 1 . 5. Una din cauzele provenite din cele calde şi din

cele reci se spune că este aceea care provoacă rodul sau

l ipsa de rod, pentru că cele calde sunt roditoare, iar cele reci,

neroditoare, după cum şi în cazul animalelor, unele sunt fecunde,

altele sterpe, unele nasc pui vii, altele se inmultesc prin ouă. A

doua cauză este aceea care priveşte terenurile, de pi ldă cele

calde sau cele reci, pentru că fiinte de natură opusă pot trăi în

terenuri potrivnice lor, astfel, cele calde în locuri rec i, şi cele

reci în locuri calde. Căci aşa le naşte natura spontan, ca şi

când similarul le-ar distruge, din cauza excesului, şi, dimpotrivă,

ar fi salvate de contrariul lor, ca şi cum în acest fel s-ar crea un

echilibru . Aşa spune şi Empedocles (3 1 , A, 73) în legătură cu

animalele; cele care au în natura lor un surplus de foc tind

spre umed . (6) Această părere a împărtăşit-o şi Menestor, nu

numai în privinta animalelor, ci ş i a plantelor. Căci plantele cele

249

mai " calde", zice el, sunt în special cele ce trăiesc în apă, ca,

de pi ldă, stufu l , trestia, căprişoru l , din care cauză e le nu

îngheată iarna; şi cele ce îndeosebi pot trăi în frig sunt, printre

alte le , pinul, bradul, cedrul, ienuperul, iedera. Pe iederă nici

zăpada nu se mentine din cauza căldurii. Ea îşi strâmbă trunchiul

din pricina naturii ei interioare, care este caldă şi se încolăceşte.

(7) A treia cauză, zice el, este cea a înmuguririi şi a coacerii

timpurii, căci ş i seva, dacă este caldă de la natură, face să

crească şi să se coacă fructele devreme. Dovadă a acestui

fapt, iedera şi altele de acest fel. A patra cauză este cea a

plantelor cu frunze permanente: căci tot din cauza căldurii,

crede acesta unele plante îşi păstrează frunzele, iar altora, din

lipsa căldurii, le cad. El mai adaugă la cele spuse până aci şi

următoarele observatii, anume că iasca cea mai bună şi care

arde cel mai bine este cea provenită d in esente lemnoase

acvatice, ca fiind cele mai apropiate de elementul foc .

6 . THEOPHR. d. caus. pl. 1 1 4, 3 it oe 1t i E t p a [năml. Yill mij..L1tav

ou&vt �Uj..L<pEpEt <put&t· �TJpaivEt yap j..LCLÂ.Â.OV 'tOU OCOV't�, c001tEp !Cat M.

<pTJ<ri. 'totaU'tTJV �VEivm 'tllv 1t Â. u v 't p i li a, )(p&j..La li' imoÂ.EUJCov. Vgl.

a. 0. 11 4, 5.

6. TEOFR., Caus. pl. 11, 4, 3. Iar (pământul) gras nu prieşte

deloc nici unei plante, pentru că o usucă mai mult decât trebuie,

după cum spune şi Menestor. Aşa este pământul alcalin, albicios

la culoare.

7 . -VI, 3, 5 Kat E:n oe JC<X'ta 'tO j..Lâ'A.'A.ov JCat ll't'tOV ai lita<popai [năml.

't&v XUJ.U'Ov]. lito JCat oi 6j..LoyEvEî� 1t'A.Eiou� o tov aoo'tl'Jpoi, 'A.mapoi, mKpoi,

yÂ.UlCEÎ�. 09EV !Cat oi 1t a Â. a t O t 't W V <p U O' t O Â. O 'Y 00 V a1tELpo�

E'tHlEv'to 'tOU� XUj..LOU�, c001tEp !Cat Mevecr'toop· 61toia yap ăv n� it j..LÎ�t�

Kat it crilw� yEVTJ'tat 'tou irypou Ej..L<pU'tOU, woto\i'tov Eivm Kat 'tov xu!-L6v.

250

7 . -VI, 3, 5. Mai sunt apoi şi deosebirile mai mult sau mai putin

a d ân ci a le sevelor. De aceea sevele de proven ientă

asemănătoare sunt mai numeroase, ca de pi ldă, cele acre,

grase, amare, dulci . De aici şi naturaliştii vechi ca Menestor,

considerau că sevele sunt infinite, căci, aşa cum va fi combinatia

şi fermentatia umorii d in interiorul plantei, aşa-i va fi şi seva.

XUTHOS

ARISTOT. Phys . .1. 9. 2 1 6 b 22 Eicrl. oe nvE<; oî oux toti �J.avoii Kat

7tUJcvoii otovtat <paVEpOV dvat on ron KEvov. Ei IJ.EV y&.p IJ.tl ecrn �J.avov

Kat TruKvov, ouoc cruvtivat Kal. mÂ.Eîcr9at oiov tE. Ei oc toiito lltl ElTJ, f\

oA.w<; Kt VTJm<; ouK f.crtat 1) K u Il a v E î t o o A. o v, romtEp E<pTJ 3o00o<;.

SIMPL. z.d. St. 683, 24 X. b Ilu9ayoptK{x;, toi><; ai-yuxA.oU; imfpxEttat. Vgl.

IAMBL. V.P. 267 (c. 58 A) Kpcrtwvtâtat . . . Ti�J.ato<;, BoOOo:; [3::rOOJ<; ?] und

36 A 1 1 377, 1 7 (?) .

ARISL Fizica I I I . 9, 2 1 6 b 22. Uni i cred că din " rar" şi din

" dens" reiese l impede <<faptul>> că există vid . Căci. dacă

nu există " rar" şi " dens", nu e cu putintă ca <<lucrurile>> să se

constitu ie prin strângerea şi îngrămădirea la un loc <<a

part iculelor>> . Dacă n-or fi aşa ceva, atunci în general , nu

va exista nmişcare, sau intregul se va umfla, cum spunea

Xuthos. SIMPL. , la acest loc St. 683, 24 Xuthos, pythagoreicul

(zice că întregul) se va revărsa şi se va extinde şi mai mult, aşa

cum se revarsă marea peste tărmuri prin valuri . Cf. IAMBL., V.P

267 (c . 58 A) Locuitori ai Crotonei . . . Timaios, Buthos (Xuthos?) V.

şi DK 36, A 1, 1 . 377, 1 7 (?).

25 1

BO"iDAS

SCHOL. ARISTOPH. vulg . ad Nub. 96 1tp6'rcov jlEV yap diqnA.�

[der lambograph PLG 11 504 Bergk] Eic; Boî8av 1:ov qnA6u01pov

6A6KATUXJV O"'.lVE'tai;E Jtoirum. 8t ' oii Kat Ei<; 8ouA.dav EpU7taivE'tO 6

qnA.6mxprn;. ou 8ta 1:ou'to 8E txBpoc; Tjv. E7tEt'ta bU1toA.u;, Ei Kat 8t '

6Aiyrov Ej.1Vf(0'8ll I:roKpU'tOU<;, jlâAAov fi 'AptO''tO<pUVll<; EV oAat<; 'taîc;

NE<pEAat<; amou Kaef(\Jfa'to.

SCHOL., ARISTOPH . , vulg. ad. Nub . , 96. Căci mai întâi Diphi los

(iambograful PLG 1 1 , 504, Bergk) a compus la adresa filosofului

Bo'ldas un poem întreg, în care filosoful era insultat de a fi căzut

în sclavie. Dar, din această cauză, el nu era urât de lume. După

aceea, Eupol is , c hiar dacă în putine cuvinte a amintit de

Socrate, s-a legat totuşi de el mai mult decât «a făcut-o»

Aristofan în toată comedia sa Norii.

HERAKLEITOS

A. VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

VIAŢA

1 . DIOG. IX 1 - 1 7 ( 1 ) 'Hpadm� BA6urovoc; Tj, roc; n VE<;, 'HpaKOOV't�

't-<pEut�. oihoc; fiKllasE jlEV Ka'ta 'tl)v tva'tllV Kat ESTIKOO'tftV 6A.Ujlma8a

[504- 501]. jlEyaA.(xpprov 8E YEYOVE 7tap' ovnvaouv !Cat ll1tEjXl1t'tll<;. cOc; !Cat

EK 'tOU 0'\l'Y'Ypftjljla't<X; autou 8fiA.ov, EV cOt <flllO't '7toAUjla8ill . . . 'bKa'taîov'

[B 40]. Eivm yap 'itv 1:0 uO<pOv . . . 7taV'trov' [B 4 1 ]. '1:6v' 'tE "'Oilllpov' E<paO'lCEV

. . . Of.Loiroc;' [B 42]. (2) EAEYE 8E Kat '{îj3ptv . . . 7tUKpai'f(v' [B 43] Kat '11-axeuem

252

. . . u:ixEO�' [B 44]. Ka9<imEtat & Kat t&v 'tpecri.cov tn\. t&t tov f.taîpov

f.KjlaA.Eîv 'bpj.i6&opov, tv oî� <pTimv· '�tov .. . jlEt' ăÂ.ÎUJ)v' [B 121 ]. a/;toUjlEV�

& Kat VOjlOU� BEÎVat 1t� aut&v imEpeî& oux to TjOTI KEKpatilmlat tilt

1t0Vru:>fu 1tOÂ.ttEtat tftV 1tOÂ.tV. (3) avaxcopl)aa� OC d� tO tepOV tll� 'Aptf.jlt�

jlEta tWV 1tatoCOV TJO"tpayaÂ.tSEV' 1tEplO"tUVtCOV o' aUtOV tWV 'b<pEOlcoV, 'ti,

ro KUKtOtOt, 8aUjl�Eu:;' El1tEV' 'il ou KpEÎttov tOUtO 1tOtEÎV il jlE8' UjlOOV

1tOÂ.ttE-6Ecr8at;' Kat tt'A.o� jltcrav8pcom'Ja� Kat EKtatfJa� tv toî� ăpEm

OtTittâto, noa� crttOUjlEVO� Kat jlotava�. Kat jlEVtOt Kat Ota tOUtO

1tEpttpa1tEt� d� U&pov Katil'A.BEv E� ăcrtu Kat t&v iatp&v aivtyjlatcoO�

E1tuveavuo, Ei 0\Jvmvto � E1t0jlj3p� auxjlov 1totilcrm· t&v & llTl cruvttvtcov,

aUtOV Ei� jlo\JatacrtV Katop\J�a� tilt tWV jloA.itCOV aÂ.tat il'A.1ttO"EV

�atjllcrBlÎ<JEmlat. ouocv & av\Jcov ooo' out� EtEAEUta Pto� EtTI f#JKOVta.

(Folgt Epigramm des Laertios.) . (4)"bpj.im� (FHG 111 42 fr. 28) ot

<pTiffi 'A.tynv ai>tov toî� iatpoî�, d n� ouvatat ta EVtEpa KEtVcOOa� <tO>

UypOV E�Epâcrm· a1tEtOOVtCOV & 8Eîvat autov d� tOV fî'A.tov Kat KEAEUELV

to� 1taîoa� jlo'A.itot� Kata1tÂ.UttEtV' oiltco ol) KatatELVOjlEVOV OEutEpaîov

tEAEutilcrat Kat 8a<p8ilvat tv tlll ayopât. NEUVBTJ� o' 6 Kul;tKTIVO� (FGrHist.

84 F 25 11 1 97) <pTIO"t llTl OUVTI8tvta autov anoonacrat ta j36'A.t ta jlEÎVat

Kat Ota tl)v jlEtajlo'A.l)v ayvoTiaEVta KUv6j3pcotov yEvtcrBat. (5) ytyovE &

Sauj.ilicrto� EK naiBcov, otE Kat vt� &v E<pacrKE jlTIOEv EiOtvm, tEAEt�

jlEVtot YEVOjlEV� 1tUVta tyvcoKtvat. TjKOU<JE tE oU&v�, a'A.'A.' autov E<pTI

OtsfJcramlat [B 101 ] Kat jla8Eîv 1tUVta nap' eautou. I.<oticov ot <pTicrtV

dpTIKEvat nva� E'Lva<pavo� a\ltov aKTIKoEVat' Â.EyELV 'tE 'Apicrtcova EV

t&t TIEpt 'HpaKAEttOU Kat tOV U&pov autov BEpa1tEU8ilvat, U1t08aVEÎV o'

ăÂ.Â.Tit VOOCOt' tOUtO OC Kat '11t1t0j30t� <pTiffi. tO OC <pEpOjlEVOV aUtOU jltjlÂ.tOV

Ecrti jlEV anO tOU cruvtxovto� TIEpt <pOOECO�, OUltpTitat OE Ei� tpEÎ� 'A.Oyou�,

EL� tE tOV 1tEpt tOU navto� Kat 1tOÂ.tnKOV Kat BEoÂ.OytKOV. (6) avtBTIKE o'

auto Ei� to til� 'AptEjl� iEp6v, � jlEV ttVE�, f.mtTIOEUcr� aaa<pEOtEpOV

ypa\jlat, on� oi ouv«ijlEVOt <jlOVot> npooiotEV ai>t&t Kat llTl EK tou

OTijlOOOOU� EUKata<ppOVTitov Tit. toutov ot Kal. 6 Tijlcov [fr. 43 D.] unoypaq>Et

Hycov· 'toî� o' EVt KOKKUcrtl)� ox'A.o'A.oioopo� 'HpaKÂ.EttO� aivtKtl)�

253

âv6poucrE'. 8E6<ppacr't� M <f>ll<JtV urro I!EÂ.UYXOÂ.ia� 'tâ I!EV iJ!lt'tEÂ.fj, 'tel oc

ăÂ.Â.O'tE elÂ.Â.<O� EXOV'tU ypaljlat. Cflli!EÎOV o' amou 'tfj� llEYUÂ.O<ppOOUVll�

'A vncretv11� <pll<Jt v tv �taooxaî� (FHG I I I 1 82*) · tqoopfjcrat yap 'tCtOEÂ.<p6it

'tfj� j3amÂ.Eia�. 'tOOUmllV OE oo�av E<JXE 'tO crU'Y'YP<lllllU, 00� KUt ai.pE'tt<J't�

ân' au'tou yEvecr8at 'toi><; KÂ.ll!ltv'ta� 'HpaKÂ.Et 'tEiou�.

(7) EOOKEt oc au't6it Ka9oÂ.tK� I!EV 'tooE· EK nup(Jc; 'tel mxv'ta <JUVE'tâvat

Kat E� 'tOU'tO âvaÂ.um8at· nâv'ta oc yivm9at Ka9' Eli!UPI!EVllV Kat Otel

'tfj� EVUV'ttO'tpo7tfj� iJp!!Ocreat 'tel OV'tU" KUt 7tCXv'tU IJIUXWV Ei Vat KUt Oat!!OV(OV

nÂ.f1Pll· dpllKE oc Kal. 1tEpt 't6iv tv KOO!lrot cruvtcr'tai!Evrov nav'trov na96iv,

on 'tE 6 �Â.t6� tcrn 'to 1!EYE9oc; o toc; <pai vE'tat. (AEYE'tat oc Kal. · 'wuxfi� . . .

EXEt' fB 45]. 'ttlV 'tE OtllCftV LEpelV vooov [B 46] EÂ.EYE KUt 'tftV opamv

IJIEU&cr8at. Â.UJ.l7t� 'tE Evio'tE tv 't6it cruyyp�11an Kat cra<p� EKf36.Â.Â.Et,

Wcr'tE Kat 'tOV Vro9E<J'tU'tOV PatOi� yv6ivat Kat oiap11a IJIUXfi� Aa.j3Eîv· � 'tE

llfJaXU'tll� KUt 'tO �apoc; 'tfj� EpllllVEiac; CtcrU-yKpt'tOV.) (8) Kat 'tel E7tt i!Epouc;

oc au't6it t'OO' EXEt 't6iv ooylla'trov· ni)p Eivat cr'tOtXEîov Kal. 7tup0� IÎ!lo$itv

'tel nav'ta [B 90], apat<Ocrn Kal. nuKV<OOn ['tel] ytv61!Eva· craq>Wc; M oooEv

EKn9uat. yivEcr9ai 'tE nav'ta Ka't' EVaVttO'tll'tU KUt EÎV 'tel oÂ.a 1tO'tai!OU

OiKllV (vgl . B 1 2. 9 1 ) , 7tE7tEpav9at 'tE 'to nâv Kal. Eva dvat Kocrllov·

yEvvâcr9at 'tE au't6v EK nupo� Kal. naÂ.tv EKnupoucr9at Ka'ta nva� 1tEpt60ou�

tvaÂ.Â.el� 'tov crUf.17tUV'ta aiwva· 'tOU'to oc yivEcr9at Ka9' Ei!laPflEVllV. 't6iv oc

Evavnrov 'to f.!Ev E7tt titv yeVEmv ăyov KaÂ.Eîcr9at n6Â.EI!OV Kaî EptV [B 801.

'tO o' E7tt tftV EK7tUpromV OI!OÂ.Oyiav Kat dpf1VllV, Kat 'tftV I!Et�OÂ.ftV ooov

ăvro Katro, 'tOV 'tE KOCfi!OV yivm9at Ka't' autf1v. (9) 7tUKVOUI!EVOV yap 'tO

7tUp �uypaivEcr9at cruvtcr'tai!EVOV 'tE ytVEcr9at OOrop, 1tll'YVU1!EVOV OE 'tO

oooop E� yfjv 'tpE7tE<J9at· KUt 'taU'tllV 6oov E7tt 'tO Ka'tro dvat. 7taÂ.tV 'tE au

'tftv yfjv XEîcr9at, � �� 'to \JOrop yivEcr9at, EK oc 'tou'tou 'tel Â.Oma, crxEoov

nav'ta tnl. 'tftV âvaeu11iamv âvayrov 'tftv âno 'tfj� 8aÂ.au..,�· aiîtll M tcrnv

i] E7tt 'to ăvro 600�. yiVEcr9at oc âva9u!!ta&cr âno 'tE yfj� Kat 9aÂ.6.'ttll�.

� I!EV Â.a1!7t1t� Kat Kaeap6c;. a� OE CfKO'tEtva�. aiî!;Ecr9at OE to I!EV 1tUp

uno 't6iv Â.allnp6iv, 'to oc ilyp(Jv uno 't6iv heprov. 'to M TtEpttxov 6noî6v

tcrnv ou 011Â.oî· dvat I!EV'tot tv au't6it crKa<pa� ETtEcr'tpalli!Evac; Ka'tel

254

lWtÂ.OV n:pac; illlâc;, EV aic; aepmsOjlEvac; tac; Â.Ujl7tpac; ava9Ujltcicrnc;

a7tO'tEÂ.ElV <pÂ.oyac;, â.c; dvat ta ăcrtpa. ( 10) Â.Ujl1tpO'tU'tllV OC dvat 'tlJV

'tOU llAtOU <pÂ.Oya !CUt 9EpjlotU'tllV. ta jlEV yap ăÂ.Â.a ăcrtpa 7tÂ.EtOV ănEXEtV

a7t0 Ytîc; Kat otil 'tOU'tO TittOV Â.Ujl7tEtV Kat 9aÂ.7tEtV, ti]v OE <JEÂ.JÎVllV

7tpO<JyEto'tEpaV oucrav lllJ OW 'tOU Ka9apou <pEpecr9at 't07tOU. 'tOV jlEV'tot

ijhov EV Otauyti: Kat ajltyti: lCEtcr9at !Cat <JUjljlEtpov a<p' lljlWV EXEtV

otcicr'tlllla· totyciptot llâÂ.Â.ov 9EpjlaivEtv tE Kat <pwti.sEtv. EKÂ.Ein:Etv tE

fjÂ.toV !Cat <JEÂ.JÎVllV ăvw crtpE!pOjlEvWV tffiV <JlCU<pffiv· to{Jc; 'tE Kata jl!ÎVU tf1c;

<JEÂ.JÎVllc; <JXllllU'tt<JjlOUc; yivE<J9at crtpE<pOjlEVllc; EV auttît JCata jltKpov ttîc;

crKci<pllc;. i111epav tE Kat vuKta yivEcr9at Kat lltîvac; Kat cllpac; EtEiouc; Kat

Evtamouc; ilEtouc; tE Kat n:VEujlata Kat ta toutmc; ăjlota Kata tac;

Ota<p6pouc; ava9ujltUcrEtc;. ( 1 1 ) ti]v jlEv yap Â.ajl7tpUV ava9ujliam V

<pÂ.oyw9Ei:crav EV t&t JCUJCÂ.Wt tou llÂ.iou iljlEpav n:otEi:v, ti]v Of: Evavti.av

En:tKpatJÎcracrav vuJCta an:otEÂ.Ei:v· JCat EK jlEV tou Â.ajln:pou to 9EpjlOV

au�ojlEvov eEpoc; 1tOtEtv, EJC Of: tou <JlCOtEtvou to ilypav n:Â.Eov�ov XEtjl&va

an:EpYcisEcr9at. aKoÂ.oU9wc; oE toU'totc; Kat 1tEpt t&v ăUwv ainoÂ.oyEi:. 1tEpt OE ttîc; rtîc; OOOEV a1tO<paivEtat n:oia tic; E<J'ttV, aU' ouoc 1tEpt t&v

<JlCa<pffiv. Kat tauta jlEV Tiv aut&t ta OOKOUV'ta.

ta OE 1tEpt l:wJCpcitouc; !Cat acra EV'tUXOOV t&t cruyypcijljlU'tt El1t0t,

Kojlicravtoc; hupmioou, Ka9a <pllmv 'Apicrtwv, Ev t&t 7tEpt l:wKpcitouc;

EiPJÎKajlEV (s. A 4) . ( 12) (l:EÂ.EuKoc; llEVtot <pllcrtv 6 ypajljlattKOc; (fehlt

FHG I I I 500) Kp6twva nva icrtopEi:v EV t&t KataKoÂ.ull�llttît Kpcitlltci

nva 7tp&tov Eic; ti]v 'J:.Uaoa KOjltcrat to �$A.iov). Kat Ein:Ei:v �llÂ.iou

nvoc; &îcr9at lCOÂ.Ujl�ll'tOU, Oc; OUK an:on:vtyJÎcrEtat EV aut&t. Emypa<poum

Of: aut&t oi jlEV Moucrac;, oi Of: TIEpt <pooEwc;, �t600toc; Of:

ăÂ.Â.ot yv&jlov' iJe&v, tp6n:ou l(Q<JjlOV Eva t&v �Ujl1tUV'tWV. <pacrt o'

autov Epw'tlleEVta, O ta ti. mwn:ât, <pcivat '\V UjlE i:c; Â.aÂ.f1tt'. E7t0911<JE Of:

autou Kat �apEîoc; jlE'ta<JXEÎV Kat i::ypaljiEV OOOE 7tp0c; aut6v. Folgt

255

cap. l 3- 1 4 ein Brief des Dareios (attisch) und Heraklits Antwort

(ionisch), die wie die Obrigen sieben (Hercher Epistologr. 280 ff.)

nach Diels den Abdruck nicht lohnen.

( 1 5) 'tOlOU'to<; jlEV avr'!p !Cat � 13amA.Ea. �lljltl'tpto; oc !pllatV EV

'tOt� 'OjlOOVOjlOt� JCat 'AB11vai.oov a\l'tov U7tEpq>povfluat, 061;av t:xov'ta

1tUjl1tAEiu'tllV, lCU'tUq>pOVO'ÎljlEVOV 'tE iJ1to 't(Î)V 't::.q>EUlooV EAEuBat jlMÂ.oV 'ta

OtlCEta. jlEjlVll'tat amou Kat o IOOĂllpE� �lllltl'tptO� EV 'tflt UolCpU'tOUS

a1toA.oyiat (FGrHist. 228 F 40 11 970) . 7tA.Etcr'toi. 'tE Eimv ooot ESTt'YllV'tat

amoii w cr'Îlyypa:jljlU' JCat yap 'Avnaetv11� !Cat 'Hpa:KAEW11� o TiovnKor; (p.

88 Voss), KA.Eav811u 'tE Kal. Dpai:� o I:'tootJC�, 7tp0r; BE Tia'OOaviar; o JCAllBEt� 'Hpa:JCA.Etncr'tftr;, NtJCOjltlbllt; 'tE JCat Mov'ÎJO'to;· 1:&v OE ypa:jljlanJC&v

�t6001:o;, or; ali !p1101 1tEpt q>'ÎJUEID; d vat 1:0 U'Îlyypa:jljlU, &.A.A.a 1tEpt 1t0A.ndar;,

1:a fi€ 1tEpt cp'ÎlO'Eoor; ev 7tapabEiyjla'to; Et&t JCEîuBat. ( 16) lqxi>vujlo; oc

q>llm (fr. 23 Hiller) JCat I:l('l){li:vov 1:ov 1:&v lall!Xov 1tOtllnlV (vgl. C 3)

eml3aA.EuBat 1:ov eJCEivou A.6yov Bta j.!E1:pou e!Cj3aA.A.Etv. 1toA.A.a 1:' rir; au1:ov

emypCtjljla'ta cplipuat, &.1:ap Bl) JCat 1:6& (Anth. P. VII 1 28) ·

'HpalCAEt'to; eyoo· TI Il' ăvoo ICU't(J) EAlCE't' ăjlO'OOOt;

oux UjlÎV E1tOVOUV, 'toi:r; o' Ejl' EmU'tUjlEVotr;.

Ei� EjlOt ăvBpoo1to� 'tptUjl 'Îlptot, oi o' &.vaptBjlot

ou&ir;. 'taU't' auO& !Cat 1tap&. IPEpq>EcpOVllt.

JCat ăA.i..o 'tot6voE (Anth. P. IX 540)·

jlTJ 1:ax� 'HpaJCAEt'tOU E7t' Ojl<paA.Ov EtA.EE PU!lA.ov

'tOUcpEO'tOU' jlUAa 'tOt oool3a'to<; a'tpa:m'tot;.

opcpvf) !Cat O'ICO'tOt; EO''ttV &.A.rtjl1tE'tOV' ilv OE O'E jlOO'tllt;

Eiuayay11t, cpavEpoii A.ajl7tp61:Ep' tiEA.iou.

( 17) yq6vam o 'HpalCAEt'tot TtEV'tE' 1tp(Î)'to<; amor; OU'to<;' OC'ÎJ'tEpo;

7totll'tTJt; A.uptK6r;, ou eun 1:&v owoEJCa Bwv EYJCCÎljlwv· 1:pi'tor; eA.EyEiar;

1tOtll'tTJ� 'AA.t!CapvacruE�. Eir; OV KaA.A.ijlaxo; 1tE1t0llllCEV omoor;· 'Et 1tE nr;

256

. . . j3aA.ei ' (epigr. 2 Wi l . ) · tE-tapto� AEcrj3w� icrtopiav yqpaq>w�

MaKEOOVLKlÎv· nEjl7tto� cr1tot>OoyeA.ow� a1to Kt9aponoia� jlEtai3EI311KW� Ei�

to Eioo�.

1 . DIOG. LAERT. IX, 1 - 1 7. ( l ) Heraclit, fiul lui Bloson, sau, după

unii, fiul lui Heracon, era din Efes. A atins vârsta maturităti i în cea

de-a şaizeci şi noua olimpiadă (540-§01 î.e .n . ) . S-a dovedit pl in

de trufie şi dispret ca nimeni altu l, după cum reiese şi din scrierea

sa în care spune: (urmează fragmentele 40, 4 1 , 42, 43, 44) . A

mustrat pe efesieni, care-I exilaseră pe prietenul său Hermodor,

cu aceste cuvinte: (urmează fragmentul 1 2 1 ) . Socotit demn

de concetătenii săi să redacteze legi, n-a primit această cinste,

deoarece oraşul se afla încă d ina inte vre me pra dă unei

constitutii corupte. (3) Retrăgându-se la templul zeitei Artemis

juca arşi ce cu copiii, când se văzu înconjurat de efesieni. " De

ce vă minunatL oameni răi, le spuse, oare nu-i mai n imerit ce

fac, decât să mă ocup de treburi obşteşti alături de voi? ". în

cele din urmă, plin de ură pentru semenii săi, se duse de unul

singur în munti unde începu să-şi petreacă viata hrănindu-se cu

ierburi şi c u rădăcin i . Dar, cum după un astfel de trai s-a

îmbolnăvit de hydropisie, coborî spre oraş şi ispiti medici i prin

enigma dacă suntîn stare dintr-un potop să facă uscat; doctorii

însă nu I-au inteles şi atunci s-a înfundat într-un grajd cu nădejdea

că prin căldura bălegarului apa se va evapora. Neizbutind nimic

nici pe această cale, s-a sfârşit din viată în vârstă de şaizeci de

ani (urmează epigrama lui Diogenes Laertios despre moartea

lui Heraclit) . (4) Hermippos (FHG I I I , 42, fr. 28) , pe de altă parte

sustine că Heraclit a întrebat medic ii dacă cineva poate să-i

scoată apa prin golirea intestinelor. Medicii au răspuns negativ.

Atunci el se aşeză la soare şi porunci unor copii să-I acopere cu

bălegar. Astfel întins la pământ s-a sfârşit în ziua următoare şi a

257

fost înmormântat în Agora. Neanthes din Cyzic (FGrHist. 84, F,

25, 1 1 , 1 97) afirmă însă că în neputinţă de a împrăştia singur

bălegarul. Heraclit a rămas îngropat sub el, şi - de nerecunoscut

prin schimbarea ce o suferise - a fost sfâşiat de câini. (5) Încă

din copilărie a stârnit mirare: ca adolescent, susţinea că nu ştie

nimic, iar ca om matur că le ştie temeinic pe toate. Nu a fost

discipolul nimănui, ci pretindea că s-a certat pe sine însuşi (fr.

1 0 1 ) şi că toate le-a învăţat de la sine însuşi . Sotion, dimpotrivă,

după unele mărturii, afirmă că Heraclit 1-a audiat pe Xenofan,

iar Ariston, în lucrarea sa, Despre Heraclit, susţine că filosoful s

a vindecat de hydropisie şi că a murit de o altă boală; aşa zice

şi Hippobotos. Îi este atribuită o operă intitulată, după principalul

ei conţinut, Despre natură; ea se împarte în trei cărţi: Despre

univers, Politica şi Teologia. (6) Heraclit a depus lucrarea în

templul zeiţei Artemis. După unii, e l şi-a dat toată osteneala s-o

scrie cât mai obscur, cu intenţia ca de conţinutul ei să se apropie

<<numai» cei capabili - şi ca nu cumva printr-un stil mai lesne

de înţeles, să ajungă batjocura lumii. Şi Timon îl descrie pe Heraclit

(fr. 43 Dl spunând: .. printre ei s-a înă lţat cu strigătul său

pătrunzător cel ce a hul it mulţimea, enigmaticul Heracl it".

Teofrast atribuie melancoliei faptul că anumite lucruri le-a scris

doar pe jumătate iar altele fără consecvenţă în gândire.

Antisthenes citează o dovadă a generozităţii sufleteşti a lui

Heraclit în lucrarea sa despre Succesiuni (FHG I I I , 1 82) : filosoful

a renunţatîn favoarea fratelui său la funcţia de basileu. Cartea

lui s-a bucurat de o atare faimă încât după el s-a ivit o adevărată

şcoală, aşa-numiţii .. heraclitici ". (7) În linii mari, doctrina lui este

următoarea: toate se alcătuiesc din foc şi în foc se risipesc;

toate se ivesc după voia soartei şi cele ce există concordă

prin preschimbarea în contrarii; totul e pl in de duhuri ş i demoni .

A vorbit de asemenea despre toate fenomenele câte se

258

petrec pe lume şi a spus că soarele are întocmai mărimea

câtă pare. (Cunoscut este şi d i c t o n u 1 . . . (fr. 45) . Numea opinia

personală boala sa c ră ( fr. 46) şi vedere a , înşe lăc iune .

Câteodată, se exprimă l impede şi pe înţeles, aşa încât până şi

un cititor cu o minte mai puţin ascuţită îl înţelege cu uşurinţă,

încercând un sentiment de înălţare sufletească. Concizia şi tonul

plin de gravitate al modului său de exprimare nu găsesc termen

de comparaţie). (8) lată acum care sunt învăţăturile lui Heraclit

luate pe categorii: focul este elementul primordial şi toate rezultă

din transformă riie focului (fr. 90) , alcătuindu-se pe calea rarefierii

şi a condensării lui; în chip lămurit însă nu dă nici o explicaţie.

Toate se nasc din opoziţia contrariilor şi în întregimea lor curg

asemenea unui râu (cf. fr. 1 2, 9 1 ) . Universul este l imitat şi lumea

este una. Ea se naşte din foc şi iarăşi cade pradă focului la

intervale anumite; această alternantă se repetă în veci şi se

împl ineşte conform ursitei . Acea latură a contrari i lor care

provoacă geneza este numit "

război" şi " ceartă " (fr. 80) iar

cealaltă , care provoacă incendiul universal, " concordie" şi

" pace". Deplasarea este " calea care urcă ş i coboară" iar

lumea se naşte datorită mişcării. (9) Prin condensare focul trece

spre starea lichidă iar când devine consistent, apare apa; când

apa se solidifică, se transformă în pământ; aceasta este calea

care coboară. Apoi, pământul începe iarăşi să curgă şi din

pământ apare apa, iar din apă celelalte; (în acest fel) Heraclit

reduce aproape toate la exhalaţia care se desprinde de pe

întinsul mării; aceasta este calea care urcă. Exhalaţiile se ridică

atât de pe suprafata pământului cât şi a mării; unele sunt

strălucttoare şi transparente, altele însă sunt întunecate. Focul

îşi măreşte volumul din exhalaţiile limpezi, iar umezeala din cele

întunecate. Cât despre bolta cerului, care este natura ei, acest

lucru nu-l lămureşte. Totuşi, (după Heraclit), pe boltă se află nişte

259

bazine întoarse spre noi cu gura în jos, în care se strâng grămadă

exhalatiile strălucitoare şi se produc flăcări; aceste bazine sunt

astrele. ( 1 0) Flacăra soarelui este cea mai strălucitoare şi cea

mai fierbinte. Celelalte astre sunt mai îndepărtate de pământ şi

din această cauză luminează şi încălzesc mai putin. Luna, mai

apropiată de pământ, nu se mişcă într-o zonă pură. Dimpotrivă,

soarele se află într-o zonă transparentă şi curată, iar distanta

care-I separă de noi este tocmai cea nimerită; iată de ce

încălzeşte şi luminează ceva mai mult. Eclipsele de lună şi de

soare se produc prin răsturnarea cu gura în sus a bazinelor

respective. Fazele lunii din fiecare lună rezultă din învârtirea

treptată a bazinului ei în jurul lui însuşi. Ziua şi noaptea , lunile,

anotimpurile şi anii, ploile şi vânturile, precum şi a lte fenomene

asemănătoare, se nasc în conformitate cu diferitele exhalati i .

( 1 1 ) Când exhalatia stră lucitoare se a prinde în cavitatea

circulară a soarelui, se face ziuă, când exhalatia potrivnică se

dovedeşte mai puternică, se face noapte . Prin creşterea

căldurii care se degajează din exhalatia strălucitoare ia naştere

vara, iar când umiditatea provenită din exhalatia întunecoasă

sporeşte, apare iarna. în chip asemănător explică el şi cauzele

altor fenomene. Despre pământ, în schimb, nu dă nici o lămurire

cum este, şi nici despre bazine. Acestea sunt părerile lui .

C ât despre Socrate ş i cele ce ar f i spus când a luat

cunoştintă de lucrarea lui Heraclit pe care i-a adus-o Euripide,

după câte pretinde Ariston, am vorbit în pasajul referitor la

Socrate (vezi A 4) . ( 1 2) (lată ce sustine gramaticul Seleucos

( l ipseşte FHG I I I , 500) : un oarecare Croton , în lucrarea sa

Scufundătorul, povesteşte că un anume Crates a adus pentru

prima oară cartea lui Heraclit în Elada), adăugând că într-adevăr

trebuie să fii un scufundător din Delos dacă nu vrei să te îneci în

ea. Unii îi dau drept titlu Muzele, alt iL Despre natură, în timp ce

260

Diodot o numeşte Cârmă sigură pentru atingerea scopului in

viaţă. Altii o intitulează Îndreptar al moravurilor, iar altii, Unica

regulă de viaţă pentru toţi. Se spune că, fi ind întrebat de ce

tace, a răspuns: " ca să flecăriti voi". Regele Darius a dorit din

toată inima să stea de vorbă cu el şi i-a scris astfel: (urmează

scrisorile apocrife ale lui Darius şi Heraclit) . ( 1 5) lată atitudinea

luată de acest bărbat deosebit, tată de un rege. Demetrios, în

tratatul său Despre omonime mărturiseşte că filosoful arăta

nepăsare chiar fată de atenieni , printre care se bucura de un

renume neobişnuit, şi că, deşi nu era pretuit de efesieni, prefera

totuşi meleaguri le patriei sale. Şi Demetrios din Phaleron

aminteşte de Heraclit în Apo/ogia lui Soc rate (FGrHist, 228, F, 40,

1 1 , 970) . Foarte numeroşi su nt aceia care i-au co mentat

lucrarea: printre alti i Antisthenes şi Herakleides din Pont, Cleantes

şi Sphairos sto icu l , apoi Pausanias, porecl it Heracl iteanul;

N icomedes şi Dionysios; dintre gramatic i , Diodot, care sustine

că lucrarea lui Heraclit nu se ocupă cu probleme despre natură,

ci cu probleme de politică, iar pasajele referitoare la natură se

găsesc doar ca exemplificări. ( 1 6) H ieronymos pretinde (fr. 23

Hiller) că iambograful Skythinios a făcut încercarea să transpună

în versuri doctrina lui Heraclit. Multe sunt epigramele care i-au

fost adresate, între a ltele şi următoarea (Anthologia Pa/afina

VI I , 1 28) : " Eu sunt Heracl it; de ce, oameni nepriceputi în

meşteşugul Muzelor, mă suciti în sus şi în jos? Nu pentru voi trudi

t-am, ci pentru cei care mă înteleg. Un singur om face pentru

mine cât treizeci de mii iar mu�imile nesfârşite nu înseamnă nimic.

lată ce sustin cu tărie, fie şi în tata Persephonei". Citez şi această

epigramă (Anthologia Pa/a tina IX, 540) : "

Nu te grăbi să desfăşori

în pripă cartea lui Heraclit din Efes, căci nespus de grea este

cărarea ce o ai de străbătut. N-ai să dai decât de obscuritate

şi de un întuneric în care nu licăreşte nici o lumină. Dacă însă te

26 1

conduce un in it iat, cartea devine mai luminoasă decât

strălucirea soarelui".

( 1 7) Au existat cinci Heraclit. Primul este chiar acesta; a l

doilea, un poet liric de la care ne-a rămas un elogiu al celor

doisprezece zei; al treilea, un poet elegiac din Halicarnas, pentru

care Callimachos a compus această epigramă (epigr. 2 Wil . ) ;

al patrulea este un lesbian care a scris o istorie a Macedoniei;

al cincilea, un umorist care a trecut la acest gen după ce a fost

cithared.

1 a. SUID· 'HpâKÂ.Etto� BÂ.6crrovo� il Bautropo�. oi ot 'Hpa��:îvo�.

't:,cpem�. cptÂ.ooocp� cpOO'tK6�. a� em::��:M9r! LKotetv�. outo� Ef.La9TltEOO'Ev

oooEvt t&v cptÂ.oo6cprov, cpfuEt ot ��:al. Emf.LEÂ.Ei.at i]crKft9r(. out� i>Op<omooa�

OUK EVEOtOoU toî� iatpoî� i']tm::p el3oUÂ.OVtO 9Epa1tEOCtV aut6v, &.U' auto�

13oÂI3tt(t)t xpicra� OÂ.OV E.autov dacrE �11pav9ijvat tOUtO U1t0 t&t i]Â.irot, K(Xt

KElf.LEVOV amov KUVE� 1tpocrEÂ.9ofuat OtEcr7tacrav. oi OE l'if.Lf.LOOl xrocretvta

cpacrl.v U7t09aVEÎV. tlvE� OE autov E<pacrav Ol(XKOOOat E:Evocpâvou� K(Xt

'l7t1t«:Xcrou tOU nueayopEÎOU. i']v ot Em tij<;_.m._oÂ.Uf.LmâOo� [504- 1 ] E1tt

L'iapEiou tOU 'Ycrt007tOU, Kat Eypa\jfE 1tOÂ.Â.a 1tOlTJtlKOO�.

1 a. LEX. SUDA. Heraclit, fiul lui Bloson sau al lui Bautor, după

unii, al lui Heracin, era un efesian, filosof al naturii (cpum��:�) poreclit

Obscurul. El n-a fost discipolul nici unuia dintre filosofi, ci singur a

pătruns tainele învătăturii prin talentul şi hărnicia sa neobosită. Îmbolnăvindu-se de hydropisie, nu s-a dat pe mâna doctorilor

care voiau să-I vindece, aşa cum credeau ei, ci, acoperindu-se

în întregime cu gunoi, aşteaptă ca gunoiul să se usuce la soare;

pe când zăcea, câini i , care-i dădeau târcoale, I-au sfâşiat în

bucăti . După o altă variantă ar fi murit sub nisipul pe care-I

îngrămădise deasupră-i. Unii totuşi spun că i-a audiat pe Xenofan

şi pe Hippasos pythagoricul . El a atins vârsta maturităti i în cea

262

de-a şaizeci şi noua olimpiadă (504-50 1 î.e.n.) sub Darius, fiul lui

Hystaspes, şi a scris multe opere într-un sti l poetic.

2. STRABO XIV 3 p. 632, 633 ăpţ,m & <pl]mv (Pherekydes FGrHist

3 F 1 55 1 99) "AVOpoKÂ.OV tf]c; 'tWV 1rovwv anouciac;, ixm:pov tf]c; AioÂ.tKf]c;.

uiov yvfJmov K63pou wii 'A6l]v&v j3amA.Ewc;, yEvEa6at & toiitov 'I::.tpeGou

KnG'tl]V. ot61tEp tb j3aai.Â.Etov 't&v lrovwv EKEî (j'\)(j'tf]vat cpam, Kal en viiv

oi EK 'tO'Îi yevouc; OVOjllil;;OV't<Xt j3amAEîc; exoV'tEc; nvac; 'ttjl<lc;. nporopiav 'tE

EV ay&m Kal 1top<pUpaV EmGl]jlOV 'tO'Îi j3amÂ.tKOi.i yevouc;, GKl1t(J)VU avtl GKf!1t'tpou, Kal ta i.qXl tf]c; 't.Â.Eumviac; �i!J.ll'l"tpoc;- Vgl. 1 14 1 , 7 .

2. STRABON XIV, 3 , p. 632 (Pherekydes din Leros, FGrHist. 3, F,

1 55, 1 , 99) spune că Androclos, fiul legitim al lui Codros, regele

atenienilor, a fost in itiatorul colonizării ionice, mai târzie decât

cea eolică, şi totodată ctitorul Efesului. lată de ce se povesteşte

că aici a fost întemeiat oraşul de scaun al ionienilor; şi astăzi

încă coborâtorii din acest neam sunt numiti basilei şi se bucură

de anumite cinstiri, dreptul de proedrie la jocurile publice, haina

muiată în purpură ca semn distinctiv al unui neam de basilei, un

baston în loc de sceptru şi dreptul de participare la sărbătorile

zeitei Demeter din Eleusis.

3. CLEM. Strom. l 65 (11 4 1 , 1 9 St .) 'H. yap 6 BÂ.oowvoc; MEÂ.ayK6jlav

'tOV 'tUpaVVOV E1tEtGEV anoaEcreext ti)v ăpxf!v. oiitoc; j3amAfu �UpEÎOV

napaKaÂ.oi.ivta fjKEtv de; llepaac; ilnEpEî&v.

3. CLEMENS, Stromat. l , 65 (1 1 , 4 1 , 1 9 St.) . Heraclit, fiul lui Blyson,

1-a convins pe tiranul Melancomas să renunte la conducere.

Nu a luat în seamă invitatia regelui Darius de a veni în Persia .

3a . STRABO. XIV 25 p. 642 ăv()pEc; o ' a�t6Aoym yq6vamv Ev

263

autfit [EpheSOS] t&v JlEV 1t!XAatroV 'H. te o LKOtf.lVO� K!XAO"IlJlEVO� K!Xt

'bpJlOOropo�. 1tEpt ou o auto� <pTJ<ll.V 'ăl;tov . . . ăA.A.rov' [B 1 21 ]. OolCEl 8' OUt�

o âvt)p v6Jlou� nv� 'ProJlaio� crvyypâljlat. PLIN. H. n. XXXIV 2 1 fuit et

Hermodori Ephesii (năml . statua) in comitio, /egum quas

decemviri scribebant interpretis, publice dicata.

3 a. STRABON XIV, 25, p. 642. În acest oraş (Efesul) au trăit

bărbati vestiti: printre cei din vechime se numără Heraclit cel

Obscur precum şi Hermodor, despre care acelaşi (Heracl it)

spune: (urmează fr. 1 2 1 ). Acest Hermodor se pare că a întocmit

unele legi pentru romani. PLIN IUS, Historia naturalis XXXIV, 2 1 . În

locul unde se tinea adunarea poporului (comitium), se afla şi o

(statuie) a lui Hermodor - cel care a tălmăcit legile pe care le

scriau decemviri i - ridicată pe cheltuiala publică.

