Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, ediţia a IV-a, 2014
Biblioteca Națională a Republicii Moldova
Festivalul Național al
Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
În acest număr:
Festivalul Național
al Cărții și Lecturii,
ediția a IV-a, 2014
1
Lectura. Importanță,
tehnici, metode
3
Metode și experiențe
de promovare a cărții
și lecturii
6
Festivalul cărții și
lectuii pe meridian-
ele globului
12
Din experiența bib-
liotecilor lumiii
14
Recomandări 15
Deja de patru ani, pentru
comunitatea bibliotecarã, luna august
culmineazã cu pregãtirea Festivalului
Național al Cãrții și Lecturii care-și
deschide ușile în ultima zi a lunii. 31
august este o zi cu puternicã
încãrcãturã emoționalã și fundalul
perfect pentru a scoate în relief
importanța cãrții și a lecturii în
p r o m o v a r e a c u n o aș t e r i i , î n
dezvoltarea societãții, a comunitãții în
ansamblu și a fiecãrei persoane în
particular, în protejarea și prezervarea
valorilor, adunate pe parcurs de
milenii.
Ediția 2014 a Festivalului
Național al Cãrții și Lecturii este
consacratã integrãrii europene a
Republicii Moldova și poetului,
prozatorului , publ icistului ş i
dramaturgului Dumitru Matcovschi,
membru titular al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei, unul din
simbolurile mişcării de renaştere
naţională din Republica Moldova şi
se va desfăşura în perioada 31 august
- 5 septembrie sub patronajul
Comisiei Naționale a Republicii
Moldova pentru UNESCO şi a Primei
Doamne a Ţării – Margareta Timofti.
Festivalul are menirea să dea
o nouă dimensiune și valoare
activităților de promovare a cărții și
lecturii: prin implicarea factorilor de
decizie politică și financiară,
organelor administrative locale,
bibliotecarilor, scriitorilor, editorilor,
profesioniștilor din domenii adiacente,
partenerilor, cercurilor largi de
utilizatori, etc.
FNCL nu este numai o
activitate de celebrare a cãrții și a
lecturii, dar și un prilej de reliefare a
problemelor cu care se confruntã cartea,
lectura și biblioteca - acest triunghi al
cunoașterii cu implicații esențiale
asupra fiecãruia dintre noi.
Dupã 25 de ani de la declararea
limbii române drept limbă de stat și
adoptarea alfabetului latin, votarea
legislației privitoare la limba de stat și
alfabet și declararea zilei de 31 august
sãrbãtoare naționalã în Republica
Moldova, cartea în limba românã încã
rãmane în minoritate.
În anul 1989, când moldovenii
își revendicau, în stradã, dreptul la
limbã și alfabetul latin, statisticele ofi-
ciale raportau existența în fondurile bib-
liotecilor publice a 33,3% de publicații
în limba moldoveneascã (“na iazâche
corennoi naționalinosti”). Media pe țarã
includea și bibliotecile din stânga Nis-
trului. De remarcat, cã în Bender și Ti-
raspol media constituia doar 3,8% și
respectiv 3,6%. Unde sunt astãzi aceste
localitãți și de ce au ajuns acolo? Motiv
de serioasã întrebare.
Dupã 25 de ani, publicaţiile în
limba română (alfabet latin şi chirilic)
constituie doar 48 % din fondul total de
publicaţii, mult sub nivelul necesităţilor
şi a echităţii sociale. Volumul
FNCL este
un pri l e j de
r e l i e f a r e a
problemelor cu care
se confruntã cartea,
lectura și biblioteca
- acest triunghi al
cunoașter i i cu
implicații esențiale
asupra fiecãruia
dintre noi.
2 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“O carte este ca o cheie către camere necunoscute din castelul care este înăuntrul nostru.”
Franz Kafka
“Citeşte o mie de cărţi şi cuvintele tale vor curge ca un râu.”
Lisa See
publicaţiilor cu grafie latină, la fel,
creşte foarte încet. În anul 2013
acestea au constituit 30,7% din fondul
total de publicaţii, şi 58,6% din fondul
de publicaţii în limba română. 41.4%
din fondul de publicaţii în limba
oficială a statului sunt publicaţiile cu
grafie chirilică.
Colecţiile bibliotecilor publice
sunt într-o stare avansată de degradare
fizică şi morală. Indicatori de
performanţă precum indicele mediu de
circulaţie a fondului de numai 1,2,
care se menţine stabil pe parcursul a 5
ani şi rata medie de înnoire a fondului
de 50 de ani (media pe 5 ani) care este
de 5 ori mai mare decât recomandările
IFLA/UNESCO (de 7-10 ani), reflectă
calitatea scăzută şi gradul de învechire
a colecţiilor de publicaţii.
La începutul anului 2014
Camera Naţională a Cărţii a publicat
situațiile statistice privind rezultatele
anului editorial 2013 (http://
e r i z a n u . c a r t i e r . m d / ?
s=anul+editorial+2013). Potrivit aces-
tora, în anul editorial 2013 în ţară au
fost editate 2685 titluri de cărţi şi
broşuri într-un tiraj de 3.052,4
exemplare. Nu este greu de calculat
câte dintre acestea ajung în biblioteci
de vreme ce numărul de publicaţii per
locuitor achiziţionate de bibliotecile
publice în anul 2013 au constituit
0,11 sau 113 publicaţii la o mie de
locuitori, în timp ce IFLA/UNESCO
recomandă cel puţin 250 cărţi la o
mie de locuitori.
Toate aceste cifre trebuie
comunicate membrilor comunităţii,
societăţii civile, decidenţilor politici şi
financiari care pot influenţa şi contribui
la schimbarea situaţiei.
Fiecare bibliotecă trebuie să-şi
calculeze şi să comunice instituţiilor
responsabile şi membrilor comuniăţii
indicatorii de performanţă care permit
o cunoaştere mai bună a situaţiei,
compararea situaţiei bibliotecilor de
acelaşi tip, din aceiaşi unitate
administrativă, din diverse localităţi,
contrapunerea situaţiei mediilor de
nivel naţional, etc.
Este un prilej de a măsura, şi cu
această ocazie, grija faţă de membrii
comunităţii prin aceşti indicatori cu
implicaţii deosebite pentru viitor.
