FIGURILE DE STIL

Definitie: Procedeul prin care se modifica întelesul propriu al unui cuvânt sau constructia gramaticala uzuala pentru a da mai multa forta unei imagini sau expuneri.

I. Comparatia - consta în alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se releva trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva comparatiei.

Are trei termeni:

- comparantul

- comparatul

- adverbul de comparatie: ca, decât, cât etc.

Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara:

1. concret - concret

"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec". ("Calin - file de poveste", de Mihai Eminescu)

2. abstract - concret

"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri". ("Trecut-au anii", de Mihai Eminescu)

3. concret - abstract

"Soarele rotund si palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerete printre anii trecatori". ("Iarna", de V. Alecsandri)

4. abstract - abstract

"Anii tai se par ca clipe

Clipe dulci se par ca veacuri". ("O, ramâi", de Mihai Eminescu)

II. Metafora - figura de stil prin care se trece de la sensul obisnuit al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei comparatii subîntelese. Din cei doi termeni ai unei comparatii nu este exprimat decât unul: termenul cu care s-a facut compararea.

1. Metafora explicita: "El, un munte de om, care ar fi fost în stare sa sparga ziduri de piatra..."

2. Metafora implicita: "Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta

Prin care trece alba regina noptii moarta".

Comparatia apare prescurtata prin :

- lipsa adverbului de comparatie ca

- lipsa termenului care se compara - luna

Metafora sta la baza altor figuri de stil:

- personificarea

- epitetul

- alegoria

- metonimia

- sinecdoca

III. Epitetul - consta în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv sau adverb etc., menit sa exprime acele însusiri ale obiectului care înfatiseaza imaginea lui asa cum se reflecta în simtirea si fantezia scriitorului.

Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela care plasticizeaza obiectul sau actiunea sugerând imagini auditive, vizuale care solicita imaginatia: "... si parintii, si fratii, si surorile îmi erau sanatosi".

1. Epitetul substantivului poate fi exprimat prin :

- gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).

- adjective: "E un ger amar, cumplit".

- substantive: "Al ei par de aur moale".

2. Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala

"El asculta tremurator

Se aprindea mai tare

si s-arunca fulgerator

Se cufunda în mare"

Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, individualizeaza, personifica, împodobeste.

Clasificare:

A. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi:

- adjectivale (fluturi argintii)

- adverbiale (cânta tainic)

B. Dupa forma, epitetele sunt:

- simple ("suspina molatic");

- duble ("palida fata de marmura");

- triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe").

C. Dupa sensul termenului epitet în raport cu cel regent:

- epitet ornant ("paianjeni de smarald");

- epitet metaforic ("codri de arama ");

- epitet personificator ("harnici unde");

- epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola").

- epitet cromatic ("umeri dalbi")

IV. Personificarea - se atribuie fiintelor necuvântatoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei abstracte însusiri sau manifestari omenesti.

"Împarat slavit e codrul

Neamuri mii îi cresc sub poale." ("Povestea codrului", de Mihai Eminescu)

V. Hiperbola - exagerarea marind trasaturile unei fiinte, fenomene sau evenimente pentru a-i impresiona pe cititori ≠ litota.

"si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamântul Moldovei, ca pe umerii unor uriasi."

VI. Antiteza - consta în opozitia dintre doua cuvinte, fapte, personaje, idei, situatii menite sa se reliefeze reciproc.

"Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos" (Al. Vlahuta)

VII. Enumeratia - figura de stil care consta în gruparea si înlantuirea unor elemente identice din punct de vedere sintactic.

"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna" (Mihai Eminescu)

VIII. Repetitia - procedeu stilistic folosit la toate nivelurile limbii (fonetic, morfologic, lexical si sintactic), constând în reluarea unui sunet, a unei forme gramaticale, a unui cuvânt sau a unei structuri sintactice.

La nivel fonetic: - repetitia unei vocale - asonanta. Ex. "Argint e pe ape si aur în aer." (eufonie)

- repetitia unei consoane - aliteratie. Ex. "Prin vulturi vântul viu vuia"

IX. Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor într-o propozitie, cu intentia de a obtine efecte poetice - ex. "Într-o salbatica splendoare."

X. Alegoria - procedeu artistic de folosire a unei suite de comparatii, metafore si personificari care exprima, într-o forma figurata idei, atitudini prin intermediul lucrurilor. Alegoria moarte - nunta din "Miorita"