3b. THEMIST. 1t . âpetfi� p. 40 (Rh. Mus. 27, 1 872, 456 f . ) . Die

Ephesier waren an Wohlleben und VergnOgen gewohnt, als aber

gegen sie Krieg sich erhob, versetze eine Umschliessung der

Perser ihre Stadt in Belagerung. Sie aber vergnOgten sich auch

so nach ihrer Gewohnheit. Es fingen aber die Lebensmittel an

in der Stadt zu mangeln. Als der Hunger stark auf ihnen lastete,

versammelten sich die Stădter. um zu beraten was zu tun sei,

dass der Lebensunterhalt n icht fehle; aber zu raten, dass sie ihr

Wohlleben einschrănken mOssten, wagte keiner. Als sie darOber

a l le versa m m elt ware n , nahm e in Mann namens H .

GerstengrOtze, mischte sie mit Wasser und ass sie unter ihnen

sitzend, und dies war eine stillschweigende Lehre dem ganzen

Volk . Es sagt d ie Geschichte, dass die E phesier sofort ihre

Zurechtweisung merkten und keiner anderen Zurechtweisung

bedurften, sondern fortgingen, indem sie tatsăchlich gesehen

264

hatten, dass sie etwas am Wohlleben mindern mussten, damit

die Speise nicht abnehme. Als aber ihre Feinde h6rten, dass sie

gelernt hatten, ordnungsmassig zu leben, und d ie Mahlzeit nach

des Herakleitos Rate hielten, brachen sie von der Stadt out, und

wahrend sie Sieger waren durch die Waffen, raumten sie dos

Feld vor der Grutze des Herakleitos. PLUT. de garr. 1 7 p. 5 1 1 B oi

OE crulljloÂ.uc&c; ăveu <provfjc; â oeî <pp6:�ovtec; oinc E1tat voiivtat JCat

9aull�OVtat Ota<pepOVtWc;; wc; 'H. Ct�lOUVt(I)V autov' t&v 1tOÂ.tt&v yvffilll]V

tl v' El1tEÎV 1tEpt 01-!0VOiac;, avajlac; Ent to llfilla !CUt Â.ajloov \j/Ul(pOU JCUÂ.t!Ca

JCat t&v aÂ.<pitrov Emn6:crac; Kat t&t yÂ.fJxrovt JCtvfJcrac; EJC1ttoov anfjÂ.9Ev,

EVOE�UilEvoc; autoîc;, Otl to toîc; tuxoiimv Ctp!CEÎcr9at !Cat Il fi &îcrtlat t&v

noÂ.uteÂ.&v tv Ei.piJvTJt JCat 611ovoiat Otatl]pEî tixc; 1tâÂ.etc;. Vgl. Schol.

Hom. BT z. K 1 49.

3 b. THEM ISTIOS, Despre virtute p. 40 (" Rh. Mus . " 27, 1 872,

456 şi urm.) . Efesieni i erau obişnuiti să trăiască în belşug şi

desfătare, dar, când li s-a declarat război , oraşul lor înconjurat

de perşi a fost adus în stare de asediu. Ei însă, după obiceiul lor,

îşi duceau înainte viata de plăceri. Alimentele începură să

lipsească în oraş. Când foamea îi încolti, locuitorii oraşului se

adunară la sfat ca să hotărască ce-i de făcut ca mijloacele de

tra i să nu le lipsească; dar nimeni nu îndrăzni să propună o

îngrădire a bunului trai ce-l duceau. Pe când toti se găseau

astfel întruniti, un om cu numele de Heraclit luă făină de orz, o

amestecă cu apă, şi, aşezat în mij locul lor, mâncă terciul, dând

astfel întregului popor, pe tăcute, o lectie. Povestea spune că

efesieni i au înteles pe dată mustrarea şi că nu a mai fost nevoie

de alta; ei s-au răspândit pe la casele lor, pătrunşi de adevărul

că trebuiau să mai reducă ceva d in bunul lor trai, dacă voiau

ca hrana să nu le l ipsească.

Când duşmanii lor auziră că au învătat să trăiască ordonat

265

şi că îşi iau prânzul după sfatul lui Heraclit, s-au îndepărtat de

oraş şi . cu toate că erau învingători pe calea armelor, s-au retras

în fata terciului lui Heraclit. PLUTARCH . , De garrulitate 1 7 , p. 5 1 1 B.

Cei care prin simboluri exprimă ce au de spus. fără a scoate nici

un cuvânt, nu sunt oare de lăudat şi de admirat în chip deosebit?

Astfel, Heraclit, fiind rugat de concetătenii săi să formuleze o

părere despre concordie, s-a urcat pe o tribună şi a luat o cupă

cu apă rece în care a scuturat făină de orz; apoi a amestecat

continutul cu un fir de busuioc, 1-a băut şi a plecat. Fi losoful le-a

dovedit limpede că faptul de a te multumi cu ce ai la îndemână

şi a nu duce dorul lucrurilor scumpe mentine oraşele în pace şi

concordie. Cf. SCHOL. Homerice. BT la //iada X, 1 49.

OPERA

4. ARIST. Rhet. r 5. 1 407 b 1 1 i:SA.roc; Of. oEî Eoovayvrocrtov dvat to

ytypaJlJlEVOV Kat Etxppacrtov· i:crnv OE tO auto· onep oi 1tOAAOt cruvOEcrJlOl

<Exoumv, oi o' 6A.iyot> OUK exoumv ouo' a JlTJ patOlOV Otacrti�at c001tEp

ta 'HpaKA.titou. ta yap 'HpaKA.titou otacrt�m E:pyov ota to &o"A.ov

ttVat, 1tOtEpOOl 1tpOOKEttat, t&t OOtEpOV fj tOOl 1tpOttpoV, oiov EV tfit clpxfjt

autou tou cruyypaJlJlato<;· q>T]crt yap 'tou A.oyou touo' eovtoc; ad �UVEtot

ăv9prorrot yiyvovtat' [B 1], ăOT]AOV yap to ad rrpbc; 1tOtEpoll <OCÎ> Otacrti�at.

DE M ETR. 1 92 to Of. craq>tc; ev rrA.EiocrlV' rrp&ta JlEv ev toîc; K'llpiotc;,

E1tttta EV toîc; cr'UVOEOCJlEVotc;· tO OE acruv&tov Kat OtaAEA'IlJlEVOV i:SA.ov

acraq>tc; rrâ.v· ăOT]A.o<; yap it EKacrtO'Il KWAO'Il «ipxi] Ota ti]v A.futv, c001tEp ta

'HpaKA.titou· Kat yap tauta crKotnva 1tOtEî to rrA.tîcrtov it A.umc;. DIOG.

1 1 22 q>acrt o' I::.UptrrtOT]V aut&t (Sokrates) oovta t0 llpaKA.titou crUyypaJlJla

EpE<rtlat 'ti OoKEî'; tOV OE q>avat ·a JlEV cruvfjKa, yEvvaîa· OiJlat OE Kat a

JlTJ cruvfjJCa· rrA.Tjv 8T]A.iou ye nvoc; &îtat KOA'IlJl�T]tou'.

266

4. ARISTOTEL Rethorica l l l , 5, 1 407 b 1 1 . Trebuie neapărat ca

ceea ce scriem să se poată cit i şi rosti cu uşurinţă , ceea ce în

fond este unul şi acelaşi lucru. Această calitate <<o au>> textele

cu multe cuvinte de legătură şi nu apare (în textele cu puţine

cuvinte de legătură) şi nici în cele în care punctuaţia este greu

de stabi l it , cum este, de pildă , opera lui Heracl it . A stabi l i

punctuaţia la scrierile lui Heraclit e o adevărată trudă; n-oi cum

să te lămureşti căruia din cuvinte îi este ataşat un altul. celui

următor, sau celui din faţă? lată, de exemplu, începutul operei

sale: tOU A.6you tooo' rovto<;, fu:l. a�UVEtOt ăvepomot yî.yvovtat (fr. l ) . Este cu totul neclar la care din cuvinte trebuie raportat adverbul

fu:l. prin punctuaţie. DEM ETRIOS, De Elocutione 1 92. Limpezimea

expresiei se poate obţine pe mai multe căi: mai întâi. dacă

cuvintele îşi păstrează sensul lor propriu şi apoi prin legăturile

dintre cuvinte; stilul asyndetic şi dezlânat este întru totul obscur;

căci, întocmai ca în scrierile lui Heraclit. prin l ipsa de legătură

sintactică, nu se distinge care este începutul fiecărui membru

dintr-o frază. Cel mai adesea, lipsa de legătură face ca frazele

să f ie obscure . DIOG. LAE RT. 1 1 , 22: se spune că Eur ipide ,

înmânându-i lui (Socrate) opera lui Heraclit, 1-a întrebat: .. ce

părere ai? " Iar Socrate a răspuns: .. cele ce am înţeles sunt

excelente; cred că la fel sunt şi cele pe care nu le-am înţeles;

afară dacă nu este nevoie de un scufundător din Delos" (ca să

le înţelegi).

ÎNVĂŢĂTURA

5. ARIST. Metaph. A 3 . 984 a 7 (s. c . 1 8, 7 1 1 09, 5) . SIMPL.

Phys. 23, 33 (aus Theophr. Phys. Opin. fr. 1 , D. 475) "hmacro<; oc 6

MEtmtovtîvo<; (c . 1 8 , 7) Kal. 'H. 6 't::cpemo<; f.v Kal. o\itot Kal. KtVOUj.lEVov

Kal. 1tE7tGpa<Jj.lEVOV, aA.A.a. 1tiip E1t0tflcrav ti(v llpxftv, Kal. EK 7tupO<; 1tOtoUcrt

267

ta ovta 1tUKVCOO"Et Kat llavoom:t Kat OtaÂ:Uo'OOI. 1t(XÂ.tV E� 1ti.ip, � taUtll�

111� OOOll� qn)m:co� tfi� imoKEtllEVll�· 7tup0� yap a11ot�i]v d vai !pllOW 'H.

mivta. 1t01EÎ OE Kal. tru;tv ttva Kat xpovov 00pl0"11EVOV tfi� tOU K00110U

11Et�oÂ.fi� Kata ttVa EtllapllEVllV aVUYKllV. AET. 1, 3, 1 1 (D. 283) 'H. Kat

"I1t1tacr� 6 Meta1t0vtîv� <lpxi]v t&v a7tavtcov to 7ti.ip. EK � yap ta

7tavta yivecr9at Kal. Ei� 1tiip 7tavta tEÂ.Eutâv Â.Eyoum. toutou OE

KataO"�EVVUilEVOU K00"1101t01EÎ0"9at ta 1tUVta· 1tpW"tOV 11EV yap "tO

7taXU11EPEO""tatov amo O"UO""tEÂ.Â.OilEVOV yfi yiyvetat, E1tElta avaxaÂ.WilEVllV

autoii Ei� "tTJV yfiv U1t0 "tOU 1t� cpUO"Et OOwp a1tO"tEÂ.Etcr9at, ava9ullt0011EVOV

& ăEpa yiyvecr9at. 7taÂ.tv oe tov KOOilov Kal. ta crcll!lata 1tavta u1to tou

1tU� avaÂ.ooo9at EV tfit EK1tupOOO"El. Vgl. 5, 5, 1 1 09, 1 0. GAL. de

elem. sec. H ipp. 1 4 (1 443 K . 23, 1 Helmr.) ot tE -ro 1ti.ip [namlich

cr-rmxeîov Ei7tovt�l ci>crautco� EK toii cruVtov 11ev Kal. 1tU1CVOU11Evov ăEpa

yiyvecr9at, 1taeGv o' Ett 11âUov toiito Kal. crcpo()pOn:pov 7ttÂ.lleEv U&op, tm 1tÂ.EÎO""tOV & 1tU1CVweEV yfiv U1tO"tEÂ.Etcr9at, O"UÂ.Â.oyi�ovtat Kat autol. toiit'

dvat to O""tOtXEÎOV.

5. ARISTOTEL Metaph. 1, 3, 984 a 7 (c. 1 8 , 7, 1, 1 09, 5) . SIMPL.,

Phys. 23, 33 (din TEOFRAST, Phys. Opin. , fr. 1 , D. 475) . Hippasos

din Metapont (c. 1 8, 7) şi Heraclit din Efes, admit şi ei existenta

unui principiu unic , mobil şi l im itat, dar consideră focu l ca

acest pr incipiu ş i explică devenirea lucru ri lor din foc prin

condensare ş i rarefiere precum tot la foc le readuc prin

descompunere , ca ş i când acest element din natură ar fi

unicul care stă la baza devenir i i . Heraclit afirmă că toate

sunt un rezultat al transformării focului . E l vorbeşte despre o

anumită ordine şi despre o perioadă l imitată în transformarea

lumi i , conform hotărârilor de neînlăturat ale soa rtei . AET 1, 3 ,

1 1 (D , 283) Heraclit şi H ippasos d in metapont consideră focul

ca principiu a l tuturor lucrurilor; din foc , susţin ei , se nasc toate

lucrurile şi în foc se sfârşesc . Când focul se st inge , în lume se

268

a lcătuiesc toate câte sunt; mai întâi , partea mai densă a

focului , tot strângând u-se laolaltă , devine pământ, apoi ,

când pământul se d ilată, prin actiunea focului, Heraclit spune

că apare apa, iar din exhalat i ile de pe suprafata apei se

iveşte aeru l . Ş i iarăşi lumea şi toate corpuri le cad pradă

focului în incendiul universa l . Cf. 5, 5, L 1 09, 1 0 . GALENOS, De

elem. sec. Hipp. 1 , 4 (1, 443 K. 23 1 Helmr.). Acei care (consideră

focul un element primordial) - dacă admit că din strângerea

şi îngroşarea focului se naşte aerul, că supus din ce în ce mai

mult acestei actiuni, cu o vigoare sporită, apare apa şi că la cel

mai înalt grad de îngroşare devine pământ -toti aceştia sunt de

acord că focul este elementul (primordial).

6. PLAT. Cratyl. p. 402 A Â.EyEt 1tOU 'HpaKÂ.Ett� on 1tllVta xwpEÎ

Kat OUOEV IJ.EVEl Kat 1tOtaj.tOU pofit cX1tElKilSWV ta ovta AtyEt ro� ol.� E� tOV

autov 1tOtaj.tOV OUK âv E!J.Ilatll� (vgl. B 9 1 . 1 2) o AET. 1 23, 7 (0. 320) 'H.

ftpEj.tiav IJ.EV Kat O'tamv EK t&v OÂ.WV avf!tpEt' EO'tl yap tOUtO t&v VEKpWV'

KlV1101V OE toî� 7tâ.O'tV cX1tEOtOoU, aiOwv IJ.EV toî� atoiot�, <p9apri!v OE toî�

<p9aptoî�.

6. PLATON, Cratylos 402 A Heraclit spune undeva că toate

sunt trecătoare, că nimic nu rămâne, şi asemănând existenta

unui fluviu care curge, sustine că e cu neputintă să te cufunzi de

două ori în acelaşi fluviu. AET. L 23, 7. (0. 320) Heraclit suprimă din

Univers repausul şi stabilitatea. Această stare este caracteristică

numai mortilor. El atribuie tuturor lucrurilor mişcarea, eternă pentru

cele eterne, pieritoare pentru cele care pier.

7 . ARIST. Metaph. r 3. 1 005 b 23 aouvatov y(xp 6vnvouv tautov

'i.moÂ.aj.tj}UVEtV Eivat Kat IJ.Tt EtVat, Ka9a7tEp ttVE� otovtat ÂE'YEtV

'HpaKÂ.Et tOV.

269

7 . ARISTOTEL Metaph. I I I , 3, 1 005 b 23. Este peste putintă să

admitem că acelaşi lucru există şi nu există, aşa cum unii cred

că a sustinut Heraclit.

8. AET. 1 7. 22 (D. 303) 'H. 'tO 1tEpt00t1(0V 1tUp ailhov [namlich

dvat 9E6v1, Eill<XPI!EVT(V & "A6yov EK tfj� evavnOOpollia� OT(I!t01.JIYYOV t&v i:îvtwv (vgl. 1 1 4 1 , 1 0) . 1 , 27, 1 (D. 322 nach Theophrast) 'H. mxvta Ka9' Eill<XPI!EvT(V, n']v OE auti]v U1tCtpxHV K!lt UVU"fKT(V. 28, 1 (D. 323

nach Poseidonios) 'H. oOOiav Eil!apVEVT(� a7tEp<XivEto "A6yov tov oux

oucria� 'tOU 1t!lV'tO� OtllKOV't!l. !lU'tT( o' EO'tl 'tO aieepwv O'WI!!l, O'rtEpll!l tfi� tou 7tavto� yEvEcrEW� Kat 7tEpt60ou !!Etpov 'tE't<X"fllEVT(�. Vgl. c . 1 8, 8.

8. AET. 1 , 7 . 22 (D. 303) Heraclit pretinde că focul etern care

revine la intervale fixe (este divinitatea) , şi că soarta este logos-ul,

demiurgul lucrurilor apărute prin ciocnirea contrariilor (cf. 1, 1 4 1 ,

1 0) . 1, 27, 1 (D. 322 după Teofrast) . Heraclit afirmă că toate se

petrec conform soartei care este unul şi acelaşi lucru c u

necesitatea. 28, 1 (D. 323 după Poseidonios) Heraclit demonstra

că esenta ursitei este /ogo.Y-ul care pătrunde substanta Universului.

Ursita este un corp de natură eterică, sământa genezei universale

şi măsura unei perioade stabilite. Cf. Hippasos, B 13 .

9. ARIST. de port. anim . A 5. 645 a 1 7 Kaeci7tEp 'H. AtyEtat npo�

'tO� !;evo� El1tEÎV 'tO� �0'\JAOI!EVO� EV't'UXEÎV aut&t, Ol E1tEtOTJ 1tpOOlOV'tE�

Eioov !lU'tOV 9EpOilEVOV 7tp� 'tWt Î1tVWt EO''tT(O'!lV (EKEAE'UE yap auto� EtmEV!lt Sappouvta�· dvat yap Kai EV'taOOa ero�). oiîtw K!lt npO� 'tTJV �i]tT)O'tV 7tEpt [xacrtou t&v �cînwv 7tpootf.vat OEÎ llll O'UO'W7tOU1!EVOV, oo� EV a1tamv i:îvt� nv� <p'UO'tKOU Kat Ka"Aou.

9. ARISTOTEL, De partibus animalium 1 , 5, 645 a 1 7 . După cum

se povesteşte, Heraclit s-a adresat cu bunăvointă străinilor

dornici să-I cunoască. Aceşti oameni, intrând în casă, s-au sfiit

2 7 0

să înainteze când I-au văzutîncălzindu-se lângă cămin; (atunci

el i-a poftit să se apropie fără teamă, spunând că şi în acel loc

se află zei) ; tot aşa, în cercetarea fiecărei fiinte, trebuie să

procedezi fără şovăiel i , ca şi când în toate există o parte

naturală şi frumoasă.

1 0. PLATO Soph. 242 D 'Iâ&� . . . Kal. l:tKEÂ.tKal. nvE� ... Mooom

[Heraklit und Empedokles] �UVEVOT]<JUV, on . . . âmpaÂ.EO'tatov .. . AE"(ElV,

oo� to ov 7toÂ.Â.a tE Kal. ev fcrnv, fxSpat oe Kal. <ptAim cruvexEtat.

'ota<pEpOIJ.EVOV yap ad �UlJ.<pEpE'tat', <pacrl.v ai 0'\lV'tOVOOtEpat 'tWV Mo\lO'WV

[B 1 0], ai OE lJ.aÂ.aKWtEpal 'tO IJ.EV ad taOO" oihw� EXELV EXclÂ.acrav, EV

lJ.EpEt ft totE IJ.EV E t vai <pam to tâv x:al. <piÂ.ov im' 'A<ppoOi tT]�, totE ft 7t0Â.Aa x:al. 7tOÂ.ElJ.lOV auto aut&t Ota NEÎK� n [3 1 B 17]. - ARIST. de

caelo A 10 . 279 b 1 2 "fEVOIJ.Evov IJ.Ev ouv ânavtE� Ei vai <pamv [nămlich

tOV oupav6v], cXÂ.Aa "(EVOIJ.EVOV oi IJ.EV âiotov, oi OE <p8apîov 007tEp 6nouv

ăUo t&v <ptX:JEt cruVtcrtalJ.EVrov, oi ft EvaU� 6tE IJ.Ev out� 6'tE ft ăÂ.Â.�

EXEtv <pEIELpOIJ.Evov x:al. tomo aEi. otatEÂ.Eîv oiltro�. Wcr7tEp 't:.1J.7tEOoKÂ.fi� 6

'Ax:payavtîv� x:al. 'H. 6 't:.<pEO'l�. Phys. r 5. 205a 3 Wcr7tEp 'H. <pT]O'lV

a1t:avîa yivE08ai 7tOtE 7t:Up. SIMPLIC. de Caei. 94,4 Heib. x:al. 'H. ft 7to'tE IJ.Ev EK7tupo008at AE"(Et tov KOOIJ.OV, 7tOtE ft EK tou 1tUpb� cruvicrtacr8at

miÂ.tV autov x:atâ nva� xp6vou 7tEplOOO� EV oi� <pl]O'l 'IJ.E'tpa cX7t'tOIJ.EV�

x:al. IJ.E'tpa crj3EVWIJ.EV�· [B 30]. ta'lrtT]� oe tfi� O�T]� ilcrtepov E"(Evovto x:al.

oi l:tWlKOi. Vgl. B 3 1 . AET. 11 1 . 2 (D. 327) 'H . . . . eva 'tOV KOO'IJ.OV. 4, 3

(D. 33 1 ) 'H. ou x:ata xp6vov Eivat "(EVT]'tOV 'tOV KOOIJ.OV, aUa Kat'

E7tivowv. 1 1 , 4 (D. 340) llaplJ.EvtOT]� 'H ... . m)ptvov Eivat tov oilpav6v.

1 0. PLATON, Sofistui<D> 242 D-E. Mai târziu , . . . anumite

Muze<D> ioniene şi siciliene (Heraclit şi Empedocles) s-au

gândit că cel mai sigur e să îmbini cele două teze şi să spui:

existenta este totodată multiplă şi una , coeziunea fi indu-i

asigurată prin ură şi iubire , căci, sustin Muzele mai hotărâte,

2 7 1

" d iscordanţele întot deauna se a c ordă ". M u ze le m a i

şovăielnice se arată mai puţin riguroase c u privire la concepţia

că " acestea aşa rămân pe vecie"; în a lternanta pe care o

ad mit, Un iversul este când unul şi p l in de iub i re datorită

Afroditei, când multiplu şi vrăjmaş lui însuşi prin acţiunea nu ştiu

cărei vrajbe. ARISTOTEL, Oe cae/.<D> 1 . 10, 279 b 12 . Toţi afirmă

că (cerul) s-a născut, însă unii (sunt de părere) că s-a născut ca

ceva veşnic, iar alţii ca ceva pieritor, întocmai ca orice alt lucru

d in cele alcătuite de natură . Alţ i i , -cu m ar f i , de p i ldă,

Empedocles d in Agrigent ş i Heraclit d in Efes -susţin că cerul

este supus pieirii la anumite intervale, fie într-un fel, fie în altul şi

că acest proces continuă veşnic. Phys.<D> I I I . 5, 205 a 3. Aşa

cum susţine Heraclit că la un moment dat toate devin foc .

SIMPL. , Oe ca/ea<D>94, 4 Heib. Şi Heraclit spune că lumea,

ba se aprinde în incendiul universa l, ba se reconstituie iarăşi din

foc, după anumite perioade de timp, în care , zice el, " după

măsură se aprinde şi după măsură se stinge" (fr. 30) . Ulterior,

filosofii stoici şi-au însuşit această părere. Cf. fr. 3 1 . AET. 1 1 , 1 , 2.

(D. 327). Heraclit (pretinde) că lumea este una. 4 , 3 (D. 33 1 )

Heraclit (pretinde) că lumea n u s-a constituit după capriciu!

timpului, c i conform unui plan bine chibzuit. 1 1 , 4 (D. 340)

Parmenides şi Heraclit (susţin) că cerul este alcătuit din foc.

1 1 . -1 1 , 1 3, 8 (D. 342) IlapJ .. u:viOTJ� Kal. 'H .. mA.itJ.!ata 1t'Up0� ta ăcrtpa ..

17 , 4 (D . 346) 'H.. . . .. tpE(j)Ecr9at tou� acrtEpa� h tft� a1to yft�

ava9uJ.!taO"Ero� ..

1 1 . AET. 1 1 , 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi Heracl it susţin că

astrele sunt îngrămădiri de foc. 1 7 , 4 (D. 346) Heraclit (spune)

că astrele se întreţin din exhalaţia care se desprinde de pe

pământ.

2 7 2

12 . - 1 1 20, 1 6 (D. 351 ) ' H . . . . ăvalllla voEjJOv to EK 9aÂ.at'tT]<; Eivat

tov flÂ.wv. - 22, 2 (D. 352) crKaq>OEilifJ, u1t6Kuptov. - 24, 3 (D. 354)

(yivEcr9at titv eKÂ.Et\jltV) Kata titv toti crKa<pOEtoo\i<; crtpo<pftv, rocrtE to llEV

KoîÂ.ov ăvro yiyvecr9at, to OE Kuptov Katro 7tp0<; titv TtllEt[pav O\jltV. - 27,

2 (0. 358) 'H. crKa<pOEtOfl ('tftV crEÂ.TtVTJV). - 28, 6 (D. 359) 'H. tautov

1tE1tOV9EVat 'tOV TlÂ.lOV Kat 'tftV CJEÂ.TtVT]V. crKa<pOEtOEt<; yexp ovta<; 'tOÎ<;

crx'ftllacrt toil<; acrt[pa<;, OEXOilEVO'IJ<; tix<; U1t0 til<; ilypâ<; ava9ullt<icrEro<;

auyci<;, <protU�Ecr9at 1tpO<; tftV <pavtamav, Â.all1tp0'tEpov llEV 'tOV flÂ.wv· EV

Ka9apro'tEprot y(xp liEpt <pepecr9at· titv OE crEÂ.TtVTJV ev 9oArotEprot' oux to\ito

Kat allaupo'tEpav <paivEcr9at. - 29, 3 'H . . . . (EKÂ.Et1tEtv titv crEAEVTJV) Kata

'tftV 'tOU CJKa<pOElOO\i<; CJ'tpo<pftV Kat tix<; 1tEpllCÂ.tcrEt<;.

1 2 . AET. 1 1 , 20, 1 6 (D. 35 1 ) Heraclit spune că soarele este

o făclie dotată cu ratiune; şi că iese d in mare. AET. 1 1 , 22, 2

(D. 352) Forma lui este aceea a unui bazin concav, putin

bombat. AET. I l , 24 , 3 (D. 354) Heracl it afirmă că (ecl ipsa se

produce) atunci când corpu l în formă de bazin se răsuceşte

în aşa fel încât partea scobită se întoarce cu fata în sus, iar

partea convexă cu fata în jos , expusă vederi i noastre. AET.

I l , 2 7 , 2 (D. 358) Heracl it spune că (luna) are forma unui

bazin . AET. I l , 28, 6 (D. 359) Heraclit af i rmă că acelaşi lucru

s-a întâmplat şi cu soarele şi cu luna . Aceste astre, având

de fapt forma unor bazine, îş i primesc razele de la exhalatia

umedă şi devin focare luminoase . Lumina soarelu i este mai

stră lucitoare, căci acest astru se mişcă într-o zonă cu un

aer mai tulbure, apare mai obscură . AET. 1 1 , 29, 3 . Heracl it

sust ine că (fazele luni i) sunt în raport cu învârtirea bazin ului

ei ş i cu înc linati i le ce le suferă.

1 3. AET. 1 1 32, 3 (D. 364) 'H. EK 1-1upirov 6KtaKocrirov Evtaut&v ftÂ.taK&v

(tov llEyav evtamov Eivat). (Vgl. Censorin. 1 8, 1 0 hic annus etiam

273

heliacos a quisbusdam dicitw; et ab aliis (Heraklir?) 9wu tvuxu't6�

. . . ( 1 1 ) hunc Aristarchus putavit annorum verten tium 1 1

CCCCLXXXII I I . . . , H . e t Linus X DCCC.

1 3 . AET. 1 1 , 32, 3 (D. 364) După Heraclit (marele an) se

compune din 1 O 800 de ani sol ari. Cf. CENSORIN US 1 8, 1 O, acest

an este denumit de unii şi heliac şi de către a lfii (de Heraclit?)

9Eou tvw.m6� (anul zeului) . . . ( 1 1 ) după evaluarea lui Aristarh, acest

an este constituit din 1 484 de ani solari . . . după cea a lui Heraclit

şi Linus, din 1 0 800 de ani solari.

1 4. -III 3, 9 (D. 369) 'H. l}pov'tJlv !!EV Ka'tu O"'l)(J'tpoqlU� avewov Kat

vccp&v !CUt Efl1t'tcOIJEiţ 1tVE\lf.LU'tOOV El� 'tU VEq>T(, acr'tpaml� oc ICU'tU 'tU� 'tWV

9\lf.LtOOf.LEvOOV tl;a'JIEt�, npT(cr'tfjpa� oc Ka'tu vccp&v Ef.L7tpijcrEt� !Cat crl3ecrn�.

1 4. AET. I I I , 3, 9 (D. 369) Heraclit spune că tunetul se produce

în urma aglomerării de curenti şi de nori şi a ciocnirii puternice

între vânturi şi nori; fulgerele, la rândul lor, sunt un rezultat al

aprinderii exhalaf ii lor umede, iar perdele le de fulgere sunt

provocate de aprinderea şi st ingerea norilor.

1 4 a. NICAND. Alex. 1 7 1 ff. (vgl. B 84)

!CUt 'tE crU y' ayAEUKT(V l}a\j/Uiţ iOEV'tU SIXA.acrcrav,

ijv 'tE Kat U'tf.LEUEtv avef.Lotţ 7t6pEv 'cvvooiyaw�

cruv 7tUpi. Kat yup OTJ 'tO 1tVOUÎ� cruVOpafl VU'tat

ex9fxxî�

7tUp f.!Ev UEt�OOOV !CUt UXUVE'tOV ihpEcrEV oooop

apyEcr'ta�, !Cai p il 1-LEV UlCOOfl ijmcra, q>tA.opyi]�

2 7 4

&cmo�Et VTJOOV 'tE Kat Ej.up9op€cov ait;11&v,

UATJ o' EX9oj..LEVOto 1rllp0c; KU'ta SEow'>v UKOUEt. Schol. a'tj..LE&tv & oouA.E&tv, u7toKEîaem· chj..LtvEc; yap oi oouA.ol"

on & OOUAEUEl it eaA.acrcra Kat 'tO 1tUp UVEj..LOtc;, KU'ta 9Eîov VOj..LOV OTJAoVO'tl, 'tOU'tO & Kat 'H. Kat MEVEKpCtîTtc; dpTJKEV. c:Xpytcr'taTJ : oiovd 1:ouc; âvtj..Louc;. âXUVE'tov & 'to 1tOAUXU'tov· 'to yixp a Em'tanKov Ecrnv. EKri9Ecr8m ouv IJouAE'tUl Ota 'tOU't(J)V KUL 'H., on 1tclV'tU EVUV'tia âAA.fiA.otc; Ecr'tÎ. Kat' UU'tOV . . . 0Ecr1tO�El VTJOOV . 'tfit yixp eaA.âcrcrTJl U1tOKElV'tat 'ta 1tAoia, 'tOOl oc

1tUpl it UATJ. Ej..LcpEloptwv o' ait;TJOOV" 'tOOV EV ElaA.âcrcrTtt cpSEtpaj..LEvWV.

14 a. NICANDROS, Aiexipharmaca<D> 1 7 1 şi urm. : " Şi tu

te-ai scăldat în apele sărate ale mării de culoarea violetei,

marea pe care Ennosigaios a hărăzit-o să robească vânturilor

împreună cu focul. Căci pe de o parte, prin suflările vrăjmaşe,

focul cel veşnic viu este potolit, iar apa nesfârşită se teme de

vânturile care alungă norii; pe de alta însă, când uraganul

dezlănţuit pe mare pune stăpânire pe corăbii şi pe vieţuitoarele

care pier înecate, materia ascultă de legea focului distrugător".

SCHOL. â'tj..LEUElv înseamnă " a fi sclav", " a te supune"; â'tj..LEVEc; sunt sclavii; că marea şi focul, evident după o lege divină, sunt

robii vânturi lor, acest lucru I-au spus şi Heraclit şi Menecrates . . . .

Aşadar, în acest chip, ş i Heraclit vrea să demonstreze că, după

câte crede, toate lucrurile se opun (evavria) în sine unul altuia;

&cr1t6�Et v11oov: corăbiile devin prada mării iar materia lemnoasă

prada focului; Ej..LcpEloptwv o' ait;11&v : " cele ce pier în mare".

1 5 . ARIST. de anima A 2. 405 a 24 Kat 'H. oc 'tftv ixpxiJv dvm cp11m 'lfUXTJV (wie Diogenes 64 A 20), d1tEp 'tTJV âvaEluj..Liamv [B 12], � ilc; 1:ciAA.a cruvicr'tTJmv. MACROB. S. Scip. 1 4, 1 9 (animam) H . physicus

scintillam stel/aris essentiae. AET. IV 3, 1 2 (D. 389) 'H. 'tTJV j..LEV 1:ou KO<Jj..LOU \jiUXTJV âvaEluj..LÎillnV EK 'tOOV EV au't&t i>yp&v, 'tftv OE EV 'toîc; �ffitotc; cl1t0 'riie; EK'tOc; Kat 'riie; Ev au'toîc; âvaEluj..LtâcrEwc;, Oj..LoyEvfl. Vgl . B 1 2.

(Vgl. c. 1 8, 9).

2 7 5

1 5. ARISTOTEL, De anima<D> 1 , 2 , 405 a 24. Şi Heraclit

sustine (ca şi DIOGENES 64 A 20) că sufletul - în cal itatea sa de

exhalatie (fr. 1 2) din care se alcătuiesc toate celelalte - este

principiul lucrurilor. MACROBIUS, Somnium Scipionis<D> 14,

1 9 (Sufletul) , după Heraclit, filosof al naturii (<l>physicus<D>) ,

este o scânteie de esentă stelară. AET. IV, 3, 1 2 (D. 389). Heraclit

pretinde că sufletul lumii reprezintă o e x h a 1 a t i e a locurilor

umede care se află într-însa, în timp ce, dimpotrivă, sufletul

vietuitoarelor reprezintă o îmbinare a e x h a 1 a t i e i care

provine din exterior, cu cea care provine d in interior, ultima

identică cu prima. Cf. fr. 1 2. (Cf. H ippasos, 9) .

1 6. SEXT. adv. math. Vll 1 26 ft. ( 126) 6 fi 'HpalCA.Et'to:;, Em:l. miA.tv

EOOKEt &ool. v <Opyav&oeoo 6 ăvepomo� � 'tl)v 't� W.."Jl8Eiac; yv&m v, aia9i]au

'tE K<Xl A6yon, 'tOUtWV 'tl)v .q.LEV> atcrOrjmV n:apan:A"Jl(riwc; 'tOt� 1tpOEljJI])lEVotc;

qrootKoîc;. ămcnov dvat VEVOfllKEV, 'tOV re A6yov im:onSE'tat Kpt'tTptOV. iJJ.J..a

'tl)v f.LEV atmhptv f:'Ai:tXEt Atywv Ka'ta Afl;tv 'KaKOt . . . f:x6vwv' [B 107], 01tEp

tcrov Tjv 't&t 'jktpl3{xpcov f:crn wux&v 'tat� â.A6yotc; aia9i]arot mcr'tE'6Etv'. ( 127)

'tov oc A6yov Kpt'tl)v � ăAT]SEiac; â.1UXpO.tVE't<Xt 01) 'tov On:owv&]n:O'tE, WJ....a

'tOV KotvOV Kat 8Eîov. TI� o' oonv omo:;, 0'\lV'tOf.lWc; un:o&tK'tfov· ilpfcrKEt yap

't&t qmm.K&t 'to 1tfPtEXOV �fl� AoytK6v 'tE âv Kat <ppEvfprc;. ( 128) Efl<patVEt oc

1:0 wtOi.\'to n:oA.u n:pOOeEv · "OJ.t� [cr 163] Ein:Wv·

1:oîo:; y&.p v6o:; f:crnv f:mxeovioov â.vepffi1t(l)v,

oiov f:n:' Tif.Lap ăyl]tcrt n:a'tl)p â.vOp&v 'tE SE&v 'tE.

Kal. 'ApxiA.oxo:; [fr. 68 D.J & <pTJO'l. 1:oilc; â.vepomo� 'tOtaii'ta <ppovEîv

'6n:OtTJV ZEiJc; f:<p' llflfpl]V ăyn'. Elpl]'tat OC Kat 'tOOt bUptn:lOTJt [Troad. 885]

'to au1:6·

oonc; <n:o't'> Ei cru O'OO't6n:acr1:o:; Eim.&îv

ZE�, Eh' â.vayKT] <pooEOc; El'tE voiic; �po'tOOV,

E1tEuSUfll]V O'E.

2 7 6

( 1 29) 'tOU1:0V ouv 'tOV 8Etov /...6yov Ka9' 'HpaKAEt'tOV ot' ava7tvof\<;

amiaavtE<; voEpol. yt VOilE9a, Kal. Ev llEV U1tVOt<; ATJ9atot, Kata OE EyEpm v

7taÂ.t v Ellq>povE<;' tv yap tot<; il7tvot<; Il uaavtcov t&v aiaSTJttK&v 1t6pcov

xcopi�E'tat tii<; 1tp0<; 'tO 1tEplixov <JUilq>UÎa<; 6 EV Ttll tv voii<;, llOVTJ<; tii<;

Kata ava7tvoiJv 7tpooq>OOEW<; acot�OilEVTJ<; oiovd nvo<; pi�TJ<;, xcopta9Ei<;

'tE a1tOj3âAAEt ilv 1tpO'tEpoV EixE llVTJilOVtKTJV OUValltV' ( 130) EV Of EYPTI'YOpaEt

1taAtV Ota t&v aiaSTJ'ttKWV 7t6pcov 001tEp oui 'ttVCOV eupiOcov 1tp0Klllj!a<;

Kai. t&t 7tEptexovn aulljlaAoov Â.oytKTJV tvouEtat ouvalltv. ov1tep ouv

'tp01tOV oi ăv9paKE<; 1tÂ.TJmâaavtE<; t&t 1tupt !Cat' aÂ.Â.oicomv Otâ1tupot

yivovtat, xcopta9EV'tE<; oc aptwuvtat, OU'tCO Kai. it Eml;Evco9Etaa tot<;

itllE'tEpOt<; <JCOilamv a7t0 toii 1tEptEXOV'tG<; llOtpa Kata llEV tov xcopt<JilOV

<JXEOOV ăAoyo<; yi VE'tat, Ka'ta OC 'tTJV O tU t&v 1tÂ.Et<J'tCOV 1t0p<OV <J'Illlq>Um V

61lOt0EtOi]<; t&t OAcot Kaeiata'tat. ( 1 3 1) 'tOU'tOV oi] 'tOV KOtVOV Â.oyov !Cai.

9EtOV Kai. OU Kata llE'tOXi]V ytVOilE9a ÂOytKOt, Kpt'tTJptOV ClÂ.TJ9Eia<; q>TJ<JtV

6 'H. · o8Ev 'tO llEV KOtVfjt mim q>atVOilEVOV, toiit' ElVat mat6v (t&t KOtV&t

y(xp Kai. 9Eicot Âoycot Âall�âvuat) , to ot nvt 116vcot 7tpoo7ti7ttov ămatov

imapxnv ota tiJv tvavtiav ainav. ( 132) tvapx61lEvo<; youv t&v ilEpi.

q>OOEW<; 6 1tpoEtpTJtlEVG<; avijp Kat 'tp01tOV 'ttVU OEtKVU<; 'tO 1tEptEXOV q>TJal'

'A6you . . . EmÂ.aveâvovtat' [B l ]. ( 13 3) o ta toutcov yap Pllt&<; 7tapaatiJaa<;

O'tt Kata llEtoxi]v 'tOU eEiou AOyOU 7tâvta 1tpCl't1:01lEV 'tE !Cat VOOUilEV

6Aiya 1tpo<JOtEÂ9oov Emq>EpEt 'oto . . . q>pOVTJmv' [B 2]. it o' E<J'ttV OUl( ăÂ.Â.o

'tt aÂ.A' ESTJyTJat<; 'tOU 'tp01tOU tf\<; 'tOU 7taVtO<; OtOtiCTJ<JEW<;. OtO Ka9' o 'tt âv autoii tii<; llVTJilll<; KatvcoviJacollEV, aÂ.TJ8EuollEV, â ot âv iotâacollEV,

tJ1Euo61lE9a. ( 1 34) viiv yap PT'It6tata Kai. tv toutot<; tov Katvov Â.oyov

Kpt 'tTJptOV a1toq>ai VE'tat, Kai. 'tU llEV KOt viit CjlTJffi q>at VOilEVa 1tt<J'tU oo<; âv

t&t Kotv&t Kptv61lEva A6ycot, ta oc Kat' ioiav EKamcot tJIEuoii. VII I 286

Kai. lliJV PTJt&<; 6 'H. CjlTJffi 'tO lliJ dvat ÂoytKOV tov ăv9pco7tov, llOVOV o'

'imapxnv q>pEviipE<; to 1tEptexov (s. Vl l 1 27) . Danac h APOLL . Tyan .

Ep . 1 8 'H . 6 cpumKo<; ăAoyov dvat Kata q>umv Eq>TJ<JE tov ăvepco7tov

( = Heracl. fr. 1 33 Byw.) .

2 7 7

1 6. SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math.<D> VII, 1 26 ş i urm . ( 1 26) .

Heraclit, deoarece şi el era convins că omul este înzestrat cu

două organe pentru cunoaşterea adevărului şi anume simturile

şi ratiunea (wyoc) din acestea două, întocmai ca şi filosofii naturii

(<puouoi) despre care am vorbit m a i sus ( E mpedocles şi

Democrit) . a considerat senzatia nedemnă de crezare, iar

ratiunea (wy�) a luat-o drept criteriu al adevărului. El merge

până la respingerea senzatiei spunând textual: (urmează fr. 1 07)

ceea ce înseamnă: .. este caracteristica sufletelor barbare să

se în creadă în s imt u ri le l i ps ite de ratiu n e ". ( 1 27) Apo i ,

demonstrează că ratiunea (Â.oyo<;) este arbitrul adevărului. dar

nu orice ratiune, c i numai cea comună tuturor, de esentă divină.

Acum trebuie să arătăm pe scurt ce reprezintă aceasta. Filosoful

naturii (care a fost Heraclit) se străduieşte să arate că tot ce ne

înconjoară este pătruns de <1>/ogos<D> şi de inteligentă. ( 1 28)

Dar Hom er, cu m u lt îna i ntea lu i , a a rătat acelaş i lucru

(Odiseea<D> XVII I , 1 63) când a spus: " M intea oamenilor care

trăiesc pe acest pământ este întocmai cum o conduce tatăl

oamenilor şi al zeilor, zi de zi. " Archilochos, la rândul lui (fr. 68 D.) .

spune că oamenii aşa gândesc " după cum le hărăzeşte Zeus

de la o zi la alta". Acelaşi lucru il găsim exprimat şi la Euripide

(Troad<D>. 885) :

" Oric ine-ai fi tu Zeus, greu de pătruns,

Fie necesitate a naturii, fie minte a muritorilor,

Către tine îmi înalt ruga".

( 1 29). După Herac lit, aşadar, devenim intel igenti, dacă

sorbim prin inspiratie această ratiune divină; în vreme ce în somn

ne pierdem memoria, la deşteptare devenim din nou pe deplin

conşt ient i . Într-adevăr, în timpul somnului. căile prin care

2 7 8

percepem sunt închise, iar inteligenta (vou�) care se află în noi

este tă iată de contactul cu exteriorul; comparabilă cu o

rădăcină, nu păstrează decât un singur tir de legătură cu

exterioruL prin mijlocirea respiratiei. Astfel separată, inteligenta

(6 vou�) îşi pierde capacitatea aducerii aminte pe care o avea

mai înainte. ( 1 30) În cursul deşteptări i , inteligenta se strecoară

iarăşi prin căile simţurilor. aşa cum ar pătrunde prin nişte portite

şi, luând contact cu mediul înconjurător. îşi redobândeşte

capacitatea de a raţiona (Â.o')'l.KJl ouvaJ..n�). În acelaşi chip în care

cărbunii apropiati de toc devin incandescenti. ca urmare a

schimbări i suferite, ş i , dimpotrivă. se sting când sunt îndepărtaţi

de toc. tot aşa şi acea parte a mediului înconjurător. găzduită

în trupurile noastre. în condiţiile unei separări, devine aproape

neputincioasă să mai raţioneze (ăÂ.oy�); dar, contopindu-se (cu

medfiul înconjurător) , prin nenumărate căi, devine identică cu

" Totul". ( 1 3 1 ) Această ratiune comună tuturor şi divină, din care,

dacă ne îm părtăş im, su nte m în stare să rationă m , este

considerată de Heraclit drept criteriu al adevărului . De unde se

poate conclude că ceea ce este evident pentru toti în comun

este totodată şi demn de încredere (căci ţine de raţiunea

comună şi divină), iar ceea ce, din contra. i se pare unuia singur,

nu merită crezare. pentru motivul opus. ( 1 32) Într-adevă r,

filosoful pomenit de noi, la începutul lucrării sale, Despre

Natură<D>, după ce expl ică într-un a n u me te l mediu l

înconjurător, zice: (urmează tr. 1 ) . ( 1 33) După ce a arătat prin

aceste afirmaţii cât se poate de lămurit că noi săvârşim şi

cunoaştem totul prin participarea la raţiunea divină -puţin mai

departe adaugă: (urmează tr. 2) . Aceasta nu reprezintă altceva

decât o explicaţie a chipului în care este guvernat universul.

