Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, ediţia a IV-a, 2014

Biblioteca Națională a Republicii Moldova

Festivalul Național al

Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

În acest număr:

Festivalul Național

al Cărții și Lecturii,

ediția a IV-a, 2014

1

Lectura. Importanță,

tehnici, metode

3

Metode și experiențe

de promovare a cărții

și lecturii

6

Festivalul cărții și

lectuii pe meridian-

ele globului

12

Din experiența bib-

liotecilor lumiii

14

Recomandări 15

Deja de patru ani, pentru

comunitatea bibliotecarã, luna august

culmineazã cu pregãtirea Festivalului

Național al Cãrții și Lecturii care-și

deschide ușile în ultima zi a lunii. 31

august este o zi cu puternicã

încãrcãturã emoționalã și fundalul

perfect pentru a scoate în relief

importanța cãrții și a lecturii în

p r o m o v a r e a c u n o aș t e r i i , î n

dezvoltarea societãții, a comunitãții în

ansamblu și a fiecãrei persoane în

particular, în protejarea și prezervarea

valorilor, adunate pe parcurs de

milenii.

Ediția 2014 a Festivalului

Național al Cãrții și Lecturii este

consacratã integrãrii europene a

Republicii Moldova și poetului,

prozatorului , publ icistului ş i

dramaturgului Dumitru Matcovschi,

membru titular al Academiei de

Ştiinţe a Moldovei, unul din

simbolurile mişcării de renaştere

naţională din Republica Moldova şi

se va desfăşura în perioada 31 august

- 5 septembrie sub patronajul

Comisiei Naționale a Republicii

Moldova pentru UNESCO şi a Primei

Doamne a Ţării – Margareta Timofti.

Festivalul are menirea să dea

o nouă dimensiune și valoare

activităților de promovare a cărții și

lecturii: prin implicarea factorilor de

decizie politică și financiară,

organelor administrative locale,

bibliotecarilor, scriitorilor, editorilor,

profesioniștilor din domenii adiacente,

partenerilor, cercurilor largi de

utilizatori, etc.

FNCL nu este numai o

activitate de celebrare a cãrții și a

lecturii, dar și un prilej de reliefare a

problemelor cu care se confruntã cartea,

lectura și biblioteca - acest triunghi al

cunoașterii cu implicații esențiale

asupra fiecãruia dintre noi.

Dupã 25 de ani de la declararea

limbii române drept limbă de stat și

adoptarea alfabetului latin, votarea

legislației privitoare la limba de stat și

alfabet și declararea zilei de 31 august

sãrbãtoare naționalã în Republica

Moldova, cartea în limba românã încã

rãmane în minoritate.

În anul 1989, când moldovenii

își revendicau, în stradã, dreptul la

limbã și alfabetul latin, statisticele ofi-

ciale raportau existența în fondurile bib-

liotecilor publice a 33,3% de publicații

în limba moldoveneascã (“na iazâche

corennoi naționalinosti”). Media pe țarã

includea și bibliotecile din stânga Nis-

trului. De remarcat, cã în Bender și Ti-

raspol media constituia doar 3,8% și

respectiv 3,6%. Unde sunt astãzi aceste

localitãți și de ce au ajuns acolo? Motiv

de serioasã întrebare.

Dupã 25 de ani, publicaţiile în

limba română (alfabet latin şi chirilic)

constituie doar 48 % din fondul total de

publicaţii, mult sub nivelul necesităţilor

şi a echităţii sociale. Volumul

FNCL este

un pri l e j de

r e l i e f a r e a

problemelor cu care

se confruntã cartea,

lectura și biblioteca

- acest triunghi al

cunoașter i i cu

implicații esențiale

asupra fiecãruia

dintre noi.

2 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

“O carte este ca o cheie către camere necunoscute din castelul care este înăuntrul nostru.”

Franz Kafka

“Citeşte o mie de cărţi şi cuvintele tale vor curge ca un râu.”

Lisa See

publicaţiilor cu grafie latină, la fel,

creşte foarte încet. În anul 2013

acestea au constituit 30,7% din fondul

total de publicaţii, şi 58,6% din fondul

de publicaţii în limba română. 41.4%

din fondul de publicaţii în limba

oficială a statului sunt publicaţiile cu

grafie chirilică.

Colecţiile bibliotecilor publice

sunt într-o stare avansată de degradare

fizică şi morală. Indicatori de

performanţă precum indicele mediu de

circulaţie a fondului de numai 1,2,

care se menţine stabil pe parcursul a 5

ani şi rata medie de înnoire a fondului

de 50 de ani (media pe 5 ani) care este

de 5 ori mai mare decât recomandările

IFLA/UNESCO (de 7-10 ani), reflectă

calitatea scăzută şi gradul de învechire

a colecţiilor de publicaţii.

La începutul anului 2014

Camera Naţională a Cărţii a publicat

situațiile statistice privind rezultatele

anului editorial 2013 (http://

e r i z a n u . c a r t i e r . m d / ?

s=anul+editorial+2013). Potrivit aces-

tora, în anul editorial 2013 în ţară au

fost editate 2685 titluri de cărţi şi

broşuri într-un tiraj de 3.052,4

exemplare. Nu este greu de calculat

câte dintre acestea ajung în biblioteci

de vreme ce numărul de publicaţii per

locuitor achiziţionate de bibliotecile

publice în anul 2013 au constituit

0,11 sau 113 publicaţii la o mie de

locuitori, în timp ce IFLA/UNESCO

recomandă cel puţin 250 cărţi la o

mie de locuitori.

Toate aceste cifre trebuie

comunicate membrilor comunităţii,

societăţii civile, decidenţilor politici şi

financiari care pot influenţa şi contribui

la schimbarea situaţiei.

Fiecare bibliotecă trebuie să-şi

calculeze şi să comunice instituţiilor

responsabile şi membrilor comuniăţii

indicatorii de performanţă care permit

o cunoaştere mai bună a situaţiei,

compararea situaţiei bibliotecilor de

acelaşi tip, din aceiaşi unitate

administrativă, din diverse localităţi,

contrapunerea situaţiei mediilor de

nivel naţional, etc.

Este un prilej de a măsura, şi cu

această ocazie, grija faţă de membrii

comunităţii prin aceşti indicatori cu

implicaţii deosebite pentru viitor.

Investiţia în cultură este cea mai

durabilă investiţie în ziua de mâine şi

oglindă veridică a responsabilităţii.

Ediţia curentă a buletinului

înserează experienţe de promovare a

cărţii şi lecturii practicate în

bibliotecile lumii, repere în ajutor

organizării activităţilor din cadrul

FNCL şi a altor activităţi care au

aceiaşi menire.

Vera Osoianu

De ce este importantă lectura?

3

“Poţi să citeşti şi să nu-ţi pui întrebarea,

ce înseamnă a citi?”

Pierre Bourdieu

reala pentru că ne introduce într-o lume

a fanteziei şi a imaginaţiei.

Îmbunatăţeşte gândirea analitică. Nu

îmbunătățește doar cunoștințele, ci ne

învaţă să analizăm lucrurile prin

propriul nostru filtru. Citind diverse

opinii sau povestiri, putem decide

dacă sunt viabile din punctul nostru de

vedere.

Îmbogăţeşte vocabularul. Este un fapt

bine cunoscut că lectura contribuie la

îmbogăţirea vocabularului şi

îmbunătăţeşte ortografia unui individ.

Citind, învăţăm cuvinte noi care ne

ajută să ne exprimăm mai corect şi mai

elevat.

Îmbunătăţeşte abilitatea de

scriere. Odată cu îmbogăţirea

vocabularului şi a cunoştinţelor se

dezvoltă și abilităţile noastre de scris.

La fel cum se îmbunătăţeşte şi gândirea

noastră, se îmbunătăţeşte şi exprimarea

în scris.

Lectura îmbunătățește, de asemenea

creativitatea, memoria, disciplina.

http://www.ropotal.ro/aticole/de-ce-

este-cititul-important-3671.htm

Oferă satisfacţie. O carte bună are

darul de a-şi trece cititorii printr-o serie

de trăiri şi emoţii, care culminează cu o

stare generală de satisfacţie. Chiar şi

parinţii se simt multumiţi atunci când

îşi văd copiii citind o carte.

Îmbunătăţeşte capacitatea de

concentrare. În timpul lecturii e nevoie

de concentrare pentru o perioada mai

lungă deoarece textul trebuie înțeles.

Iar pentru aceasta e nevoie să ne

păstrăm gândurile în acelaşi loc. Prin

urmare, lectura îmbunatățește puterea

de concentrare și atenția.

Îmbunătăţeşte bagajul de cunoştinţe,

care la rândul său ne facilitează

participarea la discuţii și, de multe ori,

ajută la luarea deciziilor;

Exersează memoria. Lectura este un

exerciţiu pentru creier, deoarece îl

stimulează şi îl face să cântărească

diferite aspecte, păstrându-i muşchii

activi.

Reduce stresul. Lectura este cel mai

bun antistres daca este practicată din

plăcere. O carte ne distrage atenţia de

la problemele zilnice și ameliorează

tensiunea. Ne ţine departe de lumea

Promovarea lecturii prin intermediul teatrului “Citeşte nu pentru a contrazice şi a respinge; nu pentru a lua în credinţă; şi nu pentru a găsi obiectul de discuţie; dar pentru a gândi şi a chibzui”.

Francis Bacon

Vorbind despre

promovarea lecturii, care

este una dintre obiectivele

majore în activitatea

bibliotecii, nu putem

ignora faptul că o vizită

simplă la bibliotecă pentru a citi, ca atare,

pentru mulţi a încetat să mai fie o necesitate.

Una din principalele funcţii a lecturii

este funcţia distractivă, obţinerea

p l ă c e r i i d e l a l e c t u r ă .