Investiţia în cultură este cea mai
durabilă investiţie în ziua de mâine şi
oglindă veridică a responsabilităţii.
Ediţia curentă a buletinului
înserează experienţe de promovare a
cărţii şi lecturii practicate în
bibliotecile lumii, repere în ajutor
organizării activităţilor din cadrul
FNCL şi a altor activităţi care au
aceiaşi menire.
Vera Osoianu
De ce este importantă lectura?
3
“Poţi să citeşti şi să nu-ţi pui întrebarea,
ce înseamnă a citi?”
Pierre Bourdieu
reala pentru că ne introduce într-o lume
a fanteziei şi a imaginaţiei.
Îmbunatăţeşte gândirea analitică. Nu
îmbunătățește doar cunoștințele, ci ne
învaţă să analizăm lucrurile prin
propriul nostru filtru. Citind diverse
opinii sau povestiri, putem decide
dacă sunt viabile din punctul nostru de
vedere.
Îmbogăţeşte vocabularul. Este un fapt
bine cunoscut că lectura contribuie la
îmbogăţirea vocabularului şi
îmbunătăţeşte ortografia unui individ.
Citind, învăţăm cuvinte noi care ne
ajută să ne exprimăm mai corect şi mai
elevat.
Îmbunătăţeşte abilitatea de
scriere. Odată cu îmbogăţirea
vocabularului şi a cunoştinţelor se
dezvoltă și abilităţile noastre de scris.
La fel cum se îmbunătăţeşte şi gândirea
noastră, se îmbunătăţeşte şi exprimarea
în scris.
Lectura îmbunătățește, de asemenea
creativitatea, memoria, disciplina.
http://www.ropotal.ro/aticole/de-ce-
este-cititul-important-3671.htm
Oferă satisfacţie. O carte bună are
darul de a-şi trece cititorii printr-o serie
de trăiri şi emoţii, care culminează cu o
stare generală de satisfacţie. Chiar şi
parinţii se simt multumiţi atunci când
îşi văd copiii citind o carte.
Îmbunătăţeşte capacitatea de
concentrare. În timpul lecturii e nevoie
de concentrare pentru o perioada mai
lungă deoarece textul trebuie înțeles.
Iar pentru aceasta e nevoie să ne
păstrăm gândurile în acelaşi loc. Prin
urmare, lectura îmbunatățește puterea
de concentrare și atenția.
Îmbunătăţeşte bagajul de cunoştinţe,
care la rândul său ne facilitează
participarea la discuţii și, de multe ori,
ajută la luarea deciziilor;
Exersează memoria. Lectura este un
exerciţiu pentru creier, deoarece îl
stimulează şi îl face să cântărească
diferite aspecte, păstrându-i muşchii
activi.
Reduce stresul. Lectura este cel mai
bun antistres daca este practicată din
plăcere. O carte ne distrage atenţia de
la problemele zilnice și ameliorează
tensiunea. Ne ţine departe de lumea
Promovarea lecturii prin intermediul teatrului “Citeşte nu pentru a contrazice şi a respinge; nu pentru a lua în credinţă; şi nu pentru a găsi obiectul de discuţie; dar pentru a gândi şi a chibzui”.
Francis Bacon
Vorbind despre
promovarea lecturii, care
este una dintre obiectivele
majore în activitatea
bibliotecii, nu putem
ignora faptul că o vizită
simplă la bibliotecă pentru a citi, ca atare,
pentru mulţi a încetat să mai fie o necesitate.
Una din principalele funcţii a lecturii
este funcţia distractivă, obţinerea
p l ă c e r i i d e l a l e c t u r ă .
Bibliotecile, ca şi cluburile,
muzeele, cinematografele, devin centre de
comunicare socială şi culturală, zone de
agrement. Bibliotecile au misiunea nu
LECTURA. IMPORTANȚĂ, TEHNICI, METODE
numai de a oferi cititorilor lectură utilă, dar de
asemenea, cred că ar trebui să caute soluţii, de a
acorda ajutor pentru a petrece plăcut timpul
liber.Un mare ajutor pot oferi formele de
divertisment, inclusiv şi Teatrul Cărţii (cercul
de teatru), scopul căruia ar fi ca prin
intermediul prezentărilor teatralizate să
provoace interesul şi dragostea faţă de carte, a
ataşa utilizatorii de patrimoniul literar a
sc r i i t o r i lo r au to h to n i ş i s t r ă i n i .
Teatrul Cărţii este o interpretare
creativă a operei, trăită prin capacităţile de actor
a cititorului ... Transformarea unui text literar
într-un limbaj special, scenic se efectuează
pentru ca publicul după spectacol să
4 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“Omul poate fi întotdeauna recunoscut prin cărţile care le citeşte”.
Samuel Smiles
“Сărţile sunt nişte faruri în oceanul timpului. Cartea este testamentul spiritual a unei generaţii către alta, povaţa bătrânului unui tânăr care-şi începe viaţa, ordinul transmis de santinelă celui care îl va înlocui”.
Alexandru Herzen
Tehnici de lectură rapidă
dorească să vină în sala de lectură.
Pentru a monta un spectacol
este necesar de a anima textul prin joc,
mişcare, muzică. Ca atare, teatralizarea
cărţii nu este o recapitulare a
originalului. După vizionarea
spectacolului rămâne o reticenţă care
împinge spectatorii să citească cartea.
Teatrul Cărţii este o originală
combinaţie a formelor de recreere şi
divertisment intelectual, distracţie şi
posibilitate de a-şi petrece timpul liber
în realizarea potenţialului său creativ,
deoarece participant al Teatrului Cărţii
poate fi oricine—angajat sau utilizator
al bibliotecii cu capacităţi creative şi
dorinţa de a-şi încerca puterile în
actorie. La Teatrul Cărţii cititorul vă
afla şi despre procesul literar
contemporan, evenimentele în
literatură, nume noi, astfel identificând
şi aranjând priorităţile estetice. Etapele de montare a unui spectacol
(model) :
1. Alegerea unei teme pentru spectacol
(la jubileul unui scriitor sau unei cărţi)
2. Selectarea unui scenariu (cu ajutorul
revistelor tematice, cărţi)
3. Alegerea decoraţiilor şi costumelor
(cu implicarea pictorului bibliotecii şi a
părinţilor copiilor)
4. Identificarea participanţilor
(artiştilor) la spectacol
5. Invitarea elevilor din alte clase şi
şcoli la spectacol
M o n t a r e a ( r e a l i z a r e a )
spectacolului
În timpul prezentării „actorii” se găsesc
în sală iar pe parcursul spectacolului,
apar în scenă şi revin în sală.