Prin urmare, în măsura în care participăm la acest proces prin

mijlocirea memoriei, nu greşim; dimpotrivă. ne înşelăm în măsura

279

în care ne închistăm în opiniile noastre personale. ( 1 34) Aşadar,

prin aceste argumente, Heraclit demonstrează în modul cel

mai convingător că raţiunea comună (6 Kmvovc; A.6yoc;) este

s ingurul criteriu de urmat şi că numai lucrur i le care ni se

înfăţişează tuturor sunt demne de crezare, pentru că ele sunt

trecute prin prisma raţiuni i comune, în timp ce acele lucruri care

apar fiecăruia în parte, sunt false. VII I , 286 Heraclit afirmă cu

toată convingerea că la origine omul nu este înzestrat cu raţiune

şi că singur mediul înconjurător posedă capacitatea de a gândi.

1 7 . AET IV 7, 2 (D. 392) <'H. ăql8aptov El vm tl'tv 1j!UXftv>· E/;tofuav

yap Eic; tftV tOU 1tavt0c; ljl'\lXftV avaxropEîV 1tp0c; to 6J.LOYEVEc;.

1 7. AET. IV, 7 , 2 (D. 392) «După Heraclit, sufletul este nepieritor>>;

căci ieşind din noi şi contopindu-se cu sufletul Universului, el se

reintoarce spre ceea ce s-a născut odată cu el.

1 8. -V. 23 (D. 434) li. roi oi :EwtKOt ăpxoo8at to\Jc; mep6mcroc; tilc;

tEA.Elim]toc; 1tEpt tl'tv &mepav Ej300J.La&x, 1tEpt fiv 6 0'7ttţlJ.LanKOc; KtVEîtm. CwOc;.

1 8. AET. V. 23 (D. 434) Heraclit şi stoici i afirmă că omul începe

să se desăvârşească abia spre paisprezece ani, atunc i când

sperma începe să devină activă.

1 9. (fr. 87 -89 Byw.) . PLUT. def. arac. 1 1 . 4 1 5 E oi J.LEV 'i(ll<Ovtoov'

avaytyvffimcovtec; [bei Hesiod. fr. 1 7 1 ' 2 Rz. 2] EtTJ tptâKOVta 1t0to00t tftV

y E V E a V Ka8''HpâKÂ.EttOV, EV rot XP6voot yEvv&vta 1trtpEXEt tOV El; autoi'i

YEYEVVflJ.LEvov 6 yEwftcrac;. Philo. fr. Harris (Cambr. 1 886) p. 20 ouvatov

ev tptaKootoot EtEt tov ăv9pomov 1tâ1t1tov yEvEcr9at, i(jlâv J.LEV 1tEpt tl'tv

trocrEpOOKm.OEKaEtft i(A.tKiav, tv Tit cr1tcipEt, to & cr1t(Xţ'tv tvmmou yEvOJ.LEvov

1tâ.A.tv 1tEVtEKat&xâtoot EtEt to OJ.Lowv t':autoot yEvvâv. Vgl. CENSORIN.

280

1 7, 2 saeculum est spatium vitae humanae /ongissimum partu et

marte definitum. quare qui annos triginta saecu/um putarunt

multum videntur errasse. hac enim tempus g e n e a n vocari

Heraclff'us auctor est, quia o r b i s a e t a t i s i n e o sit spatio:

orbem autem vocat a e t a t i s, dum natura ab sementi humana

ad sementim revertitur. Missverstanden bei JOH . LYDUS de mens.

III 1 4 69€v o\nc ano 0'1C01tOU 'H. YEVEUV 'tOV j.LTJV<l KCXÂ.Et.

1 9. (fr. 87-89 Bywater) PLUTARCH., De defectu oraculorum

1 1 , 4 1 5 E . Cei care citesc lectiunea "jkOvtwv" (la Hesiod, fr. 1 7 1 , 2

Rzach2) consideră o generatie tot la treizeci de ani după cum

sustine şi Heraclit; la această etate e posibil ca părintele să aibă

un fiu capabil să procreeze. PHILO. fr. Harris (Cambridge, 1 886) ,

p. 20. La treizeci de ani este cu putintă ca omul să fie bunic,

ceea ce înseamnă că pubertatea începe cam pe la paisprezece

ani, perioadă în care omul poate să procreeze, iar fătul care se

naşte după un an este, la rândul lui, în stare să genereze o fiintă

asemănătoare. Cf. CENSORINUS 1 7, 2. O generatie echivalează

cu cea mai lungă durată a vietii omeneşti, limitată de naştere şi

de moarte. În consecintă, cei care au redus generatia la o

perioadă de treizeci de ani , se pare că greşesc adânc . O

asemenea perioadă este denumită de Heraclit yEvEa, deoarece

ciclul vietii este cuprins în acest răstimp; el vorbeşte despre ciclul

vietii <tinând seama de intervalul) în care natura omenească

ajunge iarăşi să procreeze. Pasaj neinteles de loannes Lydus,

De mensibus<D> I I I , 1 4: de unde, nu fără noimă , Heraclit

numeşte luna o " generatie".

20. CHALCID. c. 251 p. 284, 1 0 Wrob. (wahrsch. aus dem

Timaios comm. des Poseidonios.) H. vero consentientibus Stoicis

rationem nostram cum divina ratione conectit regente ac

28 1

moderante mundana: propter inseparabilem comitatum

consciam decreti rationabilis factam quiescentibus animis ape

sensuum futura denuntiare. ex quo fieri, ut adpareant imagines

ignotorum /ocorum simulacraque hominum tam viventium quam

mortuorum. idemque adserit divinationis usum et praemoneri

meritos instruentibus divinis potestatibus.

20. CHALCIDIUS. c . 25 1 , p . 284, 1 O Wrob. (probabil după

Comentaru/ la Timaios<D> al lui Poseidonios). Heraclit, ale

cărui păreri sunt împărtăşite de stoici , face o legătură între

ratiunea noastră şi ratiunea divină care diriguieşte şi guvernează

cele ce se petrec pe lume: datorită acestei uniuni inseparabile,

ratiunea noastră este în măsură să cunoască hotărâri le ratiunii

divine şi , în somn, prin mijlocirea simturi lor, ea ne dezvăluie cele

viitoare. De unde se întâmplă că în fata ochilor noştri apar

imagini ale unor locuri necunoscute şi figuri ale unor oameni vii

sau morti. Acelaşi filosof apreciază arta divinatiei şi admite că

cei ce merită sunt preveniti de puterile divine care-i înştiintează.

2 1 . CLEM. Strom. 1 1 1 30 (1 1 1 84, 6 St.) 'Ava�ay6pav J.LEV yap 'tov

KA.a�oJ.LEVtov 'tTJV 9Eropiav q>avm wG �iou 'tEAo� dvm x:al. n']v a1to 'taU'tTJ�

EA.Eu9Epiav A.Eyoumv, 'Hpax:A.En6v 'tE 'tOV 't.q>Emov n']v EOOpE<J'tTJ<TIV.

2 1 . CLEMENS, Stromaf<D> 1 1 , 1 30 (1 1 , 1 84, 6 St.) . Anaxagoras

din Klazomene afirmă că scopul vietii este meditatia şi libertatea

care rezultă din contemplare, iar Heraclit din Efes, satisfactia.

22. (43 B.) . EUDEM. Eth. H l . 1 235 a 25 x:al. 'H. emnJ.Laî 't6Jt

1t0ti)cravn 'ci>� Ept� EK 'tE 9E6Jv x:al. avepomrov U1t0Aot 'to' ['E 107]" ou yap âv

dvm a p J.L o V i a V J.LTJ OV'tO� O�EO� Kat �apto� ooot 'ta �&ta ăvEU

ei)A.E� ��:al. ăppEv� evanirov ov'toov. SIMPL. Cat. 4 1 2 . 26 Kalbfl . fOgt

dem Homerverse zu oixi)crEcrSat yap q>TJ<n 1tana. NUMEN. fr. 1 6

282

Thedinga (bei Chalcid. c . 297) Numenius laudat Herac/itum

reprehendentem Homerum qui op taverit in teritum ac

vastitaten malis vitae, quod non inte/ligeret mundum sibi de/eri

placere, siquidem si/va, quae malorum fons est, exterminaretur.

Vgl. Plut. de lside 48 p. 370.

22. (fr. 43) . ARISTOTEL Etica Eudemică<D> VII, l , 1235 a

25. Heraclit critica pe autorul acestui stih: " aşa ca lupta să

piară şi dintre zei şi dintre oameni"(<l>//iada<D> XVII I , 1 07); a r m

o n i e n-ar exista dacă n-ar fi ascutitul şi gravul , şi nici fiintele vii

fără opozitia între femelă ş i mascul . SIM PL. , Cat. <D> 4 1 2 .

26 Kalbfl . a propie versul lu i Homer de: " spune că toate vor

t rece". N U M ENIOS, fr. 1 6 Thedinga (la C ha lcidius, c. 297) .

N umen ios îl laudă pe Heracl it că 1-a crit icat pe Homer.

p o e t u l dorea p i e i re a ş i d ist rug erea re le lor d i n v iată ,

neîntelegând că lumea s-ar d ist ruge singură dacă materia,

care este izvorul relelor, ar fi înlăturată. Cf. PLUTARCH. , <l>de

lside<D> 48, p . 370.

23. ( 1 4 B.) . POLYB. IV 40 OUK av En 1tpE1tOV EtTJ 1tOlTJ'tUÎt; KUt JlUSoypaq>mt; XPfiCJ9at JlUp'tUCJt 70Cpt 'tOOV ayVOOUJlEVOOV, 010Cp oi 1tp0 TtJlOOV

70Cpt 'tOOV 1tÂ.EtCJ'tOOV, amCJ'tO\lt; CtJl<ptCJjlTJ'tOUJlEVOOV 1tUpEXOJlEVOt j3Ejlatrotixt; Katix tov 'HpaKA.mov. Vgl. B 40. 42. 56. 57. 1 0Ll .

23 . (fr. 14) . POLYBIOS IV, 40. N-ar trebui ca asupra lucrurilor

pe care le ig norăm să ne sprij in im pe mărturii le poetilor şi

mitografilor - aşa cum făceau înaintaşii noştri în majoritatea

cazuri lor, aducând în problemele controversate, aşa cum

afirmă Heraclit, chezăşia unor oameni în care nu poti avea

încredere. Cf. fr. 40, 42, 56, 57, 1 04.

283

B. FRAGMENTE

Heraclit. Despre natură

l . SEXT. adv. math. VII 1 32 (Vgl. A 4. 1 6. B 5 1 ) toi'> oc 'A.6you

tooo' t6vtoc; âd âl;uvuot yivovtm ăvepomm Kai xpOOe�:v il âKofuat Kai

âKo1xmvtE<; to 1tp&tov· ytVOIJ.EVoov yâp 7tavtoov Kata tov 'A.6yov tov&

Ct1tEtj)Ot01V EOtK<l01, 1tEtpcOIJ.EVOt lC<ll EnEOOV K<lt EpyOOV tOtoUtOOV, OKOtOOV

tyffi Otl]yEi'>IJ.at Kata qrootv otatj)Eoov EKacrtov Kai <ppâ�oov oKoo<; i:xn. toV<;

oc ăA.A.oU<; âvepomoU<; 'A.aveâvn oJCooa tyEp{3Evtt:<; 7totofutv, OK000'1tEp oKooa

EiSoovtE<; tmA.aveâvovtat.

1 . SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math. VII, 1 32.

Oamenii se arată neputinc ioşi să pătrundă sensul acestui

logos care există dintotdeauna, fie înainte, fie de îndată ce au

auzit despre el; deşi toate se petrec pe potriva acestui logos,

oamenii seamănă cu nişte nepriceputi când fac pe pricepuţii în

asemenea cuvinte şi lucruri ca acelea pe care le descriu eu,

divizând fiecare lucru după natura lui şi arătându-i alcătuirea.

Dar ceilalti oameni nu-şi dau seama de ceea ce fac atunci când

sunt treji, întocmai cum uită de cele ce se întâmplă în somn.

2. SEXT. VII 1 33 (vgl. 1 1 48, 26) oto &î E7tEcr9at t&t <!;uv&t, toutecrtt

trot> KOt Vrot · SUVO<; yap O KOt VO<;. tOU Aâyou o' EOVtoc; SUVOU �c00U01 V Ol

1tOAAOt ro<; ioiav EXOVtE<; <pp6VT]01V.

2. SEXTUS EMPIRICUS, adv. math. VII, 1 33. De aceea, datoria

noastră este să ne orientăm după ceea ce este comun (!;uv6<;).

Cu toate acestea, deşi logos-ul este comun, cei multi trăiesc

ca şi când ar avea doar gândirea (<pp6vl]crt<;) lor proprie.

3. AET. 1 1 2 1 . 4 (D. 35 1 , 20) ( 1tEpi IJ.EYE9ou<; i]'A.iou) Eupo<; 1tooo<;

av9p001tEtOU.

284

3. AET. 1 1 , 2 1 , 4 . (relativ la mărimea soarelui) : lăţimea unui

picior omenesc.

4 . ALBERTUS M. de veget. Vl 40 1 p. 545 Meyer H d ixit quod

Si felicitas esset in delectationibus corporis, boves felices

diceremus, cum inveniant orobum ad comedendum.

4. ALBERTUS MAGNUS, De vegetatione VI, 40 1 , p. 545 (Meyer) .

Dacă fericirea ar sta în desfătările trupului, am spune că boii

sunt fericiti când găsesc să mănânce măzăriche.

5 . ARISTOCRITUS Theosophia 68 (Buresch Klaros S. 1 1 8) ,

ORIG. c. CELS. VII 62 KaBaipovtat o' ăA.Â.rot CXtjlCXtt jltatVOjlEVOt oiov El

tt� Ei� 1tT]AOV Ejl� 1tT]A.&t a7tovil;;att0. jlCXÎVEcrBat o' av OOKOÎT], El tt�

autov av9Erimoov E7tt(jlplicratt0 OUt(J) 1tOtEoVtCX. KCXt toî� ayaA.jlCXcrt oc

touttmmv EiSxovtat, 6Koîov E1 t� OOjlOtcrt A.EcrxTJvEuootto, ou tt ytv<ÎlcrKoov

9fo� 000' iîfXOO� OtttvE� Etcrt.

5. ARISTOCRITOS, Theosophia 68; ORIGENES, Contra Ce/sum

VII, 62. Cei mânjifi de sânge se purifică cu alt sânge, întocmai cum

cel coborât în mocirlă s-ar curăţa cu noroi. Cine I-ar surprinde

făcând aşa ceva, I-ar socoti nebun. Şi totuşi, (oamenii) continuă

să înalte rugi acestor chipuri (de zeD, întocmai cum cineva s-ar

adresa peretilor, fără să ştie ce sunt în realitate zeii şi eroii.

6. ARISTOTELES Meteor. B 2 355a 1 3 (vgl. 68 B 1 58) 6 iîA.t� ou

jlOVOV, KCXIhnfP 6 'H. t:pT]crt, vE� E<p' i]jlfpT]t rotiv, a'AX aet VE� cruvexii'J<;.

6. ARISTOTEL, Meteorologica 1 1, 2, 355 a 1 3 (cf. Democrit B, 1 58) .

Soarele nu numai că " este în fiecare zi nou", aşa cum afirmă

Heraclit, dar este mereu nou.

285

7. - de sensu 5. 443a 23 Ei mivta ta ovta Ka7rVo� yEvotto,

ptvE� âv OtayvoîEv.

7. ARISTOTEL De sensu 5, 443 a 23.

Dacă toate câte sunt ar deveni fum, nările le-ar putea

recunoaşte .

8. -Eth. Nic. e 2 . 1 1 55 b 4 'H. 'tO avtîţouv cruf!t:pEpoV JCal. EIC t&v

Otat:pEpOV't(J)V KaÂ.Â.tO''tllV apJ.lOVtav [Kat mivta JCat' EptV yiVE0'9at = B 80].

8. ARISTOTEL Etica Nicomahică VII I , 2, 1 1 55 b 4.

Cele opuse se acordă şi din cele discordante rezultă cea

mai frumoasă armonie (toate se nasc din luptă) .

9. - - K 5. 1 1 76 a 7 EtEpa yap t7t1t0'\l i]Oovit JCat ICUVO� JCat av9pffi1to'\l,

Ka!lâ1tEp 'H. !pllO't V ovo� cruwat' âv EAE0'9at flâ:Â.Â.OV il xpoo6v· fll'itov yap

XPOOOU tpot:pft OVOt�.

9. ARISTOTEL Etica Nicomahică K , 5, 1 1 76 a 7 .

Alta este plăcerea calului , alta a câinelui, alta a omului, aşa

cum afirmă şi Heraclit, anume că " măgarii preferă paie fată de

aur"; căci pentru măgari nutretul este mai de pret decât aurul.

1 O . (Arist .) de mundo 5. 396 b 7 rcr� l'it t&v tvavtioov il c:poo�

yÂ.tXEtat Kal. EK to{Jtoov a7totEÂ.Eî to cruf!c:poovov, ouJC EK t&v of!oioov· <lxmEp

af!EÂ.Et to ăppEv cruvi]yayE 7tp0� to BfiÂ.u Kal. oux EKCttEpoV 7tp0� to of16c:puÂ.ov

Kal. 'tftv 7tJXÎlt11V 6f16votav l'ita t&v tvavtioov cruvfJIJ1EV, ou l'ita t&v of!oioov.

EOtlCE oc Kal. il 'tEXVll 'tTJV qJUmV fllflO'\lflEVll tomo 1tOtEÎV' soorpac:pia f!EV

yap Â.EUJC(Î')V 'tE JCal. f!EÂ.avoov roxp&v 'tE JCal. Epuep&v XPOOf!atoov EyJCEpaO"af!EVll

qJUO'Et� ta� EtlCOV� 'tOÎ� 1tp011YOUf!EVOt� U1tE'tEÂ.EO'E cruf!qxOVO�. f!OUO'tJClt

oc O�EÎ� afLa Kal. 13apEÎ� f!aKpoU� 'tE Kal. �paXEÎ� c:p96yyou� f!E\.Sacra EV

Otac:p6pot� c:poovaî� f!tav a1tEtEÂ.EO'EV Ctpf!oviav, ypaf!f!aniCft & EK t:pOOVllEVtoov

286

KUÎ u<p<Ovrov Yp<Xf.lllU't(l)V KpâO"tV 1tOlTJO"UfJ.EVTJ 'tl)V OÂ.TJV 'tEXVTJV U7t' Utl'tWV

O"UVE.Cr'tllO"U'tO. 'taino OC 'tO"lrtO Tjv KUÎ 'tO 7tap{x 'tWl O"KO'tEl VWl ÂEYOflEVOV

'HpaKÂ.Et't(l)l" O"UVU\jflE� OÂ.a KUÎ oux OÂ.U, O"Uflq>EpOflEVOV OtUq>EpOflEVOV,

cruvât&lv Otât&>v, Kaî EK 7tUV'trov €v Kaî El; f.v6� 1tuvm. Vgl. Plata Sophist.

242 D (A 1 0. 3 1 A 29).

1 0. PSEUDO-ARISTOTEL. De mundo 5, 396 b 7. Natura, la

rândul e i , năzu ieşte spre contrari i ; prin ele şi nu prin cele

asemănătoare, înfăptuieşte ea concordanta; aşa, de pildă, a

împerecheat partea bărbătească cu cea femeiască şi nu pe

fiecare din ele cu partea de acelaşi sex: cea dintâi concordie

a săvârşit-o prin unirea contrariilor, nu prin cele de acelaşi fel;

pe cât se pare şi arta, imitând natura, săvârşeşte acest lucru;

pictura, prin amestecul culorilor alb-negru, glaben-roşu, dă la

iveală tot felul de chipuri concordante cu modelele; muzica,

contopind laolaltă pe d iferrte voci sunetele înalte cu cele joase,

sunetele lungi cu cele scurte, realizează o unică armonie; arta

scrisului, d in îmbinarea vocalelor şi a consoanelor şi-a construit

întreg meşteşugul pe acest procedeu. Aceeaşi idee era

implicată şi în spusele obscurului Heraclit: " conexiuni sunt întregul

cu neîntregul, concordantul cu discordantul , consonanta cu

disonanta; din toate unu şi din unu toate" Cf. PLATON, Sophist.

242 D = EMPED. A 29.

1 1 . (ARIST.) de mundo 6 p. 40 1 a 8 't&v 'tE sootrov 'tU 'tE ăypta

KUÎ fif.lepa 'tU 'tE EV UEpl KUÎ E1tt yfj� KUt EV oocm PooKOf!EVU yivE'tUl 'tE

Kal. UKflUSEl Kaî q>flE\.pE'tat 'toî� 'toil 9Eoil 7tEte6f!Eva 9Ecrf!oî�· 1tâv ylip

Ep1tE'tOV 1tÂ.TJYfit VEflE'tat, O); lj)TJffiV 'HpâKÂ.El'tO�.

1 1 . PSEUDO-ARISTOTEL, De mundo 6, p. 40 1 a 8. Animalele

sălbatice cât şi cele domestice, lighioanele care trăiesc în aer,

287

pe pământ ş i în apă se ivesc, cresc ş i pier după rânduielile

divine . Căci " orice târâtoare este mânată spre hrană de bici ",

aşa cum se exprimă Heraclit.

1 2 . ARIUS. DID. ap. Eus. P. E. XV 20 (0. 471 , 1 ) Zftvwv ti"(v

\11\)Xi"(V AfyEt aio6ll'ttKi"(V avalh.>�iacrtv, Ka9a7tEp 'H. · l3ouA.6�EVO� yap

E�!pavicrat, on ai 'JfUXat avalh>�tcO�EVat VOEp<Xt uEl yivov'tat, ElKacrEV

ain� toî� 1tO'ta�oî� Aiywv ou't�' 7tO't�oîm toîmv a\noîmv E�j3aivoumv

E'tEp<X Kat E'tEp<X OOa'ta EmppEÎ' Kat 'JfUxal Of. arro 'tOOV UypOOV avalh>�tOOV'tat

(?) [vgl. B 49a. 91 und A 6. 1 5].

1 2 . ARIUS DIDYMUS, apud EUSEBIUM Praeparatio Evange/ica

XV, 20. Zenon pretinde, ca şi Heraclit, că sufletul este o exhalaţie

dotată cu sensibi l itate. Dornic să demonstreze că sufletele,

reprezentând exhalaţii, sunt întotdeauna înzestrate cu raţiune,

le aseamănă unor râuri, spunând aşa: " pe cei care coboară în

aceleaşi râuri îi scaldă mereu alte şi alte unde, iar sufletele sunt

exhalaţii ale umezelii" (?) (cf. B, 49 A 91 şi A, 6, 1 5) .

1 3 . ATHEN. v. p . 1 78 F OEÎ yap 'tov xapiEv'ta �tl'tE (n11tâv �TJ'tE

aux�EÎV �tl'tE 13 o p 13 6 p (O l X a i p E l V Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV. (Vgl. B 9) .

CLEM. Strom. 1 2 (1 1 4, 3 St.) ilE� l3opj36pwt fjoovmt �âA.A.ov 11 Ka9apoot

ooan. (Vgl. B 37. 68 B 147. Plotin. I l , 6. Aegypt. Ostrakon 1 23 1 9

Wilamowitz Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8, 743, 1 2) .

1 3. ATHENAIOS, Deipnosophistae V, p . 1 78 F. Omul cu bun-simt

nu trebuie să fie murdar, nici să miroase, nici " să se desfete în

mocirlă". CLEMENS, Stromat. 1 , 2. Porcii se desfată mai degrabă

în mocirlă decât în apă curată (cf. B 37, DEM. B 1 47. Plotin 1 , 1 , 6.

Aegypt.Ostrakon 1 23 1 9 Wilamowitz , Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8 , 743,

1 2) .

288

14 . CLEM . Protr. 22 (p. 1 6, 24 St.) nm ol) f.Lavteuetat 'H. o

'b<pE<no�; WKn1t6A.ot1;, f.Lilyou;, jXXKXOt�, A.i]vau;, f.LUO'tat�· tOUtOt� anetA.eî

ta f!Eta eavatov, tOUtOt� f.LaV'tEUE'tat to 1tUp' ta yap VOf.ltl;;Of.LEVa Kat'

av9po:mmx; f.l'OOtTJpta aVtEp<OO'tl f.LUEUVtat.

1 4. CLEMENS, Protrepticos 22. Cui proroceşte Heraclit d in

Efes? " Noctambuli lor, magilor, participantilor la bacchanalii,

menadelor şi initiatilor în m isterii". Pe aceştia îi amenintă cu

pedeapsa după moarte, lor le proroceşte focul; " căci la misterii,

aşa cum acestea au intrat în obiceiurile oamenilor, in itierea este

practicată în chip nelegiuit".

1 5. - 34 (p. 26, 6) ei f.l it yap Lhovoorot nof.Lnitv E1t0wiivto Kal.

Of.LVEOV ătcrf.La ailioiotmv, avat&crtata etpyacrt' ăv· OJ\l'tO� OE 'AiliTJ� Kat

�tov'OO�, otewt f.Laivovtat Kat ATJVatl;;o'OOtv.

1 5. CLEMENS, Proprepticos 34.

Dacă (oamenii) n-ar tine procesiunea în cinstea lui Dionysos şi

nu acestuia i-arînă�a imnul închinat Phalllos-ului, ar săvârşi cea mai

ruşinoasă dintre fapte. Dar Hades este unul şi acelaşi cu Dionysos,

în cinstea căruia delirează ei şi sărbătoresc Leneenele!

1 6 . CLEM . Paedag. II 99 (1 2 1 6, 28 St.) A.i]cretat f!Ev yap 1crropo

aicrSTJtov (jl<Îl� tu;, to OE VOTJtOV aouvat6v EO'TIV, il 00� (jJTJ<nV 'H.· to f!Tt

OUVOV 1tOtE 1t1Îl� ăv TI� A.a90t;

1 6. CLEME NS, Paedagogicos 1 1 , 99 (1, 2 1 6, 28 St .) . Unui om i-ar

putea rămâne ascunsă lumina simturilor, dar nicidecum cea a

ratiunii, sau, aşa cum afirmă Heraclit: " cum poate cineva să piardă

din vedere ceea ce nu apune niciodată?"

289

1 7 . -Strom. 1 1 8 ( 1 1 1 1 7 , 1 St) . ou yap cppovEoum touxuta noÂ.Â.ot,

oKooot EyKupeucrtv, ou8E f.LU96vte<; ytvrocrKoumv, eroutoîm 8E: OoKEoucrt.

1 7 . CLEMENS, Stromat. 1 1 , 8 ( l i , 1 1 7 , 1 St. ) .

Multi nu cugetă la asemenea lucruri. oricânt s-ar ciocni de

ele şi, când deschid ochii asupra lor, nu le pătrund tâlcul. ci

doar şi le închipuie.

1 8 . - 1 1 1 7 ( 1 1 1 2 1 , 24) Eav f.Lil EÂ.1tT)tat, avEÂ.mcrtov ouK E�eupftcrn,

ave�epEUVTJ'tOV eov Kat ănopov. (Vgl. B 27).

1 8 . CLEMENS, Stromat. 1 1 , 1 7 ( 1 1 , 1 2 1 . 24) . Dacă nu va trage

nădejde, nu va descoperi ceea ce n-a nădăjduit, acest lucru

fiind de negăsit şi inaccesibil.

19 . - 1 1 24 (11 1 26, 5) amcrtOU<; dvat nva<; Emcrt'Îl<p<OV 'H. cpTJcrtV'

UKOOOat OUK Emcrtâf.LEVot ooo' EinEÎV.

1 9. CLEMENS, Stromat. 1 1 , 24 (11, 1 26, 5).

Pl in de dojană, Heraclit spune că pe unii nu trebuie să-i crezi:

.. aceştia nu sunt în stare nici să asculte. nici să vorbească".

20. - I I I 14 ( 1 1 20 1 . 23) 'H. youv Kari�rov <patVE'tat ti]v yEvmtv,

E1tet8av cpi]t· yEVOf.LEVOt �ronv E9EÂ.oum f.L6pou<; t' exnv, f.LâÂ.Â.ov 8E

avanaumeat, Kat naîoo<; KataÂ.Et1t0001 f.LOpOU<; YEVEcr9at.

20. CLEMENS. Stromat. I I I . 14 ( 1 1 . 20 1 , 23) .

Pe cât se pare, Heracl i t consideră naşterea drept o

nenorocire atunci când spune: .. odată născuti. oamenii vor să

trăiască şi să-şi împlinească menirea mortii sau , mai bine spus,

să-şi găsească odihna; şi în urma lor lasă copii. meniti şi ei mortii".

290

2 1 . CLEM. Strom. I I I 21 (1 1 205, 7) ouxl. Kat 'H. 9âvatov -nlv

yevEmv KaÂEî . . . EV oi� <p11m· 9âvat6� ecrnv OKooa EyEp9Evt� OpEOIJ.EV,

6Kooa oc Ei>Oovt� U1tVO�.

2 1 . CLEME NS, Stromat. I I I , 2 1 (1 1 , 205, 7) .

Oare Heraclit nu numeşte naşterea moarte . . . în pasajul în

care spune: " toate câte le vedem când suntem treji înseamnă

moarte, iar câte ni se arată în timp ce dormim, somn? "

22. -IV 4 (11 249, 23) XP'OOOV yap oi ot!;i!IJ.EVOt yi\v 7tOÂÂT)v opfucro'OOt

Kat El.lpt(jl(O'OOtV OÂtyov.

22. CLEMENS, Stromat. IV, 4 (IL 249, 23) . Căutătorii de aur

sapă mult şi găsesc putin.

23. - 1 0 (11 252 , 25) MKll� OVOIJ.a OUK av flt&crav, Ei tauta llil Tjv.

23. CLEMENS, Stromat. IV, 10 ( 1 1 , 252, 25) . (Oamenii) n-ar

cunoaşte numele dreptătii dacă n-or exista aceste lucruri.

24 . - 1 6 ( 1 1 255, 30) Opllt<pâtou� 9Eol. tt1J.&<n Kat ăv9pomot.

24. CLEMENS, Stromat. IV, 1 6 ( 1 1 , 255, 30) . Pe cei căzuti în

luptă TI cinstesc şi zeii şi oamenii.

25. -50 (1 1 27 1 , 3) IJ.Opot yap IJ.E�ovE� IJ.E�ova� 11oipa� J.,ayxâvo'OOt.

25. CLEMENS, Stromat. IV, 50 (1 1 , 27 1 , 3). Cu cât moartea e

mai glorioasă, cu atât e mai mare cinstirea.

29 1

26. - 1 43 (1 1 3 1 0, 2 1 ) ăv9pomor; EV EU<ppOVllt <paor; amtE't(Xt EU\lt&t

[imoeavrov] anocrj)ecr9dr; O'lfEtt;, �&v OE ClntEtat tE9VErotor; d)ooov,

[anooj)m9dr; O'lfEtr;]. EYP11YopcOt; antEtat EOOovtor;.

26. CLEMENS, Stromat. IV, 1 43 (I l , 3 1 0, 2 1 ) . Omul, atunci când

închide ochii (când moare), îşi aprinde o candelă în noapte . în

viată, când doarme (când închide ochiD atinge starea mortii;

treaz fiind, atinge starea celui ce doarme.

27 o - 1 46 (li 3 1 2, 1 5) av9p0:mour; JlEvEt ano9av6vtar; acrcra OUlC

EÂ.1t0Vtat OOOE OOlCEO\lffiV.

27. CLEMENS, Stromat. IV, 1 46 ( 1 1 , 3 1 2, 1 5) .

Pe oameni îi aşteaptă după moarte lucruri la care nu trag

nădejde şi pe care n ici nu şi le închipuie.

28. - v. 9 (11 33 1 , 20) ooJCEovta yap 6 ooKtJlOl'tator; ytvrocrJCEt,

<pUÂ.U<J<JEt' !CUt JlEVtOt !CUt �tlCll teataÂ.JÎ'IfEtat 'lfEOOWV tElCtOVUI; !CUt

JlUptupw;.

28. CLEMENS, Stromat. v, 9 (1 1 , 33 1 , 20).

Ceea ce constată şi apără omul cel mai vrednic de crezare,

nu-i decât părere personală; şi totuşi Dreptatea va pune mâna

pe plăsmuitorii de minciuni şi pe martorii lor.

29. - 60 ( 1 1 366, 1 1 ) ( nach B 1 04 ) vgl. IV 50 ( 1 1 27 1 , 1 7)

aipEUVtat yap EV avtl. (mavtoov oi ăptcrtot, lCÂ.Eor; UEVUOV 9V11t&v· oi OE

1tOÂ.Â.ot lCElCOpllVtat OlC(O(J1tEp lCtJÎVEa.

29. CLEMENS, Stromat. v, 60 (I l , 366, 1 1 ) (după B 1 04) cf. IV, 50.

Oamenii superiori preferă un singur lucru tuturor ce lorlalte: gloria

292

veşnică fată de cele trecătoare; cei multi, însă, se multumesc

să se ghiftuiască întocmai ca vitele.

30 . - 1 05 (11 396, 1 0) (Piut. d. anim. 5 p. 1 0 l 4 A) K<'>of.tov 't6v&, wv

amov UmXV'tWV, OUtE 114; ElE&v OUtE avl\><01tCilV E1tOtlpEV, a/J . .' Tiv aEi Kat

E<mv lCUt fumt 1riip UE\l;(I)()V, U1t'tOJlEVOV JlEtpa Kat a1tOOj3EVvUjlEVOV JlE'tpa.

30 . CLEMENS, Stromat. v, 1 05 (1 1 , 396, 1 0) (PLUT., d. anim. 5, p.

1 0 1 4 A) . Această lume, aceeaşi pentru toti, n-a făurit-o n ici

vreunul din zei , n ic i vreunul din oameni. Ea a fost întotdeauna,

este şi va fi un foc veşnic viu, care după măsură se aprinde şi

după măsură se stinge.

3 1 . CLEM. Strom. v 1 05 (l i 396, 1 3) ( nach 30) on oE Kat

YEVTJ'tOV Kat q>{lap10V dvat rooyvansEV, JlTJVUEt 'tU E1tt<pEpOjlEVU' mlp�

'tpomxl. 1tpOO'tOV aaA.acrcra, eaA.acrcrTJ<; OE ŢQ jlEV ii!lt<J\l yij, ŢQ OE ii!lt<Jl.l

1tpTJ<J'tftp. ouvajlEt yap A.EyEt on 10 1t'\lp imo 1ou otatKo'ilv'to<; A.6you Kal.

8EO'il 'ta <JUjl1tUVta ot' aepo<; tpE1tE'tat Ei<; i>ypov 10 ro<; <J1tEpjla 11Î<;

otaKOOjlftcrEW<;, a KUAEÎ eaA.acrcrav, EK OE 'tOU'tO\l au6t<; yivE<J'tat yij lCUt

OUpaVO<; Kat 'tU Ejl1tEptEXOJlEVa. 01tCil<; OE 1tUAtV ava'A.ajl�UVE'tat Kat

EK1tUpO'Îl'tat, cracp&<; ota 'tOU'tOlV OTJAOÎ' [23] <Yii> 9CtA.acrcra OtUXEE'tat, Kat

JlE'tpEE'tat d<; 'tOV au1ov A.6yov, oKoîo<; np008Ev fiv il yEvecr8at yij.

3 1 . CLEM ENS, Stromat. v , 1 05 ( 1 1 , 396, 1 3) (după 30) .

" Transformările focului: mai întâi mare, din mare,jumătate devine

pământ, jumătate vârtej de foc". într-adevăr, el sustine că focul,

sub actiunea logos-ul, divinitate care le gospodăreşte pe toate,

este preschimbat, prin intermediul aerului, în apă, care e întocmai

un germene al ordinii universale, şi pe care Heraclit o numeşte

mare. Din aceasta se ivesc iară� pământul şi cerul şi tot ce se

găseşte între ele . El expune apoi lămurit felul în care are loc

revenirea şi incendiul universa l : " (pământul) se împrăştie

293

devenind mare şi, conform proporţiei logos-ului, îşi mentine măsura

pe care o avea mai înainte de a fi devenit pământ".

32. - 1 1 6 (li 404, 1) EV 'tO crO<pOv f!O'Gvov MyEcr9at oux xal. EeEÂ.Et

ZTJVO<; ovof!a.

32. CLEMENS, Stromat. v, 1 1 6 (IL 404, 1 ) .

Unul, singurul înte lept, doreşte ş i n u doreşte să fie chemat cu

numele de Zeus.

33 . - VOflo<; xal. �ouÂ.f\t TtEt9m9at b6<;.

33. CLEME NS, Stromat. v, 1 1 6. Lege înseamnă şi atunci când

dai ascultare unuia singur.

34. . . . aţuvE'tOt UKOUO'<XV'tE<; KOO!pOÎ<JlV EOtKaO't' cpan<; aU'tOÎO'tV

fl<Xp't'UpEÎ mxpEOV'ta<; am:îvat.

34. CLEMENS, Stromat. v, 1 1 6. Se arată lipsiti de intelegere,

chiar dacă ascultă, aidoma surzilor; după cum spune proverbul,

deşi sunt de fată, se află departe.

35. - 141 ( l i 42 1 , 4) XPTJ yap EU f!UÂ.a 1t0Â.Â.c:ilv tcr'top� <ptÂ.ocr6cpo�

ăvOpa<; dvat Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV.

35. CLEMENS, Stromat. v, 141 (IL 421 , 4). După Heracltt, iubttorii de

intelepciune trebuie să se informeze asupra unei sumedenii de lucruri.

36. (68) . - VI 1 6 (1 1 435, 25) 'lfUJ(fjtmv 9ava'to<; iS&op yEvEcr9at,

ooan BE a«va'to<; yfjv YEVEcr9at, EK yf\<; BE u&op yl VE'tat, tţ OOa'tG<; OE 'lfUJ(TJ. [Vgl. B 76].

294

36. CLEMENS, Stromat. VL 16 (1 1 , 435, 25).

Pentru suflete, a deveni apă înseamnă moarte, iar pentru

apă înseamnă moarte a deveni pământ. Apa, totuşi , ia naştere

în pământ , iar sufletul din apă.

37. (53) COLUM E LLA VII I 4 si modo credimus Ephesio

Heracleto qui a it sues caeno (vgl. B 1 3) , cohorta les aves pulvere

ve/ cinere /avari.

37. COLUMELLA VII I , 4. Dacă cumva dăm crezare lui Heraclit

din Efes, " porc i i se scalda în noroi, păsările de curte în praf sau

cenuşă".

38. (33) DIOG. 1 23 ( 1 1 A 1 Thales) &m:î & Kata nvas 1tp&tos

acrtpoÂ.oyftcrat . . . flCXjYC'llpEÎ o' aut&t KCXt 'H. KCXt �llflOKpt'tOs.

38. DIOG. LAE . L 23 . După părerea unora , Thales a fost " cel

dintâi cercetător al astre lor" . . . în această privintă stau mărturie

afirmatiile lui Heraclit şi Democrit.

39. ( 1 1 2) . DIOG. 1 88 ev Tipu'lvllt Bias eyf.veto 6 TeutilflEW, ou

nÂ.eî.wv Â.oy� f\ t&v W..Â.wv. [Vgl. B 1 04].

39. DIOG. LAERT. L 88. Bias, fiul lui Teutames, s-a născut la Priene .

Despre el s-a vorbit mai mult decât despre altii (cf. B 104) .

40. ( 1 6) - IX 1 (s. A. 1 1 1 40 , 2 ; vgl. ATHEN. Xll l 6 1 0 B) 1tOÂ.Uf.1a8i11

v6ov EXEt V ou 0\000KE\' 'Hcri.oaov yap av Eotoa!;E KCXt Tiu8ay6p11V aiitis tE

:::J:vO<paVEil u: Kal. 'l:.Kataîov.

40. DIOG. LAERT. IX, 1 .

295

Multimea cunoştintelor nu te învată să ai minte; altfel i-ar fi

învătat pe Hesiod şi pe Pythagoras, de asemenea pe Xenofan

şi pe Hekataios.

4 1 . ( 1 9) . - ( ref. la 40) �:îvm y(xp Ev to mxp6v, Emcrtacram yvro�TJV,

otET] EKuj3EpVT]<rE 7tavta oux mhtrov.

41 . DIOG. LAERT. IX, 1 . întelepciunea este un singur lucru: să

ai capacitatea de a cunoaşte ceea ce cârmuieşte toate

(lucrurile) prin mijlocirea tuturor (lucrurilor).

42. ( 1 1 9) . - t6v tE "O�T]pov ecpacrKEV ă�tOV EK t&v ayoovrov

EKPaA.A.maat Kat a7t�m9at Kal. 'APXiA.oxov 6�oi� [vgl . A 22 B 56].

42. DIOG. lAERT. IX, 1 .

(Heraclit) . . . spunea că Homer ar fi merttul să fie izgonit din

întrecerile poetice şi bătut cu vergile. La fel şi Archilochos (cf. A

22, B 56) .

43 . ( 1 03) . -2 Uf3ptv XPTJ <JP�:vv6vat �âA.A.ov il 1tupKa�ftv.

43. DIOG. LAERT. IX, 2 . Depăşirea conduitei cuvenite (Uf3ptr;)

trebuie înăbuşită mai degrabă decât un incendiu.

44. ( 1 00) . - �axmBat XPTJ tOV ofi�ov tl1tEp toil v6�ou OKOlcr1tEp

tdxwr;.

44. DIOG. lAERT. IX, 2. Poporul trebuie să lupte pentru legile

(cetătii) întocmai ca pentru zidurile (acesteia) .

45. ( 7 1 ) . - 7 'lfUXilt; 7tdpata i.rov ouK âv E�dlpow, 1tâcrav

E1tt7topEu6��:vor; 6oov· oihro paauv A.6yov EXH.

296

45. DIOG. LAERT. IX, 7 . Cercetând hotarele sufletu lui, n-o i

putea să le găseşti, oricare ar fi cărarea pe care ai merge.

Atât de adânc logos are.

46 . ( 1 32) . - 'ttlV 'tE Olfl<H V iepav v6crov D .. qE Kat 'tftV opam V

\jfEU&crSat.

46. DIOG. LAERT. IX, 7. (Heraclit) numea opinia personală

boala sacră, iar vederea înşelăciune.

47 . DIOG. LAERT. IX, 73. Să nu ne pronuntăm la întâmplare

asupra lucrurilor însemnate.

48. (66) . -ETYM. GEN. Pio�: 't&t ouv 't6!;wt OVOIJ.a pio�, epyov oc

eava'to�. [Vgl . C 2, 2 1 ].

48. Etymologicum generale: viată (pio�): numerele arcului

este, aşadar, viată (pio�), dar actiunea sa înseamnă moarte (cf.

c 2, 2 1 ) .

49 . ( 1 1 3) . GALEN. de dign . puls. VII I 773 K . (SYMMACH.

Ep. IX 1 1 5, THEOD. PRODR. Ep. p. 20) Ei� Ef.Lol. f.LUptot, tav <'iptcr't� Tit.

[Vgl . 68 B 98. 302 a].

49. GALENOS, De dign. puls. VII I , 733 K (SYMMACH Ep. IX,

1 1 5, THEODOROS PRODROMOS, Ep. p. 20) . Unul singur face în

cohii mei cât zece mii, dacă este cel mai bun (cf. DEM. B 98 şi

302 a = SENEC., Epist. 7, 1 0) .

297

49 a (8 1 ) . HERACLIT. Alleg. 24 (după 62) 1toto:J.Lot<; tot<; o:'i>toî<;

EJlj3o:tVOJlEV tE 'KO:t OU'K EJllhtVOJlEV, ElJlEV tE 'KO:t OU'K ElJlEV. [Vgl. B 1 2].

49 a. HERACLEITOS. Allegoriae 24 (după 62) Coborâm şi nu

coborâm în aceleaşi ape curgătoare, suntem şi nu suntem.

50 ( 1 ) . HIPPOL. Refut. IX 9 'H. JlEV o\iv qn101v Eivo:t to 1tâv oto:tpEtov

croto:ipEtOV, YEVTJtOV ayEVlltOV, 9vlltOV aaâvo:tov, Ahyov o:i&vo:, 1to:tepo:

ui6v, 9Eov oiKo:tov· 'o'i>" EJloii, ăA) .... a toii f....6you aKououvto:<; OJlO'A.oyEîv

crO<p6v ecrttv EV mxvta Eivat' o 'H. t:pllcrt.

50. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9.

Heraclit, aşadar, spune că există întregul (to 1tâv) divizat

nedivizat , născut-nenăscut. muritor-nemuritor, logos-veşnicie,

tată-fiu, d ivinitate-dreptate. " Dându-mi nu mie ascultare, ci

logos-ului, întelept este să cădeti de acord că toate sunt una".

Aceasta o spune Heraclit.

5 1 (45; vgl. 56) . HIPPOL. IX 9 (după B 50) Kat on touto o'i>K

i:cram mivtE<; oooe OJlo'A.oyoumv, emJ.LEJlq>Etat ro& 1tro<;· ou �uvtâmv oKro<;

Otaq>EpOJlE vov erout&t OJlo'A.oytEt · 1ta'A.i vtpo1to<; Ctpj.wvi 11 oKrocr1tEp t�ou Kai

'A.up11<;. (Folgt. B 1 .)

5 1 . HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9 (după B 50).

Deoarece cu totii nu ştiu ce este acest lucru şi nici nu cad

de acord asupra lui, (Heraclit) îi mustră în felul următor: " ei nu

înteleg cum cele discordante se acordă; există o armonie a

tensiunilor opuse ca de pildă la arc şi la liră".