Bibliotecile, ca şi cluburile,

muzeele, cinematografele, devin centre de

comunicare socială şi culturală, zone de

agrement. Bibliotecile au misiunea nu

LECTURA. IMPORTANȚĂ, TEHNICI, METODE

numai de a oferi cititorilor lectură utilă, dar de

asemenea, cred că ar trebui să caute soluţii, de a

acorda ajutor pentru a petrece plăcut timpul

liber.Un mare ajutor pot oferi formele de

divertisment, inclusiv şi Teatrul Cărţii (cercul

de teatru), scopul căruia ar fi ca prin

intermediul prezentărilor teatralizate să

provoace interesul şi dragostea faţă de carte, a

ataşa utilizatorii de patrimoniul literar a

sc r i i t o r i lo r au to h to n i ş i s t r ă i n i .

Teatrul Cărţii este o interpretare

creativă a operei, trăită prin capacităţile de actor

a cititorului ... Transformarea unui text literar

într-un limbaj special, scenic se efectuează

pentru ca publicul după spectacol să

4 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

“Omul poate fi întotdeauna recunoscut prin cărţile care le citeşte”.

Samuel Smiles

“Сărţile sunt nişte faruri în oceanul timpului. Cartea este testamentul spiritual a unei generaţii către alta, povaţa bătrânului unui tânăr care-şi începe viaţa, ordinul transmis de santinelă celui care îl va înlocui”.

Alexandru Herzen

Tehnici de lectură rapidă

dorească să vină în sala de lectură.

Pentru a monta un spectacol

este necesar de a anima textul prin joc,

mişcare, muzică. Ca atare, teatralizarea

cărţii nu este o recapitulare a

originalului. După vizionarea

spectacolului rămâne o reticenţă care

împinge spectatorii să citească cartea.

Teatrul Cărţii este o originală

combinaţie a formelor de recreere şi

divertisment intelectual, distracţie şi

posibilitate de a-şi petrece timpul liber

în realizarea potenţialului său creativ,

deoarece participant al Teatrului Cărţii

poate fi oricine—angajat sau utilizator

al bibliotecii cu capacităţi creative şi

dorinţa de a-şi încerca puterile în

actorie. La Teatrul Cărţii cititorul vă

afla şi despre procesul literar

contemporan, evenimentele în

literatură, nume noi, astfel identificând

şi aranjând priorităţile estetice. Etapele de montare a unui spectacol

(model) :

1. Alegerea unei teme pentru spectacol

(la jubileul unui scriitor sau unei cărţi)

2. Selectarea unui scenariu (cu ajutorul

revistelor tematice, cărţi)

3. Alegerea decoraţiilor şi costumelor

(cu implicarea pictorului bibliotecii şi a

părinţilor copiilor)

4. Identificarea participanţilor

(artiştilor) la spectacol

5. Invitarea elevilor din alte clase şi

şcoli la spectacol

M o n t a r e a ( r e a l i z a r e a )

spectacolului

În timpul prezentării „actorii” se găsesc

în sală iar pe parcursul spectacolului,

apar în scenă şi revin în sală.

Telespectatorii sunt invitaţi să răspundă la

întrebările legate de tema spectacolului.

6. Analiza rezultatelor activităţii

( r e a l i z ă r i l e t e a t r u l u i c ă r ţ i i ) :

- Adolescenţii implicaţi în spectacol îşi

petrec timpul liber interesant;

- Ei devin cititori activi ai bibliotecii;

- Prietenii lor sunt înscrişi la bibliotecă;

- La spectatori apare dorinţă de a citi

piesa după care a fost montat

spectacolul şi de a participa la

spectacol în calitate de actor.

- Biblioteca devine un centru de

agrement pentru diferite categorii de

cititori .

Într-o societate ultrainformati-

zată este absolut necesar de a găsi me-

tode prin care să putem organiza infor-

maţia care ne este oferită în permanenţă.

Nu mai puţin importantă este şi puterea

de selecţie şi procesare a conţinuturilor.

În mod normal o persoană

citeşte aproximativ 150- 200 cuvinte pe

minut, cu un coeficient de asimilare de

0,3%-0,4%. Prin tehnici speciale însă

viteza de citire se poate dubla, chiar

tripla,500-600 cuvinte pe minut, cu un

coeficient de asimilare de 0,5-0,6%.

Lectura unul volum greu trebuie

să aibă drept motivaţie un sentiment

puternic de plăcere şi satisfacţie sufletea-

scă. Fiecare dintre noi are nişte obiceiuri

care apar involuntar în timpul lecturii şi

nu fac altceva decât să obosească ochii

excesiv. De exemplu, focalizarea perma-

nentă într-un singur punct, starea

de nelinişte în timpul lecturii, intensitatea

excesivă a luminii, atât a celei solare, cât şi

a luminii becului, concentrarea excesivă

asupra cuvintelor în timpul lecturii, reveni-

rea asupra unor cuvinte în timpul lecturii

sunt doar câteva dintre deprinderile care

dezorientează şi nu facilitează lectura în

tempou rapid.

Există mai multe tehnici de lectură

rapidă care puse în aplicare concomitent

nu doar oprimizează viteza lecturii, dar şi

păstreză gradul de comprehensiune a tex-

tului lecturat. O tehnică de citire rapidă,

absolut necesară pentru îmbunătăţirea ca-

pacităţii de acumulare a informaţiei şi

structurarea ei, este eliminarea subvocal-

izării. Ea constă în eliminarea citirii cu

voce tare sau a aşa numitului„mormăit”,

chiar şi atunci când învăţăm pentru un ex-

amen. Mărirea câmpului visual1 este nece-

sară pentru c r e ş t e r e a v i t e z e i d e

1Câmp vizual = spațiul cuprins de vedere când privirea este fixată asupra unui punct. [Pr.: -zu-al]

– Din fr. visuel, lat. visualis. [Citat 11 august]. Disponibil pe Internet la adresa http://

dexonline.ro/definitie/vizual

5

“Cărţile ne sunt prieteni statornici... Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt şi urne pline de amintiri”. Mihail Sadoveanu

“Cărţile sunt ultimii noştri prieteni care nu ne induc în eroare, sunt mereu cu noi şi nu ne r e p r o ş e a z ă d e vârstă”.

Émile Faguet

corespondent cu cea a capacităţii de asimi-

lare. Evident, câmpul vizual este limitat în

partea superioară de arcada sprâncenei,

medial de piramida nazală iar inferior de

pomeţii obrajilor. Lateral, câmpul vizual

este deschis, el putând trece de 110 grade.

La femei câmpul vizual este supe-

rior celor al bărbaţilor. Ca oricare lucru

care ţine de trup, prin antrenament şi câm-

pul vizual poate fi mărit. Pentru acest lucru

cercetările au stabilit câteva tehnici de

mărire a câmpului vizual.

Conf. Dr. Ing. Radu Budei a fost

premiat cu argint la Geneva pentru inven-

tarea unui aparat2 care măreşte câmpul

vizual prin executarea zilnică a anumitor

exerciţii. Persoana care practică aceste

antrenamente reuşeşte să poată cuprinde

chiar şi un paragraf întreg, dintr-o singură

privire, prin înţelegerea concomitentă a

informaţiei cuprinse. Dar nu fiecare dintre

noi avem acces la acest aparat, iată de ce în

continuare propunem o serie de exerciţii

accesibile tuturor pentru a putea mări câm-

pul vizual

Exerciţiul 1: Privim câte un rând

întreg, încercând în acelaşi timp să cuprin-

dem, dintr-o privire, cât mai multe cuvinte,

timp de 1 minut.

Exerciţiul al 2-lea: Alegem un

cuvânt care se afla în mijlocul paginii.

Fixăm privirea pe el, dar în acelaşi

timp încearcăm să vizualizăm în mod trep-

tat cât mai mult din suprafaţa paginii timp

de 20 de secunde.

Exerciţiul al 3-lea: Începem a citi

din partea de sus a paginii în felul următor:

pe primul rând citim cuvântul din mijloc,

pe al doilea rând citim cele două cuvinte

care încadrează primul cuvânt de sus, pe al

treilea rând citim următoarele două cuvinte

care le încadrează pe celelalte de mai sus.

Pe pagină trebuie să se formeze cel

puţin un romb din cuvintele pe care le-am

văzut, timp de 1 minut. Mărirea câmpului

vizual este esenţială pentru mărirea vitezei

de citire. Cei care citesc 1000 de cuvinte

pe minut nu mai citesc cuvânt cu cuvânt, ci

privesc rândul întreg, dintr-o privire,

înţelegând informaţia cuprinsă acolo. O

citire intuitivă, rapidă şi comprehensivă.

Citirea rapidă creşte randamentul intelec-

tual, timpul în care asimilăm anumite

cunoştinţe.

Cel mai important lucru pentru

mărirea substanţială a vitezei de citire o

reprezintă reducerea sau chiar eliminarea

vocalizării mentale.

Când citim se produce un fenomen

extraordinar: creierul uman vede elemen-

tul, obiectul sau simbolul, îi asociază unui

sunet şi îl traduce automat într-o idee sau

imagine.

Tot acest proces cere timp, adică

mijlocirea sunetului în acest context

întârzie foarte mult procesarea informaţiei

chiar dacă este un proces foarte rapid. In-

formaţia parcurge drumul “Te uiti - Vezi -

Auzi - Întelegi”. Totuşi, dacă am putea să

eliminăm elementul vocalizării, de orice

fel ar fi ea, atunci s-ar observa o mărire a

vitezei de citire de chiar 10 sau 20 ori, iar

comparat cu o scădere a efortului depus

este chiar o realizare. Citirea exclusiv vi-

zuală înregistrează informaţia în minte

nemijlocit, asemenea unui film care se

derulează în faţa ochilor.Spre exemplu:

“Primăvara îşi adusese prinosul

de flori, de frunze, de păsări, de cântece

…”

(Dama Cu Camelii, Alexandre

Dumas Fiul)

Când vede această frază persoana

care citeşte vizual, deci fără vocalizare

mentală, este parte a acţiunii, asemenea

unui observator direct.