Telespectatorii sunt invitaţi să răspundă la
întrebările legate de tema spectacolului.
6. Analiza rezultatelor activităţii
( r e a l i z ă r i l e t e a t r u l u i c ă r ţ i i ) :
- Adolescenţii implicaţi în spectacol îşi
petrec timpul liber interesant;
- Ei devin cititori activi ai bibliotecii;
- Prietenii lor sunt înscrişi la bibliotecă;
- La spectatori apare dorinţă de a citi
piesa după care a fost montat
spectacolul şi de a participa la
spectacol în calitate de actor.
- Biblioteca devine un centru de
agrement pentru diferite categorii de
cititori .
Într-o societate ultrainformati-
zată este absolut necesar de a găsi me-
tode prin care să putem organiza infor-
maţia care ne este oferită în permanenţă.
Nu mai puţin importantă este şi puterea
de selecţie şi procesare a conţinuturilor.
În mod normal o persoană
citeşte aproximativ 150- 200 cuvinte pe
minut, cu un coeficient de asimilare de
0,3%-0,4%. Prin tehnici speciale însă
viteza de citire se poate dubla, chiar
tripla,500-600 cuvinte pe minut, cu un
coeficient de asimilare de 0,5-0,6%.
Lectura unul volum greu trebuie
să aibă drept motivaţie un sentiment
puternic de plăcere şi satisfacţie sufletea-
scă. Fiecare dintre noi are nişte obiceiuri
care apar involuntar în timpul lecturii şi
nu fac altceva decât să obosească ochii
excesiv. De exemplu, focalizarea perma-
nentă într-un singur punct, starea
de nelinişte în timpul lecturii, intensitatea
excesivă a luminii, atât a celei solare, cât şi
a luminii becului, concentrarea excesivă
asupra cuvintelor în timpul lecturii, reveni-
rea asupra unor cuvinte în timpul lecturii
sunt doar câteva dintre deprinderile care
dezorientează şi nu facilitează lectura în
tempou rapid.
Există mai multe tehnici de lectură
rapidă care puse în aplicare concomitent
nu doar oprimizează viteza lecturii, dar şi
păstreză gradul de comprehensiune a tex-
tului lecturat. O tehnică de citire rapidă,
absolut necesară pentru îmbunătăţirea ca-
pacităţii de acumulare a informaţiei şi
structurarea ei, este eliminarea subvocal-
izării. Ea constă în eliminarea citirii cu
voce tare sau a aşa numitului„mormăit”,
chiar şi atunci când învăţăm pentru un ex-
amen. Mărirea câmpului visual1 este nece-
sară pentru c r e ş t e r e a v i t e z e i d e
1Câmp vizual = spațiul cuprins de vedere când privirea este fixată asupra unui punct. [Pr.: -zu-al]
– Din fr. visuel, lat. visualis. [Citat 11 august]. Disponibil pe Internet la adresa http://
dexonline.ro/definitie/vizual
5
“Cărţile ne sunt prieteni statornici... Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt şi urne pline de amintiri”. Mihail Sadoveanu
“Cărţile sunt ultimii noştri prieteni care nu ne induc în eroare, sunt mereu cu noi şi nu ne r e p r o ş e a z ă d e vârstă”.
Émile Faguet
corespondent cu cea a capacităţii de asimi-
lare. Evident, câmpul vizual este limitat în
partea superioară de arcada sprâncenei,
medial de piramida nazală iar inferior de
pomeţii obrajilor. Lateral, câmpul vizual
este deschis, el putând trece de 110 grade.
La femei câmpul vizual este supe-
rior celor al bărbaţilor. Ca oricare lucru
care ţine de trup, prin antrenament şi câm-
pul vizual poate fi mărit. Pentru acest lucru
cercetările au stabilit câteva tehnici de
mărire a câmpului vizual.
Conf. Dr. Ing. Radu Budei a fost
premiat cu argint la Geneva pentru inven-
tarea unui aparat2 care măreşte câmpul
vizual prin executarea zilnică a anumitor
exerciţii. Persoana care practică aceste
antrenamente reuşeşte să poată cuprinde
chiar şi un paragraf întreg, dintr-o singură
privire, prin înţelegerea concomitentă a
informaţiei cuprinse. Dar nu fiecare dintre
noi avem acces la acest aparat, iată de ce în
continuare propunem o serie de exerciţii
accesibile tuturor pentru a putea mări câm-
pul vizual
Exerciţiul 1: Privim câte un rând
întreg, încercând în acelaşi timp să cuprin-
dem, dintr-o privire, cât mai multe cuvinte,
timp de 1 minut.
Exerciţiul al 2-lea: Alegem un
cuvânt care se afla în mijlocul paginii.
Fixăm privirea pe el, dar în acelaşi
timp încearcăm să vizualizăm în mod trep-
tat cât mai mult din suprafaţa paginii timp
de 20 de secunde.
Exerciţiul al 3-lea: Începem a citi
din partea de sus a paginii în felul următor:
pe primul rând citim cuvântul din mijloc,
pe al doilea rând citim cele două cuvinte
care încadrează primul cuvânt de sus, pe al
treilea rând citim următoarele două cuvinte
care le încadrează pe celelalte de mai sus.
Pe pagină trebuie să se formeze cel
puţin un romb din cuvintele pe care le-am
văzut, timp de 1 minut. Mărirea câmpului
vizual este esenţială pentru mărirea vitezei
de citire. Cei care citesc 1000 de cuvinte
pe minut nu mai citesc cuvânt cu cuvânt, ci
privesc rândul întreg, dintr-o privire,
înţelegând informaţia cuprinsă acolo. O
citire intuitivă, rapidă şi comprehensivă.
Citirea rapidă creşte randamentul intelec-
tual, timpul în care asimilăm anumite
cunoştinţe.
Cel mai important lucru pentru
mărirea substanţială a vitezei de citire o
reprezintă reducerea sau chiar eliminarea
vocalizării mentale.