52 . (79) . -aimv 1tat<; ecrtt 1tail;rov, 1tEcrcrel>rov· 1to:tOO<; i] j3o:m'A.11t11.

298

52. H IPPOLYTOS, Refutationes IX , 9.

Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele

de joc; este domnia unui copil.

53. (44) . - ITOÂ.Ejl� 1tUVtOlV jlEV 1tatitp E<Jtl, 1tUVtOlV OE l}acrtÂ.EU�, Kat to� jlf.v SEo� EOCl�E tOU� OE avepomo�. to� jlEV OOUÂ.OU� E1tOtTJ<JE

to� bE EÂ.Eu8epou�.

53. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii

apar zei, alţii oameni, pe unii îi face sclavi, pe alţi i l iberi.

54 . (47) . -apjlOvtTJ aqxxvij� q>aVEpft� KpEtttOlV.

54. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Armonia invizibilă este

mai puternică decât cea vizibilă.

55. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Eu prefer cele ce pot fi văzute, auzite, învăţate.

56 . (47 Anm.) . -E�TJ1tatlJvtm, q>TJmv, oi ăv8pco1tot 1tpO� tt1v yv&mv

twv q>aVEpcOV 1t<lp<l1tÂ.TJcrt� 'Ojli)prol, � EYEVEto twv 't.Ui)vrov <JOq>WtEp�

1tavtrov. EKEîv6v tE yap 1taî&E� q>SEîpa� KataKtEivovtES �111tat11crav Et1tOVtES' ooa ElOojlEV Kat EÂ.ajlOjlEV, taiha a1tOÂ.Et1tOjlEV, ooa bE OUtE

ElOojlEV om' EÂ.ajlojlEV, talita qJEpOjlEV.

56. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. (Heraclit) spune: oamenii se înşeală în privinta cunoaşterii lucrurilor vizibile, întocmai ca

Homer care a fost cel mai înţelept dintre toţi elen ii. Căci şi pe el

I-au păcălit nişte copii care-şi omorau păduchii, atunci când iau spus: ceea ce vedem şi prindem, lăsăm în urma noastră;

ceea ce nu vedem şi nu prindem, ducem cu noi.

299

57. (35) . -IX 10 otoom<aA.� 0€ nA.Eicrtoov 'Hcrioo�· toiitov emcrtavtat

1tAEÎ<Jta Ei&Vat, oottc; ilJ.lEPT(V Kat EUqlpOVT(V OUK EytV(J)Ol(EV' E<Jtt yap EV.

[V. B 1 06].

57. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. învăţătorul celor mai

multi rămâne Hesiod. Toti TI socot izvor de învăţături, el care n-a

înţeles ce înseamnă ziua şi noaptea: doar sunt una (Cf. B 1 06) .

58 . (57, 58) . - Kat aya9ov Kat KUKOV [naml. EV E<JttV]. oi youv

iatpoi, <pT(crtv 6 'H., tEJ.lVOvtec;, Kaiovtec;, mivtT(t jxmavil;;ovtec; KaK&c;

toUc; appoocrtouvtac;, E1tattEOVtat J.lT(OCV �tOt J.ltcr90v A.aJ.ljlclVEtV napa tâlv

Cxppoo<JtOUVtOOV, tauta Epya�OJ.lEVOt, ta ayae0: Kat tac; v6crouc;.

58. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. Binele şi răul (sunt unul şi

acelaşi lucru). " Medicii. prin urmare, spune Heraclit, când taie,

ard şi chinuiesc în chip şi fel pe suferinzi. le mai cer şi o răsplată,

pe care însă nu o merită câtuşi de puţin, căci săvârşesc aceeaşi

operă ca şi boala".

59. (50) . HIPPOL. IX, 1 0 yva<prioot bOOc; E'Îl9Eîa Kat m<oA.u1 (i] tou

6pyavou tou KaA.ouJ.lEVou KoxA.iou ev tâlt yva<peioot 1t:Eptcrtpo<pi) eU9Eîa Kal.

m<oA.tir ăvoo yO:p OJ.lOU Kal. KUKAoot 1tEptEpXEtat) J.llU roti, <pT(crt, Kal. i] auti).

59. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. " Calea şurubului de la

piuă, totodată dreaptă şi răsucită", (invârtirea acelui instrument

de la piuă care se numeşte spirală este dreaptă şi răsucită,

căci concomitent se învârte în sus şi în cerc), este, după Heraclit,

.. una şi aceeaşi ".

60. (69) . -oooc; ăvoo KcltOO J.llU Kat OO'UtTJ.

60. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0.

Drumul în sus şi în jos este unul şi acelaşi.

300

6 1 . ( 52) . - SâA.acrcra iî&op x:a8ap'ta'tov x:al. IJ.t!lpro'ta'tov, ixaum IJ.Ev

1tO'tl.j.LOV K!lt crco'ti)ptOV, av8pcîmo� OE ă1tO'tOV K!lt 6/..ESpwv.

6 1 . H IPOLLYTOS, Refutationes iX, 1 0. Marea: iată o apă foarte

pură şi foarte impură; bună de băut pentru peşti, ea le asigură

viata; de nebăut pentru oameni, ea îi ucide.

62. (67) . - aeava'tot 8VTt'tOÎ, 8VTt'tOt aeava'tot, �WV't� 'tOV EKEÎVCOV Sâva'tov, 'tOV & E!a::ivcov l3iov 'tE8vECÎ:l'tE<;.

62. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 O. Nemuritori-muritori:

muritori-nemuritori. Viata unora este moartea celorla lti. iar viata

acestora -moartea celor d intâi.

63. ( 1 23) . -'Ai:yEt & x:al. crapKOc; avacr'tacrtv 't!lUtTJ<; <'tfic;> <paVEpâ.c;, tv fit YE"fEVitiJ.eBa, K!lt 'tOV arov oi& roUtTJ<; tilc; avacr'tUaECO<; ahtov oiî'tcoc; ')..J;ycov·

Ev8a o' EOV'tl. E1t!lvtcr'tacr8at K!lt qn)A.aKa<; yi VEa8at E)'fj)'ri. �cOV't(J)V K!ll VEKp(Î)V.

Ai:yn & x:al. 'toti KOOj.Lou x:pimv x:al. mV'tcov 'tcî:Jv tv oohoot ou'x �· 64 yivecr8at 'A.Eycov OU'tcoc;· 'tU oE 1tUV't!l oiaKÎ�Et Kepauv6oc; [28],

'tOU'tEa'tl. K!l'tEuS'ÎlVEt, Kepauv6v 'tO 1t\ip f...f.ycov 'tO aiffivwv. A.Eyet oe K!lt

q>p6Vtj.LOV 'tOU'tO Ei V!lt 'tO 1tUp K!ll 'riie; OlOtKTtaECO<; 'tWV 65 iîf...cov !lt'ttOV' wf...Eî oc amo XPTt<!IJ.oo'ÎlVTtV K!lt K6pov [24]' XPTI<!jlOO'ÎlVTt

Of. tcrnv fJ omx:6cr1J.Ttmc; Ka't' au't6v, fJ oc tx:m)poxnc;

66 x:6fn;. mXV't!l y<Xp, <pTJOi., w 1rilp E1tEÂ1lOV KptVEÎ K!ll K!l't!lATJ\j/E't!lt [26].

63-64. HIPPOLYTIS, Refutationes IX, 1 0. (Heraclit) vorbeşte şi

despre o reînviere a cărnii, a cărnii pe care o vedem, în care

ne-am născut, şi ştie că divinitatea este cauza acestei reînvieri,

spunând aşa: " s-au înăltat înaintea aceluia care se află acolo şi

au devenit paznici neadormiti ai celor vii şi ai celor morti ". El

adaugă că are loc o judecată a lumii şi a tuturor lucrurilor din

ea prin mijlocirea foculu i , spunând următoarele: " fulgerul le

30 1

cârmuieşte, adică le diriguieşte, prin fulger înfelegând focul

veşnic". În continuare pretinde că acest foc este înzestrat cu inteligentă, fiind cauza care gospodăreşte totul în lume.

65-66. Îl numeşte " lipsă şi prisos". Lipsa, după Heraclit, este formarea lumii, iar prisosul, incendiul universal. " Căci pe toate, afirmă el, focul, la venirea sol le va judeca şi le va mistui".

6 7 (36) . 6 9Eor; TtJlEPTJ E'lxpp6VTJ, XEtJlWV 9Epor;, n6A.EJlOt; EipiJVTJ, K6por; A.tJl6r; (tavav'ti.a anavta· autor; 6 vour;), aA.A.otautm oe oJC(I)0'1tEp <7t'\ip>,

6n6tav crUJlJlt'Yfit 9u<OJlacrtv, 6voJlal;Etat JCa9' T]oovT]v eKacrtou.

67. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0 . Divinitatea este zi şi

noapte , iarnă-vară, război-pace, săturare-foame (toate acestea sunt contrarii; ea însă e spirit) dar îşi schimbă înfăfişarea întocmai <<ca focul>> care, alimentat fiind cu mirodenii, este numit de fiecare dată după parfumul fiecăreia.

67 a (0) . HISDOSUS Scholasticus ad Chalcid. Plat. Tim. (cod.

Paris. 1 . 8624 s. XII f. 2) ita vitalis color a sale procedens omnibus quae vivunt vitam subministrat. cui sententiae Heraclitus adquiescens optimam similitudinem dat de aranea ad animam,

de te/a araneae ad corpus. sic<ut> aranea, ait, stans in medio te/ae sentit, quam cita musca aliquem filum suum corrumpit itaque illuc celeriter currit quasi de fiii persectione dolens, sic hominis anima

aliqua parte corporis laesa illuc festine meat quasi impatiens laesionis corporis, cui firme et proportionaliter iuncta est.

67 a. HISDOSUS, Scholasticus ad Cha/cid. PlATON, Timaios

(cod. Parisinus 1 . 8624 s. , XI I , f. 2).

Căldura vitală pornind de la Soare dă viafă tuturor fiinfelor.

Heraclit, de acord cu această părere, observă o admirabilă

asemănare între suflet şi păianjen, între trup şi pânza păianjenului .

El spune: " întocmai cum păianjenul aflatîn mijlocul pânzei simte

302

de îndată că o muscă i-a rupt unul din fire ş i , prin urmare, aleargă

iute într-acolo parcă plin de părere de rău pentru firul rupt, tot

aşa şi sufletul omului , dacă o parte a trupului este rănită, grăbeşte

într-acolo, neliniştit oarecum de vătămarea trupului de care este

legat în chip trainic şi după o anumită măsură".

6 8 ( 1 29) . lAM BL. de myst. 1 1 1 Kal. oux touto EiK6toor; autu

ăKro 'H. npooEî1tEv ror; El;,aKm6�va tu &tVu Kal. tur; 'lluxl'tr; e�avtEtr;

(mEp"{a/;6JlEVa toov ev ritt yEvEou O'UJl<popâlv.

68. lambl ic hos, De mysteriis 1, 1 1 . De aceea, pe bună

dreptate le numea Heraclit leacuri, deoarece aveau menirea

să vestească de rele şi să mântuiască sufletele de păcatele

din naştere.

69 ( 1 28) . -v. 15 9umcilv toivuv ti!h]Jlt oma do11 · ta JlEV toov

U1tOKEKa8ap)lEvoov 1tavtanamv UVlpW1tOOV, oia E<p' evOr; ăv 1tO'tE 'YEVOl'tO

0'1tavtiD;, oor; <pllmV 'H., fi 'tlV(I)V 6/..iyoov EOOpt9JlJÎWV avOj:xi)v· tel o' EVUAa K'tA.

69. IAMBLICHOS, De mysteriis V, 1 5. Jertfele le c lasifică în

două categori i : unele săvârşite de oameni pe deplin purificati,

cum se întâmplă ici şi colo cu câte unul, aşa cum spune Heraclit,

sau de putine persoane, pe care le poti uşor număra.

70 (79 Anm.) . - de anima (Stob. Ecl. 1 1 l , 1 6) 1t6croot ot1 ouv

I3EA.nov 'H. naiBoov aa\Jp)lata VEVOJllKEV dvm ta avtpffimva O�UO'JlCl'tCl.

70. IAMBLICHOS, De anima (STOB., Ee/. 1 1 , l , 1 6) . Cu cât mai

bine a socotit Heraclit părerile omeneşti doar jocuri de copii ".

303

7 1 . (73 Anm.) . MARC. ANTON. IV. 46 (după 76) llEilvfiaEiat 8E Kat 'tOU EmA.a\&VOilEOU ilt it oOO<; ăyn.

7 1 . MARCUS AURELIUS IV, 46 (după 76) . Trebuie să ne gândim şi la " omul care uită unde duce drumul".

72. (93) . - c:in llUA.tcrta OtT]VEKc'Oc; O!ltAQU(jt A.Oyon 'tOOt ta oA.a OtOtKouvn, toutrot Ota<pEpovtm, Kat oic; Ka9' tlllEpav E-yKupoum, tauta autoîc; SEVa q>aiVE'tat.

72 . MARCUS AURE L IUS IV, 46. O a m en i i , deş i sunt în neîntreruptă comunicare cu Logos-ul, care le gospodăreşte pe toate, se află în discordantă cu acesta, iar lucrurile de care se lovesc zilnic, le apar străine.

7 3 (94) - ou &î oxnrep Ka9Eooovtac; 1tOtEÎV Kat AE"(EtV' Kat yap Kat 'tO'tE OoKOUilEV 1tOEÎV Kat f..Eynv.

73. MARCUS AURELIUS IV, 46.

" Nu trebuie să ne purtăm şi să vorbim ca cei ce dorm"; căci şi atunci ni se pare că actionăm şi vorbim.

74. (97 Anm.) . -ou &î <ffic;> 1taîooc; toKEwvrov, tout' t:crn Kata

1jltA.6v· Kae6n 7tapnA.i(cpallEV.

7 4. MARCUS AURELIUS IV, 46. Nu trebuie să ne purtăm «ca» nişte " copii ai părintilor noştri ", adică simplu spus, aşa cum am apucat din famil ie.

7 5 (90) MARC. ANTON. VI 42 touc; Ka9EuOovtac; oi !lat o 'H. tpyatac; Ei vm A.EyEt Kcd cruVEpyoUc; tc'Ov Ev tc'Ot KOO!lrot yt vo11tvrov.

75. MARCUS AURELIUS VI , 42. Am impresia că Heraclit numeşte " pe cei ce dorm făuritorii

şi colaboratorii celor ce se petrec în lume".

304

76 (25) . MAXIM. TYR. Xl l 4 p . 489 (după B 60. 62) �ftt nup 1:ov

yf}� 9<iva'tOV KClt Uftp �ftt 'tOV 1t1.lp0� 9<iva'tOV, u&op �ftt 'tOV Ufpo� 9<iva'tOV,

yft 'tOV OOa't�. PLUT. de E 1 8. 392 c 1tup0� eava't� !ltpt YEVE�. l((lt at� eavato� il&m yEvm�. (Vgl. de primo. frig. 1 0. 949 A). MARC.

IV 46 (Pentru B 7 1 ) O'tl yft� eava't� il&op YEvEcr8at KClt OOCl'tO� 8âva't0�

atpa yEvEcrtkn Kat a€po� 7tUp Kat i:'�naA.tv.

76. MAXIMUS DIN TYR X I I , 4, p. 489 (după B 60.62) . Focul

trăieşte moartea pământului şi aerul trăieşte moartea focului;

apa tră ieşte moartea aerului ş i pământul pe cea a apei .

PLUTARCH. , De E apud Delphos 1 8, 392 C.

Moartea focului; naşterea aerului; moartea aerului, naşterea

apei (cf. de primo frig. 1 O. 949A) . MARCUS AURELIUS IV, 46 (înainte

de B 7 1 ) . Moartea pământului înseamnă naşterea apei, moartea

apei înseamnă ivirea aerului, (moartea) aerului înseamnă foc şi

invers.

7 7 (72) . NUMEN. FR. 35 Thedinga (de Porphyr. antr. nymph.

1 0) o8EV KClt 'HpaKÂEl'tOV 'JIUXfttcrt <pâvat 'tEp\jltV f\ Sâvatov uypf}tcrt

YEVEcr8at. 'tEp\jflV OE dvat mhaî� 'tftv Ei� YEVEcrlV 1t'tWcrtV. aA.A.axou OE

<pâvm �ftv ii�� tov EKEivrov eâvatov Kat �ftv EKEiva� tov ii�E'tEpOV eâvatov

[B 62].

7 7 . N U M EN IOS, fr. 35 Thedinga (PORPHYRIOS, De antro

nympharum 1 0) . Heraclit spune că "

pentru suflete înseamnă sau

desfătare sau moarte să devină umede". De desfătare au parte

când se nasc. În altă parte Heraclit sustine că " noi trăim moartea

lor (a sufletelor) iar ele (sufletele) trăiesc moartea noastră".

7 8 (96) . ORIG. c . Cels. VI 1 2 (11 82, 23 Koetschau) (79. 80

după Celsus) il� yap av8pci>7tElOV �EV OUK EXEl yvm��. 8Eiov OE EXEl.

305

78. ORIGENES, Contra Celsum VI, 1 2. Convingerile nu tin de

firea omenească , ci de cea divină.

79 (97) . -(după 78) civitp vt1mo� ilKoOOE np(l� Oatf.LOVO� oKcoon:Ep

n:u î� n:p(>� civ0p6�.

79. ORIGENES, Contra Ce/sum Vi, 1 2 (după 78) .

Fată de divinitate omul matur apare a fi nevârstnic, aşa ca

un copil tată de un om matur.

8 0 (62) . -VI 42 (1 1 1 1 1 , 1 1 Koetschau) Etocvat OE XPiJ 'tov 1tOAEf.LOV

EOV'ta �uv6v, Kat OtlCT]V Eptv, Kat ytVOf.LEVa miv'ta Ka't' Eptv Kat XpEOOV.

80. ORIGENES, Contra Celsum VI, 42. Trebuie să se ştie că

războiul este comun, că dreptatea este luptă şi că toate se

nasc din luptă şi necesitate.

8 1 (vgl. 1 38) . PHILODEM. Rhet. 1 C 57. 62. S 351 . 354 Sudh.

(aus d . Stoiker Diogenes) i] OE 'trov f'rrl't6prov Eicraywyi] mxv'ta 'ta

BEwpi!f.Lata np(l� wirr' EXEt 'tEivona Kat Ka'ta 'tov 'HpaKAEt'tov Kon:i&ov

EO''ttv UpXTJYO�. SCHOL. in Eur. Hec. 1 3 1 Kom&x� 't� 'A.Oyoov 'texva�

E:A.Eyov ăAA.m 'tE Kal. o Tif.Lat<><; o'ihoo� ypa<p<Ov (FHG IV p. 640 b)· 'rocr'tE

Kal. q>aiVEc:rllat f.lil 'tOV llu9ay6pav EilpE'ti]v ăv'ta 't<Îlv ciA.TJ9tvrov KomSoov

f.LTJOE 'tOV ixp' 'HpaKAEt'tOU Ka'tTJyopOUf.LEVOV, ciAA,' ainov 'tOV 'HpaKAEt'tOV

ElVat 'tOV ciA.a�OVEOOf.LEVOV'.

8 1 . PHILODEMOS, Rhetorica 1, c . 57, 62. Toate principi i le

învătăturii retorilor tind spre acest lucru şi, după părerea lui Heraclit,

această învătătură este " cea care îndrumă cutite le de sacrificiu".

Scholia la EURIPIDE , Hecuba 1 3 1 . printre altii. şi Timaios (FHG Muller,

IV, p. 640) numea tratatele de retorică " cutite de sacrificiu", scriind

306

următoarele: pe cât se pare nu Pythagoras a fost inventatorul

adevăratelor cutite de sacrificiu şi nici cel acuzat de Heraclit, ci

însuşi Heraclit este un limbut lăudăros.

82 (99) . - PLATO. Hipp. maior 289A mefJKwv 6 KâÂ.A.w'to; aicrx,n;

avSpffinwv YEVEl crulll3âA.A.av.

82 . P LATON , Hippias Maior 289A . Cea m a i frumoasă

maimuţă, comparată cu omul, este urâtă.

83 (98) . -B av8pCÎ:l1tWV O O'oq>ctrra't� 1tpO<; 9Eov mltrJK� q>OVEÎ'tal Kat

cro<pim Kat KâÂ.A.El Kat 'tOÎ<; ăÂ.A.Ol<; nâmv.

83. PLATON , Hippias Maior 289 B. Omul cel mai înţelept,

comparat cu divinitatea, va părea o mai muţă în privinta

înţelepciunii, frumuseţii şi în toate celelalte.

84 a (83) . PLOTIN. Enn. IV 8, 1 (n. B. 60) IJ.E'tapj3ânov avcmauE'tm.

84 a. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 .

Transformându-se, îşi află odihna.

84 b (82) . - KCtiJ.a't6.; EO''tl 'tOÎ<; mhoî<; IJ.OX9eîv Kat ăpxEcrEkn.

84 b. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 . E un chin să trudeşti mereu şi

să dai ascultare aceloraşi (stăpâni).

8 5 ( 1 05) . PLUT. Cori oi . 22 8UIJ.c0l IJ.CtXEcr8m xaA.E7t6v· o y(xp av

eEAT)l, 'l'llXTJ<; OOVEÎ'tal.

85. PLUTARCH, Coriolanus 22. E greu să lupti împotriva inimi i ,

căci tot ce doreşte se cumpără cu pretul sufletului.

307

86 ( 1 1 6) . -38 aUa tOOV JlEV 9EtroV ta 1tOAAa, Ka9' 'HpaKAEttOV,

&.mcrttflt otaqmyyavn Jlll ytyvclxnre0'9at.

86. PLUTARCH, Coriolanus 22. Multe din cele divine, după

Heraclit, scapă cunoaşteri i noastre din lipsă de credinfă.

87 . ( 1 1 7) . - de aud. 7 p. 41 A J3A.ffi; ăv9pom� E1tt 7tavtl. A.Oyon

E1ttOij0'9at cptA.E î.

87. PLUTARCH, De audiendis poetis 7, p. 4 1 A . Omulu i

prostănac îi place să stea gură-cască la orice vorbă.

88. (78) . - cons. ad Apoll. 10 p. 1 06 E taut6 t' i:vt �oov Kal.

tE9vflKO<; Kat [tol E'YPfl'Yop0<; Kat Ka9EOOoV Kat vEOV Kat npat6v· ta&

yap JlEta7tm6vta EKEîva EO'tt KaKEîva 1t6.A.tv JlEta1tEcr6vta taiita. [V.

Sext. P. H . III 230].

88. PLUTARCH, Consolatio ad Apol/onium 1 0, p. 1 06 E. Că

unul şi acelaşi lucru coexistă în no i : viata şi moartea, veghea şi

somnul, tineretea şi bătrânetea; ultimele preschimbându-se,

devin primele, iar primele, la rândul lor, printr-o nouă schimbare,

devin ultimele (cf. SEXTUS, P. H. I I I . 230) .

89. (95) . - de superst. 3 p. 1 66. C 6 'H. cpflm toî<; E'YPll'YopOOtv

E:va Kat Kotvov KOOJlOV dvm, toov of. KOtJlWJlEVWV EKacrtov Ei<; tOtov

a1tootpEcpm9a t.

89. PLUTARCH, De superstitione 3, p. 1 66 C. Heraclit spune

că, .. pentru oamenii trej i , există o singură lume, comună tuturor";

dar că în somn fiecare se îndreaptă spre propria lui lume.

308

90 . (22) . - de E 8 p. 388 E 7tup� te âvtaJlotllil ta 7t(Xvta Kal. 1ti)p

(mavtwv oKoxmep XPucrou XPitJlata Kat XPTJJ.!<ltwv XPucr6r;.

90. PLUTARCH, De E apud Delphos 8, p. 388 E .

Toate se preschimbă în egală măsură cu focul ş i focul cu

toate - aşa cum mărfurile se schimbă pe aur şi aurul pe mărfuri.

9 1 (4 1 . 40) . - 1 8 p. 392 B 7tOtllJlâll yap OUl( EO'ttV EJl�flvat ol.r; tâlt

autâlt Ka9' 'HpaKÂ.attov [V. Plat. Cratyl. 402 A = 22 A 6. Aristot .

Metaph. r 5. 1 0 1 0 a 12 c . 65, 4. - 22 B 1 2. 49a] ooot evTJTiir; oUcriar;

ol.r; U'lfll0'9at Kata El;tv <tiîr; autflr;>· âU' O�UtTJtt Kllt tUXEt J.!Etll�Â.flr;

O'Ki.OVTJO't Kllt 7tUÂ.tV cruvayet (JlâÂ.Â.ov OE ou& 7tUÂ.tV 000 UO'tEpov, ttÂ.Â.,

UJlll cruvicrtatat Kat â7toÂ.EÎ1tEt) Kat 7tpOcrEtcrt Kat ă7tEtcrt.

9 1 . PLUTARCH., De E apud Delphos 1 8, p . 392 B. Nu ne putem

scufunda de două ori în acelaşi râu, după Heraclit (cf. PLATON,

Craty/os 402 A; ARISTOTEL, Metaph. I I I . 5, 1 0 1 0 A, 1 2, c. 65, 4) şi

nici atinge de două ori substanta pieritoare într-o stare identică

<<cu sine însăşi>>; ci, prin avântul şi prin iuteala transformării, ea

se dispersează şi iarăşi se comprimă (mai precis zis, nici din nou,

nici mai târziu, c i concomitent se strânge şi se relaxează), se

apropie şi se îndepărtează.

92 . ( 1 2) . PLUT. de Pyth. or. 6. p. 397 A 0Ux Opâtr; . . , ocr11v xaptv

EXEL ta :Ea7t(ptKa !JiÂ. TJ, KTJÂ.oiivta Kat KataeEÂ. yovta toUr; âKpOWJ.!Evour;;

:Ei�uÂ.Â.a ot JllltVOJlEVWt crt6J.!att Ka9' 'HpaKÂ.Et tov âyUacrta Kat

âKaÂ.Â.mmcrta Kat âJl'l}ptcrta q>GeyyoJlEVTJ XtÂ.iwv et&v e�tKveîtat tflt !p<I)Vflt

Ota tov 9E6v.

92. PLUTARCH, De Pythiae oracu/is 6, p. 397 A. Nu vezi cât

farmec au poemele safice, care încântă şi transportă pe

ascultători? După Heracl it , " Sibyla, pr in gura ei del i rantă ,

309

profeteşte lucruri care nu provoacă râsul, neînfrumusetate de

podoabe ori de miresme, iar prin vocea ei , atâtată de zeu,

străbare o mie de ani ".

93 . ( 1 1 ) . - 1 8 p. 404 D o ăva�. ou to JlavtEî6v Ecrtt to EV �EÂ.<poîc;,

ou tE Â.EYEt outE KpU7ttEt aÂ.Â.a O'TJJlai vEt.

93. PLUTARCH. , De Pythiae oracu/is 2 1 , p. 404 D. Stăpân, al

cărui oracol se află la Delfi , n ic i nu vorbeşte, nic i nu tăinuieşte

nimic, ci se exprimă numai prin semne.

94. (29) . - de exil. 1 1 p. 604 A "HÂ.to<; yfl.p oux unEpjlf!m:tm JlEtpa·

Ei Oi: Jl�. 'bptVUE<; JltV �iKTJ<; EmKoupm E�EUp�oumv.

94. PLUTARCH., De exilio, 1 1 , p. 604 A. Soarele nu-şi va depăşi

măsura; altfel Erinyile . ajutoarele dreptăţii , I-ar descoperi.

95. ( 1 08) . - Sympos. I I I pr. 1 p. 644 F &.Jla9iTJv yfl.p ăJlEtvov

KpuntEtv, fpyov Oi: EV UVEO'Et Kat nap' oivov. STOB. Fior. 1 1 75 KpuntEtV

&.Jlaai TJV Kpecrcrov il E<; ta JlEcrov <pfpEt v.

95. PLUTARCH, Symposion I I I . p. 1 644 F. E mai bine să-ti ascunzi

slăbic iunea minţi i . Dar e greu (să te controlezi) când nu te

supraveghezi sau bei un pahar de vin . STOBAIOS, Florilegium 1 ,

1 75. Este preferabil să-ti ascunzi nepriceperea, decât să o

dezvălui în ochii tuturor.

96. (85) . - IV 4, 3. p. 669A VElCUE<; yap K07tptWV EKf3Â.TJtOtEpOt.

96. PLUTARCH, Symposion IV, 4, 3, p. 669 A.

C a davre le a r t re b u i a r u n c a te m a i repede d e c ât

gunoiul .

3 1 0

97 . ( 1 1 5) . -an seni resp. 7 p. 787 C Kuve<; yap KatajXx'i)l;oucrtv

rov t'iv f.ltl ytvoomcrocrt.

97 . PLUTARCH , An seni republica gerenda sit 7, p. 787 C.

Câinii latră la ce i pe care nu-i cunosc.

98. (38) . - fac. lun. 28 p. 943 E ai lji'IJX!Xt OOf.L&Vtat Ka9' 'AtOTJV.

98. PLUTARCH, De facie in orbe /unae 28, p. 943 E .

Sufletele în Hades simt mirosurile.

99 . (3 1 ) . - aqu. et ign. comp. 7 p. 957 A ; vgl. de fort. 3 98 C

ei f.lll f\Â.to<; i'tv. EVEKa t&v ăUrov ăotpwv ElxppOVTJ t'iv i'tv.

99. PLUTARCH, Aquae et ignis comparatio 7, p. 957 A (cf. De

fort. 3, p . 98 C) . Dacă n-or exista Soarele ar fi noapte, cu toată

existenta celorlalti aştri.

1 00. (34) . - Qu . Plat. 8, 4 p. 1 007 D . . . nept6omx; · &v 6 f\Â.to<;

EmOtcltT]<; c:Ov K!Xt crKOnO<; 6pîl;;etv K!Xl j}p<xj3e1letv K!Xl ava&tKVUVat K!Xt

avacpaivetV f.1epaj30Â.U<; K!Xl OOpa<; !Xt mvta cpipoucrt Ka9' 'HpaKÂ.ettoV KtÂ..

1 00. PLUTARCH, QUAEST/ONES PLATONICAE 8, 4, p. 1 007 D.

Soarele, stăpân şi supraveghetor al perioadelor c icl ice ale

timpului. delimitează. d iriguieşte, pune în evidentă şi indică

schimbările lor, precum şi anotimpurile " care aduc toate".

1 0 1 . (80) . - adv. Colot. 20. 1 1 1 8 c rot�T]Oclf.LT]V Ef.1EOOut6v.

1 0 1 . PLUTARCH, Adversus Coloten 20, 1 1 1 8 C. M-am căutat

pe mine însumi.

3 1 1

1 0 1 a. ( 1 5) . POLYB. XII 27 oUEîv yap ovtrov Kata qnxnv <OOavEi

tlV(l)V OpyCtVOOV TJJ-LÎV, oi<; 7tCtVta 7tUV8cxVOJ-LE9a ICCXl 1tOAU1tfXXYJ-LOVOUJ-LEV,

aJCofjc; ICCXl 6pacrEro<;. UATJ9t vrotEpa<; o' OU<TTJ<; ou J-Lt!Cprot tfi<; Opa<TEOO<; JCata

tov 'HpaKAEt tov· 6<p8cxA.J-Lol yap toov rotrov a1Cp$EcrtEpot J-lCtptupE<;.

1 0 1 a. POLYBIOS XII , 27 . Ochii sunt martori mai siguri decât

urechile.

1 02. (6 1 ) . PORPHYR. L\ 4 (1 69' 6 Schr.) toot J-LEV 9Eoot ICCXAU navta

!Cal ayaea ICCXl oixata, ăv9p<o7tot OE â J-LăV ăOtJCa tl1tEtATJ<pamv â OE oixata.

1 02. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada IV, 4.

Pentru d ivinitate, toate sunt fru moase, bune şi d repte;

oamenii însă consideră că unele sunt drepte, altele nedrepte.

1 03 . (70) . PORPHYR. X 200 (1 1 90 Schr.) �uvov yap <lpxl) JCat

mpac; t1tt 1CUJCA.ou 1tEpt<pEpEiac; rvg 1. 1 1 64, 3, 1 8 7, 23 f.] .

1 03. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada XIV, 200.

Tot unul este începutul şi sfârşitul unei circumferinte.

1 04. ( 1 1 1 a) . PROCL. in Ale. 1 p. 525, 2 1 ( 1 864) tic; yc'Xp autoov

v6oc; il <ppi]v ; OTJJ-LOOV aotooîm 7tEt9ovtat ICCXl OtOacrJCUArot XPEtOOVtat OJ-LtA(l)t

OUIC EiootE<; Otl 'oi 1t0AA0l ICCXICOt, 6A.iyot OE aya9ol' [vgl. Bias c. 1 0 a 3 $].

1 04. PROCLOS, In Alcibiadem 1, p. 525, 2 1 . Care e de fapt

ratiunea şi mintea lor? Dau ascultare aezilor populari, iar ca

dascăl îşi iau multimea, fără să ştie că cei multi sunt răi şi putini

sunt oameni buni.

1 05. ( 1 1 9 Anm.) SCHOL. HOM. AT pînă la I: 25 1 ("hKtopt o' i;Ev

ttaîpo<;, [naml. ITOUAuOOJ-La<;], ifjt o' EV VUKtl yf.vovto). 'H. EVtEOOEv

3 1 2

acrtpoA6yov <jlllCJl tOV "0�11POV Kat EV oi� <pllcrt '1-Loîpav o' ou nva <jllli-Ll

1tf.<p'IYY!-LEVOV E�!-LEVat avOp&v' KtÂ..

1 05. Scholia Homerica, A T la //iada XVII I , 25 1 .

" Era tovarăşul lu i Hectar, căci se născuseră în aceeaşi

noapte". După acest vers şi după acel pasaj în care afirmă:

" nici unul d intre oameni, spun eu, nu a scăpat de soarta ce-i

este hărăzită", Heraclit î1 numeşte pe Homer un astrolog. Şi în

cele ce spune: " afirm că nici un muritor n-a scăpat de soarta

ce-l aşteaptă".

1 06. ( 1 20) . PLUT. Camill . 1 9 70Cpt o' iJI-LEp<i)v rt1t0<ppa&ov ettE XPTt

ti.9Ecr9ai nva� El tE 6pEI(i); 'HpaKÂ.EttO� E1tE1tÂ.11�EV 'Hcn60oot ta� 1-LEV aya�

1t0to'l.ljlEVOOt, ta� OE <p<XUÂ.a� [Opp. 765ff.], Wc; ayvoouvn <pOOtV TJI-LEpa�

am'm11� 1-Liav oooav, htpoo9t otllnOplltat (vgl. B 40. 57) . SENECA Ep.

12, 7 unus dies par omni est.

1 06. PLUTARCH, Cami//us 1 9. Heraclit îi reproşa lui Hesiod"

pentru care anumite zile sunt bune iar altele rele, " faptul de

a ignora că natura oricărei zile este una şi aceeaşi". SENECA

Epistole 1 2, 7 . Fiecare zi este la fel cu toate celelalte.

107 . (4) . SEXT. EMP. Vll l 26 KaKOl i-L� avepomOtcnV O<pBaÂ.!-LOl

Kat &ta jlapj)apous \jfUX� exovtoov [vg l. A 1 6 1 1 47, 30 ff. ; B l O J a] .

1 07 . SEXTUS EMPIRICUS VI I , 1 26. Ochii şi urechile sunt răi martori

pentru oamenii care au suflete barbare.

1 08 . ( 1 8) . STOB. Fior. 1 1 74 Hense 'HpaKÂ.Eitou. oKoooov J..6yous

f\Koucra, oU&l.� a<ptKVEÎtat E� tOUtO, WotE ytvffimcEtV Otl crO<pâv ecrtt 1tUVt(J)V

KEXooptcr!-Lf.vov.

3 1 3

1 08. STOBAIOS, F/ori/egium L 1 7 4. Dintre toti câti le-am ascultat

cuvântul, nici unul nu a ajuns să înteleagă că întelepciunea

este ceva separat de toate.

1 09. ( 1 08) = B 95.

1 09. (În ultimele editii Diels-Kranz acest fragment a fost ataşat

la fr. 95) .

1 1 o' ( 1 04 a) ' - 1 7 6 avep<imOt� yt VE<J9at CJl(Q(j(l 90 .. oum V Ot)l( clJlEt vov

[vg l. B 85].

1 1 1 ' ( 1 04b) ' - 1 77 voi.km� iryu;Î.llV EltOÎ.l1CJEV ftOi> Kat aya96v' AtJlO�

K6pov' KUJlCX'tO� a vrmaum V.

1 1 0 - 1 1 1 . STOBAIOS, F/ori/egium, L 1 76+77 .

Pentru oameni nu e cel mai bun lucru să l i se împlinească

toate dorintele. Boala face ca sănătatea să fie dulce şi plăcută,

foamea (face aşijderea) săturarea, iar osteneala odihna.

1 1 2 . ( 1 07) . STOB. Fior. 1 1 78 croxppovEiv apE'tft JlEytcr'tll. Kai cra<pÎ.ll

aA.11BEa AiyEtv Kai 1totEtv Kata <pootv E1tCXtovta�.

1 1 2. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 78. O judecată sănătoasă este

cea mai mare virtute iar întelepciune înseamnă ca în vorbă şi în

faptă să te conformezi adevărului, dând ascultare naturii lucrurilor.

1 1 3 . (9 1 ) . - 1 79 �uv6v tcrn 1tâm to <ppov&tv.

1 1 3. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. O judecată sănătoasă este

comună tuturor.

3 1 4

1 1 4 . (9 1 b) . 1 79 �uv v6o:n Atyovtac; ioxupi�eaem XPtl t&t �uv&t

7tâvtrov, oKC001t€p v6�rot 1t6A.tc;, Kal. 1toA.u icrxupot€pwc;. tpE<povtm yap

7tâv-rec; oi av9p0>7tElOl VO�Ol tl1t0 Evoc; 'tOU 9Eiou· Kpa'tEÎ yap 'tOO'OU'tOV

6K6crov f.eEA.Et Kal. f.�apKEî 7tâm Kal. 1t€ptyivEtat.

1 14. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. Cei care doresc să vorbească

în mod rational trebuie să se sprijine pe ceea ce este comun

tuturor (lucrurilor) , aşa cum se sprijină cetatea pe lege, ba chiar în

chip şi mai temeinic; într-adevăr, toate legile omeneşti se nutresc

din unica lege divină, căci aceasta are atâta putere cât vrea să

aibă şi ajunge pentru toti, fără să se epuizeze vreodată.

1 1 5 . (0) . - 1 80 a \JIUXftc; f.crn A.Oyoc; t.amov aiîl;wv.

1 1 5 . STOBAIOS, Florilegium L 1 80 A. Logos-ul este propriu

sufletului; el se sporeşte pe sine însuşi.

1 1 6. ( 1 06) . - V 6 av9pol1tOlO'l 1tCXO'l �'tEO''tl ytVWcrKElV EwU'tOix; KCXl

O'W<ppOVEÎV.

1 1 6. STOBAIOS, Florilegium V, 6. Fiecare om este în stare să

se cunoască pe sine însuşi şi să aibă o dreaptă judecată.

1 1 7 o (73) o - 7 avl'Jp OKO'tCXV �E9ucreftt, ăyum imo 1tat00c; avftPou

mpaA.Â.6J.lEvoc;, ouK f.1tairov OKll jla.iVEt, iYypl'Jv tl'Jv \JIUXTJV i:xwv. [ vgl. B 7 1 ?].

1 1 7 . STOBAIOS, F/orilegium V, 7. Un bărbat, când se îmbată,

este condus de un copil nevârstnic; el se clatină ş i nu observă

încotro merge, deoarece sufletul TI este umed (cf. B 7 1 ?) .

1 1 8 . (74--76) . - 8 aUyl'J �llPtl \JIUXtl croqxotâ'tT] KCXt UpLO''tTJ oder

vielmehr : au11 \JIUXTJ croqxota'tTJ Kal. <lpicrt11.

3 1 5

1 1 8. STOBAIOS, Florilegium V, 8.

Sufletul uscat este cel mai întelept şi cel mai bun.

1 1 9 . ( 1 2 1 ) . IV 40, 23 'H. Ec:pll � ii9oc; avepW7t(l)t OatJlroV.

1 1 9. STOBAIOS, Flori/egium IV, 40, 23.

Heraclit spune: caracterul este demonul omului.

1 20. (30) . STRABO . 1 6 p. 3 j3EÂ:nov o' 'H. Kat OJlllPlK(I)'tEp� OJlOl�

avtl. 'tO'U UpK'ttKOU 'tTJV ăpKtOV OVOJlâl;rov· iioU<; Kat ecrntpru; 'tEpJlU'ta iJ

ăpKt<X; Kat avtiov tilc; ăpKtOU olipoc; aiflpiou �t6c;. 6 yap apKttK6c; Ecrtt

OUcrE� Kat avatoÂ.ilc; ăpoc;, oux iJ ăpKtoc;.

1 20. STRABON, Geografia 1 , 6, p. 3. Mai bine Heraclit şi, de

asemenea , mai aproape de sti lu l homeric , când numeşte

(conste latia) în loc de " Arctică ", " U rsa ". " Granita d intre

dimineată şi seară este Ursa şi, în fata Ursei, piatra de hotar a

sclipitorului Zeus"; căci constelatia "Arctică", de fapt, este piatra

despărfitoare între apus şi răsărit , nu " Ursa ".

1 2 1 . ( 1 14) . STRABO XIV 25 p. 642; OlOG. IX 2 ( s. 1 140, 5)

ă/;tav 'bc:pEcrtatc; iJllllOOV amxy�acr9at rcâm Kat toîc; avi]�otc; tl']v rc6Â.tv

KataÂ.tTCEÎV, Ot'ttVEc; 'bpJlOOropDV ăv<ipa EroU'tOOV ovi]tcrtov E�Ej3aÂ.Ov c:pavtEc;·

TJJlffoV JlllOE Eic; 6vi]tcrtoc; ecrtro, Ei OE JlTJ, ăÂ.Â.ll 'tE Kat JlEt' ăÂ.Â.rov.

1 2 1 . STRABON, Geografia XIV, 25, p . 642; OlOG. LAERT. IX, 2.

Bine ar face efesienii dacă s-ar spânzura cu totii ş i arîncredinta

cetatea în mâinile celor nevârstnic i , ei, care I-au izgonit pe

Hermodoros, cel mai vrednic din mijlocul lor, spunând: " printre

3 1 6

noi să nu fie unul cel mai vredn ic, iar dacă este, să plece unde

o şti şi să se adune cu alţii".

1 22 . (9) o SUID. s. V. cXYJ(tjla'tEÎV şi a�.uptcrjla'tEÎV: arxtjlacrtl]V

'HpaKÂ.Et't�.

1 22. LEXICONUL SUDA <cuvântul> a-yxtj3a'tEîv şi UJ-L<jltcrjla'tEîv:

" Apropiere".

1 23 . . ( 1 0) . THEMIST. O r. 5 p . 69 <Pilcrt� of. Ka8' 'HpaKÂ.Et'tov

KpU7t'tEcr8at <jltÂ.EÎ.

1 23 . THEM ISTIOS, Orationes 5, 69 . După Heracl it, naturi i

(lucrurilor) îi place să rămână ascunsă.

1 24. (46 Anm.) . THEOPHR. Metaphys. 1 5 p. 7 a 10 Usen.

ăÂ.fY'(OV & KUKEÎVO OO�EtEV ăv, Ei o J-LEV o� oilpavo� K!Xl EK!XO"'t!X 'tOOV

J-LEp<ÎlV a7tav't' EV 't�Et Kat J..&ycot, Kat J-Lopcpaî� Kat &>vaJ-LEmv Kat m:pt60ou;,

ttv & 'tai� aPXaî� J-LTJaEv 'towu'tov, aJ..J..' <OOJtEP crapJ-La EiKft KEXUJ-Levcov o

KaÂ.Â.tcr't�. <jll]crtv 'HpaKÂ.Et't�, [o] K6crJ-Lo�.

1 24. TEOFRAST, Metaph. 1 5, 7 A, 1 0 Usener. Ar putea părea

iraţională şi această idee, anume că întreg cerul şi toate părţile

considerate laolaltă se află rânduite după ordine şi logos, după

forme, patente şi cicluri, în vreme ce la început nu exista nimic

asemănător, ci aşa cum se exprimă Heracl it , " cea mai

frumoasă lume este ca o grămadă aruncată la întâmplare".

1 25. (84) . - de vertig. 9 Kat o KUKEffiv oticr'ta'tat <J-Lit> KtvoilJ-LEvo�.

1 25 . TEOFRAST, De vertiginibus 9. Până şi c iceonul se

descompune dacă nu e agitat.

3 1 7

1 25a. (0) . TZETZES ad Aristoph. Plut . 88 (Ambr., Paris.) tlXpA.ov

OE tOV nA.oiitov 1tOU:Î ro<; OUK apetft<;, x:ax:i<x<; & 1tap<xtti.ou. o9tv x:al. 'H.

o 'f:o.<pEO'tO<; clpOOj..LEVO<; 'f:o.<pEO'tOt<;, OUK E1tEUXOj..LEVO<;' 1-LTJ E1ttÂ.t1tOt Uj..Lâ<;

1tÂ.Oiito<;, E<pTt, 'f:o.<pEO'tOt, tv' E�EAEYXOtcr9E 1tOVTtPEOOj..LEVOt.

1 25 a. TZETZES, la ARISTOFAN, Plut. 88 (Ambrosianus. Parisinus) .