Concluzii: Toate metodele descrise au doar

rolul de mijloc pentru îmbunătăţirea ca-

pacităţii de acumulare şi structurare a in-

formaţei. Metodele în sine nu au nici o

valoare dacă nu sunt puse periodic în apli-

care şi ele au rolul de a ne organiza şi efi-

cientiza mai bine munca.

Bibliografie

Birkenbihl , Vera . Tare de cap. –

S.l. : Editura Gemma Press, 2000.- 204 p.

Radu Budei, Tudor Stanciu. Super

Learning Techniques.- S.l.: University of

Oxford, 2004

Cristian Drapeau, Învaţă cum să

înveţi repede.- Bucureşti: Editura Teora,

2000

Sheila Ostrander, Lynn Schroeder,

Nancy Ostrander. Tehnica învăţării

rapide.- Bucureşti: Editura Amaltea, 2002

Victoria Vasilica

2Campionul citirii rapide. [Citat 11 august 2014]. Disponibil pe internet la adresa : http://

jurnalul.ro/stire-viata-mea-e-un-roman/campionul-citirii-rapide-49395.html

6 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

Studiu: Moldovenii citesc mai puțin decât

cetățenii din UE

Moldovenii citesc mai puțin

decât cetățenii statelor din UE. Cel

puțin așa arată datele cercetării

statistice „Utilizarea Timpului în

Republica Moldova, realizată de

Biroul National de Statistica în

cadrul proiectului comun ONU

„Consolidarea Sistemului Statistic

Naţional”, cu sprijinul financiar al

PNUD, UN Women și Guvernului

Suediei, notează UNIMEDIA.

Cercetarea s-a desfăşurat pe o

perioadă de 12 luni. La exerciţiu au

participat peste zece mii de persoane.

În baza acestui studiu în gospodării,

specialiștii Centrului analitic Expert-

Grup au elaborat zece note care

explică comportamentul femeilor şi

bărbaţilor moldoveni reieşind din

felul în care aceştia îşi gestionează

timpul.

Potrivit studiului, moldovenii

citesc în medie câte 17 minute pe zi,

sau mai puțin cu şapte minute decât

cetățenii statelor din UE. Patru minute

pe zi moldovenii dedică citirii cărţilor

tipărite, la fel ca spaniolii, slovenii sau

italienii.

Cea mai populară formă de

lectură la moldoveni este lectura

online. Pentru aceasta se alocă

aproximativ 10 minute pe zi. În

comparaţie cu femeile, bărbaţii

consumă cu 10% mai mult timp pentru

informarea online şi cu 8% mai puţin

timp pentru citirea cărţilor în format de

hârtie.

Persoanele de la orașe dedică

activităților de lecturare de două ori

mai mult timp decât cele de la sate (23

şi, respectiv, 12 min/zi). Moldovenii cu

vârsta până la 34 de ani citesc

preponderent online, iar cei cu vârsta

peste 35 de ani citesc cărţi tradiţionale

şi publicaţii periodice. http://unimedia.info/stiri/studiu-moldovenii-citesc-mai-putin-decat-cetatenii-din-ue-78331.html#.U6llUdWTkII.facebook

METODE ȘI EXPERIENȚE DE PROMOVARE A

CĂRȚII ȘI LECTURII

În Germania, un mare număr de

specialişti sunt interesaţi de lectura

copiilor. Această tendinţă s-a

intensificat după efectuarea testelor

PISA în 2000 şi 2003. Testele PISA

sunt o procedură standardizată

internaţională pentru măsurarea

calităţii cunoştinţelor copiilor la vârsta

de 14 şi 15-ani în ţările dezvoltate (32

de ţări în anul 2000, 40 de ţări în anul

2003), au fost efectuate de Organizaţia

pentru cooperare şi dezvoltare

economică. “Abilităţile de lectură” au

fost supuse testării printre primele.

Acestora li se atribuie o importanţă

specială, pentru că lectura este

esenţială pentru participarea în viaţa

culturală şi socială. Rezultatele anului

2000 au zguduit Germania: s-a dovedit

că 20% din adolescenţii de 15

ani la etapa finală de învăţământ

obligatoriu au fost în stare de a înţelege

numai texte simple. Aproape jumătate

dintre adolescenţii germani n-au citit

niciodată o carte din propria dorinţă.

În categoria de “înţelegere a textului la

un nivel de bază”, Germania s-a

pomenit pe locul al 27-lea din 32

posibile. Germania a suferit un PISA-

şoc. După aceasta, în Germania au

apărut diverse programe de sprijinire a

lecturii pentru copii.

Germania

Un proiect interesant a fost

inițiat în Biblioteca Centrală din Berlin.

În 1999 ţara a sărbătorit aniversarea

celebrului scriitor Erich Kästner. Cea

mai faimoasă carte a scriitorului „

Emile şi detectivii”a apărut în 1928.

Acţiunea acestei cărţi fascinante are

“Citeşte pentru a de-veni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul ne-bun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” John Waters

“Dacă tu crezi că dur-erea şi tristeţea ta sunt fără precedent în istoria lumii, atunci trebuie să citeşti. Căr-ţile m-au învăţat că lucrurile care mă chinuiau cel mai mult erau de fapt lucruri care mă conectau cu toţi oamenii în viaţă, sau care au fost în viaţă.” James Baldwin

7

loc la Berlin. Personalul bibliotecii a

decis să elaboreze un ghid-comentariu

în format electronic pentru această carte.

Emile soseşte în Berlin la gara

Ţoo. Aceasta faimoasă gară există şi

astăzi. Doriţi să vedeţi cum arăta gara

în anii 20 ? cu plăcere! Dacă imaginea

este prea mica, există posibilitate de-a

o mări. În acelaşi timp puteţi vedea

cum arătau chioşcurile de ziare, şi ce se

vindea în ele.

Copii trăiesc în lumea lucrurilor

mici, ei sunt atraşi de detalii. Iată că

mama i-a dat lui Emile pentru transport

140 de mărci. Cum arătau banii?

Băiatul a mers cu tramvaiul Nr.177.

Cum arăta acesta? Cum arătau biletele?

Ce formă purta poliţia? Totul poţi afla

dintr-un program minunat. Afară de

aceasta el conţine şi un capitol dedicat

creaţiei lui Kästner şi istoriei apariţiei

acestei cărţi. Dacă sunteţi interesat de

acest proiect, puteţi face o călătorie pe

site-ul: http://www.zlb.de/projekte/

kaestner/emil/04.htm

Franţa

Biblioteca tradiţională se

concentrează asupra cititorului, pentru

care cultura lecturii este o parte

integrantă a bagajului său spiritual. Dar

cum de procedat cu cei, pentru care

lectura nu a devenit o necesitate vitală

din copilarie? Problema este deosebit

de acută în zonele mai puţin avantajate.

Tot mai mult este susţinută ideea, că

cartea nu ar trebui să fie asociată de

instituţii specializate în cunoaştere, ci

trebuie să fie alături de persoane care

niciodată în viaţă nu au deschis uşa

unei biblioteci sau librării. Astfel au

apărut în Franţa bibliotecile de stradă.

Deja pe parcursul a treizeci de ani în

suburbia Parisului Petit-Clamart există

Biblioteca rotundă (numită astfel

pentru forma clădirii). Pe baza acesteia

organizaţia sociala Bucuria lecturii a

creat bibliotecă fără pereţi. Fiecare

miercure dimineaţă, la aceiaşi oră, în

acelaşi loc, în apropierea terenului de

joc pentru copii se manifestă biblioteca

fără pereţi. Bibliotecarii aranjează

cărţile selectate cu mare grijă. Abia

văzând bibliotecarul, copiii lasă jocul şi

se alătură acestuia. Unii aleg o carte un

timp mai îndelungat, alţii imediat se

scufundă în lectură, alţii ascultă cum

bibliotecarul sau cineva din adulţi

povesteşte ceva. Baieţii povestesc

diferite istorii, împărtăşesc impresiile

de lectură. Colegii francezi au decis să

lucreze cu minimum de procedee. Aici,

pe stradă, se simt mai liber şi, în plus,

sunt scutiţi de multe griji, cum ar fi

menţinerea liniştii şi a ordinii. Totul

este axat pe un singur lucru: bucuria

comunicării, schimbul de păreri, pe

istorii care se povestesc şi sunt

ascultate. Bibliotecarii aduc pentru

copii cele mai frumoase cărţi, în

succesul cărora sunt siguri. Cărţi

ilustrate, romane, cărţi despre sport, şi,

desigur, comixuri. Literatura este

editată la cel mai înalt nivel poligrafic.

Bibliotecă fără pereţi este un fel de pod

spre biblioteca cea mare. Copiii, făcând

cunostinţă cu cartea pe stradă, se simt

mai siguri vizitând biblioteca adevărată.

SUA: Programe naţionale pentru

încurajarea lecturii:

În Statele Unite de promovarea

lecturii sunt preocupate nu numai

bibliotecile, dar şi centrele speciale de

lectură. În ţară există 47 de asemenea

centre. Este discutabil faptul cât de

admisibilă poate fi pentru practica

noastră de bibliotecă ideea lor

principală? a scoate cartea dincolo de

instituţii, fie şcoală, magazin sau

bibliotecă. Dar totuşi, ceva din

experienţa lor poate fi utilă. Cel mai

important este să încercăm să fim tot

atât de perseverenţi. Din 1997 în Statele

Unite au avut loc o serie de campanii

naţionale de promovare a lecturii: Anul

cititorului (1987), Anul tânărului cititor

(1989) , Anul lec turi i (1991) ,

Descoperiţi noi lumi! Citeste! (1992),

Cărţile schimbă viaţa (1993-1994),

Construiește-ți viitorul - Citeste! (1995-

1996), Vom crea o naţiune de cititori!