Când citim se produce un fenomen
extraordinar: creierul uman vede elemen-
tul, obiectul sau simbolul, îi asociază unui
sunet şi îl traduce automat într-o idee sau
imagine.
Tot acest proces cere timp, adică
mijlocirea sunetului în acest context
întârzie foarte mult procesarea informaţiei
chiar dacă este un proces foarte rapid. In-
formaţia parcurge drumul “Te uiti - Vezi -
Auzi - Întelegi”. Totuşi, dacă am putea să
eliminăm elementul vocalizării, de orice
fel ar fi ea, atunci s-ar observa o mărire a
vitezei de citire de chiar 10 sau 20 ori, iar
comparat cu o scădere a efortului depus
este chiar o realizare. Citirea exclusiv vi-
zuală înregistrează informaţia în minte
nemijlocit, asemenea unui film care se
derulează în faţa ochilor.Spre exemplu:
“Primăvara îşi adusese prinosul
de flori, de frunze, de păsări, de cântece
…”
(Dama Cu Camelii, Alexandre
Dumas Fiul)
Când vede această frază persoana
care citeşte vizual, deci fără vocalizare
mentală, este parte a acţiunii, asemenea
unui observator direct.
Concluzii: Toate metodele descrise au doar
rolul de mijloc pentru îmbunătăţirea ca-
pacităţii de acumulare şi structurare a in-
formaţei. Metodele în sine nu au nici o
valoare dacă nu sunt puse periodic în apli-
care şi ele au rolul de a ne organiza şi efi-
cientiza mai bine munca.
Bibliografie
Birkenbihl , Vera . Tare de cap. –
S.l. : Editura Gemma Press, 2000.- 204 p.
Radu Budei, Tudor Stanciu. Super
Learning Techniques.- S.l.: University of
Oxford, 2004
Cristian Drapeau, Învaţă cum să
înveţi repede.- Bucureşti: Editura Teora,
2000
Sheila Ostrander, Lynn Schroeder,
Nancy Ostrander. Tehnica învăţării
rapide.- Bucureşti: Editura Amaltea, 2002
Victoria Vasilica
2Campionul citirii rapide. [Citat 11 august 2014]. Disponibil pe internet la adresa : http://
jurnalul.ro/stire-viata-mea-e-un-roman/campionul-citirii-rapide-49395.html
6 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Studiu: Moldovenii citesc mai puțin decât
cetățenii din UE
Moldovenii citesc mai puțin
decât cetățenii statelor din UE. Cel
puțin așa arată datele cercetării
statistice „Utilizarea Timpului în
Republica Moldova, realizată de
Biroul National de Statistica în
cadrul proiectului comun ONU
„Consolidarea Sistemului Statistic
Naţional”, cu sprijinul financiar al
PNUD, UN Women și Guvernului
Suediei, notează UNIMEDIA.
Cercetarea s-a desfăşurat pe o
perioadă de 12 luni. La exerciţiu au
participat peste zece mii de persoane.
În baza acestui studiu în gospodării,
specialiștii Centrului analitic Expert-
Grup au elaborat zece note care
explică comportamentul femeilor şi
bărbaţilor moldoveni reieşind din
felul în care aceştia îşi gestionează
timpul.
Potrivit studiului, moldovenii
citesc în medie câte 17 minute pe zi,
sau mai puțin cu şapte minute decât
cetățenii statelor din UE. Patru minute
pe zi moldovenii dedică citirii cărţilor
tipărite, la fel ca spaniolii, slovenii sau
italienii.
Cea mai populară formă de
lectură la moldoveni este lectura
online. Pentru aceasta se alocă
aproximativ 10 minute pe zi. În
comparaţie cu femeile, bărbaţii
consumă cu 10% mai mult timp pentru
informarea online şi cu 8% mai puţin
timp pentru citirea cărţilor în format de
hârtie.
Persoanele de la orașe dedică
activităților de lecturare de două ori
mai mult timp decât cele de la sate (23
şi, respectiv, 12 min/zi). Moldovenii cu
vârsta până la 34 de ani citesc
preponderent online, iar cei cu vârsta
peste 35 de ani citesc cărţi tradiţionale
şi publicaţii periodice. http://unimedia.info/stiri/studiu-moldovenii-citesc-mai-putin-decat-cetatenii-din-ue-78331.html#.U6llUdWTkII.facebook
METODE ȘI EXPERIENȚE DE PROMOVARE A
CĂRȚII ȘI LECTURII
În Germania, un mare număr de
specialişti sunt interesaţi de lectura
copiilor. Această tendinţă s-a
intensificat după efectuarea testelor
PISA în 2000 şi 2003. Testele PISA
sunt o procedură standardizată
internaţională pentru măsurarea
calităţii cunoştinţelor copiilor la vârsta
de 14 şi 15-ani în ţările dezvoltate (32
de ţări în anul 2000, 40 de ţări în anul
2003), au fost efectuate de Organizaţia
pentru cooperare şi dezvoltare
economică. “Abilităţile de lectură” au
fost supuse testării printre primele.
Acestora li se atribuie o importanţă
specială, pentru că lectura este
esenţială pentru participarea în viaţa
culturală şi socială. Rezultatele anului
2000 au zguduit Germania: s-a dovedit
că 20% din adolescenţii de 15
ani la etapa finală de învăţământ
obligatoriu au fost în stare de a înţelege
numai texte simple. Aproape jumătate
dintre adolescenţii germani n-au citit
niciodată o carte din propria dorinţă.
În categoria de “înţelegere a textului la
un nivel de bază”, Germania s-a
pomenit pe locul al 27-lea din 32
posibile. Germania a suferit un PISA-
şoc. După aceasta, în Germania au
apărut diverse programe de sprijinire a
lecturii pentru copii.
Germania
Un proiect interesant a fost
inițiat în Biblioteca Centrală din Berlin.
În 1999 ţara a sărbătorit aniversarea
celebrului scriitor Erich Kästner. Cea
mai faimoasă carte a scriitorului „
Emile şi detectivii”a apărut în 1928.