Pe Plutos11 tace orb, fără legătură cu virtutea, ţinând de răutatea

complice. De aici şi Heraclit din Efes, prelucrându-i pe etesieni,

nu rugându-se de ei, le zise: " De nu v-ar părăsi nicicând bogăţia,

etesieni, ca să se dovedească cât de răi sunteţi".

1 26. (39) . -schol. ad. exeg. 1 1 p. 126 Herm. ta 'I'UXPcl 9Epetm,

Eltpj..LOV 'lfUXEtat, irypav afutVEtat, Kap<paÂ.Eov voti.�Etat.

1 26. TZETZES, Scholia ad exegesin 1 1 , p. 1 26 Herm. Ce este

rece se încălzeşte, ce este cald se răceşte, ce este umed se

usucă, ce este uscat se umezeşte.

FRAGMENTE ÎNDOIELNICE.

TEXTE INCERTE, FALSE SAU FALSIFICATE

1 26a . (0) . ANATOL. de decade p. 36 Heiberg (Annales

d' histoire. Congres de Paris 1 90 1 . 5. section) x:ata A.Oyov oc

cilpEwv crui-LI36A.A.Etat i:ll&>!-Lci<; x:ata creA.llvnv. otatpeîtat oc x:ata tel<;

ăpx:tou<;, a9av<ltOU MVTJI-LTJ<; O'llj..LELW.

1 26a. ANATOLIOS, De decade p. 36 Heiberg. Potrivit logo�

ului anotimpurilor, câtimea de şapte este socotită după fazele

lunii, este delimitată după poziţia Urselor, ambele constelatii

(fiind) semne ale amintirii nemuritoare.

3 1 9

129. ( 1 7) . DIOG. VII I 6 Ilu9ay6p11� MVllcrapxou icrtoptT)v TlcrKT)CfEV

av9p0:mwv �aA.tcrta 1tUVtWV Kai EKAE�U�EV� tauta� ta� cruyypacpa�

ETtOt �crato Eautou crocpi T)V, 7tOA u�aet T)V, KaKotE�vi T)V.

1 29. DIOG. LAERT. VIII, 6. Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, cel

mai asiduu cercetător dintre toti oamenii, după ce şi-a însuşit

cu chibzuială aceste scrieri, şi-a întocmit propria lui doctrină;

grămadă de cunoştinte: înşelătorie meşteşugită.

1 30. (0) . GNOMOL. Monac. lat. 1 1 9 (Caecil. Balb. Wolffl in p .

1 8) non convenit ridicu/um esse it a, ut ridicu/us ipse videaris.

Heraclitus dixit.

1 30. Gnomologia Monacalis Latina 1 , 1 9.

" Nu e bine să fi i atât de glumet, încât să devii ridicol", a zis

Heraclit.

1 3 1 . ( 1 34) . -Paris . ed. Sterb . 6 ot yE 'H. f.A.qE tl)v otT)mv xpoKo7tfi�

EYK01t� V.

1 3 1 . Gnomologia Parisina (Sternbach) , 209. Heraclit a spus

că înfumurarea este o piedică pentru mersul înainte.

1 32. (0) . - Vatic. 743 n . 3 1 2 Sternb. t�at 9EoU; Kai av9pomo�

KataOouA.ouvtat.

1 32. Gnomotogium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 2. Onorurile

înrobesc pe zei şi pe oameni.

1 33. (0) . -3 1 3 ăv9pw1t0t KaKoi UAT)9tvoov avtiOtlCOt.

1 33 . Gnomo/ogium Vaticanum (Stern bach), 3 1 3. Oameni i răi

sunt adversarii iubitorilor de adevăr.

3 1 8

1 26b. (0) . ANONYM. IN PLAT. Theaet. (Beri. Klassikert. 2 ) 7 1 , 1 2

la p. 1 52 E (23 A 6) 't.mxapll� 6 <6l!tĂ:r'J>ooo; 'toîc; nuaa<"fopEiotc;> ăJ. .. Aa. 't<t> nva E<mVEVOT"J>KEV O<EtV>ix 't<.6v u: nEpi 'to>u a�D<l!Evou Myou>.

t<p<:>O<EUE:t liE Ka'ta 'to> 'Hpa«I...Ei.'tou> 'ăA.Aw.:; ă<AAo c:Xel. aU/;E>'tat 7tp(x; o <civ Ttl EAAt>Tttc;'. Ei oi>v <llTJ&tc;> <rcaUD'tat <j)Ewv Kat aÂ>ÎI.<Cl't>'tWV <'tO

d&J<;, ai> Oootal ăAA<O'tE ăAAat> ytVOV'tat <Ka'ta O'UV>EXfi pumv.

1 26 b . ANONYMOS, la PLATON , Theait. 7 1 , 1 2 , la 1 52 E .

Epimarchos . . . cercetează acest domeniu urmând spusele lui

Heraclit: " mereu una creşte într-un fel, alta în alt fel, fiecare

după cum simte nevoia . Dat fiind că nimeni nu se opreşte în

evolutie şi îşi schimbă mereu înfătişarea, şi substanta devine

mereu alta, într-o curgere fără de sfârşit ".

1 27 . (0) . ARISTOCRITUS Theos. 69 (pînă la B 5) 6 au't� 7tpO<;

Aiyu7tnouc; Eqnr Ei E!Eoi Eimv, iva n BpTJVEÎ'tE au'touc;; Ei OE BpTJVEÎ'tE

aU'tOU<;, llTJKE'tl 'tomouc; fJyEÎcrEIE Brouc;.

1 27 . ARISTOCRITOS, Theosophia 69 (după B 5) . Acelaşi

(Heraclit) spunea egiptenilor: " dacă există zei, pentru ce-i

plângeti? Iar de-i plângeti, atunci nu-i mai socotiti zei ! "

1 28 . (0) . - 74 on 6 'HpaKÂEL't� Op<Ov 'tOU<; "t.AA.TJvac; ytpa 'toîc;

oaillO<JtV a7tOVEllOV'ta<; Et1tEV' Oatl!OV(l)V ayaÂllaatv EtlXOV'tal OUK

aKoooumv, &cr7tEp aKOOOEtV, OUK a7toOtOoUmv, &crnEp OUK a7tat'tOÎEV.

1 28 . ARISTOCRITOS, Theosophia 74. Heraclit, văzându-i pe

greci cum împărţeau prinoase demonilor, a spus: "înaltă rugi

statuilor de daimoni care nu aud, ca şi când ar putea auzi, care

nu dau nimic <<ca şi când ar putea da>>, <<care nu cer nimic,

ca şi când>> ar putea cere".

320

1 34. ( 1 35) . - 3 1 4 tiJv Ttatoeiav i::tepov iiAtov dvat to îc;

1tE1tatOCUllE votc;.

1 34. Gnomologium Vaticanum (Sternbach), 3 1 4. Educatia

este, pentru cei care au primit-o, ca un al doilea soare.

1 35. ( 1 3 7) . -3 1 5 cruvtollwt6:tTtV ooov iO::A.eyev eic; euoo�iav to yevtcrSat

6:ya96v.

1 35. Gnomologium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 5. (Heracl it)

spunea că cel mai scurt drum spre renume este acela al bunătătii.

1 36 . (0) . SCHOL. EP ICTET. BODL. p. LXXI Scheukl I:XTtEVKÂ.

'HpaKÂ.Ettou· \j/UXai UpTttq>atOt Ka9epci>tepat (OEXt) ij EVi VOOOOtc;.

1 36. Schol. EPICTET. , Bodl . , p . LXXI (Schenkl). Sufletele celor

căzuti pe câmpul de luptă sunt mai pure decât ale celor

doborâti de boală.

1 37 . (63) . STOB. Ecl. l 5, 1 5 p. 78. 1 1 (după Aet. l 27 1 s. 22 A 8)

ypa<pet youv 'ecrn yap eillaplltva TtO:vtwc; . . .

1 37 . STOBAIOS, Eclogae 1 , 5, 1 5, p. 78, 1 1 . (Heraclit) scrie:

negreşit, există hotărâri ale soartei . . .

1 38 . (0) . COD. PARIS. 1 630 s . XIV f . 1 9 1 r 'HpaKÂ.eitou <p1Aoo6<pou

Kata tou J3iou. Tioi11v ne; )3t6toto t6:llot tpi)3ov KtÂ.. = Anth. Pal. IX 359.

Stob. FI. 98, 57 = Posidipp. Ep. 2 1 p . 79 Schott.

1 38 . (0) Cod. Parisinus, 1 630, XIV, f. 1 91 : Despre viata filosofului

Heraclit: = Anthologia Pa/afina IX, 359. STOBAIOS IV, 34, 57 =

Poseidippus, Epigr. 2 1 , p. 79 Schott.

32 1

1 39 . (0) . CATAL. CODD. ASTROL. GRAEC. IV 32 V I I 1 06

'HpmcAEÎ'tOU <ptA.ocr&pou. 't7tElOTJ <pacrt nv� E� clpX� KEîcr9at 'ta ăcr'tpa

. . . IJ.EXptc; ou tetA.Et 6 7totitcrac; ain6v.

1 39. (0) Cota/. Codd. Astrol. Graec. IV, 32, VII , 1 06: Lucrarea

filosofului Heraclit Despre originea stelelor. ,. Deoarece unii spun

că la origini se află stelele . . . până când vrea cel ce le-a făurit".

PARMEN IDES

A VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

VIAŢA

l . DIOGENES IX 2 1 -23 . (2 1 ) 3EvO<pâvouc; Of. otitKoucrE ITapiJ.EvtOllc;

nup11'toc; 'tA.fâ'tl'lc; ('toi.i'tov eW<ppacr1:oc; tv 'tfJt 'tm'toiJ.fit (Phys. Opin. fr.

6a. D. 482, 14) 'Ava�tiJ.âVOpOU <pll<JtV UlCOOOat). OIJ.wc; o' ouv aKoooac;

Kat 3EvO<pâvouc; ouK JiKoA.oU911<JEV au'toot. EKotVOOVll<JE Of. Kat 'AIJ.Etvicu

�wxai'ta 'tân ITu9ayoptKoot, cOc; E<pll funcov, avOpt 1tEV11'tl IJ.EV, KaA.oot Oi:

Kat aya9Wt. cOl Kat IJ.âAAoV i(KOAO� Kat U7t09aVOV'toc; llpWlOV iOpfua'tO

ytvouc; 'tE imâpxwv AUIJ.7tpOU l((Xt 7tAOU'tOU, 1C(Xt {m' 'AIJ.El viou, aA.A.' o'l)x

ll1t0 E.fVO<pâVOUt; Eic; Jicruxiav 7tpOE'tpâ7t11. 7tp6}1:oc; 0E o\i'toc; 'tTJV yfjv a7ttpatVE

<:r<patpoEtOfj Kat tv IJ.E<rWt KEîcr9at. Mo 'tE Eîvat <:r'tOtXEÎa, 7t\ip Kat yfjv,

Kat 'tO IJ.EV 0111J.l0Upyo\i 'tâ�tv EXElV, 'l:T]v OE UAllc;. (22) ytvmiv 'tE av9pffi7tWV

t� JiA.iou 7tp6}1:ov yEvtcrSat· au1:ov [?) oc {mapxEtv 1:0 9Ep1J.oV Kat 'to 'lfUXpOV,

t� wv 'ta 1tâv1:a cruvm1:âvat. Kat 'l:T]v 'I'UXTJV Kat 'tov vo\iv 1:amov Eivcu,

KaSU IJ.EIJ.Vll'tat 1C(Xl eE&ppacr'toc; EV 'toîc; cllumKoîc; rfr. 6 a. D. 483, 2],

7tâV'tWV <JXEOOV E1C'tl9t1J.EVoc; 'ta oowa'ta. OtcrcrftV 'tE E<pll 'l:T]v <plAO<JO<piav,

'l:T]v IJ.EV Ka'ta aA.it9Etav, 'tTJV oc lC(X'tU o6�av. OlO Kat <pllcrl 7tou· 'xpEro . . . .

322

UATJeiJc;' [Bl , 28- 30]. l((lt u1noc; OE ou'x 1t0tT)f.Ult(I)V <ptAOOO<pEÎ, KIX8a1tEp

'Hcri.oo6c; -re Kut 3Eva<pavTJc; Kat 'I:.JlnEOOKA.ftc;. Kpt 'ti!ptov Oi: 'tov A.6yov

dJtE· •�le; -re uicreiJcrEtc; Jltl aKpl.j3eîc; imapxEtv. <pT)crt yoi.lv· 'JlTJOE .. . f.A.e-yxov'

[Bl , 34 - 36]. (23) ow Kal. JtEpt au'toi.l <pT)mv 6 TiJlrov· [fr. 44 D.]

IlCXpJlEVWoU 'tE j)tT)V JlE-yiXÂ.()(ppovoc; OU 1tOAUOol;,OV,

Oc; ' U1t0 lp(XV'tUO"ioc; U1tU'tTJc; UVEVEÎKIX'tO vwcrEtc;.

eic; 'toi.l'tov KUt IIA.a'trov 'tov otaA.oyov yEypa<pE 'IIapJlEVÎOTJv' emypaljfac;

'il JtEpi i&oov'. fjKJla�e & Ka'ta 'ti]v eva•TJv Kal. e/;TJKocr•i]v oA.uJlmaoa [504 - 501]. Kat OoKEî 1tpcO'toc; 7tE<p<opaKEVat 'tov uu'tov dvm "t:.cr1tEpov Kat

<Procr<p6pov, 001; <pTJm 1Pcxj3ropîvoc; ev nEJl7t'trot 'A7tOJlVTJJlOVEUJlU'trov (oi Oi: Ilu8ay6pav)· KaA.A.iJlaxoc; & <pT)O"t Jltl dvm au'toi.l 'tO 7tOtT)JliX. AEYE'tat Oi: I((Xt VOJlouc; 9Eîvat 'toic; 1t0Al'tatc;, roc; <pT)m L1tEUO"t1t7toc; EV 'tcOt IlEpt

<ptA.oo6qKov. Kat 7tpcO•oc; epro'tftcrat 'tOV 'AxtA.A.Ea A.6yov, fix; lllaJ3ropîvoc; ev

IlaV'tooanftt icrwpiat [fr. 1 4 FHG I I I 579]. yEyovE of. Kal. E'tepoc;

flaPJlEVtoTJc;, -rl•rop •exvoypa<poc;.

1 . DIOG. LAERT. IX 2 1 �3 (2 1 ) Auditor al lui Xenofan a fost

Parmenides, fiul lui Pyres, din Elea (Teofrast, în Prescurtare (= Phys. Opin. fr. 6a, D. 482, 14) , pretinde că I-ar fi ascultat pe

Anaximandros) . Dar şi de 1-a ascultat pe Xenofan, învătătura nu

i-a urmat-o. După spusa lui Sotion, a fost prieten cu Ameinias,

fiul lui Diochaites, pythagoricul, om sărac, dar distins. De aceea

i-a şi urmat învătătura şi, după moarte, i-a ridicat o capelă, -Ele

neamul lui fiind nobil şi bogat. Către viata contemplativă s-a

îndreptat sub înrâurirea lui Ameinias, nu a lui Xenofan.

Parmenides, cel dintâi, a arătat că pământul e sferic şi aşezat

în mUiocul Universului ; că elementele primordiale sunt două -

focul şi pământul -şi că unu ! îndeplineşte functiunea de creator,

iar celălalt de materie; (22) că dintru început, oamenii s-au

născut din nămol şi că în ei se întâlnesc caldul şi recele, din care

323

toate sunt alcătuite . (Mai spunea iarăşi) că sufletul şi inteligenta

sunt unul şi acelaşi lucru, cum aminteşte şi Teofrast în cărţile-i de

Fizică (fr. 6 a. D. 483, 2) , unde înşiră mai mutt sau mai putin părerile

tuturor. Despre filosofie zicea că e de două feluri: una, după

adevăr, alta, după părere. De aceea şi spune undeva: " trebuie

să te pătrunzi . . . " (8 1 , 28-30) . El însuşi îşi înfătişează învătătura în

versuri, ca Hesiod şi Xenofan şi Empedocles. Criteriul adevărului

era pentru el ratiunea; despre senzatii zicea că-s înşelătoare.

Chiar şi spune: " nici deprindere . . . " (8 7, 3-&) .

(23) De aceea şi T imon zice despre e l (fr. 44 D.) :

Tăria singuratică a lu i Parmenides cel cu gânduri măreţe,

care a abătut cugetele de la înşelăciunea închipuirilor. în cinstea lui a scris şi Platon dialogul intitulat Parmenidessau

Despre idei. Înflorea către cea de-a 60-a olimpiadă (504-50 1

î.e .n . ) . Pare să fi fost cel dintâi care a observat că luceafărul de

zi şi luceafărul de seară sunt unul şi acelaşi, după spusele lui

Favorinus în cartea a V-a a Memorabile/ar; alt i i cred că

Pythagoras, dar Callimachos pretinde că poemul n-or fi de el.

Se mai zice că ar fi dat şi legi concetăţenilor săi, după afirmaţia

lui Speusippos în cartea Despre filosofi, şi că cel dintâi ar fi pus în

discutie rationamentul lui Achille, cum spune Favorinus în Istoria

Generală (fr. 14, FGH I I I , 579) . A mai fost şi un alt Parmenides,

retor, care a scris lucrări de specialitate.

2. SUIDAS TiapjlEvi.lirt� n6prrr� 't,A.Ea'tll� cptwmxp�. jla9rrn1� yEyov�

&vocpavo� toil KoÂ.ocpcoviou, ro� oE: 0E6cppacrto� 'A va�tjlavopou toil

MtÂ.llcriou. autoil OE: OtUOoJ(ot F:yf.vovto 'cf11tEOoKÂ.fi� tE 6 Kat cptÂ.OOO(j)�

Kai iatpO� Kat Zftvcov 6 't,A.Eatll�· i:ypaljiE OE cpumoÂ.oyiav ot' Em'Ov Kai

ă.Â.Â.a ttva KataÂ.oyao11v, ffiv jlEf!Vlltat TIÂ.atcov (Soph. 237 A vgl . 8 7)

(aus Diog. abges. vom Schlupatz, dessen erster Tei l wohl aus

Lobon vgl . fr. 1 8 Crem.) .

324

2. LEX. SUDA Parmenides, f iul lui Pyres, fi losof eleat, elev al lui

Xenofan din Colofon; după Teofrast, al lui Anaximandros d in

Mi let. A avut ca elevi pe Empedocles, filosof şi medic, şi pe

Zenon din Elea. A scris despre natură, în versuri, şi alte lucrări în

proză, amintite de Platon (Soph. 237 A. Comp. B 7) .

3 . O lOG. 11 3 'A va!;t)lEVTI� bi>pucr1:pawu MtÂ.Ecrto�. ijx:oucrev

'A va!;t)lCtVOpoU, EVlOt oc x:al. Ilap)lEVlOOU <pacrl. V ax:oooat aU'tOV (vgl. A 1

1 2 1 7, 23).

3. OlOG. LAERT. 11, 3. Anaximenes din Mi let, fiul lui Eurystratos,

auditor al lui Anaximandros; unii pretind că I-ar fi ascultat şi pe

Parmenides.

4. IAMBLICHUS V. Pyht. 1 66 (aus N ikomachos) x:al. 1tf:Pt 1:oov

<pUO'lKOOV OOOt nva )lVEtaV 1tE1tOÎTIV'tat, npOO'tOV '!:.)l1tEOOKAEa x:al. Ilapf.LEVÎOTIV

1:ov 'cÂ.Ea'tTIV 7tpo<pep6f.Levot 1:unavoumv (um den E influss des

Pythagoras out die Kultur ltaliens zu erweisen). PROCLUS in Parm.

1 p. 6 1 9, 4 (Caus. Par. 1 864) 'tUU'tll� o' oiiv 01tEp El1t0f.LEV 'tfl� Eop'tfl�

00011� <i<pix:ov1:o Ilapf.LEVÎOTI� x:al. Zfivwv 'A9fiva�E, OtOâO'KaÂ.� f.LEV 6 Il.

wv f.LU911Ut� o' 6 Zfivwv. I:.Â.Eâ'tat o' c'i)l<pro x:al. ou 'tOU'tO f.LOVOV, aÂ.Â.a x:al.

1:ou I1u9ayopucou OtOOO'KaÂ.Eiou fiE'taA.ajX>v'tE, x:aaCt7tEp 1tou x:al. NtK6fiax�

icr1:6p11crev. PHOT. Bibl. c. 249 (VITA Pyth.) p. 439 a 36 Zfivwva x:al.

Ilap)lEVlOTIV 1:oil<; '!:.Â.E<ha�· x:al. oiiwt oc 'tfl� I1u9ayopEiou �av ota'tp$fl�.

4. IAMBLICHOS, Vita Pyth. 1 66 (din N icomachos) . . . câţi

vorbesc în vreun fe l de şti inţele naturii sunt de acord să

pomenească în primul rând pe Empedocles şi pe Parmenides

eleatul. PROCLOS, in Parmen. 1, p. 6 1 9, 4 (Cousin, Paris, 1 864) . în

t impul să rbători i de care a fost vorba au sosit la Atena

Parmenides şi Zenon - unul învăţător, altul învăţăcel - amândoi

325

eleati , şi nu numai atât, dar şi membri ai şcolii pythagorice, cum

o spune undeva Nicomachos. PHOTIOS, Bibl., c. 249 (Vita Pyth.)

p. 439a 36 . . . pe eleatii Zenon şi Parmenides: şi aceştia adepti ai

învătăturii pythagorice.

5. PLATO. Theaet. 1 83 E IT. oc !-LOt (Sokrteaes] <paivt::uxt to toii

'0!-Lftpou aiooi:6<; tE !-LOt dvat cX!-L!X &:tvQ<; u:· GUV1tpOOE!-LE�a yap oiJ 'tiÎlt

avOpl mivu vto<; navu 7tpEcrj3U'tT]t K!XL I-Lot E<pcXVTI �alkl<; n EXEtV 1t!XV'tcX1t!Xcrt

)'EVV!XÎ:OV. Sophist. 2 1 7 c ot' Epom'J(jEO)V, ol6v 1tO'tE K!XL IT!Xp!-LEvWTit

XIJOli-LEvOlt K!XL otfl;t6vn A.6you<; 1t!XYJCcXAQU<; m:xpEYEV�TIV Eyro vto<; wv EKEtVOU

1-L«iA.a oiJ t6'tE ovto<; 7tpEcrj3utou. PARM. 1 27 A E<pTI OE oiJ 6 'Avncp&v A.EyEtv

'tOV rrueo&opov on acpiKOtV'tO 1tO'tE Ei<; rrava9t'Jvma 'tCx 1-LEyaA.a Zftvoov 'tE

Kal rr. · tov 1-LEv ouv IT!XfJ1-LEvi011v Eu 1-LaA.a oiJ 7tpEcrj3u'tT]v Ei vm crcp60pa noA.t6v,

mA.Ov fi Kaya90v tiJv ovtv 1tEpl E'tT] !-LaA.tcrw nEV'tE Kal El;itKovta· Zftvoova

OE E'Y'Y'Uc. Et&v 'tE't'tapcXKOV'ta 'tO'tE Eivm, E"l>i-LTtKTI OE Kat xapiEvta i&:i:v· Kat

A.EymEiat mhov 7tatOtKa toii IT!Xpi-LEvtoou yqovtvat. KataA.uEtv OE a'iYto'Uc.

E!p11 1tapCx 'tCÎit ITueo&Opoot EK'tO<; 'tEtXOU<; EV KEp!X!-LEtK&t· oi: oiJ K!Xt WptKEcr6at

'tOV 'tE l:OOKpcX'tll K!Xt aAA.ou<; 'ttVCx<; 1-LE't' a'iYtoii 1tOAAOU<;, Em9U!-LOUV't!X<;

aKoiicrm t&v toii Zftvoovo<; 'YfJ!XI-LI-Latoov· t6'tE yap mha 7tp&tov im' EKEivoov

KO!-Lt<J9îlvat· :EooKpa'tT] & dvat t6tE crcp60pa vtov [vgl. Procl. z.d. St. 684,

2 1 ]. Dagegen : ATHEN. XI 505 F ITap!-LEvioTit 1-LEV y(xp Kal. EA.9Ei:v Ei<;

A6yoU<; tov toii ITA.atoovo<; :EooKpa'tT]v !-L6A.t<; t1 i]A.ucia cruyxoopEi:, oux cb<; Kal

towuwu<; dmoi:v fi aKoiicrat A.6you<;. to OE navtoov O'XE'tAtootatov Kal

<\jiEuOCO''t!X'tOV> 'tO Einriv Oil&:!-Ltâ<; K!X'tE1tEtyoUO'l]<; XfJEL!X<; on 1tOOOtKCx yq6vot

toii IT!XfJi-LEVioou Zftvoov 6 noA.itTI<; amoii. (MACROB. Sat. 1 1 , 5) . DIOG.

IX 25 Zftvoov 'bAffitTI<;- toiitov 'AnoU6&op6<; <pTicrtV dvat EV XpovtKoi:<;

[FGrHist. 244 F 30 11 1 028] [IIUpTI'tO<; tov OE ITapi-LEVtOTIV] cpucrEt !-LE V

TEAEU'tay6pou, etcrEt OE IT!Xp!-LEvlOOU .. . 6 oiJ Zftvoov OtaKTtKOE IT!XfJI-LEvtOOU

K!Xt ytyovEv !XU'tOU 1t!XtOtKa.

5. PLATON, Theaet. 1 83 E . Mie (vorbeşte Socrate) , Parmenides

îmi apare, cum zice Homer, totodată venerabil şi temut; am

326

putut într-adevăr să-I cunosc - când eram tânăr tare, iar el tare

bătrân - şi mi s-a părut înzestrat cu o profunzime cu totul

neobişnuită. Sophist. 2 1 7 C. Pe calea întrebărilor, de care se

slujea şi Parmenides în frumoasele-i demonstratii. cum am avut

prilejul să văd într-o vreme când eram tânăr, iar el foarte bătrân.

Parm. 1 27 A Zicea dar Antiphon că Pythodoros ar fi povestit

cum au venit odată, la sărbătoarea Marilor Panatenee, Zenon

şi Parmenides; Parmenides, destul de bătrân şi cărunt tare, -

dar distins la înfăţişare,- cam vreo şaizeci şi cinci de ani; Zenon,

care atunci se apropia de patruzeci, bine făcut şi plăcut la

vedere: se zicea de el că ar fi fost iubitul lui Parmenides. Spunea

că au tras la Pythodoros, dincolo de ziduri. în părtile Ceramicului.

Acolo au venit Socrate şi. cu el, alţii multi . doritori să ia cunoştinţă

de scrise le lui Zenon, atunci pentru întâia oară aduse la Atena;

Socrate ar f i fost pe vremea aceea foarte tânăr (cf. cam. lui

Procl. la acest loc, p . 684, 2 1 ) . ATHEN. XI, 505 F. Abia dacă vârsta

îngăduie ca platonicul Soc rate să fi stat de vorbă cu Parmenides,

necum să fi ascultat ori purtat cu el discuţii ca acelea . Ce e însă

mai grav şi mai neadevărat decât toate e când, fără nici o

nevoie, pretinde că Zenon, concetăţeanul lui Parmenides, ar fi

fost iubitul acestuia. (MACROB., Sat. 1. 1 . 5) . DIOG. LAERT. IX, 25.

Zenon din Elea. Despre acesta, în Cronica sa (FGrHist. 244 F, 30,

1 1 . 1 028) . Apol lodoros pret inde că ar fi fost fec ior a l lu i

Teleutagoras, adoptat de Parmenides . . . Zenon a urmat

învăţătura lui Parmenides şi a fost iubitul lui.

6. ARISTOT. Metaph. A 5 986 b 22 o yap Il. toutou AiyEtat

yEvf.aeat J.La9rJtt'l<; [des Xenophanes; vgl. 2 1 A 30].

6. ARISTOTEL, Metaph. A 5, 986 b 22. Se zice că Parmenides

ar fi fost elevul acestuia ( al lui Xenofan; cf. Xenof. , fr. A 30) .

327

7 . ALEX. in Metaphys. A 3 984 b 3 p. 3 1 , 7 Hayd. 1tEpt DapJ-LEvioou

Kat ti]� 00�11� mhoii K<Xt 0E{xppacrt� ev t&t 1tp<iltoot nepl. t&v qmmK&v [fr.

6 D. 482, 5] OUtOO� f...t:yn· 'toutoot OE emyEVOJ-lEV� n. llUpT(t� 6 'bf...EatT(cr'

(f...tyn & [Kal.J E.Evoq>avT(v)' e1t' aJ-Lcpotf.pa� T;f...BE ta� ooo�. Kal. yap O><;

aUit6v E<!tt tO 7tâV a1toq>UtVEtat K<Xt yEVEcrtV a1to0t00Vat 1tEtpâtat t&v

ăvtoov, oux OJ-lOtOO� 1tEpt aJ-L<pOtEpoov oo�ru;;oov, af...f...U. Kat' af...fJ8Etav J-LEV EV

to 1tâV K<Xt ayEVT(tOV K<Xt crcpatpoEtO� l)1t0AUJ-LP6.voov, KUta OO!;av OE t&v

1t0f...f...&v d� tO yEvEcrtv a1tOOOiivm t&v cpatVOJ-lfVOOV ooo 1tOtiDV t� apxa�.

1tiip Kat yf(v, to J-LEV O><; uf...T(v to oe O><; atttov Kat 7totoiiv.' SIMPL. Phys.

22, 27 . . . 3EvocpavT(v tov Kof...ocp<Ovtov, tov DapJ-LEviliou 1'\toocrKaf...ov (aus

Theophr.) .

7 . ALEX . . In Metaph. A 3, 984 b 3, p. 3 1 , 7 Hayd . Despre

Parmenides şi doctrina sa, Teofrast scrie şi el în prima din cărţile

Desore natură (fr. 6 D. 482, 5) : " venit în urma lui (e vorba de

Xenofan) , Parmenides , f iu l lui Pyres, eleatul , a umblat pe

amândouă aceste căi . Într-adevăr, nu se mulţumeşte să susţină

că Totul e veşnic, dar încearcă să dea şi un început celor

existente, fireşte considerând problema din puncte de vedere

diferite: potrivit adevărului, susţinând că Totul e Unu, increat şi

sferic , potrivit păreri i celor mulţ i , admiţând două princip i i

susceptib i le să ex pl ice or ig inea fe nomenelor, - focu l ş i

pământul . -unul ca materie, altul ca pricină şi agent". SIMPL. ,

Phys. 22, 27 . . . Xenofan din Colofon, învăţătorul lui Parmenides

(după Teofrast) .

8. SIMPL. Phys. 28, 4 (Theophr. Phys. Opin. fr. 8. D. 483, 1 1 )

ÂEUKt1t1tO� OE 6 'bf...EatT(� il Mtf...f!mo� (aJ-LcpotfJp� yap f...fyetm 1tEpt autoii)

Kot voovflcra� DapJ-LEVWT(t tf(� cptf...ooocpia� ou tl]v autl]v ep6,otcrE DapJ-LEvtOT(t

KUt E.Evoq>aVEt 1tEpt t&v ăvtoov ooov, af...f...' w� OOKEÎ tl]v evavtiav. EKEtVOOV

yap Ev Kal. ari VT(tov Kal. ayf.VT(tov Kal. 1tE1tepacrJ-Ltvov 1t0touvtoov to 1tâv

328

Kat to 1-Llt OV IJ.llOE �lltEÎV cruyxcopouvtcov OUtO<; cl1tEtpa Kat ad l(I.VOUIJ.EVa

ll1tE9Uo crtotXEÎa tii<; atO!J.OU<;.

8. SIM PL. , Phys. 28, 4 (Theophr., Phys. Opin. fr. 8, D. 483, 1 1 ) .

Leucippos eleatul sau milesianul (informatiile despre e l sunt în

amândouă felurile), măcar că s-a împărtăşit din învătătura lui

Parmenides, n-a urmat în metafizică calea acestuia şi pe a lui

Xenofan, ci , pe cât se pare, o cale opusă. Într-adevăr, câtă

vreme cei doi gândeau că Totul e Unu, nemişcat, increat şi

mărginit, şi erau de acord că nefiinta nu poate fi nici măcar

obiect de cercetare, el postula existenta atomilor, elemente

infinite la număr şi în veşn ică mişcare.

9. DIOG. VI I I 55 b OE 8e6<ppacrto<; [Phys. Op. fr. 3 D. 477)

Ilap!J.EVWoU <pJlai. �JlÂ.COtijv autov (Empedokles) YEVE<J9at KUl !J.l!J.lltTtV

ev toi:<; nou'J�J.amv· x:al. yap ex:ei:vov ev E7tE<Jt tov 1tEpt <pOOEco<; E�EVEYKEi:v

A.Oyov.

9. DIOG. lAERT. VII I, 55. Teofrast (Phys. Op. , fr. 3 D. 477) spune

despre el (e vorba de Empedocles) că ar fi fost emul al lui

Parmenides şi imitator al acestuia în compunerile lui poetice;

se ştie, într-adevăr, că şi el şi-a expus în versuri învătătura despre

natură .

10 . SIMPL. Phys. 25, 1 9 't.!J.7tEOox:A.fl<; b 'Ax:payavti:vo<; ou noA.u x:at6mv

toii 'A�ay6pou yqovOO<;. naweviliou oc �JlÂ.COtTt<; x:at 1tÂ.ll<JlacrtiJ<; x:al. Ett

IJ.âA.A.ov t&v Ilu9ayopdcov (aus Theophr. vgl. n. 9) .

1 0. SIMPL. , Phys. 25, 19 . Empedocles din Agrigent, care a trăit

nu mult după Anaxagoras, a fost emulul şi apropiatul lui Parmenides,

şi încă şi mai mult al pythagoreilor (din Teofrast, cf. fr. 9) .

329

1 1 . EUSEB. Chron. a) Hieron. 'bJ.L7tEOOKA.fi� Kat n. cpumKot qnA.ooocpot

EYV(J)Pt�ovto z. J. Abr. 1 56 1 ; arm. OI . 8 1 , 1 (456) . b) totE Kat 6llJ.LOKpt�

'AI30l1Pttll� cpumKo� cptA.oo� Eyvoop�eto Kat 'bJ.LnEiioKA.fi� 6 'Ax:payavtîvo�

Z�voov tE Kat n. oi qnA.OcrocpOt Kat 'hmOKpCttll� K&t� arm. H ier. z. J .

Abr. 1 581 (436) . Vgl. CHRONIC. H ENZEN. (lnscr. Sic . et It. ( IG XIV)

1 297 , 30) zw isc hen Xerxes und d. Peloponn. Kr ieg ; Zahl

unkenntlich : acp' ou LffiKpUtll� 6 qnA.6crocp� Kat 'HpaKAEltO� 6 hptm�

Kat 'Ava�ay6pa� Kat n. Kat Z�voov Etll . . .

1 1 . E U SE B . , Chron. : a ) H ieronymos . E m pedoc les ş i

Parmenides, filosofi ai naturii, ajung la notorietate (la anul de

la Abraham 7 56 7 : versiunea armeană olimpiada 8 7 , 7 (456

î.e .n.)) : b) în vremea aceea se fac cunoscuti Democrit din

Abdera, filosof naturalist, apoi fi losofii Empedocles din Agrigent,

Zenon şi Parmenides şi Hippocrates din Chios (Hieronym vers.

arm. la anul de la Abraham 158 1 (436 Î.e.n.)) . Cf. CHRONIC.

HENZEN (lnscr. Sici/iae et lta/iae (IG XIV) 1297, 30) , Între Xerxes şi

războiul peloponesiac: anul nu se poate citt. de când au trăit

fi losoful Socrate şi Heraclit din Efes şi Anaxagoras şi Parmenides

şi Zenon, ani . . .

1 2. STRABO Vl 1 . p . 252 KCtJl'JIUVtt o' ăA.A.o� (j'\JVEX'rl� KOÎ-..1t�. EV on

7t6A.�. fiv oi J.LEV Kttcravte� <llmKatEÎ� YEA.llV, oi OE "bA.llV ana K�Vll�

nv6�. oi OE viiv 'c.A.Eav OVOJ.LU�oumv, � Tj� n. Kat Z�V(J)V EYEVOVtO ăvOpE�

nueayopEtot. OoKEÎ OE J.!Ot Kat ot' EKEÎVO� Kat Ett 1tpOtEpov EllVOJ.Ll19f!Vat

(vgl. A 1 1 2 1 8, 1 8) . PLUTARCH . adv. Col. 32 p . 1 1 26 A n. ot titv

f.autoii natpioo OtEKocrJ.LllcrE VOJ.LO� apicrtm�. OOo'tE ta� llpx� Ka9' i::Kacrtov

Evtautov E�opKoiiv tou� noA.ît� EJ.LJ.LEVEîv toî� llapJ.LEvioou v6J.Lot�.

1 2. STRABON VI, 1 . p. 252. După ce coteşti , urmează îndată

un alt golf cu un oraş căruia foceenii , care I-au întemeiat, îi zic

330

lele , alţi i E le, după numele unui izvor, iar contemporanii Elea ,

de unde sunt de fel pythagoricii Parmenides şi Zenon. Mulţumită

lor, şi chiar şi înainte, oraşul pare să fi fost bine cârmuit (cf. A 1 ) .

PLUTARCH . , Adv. Col. 32 p. 1 1 26 A . Parmenides şi-a rânduit

patria cu legi atât de bune, încât până la o vreme, în fiece an,

cetăţenii jurau să păstreze legile lu i Parmenides.

Poezia ( cf. fr. A 7, 2)

1 3 . DIOG. 1 1 6 oi oc [SC . 1CCltEÂ.l1tOV] ava EV <JUyyjXXI·li·J.(l' MEÂ.tcrcro�,

Il. , 'Ava!;ay6pa�.

1 3 . DIOG. LAERT. 1, 1 6. Alţii (au lăsat după el) câte o singură

operă: Melissos, Parmenides, Anaxagoras.

14 . SIMPL. de caelo 556, 25 il an IIEfJl. <pooEm<; E1tEypa�pov ta

crunpaiJ.IJ.CXta JC(ll MeÂ.lcrcr� JC(lt Il. .. . JC(ll IJ.EVtOl ou 1tEpl tOOV U1tEp

�pumv IJ.OVOV, aÂ.Â.a K:Cll 1tEpl. tOOV lp\lcrtlCOOV EV autoî� toî� ml'Y'YPUIJ.IJ.Clcrl

oteUyovto 11:al. ota touto 1crm<; ou napl]ttouvto IlEpl. �pucrEro� Emypa�petv.

14 . SIMPL. , De caelo 556, 25 . . . sau pentru că şi Melissos şi

Parmenides şi-au intitulat operele Despre natură . . . Totuşi , în

aceste opere, n-ou tratat numai despre lucrurile supranaturale,

ci şi despre cele din natură, motiv pentru care poate nici n-ou

şovăit să le intituleze Despre natură.

1 5. PLUTARCH. quomodo adul. poet. aud. deb. 2 p . 1 6 C ta

o' 'I::.IJ.1tE001CÂ.EO\l� E1tT] JC(ll Ilapj.!EVtOO\l !Cal 8T]ptaJCa NtJCavopou K:(ll

rvc:oj.!OÂ.oytat 8E6yvtoo� Â.Oyot Eicrl. JCEXPTJilEVOl 7tapU 1tOLT]'tl1Cij� cO<J1tEp

OXTJIJ.CX tov oyJCov JCal. to j.!Etpov, 1va to ltEI;,ov otaqr6ywcrtv. (Vgl. 1 1 B 1 1

80, 1 0) .

33 1

1 5. PLUTARCH., Quomodo adu/. poet. aud. deb. 2, p. 1 6 C.

Poemele lu i Empedocles ş i Parmenides, ori Cartea Fiare/or a lui

N i kandros, ori Poveţe/e lui Theognis su nt c ompuner i c e

împrumută de l a poezie metrul ş i gravitatea, pentru a evita

exprimarea în proză (cf. Plut . , De Pythiae oracu/is 1 5, 402 E) .

1 6. -de audiendo 1 3 p. 45 A JlEj.J.\IfaltO o' ăv ne; 'APXlAQxOU JlEV

tl)v im69Emv, TiapiJ.EvlOOU OE tl)v crnxmtoi.av, «ffrolCUA.ltOOU OE tl)v EUtEAtl.IXV,

bupuci.oou oe tl)v A.aA.uxv, I:cxpmcA.Eouc; oe tT!v avooJlaA.iav. Vgl . 2 1 A 25f.

(1 1 1 6, 1 3 ff) .

1 6. PLUTARCH., De audiendo 1 3, p. 45 A. Lui Archilochos i s

ar putea imputa subiectul , lu i Parmenides versif icat ia, lu i

Phokylides vulgaritatea, lui Euripide prol ixitatea, lui Sofocle

inegalitatea . . . (Cf. Xenof . , fr. A 25) .

1 7 . -PROCL. in Tim. 1 345, 1 2 Diehl 6 6E yE TI. Kaitm ota 1toi.Tptv

acra<pT!c; rov OJlooc; 1Cat amoc; tauta EV0EllCVUJlEV6c; <pT)<nV.

1 7. PROCL., In Tim. 1. 345, 12 Diehl. Parmenides, cu toate că

obscur din pricina întrebuintării versului, sustine şi el aceleaşi lucruri . . .

1 8 . - in Parm. 1 p. 665, 1 7 autoc; 6 n. EV tf(l 1tOltlaEl' 1Cattm Ot'

auto ofptou to 1tOU]tl1COV EiOOc; xPi10'9al JlEta<popaîc; OVOJlUtOOV Kaî O'XTJJla<n

Kaî tpo1t1Xîc; o<pEiA.oov oJlooc; to aKaA.A.<Omcrtov Kai i.crxvov Kat Ka9c:xpov

EiOOc; tf(c; a7tayyEA.iac; i]cr7tacrato. Ol]A.oî oe touto EV toîc; tmoutmc; (zitiert

werden B 8, 25. 5. 44. 45) Kal ltâv o tl ăA.A.o tOlOUtOV' roatE JlâA.A.ov

1tE�ov Ei VIXl 001CEÎV � 1t0ll]tl1COV <tov> A.6yov.

1 8. PROCL., Parm. 1 , p. 665. 1 7 . . . Parmenidesînsuşi în poemul lui.

Deşi obligat de forma poetică adoptată săîntrebuinteze metafore,

332

figuri de st i l ş i " tropi", şi-a ales totuşi un mod de expunere

neîmpodobit, simplu şi pur. Dovadă următoarele pasaje (se citează

B 8, 25.5.44.45) şi oricare attul la fel; aşa că expunerea e mai curând

a unei compuneri în proză decât a unei poezii .

1 9. SIMPL. Phys. 36, 25 E1tEtOTJ ot Kut 'AptcrtottÂou� EÂE-yxovt�

UICO'OOOj..lE9a 't� t&v 7tpO'tEproV CjltAOO(xprov ool;u� !CUt 7tpO toii 'AptcrtotEÂO�

b IlÂatrov toiito Cj)UtVE'tUt xot&v JCUt xpb Uj..lq>Otv o tE Il. !CUt 3EvO<pUVll�.

icrtrov on t&v Em1tOAatO'tEpOV CIICpoolj..lEv(I)V OU'tot ICTIOOj..lEVOl 'tO Cj)UlVOj..lEVOV

ăt01tOV EV 'tOt� ACryO� UU'tWV OtEÂEYXO'OOlV, uivtyj..lU'troO� Eiro96trov t&v

1tUAUtWV 't� EU'\J'tWV U1tO<pUlVE0"9at YVOOj..lU�.

1 9. SIMPL. , Phys. 36, 25. De vreme ce vom avea prilejul să-I

ascultăm pe Aristotel respingând doctrinele primilor filosofi,

lucru pe care înaintea lui pare să-I fi făcut Platon şi, înaintea

amândurora, Parmenides şi Xenofan, trebuie avut în vedere

că, de dragul unor ascu ltători superficiali, aceştia resping ceea

ce pare absurd în teoriile înaintaşilor, ştiut fi ind că cei vechi

obişnuiau să-şi expună învătătura în chip enigmatic .

20. - 1 46, 29 Ei o' 'EUICUICAO'\J O"Cj)Ulpll� EVUAlYIClOV OYJCrot' 'tO EV ov

q>Tim [B 8, 43], 1-LTJ 9auj..lUO"TI�· ota yap ti]v xoi11mv Kut j..l'lliliKoii nvo�

xupaxtetat xMcrj..luto�. ti o\iv OtECj)EpE toiito EiJtEt:v il ro� 'OpqJE� (fr. 70,

2 Kern) dxEv 'cl>Ebv apy'llq>eov'; MENANDER (richtiger GENETHLIOS)

Rhet. 1 2, 2 Cjl'OOtKot [SC . iij..lvot] oe bxoiou� oi JtEpt Ilapj..lEviollv KUt

't.�.l1tEOoKÂEa E1toi11cruv (vgl . 3 1 A 23) . Ebend . 1 5, 2 Eicrtv ot towiitot,

otuv 'Ax6Urov� Uj..lVOV ÂEyovt� llÂtOV uutov dvat CjlUO"JCroj..lEV KUt 1tEpt

'tOU llÂlO'\J tii� Cj)UO"E(I)� OtUÂE'YOOj..lE9a !CUt 1tEpt "Hpu� on aftp, !CUt ZE� 'tO

9Epj..l6v· oi yap towiitot Uj..lVOt Cj)UmoÂoytJCoi. KUt xp&vtut ot t&t totoutrot

tp01t(l)l Il. 'tE !CUt 't.j..lJtEOOICÂ fi� U!Cplj}&i; .. . Il. j..lEV yap ICUt 't.j..lJtEOOICÂ fi�

ESTIYoiivtut, IIÂatrov ot Ev Ppaxmatm� avul-ltl-lvr'JtO"ICEt.