“Gustul pentru citit oferă acces către ceea ce a fost descoperit de alţii. Este cheia, sau una din cheile către prob-lemele deja rezol-vate. Şi nu numai. Oferă înclinaţie şi facilitare către ur-mărirea cu succes a problemelor care nu sunt încă rezolvate.” Abraham Lincoln

“Cititul mă face să simt că am realizat ceva, că am învăţat ceva, că am devenit o persoană mai bună.” Nora Ephron

8 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

(1997-2000), Povestim istoria Americii

(2001-2003) etc.

Programul Naţional „Bătălia

cărţilor” realizat în America este o

experienţă interesantă pentru a încuraja

lectura în biblioteca şcolară. Elevii

citesc cărţile apoi se reunesc pentru a

demonstra abilităţile şi a verifica

cunoştinţele obţinute.Competiţia se

aseamănă cu un show televizat, dar

structura şi formatul acesteia pot varia

în funcţie de necesitate, resursele şi

preferinţele personale în diferite şcoli,

nivelul local sau naţional. Elevii

participă cu „bagajul”-carţilor citite pe

parcursul anului. De obicei, lista

conţine 30 de cărţi pentru clasele 4-6 şi

clasele 6-8, 25 de cărţi pentru clasele 9

-12, şi 15 cărţi pentru clasa a 3-a.

Competiţia finală are loc în perioada

martie-aprilie a anului. Elevii pegătesc

un CV care ajută să se prezinte la

“Luptă locală”.

O “bătălie” tipică durează o zi

întreagă şi se petrece în formă de

turneu în cadrul căruia echipele

acumulează puncte răspunzând la

întrebări despre cărţile de pe listă. Ziua

începe cu o întrunire într-o cafenea,

unde se discută planul competiţiei.

Apoi, participanţii la turneu se împart

în echipe, aleg mascote, şi încep prima

rundă de “luptă”. Ei joacă câteva

runde, fiecare cu echipe diferite, după

care se selectează două echipe cu cele

mai multe puncte şi se invită la

“lupta mare”. Alte echipe reprezintă

publicul. Aceste două echipe vor

participa la “lupta” de nivel regional în

luna aprilie şi “lupta” la nivel de stat în

perioada mai-iunie, după organizarea

„luptelor” locale.

Participând la program, copiii

dobândesc cunoştinţe, primesc plăcere

de la lectura cărţilor bune, împărtăşesc

impresiile cu prietenii, părinţii şi

profesorii, precum şi se distrează.

S t u d i i n d e x p e r i e n ţ a

bibliotecilor publice din America nu

putem trece cu vederea atenţia

acordată lecturii cu v o c e , c a r e

contribuie la atragerea copiilor mici la

lectură. Gloria Velti, consultant pe

probleme de lectură din Madison, a

pregătit un șir de recomandări privind

lectura cu voce pentru parinti,

profesori si bibliotecari.

De ce este necesar să citiţi cu

voce ?

De obicei, rolul lecturii cu voce

influiențează dezvoltarea intelectuală a

copilului, dar există, de asemenea, alte

puncte pozitive.

Lectura cu voce stimuleaza

dezvoltarea emoţională: se formează

respectul pentru sine, (celebru self-

esteem american, este una dintre cele

mai importante categorii în viaţa

americanului); generează motivaţia

acţiunilor; stimulează imaginaţia; oferă

posibilitatea de a se relaxa.

Lectura cu voce stimulează

dezvoltarea intelectuală: creşterea

vocabularului; cresterea timpului de

concentrare a copilului; îmbunătăţeşte

percepţia lui (înţelegerea); creşte

încrederea în sine.

Lectura cu voce stimulează

dezvoltarea fizică.

Lectura cu voce stimulează

incluziunea socială: îmbunătăţeşte

calitatea vieţii; membrii de familie se

obişnuiesc cu distribuirea rolurilor;

timpul se petrece în contact cu copilul;

sunt cunoscute interesele copilului;

copilul simte importanţa celui care-i

citeşte.

Canada

O abordare interesantă a

bibliografiilor de recomandare putem

întâlni la biblioteca publică din

Hamilton (Canada). Pentru micii

canadieni se editează liste bibliografice

adnotate. Una dintre acestea se

intitulează: Ce se întamplă in

bibliotecă: citiţi despre aceasta şi este

dedicată cărţ i i , b ibl ioteci i ş i

bibliotecarului. Aceste liste se

elaborează în mod r eg u l a t p en t ru

părinţi şi copii de 6-10 ani. Acestea

sunt mai potrivite pentru părinţii care

“Când privesc în jur şi văd că lumea nu-şi găseşte preocupări pentru a-şi petrece timpul liber, caută nişte activităţi de nimic, eu iau cartea şi-mi vorbesc: una ca asta este suficient pentru o viaţă.”

Fiodor Dostoevschi

“A citi este modul de a gândi, a te ruga, a vorbi cu un prieten, a-ți exprima gândurile, a asculta

ideile altora...”

Roberto Bolaño

9

sunt îngrijoraţi că copilul lor nu doreşte

să citească de sine stătător. Lista

include recomandări, special pregătite,

de exemplu: Cum să atragem copilul la

lectură, cum să facem acest proces

distractiv. Una din aceste căi este

lectură cu voce, un bun stimulent

pentru munca independentă cu cartea,

când copiii mai mari citesc cu voce

pentru cei mici. A doua metodă, este

recomandată pentru parinţi: a povesti

istorii orale despre sine, despre

prietenii din copilărie, a încuraja

copilul să povestească şi el despre sine.

Aceasta dezvoltă imaginaţia copilului.

Părinţilor li se recomandă a încuraja

lectura copilului prin laudă, sarut,

zâmbet, a-şi arăta mulţumirea, etc.

Părinţii sunt încurajaţi să vină la

bibliotecă împreună cu copiii şi să

folosească listele de recomandare

pentru selectarea cărţilor. De altfel,

toate operele autorilor canadieni din

aceste liste sunt marcate cu un asterisc.

Bibliotecarul pentru copii este o

persoană specială. În diferite ţări, în

diferite timpuri, oameni diferiţi au

încercat să definească, într-un fel, ce

este caracteristic acestei persoane, ce ar

trebui să facă cel care serveşte copiii în

bibliotecă.

Iată cum colega noastră din

Chicago Iolanta Federeci formulează

imperative (cerinţe categorice), atestate

de practica americană.

1. Studiaţi materialele. Citiţi. Meditaţi.

Ascultaţi. Priviţi. Pentru comparaţie,

recurgeţi la alte publicaţii. Experienţele

din propria copilarie asociate cu cartea

şi materialele non-book, sunt

subiective şi nu corespund nevoilor

tuturor copiilor.

2. Înţelegeţii şi serviţi toţi copiii: cu

mâinile şi feţele murdare, care nu pot

explicit lămuri de ce au nevoie, copiii

deosebit de activi, nu pe măsură

capabili, talentaţi, cu handicap fizic şi

mental, bolnavi, de la case de copii şi

normali (în cazul că există astfel de

copii). Păstraţi zâmbetul şi sclipirea în

ochi.

3. Menţineţi ordinea în incinta

bibliotecii, insistând asupra unui

comportament acceptabil. Faceţi

diferenţă dintre copilul entuziast şi

copilul nedesciplinat.

4. Ca membru al colectivului

bibliotecii, străduiţi-vă ca o anumită

parte din buget, personal şi timp să fie

dedicată copiilor; şi în cazul în care

drepturile copilului sunt încălcate.

5. Aveţi încredere în sine şi în munca

proprie. Aveţi propria demnitate.

6. Lucraţi cu entuziasm şi sinceritate.

Realizați aceste deziderate, puneți

p o b ș em a n f a ț a p e r s o a n e l o r

responsabile şi vă veţi convinge că

merită.

Brazilia: Bibliotecile publice şi

lectura

În 2001, municipiul oraşului

Ribeirão Preto a adoptat “legea cărţii”,

conform căreia în bugetul municipal au

fost incluse cheltuielile pentru

reînnoirea fondului a 36 biblioteci

publice, promovarea autorilor locali şi

promovarea lecturii. Bibliotecile

şcolare serveau întreaga populaţie

locală, iar municipalitatea se ocupa de

fondarea bibl ioteci lor publ ice.

Locuitorii din mediul rural erau serviţi

de biblioteci mobile. Din 2001 şi până

la începutul anului 2005 au fost

deschise 80 de biblioteci publice cu un

fond de 3000 de exemplare fiecare. Mai

mult decât atât, au fost create biblioteci

în spitale, în penitenciare, biserici,

asociaţii comunitare şi sindicate.

Municipalitatea a iniţiat Târgul

anual de carte cu acces gratuit pentru

public. În prezent, acesta este unul

dintre cele mai mari târguri din

Brazilia, aproximativ 300 de mii de

vizitatori. S-au organizat o serie de

activităţi culturale consacrate cărții şi

lecturii. Printre acestea: discuții cu

autori locali, întâlniri în cafenea cu

iubitori de carte, concursuri de poezie,

concursuri ale povestitorilor.

Un studiu sociologic din 2004, a

arătat că principalii i n d i c a t o r i c e

“Cărţile ne ajută să în ţe legem c ine suntem şi cum ne comportăm. Ne arată c e î n s e a m n ă comuni ta tea ş i prietenia; ne arată cum să trăim şi cum să murim.”