Acţiunea acestei cărţi fascinante are
“Citeşte pentru a de-veni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul ne-bun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” John Waters
“Dacă tu crezi că dur-erea şi tristeţea ta sunt fără precedent în istoria lumii, atunci trebuie să citeşti. Căr-ţile m-au învăţat că lucrurile care mă chinuiau cel mai mult erau de fapt lucruri care mă conectau cu toţi oamenii în viaţă, sau care au fost în viaţă.” James Baldwin
7
loc la Berlin. Personalul bibliotecii a
decis să elaboreze un ghid-comentariu
în format electronic pentru această carte.
Emile soseşte în Berlin la gara
Ţoo. Aceasta faimoasă gară există şi
astăzi. Doriţi să vedeţi cum arăta gara
în anii 20 ? cu plăcere! Dacă imaginea
este prea mica, există posibilitate de-a
o mări. În acelaşi timp puteţi vedea
cum arătau chioşcurile de ziare, şi ce se
vindea în ele.
Copii trăiesc în lumea lucrurilor
mici, ei sunt atraşi de detalii. Iată că
mama i-a dat lui Emile pentru transport
140 de mărci. Cum arătau banii?
Băiatul a mers cu tramvaiul Nr.177.
Cum arăta acesta? Cum arătau biletele?
Ce formă purta poliţia? Totul poţi afla
dintr-un program minunat. Afară de
aceasta el conţine şi un capitol dedicat
creaţiei lui Kästner şi istoriei apariţiei
acestei cărţi. Dacă sunteţi interesat de
acest proiect, puteţi face o călătorie pe
site-ul: http://www.zlb.de/projekte/
kaestner/emil/04.htm
Franţa
Biblioteca tradiţională se
concentrează asupra cititorului, pentru
care cultura lecturii este o parte
integrantă a bagajului său spiritual. Dar
cum de procedat cu cei, pentru care
lectura nu a devenit o necesitate vitală
din copilarie? Problema este deosebit
de acută în zonele mai puţin avantajate.
Tot mai mult este susţinută ideea, că
cartea nu ar trebui să fie asociată de
instituţii specializate în cunoaştere, ci
trebuie să fie alături de persoane care
niciodată în viaţă nu au deschis uşa
unei biblioteci sau librării. Astfel au
apărut în Franţa bibliotecile de stradă.
Deja pe parcursul a treizeci de ani în
suburbia Parisului Petit-Clamart există
Biblioteca rotundă (numită astfel
pentru forma clădirii). Pe baza acesteia
organizaţia sociala Bucuria lecturii a
creat bibliotecă fără pereţi. Fiecare
miercure dimineaţă, la aceiaşi oră, în
acelaşi loc, în apropierea terenului de
joc pentru copii se manifestă biblioteca
fără pereţi. Bibliotecarii aranjează
cărţile selectate cu mare grijă. Abia
văzând bibliotecarul, copiii lasă jocul şi
se alătură acestuia. Unii aleg o carte un
timp mai îndelungat, alţii imediat se
scufundă în lectură, alţii ascultă cum
bibliotecarul sau cineva din adulţi
povesteşte ceva. Baieţii povestesc
diferite istorii, împărtăşesc impresiile
de lectură. Colegii francezi au decis să
lucreze cu minimum de procedee. Aici,
pe stradă, se simt mai liber şi, în plus,
sunt scutiţi de multe griji, cum ar fi
menţinerea liniştii şi a ordinii. Totul
este axat pe un singur lucru: bucuria
comunicării, schimbul de păreri, pe
istorii care se povestesc şi sunt
ascultate. Bibliotecarii aduc pentru
copii cele mai frumoase cărţi, în
succesul cărora sunt siguri. Cărţi
ilustrate, romane, cărţi despre sport, şi,
desigur, comixuri. Literatura este
editată la cel mai înalt nivel poligrafic.
Bibliotecă fără pereţi este un fel de pod
spre biblioteca cea mare. Copiii, făcând
cunostinţă cu cartea pe stradă, se simt
mai siguri vizitând biblioteca adevărată.
SUA: Programe naţionale pentru
încurajarea lecturii:
În Statele Unite de promovarea
lecturii sunt preocupate nu numai
bibliotecile, dar şi centrele speciale de
lectură. În ţară există 47 de asemenea
centre. Este discutabil faptul cât de
admisibilă poate fi pentru practica
noastră de bibliotecă ideea lor
principală? a scoate cartea dincolo de
instituţii, fie şcoală, magazin sau
bibliotecă. Dar totuşi, ceva din
experienţa lor poate fi utilă. Cel mai
important este să încercăm să fim tot
atât de perseverenţi. Din 1997 în Statele
Unite au avut loc o serie de campanii
naţionale de promovare a lecturii: Anul
cititorului (1987), Anul tânărului cititor
(1989) , Anul lec turi i (1991) ,
Descoperiţi noi lumi! Citeste! (1992),
Cărţile schimbă viaţa (1993-1994),
Construiește-ți viitorul - Citeste! (1995-
1996), Vom crea o naţiune de cititori!
“Gustul pentru citit oferă acces către ceea ce a fost descoperit de alţii. Este cheia, sau una din cheile către prob-lemele deja rezol-vate. Şi nu numai. Oferă înclinaţie şi facilitare către ur-mărirea cu succes a problemelor care nu sunt încă rezolvate.” Abraham Lincoln
“Cititul mă face să simt că am realizat ceva, că am învăţat ceva, că am devenit o persoană mai bună.” Nora Ephron
8 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
(1997-2000), Povestim istoria Americii
(2001-2003) etc.
Programul Naţional „Bătălia
cărţilor” realizat în America este o
experienţă interesantă pentru a încuraja
lectura în biblioteca şcolară. Elevii
citesc cărţile apoi se reunesc pentru a
demonstra abilităţile şi a verifica
cunoştinţele obţinute.Competiţia se
aseamănă cu un show televizat, dar
structura şi formatul acesteia pot varia
în funcţie de necesitate, resursele şi
preferinţele personale în diferite şcoli,
nivelul local sau naţional. Elevii
participă cu „bagajul”-carţilor citite pe
parcursul anului. De obicei, lista
conţine 30 de cărţi pentru clasele 4-6 şi
clasele 6-8, 25 de cărţi pentru clasele 9
-12, şi 15 cărţi pentru clasa a 3-a.
Competiţia finală are loc în perioada
martie-aprilie a anului. Elevii pegătesc
un CV care ajută să se prezinte la
“Luptă locală”.