333

20. SIMPL., Phys. 1 46, 29. Dacă despre fiinta unică zice că e

" asemenea massei bine rotunj ite a sferei" (B 8 43) nu-i cazul să

ne mirăm: forma poetică îl face să folosească şi câte o imagine

mitică . E poate vreo deosebire între a te exprima astfel sau a

vorbi ca Orfeu (fr. 70, 2 Kern) de " oul imaculat '? - MENANDER

(mai curând GENETHLIOSL Rhet. 1, 2, 2 (cântun) despre natură,

ca acele compuse de Parmenides, Empedocles şi cei din

preajma lor. lbid. 1 , 5 , 2 (cântun) de felul acesta avem atunci

când, înăltând un imn lui Apolion, zicem de el că e soarele şi

vorbim de natura soarelui; sau despre Hera, că e aerul, sau de

Zeus că e dogoarea. Asemenea cânturi tin de ştiinta naturii. De

modul acesta de exprimare se slujesc mai ales Parmenides şi

Empedocles . . . Căci Parmenides şi Empedocles răstălmăcesc,

Platon aminteşte în câteva cuvinte.

2 1 . - 1 44, 25 Kat El tOH JlTJ OoKW YAtO'XOo�, TtOEro� nv ta ltept tOU

EVO� ovto� E1tT) tOU IlapJ.lEVtOoU JlT)OE 1tOAACx ovta tOÎO'OE toî� U1t0Jl vftJ.lam

1tapaypa\jlatJ.1t oui tE tr,v mcrttv t&v i>n' EJ.lOU AEYOJ.lEV(J)V Kat Ota tT,v

crmivtv to\i IlapJ.lEVtodou cruyypaJ.lJ.lato�.

2 1 . SIMPL., Phys. 1 44, 25. De nu m-oş teme să apar pisălog,

bucuros aş reproduce, între aceste însemnări , versurile nu prea

numeroase ale lui Parmenides despre Fiinta unică, atât pentru

întărirea celro spuse de mine, cât şi pentru raritatea operei

parmenidiene.

ÎNVĂŢĂTURA (cf. fr. A 1 , 7, 8)

PHILOP. in Phys. 65, 23 Vit. <pacrt oc yt::ypa<p8at aut&t (Aristoteles)

ioiat �tj3A.iov 1tp0� tl'Jv IlapJ.!EvtOOU oo/;av.

334

PHILOP., In Phys. 65, 23 Vit. Se zice că acesta (Aristotel) ar fi

scris o carte despre doctrina lui Parmenides.

22. (PLUT.) Strom. 5 (Eus. P. E . 1 8, 5 D. 580) II. & o 't.A.Eil'tTI<;,

huîpo<; &vD<pavouc;, U!J.U j.i.Ev Kul. t&v to{l'tou &X;&v av'tE1toti]auto, UIJ.U

oc l((lt n)v EVUVOOV EVEXEÎPllCfEV atamv. uiowv llEV yap 'tO miv l((lt

UlClVll'tOV U1t0q><XtVE'tUl [Kul.] !CUta 'tfiV t&v 1tpUYilU'tCOV aA.i]8Etuv· Ei Vut

yap Ull'tO <!J.OUVOV !J.OUVOYEVE<; 'tE . . . ayEVll'tOV' [B 8, 4]. yevEmv OE 'tOOV Ku9'

i.l1t6All'JILV 'JIEuof] ooKm)V'tcov Etvut. Kul. tcX<; uiaei]aEt<; EKflaA.A.Et EK til<;

aA."eeiuc;. lplleft oc on El 'tt 1tUpcX 'tO ov l.l1tUpXEL, toiito OUK ECfttV ăv· to oc

llfi ov EV toî<; OAOt<; OUK Eanv. OUtco<; ouv 'tO OV ayEVlltOV U1tOÂ.El1tEL'

A.eyEt OE n)v yfiv toii 1tUKvoii Kutuppuevto<; [aepoc;J yeyovevm (aus

Theophr. Phys. Opin. wie im folgenden n. 23. 28 ff.).

22. PLUT. , Stromat. 5 (EUS., P. E. 1 , 8, 5, D. 580) . Parmenides

eleatul, tovarăş al lu i Xenofan , pe de o parte şi-a însuşit

învăţături le acestu ia, pe de a lta a susţinut şi o atitudine

contrară. Arată, într-adevăr, că, după adevărata fire a lucrurilor,

Totul e veşnic şi nemişcat. " Unu, singur existent . . . şi increat" (B

8, 4) şi că devenirea ar fi de domeniul celor ce par a exista

după o falsă credinţă . Exclude senzaţiile din domeniul adevărului.

Pretinde că, dacă mai există ceva afară de fiinţă, nu poate fi

fi inţă, şi că nefiinta e cu totul inexistentă. În felul acesta ajunge

să proclame fiinţa ca increată. Mai spune apoi că pământul ar

f i luat naştere pe urma precip itări i elementulu i dens (din

Theophr., Phys. Opin. , ca mai jos, fr. 23, 28 ş i urm. ) .

23. HIPPOL. Ref. 1 1 1 (D. 564 w. 1 6) ( 1 ) Kal. yap Kal. rr. t:v 11Ev to

miv l.l1tOtl8EtUt aiOtOV tE KUt ayEVlltOV KUt <Jq><XtpoELOE<; - oi:JO' umQ<;

EKipEUyCOV tfiV t&v 1tOÂ.Â.&V oo�uv 1tiip A.Eycov KUt xilv ta<; toii 1tUVtO<;

ăpxU<;. ti'Iv j.i.Ev yf]v 00<; uA.11v tb oc 1tiip 00<; uhwv Kul. 1towiiv. tov Koa�J.ov

335

E<fJTJ <p9Eipm9at, &t & tp01tO>t, oi:nc d7tEV. (2) 6 autoc; OE d7tEV aiotov

dvat to 7tâv Kal. ou yEVOJlEvov Kat cr<patpOEtoEc; Kal. OJlOtov, ouK fxov oc

t01tOV EV eautoot, Kat ariVTJtOV Kat 1tE1tEpacrJlEVOV.

23 . HIPPOL., Ref. 1, 1 1 (D. 564 W. 1 6) . ( 1 ) Doar şi Parmenides

afirmă despre Tot că ar fi Unu, veşnic, nenăscut şi sferic, fără să

se abată de la părerea celor multi, potrivit căreia focul şi

pământul sunt principiile a tot ce există -pământul materie, iar

focul cauză şi agent. Mai zicea că lumea e sortită pieirii; n-a

lămurit însă în ce chip. (2) Tot el a spus că Totul e veşnic, increat,

sferic şi omogen - lipsit de spatiu înlăuntru-i, -apoi nemişcat şi

mărginit.

24. ARIST. Metaph. A 5 986 b 1 8 TI. JlEV yap fotKE tou Kata tov

Â.oyov evoc; U1ttEcr9at KtÂ.. (vgl . 1 1 2 1 ' 1 3). b 27 TI. OE JlCtÂ.Â.OV �AE1tOOV

foucE 1tou 'A.EyEtv. 7tapa yap to ov to JlTI ov oooEv a�toov Eivat, E� avliYJCTJc;

EV OtEtat dvat tO OV Kat ăÂ.Â.O ouocv . . . UVUYJCU�OJlEVoc; o' UKOÂ.oU!Eiv

toi:c; <patVOJlEVo<; Kal. to i::v JlEV Kata tov A6yov, 7tÂ.Etro & Kata tl)v a!cr9TJ<nv

im:oÂ.aJl�aVOOV dvat, 000 tCtc; aitiac; Kat OUO tCtc; apxac; 1taÂ.tV TI9TJcrt,

9EpJlOV Kal. 'l'uxp6v, oiov tup Kal. yfjv 'Atyoov. toutrov oE Kata JlEV to ov

to 9EpJlov tattEt, 9atEpov oc Kata to Jltl ov [ vgl. Alex. z. d. St. p. 45, 2].

r 5. 1010a 1 1tEpt tOOV OVtOOV JlEV tftV aÂ.ft9Etav f(jl(Q1tOUV, ta o' ovta

ll1tEÂ.�ov dvat ta ai.cr9T]ta JlOVOV.

24. ARISTOTEL Metaph. A, 5, 986 b 1 8 . Parmenides pare să fi

ajuns la conceptia unitătii potrivit ratiunii. - b 27 . . . Parmenides

pare a vorbi cu o viziune oarecum mai limpede a lucrurilor. Într-adevăr, pornind de la ideea că -în afara fiintei -nefiinta nu-i

nimic, ajunge să creadă în chip necesar că fiinta e una şi

altceva nimic . . . Constrâns să ţină însă seamă de aparente şi

să admită că unitatea există după ratiune, iar pluralitatea după

336

datele simturilor, e adus să sustină existenta a două cauze ş i a

două principii, caldul şi recele, -cum s-ar zice focul şi pământul.

Din acestea, caldul îl pune în rândul fiintei, pe celălalt în rândul

nefiintei. G, 5, 1 0 1 0 a 1 . Aceştia căutau adevărul în privinta

celor existente, dar ca existente admiteau numai pe cele

sensibile.

25. ARISTOT. de caelo r 1 . 298 b 14 oi �v yap am&v oA.�

civEÎAOV yevEcrtV JC(Xt q>Bopav· ouBEv yap OU'tE yi.yvmBai q>amv OU'tE

q>BEi.pEcrBat 't&v ov'twv, ciA.A.a j.J.6vov ooKEîv ft!lîv, o Iov oi 1tEpl. MeA.tcrcr6v 'tE

Kal. Ilapj.J.EvWT]V, o� Ei Kal. 'taÂ.Aa A.Eyo'OOt KaA.ax;, ciAA.' ou q>'OOtKciis yE

&î VOjltO'<Xt AEYELV' 'tO yap dvat ăua 'tOOV OV't(J)V ciyEVT]'t<X lC<Xt o'A.�

ciKiVT]'ta j.J.âU6v f.cr'ttv hepac; Kal. 7tpmepac; il 'tfic; qnlO'tKfic; crKEIJIE�.

EKEÎVOt BE: Bta 'tO jll]fiEv j.J.EV ă'A.'A.o 1tapa 'tl)v 'tOOV aiO'Bl]'tOOV oucri.av

ll1tOAajljlaVEtV ElVat, 'tOtatnac; fie nvac; vofjcrat 7tpOO'tOt q>OOEtc;. El1tEp Ecr't<Xt ne; yv&mc; il <pp6vl]O'tc;, omw jlE'ti)VEYJC<XV E1tt 't<XU't(X 't01Jc; ElCEÎBEV 'A.6youc;.

25. ARISTOTEL De cae/o G, 1 , 298 b 1 4. Dintre ei , un i i

tăgăduiesc cu totul naşterea ş i pieirea; sustin, într-adevăr, că,

din câte există, nimic nu se naşte şi nimic nu piere, -ci numai ni se

pare, -cum fac adeptii lui Melissos şi ai lui Parmenides, care, de şi

vorbesc cu rost în alte privinte. n-o fac, trebuie să credem, ca

naturalişti, de vreme ce a pretinde că unele fiinte ar fi nenăscute

şi cu totul nemişcate t ine de o mental itate a lta decât a

naturalist ului şi anterioară ei. De gen. et corr. A 8, 325 a 13 . Pornind

de la un fel de judecată ce nu tine seamă de senzatie şi o

dispretuieşte, cu convingerea că cea care trebuie urmată e

ratiunea, unii (filosofi) sustin că Totul e Unu, nemişcat şi nemărginit,

- pentru că o margine s-ar mărgini cu vidul. În felul acesta, şi

pentru astfel de consideratii. s-au exprimat unii despre adevăr.

337

Şi, nici vorbă, potrivit desfăşurării rationamentului. lucrurile ar putea

părea aşa; tinând însă seamă de lucruri, a crede astfel e aproape

o nebunie. (Philopon în acest punct. 1 57 , 27: .. mustră pe adeptii

lui Parmenides pentru că socoteau că nu trebuie tinut seamă

câtuşi de putin de evidenta lucrurilor, ci numai de înlăntuirea

argumentelor') .

26. PLATO Theaet. 18 1 A f.av re o i 'tOU OAOU O''tacrt&'tat âA.TJSEO''tEpa

Aiynv &nc&crt, <pEu/;01J.E8a 7tap' auto� â7t' au 'tWV 'tU âKtVTJ'ta lCtVOUV'tffiV.

SEXT. adv. math. X 46 llrl Eivm 8t [se. tr1v KiVTJcnvJ oi 1repi napiJ.EvWTJV

Kai Mf.A.tcrcrov, oile; o 'AptcrtotEA.TJc; ( in einem seiner D ia loge mit

Anspielung auf die Platonische Stelle) 'crtacru:il'tac; u: Kai â<pumxouc;'

lCEKÂTJKEv, crtacru:il'tac; IJ.EV âm) tfic; crtâcrEroc;, âq>UoiJCouc; 8t on <iPXr1

lCtvrlcrEOOc; f.crnv i] <pucnc;. ilv <iVEîA.ov <paiJ.EVot 11TJOi:v 1CtVEîcr9at.

26. PLATON, Theaet. 1 8 1 A. Iar de ni se va părea că e mai

mult adevăr în spusele celor pentru care Totul stă în loc, vom

trece de partea lor, părăsind pe cei ce pun în mişcare până şi

lucrurile nemişcate. SEXT., Adv. math. X, 46. Pretind că nu există

(mişcare) adepti i lu i Parmenides şi ai lui Melissos , pe care

Aristotel Untr-unul din dialogii săi, referindu-se la pasajul abia

citat din " Theaitetos') îi numeşte crtacnol'tac; şi â<puoiKouc; : crtacriol'tac;

de la crtacnc; ( " oprire în loc'), â<puoiKouc; de la faptul că începutul

mişcării e natura (<pumc;) împotriva căreia s-au ridicat pretinzând

că nimic nu se m işcă.

27. ARIST. Phys. r 6, 207a 9 outro yiip 6pt�61J.E!la to oA.ov, ou

IJ.TJSEV ăltEO''ttV O tOV ăv8pro7tOV OAOV il JCtjlOl'tOV. c00'1tEp re 'tO Ka9' ElCaO''tOV

outro Kai to Kupiroc; o iov to oA.ov ou IJ.TJOCV f.crnv i:l;ro· ou 8' f.crn v â1toucria

El;ro, ou miv o 'tt âv â7tfit. OAOV 8t Kai 'tEAEtOV il 'tO auto ltftiJ.ltaV il

O'UVEyyuc; 'trlV <pOOlV EO'TIV. 'tEAElOV 8' ourev llrl EXOV 'tEÂoc;· 'tO 8E 'tEA.oc;

338

JtEp<Xs. ou) Pf.A.nov oirrtEOV Oap!J.EVWflV MEA.icrcrou EipflKEVat· 6 IJ.EV yap

1:0 ă1tEtpav oA.ov q>flcriv, 6 OE 1:0 oA.ov 1tE7tEpav9at 'Il E cr cr 6 6 E v i cr o

1t a A. E s' (B 8, 44) .

27 . ARISTOTEL, Phys. r, 6, 207a 9. Într-adevăr, aşa se defineşte

totul: ceva d in care nimic nu lipseşte, cum ar fi un om întreg sau

o ladă întreagă. Şi anume atât când e vorba de obiecte

particulare, cât şi în înţelesul absolut al cuvântului: acel " tot",

bunăoară, în afară de care nu există nimic; căci lucrul din care

ceva există de-sine-stătător nu-i tot, orice ar fi acest ceva.

"Tot", iarăşi, şi " complet" sunt ori unul şi acelaşi lucru, ori foarte

apropiate ca înţeles. Într-adevăr, nimic nu-i complet, ce nu-i

sfârşit; iar sfârşit însemnează margine. lată de ce trebuie să

credem că Parmenides a grăit mai bine decât Melissos: pentru

acesta nemărginitul e una cu totul, pentru celălalt totul e

mărginit, " deopotrivă cumpănit faţă de mij loc" (B 8, 44).

28. SIMPL. Phys. 1 1 5, 1 1 1:ov ilap!J.Eviliou A.6yov, c:Os 6 'A�av8pos

icr'topEî, 6 IJ.Ev E>EO<ppacr•os oil•m; EK'ti6E•at Ev 1:&t 7tpc01:oot •ils «PumKfts

icr'topt<Xs [Phys. Op. 7 . D. 483) '•o 1tapa 1:0 ov OUK ăv· 1:0 OUK ov ouocv·

EV ăpa 1:0 ăv', I:�:OOfl!J.OS OE omm; '•o napa 1:0 OV OUK ăv, ana KCll !J.OVaxffis

A.EyE'tat 1:0 ăv· E:v ăpa 1:0 ăv'. 1:ou•o SE Ei IJ.EV &.AA.axou 1t0u yEypaq>Ev

oil•ws craq>ffis t:�:OOfl!J.QS, ouK EXW A.Eynv· Ev SE 1:oîs ll>umKoîs (fr. 1 1 Sp.)

1tEpl. Ilap�J.Eviliou 1:a& ypliq>Et., El; wv tcrm; cruvayayEîv 1:0 Elpfl!J.EVOV ouva1:6v·

'n. OE ou lp<XlVE'tat &ucv6Etv on EV 1:0 ăv, OOOE El ns am&t crunwpi]crEtE

IJ.Ovax&s AEyE<J9at 1:0 ăv, Ei 1-ltl 1:0 EV 'tOOt n KCl'tflYOpDUIJ.EVOV EKU<J'tO\l

Wcr1tEp 1:&v âv6pc:01toov 6 ăv6pw1tQS. Kal. â7toOtOo!J.EVWV 1:&v A.6ywv Ka6'

EKacr•ov Evu7tâpl;Et 6 •ou onos Myos Ev ă1t<Xmv ds Kal. 6 au•(Js fficr1tEp

Kal. 6 1:ou �ci:Jwu Ev 1:oîs �ffiwts. rocr7tEp SE Ei 1tâv1:a Elfl 1:a ăv•a KaA.a Kal.

!J.T]eEV Elfl A.aj3Eîv a OUK E<J'tt KctAOV, KaA.a IJ.EV E<J'tat 1tUV'ta, ou IJ.llV EV yE

•o KaA.ov ana 1toA.A.a <•o IJ.Ev yap xp&�J.a KaA.ov i:crmt •o oe Em•fJ&u�J.a

339

to oc onoft1totE), oiltoo ot) Kal. ăvta I.J.EV 1tavta Ecrtat, &..U' oux Ev ouoc to

auto· EtEpov I.J.EV ycrp tO uooop, ăA.A.o OE to 7tUp. flapi.J.EVtOoU I.J.EV ouv <OUK

âv> &..yacr8Ei11 tt� &..va�to1ticrtot� uJCoA.ou9ftcravt� A.Oyo� JCal. {mo totoutoov

&..1tat118€vt�, a o\S1t(l) t6tE otmacpEîto (omE ycrp to 1toUaxm� EA-EyEv

ou&i�, UAACt ITA.atoov nprot� tO Otcrcrov EicrftyayEV' OUtE to Ka8' auto JCal.

Katf.t crui.J.�EI311K6�)· cpaivuai tE \mo toutoov otaljfEOOSfjvm. tauta oc EK

trov A.Oyoov Kal. EK trov &..vttA.oytrov r9Eoopft811 Kal. to cruA.A.oyU;mem· ou

yf.tp cruVEXoopEîto, Ei 1-ltl cpaivotto uvaYJCaîov. oi oc npOtEpoV &..va1to&tKtOO�

u1tEcpaivovto'.

28. S IMPL . , Phys. 1 1 5, 1 1 După spusa l u i Alexa nd ros,

rationamentul lui Parmenides e redat de Teofrast în această

formă, în cea dintâi carte a Istoriei Naturale (Phys. op. 7, D. 483) :

" ce-i afară de fiinţă e nefiintă; nefiinta nu e nimic, fiinta e dar

una"; iar de Eudemos: " ce-i afară de fiinţă e nefiintă, despre

fiinţă se vorbeşte la singular, fiinta e dar una". Dacă Eudemos a

scris lucrul acesta lămurit în vreun loc, n-aş putea spune; în Fizică

(fr. 1 1 Sp.) scrie însă despre Parmenides cele ce urmează, din

care ar fi poate cu putintă să se scoată formula amintită:

" Parmenides nu pare a fi dovedit că fiinta e una, --chiar admitând

cu el că despre fiinţă se vorbeşte la singular, - ci numai că unic e

ceea ce se spune despre fiecare lucru sub raportul naturii lui:

bunăoară, în cazul oamenilor, omul. Astfel, dacă am considera

predicatul fiecărui lucru în parte, am găsi că una şi aceeaşi e în

toate ideea fiintei, aşa cum, la animale, una şi aceeaşi e ideea

de animal. După cum, prin urmare, dacă toate fiintele ar fi

frumoase şi nu s-ar găsi nimic care să nu fie frumos, s-ar chema

că frumoase sunt toate, dar nu şi că frumosul e unu, ci multiplu

(putând fi frumoasă o culoare, o deprindere sau orice attceva),

tot astfel despre lucrurile toate se va putea spune că au fiinfă,

dar nu una şi aceeaşi fiinţă: căci una e apa şi alta e focul. Că

340

Parmenides a urmat un rationament nevrednic de crezare şi s-a

lăsat amăgit de el, nimeni nu trebuie să se mire, câtă vreme

lucrurile acestea nu erau încă bine lămurite (nu se ajunsese să se

vorbească de pluralitate, -Platon fiind cel dintâi care a introdus

ideea dualitătii. - nici de esentă, nici de accident): tocmai ceea

ce pare să-I fi indus în eroare. Asemenea probleme, ca şi arta

rationamentului, au ajuns a fi gândite teoretic abia după multe

afirmatii şi contraziceri: nimeni, într-adevăr, n-or mai fi admis ceva

care, logic, nu i s-ar fi părut necesar. Cei vechi, în schimb, afirmau

fără să şi dovedească".

29. AET. 1 24, 1 (D. 320) TI. Kat MEA.tcrcro� avr'!tpouv YEVEcrtV Kat

q>{lop(xv OUl 'tO VOf.Li.t;Etv 'tO 7tâV alCÎVT]'tOV.

29. AET. 1 , 24, 1 (D. 320) . Parmenides şi Melissos suprimau

naşterea şi pieirea, întrucât credeau că totul e nemişcat.

30. AMMON. de interpr. p. 1 33, 1 6 Busse 1tp&tov f.LEV yap, 00<; 6

Tlf.Lat� [p. 27 C] tlf.Lâ� eoiOa�E Kat auto� 6 'Aptcr'tOtEAT]� eeoA.oyrov

amxpaivetat Kat 7tpO to{mov 6 TI., OUX 6 7tapcl TIA.atrovt f.LOVOV [p. 1 37 A],

aA.A.a Kat 6 EV 'tOl� oiKeio� E1tEcrtV, OUOEV f.crn 1tapcl 'tOl� 9EOl� OU'tE

7tapeA.T]A.� oute f.LEA.A.ov, d ye toutrov f.LEV txatepov ouK ov, to f.LEV

ouKEn to & ou1tro, Kat to f.LEV f.LEtallePA.TJK� to OE 7tEq>UK� f.LEtallUUetv,

ta OE tmauta tol� ovtro� oiicrt Kal. f.LEtaPoA.iJv ouoE Kat' E7tivmav

f.m&xof.I.Evm� 7tpocrapf.L6ttetv af.LiJxavov.

30. AMMON. , De interpr. , p. 1 38, 16 Busse . în primul rând,

aşa cum ne-a învătat Timaios (p. 27 C) şi cum arată şi Aristotel,

vorbind despre divinitate, iar înaintea tuturor Parmenides, - nu

numai al lu i P laton (p. 1 37 A) , dar şi acel al propriilor sale versuri ,

34 1

- nu există pentru zei trecut şi vi itor, de vreme ce nici unul din

acestea n-are fi infă (unul nu mai e, a ltul nu-i încă; unul e

schimbare săvârşită, altul ce va să vie) : ceea ce face că

asemenea concepte nu se potrivesc celor c e există cu

adevărat şi nu admit nici măcar ideea unei schimbări.

3 1 . AET. 1 7, 26 (D. 303) Il. 'tO aKÎ.VIl'tOV Kat 1tE1tEJXlOJ..lEVov mpatpan&c;

[SC . 9Eov Ei Vat].

3 1 . AET. 1 7, 26 (D. 303) Parmenides zice că sfera ne mişcată

şi nemărginită (e divinitatea) .

32. - 1 , 25, 3 (D. 321 ) Il. Kat ATtJ..lOKpt'toc; mxV'ta Ka't' avcXYKTJV' 'tijv

ail'n'Jv BE dvm ELJ..lUPJ..lEVTIV Kat OtKTJV Kal. 7tp6vmav Kal. KOOJ..l07tat6v.

32 . AET. 1, 25, 3 (D. 32 1 ) Parmenides şi Democrit fac să

decurgă totul potrivit necesităfi i : aceasta e pentru ei şi soartă şi

dreptate şi providentă şi făcătoare a Universului .

33. CLEM. Protr. 5, 64 (1 49, 2 St .) Il. BE 6 'bÂ.EatTJc; Seo� EioTTY�oa-ro

7tup Kat yijv.

33. CLEM . , Protr. 5, 64 (1 , 49, 2 St.) . Parmenides eleatul a

introdus ca zei focul şi pământul.

34. PLUT. adv. Colot. 1 3 p. 1 l l 4D 6 o' [Parm.] avatpEî f.!Ev o\&'tf.pav

qrumv [se. t&v VOTJ'tOOV Kal. �ao't&v], EKU'tEpat o' U1t00t00� 'tO 1tpooijKOV

Eic; J..lEV t�V 'tOU EvOc; Kat ov'toc; i&av n9E'tat 'tO VOTt'tOV, OV f.!Ev O:.; ai.OtoV

Kal. ă<p8ap'tOV, EV o' 6J..lOtO'tTJ'tt 7tpOc; UU'tO Kal. 'tOOt J.l� OCXEoilat Ota<popav

1tpooayopEfuac;, etc; Of �V ă'taKtOV Kat q>EpoJ..lEVTJV 'tO aio9r)'tOV, cOV Kat

Kpt�ptov i&îv f.onv 'l'IJ..lEV . . . i'j'top' [B 1 , 29] 'tou VOTJ'tOU Kal. Ka'ta 'tmrca

EXOV'toc; ooautroc; U1t'tOJ..lEVOV 'l'IBE . . . UÂTJ9ftc;' [B 1 , 30] Ota to 1tUV'to007tac;

342

�E'taj3oA.a� Kat nâfrrJ Kat âvo�ot6tT]ta� &xo�evm� o�tA.Eîv npây�acrt.

SIMPL. Phys. 39, 1 0 oosacrtov ouv Kat Ct1tUtT]AOV tOUtOV KUAEÎ tOV A.Oyov

OUX � \jfEuOft Cx1t�, &J...')..' � CtnO 't1); VOTJtft� UAT]8Eîa� Ei� to q>atVO�EVOV

Kat ooKouv to aicrfrrJtov EK1tE7ttooK6ta. Ebend. p. 25., 1 5 Kat t&v

7tE1tEp<Xflfva� (se. CtpX� A.Ey6vtoov] oi !J.Ev 000, 00� rr. EV toî� npO� OOE,av,

nUp Kat yftv fi �âAÂ.OV <p&� Kat <JKOt�.

34. PLUT., Adv. Colot. 1 3, p. 1 1 1 40. Acesta (Parmenides) nu

tăgăduieşte nici una din cele două naturi (a lucrurilor inteligibile şi a

celor părelnice) , ci, dând fiecăreia ce i se cuvine, pune inteligibilul

în ideea unitătii şi a fiintei (fiintă, întrucât veşnicăs şi nepieritoare;

una, din pricina identitătii cu sine şi pentru că nu suferă variatii), iar

sensibilul în aceea a dezordinii şi a m�cări i . Un criteriu al adevărului

acestora se poate vedea în versul: " nezdruncinatul suflet al

binerotunjitului Adevăr" (B 1 , 29) , care priveşte inteligibilul şi ,

totodată, şi " părerile muritorilor, în care nu-i credintă adevărată"

(B 1 , 30), din pricina atingerii cu lucruri ce încearcă tot soiul de

schimbări, de suferinte şi de nepotriviri. SIMPL. , Phys. 39, 1 0.

Rationamentul acesta îl numeşte .. părelnic" şi înşelător, ca unul

ce n-arfi cu totul mincinos, ci numai căzut din domeniul adevărului

inteligibil în acel al sensibilului, aparent şi supus părerii . SIMPL., Phys.

25, 1 5. Din cei ce socot că (elementele) ar fi mărginite la număr

uni i pomenesc două, ca Parmenides, când vorbeşte despre

părere: focul şi pământul sau, mai bine zis. lumina şi întunericul.

35. ARIST. de gen. et corr. B 3. 330 b 1 3 oi o' Eueu� 0\>o

nowuvtE� oomtEp rr. niip Kat yftv, ta �Etal;u �Eiy�ata nowum toutoov

otov atpa Kat U&op. B 9. 336 a 3 E7tEt01) yap nfq>uKEv, ro� q>acrt, to �Ev

BEp�ov otaKpivEtv to re \jfUXj)Ov cruvtcrtâvat Kat toov ăUoov EKacrtov t6

!J.Ev noLEîv to oe nâcrxEtv, EK toutoov Atyooot Kai ota toutoov ânavta

tiiA.A.a yiyvm9at Kai <p8Eipm9at. CIC. Ac. 1 1 37, 1 1 8 P. ignem qui

343

moveat, terram quae ab eo formetur (aus Theophr. Phys. Opin.;

vg l. 28 A 23].

35. ARISTOTEL De gen. et corr. B 3, 330 b 1 3. Cei ce nu se

sfiesc să sustină existenta a două principii, ca Parmenides focul

şi pământul, consideră elementele intermediare ca amestecuri

ale acestora, cum ar fi aerul şi apa. - V 9, 336 a 3. De vreme ce,

aşa cum pretind ei, caldul are darul să despartă şi recele să

unească, iar din celelalte unul e activ şi altul pasiv, ajung să

afirme că din acestea şi prin acestea se nasc şi pier toate

celelalte. C IC. , Acad. 1 1 , 37, 1 1 8. Pentru Parmenides, focul

determină mişcarea, iar pământul e creat de el . . . (după Teofr.

Phys. Op. : cf. 28 A 23) .

36. AET. 11 1 , 2 (D. 327) Il., MEÂ.tO'O'O<; . . . EVU 'tOV KOOJlOV. 4, 1 1 (D.

332) :=:EvO<pUVTit;. Il., MeÂ.tO'O'ot; ayEVTJ'tOV Krtl. ailiwv Krtl. ăq>9rtp'tOV 'tOV

KOOJlOV.

36. AET. 1 1 , 1 , 2 (D. 327) Parmenides şi Mel issos pretind că

Universul e unul . 4, 1 1 (D. 332) Xenofan, Parmenides, Melissos

sustin că Universul e ne născut, veşnic şi nepieritor.

37. - 11 7, 1 (D. 335; vgl. 28 B 1 2) rr. cr'tEq>avar; Elvm 1tEpUtE7tÂ.E'YJlEvar;,

E7trtÂ.Â.TJÂ.our;. 'tl)v J.!Ev EK 1:0i'i apatoi'i, 'tftV OE EK 1:oi'i 7t'l.lKvoii· JllK't(lr; OE

ăHar; eK q>onor; Krtl. O'K61:our; JlE'tul;u •ou1:wv. Kal. 1:0 7tEfJtExov 6E 1tacrar;

u:txour; o1xllv cr'tEpri>v im«ipxnv, ixp' on trup<OOllr; cr'tEq>aVTI. Kal. •o JlEcrm•amv

1trtcr&v cr'tEp�::ov, 7tEpl. a ooÂ.tv 7tup<OoTJr; rsc . cr'tEq>avllJ. •oov oc O"'.lJlJltY&v •itv

JlEO'rtt'tU'tTJV (macrmr; <apxl'Jv> 'tE Krtl. <ahi.av> Kt vTJO'EWt; Krtt yEvecrEwr;

im«ipxnv, fjvnva Krtl. OrttJlOVrt K\lj3Epvf]nv (vgl. B 1 2, 3] Krtt KÂ.TJtOOi'ixov

[B 1 , 141 e7tovoJlCd;n MKTJv 'tE Kal. 'AvayKTJV [B s, 30; 10. 6]. Kal. •ilr; JlEV

'Yilr; a7t6Kptm V Ei Vrtt 'tOV !lE pa O ta 'tftV �trttopEprtV mhf]r; E�Ct'tJl tcraEvm

344

1tÎ.AT]mV, toii Of; 7tupOc; ava7tvoi]v 'tOV ijA.wv K<Xt 'tOV yaA.<XSiav [vgl. B 1 1 ,

2] KUKAOV. (Hlj.I.J.UYft o' El; Uj.l!pOÎV dvat 'tTJV <JEATIVT]V, toii t' a[poc; KUt toii

7rup6c;. 1tEpl<Jtavtoc; o' UVCO'tU't(J) 1tUV't(J)V toii aieEpoc; im' UU'tWl 'tO 7tupWOEc;

imotayftvat toOO' 01tEp KEKAJÎKUj.I.EV oupav6v, ixp' rin ijOT] ta 1tEpiyna.

CIC. de nat. deor. 1 1 1 , 28 nam P. quidem commenticium

quiddam: coronae simile efficit (otEcpaVY]v appellat), continentem

ardorum <ef> /ucis orbem qui cingit cae/um, quem appellat

deum : in quo neque figuram divinam neque sensum quisquam

suspicari potest. multaque eiusdem <modi> monstra : quippe

qui Bellum, qui Discordiam, qui Cupiditatem (B 1 3) ceteraque

generis eiusdem ad deum revocat, quae ve/ morbo ve/ somno

vei oblivione ve/ vetustate delentur: eademque de sideribus,

quae reprehensa in alia iam in hoc omittantur.

37. AET. 1 1 , 7, 1 (D. 335; cf. 28 B 1 2) . Parmenides zice că ar

exista coroane concentrice dispune alternativ, una de element

rar, alta de element des; printre ele, altele formate dintr-un

amestec de lumină şi întuneric. Ceea ce le cuprinde pe toate,

în chip de zid , e solid, având dedesubt o coroană de foc. Dintre

cununile făcute din amestec , cea mai din mijloc e pentru toate

<<începutul>> şi <<cauza>> mişcării şi a naşterii: de aceea o şi

cheamă " divinitate cârmuitoare" (cf. B 1 2, 3) şi " păstrătoare a

cheilor" (B 1 , 1 4) , Dreptate şi Necesitate (B 8, 30; 1 0, 6) . Mai

spune că aerul ar f i o secretie a pământului, emanată din pricina

unei apăsări mai puternice decât el, şi că soarele şi Calea

Laptelui ar fi exhalatii ale focului (B 1 1 , 2) . La rândul ei, luna e un

amestec al acestor două elemente, aerul şi focu l. Dedesubtul

eterului, care ocupă locul cel mai înalt, e aşezată regiunea de

foc căreia i s-a zis " cer"; sub aceasta, ceea ce împresoară

pământul. CIC., De nat. deor. 1, 1 1 , 28 . . . barem Parmenides,

ceva pe de-a-ntregul născocit: un brâu de foc asemenea unei

345

cununi (îi şi zice crtE<pavl]) şi un cerc de lumină ce încinge cerul,

căruia îi dă numele de "zeu " (deus) închipuire în care nu se

poate descoperi nici vreun chip divin, nici vreo noimă . Apoi

alte asemenea ciudătenii, ca unul pentru care Războiul, Dihonia,

Dragostea (8 1 3) şi a ltele de acelaşi soi au ceva comun cu

divinitatea, - porniri pe care le şterg fie boala, fie somnul, fie

uitarea, fie vremea . Observatii de acelaşi fel ar fi de făcut şi

despre stele; cum însă asemenea c rit ici am mai ridicat în

legătură cu alt filosof, le las acum la o parte.

38. -11 1 1 , 4 (D. 340) n., 'HpâKÂ..Ett�, Ltpâtrov, Zi]vrov m)ptvov Eivat

tov o\Jpav6v. Vgl. 1 1 , 1 oben 1 93, 23.

38. AET. 1 1 , 1 1 , 4 (D. 340) Parmenides, Heraclit, Straton şi Zenon

spun că cerul ar fi de foc.

39. -1 1 13 , 8 (D. 342) n. Kat 'HpaKÂ..Ettoc; mA.iJJlata 1t'\Jj)Oc; ta ăcrtpa.

39 . AET. 1 1 , 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi Heraclit spun că stelele

ar fi (masse de) foc condensat.

40. ANONYM. BYZANT. ed . Treu p. 52 , 19 (lsag. in Arat. 1 1 14 p.

3 1 8, 1 5 Maass) K<Xt t&v JlEV c:'utA.av&v t&v <JUV t&t oovn neptaytvrov ta

JlEV aKatov6Jlacrta l']Jliv Kat am::piA.1]7tta, ooc; Kat n. o <pumKoc; dP1JKE, ta

Of Kat<OVOfl<X<JflEV<X eroc; EKtOU JlEYE9ouc; xiA.ta Eim Kata "Apatov.

40. ANONYM. BVZANT. , ed. Treu p. 52, 1 9 (lsag. in Arat. 1 1 , 1 4,

p. 3 1 8 , 1 5 Maass) . Dintre stelele fixe, ce se învârtesc cu tot

Universul, unele, cum a spus şi Parmenides naturalistul, n-ou nume

346

şi nici nu pot fi cunoscute de noi; cele ce au nume, până la

mărimea a şasea, sunt în număr de o mie, după Aratos.

40 a. -1 1 1 5 , 4 (D. 345) Il. 1tp&1:ov !Jlv 'tCt't'tEl 1:ov 'beinov, 'tov mhov

0€ vof.Ltl;Of.LEVOV 'im' a1hou Kal. "l:mrepov, ev 1:Cin ai9Ej)t· f.LE9' ov 1:ov fîA.wv

' ixp' O)l 'tOU<; EV 'tCÎll 1tupc00Cl OO'tEpa<;, 01tEp oupavov KCXAEÎ [B 10, 5].

DIOG. VIII 1 4 (Pythagoras) xpei11:6v 'tE "bo'1tEpOV Kal. <llcomp6pov 1:ov

au1:ov EixEîv, &<; <pl]m Ilapf.LEviOT]<;. Vgl. A 1 cap. 23 (1 2 1 8, 1 6) .

40a . AET. 1 1 , 1 5 , 4 ( D . 345) În eter, Parmenides situează în

primul rând Luceafărul de dimineată (Heoos), care pentru el e

tot una cu Luceafărul de seară (Hesperos) : pe urmă soarele,

sub care situează stelele, în zona de foc pe care o numeşte

cer (B 1 0,5) . DIOG. LAERT. VI I I , 1 5 . Cum spune Parmenides,

(Pythagoras) a fost cel dintâi care a sustinut că Luceafărul de

seară şi Luceafărul de dimineată sunt unul şi acelaşi (cf. A 1 , 23) .

4 1 . - 1 1 20, 8 (D. 349) Il. Kat MT]'tpOOWpD<; 1tUplVOV UOOpXElV 'tOV

iîA.wv.

4 1 . AET. 1 1 , 20, 8 (D. 349) Parmenides şi Metrodoros zic că

soarele ar fi de foc.

42. - 1 1 25, 3 (D. 356) Il. 1t1lptVT]V [SC . dva1 TIJV O"EAeVT]V]. 26, 3 (D.

357) Il. lO"T]V 'tWl i)A.ioll [SC. etVCXl 'tfiV <JEAtlVT]V]' Kal. yap ax' CXU'tOU

<p<O'til;;E'tCXl. 28, 5 (D. 358) 0a.A.fi<; np&'to<; E<pT] uxo 'toti i)A.iou <p<O'til;;ecr9m.

Ilu9ay6pa<;, Ilapf.L . . . . Of.LOtffi<;. Vgl. B 2 1 .

42. AET. 1 1 , 25, 3 (D. 356) Parmenides zice c ă (luna ar fi) de

foc. - 26, 2 (D. 357) Parmenides zice că (luna) e egală cu soarele

şi luminată de el. -28, 5 (D. 358) Thales cel dintâi a spus că (luna)

e luminată de soare. La fel Pythagoras şi Parmenides (cf. B 2 1 ) .

347

43. -11 20, 8 a (D. 349) II. tov ilA.wv Kal. ti]v crEATJVTJV EK toi'l yaA.a�iou

l(QlCAO'\l C:lltOKptefjvm, tOV f.LEV a7to tOU apatottpou fll'Yfl<Xt� o oi] 9Epf.LOV,

ti]v oc a7to toi'l 7tUKvottpou o1tEp 'lfUXPDV.

43. AET. 1 1 , 20, 8 a (D. 349) Parmenides sustine că soarele şi

luna s-ar fi desprins din Calea Laptelui: unul din amestecul mai

rar, care e caldul, cealaltă dintr-un amestec mai dens, recele.

43a. - I I I 1 . 4 (D. 365. M ilchstrasse) II. to tou TtuKVoi'l �eal. tou

apawG fl îyf.La yaA.aKtOEtOE� a7totEA.Ecrat XfJ&f.La.

43a. AET. I I I . 1 , 4 (D. 365 Calea Lactee) După Parmenides,

amestecul densului cu rarul arda o culoare asemenea laptelu i .

44. DIOG. Vll l 48 (Pythagoras) aUa flllV Kat tov oUpc:xvov 7tp&tov

6vof.Lacrat KOOflOV K<Xt ti]v yfiv crtpoyy6A.11v, � oc E>E6q>pacrt� (Phys.

Opin. 1 7] Ilapf.LEVtOTJV, ro� oc Zi]vc:ov 'Hcriooov. Vgl. A 1 1 2 1 8, 1 . AET. m 1 5, 7 (D. 380) Il., l1TJflOKptt� oux to 7t<XVtax69Ev tcrov acpmt&crav [naml.

ti]v 'Y'fivl f.LEVEtv tm tfi� icroppoma� ol>K f:xoooav aitiav 8t' ilv OEi'lpo

f.LâA.A.ov il EKEtcrE PE'IfEtEV ăv· oux toi'lto f.Lovov f.!Ev KpaoaivEaeat, f.LTJ

KtVEtcr9at ot. ANATOL. p. 30 Heib. 7tp� toutot� f:A.Eyov (Pythagoreer)

1tEpl. to f.!Ecrov toov tmm1pc:ov crtotXEiwv KEîcrem nva evaOtKov 8tcmupov

Kujlov, ou ti]v flEO"OtTJta tfi� etcr� Kal. "Of.LTJpov Ei&vm A.Eyovta 'toocrov

f:vEp9' 'Aiooo ooov oUpc:xv� tcrt' a1to yai11�· [E> 16]. toiKacrt of. Kata yE

toi'lto K<XtTJKOAO'\l9r]KEV<Xt tot� I1u9ayoptKOÎ� Ot tE 7tEpt 'bf.L7tEOOKAE<X K<Xt

Ilapf.LEvtOllv Kal. crxEoov oi 7tAE îcrtot toov 7taA.at crocpoov, cpaf.LEVot ti]v

f.Lova8tKi]v cpumv ecrti� tp67tov tv f.!Ecrc:ot i8puaeat Kal. ou:X to icr6ppo1tov

cpuMcrcrnv tl]v autl]v EOpav [daraus THEOL. ARITHM . p . 6 de Falca].

44. DIOG. LAERT. VII I, 48 (Pythagoras) a fost şi cel ce a dat mai

întâi cerului numele de kosmos şi a sustinut că pământul e rotund;

după Teofrast (Phys. Op. 1 7) , meritul acesta ar fi al lui Parmenides;

348

după Zenon, al lui Hesiod. (cf. fr. A 1 , supra, p. 2 1 4) . AET. III, 15, 7 (0. 380) Parmenides şi Oemocrit spun că pământul - depărtat, cum

e, din toate părţile în aceeaşi măsură - rămâne în echilibru,

neavând motiv să se plece într-o parte mai mult decât în alta;

aceasya e şi pricina pentru care se clatină, dar nu se mişcă din

loc . ANATOL. . p. 30 Heib . În plus, mai afirmau (pythagoriciD că în

mijlocul celor patru elemente s-ar găsi, izolat. un cub de foc, a

cărui aşezare centrală pare a o fi cunoscut şi Homer, când zice:

.. atât de departe sub Hades, cât e cerul de pământ" (//. VIII, 1 6) . În privinta aceasta, d e părerea pythagoricilor par să fi fost şi

adeptii lui Empedocles şi ai lui Parmenides, şi cei mai multi din

întelepţii vechi. când sustin că natura monadică ar fi aşezată în

mij loc, ca vatra într-o casă, şi că-şi păstrează locul multumită

echilibrului (cf. THEOL. ARITHM., p. 6 de Falco) .

44a. STRABO 1 94 q>11cri. Bil o rrooelliwvw<; tf\<; Ei<; 7tEvte �wva<;

OtatpEO'E<O<; CtPXTIYOV yevecrEicn IlapfJ.EVlOTIV, a'AJ..: EKEÎVOV flEV O'XEOOV 'tt

Ot7tÂ.acrlaV a7tOq>alVEtV 'tO 7tÂ.ato<; tilv OtaKEKUUflEVTIV [tf\<; flE'ta�u 'tWV

tpomK&v] imep7tt7ttoUO"av txa'tEprov t&v tpomK&v ei<; to EKtO<; Kai. npO<;

taî<; euKpatot<;. Oaraus Achil l . lsag. 3 1 . (67, 27 M.) AET. I I I 1 1 , 4

(Oox. 377 a 8) rr. 7tpW'tO<; aq>WptO'E tf\<; YlÎ<; toU<; oiKOUflEVOU<; 't01tOU<;

imo taî<; OUO"i. �wvat<; taî<; tpomKaî<;.