Anne Lamott

“A selecta cărţi pent ru propr ia lectură şi pentru lectura altora este nu numai o ştiinţă dar şi o artă.“

Nicolai Rubakin

10 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

caracterizează dezvoltarea lecturii în

Ribeirão Preto, în cei trei ani au

crescut de cinci ori. Aceste rezultate au

impres ionat conducerea ţăr i i .

Programul pentru dezvoltarea cărţii şi

lecturii elaborat de acest municipiu a

devenit un model pentru elaborarea

politicilor în domeniul Cărţii şi

Lecturii.

În 2005, a fost adoptat Planul

Naţional de difuzare a Cărţii şi

Lecturii. Iniţial, Planul conţinea

obiective pe trei ani, dar mai târziu a

ajuns să fie privit ca un document

pentru un viitor previzibil. Planul

prevedea eforturi comune care implica

14 ministere, cu un număr de

o r g a n i z a ţ i i p r i v a t e ş i n o n -

guvernamentale. Au fost identificate

principalele obiective în promovarea

cărţii şi lecturii:

1) Democratizarea accesului la carte

prin:

- crearea a o mie de biblioteci noi în

municipalităţi care nu aveau o

b i b l i o t e c ă p u b l i c ă ;

- continuarea campaniei de diseminare

a l i teraturi i , în cadru căreia

aproximativ un milion de exemplare de

cărţi, distribuite anual în regiunile ţării

şi încă un milion distribuite în seturi,

vândute la preţuri joase în supermarket

-uri, sau distribuite în rândul populaţiei

social vulnerabile;

- organizarea saloanelor şi târgurilor de

carte după experienţă oraşului Ribeirão

Preto.

2) Promovarea cărţii în presă,

campanii media etc.

3) Majorarea de zece ori a numărului

de librării şi a j u t o r e d i t o r i l o r î n

creşterea tirajului.

4) Anularea tuturor impozitelor la

producerea şi vânzarea cărţii, în scopul

reducerii preţurilor

5) Dezvoltarea sistemului de formare

profesională a specialiștilor care au

tangențe cu promovarea cărții.

La 4 octombrie 2007 Brazilia a

lansat un program naţional “Plus

Cultură”. Acesta este construit pe trei

aspecte interdependente: cultură,

cultură şi personalități, cultură şi

economia. În acest Program o mare

atenţie se acordă extinderii cărţii şi

lecturii. În special se preconiza:

1) a reduce la zero numărul de

municipii din Brazilia, care nu au

biblioteci ;

2) a iniţia modernizarea a 4.5 mii de

bib l io tec i d in în t reaga ţară ; .

3) a fonda 4000 de Centre de lectură ;

4) a edita până în 2010 9 000 de cărţi

semnate de autori renumiți.

În cadrul programului s-a creat

reţeaua “Biblioteca Vie”, care a

contribuit la modernizarea bibliotecii

pentru a corespunde cerinţelor

utilizatorilor, oferind informaţii pe

diferite suporturi.

D i n 2 0 0 4 - 2 0 0 9 a f o s t

implementat Programul „ Open

Book”, finanţat în principal din

fondurile federale. Municipalitatea care

fonda o bibliotecă publică primea de la

Ministerul Culturii şi Fundaţia

„Biblioteca Naţională” un set de cărţi,

echipament şi mobilier.

În anul 2008 a fost anunţat

primul concurs “Centre de lectură”.

Participanţii la concurs din toate

regiunile Braziliei au trimis proiecte

care vizau dezvoltarea centrelor de

lectură în diferite comunităţi.

Proiectele inițiate stimulează

lectura practică pe teren: în cartiere

rezidenţiale, asociaţii publice, centre

culturale, spitale, închisori etc. Autorii

proiectelor câştigătoare au primit câte

500 de cărţi pentru biblioteci, precum

şi un set de mobilier şi calculatoare.

Premiul “Trăiască Lectura!”,

“Cele mai bune momente din citit sunt atunci când descoperi ceva – un gând, un sentiment, un mod special de a vedea lucrurile.”

Alan Bennett

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, şi cei mai răbdători profesori.” Charles William Eliot

11

cel mai prestigios la acest concurs, a

fost oferit la trei nominaţii: “Biblioteci

publice şi private”, “Şcoli publice şi

private” şi “Societate” (companii,

organizaţii publice, universităţi,

instituții de protecţie socială a

populaţiei, persoane fizice).

Anul Naţional al Lecturii – Australia

La proiect au participat

bibliotecile publice având ca

parteneri – guvernul, massmedia,

organizaţiile comerciale.

Organizatorii au sprijinit

campaniile deja existente în

susţinerea lecturii şi alfabetizării,

precum şi au iniţiat altele noi. Cele

mai multe programe au fost

concepute pentru copii, dar şi adulţii

nu au fost lipsiţi de atenţie.

Organizatorii proiectului au

identificat trei obiective:

1. Fiecare australian ar trebui să

înţeleagă că lectura este o abilitate

vitală, şi să conştientizeze beneficiile

acesteia.

2. Cultura lecturii trebuie readusă în

fiecare casă.

3. Este necesar să se pună în faţa

familiilor, părinţilor, educatorilor

scopul de a citi cu copii în fiecare zi.

Anul Naţional al Lecturii a fost

sprijinit de multe celebrităţi australiene:

scriitori, politicieni, sportivi, artişti.

Mişcarea a fost condusă de renumitul

scriitor australian Umak Ins. Ministrul

Artelor a inaugurat în biblioteca

municipală a or. Квинбиен campania

de înregistrare în bibliotecile publice.

El a făcut un apel către toţi australienii

să se înscrie sau să se reînregistreze în

biblioteca locală. A fost anunţată şi

lansarea unei noi aplicaţii de software

gratuit de bibliotecă pentru iPhone şi

iPad-uri “Dragostea de lectură.”

“Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capi-tal, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital.” Thomas Jefferson

“Fiecare cititor se regăseşte. Munca scriitorului este doar un instrument optic ce îi dă posibilitatea c i t i t o r u l u i s ă discearnă că, fără această carte, nu s-ar fi văzut niciodată pe el însuşi.” Marcel Proust

Orașul Ribeirão Preto, stat São

Paulo, se intinde pe o suprafata de

650,366 km² si numără 619.746 de

locuitori (recensământul din 2012) cu o

densitate de 952,92 pe km². Ribeirão

Preto este supranumit “Califórnia

Brasileira”.

În fiecare an, în

prima miercure a lunii

martie, la iniţiativa

campaniei LitWorld se

desfăşoară Ziua Mondială

a Lecturii cu voce (World

Read Aloud Day). Scopul

acestui eveniment constă

în prezentarea lecturii ca o modalitate de

interacţiune cu lumea înconjurătoare ca o

oportunitate de a transmite emoţiile către o

altă persoană, împreună cu cuvântul sonor.

În 2013 acţiunea a implicat 65 de ţări şi peste

un milion de participanţi. Începând cu anul

trecut, Skype desfăşoară campania “Citim cu

voce prin intermediul Skype”, oferind

apeluri gratuite pentru cadrele didact ice

Ziua Mondială a Lecturii cu voce

implicate în proiectul “Skype în sala de

clasă.”

Pe Skype aceasta are loc în felul

următor:

1-2 minute: autorul se prezintă şi

vorbeşte despre cărţile sale;

3-5 minute: autorul citeşte cu voce o

carte mică cu imagini sau un fragment

din carte/ roman;

5-10 minute: autorul răspunde la

întrebările cititorilor despre lectură,

procesul de creație, etc.

1-2 minute: autorul vorbeşte despre

cărţile preferate pe care le recomandă

pentru lectură.

12 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

“Cărţile sunt averea de preţ a lumii şi moştenirea de drept a generaţiilor şi a naţiilor.” Henry David Thoreau

Ziua Internaţională a donaţiei de carte (14 februarie)

Această zi a

fost stabilită pentru a

inspira oamenii din

întreaga lume de a

dărui copiilor cărţi.

Website-ul

proiectului: http://

bookgivingday.com/

Trei moduri

simple pentru a

sărbători Ziua

Internaţională a donaţiei de carte.

1. A oferi o carte la un prieten sau unui

membru de familie.

Sărbătoriţi Ziua Internaţională a donaţiei de

carte, oferind copilului dumneavoastră o

carte.

2. Lăsaţi o carte în sala de aşteptare sau hol.

Selectaţi o sală de aşteptare, unde copiii sunt

nevoiţi şă petreacă mai mult timp şi unde nu

există cărţi bune. Cumpăraţi o carte bună şi

lăsaţi-o în sala aleasă de dumneavoastră.

Scopul la toate acestea este de a insufla

copiilor dragostea de lectură.

3. Donaţi cărţile dumneavoastră.

Împachetaţi într-o cutie cărţile care nu mai

sunt necesare copiilor adulţi şi oferiţi-le

celora care ar putea să lectureze. Dăruiţi cărţi

bibliotecii locale, şcolii, spitalului de copii,

orfelinatului. În plus, puteţi transmite cărţile

dvs. unei organizaţii de caritate care lucrează

cu distribuirea cărţilor pentru copii la nivel

internaţional.

Ziua Internaţională a donaţiei de carte este o

iniţiativă obişnuită, care se efectuează exclusiv

de către voluntari, la fel ca şi voi! Există o

mulţime de modalităţi de a participa .