O “bătălie” tipică durează o zi
întreagă şi se petrece în formă de
turneu în cadrul căruia echipele
acumulează puncte răspunzând la
întrebări despre cărţile de pe listă. Ziua
începe cu o întrunire într-o cafenea,
unde se discută planul competiţiei.
Apoi, participanţii la turneu se împart
în echipe, aleg mascote, şi încep prima
rundă de “luptă”. Ei joacă câteva
runde, fiecare cu echipe diferite, după
care se selectează două echipe cu cele
mai multe puncte şi se invită la
“lupta mare”. Alte echipe reprezintă
publicul. Aceste două echipe vor
participa la “lupta” de nivel regional în
luna aprilie şi “lupta” la nivel de stat în
perioada mai-iunie, după organizarea
„luptelor” locale.
Participând la program, copiii
dobândesc cunoştinţe, primesc plăcere
de la lectura cărţilor bune, împărtăşesc
impresiile cu prietenii, părinţii şi
profesorii, precum şi se distrează.
S t u d i i n d e x p e r i e n ţ a
bibliotecilor publice din America nu
putem trece cu vederea atenţia
acordată lecturii cu v o c e , c a r e
contribuie la atragerea copiilor mici la
lectură. Gloria Velti, consultant pe
probleme de lectură din Madison, a
pregătit un șir de recomandări privind
lectura cu voce pentru parinti,
profesori si bibliotecari.
De ce este necesar să citiţi cu
voce ?
De obicei, rolul lecturii cu voce
influiențează dezvoltarea intelectuală a
copilului, dar există, de asemenea, alte
puncte pozitive.
Lectura cu voce stimuleaza
dezvoltarea emoţională: se formează
respectul pentru sine, (celebru self-
esteem american, este una dintre cele
mai importante categorii în viaţa
americanului); generează motivaţia
acţiunilor; stimulează imaginaţia; oferă
posibilitatea de a se relaxa.
Lectura cu voce stimulează
dezvoltarea intelectuală: creşterea
vocabularului; cresterea timpului de
concentrare a copilului; îmbunătăţeşte
percepţia lui (înţelegerea); creşte
încrederea în sine.
Lectura cu voce stimulează
dezvoltarea fizică.
Lectura cu voce stimulează
incluziunea socială: îmbunătăţeşte
calitatea vieţii; membrii de familie se
obişnuiesc cu distribuirea rolurilor;
timpul se petrece în contact cu copilul;
sunt cunoscute interesele copilului;
copilul simte importanţa celui care-i
citeşte.
Canada
O abordare interesantă a
bibliografiilor de recomandare putem
întâlni la biblioteca publică din
Hamilton (Canada). Pentru micii
canadieni se editează liste bibliografice
adnotate. Una dintre acestea se
intitulează: Ce se întamplă in
bibliotecă: citiţi despre aceasta şi este
dedicată cărţ i i , b ibl ioteci i ş i
bibliotecarului. Aceste liste se
elaborează în mod r eg u l a t p en t ru
părinţi şi copii de 6-10 ani. Acestea
sunt mai potrivite pentru părinţii care
“Când privesc în jur şi văd că lumea nu-şi găseşte preocupări pentru a-şi petrece timpul liber, caută nişte activităţi de nimic, eu iau cartea şi-mi vorbesc: una ca asta este suficient pentru o viaţă.”
Fiodor Dostoevschi
“A citi este modul de a gândi, a te ruga, a vorbi cu un prieten, a-ți exprima gândurile, a asculta
ideile altora...”
Roberto Bolaño
9
sunt îngrijoraţi că copilul lor nu doreşte
să citească de sine stătător. Lista
include recomandări, special pregătite,
de exemplu: Cum să atragem copilul la
lectură, cum să facem acest proces
distractiv. Una din aceste căi este
lectură cu voce, un bun stimulent
pentru munca independentă cu cartea,
când copiii mai mari citesc cu voce
pentru cei mici. A doua metodă, este
recomandată pentru parinţi: a povesti
istorii orale despre sine, despre
prietenii din copilărie, a încuraja
copilul să povestească şi el despre sine.
Aceasta dezvoltă imaginaţia copilului.
Părinţilor li se recomandă a încuraja
lectura copilului prin laudă, sarut,
zâmbet, a-şi arăta mulţumirea, etc.
Părinţii sunt încurajaţi să vină la
bibliotecă împreună cu copiii şi să
folosească listele de recomandare
pentru selectarea cărţilor. De altfel,
toate operele autorilor canadieni din
aceste liste sunt marcate cu un asterisc.
Bibliotecarul pentru copii este o
persoană specială. În diferite ţări, în
diferite timpuri, oameni diferiţi au
încercat să definească, într-un fel, ce
este caracteristic acestei persoane, ce ar
trebui să facă cel care serveşte copiii în
bibliotecă.
Iată cum colega noastră din
Chicago Iolanta Federeci formulează
imperative (cerinţe categorice), atestate
de practica americană.
1. Studiaţi materialele. Citiţi. Meditaţi.
Ascultaţi. Priviţi. Pentru comparaţie,
recurgeţi la alte publicaţii. Experienţele
din propria copilarie asociate cu cartea
şi materialele non-book, sunt
subiective şi nu corespund nevoilor
tuturor copiilor.
2. Înţelegeţii şi serviţi toţi copiii: cu
mâinile şi feţele murdare, care nu pot
explicit lămuri de ce au nevoie, copiii
deosebit de activi, nu pe măsură
capabili, talentaţi, cu handicap fizic şi
mental, bolnavi, de la case de copii şi
normali (în cazul că există astfel de
copii). Păstraţi zâmbetul şi sclipirea în
ochi.
3. Menţineţi ordinea în incinta
bibliotecii, insistând asupra unui
comportament acceptabil. Faceţi
diferenţă dintre copilul entuziast şi
copilul nedesciplinat.
4. Ca membru al colectivului
bibliotecii, străduiţi-vă ca o anumită
parte din buget, personal şi timp să fie
dedicată copiilor; şi în cazul în care
drepturile copilului sunt încălcate.
5. Aveţi încredere în sine şi în munca
proprie. Aveţi propria demnitate.
6. Lucraţi cu entuziasm şi sinceritate.
Realizați aceste deziderate, puneți
p o b ș em a n f a ț a p e r s o a n e l o r
responsabile şi vă veţi convinge că
merită.