44a. STRABON L 94 Poseidonios afirmă că autorul împărţirii în

cinci zone e Parmenides, dar că acesta atribuie zonei toride o

lărgime aproximativ dublă, depăşind am ândouă tropicele în

exterior şi spre zonele temperate. Cf. ACHILL. , /sag. 3 1 (67, 27

Maass). AET. I I I . 1 1 , 4 (0. 377 a 8) Parmenides cel dintâi a fixat

zonele locuite ale pământului sub cele două cercuri ale tropicelor.

45. MACROB. S. Se. 1 1 4 , 20 Parmenides ex terra et igne (se.

animam esse) . AET. IV 3, 4 (0. 388) rr. & Kai. "I1t1tacro<; 7tUpc0o11. 5, 5

349

(D. 391) rr. ev oÂ.wt toot effipan to ilYE110vtK6v. 5, 12 (D. 392) rr. Kat

'bll:rtt&ncÂ.fi� Kat dTJilOKpttO� 'tUU'tOV vo\iv Kat \j/UXTJV, 1Ca8' o� OOOEV av

d 11 �ootov ăÂ.oyov Kupiw�.

45. MACROB. , Somn. Scip. 1, 1 4, 20 Parmenides (spune că

sufletul e alcătuit) din pământ şi foc . AET. IV, 3 , 4 (D. 228)

Parmenides şi Hippasos (au sustinut că sufletul e) de foc. -+V, 5,5

(D. 39 1 ) Parmenides (afirmă) că facultatea conducătoare îşi

are locul în întreg pieptu l. - IV, 5, 1 2 (D. 392) Parmenides şi

Empedocles şi Democrit spun că inteligenta şi sufletul sunt tot

una; după ei, nu există animal cu totul i rational.

46. THEOPHR. de sensu 1 ff. (D. 499) 1ttpt o' aimli]o"E� ai 11E.v

1tOÂ.Â.at !Cat 1Ca86Â.ou OOI;at ou' dmv· oi llEV yixp 'tOOl OllOiwt 1tOtofutv, oi

Of 'tOOl Evavtiwt. rr. llEV !Cat 'b111tt0oKÂ.fj� !Cat ITÂ.atwv 'tOOl OllOLWt, oi Of :rttpt 'Ava�ay6pav !Cat 'Hpa!CÂ.El'tOV 'tOOl evavtiwt. (3) rr. 1-lfv yixp OÂ.�

OUOEV alfl<llJtlCEV UÂ.Â.a llOVOV, O'tt oooîv OV'totV crtmxtiov !CUta w \mq:43aÂ.Â.OV

ECf'tt V il yvoo�. eav yixp UtEpUtpllt 'tO BtpllOV il 'tO IJIUXPOV. UÂ.Â.TJV yi vmem

-nlv Otavotav, j3EÂ. tico OE 1CUt Ka8apontpav -nlv Ota 'tO 8tpll6v· ou lltlV aÂ.Â.a

Kat tm)'tTJv lkîmlai nv� crullllEtpia�· ·ro� yap EKacrtott, q>TJCfiv, E:xn ... .

v61111a' (B 16). to yixp aicr86.vEcr8at Kat to q>povEI:v � tauto Â.Eyn· oto

Kat -nlv llVTJilllV Kal ti]v Â.TJ81lv a1to to\Jtwv yivtmlm ota tfi� KpacrE�· âv

o' icra�wcrt tfit lll�El. 1tO'tEpov ECf'tal q>poVEÎV il o\5, !CUt ti� il Ota8Em�.

OUOEV E'tt ouî:Jpt!CEV. O'tt OE Kal 'tOOt Evavtiwt 1Ca8' auto 1tOlEl tt)v atcrBTJcrtv,

q>avtpOV ev o t� q>TJ01 tov VEKpOV q>roto� 1-lfv Kat 8tp11oii Kat q>rovfi� OUK

aicreavEmlm ota -nlv EKÂ.EtiJitV to\i 7tup6�. wuxpo\i oc Kat mw7tfi� Kat toov

evavtiwv aicr86.vEcr8at. Kat OÂ.W� OE 7tâv 'tO OV EXEtV nva yvootv. oihw

llEV ouv auto� EOtlCEV U1tO'tE11Vtcr8at tfit q>acrtt ta CfUilllaivovta OOOXEPfi

ota tt)v il7t6Â.TJIJit v.

46. THEOPHR. , De sensu 1 urm. (D. 499) În ce pirveşte senzatia,

multe păreri generale (exprimate asupră-t) se reduc la două: unii

350

c red că e produsă de ceva asemănător, alt i i de contrariu .

Parmenides, Empedocles ş i Platon sunt pentru similar, adeptii lui

Anaxagoras şi Heraclit pentru contrariu . . . (3) În general vorbind,

Parmenides n-a precizat nimic, afară de faptul că - două fiind

ele mentele - cu noaşterea e determinată de elementul

pre c u m pă n itor. Într-adevăr, (pretinde ef) după cum

precumpăneşte caldul sau recele, gândirea e alta, mai bună şi

mai curată fiind cea prilejuită de cald. Şi aceasta însă are nevoie

de parecare măsură: " căci", zice, " după cum de fiecare dată . . . "

(B 16) . Despre simtire şi despre gândire spune că ar fi acelaşi lucru;

de aceea şi amintirea şi uitarea ar fi pricinuite tot de cald şi de rece,

potrivit felului cum sunt amestecate; uită însă să precizeze dacă

gândirea e posibilă atunci când -în amestec - participarea celor

două elemente e egală, şi ce soi de întocmire e aceasta . Că

perceptia i se pare posibilă chiar cu contrariul (ca/du/ut) singur, reiese

limpede din versurile unde se sustine că, din lipsa focului mortul nu

simte lumina, nici căldura, nici sunetele, dar că simte frigul, tăcerea

şi celelalte contrarii. Orice fiintă îndeobşte e înzestrată astfel de el

cu o facultate conoscitivă. Pe calea aceasta a afirmatiei, pare dar

a înlătura Parmenides dificultătile ivite de pe urma conceptiei lui.

46a. AET. v 30, 4 (Dox. 443, 1 2) II. ril� yi.vmem mxpa titv toi\

9EpJlOU im6A.€t\jltV.

46a. AET. V, 30, 4 (D. 443 1 2) Parmenides (zice că) bătrânetea

e pricinuită de scăderea elementului cald.

46b. TERTULL. de anima 45 somnum . . . Empedocles (3 1 A

85) et P. refrigerationem.

46b. TERTUL., De anima 45 Pentru Empedocles (fr. A 85) şi

Parmenides somnul e răcire.

3 5 1

47. AET. IV 9 , 6 (D. 397 b 1 ) rr . • 'bj.L1tEOOKÂ.ftc;, 'Ava�ay6pac;.

�TJI!OKpttoc;, btixoupoc;, 'HpaKÂ.EtOTJc; napa tac; <1\llli!Etpiac; trov n6prov

tac; 11:ata I!Eroc; aicr9flm:tc; yivmeat tou oiKdou t&v aicr9TJt&v E.Ka<rtou

E.Ka<JtTJt tvapj.L6ttovtoc;.

47. AET. IV 9, 6 (D . 397 b 1 ) Parmenides, E m pedocles,

Anaxagoras sunt produse de o proporţionare a porilor, fiecare

din obiectele simtite adaptându-se întocmai fiecărei senzati i .

48. -{?) IV 13 , 9. 1 0 (D. 404) "Inmpxoc; aKtîvac; <pTJ<1lV rup' EKatEpo\l

trov 6cp9aÂ.j.L&v anotEtVOj.LEvac; toîc; 7tEpamv ailtrov oiovEt XElp&v tnacpaîc;

1tEptKa9amoooac; toîc; EKtoc; CKOj.Lam tl)v cXVti.Â.TJijllV autrov npOc; to OpattKOV

avaotoovat. EVtOt Kat rrueay6pav tl)t OO�t taUtTJt <1\lVEmypacpoumv atE

ol) j3Ej3a.uotl)v trov lla9TJj.Latrov Kat npbc; tOUt(J)t Ilapj.LEVtOTJV Ej.L<pat vovta

toiito ota trov nOtTJilatrov.

48. AET. (?) IV, 1 3 9, 1 0 (D. 404) H ipparchos afirmă că din

fiecare ochi pornesc raze ale căror extremităti - asemenea

atingerii unor mâini - vin în contact cu corpuri le externe şi

procură văzu lu i perceptia lor. Un i i atr ibuie părerea ş i lu i

Pythagoras, ca unui chezaş al acestor învătături . şi pe deasupra

şi lui Parmenides, care ar fi înfătişat-o în opera lui poetică.

49. PHILODEM. Rhet. fr. inc . 3, 7 ( 1 1 169 Sudh.) oU& Kata rr. Kat

MEÂ.tcrcrov v to nâv Hyovtac; Eivat Kat ota to tac; aicr9JlcrEtc; IJIEu&îc;

Eivat. AET. IV 9, 1 (D. 396, 1 2) Ilu8ay6pac;, 'bj.L1tEOoKÂ.ftc; , a:vocpavTJc;,

Il. ljiE\lOEÎc; ElVat tac; atcr9ftO'Etc;.

49. PHILODEM. , Rhet. fr. incert. 3, 7 (11 , 1 69 Sudh.) . . . n ici cu

Parmenides şi Melissos, care spun că totul e Unu şi că de aceea

senzatiile sunt înşelătoare. AET. IV, 9, 1 (D. 396, 1 2) Pythagoras,

352

Empedocles, Xenofan şi Parmenides susţin că senzaţi i le sunt

înşelătoare.

50. AET. IV 9, 14 (D. 398) rr., 'ciJ.m:OoKAJÎ� eAAEi\j/Et tpcxpfl� titv

ăpE/;tv [SC . yivmBm].

50. AET. IV, 9, 1 4 (D. 398) . . . după Parmenides şi Empedocles,

pofta ar fi pricinuită de lipsa de hrană.

5 1 . CENSORIN. 4, 7 . 8 Empedocles . . . tale quiddam confirmat.

prima membra singula ex terra quasi praegnate passim edita,

deinde coisse et effecisse solidi hominis materiam igni simul et

umori permixtam . . . haec eadem opinia etiam in Parmenide

Veliensi fuit pauculis exceptis ab Empedocle t dissensis. Vgl. AET.

V 1 9, 5 (31 A 72) .

5 1 . CENSORIN., 4, 7, 8 Empedocles . . . susţine şi el cam tot aşa

ceva. Din pământul parcă greu, ar fi ieşit la iveală mai întâi

membrele izolate, care s-ar fi reunit apoi alcătuind substanta

omului întreg, amestec de foc şi de apă . . . Această părere se

întâlneşte şi la Parmenides cel din Velia, care, cu excepţia câtorva

amănunte, nu se depărtează de Empedocles. Cf. AET. V, 19, 5.

52. ARIST. de port. anim. B 2. 648 a 25 evtot yap ta eV'UOpa t&v

m:t;&v BEpiJ.OtEpCt q><XO'lV Ei vat, Af.yovtE� ro� E7ta.Vl0'0 î tit V \j/UXPOtlltU tOU

t6n:ou iJ tfl� qrlxm:� am&v 9Ep1J.Ot11�. l((Xt ta ciVatiJ.U t&v EVUÎIJ.WV l((Xt ta

9ftAro t&v app€vwv, otov Il. ta� yuvaîKa� t&v âvOp&v 9Ep1J.OtEp<x� Eivat

<pllcrt Kal E'tEflOi nvE�, � ota 'tftv BEp1J.6'tllta Kal n:oA.um�J.oucrm� ytvo�J.tvwv

t&v yuvmKEiwv, 'ciJ.m:OoKÂ.JÎ� & touvavtiov.

52. ARISTOT. , De port. anim. 8, 2, 648 a 25 Uni i sustin că

vieţuitoarele acvatice sunt mai calde decât cele de uscat,

353

pretinzând că propria lor căldură trebuie să compenseze

răceala elementului în care trăiesc, şi tot astfel că animalele

lipsite de sânge ar fi mai calde decât cele cu sânge, şi femelele

decât masculi i . Parmenides, bunăoară, şi altii câtiva afirmă că

femeile sunt mai calde decât bărbatii şi că acestei călduri,

cum şi faptului că au mai mult sânge, s-ar datora menstruatia;

Empedocles, tocmai pe dos.

53. AET. v 7, 2 (D. 4 1 9 nach 3 1 A 8 1 ) n. civncrtp6<proe;· ta fllv 7tp0<;

taî<; ăpKtOt<; ăppEva IJÂ.acrtficrat ( to\i yap 7ruKVOU JlEtEXEt V 1tAEtovo<;),

taoEnpo<; taî<; JlEO'T]Jl13pi.m<; 9JîM:a 1tapa ti]v cipm6tT]ta. 7, 4 (0. 420)

'A va!;ay6pm;, n. ta JlEV EK tWV &ţtoov [SC o 0'1ttpJ.lata] Kataj3ciA.A.m9at Ei<;

ta &�ia JlEpTI tfi<; Jliltpa<;. ta o' tK toov ciptcrtepoov Ei<; ta ciptcrtepâ.. Ei o'

tvaA.Â.ayEiT] ta tfi<; KataiJoA.fi<;, yivEO'Eiat 9JîM:a. Vgl. ARIST. de gen.

anim. � 1 . 763 b 30 (59 A 1 07) . CENSORIN. 5, 2 igitur semen

unde exeat inter sapientiae professores non constat. P. enim

fum ex dextris fum e laevis partibus oriri putavit. Vgl. 24 A 1 3.

53. AET. v, 7 , 2 (D. 4 1 9) Parmenides dimpotrivă: regiun ile

nordice produc masculi (ca unele înzestrate cu mai mult

element dens) , regiunile sudice femeie, din pricina elementului

rar. - 7, 4 (D. 420) Anaxagoras şi Parmenides pretind că sământa

din dreapta e zvârlită în dreapta uterului şi cea din stânga în

stânga . Dacă se schimbă d irectia ejaculări i , se naşte parte

femeiască. Cf. ARISTOT. , De gen. anim. IV, 1 , 763 b 30. CENSORIN.

5, 2 Dascăl i i de intelepciune nu sunt lămuriti de unde vine

sământa. Parmenides o dată e de părere că se formează în

partea dreaptă, o dată în stânga.

54. -v 1 1 , 2 (D. 422) n. otav JlEV ci1to to\i &�to\i JlEpou<; tfi<; JliJtpa<;

6 y6vo<; a7toKpt9fit, toî<; 7tatpciow, ihav oE ci1to to\i ciptcrtEpou, taî<;

JlT]tpâ.mv [SC . OJ.lota ta tEKva yivm9m]. CENSORIN . 6, 8 ceterum

354

Parmenidis sententia est. cum dexterae partes se mina dederint,

tune filios esse patri consimiles, cum laeve, tune matri. 6, 5 at

inter se certare feminas et maris et, penes utrum victoria sit,

eius habitum referri auctor est Parmenides. Vgl . LACTANT. de

opif. 1 2, 1 2 dispares quoque naturae hac moda fieri putantur:

cum forte in laevam uteri partem masculinae stirpis semen

inciderit, marem quidem gigni opinatio est, sed quia sit in

feminina parte conceptus, aliquid in se habere femineum supra

quam decus virile patiatur, ve/ formam insignem ve/ nimium

candorem vei corporis levitatem vei artus delicatos vei staturam

brevem ve/ vocem gracilem ve/ animum inbecillum ve/ ex his

plura. item si partem in dexteram semen feminini generis

influxerit, feminam quidem procreari, sed quoniam in masculina

parte concep ta sit, habere in se a/iquid virilitatis ultra quam sexus

ratia permittat, out valida membra out imm oderatam

longitudinem out fuscum co/orem out hispidam faciem out

vultum indecorum out vocem robust am out animum audacem

out ex his p/ura (vgl. B 1 8) .

54 . AET. v, 1 1 , 2 (0. 422) Parmenides e de părere c ă atunci

când omul se desprinde din partea dreaptă a uterului (copiii

seamănă cu) tatiL atunci când se desprinde d in stânga , cu

mamele. Dealtminteri e părerea lui Parmenides că atunci când

sământa vine din dreapta, copiii sunt asemenea tatălui, când

vine din stânga, asemenea mamei. -6, 5 Parmenides afirmă că

între bărbat şi femeie e o luptă şi că (pruncuQ reproduce

trăsăturile celui de partea cui e biruinta. Cf . LACTANT., De opif.

1 2, 12 . Se crede că firile amestecate se nasc în acest chip.

Când se întâmplă ca sământa bărbătească să cadă în partea

stângă a uterului, părerea e că se naşte un bărbat dar că, d in

pricină că a fost zămislit în partea femeiască, păstrează în firea

355

lui ceva de femeie, - mai mult decât se potriveşte felului

bărbatului: ori o frumusete deosebită, ori prea multă albeaţă,

ori debilitate a trupului, ori mădulare gingaşe, ori statura joasă,

ori glas subţire, ori suflet moleşit, ori mai multe trăsături de felul

acesta. Tot astfel, dacă sămânţa femeiască lunecă în partea

dreaptă (a uterulut) , se naşte o femeie, dar, întrucât se

zămisleşte în partea hărăzită bărbaţilor, are în ea ceva mai

bărbătesc decât se cade, sau c u loare înc hisă , sau fată

păroasă, sau înălţimea prea mare, g las puternic, sau suflet

cutezător, sau mai multe trăsături de acestea (cf. B 1 8) .

FRAGMENTE

TIAPMI:::.NIL\OY TII:::.PI rl>Y'f.l:::.w'f./ Despre natură

1 ( 1 - 32 Karst. , 1 - 32 Stein .) . 1 - 30 SEXT. vi 1 1 1 ff. o ot yvwptJ.L�

autoiJ [des Xenophanes] TI. tOU J.LEV Ool;acrto'\i 'A.6you Kattyvw, <f>llJ.ll

ot to'\i acr9EVEÎ<; exovto<; U1tOA:r]\j/Et<;, tov o' f.mcrfllJ.LOvtKOV, tOUtEcrn tOV

UOtU1tt(J)tOV, i>1tE9EtO Kpttf]pwv, U1tOOt<i<; Kat tfi<; t&v aicraf]crEWV mcrtEwc;·

f.vapx6J.LEV� yo'\iv to'\i TIEpt q)'OOEW<; ypa<pEt tov tp61tov to'\itov· 't1t1tot . . .

aA.119fJ<;' (anschliel3end aAA.a cru . . . A.Ei.1tEtat jetzt B 7, 2-7). Folgt

seine Paraphrase cap. 1 1 2 - 1 1 4: f.v tol>tot<; yixp o napJ.LEvtOll<; t1t1touc;

J.LEV <f>llffiV aUtOV cpEpEtv ta<; aA.6you<; tfi<; 'l'UXfi<; OpJ.L<i<; tE Kat ăp€�Et<; ( 1 ),

Kata OC tJlV 1tOA\><pllJ.LOV OOOV 'tOU OatJ.LOV� 1tOpEUEcr9at tl]v Kata tOV

cptAOOO<pOV 'A.6yov 8Ewpiav, oc; A.6y� 1tp01tOJ.l1tOU OatJ.LOV� tp01tOV E 1t t

ti]v U1tUVtWV OOTIYEÎ yv&mv (2. 3), KOUpa<; o' auto'\i 1tp00ynv tU<; aicraf]crEt<;

(5), wv tii<; J.LEV aKo<i<; aivittEtat f.v t&t A.EyEtv 'oowîc; . . . KUKA.mc;' (7. 8) ,

touttcrn toî<; t&v rotwv, ti]v cpwvi]v Ot' wv KataOEXOVtat, ta<; OE op(xcrEt<;

'HA.taoac; Kol>pa<; KEKATIKE (9), OWJ.Lata J.LEV N u K t o <; a1toA.mofuac; (9),

'f.<; <pao<; <OC> CÎlcrUJ.LEVa<;' ( 10) Ota to J.LTJ XffiPt<; <protbc; yivm9at titv XPficrtv

aut&v. E1tt OE tT]v '1t0AU1totvov' f.A.9Eîv L\tKllV Kat exoucrav 'KAllÎOa<;

356

Uf.LOI.j3ou�· ( 1 4), 'tllV OlUVOHXV ampcxÂ.EÎ� EXOOOCXV 'tU� 'tOOV 1tpCX'"fflCXtOJV

KcxtcxÂ.ft\jiEt�. fin� cxutov imo&ţcxf.LEVT\ (22) E7tcxyyEÂ.Â.E'tCXt ouo

'tCXU'tCX oilicil;EtV 'i)f.LEV UÂ.T\8EÎ� EU1tEteto� U'tpEf.LE� ijwp' (29), 01tEp EO"n 'tO

tii� E1tlO"'tTtflll� Uf.LE'tCXKÎVT\'tOV �fif.LCX, E'tEpoV OE ·�pot&v o61;cx� . . . UÂ.T\9il�'

(30), 'tOUtEO"'tl 'tO EV o6E,T\l KEÎf.LEVOV 1tâv, O'tl Tiv �CXlOV. 28-32 SIMPL.

d. caei. 557 , 20 oi Of. ăvOpE� EKEîvot otttiJv im6crmmv imE'tÎ.9Evto, tiJv

f!Ev tou ovtro� ovt� tou VOT\'tOU, tiJv Of. tou ytVOf.LEVOU tou cxicr91"\tou,

01tEp OUK i)E,iouv KCXÂ.EÎV ilv U1t�, aÂ.IJJ.. OoKOUV ilv. OlO 1tEpt 'tO ilv aÂ.ft9wxv

dvcxi 'PT\O"l, 1tEpt OE 'tO ytVOf.LEVOV ooE,cxv. Â.EyEt youv 6 TI. 'XPE<ll . . . 1tEpOOV'tcx'

(28 ff).

t1t1tot tai f.LE cpEpoum v, ooov t' e1tl. Suf! o� i Ka vot,

ltEfl1tOv, E1tEÎ f.L' E� ooov �ficrcxv 1tOÂ.UcpT\f.LOV ăyooom

&xtf.LOV�, il Kcxta mivt' ăcrtll cpEpEt do6tcx cp&tcx·

'tfjt cpfPOf.LT\V" tfit yap f.LE 1toÂ. il<ppcxcrtot <pEpov t1t1tm

5 clpf.LCX 'tl'tCXÎVOOOCXl, KOUpCXl o' OOOV TJYEflOVEOOV.

ăE,rov ()' EV XVOÎT\lO"lV lEt crilptyy� autftv

cxi96f.LEV� (Ootoî� yap E1tEiyno otvrowîmv

KUKÂ.Ot� Uf.L<po'tEpco9Ev), O'tE cr1tEpxoicxto nEfl1tEtV

'HÂ.tao� Koi)pcxt, 1tpoÂ.t1tooom orof.Lcx'ta N uK'to�.

10 Ei� <pao�. ci>craf!Evcxt Kpcitrov ă1to XEpcri. KcxÂ. umpcx�.

f:v9cx 1tUÂ.ext NuKt6� 'tE Kcxt "Hf.Lcxt6� dm KEÂ.Eil90Jv,

KCXÎ O"� i>1tEp9upov Ufl!pl� EXEt KCXt Â.atv� ouoo�·

CXU'tCXl o' cxietpun 1tÂ.fjV'tCXl f.LE"(UÂ.OtO"l 9\lpEtpot�·

t&v Of. MKT\ 1toÂ.il1tOtv� EXEt KÂ.T\îo� af.Lol.j3ou�.

15 'tllV Oll 1tCXp!pclf.LEVCXl KOUpcxt f.LCXÂ.CXKO ÎO"l Â.O"(OlO"t V

1tEÎO"CXV E1tl!ppcx0COJ�, c:iX; O"!plV �Â.CXVOJ'tOV oxficx

U1t'tEpE� OOcrEtE 1tUÂ.EOJV cl1t0" 't(Xt OE 9upE'tpOlV

XUO"fl' axcxve� 1tOÎT\O"CXV UVCX1t'tclf.LEVCXt, 1tOÂ.UXUÂ.KO�

ăE,ovcx� EV crilptyE,tv Uf!Ol�oov EiAiE,cxcrm,

2D rof.L<pm� Kal. 1tEp6v11tmv cipry:x)'tE· Tiit ţxy. ot' autErov

iSU<; EXOV KOUpal Kat' alla�ttov aplla Kat t7t1tO'll�.

Kai. !lE BEa np(xpprov u1tEoc�ato, XE îpa 8E XEtpi.

&:�ttEpi]v EAEV, 00&: o' E1t0� cpato Kai. !lE 7tp0mpx)a·

00 Koiip' a8avatot<Jl cruvao� i]VtOXOlffiV,

25 tnno� taî. crE <pepoumv iKavrov illlEtEpov &o, xaîp' ' E1tEl ofu crE llOÎpa KaKi] 7tpoU1tE111tE v&mlat

tflvo' OOOV <îi yap an' avepomrov EKtO� 1tUtO'll tcrti.v),

a'J-..,1-JJ. 8Eill� tE OÎ.KTJ tE. XpEOO oc crE navta 1t'll8ecr8at,

it11Ev 'A"ATJBEÎ.TJ� EUKUKAt� atpE11E� îitop

30 ftOE Ppatoov o6�a�, taî� OUK EVt mcrtt� a"ATJSil�

aA"A' E111tTJ� Kal. talita llaSilcrwt, ci><; ta OOKOUvta

xpflv OOKlll� dvat Ota navt� navta 1tEpOOVta.

357

1 . 1 -30 SEXT. VI I , 1 1 1 şi urm. Discipolul acestuia (a/ lui Xenofan)

Parmenides dispreţuia rationamentul de opinie, vreau să spun

întemeiat pe reprezentări lipsite de temei, şi lua drept criteriu

raţionamentul ştiinţific, cu alte cuvinte fără greş, tăgăduind în

acelaşi timp orice crezare senzatiilor. la începutul poemului

Despre natură se exprimă în felul următor: " iepele ce mă

poartă . . . " (v. 1 -30 şi fr. B 8, 1 -e) . Urmează parafraza lui Sextus, p.

1 1 2+1 4: " în aceste versuri, Parmenides zice că e dus de iepe,

adică de pornirile irationale ale sufletului şi de pofte ( l ); că

înaintează pe calea lăudată a zeiţei, revine a spune speculaţia

întemeiată pe raţionamentul filosofic, care rationament, în chip

de divinitate insotitoare, călăuzeşte spre ştiinta universală (2.3);

că îl conduc copile, adică senzatiile (5), dintre care pomeneşte

auzul, atunci când vorbeşte de " două . . . cercuri" (7.8), altfel

spus cercurile urechilor, prin care acestea primesc sunetele;

numeşte ochii copile ale soarelui, care părăsesc lăcaşurile Nopţii

(9) şi năzuiesc spre lumină ( 1 0) , pentru că folosirea lor nu e cu

putinţă fără lumină. Zice că se îndreaptă spre Dreptatea

358

amarnic pedepsitoare, în ale cărei mâini stau chei ce inchid şi

deschid ( l 4) , cu alte cuvinte ratiunea înzestrată cu întelegerea

sigură a lucrurilor. Primindu-1 (22) , acesta îi spune că-I învată

două lucruri: unul, sufletul neinfricat al adevărului lesne de crezut

(29) , adică altarul nezdruncinat al ştiintei, altul, părerile muritori/ar

. . . (30), adică tot ce se bizuie pe părere, care e nesigură. 28-J-2

SIMPL., De caelo 557, 20 Oamenii aceia admiteau o îndoită

ipostază: una a ceea ce există cu adevărat, a inteligibilului. alta

a ceea ce devine, a sensibi lului. pe care nu se învoiau s-o

numească de-a dreptul .. fiintă", ci .. fiintă aparentă". De aceea

şi spun că de adevăr nu se poate vorbi decât în legătură cu

ceea ce există, şi că despre ceea ce devine nu putem avea

decât păreri. Zice, într-adevăr, Parmenides: .. Trebuie să înveti a

cunoaşte . . . " (v. 28 şi urm.) .

" lepele ce mă poartă, până unde râvneşte să-mi ajungă

sufletu l, mă duceau, în timp ce pe calea mult lăudată mă

călăuzeau zânele, ce îndrumă pe omul ştiutor dincolo de orice

aşezare omenească. Pe acolo am fost dus, acolo mă târau

cumintile iepe (5) înhămate la car, iar copilele-mi călăuzeau

drumul. Strânsă-n buccele, asia scotea un sunet de fluier (de-o

parte şi de alta încinsă de apăsarea celor două roti) ori de

câte ori, părăsind lăcaşurile Noptii, copilele Soarelui porneau

să mă grăbească ( 1 0) spre lumină, în t imp ce cu mâinile îşi

ridicau vălurile de pe creştet.

Acolo sunt portile ce despart cărările Noptii şi ale Zilei din

două părţi prinse între praguri de piatră: cât sunt de-nalte, uşi

mari le umplu golul. uşi ale căror chei ce-nchid şi deschid sunt în

mâna Dreptăti i amarn ic-pedepsitoare. ( 1 5) Pe aceasta ,

vorbindu-i cu cuvinte blajine, copilele au hotărât-o lesne să

tragă în grabă zăvorul portilor; date în lături porţile şi-au căscat

larg golul, făcând să se rotească în găurile lor balamalele de

359

bronz, (20) prinse cu n ituri ş i cuie. Prin poartă, de-a lungul drumului,

copilele au mânat înainte carul şi caii .

Pe mine, zeita m-a primit cu drag, mi-a luat în mâna-i mâna

dreaptă şi astfel a grăit, vorbindu-mi: " tinere, care întovărăşit

de călăuze nemuritoare (25) ajungi la casa noastră cu iepele

ce te poartă, bun venit! Căci n-a fost un ceas rău care te-a

îndrumat să păşeşti pe calea aceasta (departe de cărările

obişnuite ale oamenilor), ci Legea şi Dreptatea. Cuvine-se acum

să cunoşti totul, şi sufletul neînfricat al bine-rotunjitului Adevăr,

(30) şi părerile muritorilor, în care nu-i crezare adevărată. Dar şi

aceasta ai s-o inveti. cum că părerile trebuiau şi ele să fie în

chip verosimil, de vreme ce străbat totul în tot chipul . . . ".

2 (fruher 4) (33 - 40 K. , 43 - 50 St.) . PROCL. in Tim. 1 345, 1 8

Diehl (nach B 1 ' 30) K!Xt mxÂ.tV 'Ei <r . . . •hap7t6v' K!Xt 'oiîtE . . . q>pacrau;'.

3 - 8 SIMPL. Phys. 1 1 6, 25 Ei oc ttr; E7tt9'uf.LEÎ Kat autou tou

rrapf.LEvi.&n.> wuwc; J..eyovtoc; aKooom tixc; 7tp0tacrnc;, tl)v f.LEv to

1t!XpU to OV OUK OV lC!Xt OUOEV Â.EYO'OO!XV, ilnc; i] auti) EO'tt tfil to OV

f.Lovax&c; MyEcrElat, E'i.>pi)crEt ev EKEivmc; toîc; E1tEmv· 'i] f.LEv . . . q>pacrmc;'. B

3 schl iesst an.

Ei o' ăy' EycOV EpECO, lCOf.LtO'at OE O'U f.LU9oV cllCOOOac;.

!Xl1tEp OOot f.LOUVat ot1;;i)m6c; Eicrt voficrat·

i] f.LEV o1troc; ecrn v tE Kal. OOc; ouK ecrn lllt d vat,

IIEt9ouc; ecrn KeJ..Eueoc; ('AAflSEiflt yap o7tfl&î),

5 i] o' wc; OUlC EO'ttV tE lC!Xt wc; XpEWV EO'tt lllt dvat,

t!lv oi) tot q>pUSCO 1t!XV!X7tEueEa Ef.Lf.LEV atap7tOV'

outE yap ăv yvoiflc; t6 yE llll eov (ou yap av"OOtov)

oiîtE q>pacrmc;.

2 (altădată 4). PROCL. , In Tim. l , 345, 1 8 Diehl (după B 1 , 30) . . .

şi iarăşi : .. Haidem, am să-ti spun etc. " şi " Căci nefiinta etc. ". 3 -

360

8 SIMPL . , Phys. 1 1 6, 25 . . . de vrea cineva să asculte aceste

propozit iuni chiar de Parmenides, pe cea care proclamă că

afară de fiintă nu-i decât nefiintă şi nimic , - ceea ce e tot una

cu a spune că se poate vorbi numai de fiintă, - o va găsi în

versurile: " una e etc. " (v. 3-8).

" . . . Haidem, am să-ti spun (dar tu, ascultându-mi vorba, ia

aminte) care sunt singurele căi de cercetare ce pot fi gândite:

una, care afirmă că este şi că nu-i chip să nu fie, e calea

Convingerii (ce întovărăşeşte Adevărul); (5) cealaltă, care

afirmă că nu e şi că trebuie să nu fie, aceasta, ti-o spun, e o

cale ce nu poate fi câtuşi de putin cercetată: căci nici de

cunoscut n-oi putea cunoaşte ce nu e (pentru că nu-i posibil) ,

nici să-I exprimi . . . "

3 (fruher 5) ( 40 K., 50 St.) . CLEM. Strom. vi 23 (11 440, 1 2 St.)

'Apunocpav11� Elf>ll 'ouvatat yo.p rcrov t&t Opâv to voEîv' [fr. 691 K.] Kal.

7tp0 toutou o 'cA.Eatl'l� rr. 'to yo.p .. . Eivm'. PLOTIN. Enn . v 1 , 8 Tl7ttEto fl.EV

ouv l((lt rr. 7tp6tEpOV tfJi; tota'6tll� OOSl'l�. Ka900ov E� tauto cruvfjyEv ilv l((lt

vouv Kal. to ilv ouK tv toî� aioihltoî� ttieuo. to yap . . . dvat

'Aiywv KUt UlCÎVlltOV ÂiyEt tOUtO, KcritOt 7tp()<Jtt9d� tO VOEÎV <!WfJ.UttKi]V

7tâcrav lCÎVllffiV E�atp&v a7t' autou. An B 2 anzuschliessen .

. . . tO yap UUtO VOEÎV E<!tlV tE KUt Eivat.

3 (altădată 5). CLEM. , Stromat. VI, 23 (1 1 , 440, 1 2 St .) Aristofan

a spus: " gândul poate face tot atât cât fapta" (fr. 69 1 K.) şi,

înaintea lui, eleatul Parmenides: " căci e tot una etc . . . . "PLOTIN,

Enn. v, 1 , 8 Altădată de părerea aceasta a fost şi Parmenides,

ca unul ce pune laolaltă fiinta şi gândul, iar fiinta n-o rânduia

printre cele sensibile. Când zice : " căci e tot una . . . "întelege că

36 1

e şi nemişcată, măcar că, adăugându-i gândul, îi tăgăduieşte

orice mişcare corporală (Se leagă cu B 2) .

" . . . căci e tot una a gândi şi a fi".

4 (fruher 2) ( 89 -92 K . , 37-40 St.) . CLEM. Strom. 5, 1 5 (1 1 335,

25 St. , nach Emp. ( 3 1 B 1 7 , 2 1 ) ) a'A.'J.JJ. "Kal. rr. Ev trot amou 1totfu..Latt

m:pl. tfic; E'A.1tWoc; aivtcrcr611evoc; ta tomma 'A.Eyet· ''A.eoocre . . .

O'l.lVtO'tCt!J.EVov', Em:l. "K<Xl. 6 E'A.1ti!;oov KaeCtm:p 6 7ttO'tEU<ov t6it v6it opat

ta voT)ta Kal. ta IJ.EÂ.Â.ovta. Ei toivuv cpa!J.Ev n dvat oi"Katov, cpaJ,J.tv ot

K<Xl "K<XÂ.6V, aÂ.Â.a K<Xl a'A.ftSf:tav tl Â.E'YOIJ.EV' ouoev OC mlmotE tOOV tOtoUtOOV

toîc; o<p8aÂ.IJ.OÎ<; EtOOIJ.EV, aU' ll !J.OVOOl t6it v6it.

Â.EOOO'E ()' OIJ.wc; am:6vta v6oot 1tapEOVt<X 13e!Xxiooc;·

ou ya.p a1tot!J.it�et to Eov tou Eovtoc; i:xmeat

oute cr"Ktova!J.evov 1tavtTJt 1tavtooc; Kata Koo!J.ov

OUtE O'UvtO'tCt!J.EVOV.

4 (altădată 2) . CLEM . , Stromat. 5, 1 5 (1 1 335, 25 st.) Dar şi

Parmenides în poemul său , referindu-se la sperantă z ice:

" Priveşte etc. " (v. 1 -4), pentru că cine speră, ca ş i cine crede,

vede cu gândul lucrurile inteligibile şi viitoare. Într-adevăr, aşa

cum spunem că există un Drept spunem că există şi un Frumos,

ba vorbim şi de un Adevăr: totuşi n-am văzut niciodată cu ochii

vreunul din lucrurile acestea, cii numai cu mintea.

" Priveşte cu gândul cum lucrurile depărtate sunt totuşi cu

adevărat apropiate; căci nu va despărti fiinta de legătura-i cu

fiinta, nici de-ar fi pe de-a-ntregul împrăştiată în tot chipul, cu

rânduială , nici de-ar f i strânsă laolaltă.

5 (fruher 3) ( 4 1 . 42 K. St. ) . PROCL. in Parm. 1 p. 708, 1 6 (nach

B 8, 25)

362

�uvov of. f!Oi eanv,

6mt69Ev ăpl;rof.Lat· -r69t yap m:Utv t�OflC:U aUBt�.

5 (altădată 3). PROCL., In Parm. 1, p. 708, 1 6 (după B 8, 29)

" . . . m i-e tot una, de unde voi începe; căci acolo mă voi

întoarce iarăşi ".

6 ( 43 - 5 1 K . , 5 1 - 59 St. ) . SIMPL. Phys. 1 1 7 , 2 (nach B 2) on &

it avn<paa� ou auvaÂ.Tt8EOCt, ot' EKEivrov Af.yet "tOOV E1t&v ot' rov �fl<pE"tat

"tOÎ� E� "tamo auvayouat "tU UV'ttKelflEVCX" dmov yap 'fun yap Eivat . . .

Ot�iJ<n� <Etpyro' enayet>• 'au-rap .. . KEÂ.E�·. 78, 2 flEfl\jfUflEVO� yap

-roî� -ro ov Kal. -ro f.LTJ ov auf.Lq>Epoumv ev -r&t VOTt"t&t 'oî� . . . -rau1:6v'

(B 6, 8. 9) Kal. U7tOO"tpE'lfCX� 'tfi� 600\i "tij� 1:0 flTJ ov �Tt"tOOOTt� 'aUa . . .

VOTtflCX' (B 7, 2), E7tCtyEt 'f.LOUVO� K"tÂ..' (B 8, 1 ft).

XPTJ -ro At.yetv 1:0 voeîv -r' eov Eflf.LEvat· i:an yap Etvat,

flTtOEV o' OUK funv· "tU a' eyoo <ppU�Ea8at ăvroya.

npci:J'tll� yap a' a<p' 600\i -rmn11� ot�itm� <Etpyro>,

au-rap E7tEn' U7t0 "tij�, fiv oil jlpo-rol. eioo"t� OOOEV

5 7tÂ.auov-rat, oiKpavot· UflTtXCXVtTt yap ev au-r&v

a-rft9Eatv ie\Jvet 7tÂ.CXK"tov v6ov· oi & <popounat

Kro<pal. Ofl� "tU<pÂ.Oi -re, -re9Ttn6-re�, ăKpna <p\iÂ.a,

oi� -ro nEÂ.Et v "tE Kal. OUK e t vat -rau-rov vev6f.Lta"tat

Koi> -rau-r6v, nav-rrov & 7tCXÂ.t V"tpon6� ean KEÂ.Eu8o�.

6. SIMPL., Phys. 1 1 7, 2 (după B2) . . . că propoz�iunile contradictorii

nu pot fi deopotrivă adevărate, o spune în acele versuri în care

mustră pe cei ce identifică contrariile. într-adevăr, după ce zice:

" căci a fi este . . . " (v. 1 -3) , adaugă: " şi apoi încă de la aceea . . . " (v.

4-9-) x. 78, 2 După ce mustră pe cei ce, în categoria inteligibilului,

pun laolattă fiinta şi nefiinta: " pentru care a fi şi a nu fi e tot una" (v.

363

8-9:) şi după ce-şi abate cititorul de la calea care-şi propune să

cerceteze nefiinta: " dar tu abate-ti gândul" (fr. 7, 2) , adaugă: " mai

rămâne . . . " (fr. 8, 1 şi urm.) .

"Trebuie spus şi gândit că numai fiinta este; căci a fi este

<<posibil», dar neantul nu e <<posibil>>: tocmai ceea ce ti-am

poruncit să iei aminte. De la această dintâi cale de cercetare

te îndepărtez, şi apoi încă de la aceea pe care orbecăiesc

muritorii neştiutori, (5) oameni cu două capete: căci în pieptul

lor nepriceperea călăuzeşte m intea rătăcită, iar ei sunt purtati

ca nişte surzi şi orbi , prostiti, gloată fără judecată, în ochii căreia

a fi şi a nu fi e totuna ş i nu-i tot una, pentru care în fiece lucru e

o cale de întoarcere".

7. 8 ( 52 - 1 20 K. 60 - 61 . 34 - 37; 62 - 1 24 St. ) . 7, 1 - 2 PLATO

Soph. 237 A v. î. a . s. 258 D n. oc b J.!Eym;. & Jtuî, Jtutcrtv fJJ.J.îv oootv

apx6J.J.Ev6� 'tE Kut liux 'tEAou� touto altEJ.!apt\lputo, JtE�fit 'tE && EKacr·wtE

Â.Eyoov mt J.!Eta J.!Etpoov· ou y(xp J.!ftltO'tE tom' ouooJ.!fit (so d ie Hss.),

<p11mv, dvut J.!Tt onu· aUa ... v611J.1u. ARISTOT. Metaph. N 2, 1 089 a

2 fooC,E y(xp UU'tOÎ� mivt' EO'E0'9at Ev ta OV'tU, umo 'tO OV, Ei J.!Tt n� AOOEt

KUt OJ.!OOE j3aOtEÎ'tat t&t napJ.!EVtOOU A6yoot 'ou y(xp . . . EOVtu', aAA' avaYKll

dvm to J.!it ov &î�m on fcrnv. 7 , 2 - 7 (fruher l , 33 - 38) SEXT. vll 1 14

( nach B 1 1 227, 39. 228, 1 2 ) Kut EJtl. tEÂEt 7tpooOtucru<pEî to J.!Tt &îv

uicref]crEm ltj)ooEXEtV aÂ.Aa tc:Ot AOyOlt. JlTt yfq> O'E, <j)llcrlV, '€� ... P"eevtu'

(7 , 3 - 7 , 6 im Text cap. 1 1 1 - ÂEiJtEtut). eiA}.' outo� J.!EV Kut uut�. �

EK tc:Ov EipllJ.lEvOOV O'UJ.!<pUVE�. tov ElttO''tllJ.!OVtKOV A6yov Kuv6vu 'tij� EV toî�

oumv UA119Eiu� avuyopEOOU� aJtEO''tll tfi� t&v uicreitcrEOOV ElttO''tUO'EOO<;. 8,

1 - 52 SIMPL. Phys. 144, 29 (nach 28 A 2 1 ) EXEt oc outcoot ta JlUa

"titv 'tOU J.!Tt OV't� avuipEmv· ( 145) 'J.!OUV� . . . aKoU<ov'. 8, 1 - 1 4 DERS. 78,

5 (nach B 7, 2) EJtayn 'Jlo'l>v� . . . JtoAAa J.!aAu' Kut Jtapaliiocoot

AOtltOV 'tel 'tOU KUpioo� OV't� O'llJ.lEÎU' -� ayEVll'tOV . . . 1tEo"mv'. 'tUU'tU Bit

1tEpt 'tOU Kupioo� OV'tO� Uyoov Evapy� UltOOCtKVUO'tV, on ayEVll'tOV 'tOU'tO

364

"CO ov· oihE yap El; ovtcx;· ou yap 1tpOU1tftPXEV ăA.Ao ov· OU"CE EK "COU lli]

ovt�· ou& yap E<J"Ct "CO lli] ov. Kat OUl ti oi] "COtE, aJ..) .. a lli] Kat 1tpO'tEpOV

f\ OOtEpov EYEVEtO; OJ...t..: ou& EK "COU Ttftt llEV OV"C� Ttftt & lli] ovtcx;, � "CO

yEV'l"COV yivetat (VEU1tAatOVt<JX'lE Tiop<JtEAAuvy)· ou yap av toti a7tA&<;

ovtcx; 7tpoti1tapxot "CO 7tftt llEV ov Ttftt & lli] OV, aUa llEt' auto lxpE<J"CllKE.

3-4 CLEM. Strom. v 1 1 3 (11 402, 8 St.) n. oc . . . roof. 1tw� 1tepl. toti Seou

yp&.q>et· '1toA.Aa . . . atpEilE� ito' ayf.v'ltov'. 38 PLATO Theaet. 1 80 D

ăA.J...ot au tavavtia "COU"CO� a1tEq>iJvavto 'oiov . . . . OVOI.l' Eivat' Kat ăA.A.a

ocra Mf.A.tcrcroi "CE Kat n ap�.tEvioat EVaVttOUilEVOt 7tâ<Jt "CCU"COt�

oncrxupiSovtat. 39 vgl. M ELISSOS 30 B B Ei yap ecrn yft Kat U&op ... Kat

ta ăAA.a ocra q>acrl.v oi ăvepomot Eivat aA.'lBil· 42 vgl . SIMPL. Phys. 1 47,

13 El1tEp EV ecrn '6�.toii to 1tâv' (5) Kat '7tEtpa� 7tUilatov'. 43-45 PLAT.

Soph. 244 E Ei toivuv OAOV E<JttV Wcr1tEp Kat n. Af.yEt 'mivto9EV . .. tftt f\

tftt', totoiit6v YE ov "CO ov llf<JOV "CE Kat ecrxata EXEt . EUDEM. bei Simpl.