Deveniţi organizator de Ziua

Internaţională a donaţiei de carte în

comunitatea dvs:

1. Atrageţi atenţia instituţiei sau comunităţii

dumneavoastră la această sărbătoare plasând

un poster sau folosiţi alte metode pentru a

invita publicul la sărbătoare;

2. Planificaţi activităţi, care vor fi accesibile

pentru toţi vizitatorii; organizaţi o campanie de

colectare a cărților sau planificaţi ore de lectură

a poveştilor pentru copiii din comunitatea

dumneavoastră;

3. Adresaţi-vă la administraţia librăriei locale

cu ideea de-a oferi reduceri pentru persoanele

care vor cumpăra cărţi în această zi. De

asemenea, în librării este posibil de a distribui

stikere, exlibris-uri elaborate de graficieni.

P r i n t r e

sărbătorile preferate ale

americanilor un loc

a p a r t e r e v i n e

Festivalului Naţional al

Cărţii, organizat de

Biblioteca Congresului,

începând cu anul 2001.

Ediţia anului 2011 a

sărbătorii a adunat peste 200 000 de

vizitatoi şi mai mult de 100 autori ai

cărţilor cu cele mai bune vânzări.

Anul acesta sărbătoarea va

avea loc la 30 august, având ca

preşedinţi de onoare pe preşedintele

SUA Barack Obama şi Michelle

Obama. http://www.loc.gov/bookfest

FESTIVALUL CĂRȚII ȘI LECTURII

PE MERIDIANELE GLOBULUI

Ediţia 2014 a Festivalului

Naţional al Cărţii organizat

de Biblioteca Congresului

Festivalul Internaţional de

Literatură de la Timişoara „La

Vest de Est / La Est de Vest”, a II-a

ediţie. 23-25 octombrie 2013

Festivalul

Internaţional de

Literatură de la

Timişoara a

evidenţiat, chiar

de la prima

editie,

multiculturalitatea oraşului, prin

diversitatea ţărilor din care vin scriitorii

invitaţi.

Festivalul din 2013 a consolidat relaţia

româno-sirbă din Banatul literar. In felul

acesta, Festivalul s-a dezvoltăt in deplin

acord cu dorinţa Timişoarei de a deveni

Capitala Culturală Europeană in 2021,

punând in valoare diversitatea culturală a

zonei, care transcende graniţele dintre

cele doua ţări: România şi Serbia.

“Cărţile îţi deschid şi lărgesc mintea, şi te fac mai puternic decât orice altceva.”

William Feather

13

Festivalul literaturilor lumii

În fiecare an, în lunile iulie şi august în

Franţa, pe malul Atlanticului, în Pays de Loire,

oraşul La Baule, la Capela Sainte-Anne, se

Desfășoară festivalul literaturilor lumii dedicat

literaturii americane. În pofida rezervei manifestate

față de limba engleză, mai ales a celei de dincolo de

Ocean, francezii sunt fermecaţi de literatura

americană, care, de câţiva ani, a cucerit iubitorii de

poezie din Occident. Şcoala newyorkeză de poezie

a fost reprezentată de Ron Padgett, care este şi

traducător al poeziei franceze în Statele Unite.

Confruntarea dintre cele două literaturi a fost

susţinută de scriitorul francez Tanguy Viel, autorul

unui „fals roman american”, intitulat Dispariţia lui

Jim Sullivan, a cărui alocuţiune s-a numit Ce am

învăţat despre literatura franceză citind romane

americane”.

Foto:

Editorii Bernard şi Brigitte Martin,

organizatorii festivalului Scriitori la malul mării.

Festivalul literar Belles Latinas

Ediţia a 12-lea a

Festivalului literar Belles

Latinas, a fost marcată în

2013 printr-o dată simbolică,

a patruzecea aniversare a

loviturii de stat din 11

septembrie 1973 în Chile şi

moa r tea p re şed in te lu i

Salvador Allende. Acest

eveniment tragic a provocat o

reacţie puternică in lume,

este unul dintre evenimentele

majore ale secolului XX în

America Latină.

În anii şaptezeci, mai multe ţări din America

Latină au trăit o perioadă deloc uşoară. Brazilia, Uruguay,

Argentina, au suferit ani tragici de privare de libertate sub

jugul dictaturii, cerând dreptate în decurs de patruzeci de

ani.

Prima ediţie a festivalului Belles Latinas a avut

loc în octombrie 2002 datorită iniţiativei publicaţiei

Espaces Latinos dedicatâ din 1984 societăţilor şi

culturilor Americii Latine. Intâlnirile Belles Latinas pun

în prim-plan literaturile latino-americane contemporane.

De la prima ediţie, la întâlniri au participat peste două

sute de scriitori latino-americani, în treizeci de oraşe din

Franţa.

Pe parcursul acestor zece ani, festivalul literar

Belles Latinas a reuşit sâ constituie o reţea de cititori şi de

parteneri pasionaţi, care acţioneaza împreună pentru a

aduce în atenția tuturor literatura latino-americană.

Numărul oraşelor care gâzduiesc festivalul este în

constantă creştere. În 2012, spaţiile culturale si literare

ale diferitelor regiuni din Franţa au găzduit culorile

Americii Latine. A fost propus un program variat (cărţi

autobiografice, romane, poezie, romane poliţieneşti,

documentare, interviuri, dialoguri ...). Belles Latinas invită

autori şi cititori în librării, biblioteci, universităţi, teatre,

cafenele şi cinematografe, care devin pe timpul unei seri,

spaţii literare şi artistice. Lecturi, concerte, film, dansuri şi

momente gastronomice pentru plăcere şi convivialitate

sunt, de asemenea, la rendez-vous...

Douăzeci de scriitori care vin anual în Franţa

pentru a-și prezenta activitatea şi punctele de vedere,

poziţiile, reflecţiile cu privire la această perioadă din istoria

Americii Latine, marcată de efectele lipsei democraţiei şi

libertăţii.

De la începuturile festivalului, activităţile sunt

realizate de către echipa Belles Latinas în colaborare cu

autorităţile din domeniul învăţământului, cadrelor didactice

ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului

Culturii şi Comunicării. Lista scriitorilor invitaţi este

transmisâ cu multe luni înainte pentru a favoriza o

activitate pe o durată îndelungată în clasă şi a pregăti

întâlniri şi schimburi intense şi călduroase care se

prelungesc uneori datorită relaţiilor care continuă între

autori şi elevi.

Traducătorii participă în mod regulat la mese

rotunde, discuții cu jurnalişti, critici literari şi specialişti în

literatura latino-americanâ. Editorii şi librarii oferă

publicului cărţi ale autorilor invitaţi, nu numai în limba

franceză, dar, de asemenea, în original: spaniolă sau

portugheză.

http://www.espaces-latinos.org/?page_id=306

14 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”

În aceeaşi perioadă, la Sète, cunoscut şi ca Veneţia

ţinutului Languedoc, Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”,

ce se desfăşoară în grădini publice sau particulare, în pieţe,

pe străzi sau la „Théâtre de la Mer”, pe vapor sau pe plajă,

îşi propune să releve la fiecare ediţie similitudinile şi

tendinţa spre unitate a culturii mediteranene, dincolo de

diferenţele dintre ţările riverane. Directoarea manifestării,

Maïthé Vallès-Bled, afirma că „Vocile vii ale Mediteranei”

se doresc „un ter i tor iu a l păci i” , în contextul marcat de

criză şi de tranziţia politică din ţările arabe. Peste 100 de

poeţi şi-au citit versurile în limba maternă, lectura fiind ur-

mată de versiunea franţuzească, citită de un actor. „Culturile

mediteranene sunt multiple”, afirma organizatoarea. Aflat la

a patra ediţie, festivalul s-a extins anul acesta în alte trei

oraşe: El Jadida în Maroc, la începutul lui mai, Genova, în

iunie, şi Toledo, unde se va desfăşura între 6 şi 8

spetembrie. Pentru a facilita relaţia cititorilor cu poezia, la

festival participă editori, librari şi redactori ai revistelor de

poezie.

http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-1.pdf

http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-2.pdf

http://www.festivalpremierroman.com/ED26/

auteurs_qui_reviennent.html

http://www.festivalpremierroman.com/ED26/

index_rou.html

DIN EXPERIENȚELE BIBLIOTECILOR LUMII

Întâlniri la bibliotecă

Bibliotecile belgiene pentru a

atrage vizitatori în sălile de lectură,

mai ales oamenii singuri, le propune

întâlniri romantice cu lumânări.

Primul experiment a fost realizat în

urmă cu trei ani. Cu ajutorul

romanelor literare au făcut cunoştinţă 14 persoane

cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani.

Robotul vă oferă cartea, chiar şi pe

timp de noapte

În Japonia, a fost creat

un robot care permite lectura

cărţilor fără a intra în bibliotecă.

Robotul prezintă o cutie de 50

pe 45 cm pe roţi echipată cu un

aparat de fotografiat digital şi

un braţ mecanic special.

Activitatea „bibliotecarului

electronic” se ghidează prin intermediul

Internetului. Pentru a se deplasa între rafturi şi a

ocoli diferite obstacole întâlnite în cale, maşina

foloseşte un sistem laser. Ea are capacitatea de

a selecta cărţi, a întoarce paginile, treacând

conţinutul pe contul utilizatorului. Robotul este

conceput pentru oamenii ocupati, care nu au timp

pentru a merge la bibliotecă.

Now How

Una dintre noile biblioteci publice ale

oraşului japonez Naka (Naka) a implementat

sistemul de identificare biometrică fără contact,

prin venele de pe palmă. Acesta va fi primul caz

din lume de aplicare a unei asemenea identificări în

bibliotecă, care va înlocui biletul de cititor.

Bibliotecă dedicată femeilor

La Londra există singura bibliotecă de acest

gen, dedicată femeilor. Aceasta îşi are începuturile

în anul 1926, în cadrul Societăţii londoneze de

susținere a femeilor. Acum, biblioteca are peste

60.000 de cărţi şi broşuri. Subiectul a 5000 de piese

de muzeu este viaţa, activitatea, realizările femeilor

din trecut şi până în prezent.