Brazilia: Bibliotecile publice şi
lectura
În 2001, municipiul oraşului
Ribeirão Preto a adoptat “legea cărţii”,
conform căreia în bugetul municipal au
fost incluse cheltuielile pentru
reînnoirea fondului a 36 biblioteci
publice, promovarea autorilor locali şi
promovarea lecturii. Bibliotecile
şcolare serveau întreaga populaţie
locală, iar municipalitatea se ocupa de
fondarea bibl ioteci lor publ ice.
Locuitorii din mediul rural erau serviţi
de biblioteci mobile. Din 2001 şi până
la începutul anului 2005 au fost
deschise 80 de biblioteci publice cu un
fond de 3000 de exemplare fiecare. Mai
mult decât atât, au fost create biblioteci
în spitale, în penitenciare, biserici,
asociaţii comunitare şi sindicate.
Municipalitatea a iniţiat Târgul
anual de carte cu acces gratuit pentru
public. În prezent, acesta este unul
dintre cele mai mari târguri din
Brazilia, aproximativ 300 de mii de
vizitatori. S-au organizat o serie de
activităţi culturale consacrate cărții şi
lecturii. Printre acestea: discuții cu
autori locali, întâlniri în cafenea cu
iubitori de carte, concursuri de poezie,
concursuri ale povestitorilor.
Un studiu sociologic din 2004, a
arătat că principalii i n d i c a t o r i c e
“Cărţile ne ajută să în ţe legem c ine suntem şi cum ne comportăm. Ne arată c e î n s e a m n ă comuni ta tea ş i prietenia; ne arată cum să trăim şi cum să murim.”
Anne Lamott
“A selecta cărţi pent ru propr ia lectură şi pentru lectura altora este nu numai o ştiinţă dar şi o artă.“
Nicolai Rubakin
10 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
caracterizează dezvoltarea lecturii în
Ribeirão Preto, în cei trei ani au
crescut de cinci ori. Aceste rezultate au
impres ionat conducerea ţăr i i .
Programul pentru dezvoltarea cărţii şi
lecturii elaborat de acest municipiu a
devenit un model pentru elaborarea
politicilor în domeniul Cărţii şi
Lecturii.
În 2005, a fost adoptat Planul
Naţional de difuzare a Cărţii şi
Lecturii. Iniţial, Planul conţinea
obiective pe trei ani, dar mai târziu a
ajuns să fie privit ca un document
pentru un viitor previzibil. Planul
prevedea eforturi comune care implica
14 ministere, cu un număr de
o r g a n i z a ţ i i p r i v a t e ş i n o n -
guvernamentale. Au fost identificate
principalele obiective în promovarea
cărţii şi lecturii:
1) Democratizarea accesului la carte
prin:
- crearea a o mie de biblioteci noi în
municipalităţi care nu aveau o
b i b l i o t e c ă p u b l i c ă ;
- continuarea campaniei de diseminare
a l i teraturi i , în cadru căreia
aproximativ un milion de exemplare de
cărţi, distribuite anual în regiunile ţării
şi încă un milion distribuite în seturi,
vândute la preţuri joase în supermarket
-uri, sau distribuite în rândul populaţiei
social vulnerabile;
- organizarea saloanelor şi târgurilor de
carte după experienţă oraşului Ribeirão
Preto.
2) Promovarea cărţii în presă,
campanii media etc.
3) Majorarea de zece ori a numărului
de librării şi a j u t o r e d i t o r i l o r î n
creşterea tirajului.
4) Anularea tuturor impozitelor la
producerea şi vânzarea cărţii, în scopul
reducerii preţurilor
5) Dezvoltarea sistemului de formare
profesională a specialiștilor care au
tangențe cu promovarea cărții.
La 4 octombrie 2007 Brazilia a
lansat un program naţional “Plus
Cultură”. Acesta este construit pe trei
aspecte interdependente: cultură,
cultură şi personalități, cultură şi
economia. În acest Program o mare
atenţie se acordă extinderii cărţii şi
lecturii. În special se preconiza:
1) a reduce la zero numărul de
municipii din Brazilia, care nu au
biblioteci ;
2) a iniţia modernizarea a 4.5 mii de
bib l io tec i d in în t reaga ţară ; .
3) a fonda 4000 de Centre de lectură ;
4) a edita până în 2010 9 000 de cărţi
semnate de autori renumiți.
În cadrul programului s-a creat
reţeaua “Biblioteca Vie”, care a
contribuit la modernizarea bibliotecii
pentru a corespunde cerinţelor
utilizatorilor, oferind informaţii pe
diferite suporturi.
D i n 2 0 0 4 - 2 0 0 9 a f o s t
implementat Programul „ Open
Book”, finanţat în principal din
fondurile federale. Municipalitatea care
fonda o bibliotecă publică primea de la
Ministerul Culturii şi Fundaţia
„Biblioteca Naţională” un set de cărţi,
echipament şi mobilier.
În anul 2008 a fost anunţat
primul concurs “Centre de lectură”.
Participanţii la concurs din toate
regiunile Braziliei au trimis proiecte
care vizau dezvoltarea centrelor de
lectură în diferite comunităţi.
Proiectele inițiate stimulează
lectura practică pe teren: în cartiere
rezidenţiale, asociaţii publice, centre
culturale, spitale, închisori etc. Autorii
proiectelor câştigătoare au primit câte
500 de cărţi pentru biblioteci, precum
şi un set de mobilier şi calculatoare.
Premiul “Trăiască Lectura!”,
“Cele mai bune momente din citit sunt atunci când descoperi ceva – un gând, un sentiment, un mod special de a vedea lucrurile.”
Alan Bennett
“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, şi cei mai răbdători profesori.” Charles William Eliot
11
cel mai prestigios la acest concurs, a
fost oferit la trei nominaţii: “Biblioteci
publice şi private”, “Şcoli publice şi
private” şi “Societate” (companii,
organizaţii publice, universităţi,
instituții de protecţie socială a
populaţiei, persoane fizice).
Anul Naţional al Lecturii – Australia
La proiect au participat
bibliotecile publice având ca
parteneri – guvernul, massmedia,
organizaţiile comerciale.