Phys. 1 43, 4 ootE oU& trot oupavrot Eq>a<JilO"C"CEt ta 7tap' autou AEYOilEVa,

� n� tl1tOAcxj3EtV 6 hOO'lll� ql'l<JtV (fr. 1 3 Sp.) aKoooavta� "COU 'mivto9Ev

. . . 0-yKWt'· ou yap &.otaipet� 6 OUpaV�, aU' OUOE Ol.l.Oto� crq>aipat, aUa

crq>aipa funv it t&v q>OOtK&v aKptPEcrtât'l. 44 ARIST. Phys. 1 6. 207 a

1 5 Pf/... nov Ol'l"CEOV ITapl.l.EvlO'lV MEAl<J<JOU Etp'lKEVat' 6 llEV yap ta ă1tEtpOV

oA.ov q>fi<JÎ.V, 6 & to oA.ov 1tE1tEpav9at '�.tecrcr69Ev icro7taA.�'. 50-61 SIMPL.

Phys. 38, 28 <JUil1tA'lpWcr� yap tov 1tEpt "COU VO'l"COU A.6yov 6 n. e7tâyEt

taun . . . 'ev t&t . . . 7tapeAâcr<Jllt'. 50-59 SIMPL. Phys. 30, 1 3 �.tEteA.9c:Ov &

a1to trov VO'l"COOV E1tt ta ai<J9llta 6 n. "/îtot a1tO aA'l8Eia�, ffi� aut6� q>'l<JtV,

E1tt oo�av EV oi� Af.yEt 'ev t&t . . . aKol>wv', trov YEVT)"COOV apxa� Kat

auto� <JtotXEtOOOE� l.lfv ti]v npffi"C'lV avn9Em V E8Eto, f\v q>&<; KaAE î Kat

(Jl(Ot� <fi> 1tiip Kal. yftv fi 7tuJCVov Kal. apatov f\ tautov Kal. etepov, A.Eywv

Eq>�ft� toi� 7tp6tepov 7tapaKEtllEvO� E1tEcrtV '�.topq>� . . . EllPpteE� te'. 52

SIMPL. Phys. 1 47 ' 28 a1ta"C'1AOV KaA.d trov E1t00V tOV KOOI.l.OV tOV 1tEpt ·�

jlpotEio� o��- 53-59 SIMPL. Phys. 1 79, 3 1 Kal. yap o\ito� ev tol.�

� o6/;av '9EpllOV Kat \jiUXpOV apxa� 1tOtEî· taiita OE 1tp00ayopel>Et 1tUp

365

Kal. yfjv (Arist. p . 1 88a 20 ) Kat q>&� Kal. vUKta iitot mc6to�· 'Atyn y(xp

JlEta ta 7tEpt aA.11eda� (p. 1 80) 'J.Lop<pa� . . . EJ.lj3pt9t� tE'.

7 - 8. Primele c inci versuri constituie fragmentul VII; cele

şaizeci şi unu de versuri care urmează constituie fragmentul

VI I I .

OU yap Jlll1tOtE tOUtO OaJlfit Ei Vat JlTJ EOVta·

aUa cru tfjcro' liq>' ooou o�iJmo� EipyE VOllJlCl

JlllOC cr' E9o!; 7t0All7tEip<>V OOOV Kata ti!VOE �tacrew,

VO>Jlâv ămco1t0v OJlJlCX Kal. itxiJmcrav aKouiJv

Kal. yA.&crcrav, Kpîvat oc A.Oywt 7tOAU011ptv i::A.E-yxov

E� EJlE!lEV P"ef.vta. JlOV� o' Ett JlU9o!; OOoÎO

A.Ei7tEtat <il<; Ecrtt v· tai>tllt o' enl. criJJ.Lat' eam

7tOAAU JlaA.', cb<; ayEVlltOV EOV Kal. avffiA.E9p6v ecrnv,

E<Jtt y(xp OUAOJlEÂi� tE Kal. atpEJlE� T]o' atEAE<Jtov·

5 ouoc nat' Tjv ouo' ecrtat, E7tEt wv ecrnv, OJlOU m1v,

EV, (J\JVEX�' tiva y(xp ytvvav o�iJcrmt autou;

Ttfjt n69Ev (lU�lleEV; ooo' EK JlTJ e6vt� 00(J(JO)

cpacrem cr' oooe voEîv· ou y(xp cpatov ouoc vo11t6v

ecrnv 07t0>� OUK E<Jtt. ti o' ăv JltV Kal. XPE� Wp<JEV

10 futEpOV il np6cr9Ev, tou JlllOEV� ap�aJlEVov, cpuv;

out� il 7tUJltCXV 7tEÂivat XpEcOV ecrnv f1 ouxi.

ouoc Ttot' EK JlTJ E6vt� Eq>iJcrEt mcrtt� icrx�

yiyvm9ai n nap' aut6· to\l ELVEKEV OUtE YEVEcr9at

out' oAA.ucr9at avfjKE MK11 xaA.acracra TtEOlltmv,

15 aH' exn· it OE Kpim� 1tEpl. tOUtO>V EV t&to' ecrtiv·

funv f1 OUK ecrnv. KEKpttat o' OUV, Wcr1tEp aVU-yKll.

tTJV JlEV eâv av611tOV avcOVUJlOV (ou y(xp aA119iJ�

E<JttV 600�). tTJV o' WcrtE 7tEAEtV Kal. Etllt\lflOV Eivat.

Tt&� o' âv E7tEtt' a7tOAOttO e6v; m'il� o' ăv KE YEVOtto;

366

20 Ei yap iiyEvt', OUK E<Jt(t), ouo' El 1tOtE JlO .. Â.Et E<JE<J9at.

tcO� YEVE<J� JlEV a1tE<Jj3E<Jtat Kat c'bt"OOt� oÂ.EBpo�.

ou& Otatpu6v E<J'ttV, E7td 1tâv E<J'ttV OJlOÎov·

OUOC tt tfit Jlâ:Â.Â.OV, tO KEV dpyat JltV <JUVEXE<J9at,

ouoc n XEtpOtEpOV, 7tâ:V o' EJl1tÂ.EOV E<J'ttV EOVtO�.

25 t&t �uvEX� 1tâv tanv· tov yap t6vn JtEA.at;Et.

autap UKtVTJtOV JlE-ycXÂ.roV EV JtEipam OEaJlOOV

ronv ăVUPXOV ăJta"OOtOV, E7td YEVE� Kat oM:epo�

tfiÂ.E JlaA.' E1tMXX8TJaav, a7t&<JE of: man� aÂ.TJeiJ�.

tam6v t' tv taut&t tE JlEvov Ka8' rout6 tE KEÎtat

30 xoutm<; EJl7tEOoV aUBt JlEVEt" KpatEpi] yap 'AvayKTJ

JtEipat� EV OC<JJlOÎ<JtV EXEt, t6 JltV UJ.l<pt� EEpyEt,

ouvEKEv ouK atEÂ.EUtTJtov ta tov eEJl� dvat·

E<J'tt yap OUK Em&ut�· [JliJ] EOV o' âv 7tavto� EOCÎtO.

tamov o' Eatt VOEÎV tE Kat OUVEKEV E<J'tt VOTJJlU.

35 ou yap ăvEu tau E6vt�, Ev c:Ot JtE<pana!lfvov E<Jtt v,

EilpiJaE� ta voEîv· oU&v yap <fi> f.anv il f.atat

ăAA.o 7tape� tou t6vt�, E1tEt t6 yE Mo îp' E7tEOTJ<JEv

ouA.ov aKivTJt6v t' EJlEvat· t&t Jtavt' ovoJl(a) f.atat,

ooaa jlpotot Ka'tE9Evto 7tE1tOt96t� Etvat UÂ.TJ8fi,

40 yiyVE<J8at tE KUt OÂ.Â.U<J9at, dvai tE Kat OUXÎ,

Kat t67tov aA.A.aaanv ota tE xp6a <pavov aJlEil3nv.

autap E1tEt 1tEÎpa� 1tUJlatov' tEtEÂ.EaJlEVOV E<JTI

7tavto9Ev, EUKUKÂ.ou a<paipTJ� f:vaA.i)'Ktov 5-yKoot,

Jlma69Ev iaoJtaA.� JtavtTJt· ta yap outE n JlEî�ov

45 oiîtE n 13at6tepov 7tEÂ.Evat XPE6v E<Jtt tfit il tfit.

outE yap ouK tov f.an, t6 KEV 1taum JltV iKvEî<J9at

Ei� OJlOV, out' EOV E<JttV 01t(l)� ElTJ KEV EOVt�

tfit Jlâ:Â.Â.OV tfit o' ijaaov, E1tEt 7tâ:V E<J'ttV ă<JuA.ov·

ot yap 7tavto9Ev iaov, OJ.l&� tv JtEipam K\:JpEt.

50 EV t&t aot 1taoo matov A.Oyov it& VOTJJlU

af .. Upt� aA.11M11�- OOE,a� o' ano 'tOOOE 13po<Eia�

f.UXv9aVE, KOOIJ.OV EIJ.WV tntoov aTta'tllAOV aKOUooV ..

IJ.Op<p� yap Ka'tt9Ev-ro ouo yvmiJ.a� ovOIJ.USEt v·

'tWV f.LtUV ou xPfffiv E<J'ti.V - EV Olt 1tEnA.aV111J.EVOt Eicriv - .

55 -ravna o' EKpivavw OCIJ.U� Kat mlf.LUt E9EV't0

xoopl.� an' aA.A.i!A.oov, 'tijt f.I.Ev cpA.oyo� aiatpwv nup,

ijmov ov, f.I.Ey' [<ipal.ov] EÂacpp6v, toou-r&t miv-rocrE

'tOOU'tOV,

't&t o' E'tEpoot Il il 'tOOU'tOV" a-rap KaKElVO Kat aU'tO

-ravna vUKt aoafj, 1tUKt vov OCIJ.� Ef.L�pt� 'tE.

00 -r6v crot f.yro ouiKOOIJ.OV EotKo'ta mina cpanl;oo,

ro� ou IJ.il no'tE TI� crE 13po-r&v YVOOIJ.ll napEÂU<J<Jllt.

367

7.8 . 7 , 1 -2. PLAT. , Soph. 237 A Marele Parmenides, copile, pe

când eram şi noi copii, a sustinut lucrul acesta de la început şi

până la sfârşit , proclamându-1 când în proză şi când în versuri:

" nu, asta nu, cu nici un chip", zicea el, să fie cele ce nu sunt; c i

tu . . . ". ARISTOT. , Metaph. N, 2, 1 089 a 2 Oamenilor acestora l i s-a

părut, într-adevăr, că toate fiinţele sunt una, fiinta însăşi, câtă

vreme nu se dezleagă şi se dă a ltă soluţie argumentului lu i

Pa rmenides: " nu, asta nu . . . ", dar că e ra n evoie să se

demonstreze că nefiinta există. - 7, 2 -7 (altădată 1 , 33-38) SEXT.

VI I , 1 1 4 (ca urmare la parafraza citată la fr. 1 ) Spre sfârşit

lămureşte că nu trebuie să se ţină seamă de senzaţi i , ci de

raţiune. Nu cumva, zice, " deprinderea . . . " (v. 7 , 3..:;.) . Cum rezultă

limpede din cele spuse, chiar şi el, făcând din rationamentul

ştiinţific criteriul adevărului în ce priveşte fiinţele, şi-a înturnat

mintea de la examenul senzaţiilor. - 8, 1 -52 SIMPL. , Phys. 1 44, 29

(după A 2 1 ) . Astfel se exprimă după ce înlătură nefiinta: ( 1 45)

"mai rămâne . . . ". - 8, 1 - 1 4 SIMPL. , Phys. 78,5 (după B 7,2) . . .

continuă: " mai rămâne . . . în număr mare", după care expune

caracteristicile fiinţei absolute: " fiind nenăscută . . . ". Cele spuse

368

despre f i inta absolută dovedesc l impede că aceasta e

increată: nu provine, într-adevăr, nici d intr-o fi intă (căci altă

fiintă, îna intea ei, n-a fost) , nici din nefiintă (căci nefiinta nu există) .

De ce s-a ivit atunci într-un anumit moment, şi nu înainte sau

după? -Nu provine însă nici din ceva ce pe de o parte există,

pe de alta nu există, cum se nasc cele nenăscute, căci ceea

ce pe de o parte există, pe de alta nu există, nu poate să fi

existat înaintea fiintei absolute, ci s-a ivit după ea. -34 CLEM. ,

Stromat. V, 1 1 3 ( 1 1 , 402, 8 St.) Despre divinitate, Parmenides scrie

cam aşa: " multe . . . neclintit şi nenăscut". 38 PLAT. , Theaet. 1 80

D . . . altii iarăşi au pretins tocmai contrariul precum: " . . . poartă

numele"şi alte câte mai sustin cu înverşunare Melissii şi Parmenizii

ce se opun tuturor acestora. - 39 Cf. Melissos B 8 . . . dacă există

pământul şi apa . . . şi a lte câte mai z ic oameni i că sunt

adevărate . 42 Cf. SIMPL. , Phys. 1 47, 13 de vreme ce unul este

" laolaltă totul" (5) e şi o " ultimă l imită". - 43-45 PLAT. , Soph. 244

E . . . dacă, aşa cum zice Parmenides, e întreg " din toate părţile

. . . ic i şi colo", o astfel de fiintă are mijloc şi extremităti. EUDEM. la

SIMPL., Phys. 1 43, 4 . . . încât ceea ce spune el nu se potriveşte

nici cerului, cum îşi închipuie unii , după spusa lui Eudemos (fr. 1 3

Sp .), cu gândul la " din toate părţile asemenea . . . ": căci cerul nu

e nici indivizibi l , nici asemenea unei sfere, c i dintre toate sferele

materiale cea mai exactă. -44 ARISTOT. , Phys. G, 6, 207 a 1 5 . . .

trebuie s ă credem c ă Parmenides a grăit m a i bine decât

Melissos. într-adevăr, unul zice că totul e nesfârşit, altul că e

mărginit, " deopotrivă cumpănit fată de mijloc ". - 50 --61 SIMPL.,

Phys. 38, 28 . . . sfârşindu-şi expunerea în j urul intel igib i lu lu i ,

Parmenides adaugă următoarele: " cu aceasta pun capăt . . . ".

50-&9 SIMPL. , Phys. 30, 1 3 . . . trecând de la cele inteligibile la cele

sensibile, sau, cum zice el, de la adevăr la părere, acolo unde

spune: " cu acestea", Parmenides ia şi el principi i le lucrurilor

369

create drept elemente, în raport cu opozitia primordială pe

care o numeşte lumină-întuneric, sau foc-pământ, sau des-rar,

sau identic-altul, afirmând în continuarea versurilor mai înainte

reproduse: " au găsit cu cale să numească două forme . . . ". -52

SIMPL., Phys. 147, 28 Înşelătoare numeşte el potriveala cuvintelor

despre părerile muritori/ar. 53- 59 SIMPL. , Phys. 1 79, 3 1 . . . . . . şi

acesta, acolo unde vorbeşte de părere, " pune ca princ ipi i

caldul şi recele", numindu-le foc şi pământ (Arist . , p. 1 88 a 20) şi

lumină şi noapte sau întuneric. Căci iată ce zice, după ce a

vorbit de adevăr (p. 1 80) " au găsit cu cale să numească după

forme etc . . . . " (Fragmentul întreg trebuie pus în legătură cu B 6) .

7. " Căci nic icând vreo constrângere nu va putea face să

fie lucrurile ce nu sunt; ci depărtează-ti cugetul de această

cale de cercetare. Nu lăsa nici ca de-a lungul drumului pomenit

deprinderea călită în multe încercări să te silească a recurge la

ochiul ce nu vede, la urechea plină de vuiet ori la l imbă, c i

judecă cu mintea încâlc ită pricina de care ti-am vorbit.

8 . Mai rămâne însă să aduc vorba despre calea ce zice că

<<fiinta>> este. De-a lungul ei, sunt semne în număr mare cum

că, nenăscută f i ind, aceasta e şi nepieritoare , întreagă,

neclintită şi fără capăt: (5) n ic i nu era. n ic i nu va f i , de vreme

ce e acum laolaltă, una şi neîntreruptă . Ce obârşie i-ai putea

găsi? Ce fel şi de unde ar fi putut creşte? căci n-am să te las să

spui nici să gândeşti că «s-a putut ivi» din nefiintă: nu se poate,

într-adevăr, spune nici gândi că ceea ce nu este <<este>>.

Şi-apoi ce nevoie ar fi putut-o face ( 1 0) - ivită din n imic -să se

nască mai târziu ori mai devreme? Aşa că trebuie neapărat

<<să credem>> că este întru totul, ori că nu este. Şi iarăşi

niciodată tăria convingerii nu va incuvi inta că din nefiintă se

3 70

poate naşte a ltceva decât nefi inţă. Din această pric ină,

Dreptatea n-a lăsat «Fiinta» nic i să se nască nic i să piară,

slobozind-o din legături, ( 1 5) ci o ţine bine. Hotărârea în această

privinţă stă în alternativa: este sau nu este. Hotărât e însă, cum

şi trebuie, că, neputând fi nici gândită nici formulată, una din

căi să fie lăsată la o parte (căci nu e calea adevărată) şi că

ceala ltă care zice este, e şi cea adevărată. Cum ar putea,

într-adevăr, să piară ceva care este, cum ar putea să se nască?

(20) Căci, de s-a născut, nu este, şi nici de trebuie să fie cândva

în vi itor. Astfel naşterea se stinge, iar pieirea e vorbă goală.

Nici divizibilă nu-i. pentru că e toată la fel: nici unde nu se află

un mai mult ori un mai puţin în stare să-i împiedice continuitatea,

ci toată e plină de fiinţă. (25) În felul acesta, e în întregime

continuă: «înlăuntru-i» fiinţa se mărgineşte cu fiinţa.

Ci. nemişcată în hotarele unor cumplite legături, stă fără

început n ic i sfârşit, de vreme ce Naşterea şi Moartea au fost

alungate departe , gonite de convingerea adevărată . Aceeaşi

în aceeaşi stare zăbovind , zace în sine (30) şi astfel, neclintită,

rămâne locului. Amarnica Nevoie o ţine în strânsoarea hotarului

ce-o înconjoară din toate părţile, pentru că nu-i îngăduit ca

fi inţa să fie ne isprăvită: astfel se face că nu-i l ipseşte nimic; căci

de i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi totul.

E tot una a gândi şi gândul că «ceva» este; (35) doar,

fără fi inţa în care e exprimat, nu vei găsi niciodată gândul. Căci

nimic nu este, n ic i nu va fi, afară de fiinţă, câtă vreme Soarta a

constrâns-o să fie întreagă şi nemişcată. Vorbe goale fi-vor dar

toate câte au fost scorn ite de muritori cu gândul că-s

adevărate: (40) naşterea şi moartea, a fi ş i a nu fi, schimbarea

loculu i ori a strălucitoarelor culori.

De vreme ce <<aşa cum am spus>> există un ultim hotar,

acesta e împlinit de jur împrejur, asemenea massei unei sfere

3 7 1

bine rotunjite, în toate părtile ei deopotrivă cumpănită fată de

mij loc . Căci nu-i îngăduit «ca fiinta» să fie ici sau colo cu

ceva mai mare (45) sau cu ceva mai mică, câtă vreme nu

există nefiinta, care s-o împiedice să ajungă la ceva de aceeaşi

natură , iar fiinta nu-i nici ea într-un loc mai multă, într-altul mai

putină, ci peste tot neatinsă: ca una care, fiind în aceeaşi măsură

în fiece punct, se găseşte în aceeaşi măsură pretut indeni

înăuntrul marginilor ei .

(50) Aci întrerup vorba-mi vrednică de crezare şi gândul

despre adevăr. De-acum, ascultând potriveala înşelătoare a

cuvintelor mele, învată să cunoşti părerile muritorilor. Aceştia

au găsit cu cale să numească două forme (dintre care, de una

nu era nevoie, - aci stă greşeala lor); (55) au despărtit aparenta

în aspectele-i opuse şi i-au dat semne de recunoaştere osebite

între ele : de-o parte, cerească vâlvătaie a focului binefăcător,

din cale-afară de uşor, identic cu sine în toate părtile lui (nu însă

şi cu altul); de cealaltă, - de capul său, ceva tocmai dimpotrivă:

noaptea întunecoasă , deasă şi greoaie la înfătişa re . (60)

Această orânduire, întru totu l asemenea a parente i , t i-o

semnalez, pentru ca nicicând să nu te amăgească părerea

muritorilor . . . "

9 ( 1 2 1 - 1 24 K. , 1 25- 1 28 St.) . SIMPL. Phys. 1 80, 8 (nach B 8, 59

) KUt llEt' oÂ.iya 1tUÂ.tV 'autap . . llTtOEV'. Ei 8E 'llTtOE'tEp<Ot llE'tU llTtOEV' KUl

ăn apxai ăwpro Kat ăn tvavtiat OTtÂ.outm.

a\nap rm:t8T] 1tUV'tU cpaoc; KUl v\Jl; OVOilUO''tUt

Kai ta Kata crcpetEpac; ouvalletc; E1tt toîcri te Kat toîc;,

1tâv 1tÂ.EOV EO''tl V OllOU cpaeoc; KUl WKtOc; acpavtou,

tO'<OV Ull!pO'tEpOOV, E1ttl OUOC'tEprot llE'tU llTtOEV.

3 7 2

9 . SIMPL. , Phys. 1 80, 8 (după B 8 , 59) . . . iar după putin: " după

ce . . . alta". Dacă însă " nimic nu tine de una sau alta", vrea să

spună că amândouă sunt principii şi că sunt contrare.

" După ce totul a căpătat numele de lumină şi întuneric iar

aceste denumiri - potrivit puterilor fiecăreia - s-au aplicat unui

lucru sau altul, totul e deopotrivă plin de lumină şi de nevăzută

n oa pte , a m â ndouă egale de vreme c e n i m i c n u t ine

<<exclusiv>> de una sau de alta".

1 0 ( 1 32 - 1 38 K . , S. 797 St.) . CLEM. Strom. v 1 38 (1 1 4 1 9, 1 2 St.)

aqm:o�EVO� oiiv Em TIJV c:lÂ.TJBft �a8TJ01V (Christi) 6 j)ouÂ.O�EVO� aKOuE't(l)

J.LEV Ilap�EVÎOOU 'tOU 'hAEchou umcrxvouf.llvou 'etO'TJl . . . ăcrtpwv'. Vgl.

Plut. adv. Col. 1 1 1 4 B (Ober Parmenides) o� YE K<Xl OUXKOO'J.LOV

1tE1tOlTJ't<Xl K<Xl O''tOlXEÎ<X J.LlyY� 'tO Â.<XJ.L7tpOV K<Xl O'KO'tElVOV EK 'tOU't(I)V

ta cpatvo�Eva 1tavta Kal. ota toutwv a1totEÂ.Eî · Kaî yap m:pl. yft� dpTJKE

1tOÂ.Â.Cx K<Xl m:pl. OUpaVOU K<Xt i!J..iou K<Xl O'EÂ.i]VTJ� K<Xl YEVEO'lV av8pomov

a<pi]YTJ't<Xt' K<Xl OOOEV clppTJ'tOV cOc; avt1p UPX<XÎ� EV <pOOtOÂ.oyl<Xt K<Xl cruv8d�

ypa<pJ1v iliiav, OUK aÂ.Â.otpia� 8w<p8opc:'tv, t&v KUplwV 1t<XpftKEV.

dcrTJt 8' ai8epiav tE <pUO'l v tat' f.v aiBEpt Jtavta

cri]�ata K<Xt K<XB<Xpâs Efuyf.o� i]EÂ.iow

J..a�1ta� Ep-y' aiBTJÂ.<X Kal. 6mt68ev f.�eyf.vovto,

€pya tE KUKÂ.W1t� m:UO'TJt m:pi<potta creÂ.i]VTJ�

5 K<Xl <pUcrtV, Eilii]crE� & K<Xl OUpaVOV a�<pl.� EXOV't<X

i:'v8ev [J.LEV y(xp] i:'<pu te K<Xt � �tv ăyooo(a) EnEOTJO'EV

'Ava-yKTJ

m:ipat' EXEtv ăcrtpwv.

10 . CLEM. , Stromat. V, 1 38 (11 , 4 1 9, 1 2 St.) . . . odată ajuns la

a devărata învătătură (a lu i Cr istos) , asc u lte c ine vrea

făgăduielile eleatului Parmenides: " cunoaşte-vei . . . ". Cf. PLUT.,

3 7 3

adv. Colot. 1 1 1 4 B . . . Care (Parmenides) elaborând o explicatie

a lumii şi amestecând -ca elemente -lumina şi întunericul . face

să derive din acestea şi prin acestea toate cele văzute. Aşijderi

spune multe despre pământ, despre cer, despre soare şi despre

lună, şi lămureşte naşterea oamenilor; ba, ca vechi cercetător

în ale naturii, care a compus <<în acest domeniu>> o scriere

originală, iar nu o vulgarizare a unor scrieri străine, n-a lăsat

netratat nic i unul din subiectele importante.

" Cunoaşte-vei natura văzduhului şi toate semnele câte sunt

în el şi tainicile căi ale curatei făclii a mândrului soare, şi care li-i

obârşia; afla-vei înrâurirea şi firea rătăcitoare a lunii cea cu

ochiul rotund; cunoaşte-vei şi cerul atoatecuprinzător, de unde

s-a ivit şi ce fel - cârmuindu-1 - Nevoia 1-a legat, ca să păzească

hotarele stelelor . . . ".

1 1 ( 1 39 - 1 42 K . , 1 29 - 1 32 St.) . SIMPL. de caei. 559, 20 n. 8E

m:pl toov aicr9rrroov ăp�au9al cpl]ot A.EyEt v·

7t00� yaîa Kat ijÂ.ux; i]8E m:Â.TJVT]

aief]p 'tE �uvo� yct'A.a t' crUpavtov Kal. oÂ. U1!1t�

i:uxato� 1']8' ăutpffiv 8€p�-LOV 1-LEV� Wpll i]Gl]uav

yiyveuem.

Kat 'tOOV 'YlVO�-LEVffiV Kat cp9Etp01!EVffiV 1-LEXPl 'tOOV !!oplffiV toov �WtffiV

ti] v ytvem v 7tapa8ibffiut.

1 1 . S IMPL. , De caelo 559 , 20 Despre lucruri le sensib i le,

Parmenides zice că începe a spune:

"în ce fel pă mântu l şi soa rele ş i luna şi văzd uhu l

atoatecuprinzător ş i Calea Lactee ş i depărtatul O lymp ş i

fierbintea tărie a stelelor, au prins a lua fiintă", - după care

înfătişează facerea lucrurilor susceptibile de naştere şi pieire,

până la mădularele vietuitoarelor.

3 7 4

1 2 ( 1 25 - 1 30 K . , 1 33 - 1 38 St .) . 1 - 3 SIM PL. Phys. 39, 1 2 (nach

B 8' 6 1 ) J.LE't' oÂ.iya OE mlÂ.l V 1tEpt 'tOOV oud V (J'tOlXElWV dmilv E7tll'YEl Kat

'to 1totTJ'tlKov Mywv ou't� 'ai yap . . . Kuj3Epvât'. 2-6 Ebenda 3 1 , 1 0

Kat 7tOlTJ'tlKOV OE ar 'tlOV ou (J(J)J.l(l't(J)V J.LOVOV 'tOOV EV 'tftt YEvE<JEl âÂ.Â.Cx Kat

âcrooJ.LâWv 't&v 'tlJV YEVEmV cruJ.L1tÂ.TJpoUV't(J)V crrupâx; nap<X.&&oKEv o rr. Mywv·

'ai o' E1tt . . . lh'tÂ.u'tEpwt'. 4 Ebenda 34, 14 Kat 7tOlTJ'tlKOV at'tlOV EKEÎV�

J.LEV f.v Kotvov 'ti)v ev J.LEcroot nâV'toov WpUJ.LEVTJV Kat nâcrTJ<; yEVE<JE� ahiav

OatJ.LOVa rilh'tcrtv. Vgl. A 37.

ai 'YCxp <J'tEtvO'tEpat 1tÂ. ftV'tO 1tUpO<; âKpTt'tOto,

ai o' E1tt 'taÎ<; VUK'tQ<;, J.LE'tCx OE q>Â.oyo<; 'luat aicra·

EV OE J.LE<J(J)l 'tOVt(J)V oaiJ.LWV f\ mlV'ta KUjlepvât·

nâv'ta yap <f\> crwyEpoîo 'tOKOU Kat J.Lil;to<; ăPXEl,

5 1tEtmoucr' ăpcrEvt efjÂ.u J.Lt'Yftv 't6 't' evav'tiov aun<;

ăpcrEv OTJÂ.u'tEpwt.

1 2. 1 -3 . SIMPL., Phys. 39, 1 2 (după 8 8, 6 1) Ceva mia departe,

după ce vorbeşte din nou de cele două elemente, continuă

amintind şi cauza eficientă în chipul următor: căci"<<cununile>>

mai înguste . . . "2-6 1bid. 3 1 , 1 O Parmenides a arătat limpede cauza

eficientă - nu numai a corpurilor supuse naşterii, dar şi a lucrurilor

incorporale, ce determină naşterea acolo unde spune: " cele

ce vin după ele . . . " 4 lbid. 34, 1 4 cauză eficientă unică şi comună

e, pentru el, zeita ce stă in mijlocul a tot ce există şi care e cauza

oricărei naşteri. Cf. A 37 . " Căci <<cunun ile>> mai înguste

umplutu-s-au cu foc curat, cele ce vin după ele, cu beznă în

care se amestecă şi o parte de foc; în mijlocul lor stă zeita ce

totul călăuzeşte: pretutindeni cârmuieşte cumplita naştere şi

împreunarea mânând femeia să se împerecheze cu bărbatul şi,

dimpotrivă, bărbatul cu femeia".

375

1 3 ( 13 1 K . , 1 39 St. ) . PLATO Symp. 1 78 B TI. BE t�v ybEmv MyEl

'1tprottcrtov . . . mxvtoov'. ARISTOT. Metaph . A 4 p. 984 a 23 u1to1ttEucrm: o'

ăv n� 'H<riooov np&tov �TJtficrat to towutov, Kăv d t� ăÂ.A.o� ic:poota il

E1tt9UJ.!Îav EV tot� oumv E9TJKEV 00� apx�v O tOV Kat TI . . OUtO� yap

KatacrKEua!;oov t�v tou 1tavto� ybEmv '7tpci:mcrtov J.!EV, qJTJ<riV, "bpoota . . .

1tavtoov'. PLUT. Amot. 13 p. 756 F 010 TI. J.!Ev amxpaÎVEt tOV "bpoota t&v

'At:ppoOÎtTJ� ic:pyoov npmj)matov Ev tfjt KOOJ.Loyovîat ypat:poov 'npo:mcrtov .

. . . oovtoov'. SIMPL. Phys. 39, 1 8 (nach B 1 2, 3) tautTJV (nămlich d .

Daimon) Kat SE&v aitîav dvaî t:pTJm Myoov 'npoottcrtov . . . 1tavtoov'

KtA. Kai t� wux� 7tEJ.!1tEtv 1totE J.LEV EK tou EJ.Lt:pavou� Ei� to aEt&�.

1tOtE BE avanaAîv qJTJmV.

1tpWtt<JtOV J.!EV "bpoota 9E&V J.!TJtîcrato 1tllVtOOV . . .

1 3 . PLAT. , Sympos. 1 78 B Despre facere, iată ce z ice

Parmenides: " înainte de toti zeii . . . ". ARISTOT., Metaph. A, 4, 984

a 23 S-ar putea crede că cel dintâi care a căutat aşa ceva a

fost Hesiod şi cineva va mai fi făcut din iubire sau dorintă începutul

celor ce există , cum face Parmenides. Într-adevăr, expunând

facerea Totului, acesta zice: " înainte de toti zeii . . . ". SIMPL., Phys.

39, 1 8 (după B 12, 3) . . . aceasta e pentru el şi născătoarea

zeilor, acolo unde zice: " înainte de toti zeii . . . "şi cea care mână

sufletele, când din lumea văzută în cea nevăzută , când

dimpotrivă . . . .

"Înainte de toti zeii a dat la iveală Iubirea".

1 4 ( 143 K . , 1 40 St .) . PLUT. adv. Col. 1 5 p. 1 1 1 6 A ouBE yap 6 1tUp

J.!� Myoov dvat tOV 1tE1t'OpOJJ.!EVOV crÎOTJpoV 1Î t�V <!EÂ.tlVTJV fjÂ.tOV, aUa

Kata TiaptlEVÎOTJV

WKttt:paE� 1tEpt yaîav aÂ.OOJ.!EVOV aÂ.AOtptOv t:p�

avatpEÎ mofipou XPficrtv 1Î <JEÂ.tlVTJ� qJUmV.

3 7 6

1 4 . PLUT., Adv. Colot. 1 5, p . 1 1 1 6 A Nici cel c e refuză fierului

înfierbântat cal itatea de foc, sau lumii pe acea de soare,

făcând din ea, cu Parmenides, " o lumină străină, ce luceşte

noaptea, rătăcitoare în jurul pământului", nu tăgăduieşte folosul

fierului ori natura lunii . . . "

1 5 ( 1 44 K . , 1 4 1 St.) . PLUT. de fac . lun. 1 6, 6 p. 929 A 't&v ev

o\>pav&t 'tooo{mov w 7tA.ij9o� OV'tWV f!OVTJ q><O't� liÂÂmpiou OEOf!EVTJ 1tEpiEtC:n

(Mond) Ka'ta rr.

aid 7tamaivo'l.lO'a 7tp0� a\ry� ftEA.iow.

1 5. PLUT., De fac. /un. 1 6, 6, p. 929 A Din multimea atât de

mare a copurilor cereşti, singură <<luna>> se roteşte având

nevoie de o lumină străină, după Parmenides: " veşnic" cătând

spre razele soarelui".

1 5a. SCHOL. BASILII 25 ed. Pasquali G6tt. Nachr. 1 9 1 0 p. 20 1 ,

2) . Zu f.av i>1to9ijt� Eam&t U&op Ei vm 'to il7tof3EPA.TJf!Evov 'tij� yij�J rr. f.v

'tijt cmxo7tmiat OOa't6ptl;ov d7tEv 'tijv yijv.

1 5 a. SCHOL. BASILI I 25, ed. Pasquali, Gătt. Nachr. , 1 9 1 0, p.

201 , 2 (la pasajul: " dacă-ti închipui că ceea ce se găseşte sub

pământ e apă ') Parmenides, în versurile lui, zice despre pământ

că e Înrădăcinat În apă . . .

16. ( 1 45 - 1 48 K . , 149 - 1 52 St .) . ARISTOT. Metaph. r 5 1 009 b

2 1 vgl . A 46

� y(xp EKâ<n�' EXEt Kpâmv f!EAEwv 7tOAu7tA.âyK'tWV,

tro� v6� âv9p6>1totcn 7tapiotatat· to yap aut6

Ecrnv om:p q>pOvEEt JlEÂiOOV q>Um<; avepcimatcrtv

Kal. 1tâmv K:al. 1tavct: to yap 1tÂiov Ecrn v6TJJla.

3 7 7

1 6. ARISTOT. , Metaph. G 5 1 009 b 2 1 . Cf. A 46 . .. Aşa cum e

alcătuit în fiecare amestecul organelor mult-înşelătoare <<ale

simturilor», aşa se înfătişează gândul la oameni: căci, la aceştia,

ceea ce gândeşte e - în toti şi în fiecare - acelaşi lucru:

alcătuirea organelor; ceea ce trece peste, e chiar gândirea".

1 7. ( 1 49 K . , 142 St .) . GALEN . in Epid. vl 48 (xvll A 1 002 K.) to

JlEvtOt ăppev Ev t&t &�t&t JlEpEt tfi<; Jlfttpa<; l("l)tcrKEcr9at Kat ăA.A.at t&v

1tUAatotatoov avOp&v EipftKamv. 6 JlEV yap n. OUtOO<; Eq>TJ"

&�ttEpoîmv JlEV Koupou<;, A.atoîm SE Koupa<; . . .

1 7 . GALEN. , In Epid. VI. 48 (XVII , A 1 002 K) Că pruncul de sex

bărbătesc s-ar zămisli în partea dreaptă a uterului, au spus-o şi

altii, dintre cei mai vechi. Parmenides se exprimă astfel:

.. în partea dreaptă băietii, în partea stângă fetele . . . "

1 8 ( 1 50 - 1 55 K . , 1 43 - 1 48 St . ) . 1 - 6 CAEL. AURE LIANUS

Morb. chron . iv 9 p . 1 1 6 Sichard. (Bas. 1 529) Parmenides libris

quos de natura scripsit, eventu inquit conceptionis molles

aliquando seu subac tos homines generari. cuius quia

graecum est epigramma, et hoc versibus intimabo. /atinos

enim ut potui simili modo composui, ne /inguarum ratia

misceretur. · f e m i n a . . . s e x u m ' , vuit enim seminum

praeter materias esse virtutes (vgl . ouvaJlEt<;, B 9, 2), quae si se

ita miscuerint, ut eiusdem corporis faciant unam, congruam

sexui generent voluntatem: si autem permixto semine

corporeo virtutes separatae permanserint, utriusque veneris

natos adpetentia sequatur.

3 7 8

te mina virque simul Veneris cum germina miscent,

venis informans diversa ex sanguine virtus

temperiem servans bene condita corpora fingit.

nam si virtutes permixto semnie pugnent

nec faciant unam permixto in corpore, dirae

nascentem gemino vexabunt semine sexum.

1 8. 1 -6. CAEL. AURELIANUS, Morb. Chron. IV, 9, p. 1 1 6 Sichard

(Bas . , 1 529) .în cărt i le pe care le-a scr is Despre natură,

Parmenides zice că întâmplarea, care-şi are rolul ei în orice

zămislire , tace să se nască uneori bărbati moleşiti şi atemeiati.

Cum vorba asta o spune într-o poezie greacă, voi reda-o şi eu

în versuri . Le-am compus, în latineşte , cât am putut mai

asemănătoare ca formă, ca să nu încurc spiritul celor două

limbi: " când femeia şi bărbatul . . . ". Părerea lui e dar că sământa,

pe lângă substanta din care e alcătuită, are şi anumite impulsuri

(cf. 8uvaf.LE14; în fr. B 9, 2) , care, dacă se amestecă aşa tel încât

să dea pentru fiecare corp un singur impuls, au ca rezultat o

vointă potrivită cu sexul; dimpotrivă, dacă în amestecul de seminte trupeşti impulsurile rămân despărtite, nou-născutii sunt

împinşi de dorinte spre amândouă sexele.

" Când femeia şi bărbatul îşi amestecă sământa dragostei,

impulsul care o face să se nască în vine din soiuri de sânge diferite,

plăsmuieşte, dacă amestecul e izbuttt, trupuri bine clădite. dacă

însă, în sământa amestecată, impulsurile se războiesc fără să se

contopească în amestecata alcătuire a trupului, amarnic chinui

vor copilul nou-născut, din vina îndottei seminte . . . ".

1 9 ( 1 57 - 1 59 K. , 1 53 - 1 55 St.) . SIMPL. de caei . 558, 8 mxpa8o�

oc ritv t&v aicrSr(t&v 8taJ(OOf.LTJ<nV Em'JYayE 1taÂ.tv·

OUt(!) tOt Kata oo�av Eq>U ta& x:ai vuv fum

Kat f.LEtE1tEtt' am) tOUOC tEÂ.EUti}croum tp<X<pEvta·

toîc; 8' ovof.L' ăv8pro1t0t Kate9Evt' E1ttcrTJf.LOV tx:acrtrot.

379

1 9. SIMPL., De cae/o 558, 8 . . . după ce a expus alcătuirea

celor sensibile, din nou trece mai departe:

"Astfel dar, potrivit păreri i , au luat fiintă lucrurile acestea, şi

acum sunt şi o dată vor pieri, după ce vor fi crescut; iar oamenii

le-au dat nume, ca să fie semn fiecăruia . . . ".

FRAGMENTE ÎNDOIELNICE

20. HIPPOL. Ref. v. 8 p. 97, 2 w. ,_wcpa, cp11criv (ein Gnostiker) ,

i::crtl. ta j.LUcrti)pta ta til<; llEpcrEcp6V11<; Katoo, 1tEpt &v j.LUcrtllPioov Kal. tfi<;

6oou tfi<; ayoucrll<; EKE î OU<111<; «7tÂ.atEia<; Kat EUpuxropou» Kat

cpEpOOOTI<; tou<; a1toA.Â Uj.LEvou<; E1tt 'tl'tv llEpcrEcpOVTJV < . . . > Kat 6 1tOt Tl'ttl<;

OE cpllcrt V.

autap im' auti)v E<J'ttV atapmto<; 0Kpu6mcra,

KOtÂTI, 1tTJAro011<;' il o' i!yi)cracrEiat aptcr'tll

ăA.cro<; E<; tj.LEpOEV 7tOÂuttj.li)tou 'Acppo0tt11<;-

20. HIPPOL. , Ref. v, 8, p. 97, 2 W. " Putin lucru (zice un gnostic)

sunt misteriile Persephonei subpământene, misterii despre care

- ca şi despre calea ce duce acolo, care e largă şi întinsă" şi

care poartă pe morti spre Persephona - poetul zice:

" sub ea e însă o cărare înfricoşătoare, adâncă, noroioasă;

aceasta e cea mai bună <<din câte duc>> spre dumbrava

încântătoare a mult-cinstitei Afrodite . . . ".

FRAGMENTE NEADEVĂRATE

2 1 . AET. 1 1 30, 4 (D 361 b 24) 1tEpl. Ej.lcpacrw<; crEÂi)v11<;. ota n

YEW011<; cpaiVE'tat . .. n. Ota 'tO 1tapUj.LEj.ltX9at 'tUit 1tEpt au'tl'tv 1tup000Et 'tO

�ocp&&<;· o9Ev 'lfEOOocpaVll 'tOV acr'lipa KUÂEÎ. Vgl. B 1 4 Dos Wort stammt

van Theophrast, s. 59 A 77 .

3 80

2 1 . AET. IL 30, 4 (D. 36 1 b 24) . . . despre înfătişarea lunii, de ce

pare pă mântie, - Parmenides zice că e din pricină că în

elementul igneu care o înconjoară e amestecat şi elementul

întunecos; motiv pentru care o şi numeşte: <<astrU>> cu lumină

înşelătoare . . . (cf. B 1 4; epitetul e împrumutat de la Teofrast) .

22. SUIDAS s.v. 001;: A.iav. ITapf.LEvtOllt' 'Sauf.La<riw� ro� ouaava1tEtcrtov'

= 1 0 Plata Parm. p. 1 35 A

22. LEX. SUDA s.v. ro� : A.iav . . . Parmenides: " uimitor de

anevoie de convins" (= Plat. , Parm. 1 35 A) .

23. -s.v. f.LUKâp<ov vi)crotmv· iJ ixKp67toA.� t&v ev Bownim E>TJil&v 1:0

1taA.m6v, 001; ITapf.LEVtollcr.

23. LEX. SUDA s.v. Insulele Fericiţi/ar, în vechime citadela

oraşului Theba din Beotia, după spusa lui Parmenides.

24. SUETON IUS (Mil ler Mei . 4 1 7) TEAXÎVE� . . . tmhou� oi f.LEV

SaA.acrcrllc; 7taîoo� <pam, ITapf.LEVWll� o' EIC 'tOOV 'AK'taiwv� ICUvOOV yEv€cr9at

flE'tUf.LOp<p<OaEV'tWV l>1t0 dtO� E� av9pomou�.

24. SUETONIUS (Mil ler, Mei. 41 7) Telchini . . . despre aceştia unii

zic că ar fi fi i ai mării; Parmenides, însă, că ar fi urmaşii câinilor lui

Acteon , transformati de Zeus în oameni . . .

25. STOB. Ecl . 1 144 , 1 9 Wachsm. aA.A.' oyE 1tclV'to9EV icroc; K'tA. =

3 1 B 28.

25. STOB., Ee/. 1, 144, 1 9 W. Dar acesta era din toate părţile

deopotrivă . . . (= Empedocles, fr. 28 Diels) .

Cuprins

REFERINŢE ORFICE - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

MUSAIOS - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

REFERINŢE HOMERICE ŞI HESIODICE - fragmente . . . . . . . 33

PHEREKYDES - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

CEl ŞAPTE ÎNŢELEPŢI - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

FILOSOFIA MILESIANĂ - fragmente

THALES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

ANAXIMANDRU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

ANAXIMENE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

PYTHAGORA ŞI PYTHAGORICIENI I - fragmente . . . . . . . . . . 140

KERKOPS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220

PETRON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

BRO(N)TINOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222

HIPPASOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224

KALLIPHON ŞI DEMOKEDES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

PARM(EN) ISKOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

IKKOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243

PARON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

MENESTOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246

XUTHOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250

BO"iDAS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251

HERAKLEITOS - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251

PARMENIDES - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321

Filosofia preclasica greaca

Documents

Transcript of Filosofia preclasica greaca