15

RECOMANDĂRI

„O carte bună pentru cei mai buni”

Repere privind organizarea unei campanii de colectare a cărţilor

Donaţiile de cărţi adresate bibliotecilor sunt

o practică cunoscută de mai multă vreme lumii

bibliotecare. Ca regulă, de această activitate se

ocupă voluntarii, iar cărţile donate sunt folosite

pentru completarea retrospectivă (lichidarea

lacunelor); vânzarea (în cazurile când exemplarele

deja existente în bibliotecă sunt suficiente) şi

procurarea pe banii obţinuţi a altor publicaţii

necesare bibliotecii; distribuirea cărţilor donate altor

biblioteci sau donarea acestora cititorilor şi

oaspeţilor bibliotecii, etc.

În cazuri concrete, precum FNCL, poate fi

orzanizată o campanie de coletare a cărţilor care

ulterior vor fi folosite pentru premierea bibliotecilor

şi persoanelor câştigătoare în concursurile

organizate.

Condiţii obligatorii: local cunoscut, timp

concret când pot fi aduse donaţiile şi diseminarea

informaţiei privind derularea campaniei.

În acest scop, biblioteca va delimita un

spaţiu şi va pregăti un set de materiale de promovare

a necesităţii şi importanţei campaniei. Este

binevenită elaborarea unei liste a donatorilor, care

vor rămâne în atenţia bibliotecii pentru relaţiile de

mai departe, diverse semne de gratitudine şi

implicarea în activităţile ulterioare organizate de

bibliotecă.

Modele de afiş:

„O carte este un dar pe care il poti deschide iar si

iar”

Cărţile te fac mai puternic. Donează cărţi!

”Eşti ceea ce citeşti” - donează orice carte doreşti!

Cărţile schimbă vieţi. Donează cărţi!

16 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

Biblioteca - locul unde începe imaginaţia. Donează

cărţi!

“Nu poţi deschide o carte fără să înveţi ceva.”

Confucius

O carte bună este precum un iceberg, şapte optimi

sunt ascunse sub apa. Ernest Hemingway

Expoziţie de carte. Tehnologiile „step by step”

Articolul Книжная выставка. Пошаговые

технологии de Н.Н.Мисина în revista Ваша

библиотека . – 2011. – № 32. – С. 37-56. prezintă

un material metodologic, care enumeră şi descrie

principalele tipuri de expoziţii, care persistă astăzi

în biblioteci, precum şi modul de organizare a unei

expoziţii de carte în bibliotecă. Materialul oferă o

clasificare detaliată a expoziţiilor de carte.

Deasemenea, sunt descrise 12 expoziţii tradiţionale

şi 40 de expoziţii inovaţionale. Între formele

inovatoare a activităţii expoziţionale autorul

evidenţiază următoarele: expoziţie de autor ,

expoziţie virtuală/ electronică /, expoziţie –

almanah, expoziţie – antologie, expoziţie – vernisaj,

expoziţie – victorină ( concurs, joc, întrebare ),

expoziţie – decor, expoziţie – dialog, expoziţie–

dilemă, expoziţie – diaramă, expoziţie – dezbateri,

expoziţie – dosar, expoziţie –c alendar (data),

expoziţie – hartă, expoziţie – collaj, expoziţie –

panoramă, expoziţie– apel, expoziţie – călătorie,

expoziţie – meditaţie, expoziţie – evaluare,

expoziţie – publicitate, expoziţie – raport, expoziţie

– retrospecţie, expoziţie – simbol, expoziţie –

dicţionar, expoziţie – recomandare, expoziţie –

surpriză, expoziţie – hobby (pasiune, colectare),

expoziţie – cronică, e x p o z i ţ i e – c e l e b r a r e

(aniversare, dedicaţie), expoziţia unei pagini de

ziar, expoziţia unei ilustraţii, expoziţia publicaţiilor

memorialistice, expoziţie sonoră, dosarul literar al

cititorului, expoziţie-express.

Autorul citează normele de timp pentru diferite

tipuri de expoziţii, oferă sfaturi practice

bibliotecarului privind principalele etape de lucru.

Descrierea planului expoziţiei: titlul expoziţiei,

forma expoziţiei, utilizatorul ţintă, scopul

expoziţiei, obiectivele expoziţiei, problemele

expoziţiei, localizarea expoziţiei, capitolele

expoziţiei, citate utilizate, mijloace de perfectare,

asistenţă bibliografică, mijloace de promovare,

evaluarea eficacităţii expoziţiei. Autorul enumeră şi

caracterizează cerinţele privind activitatea

expoziţională: accesibilitate, operativitate etc.

Articolul este însoţit de o listă bibliografică

care include lucrări metodice şi practice pentru

organizarea expoziţiilor, precum şi publicaţii care

oglindesc experienţa activităţii expoziţionale în

bibliotecă.

Cartea este întotdeauna mai bună decât filmul,

deoarece nu există nici o limită la imaginaţie pentru

efectele speciale. Donează cărţi!

17

Cum să organizezi un cabinet de biblioterapie în biblioteca ta? Subiect Terapia prin lectură – remediu cu valenţe educogene în scopul înţelegerii şi rezolvării problemelor relevante ale unei persoane.

Scopul „Dă o şansă sanătăţii tale, ia pastila de lectură” - o lectură dirijată are proprietăţi cicatrizante.

Obiective

Furnizarea modalităţilor prin care o persoană şi – ar

putea găsi interese în afara personalităţii ei (ieşire

din cotidian; evadare în lectură)

Eliberarea persoanei de presiunea emoţională şi

mentală

Dezinhibarea persoanei

Ajutarea individului de a crea un plan personal

pentru rezolvarea problemelor

Direcţii de activitate

Crearea unei atmosfere propice pentru consiliere;

Diagnosticarea aptitudinilor şi capacităţilor

pacienţilor/cititorilor cu ajutorul testelor de

personalitate acesibile pentru fiecare utilizator ;

Plasarea individului într-un grup de cititori adecvat

aptitudinilor şi intereselor sale ;

Informarea asupra literaturii disponibile prin

eliberarea de reţete de lectură.

Lansare de carte

Lansarea de carte sau premiera cărţii, poate

fi definită ca o metodă de publicitate şi informare.

Aceasta combină informarea cititorilor despre o

carte nouă, editată recent şi promovarea ei.

Adresându-ne la terminologie, sintagma „ a lansa”

din fr. „lancer” înseamnă acţiunea de a (se) lansa şi

rezultatul ei: lansarea unei cărţi.

Cele mai reuşite prezentări de carte (din

observaţiile bibliotecarilor) sunt prezentările la teme

privind istoria locală. Aceasta oferă posibilitatea de

a atrage la manifestare pe toţi cei care au contribuit

la apariţia cărţii. Mai întâi de toate, autorul, care le

vorbeşte cititorilor despre istoria scrierei operei, de

la concepţie până la ieşirea de sub tipar, dificultăţile

şi problemele care au apărut pe parcurs, prototipuri

ale personajelor, etc. Despre procesul de pregătire a

manuscrisului pentru tipar povestesc reprezentanţii

editurii: redactorii, recenzenţii. Într-o formă

interesantă poate avea loc prezentarea pictorului. El

va prezenta schiţe de design, ilustraţii, care

dezvăluie viziunea şi interpretarea operei. Dacă este

posibil, se invita prototipuri, eroi, martori,

concetățeni participanţi la evenimente etc. La

organizarea expoziţiei folosim fotodocumente,

artefacte. În scenariu pot fi incluse poezii, cântece,

scenete, legate d e s u b i e c t s a u d e b i o g r a f i a

autorului. Deasemenea, au succes lansările de carte

de istorică, etnografică cu înscenarea tradiţiilor şi

demonstrarea costumelor, obiectelor de uz casnic.

La finalul manifestării autorul oferă autografe. Într

-un cerc mai îngust de cititori poate fi servit un

ceai, cafea.

Lansarea de carte poate fi realizată şi fără

participarea autorului. Elaborarea invitaţiilor,

posterelor etc. Lectura fragmentelor şi a

miniaturilor vor transforma manifestarea într-o

adevărată sărbătoare. În cadrul lansării de carte pot

fi folosite modele de soluţionare a situaţiilor dificile

preluate din lucrare. Întrebările se concentrează pe

episoade specifice, care vor ajuta la evaluarea

acţiunilor. Cu interes deosebit va fi privit un

fragment din operă montat în scenă.

O comunicare pe viu, emotională a

prezentatorului cu publicul (întrebări de reflecţie,

etc.), muzică, dans - toate aceste tehnici vor face

lansarea de carte interesană şi eficientă. Lansarea

de carte poate fi însoţită de o expoziţie de carte la

temă, vănzarea cărților sesiunii de autografe. O

atenție deosebită se acordă potagoniștilor.

18 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014

Din istoria semnului de carte

Istoria semnului de carte este similară istoriei

cărţii. Semnul de carte a fost elaborat de primii cititori, care

s-au ciocnit de problema orientării în carte.Egiptenii din

antichitate foloseau semnul de carte pentru a marca pagina

din sul (lungimea căruia ajungea peste 40 de metri). În

epoca medievală iubitorii de lectură marcau paginile cărţii

cu noduri din pergament si piele. Este cunoscută data

apariţiei primului

semn de carte –

1584. Anume

atunci, tipograful de

la curtea regală

engleză,

Christopher Barker

i-a oferit reginei

Elisabeta I un semn

de carte din mătase.

Invenţia tiparului face cartea mai accesibilă. Transformată

dintr-o singură operă de manuscris într-un produs tipărit cu

tiraj, cartea, cu toate acestea, avea un preţ foarte scump.

Producerea în masă a semnului de carte are loc după 1860.

Apar semne de carte produse în condiţii de fabrică, ţesute

din mătase, brodate cu mărgele, decorate cu pietre scumpe.

Doamnele preferau să marcheze pagina cu flori uscate şi

batiste cu dantelă. Semnele de carte erau oferite la toate

ocaziile cu tot felul de felicitări, cele mai bune urări pentru

prieteni si cei dragi, cu exprimarea recunoştinţei, cuvinte de

dragoste şi compasiune, cu texte de rugăciuni. Iniţial,

produse din pânză, destul de curând s-a trecut la materiale

mai ieftine şi mai

avansate tehnologic -

carton şi hârtie.

Dezvoltarea

tehnicii de tipar i-a

oferit o nouă viaţă

semnului de carte.

Din acest moment el a

devenit de sine

stătător purtător de

informaţie. Preţul mic

şi originalitatea au

contribuit la creşterea

popularităţii semnelor de carte în rândurile unui număr tot

mai mare de cititori. Acestea sunt folosite pentru a face

publicitate cărţii, evenimentelor, activităţilor şi ideilor

educaţionale.

Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost unu special

pentru dezvoltarea semnului de carte. Descoperirile

ştiintifice şi-au pus amprenta pe acest accesoriu al cărţii. Își

fac apariţia primele aşa-numite semne de carte tehnice,

patentate în 1890 de către cetăţeanul german M. Kienle.

Germanii numesc semnele de carte „blattvayzer “ - „Indici

de pagină.”. La începutul secolului XX americanul W.

Martin a inventat un semn de carte din pânză şi hârtie, lipind

pe capetele benzilor mici magneţi. Ei se atrăgeau unul de

celălalt prin hârtie, iar banda, dublu îndoită, ţinea pagina

necesară.

Sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut este

marcat de un nou val de interes faţă de semnul de car te ,

care are o expl ica ţ ie foarte simplă. În ultima treime a

secolului al XX-lea majoritatea semnelor de carte erau

efectuate din hârtie - material excelent pentru publicitate,

promovare, informaţie. Semnele de carte conţineau calendare

şi adresele librăriilor, aforisme şi apeluri. Şi astăzi există,

semne de carte cu informaţii utile: unităţi de măsură, tabele de

înmulţire, formule pentru elevi, imagini, date memorabile,

animale şi păsări etc..

Îndeplinind funcţie utilitară, semnul de carte

contribuie nu doar la memorizare sau gasire rapidă a paginii

din text, dar, de asemenea, el îndeplineşte misiunea de a salva

aspectul fizic al cărții. Semnul de carte are și rol estetic,

deseori, designul cărţii este combinat cu designul semnului de

carte. Astfel, semnul de carte este un element de design al

cărţii, care cu siguranţă poate fi considerat şi un element de

cultură al cărţii. Continuie sa

fie în vogă semnele de carte de

autor. Pentru elaborare sunt

utilizate o varietate de

materiale: piele, textile,

broderie, pictură, frunze de

porumb şi palmier, lemn,

scoarţă de copac, paie etc.

A r t a e l a b o r ă r i i

semnelor de carte ţine şi de

evoluţia progresului tehnic.Una

dintre cele mai recente inovaţii - semnul de carte cu timer

(poate fi util pentru cei care doresc să îmbunătăţească viteza

de citire).

Pentru cei care doresc să citească înainte de somn,

fără a deranja pe alţii cu lumina puternică exista semne de

carte cu iluminare.

Semn de carte - lanternă Semn de carte - lupă

Mii de utilizatori în toată lumea, în fiecare zi

vizitează bibliotecile. Anume pentru ei studioul de design din

China Toout a inventat conceptul de Intelligent Library

Bookmark („ semn de carte inteligent”). Mai întâi de toate,

Intelligent Library Bookmark funcţionează în calitate de semn

tradiţional. În afară de faptul că „memorizează” paginile în

locul utilizatorului, el ajută la rezolvarea altor probleme ale

utilizatorilor bibliotecii: restituirea cărţilor la timp şi căutarea

rapidă a rafturilor. Intelligent Library Bookmark este echipat

cu un modest sistem de navigare, care arată calea spre cărţile

necesare (primind informaţii despre localizarea acestora din

reţeaua bibliotecii). În plus, semnul inteligent poate citi

codurile de pe cărţi şi aminti stăpânului termenul limită de

restituire a cărților. Acest semn de car te nu numai că n u

19

permite pierderea paginii necesare dar, de asemenea, o

luminează. Nu are nevoie de o sursă de alimentare, deoarece

se alimentează de la razele solare. Poate fi folosită ca o

lanternă, o strânge şi încape uşor în buzunar.

Colecţii renumite de semne de carte se găsesc în

Biblioteca Britanică din Londra, Muzeul Cărţii de la

Biblioteca Regală Albert I din Bruxelles, Muzeul Cărţii din

Moscova, Muzeul German al Cărţii şi Scrisului din Leipzig,

Muzeul Elveţian al Hârtiei, Scrisului şi Tiparului din Bazel

etc. În 1991 în oraşul german Duisburg a fost inaugurat

primul şi unicul muzeu al semnelor de carte. Colecţia

constituie peste 10. 000 de exemplare din 50 de ţări ale

lumii, din sec. 19 şi până în prezent.

http://teenbook-ekt.livejournal.com/144506.html

.http://www.livemaster.ru/topic/129585-istoriya-knizhnoj

-zakladki

http://ms.znate.ru/docs/1381/index-17910.html#111209

Semnul de carte: elaborare şi utilizare de către

biblioteci

Secţiile, care servesc utilizatori, elaborează semne de

carte pe profilul şi direcţiile de activitate, în special

evenimente aniversare, teme actuale etc.

1 . Iden t i f i ca rea sco pulu i ş i de s t ina ţ ia

Ca scop pentru elaborarea semnului de carte poate servi

orice activitate efectuată în bibliotecă. De exemplu:.

atragerea cititorilor – semn de carte cu informaţie

despre locul unde se află biblioteca şi programul de lucru,

etc;

conservarea colecţiei – semn de carte privind atitudinea

grijulie faţă de colecţii;

promovarea colecţiei – după genul, subiectul, tipul

publicaţiilor, creaţia autorilor;

atragerea cititorilor în anumite activităţi, evenimente,

proiecte;

publicitatea serviciilor oferite.

2. Alegerea temei

Identificarea temei depinde de scop, destinaţie, locul de

distribuire a semnelor de carte. De exemplu: scopul –

conservarea colecţiei de bibliotecă; destinaţie – copiii de

şcoală primară; locul de distribuire – abonament şi sala de

lectură. Semnele de carte pot conţine: structura bibliotecii,

informaţii despre colecţii unicate, cărţi-jubiliare.

„Cartea recomandată de cititor”- semnul de carte include:

numele şi o fotografie originală a cititorului, coperta cărţii în

culori şi descrierea bibliografică a acesteia, precum şi

aprecierea cititorului. Semnele de carte pot fi unicate şi în

serie. De exemplu: Cărţi jubiliare 2015.

3. Studierea temei şi selectarea informaţiei necesare din

diferite surse, inclusiv Internet

4. Alcătuirea machetei semnului de carte

La alcătuirea machetei este important ca informaţia să fie

plasată în aşa mod, ca semnul de carte să îndeplinească nu

numai funcţia de bază, dar să conţină şi informaţie utilă. De

exemplu: în semnul de carte neapărat trebuie de găsit loc

pentru informaţie despre biblioteca: denumire, logou, slogan

etc. Se utilizează ambele părţi ale semnului.

5 . E l a b o r a r e a s e m n u l u i d e c a r t e

Semnul de carte, practic, ar trebui să ocupe ¼ din foaia A

4.Utilizăm tehnologiile informaţionale. Folosim şi tehnica de

scanare. În absenţa imprimantei color, se va folosi hârtie

colorată. Semnele de carte laminate sunt mai atractive şi

durabile.

6. Utilizarea semnului de carte în bibliotecă

Se folosesc: la organizarea şi desfăşurarea activităților; ca

“memo pentru cititori uituci”, despre data de restituire a

cărţii.

Semnele de carte pot servi ca mențiunipentru răspunsurile

corecte privind cele mai bune opere ale scriitorilor autohtoni

şi străini.

7. Distribuirea semnului de carte.

Se distribuie utilizatorilor în calitate de produs

informaţional. Semnele de carte care promovează lectura în

familie şi respectiv bibliotecă vor fi distribuite şi la părinţi.

Care este diferenţa dintre semnul de carte elaborat de

b i b l i o t e c ă d e o r i c a r e a l t e l e ?

Semnul de carte elaborat de bibliotecă are misiunea

să promoveze cartea, lectura şi biblioteca între cititori şi cei

care nu citesc, spre deosebire de orice alte semne de carte,

care urmăresc, în primul rând, scopuri utilitare.

Pentru elaborarea semnului de carte se utilizează cele mai

diverse materiale, pe când semnul de carte elaborat de

bibliotecă va fi numai din hărtie. Cu cât e mai densă hârtia, cu

atât e mai bine.

Semnul de carte elaborat de bibliotecă ,în afară de

imagine, conţine text, care deseori, are cea mai mare pondere.

Textul trebuie să fie succint şi în acelaşi timp bogat în

conţinut.

BNRM, str. 31 August 1989, nr. 78 A,

Chişinău, 2012, Republica Moldova

Tel.: (+373 022) 22 14 75;

Fax: (+373 022) 22 14 75 www.bnrm.md e-mail: biblioteca@bnrm.md

Serviciul Dezvoltare în

biblioteconomie

Elaborare:

Alla Andrieș

Procesare computerizată:

Ecaterina Dmitric