Organizatorii au sprijinit
campaniile deja existente în
susţinerea lecturii şi alfabetizării,
precum şi au iniţiat altele noi. Cele
mai multe programe au fost
concepute pentru copii, dar şi adulţii
nu au fost lipsiţi de atenţie.
Organizatorii proiectului au
identificat trei obiective:
1. Fiecare australian ar trebui să
înţeleagă că lectura este o abilitate
vitală, şi să conştientizeze beneficiile
acesteia.
2. Cultura lecturii trebuie readusă în
fiecare casă.
3. Este necesar să se pună în faţa
familiilor, părinţilor, educatorilor
scopul de a citi cu copii în fiecare zi.
Anul Naţional al Lecturii a fost
sprijinit de multe celebrităţi australiene:
scriitori, politicieni, sportivi, artişti.
Mişcarea a fost condusă de renumitul
scriitor australian Umak Ins. Ministrul
Artelor a inaugurat în biblioteca
municipală a or. Квинбиен campania
de înregistrare în bibliotecile publice.
El a făcut un apel către toţi australienii
să se înscrie sau să se reînregistreze în
biblioteca locală. A fost anunţată şi
lansarea unei noi aplicaţii de software
gratuit de bibliotecă pentru iPhone şi
iPad-uri “Dragostea de lectură.”
“Cărţile constituie un capital. O carte din bibliotecă ţine la fel de mult ca o casă, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capi-tal, şi de cele mai multe ori, în cazul oamenilor care sunt la început în viaţă, este singurul lor capital.” Thomas Jefferson
“Fiecare cititor se regăseşte. Munca scriitorului este doar un instrument optic ce îi dă posibilitatea c i t i t o r u l u i s ă discearnă că, fără această carte, nu s-ar fi văzut niciodată pe el însuşi.” Marcel Proust
Orașul Ribeirão Preto, stat São
Paulo, se intinde pe o suprafata de
650,366 km² si numără 619.746 de
locuitori (recensământul din 2012) cu o
densitate de 952,92 pe km². Ribeirão
Preto este supranumit “Califórnia
Brasileira”.
În fiecare an, în
prima miercure a lunii
martie, la iniţiativa
campaniei LitWorld se
desfăşoară Ziua Mondială
a Lecturii cu voce (World
Read Aloud Day). Scopul
acestui eveniment constă
în prezentarea lecturii ca o modalitate de
interacţiune cu lumea înconjurătoare ca o
oportunitate de a transmite emoţiile către o
altă persoană, împreună cu cuvântul sonor.
În 2013 acţiunea a implicat 65 de ţări şi peste
un milion de participanţi. Începând cu anul
trecut, Skype desfăşoară campania “Citim cu
voce prin intermediul Skype”, oferind
apeluri gratuite pentru cadrele didact ice
Ziua Mondială a Lecturii cu voce
implicate în proiectul “Skype în sala de
clasă.”
Pe Skype aceasta are loc în felul
următor:
1-2 minute: autorul se prezintă şi
vorbeşte despre cărţile sale;
3-5 minute: autorul citeşte cu voce o
carte mică cu imagini sau un fragment
din carte/ roman;
5-10 minute: autorul răspunde la
întrebările cititorilor despre lectură,
procesul de creație, etc.
1-2 minute: autorul vorbeşte despre
cărţile preferate pe care le recomandă
pentru lectură.
12 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
“Cărţile sunt averea de preţ a lumii şi moştenirea de drept a generaţiilor şi a naţiilor.” Henry David Thoreau
Ziua Internaţională a donaţiei de carte (14 februarie)
Această zi a
fost stabilită pentru a
inspira oamenii din
întreaga lume de a
dărui copiilor cărţi.
Website-ul
proiectului: http://
bookgivingday.com/
Trei moduri
simple pentru a
sărbători Ziua
Internaţională a donaţiei de carte.
1. A oferi o carte la un prieten sau unui
membru de familie.
Sărbătoriţi Ziua Internaţională a donaţiei de
carte, oferind copilului dumneavoastră o
carte.
2. Lăsaţi o carte în sala de aşteptare sau hol.
Selectaţi o sală de aşteptare, unde copiii sunt
nevoiţi şă petreacă mai mult timp şi unde nu
există cărţi bune. Cumpăraţi o carte bună şi
lăsaţi-o în sala aleasă de dumneavoastră.
Scopul la toate acestea este de a insufla
copiilor dragostea de lectură.
3. Donaţi cărţile dumneavoastră.
Împachetaţi într-o cutie cărţile care nu mai
sunt necesare copiilor adulţi şi oferiţi-le
celora care ar putea să lectureze. Dăruiţi cărţi
bibliotecii locale, şcolii, spitalului de copii,
orfelinatului. În plus, puteţi transmite cărţile
dvs. unei organizaţii de caritate care lucrează
cu distribuirea cărţilor pentru copii la nivel
internaţional.
Ziua Internaţională a donaţiei de carte este o
iniţiativă obişnuită, care se efectuează exclusiv
de către voluntari, la fel ca şi voi! Există o
mulţime de modalităţi de a participa .
Deveniţi organizator de Ziua
Internaţională a donaţiei de carte în
comunitatea dvs:
1. Atrageţi atenţia instituţiei sau comunităţii
dumneavoastră la această sărbătoare plasând
un poster sau folosiţi alte metode pentru a
invita publicul la sărbătoare;
2. Planificaţi activităţi, care vor fi accesibile
pentru toţi vizitatorii; organizaţi o campanie de
colectare a cărților sau planificaţi ore de lectură
a poveştilor pentru copiii din comunitatea
dumneavoastră;
3. Adresaţi-vă la administraţia librăriei locale
cu ideea de-a oferi reduceri pentru persoanele
care vor cumpăra cărţi în această zi. De
asemenea, în librării este posibil de a distribui
stikere, exlibris-uri elaborate de graficieni.
P r i n t r e
sărbătorile preferate ale
americanilor un loc
a p a r t e r e v i n e
Festivalului Naţional al
Cărţii, organizat de
Biblioteca Congresului,
începând cu anul 2001.
Ediţia anului 2011 a
sărbătorii a adunat peste 200 000 de
vizitatoi şi mai mult de 100 autori ai
cărţilor cu cele mai bune vânzări.
Anul acesta sărbătoarea va
avea loc la 30 august, având ca
preşedinţi de onoare pe preşedintele
SUA Barack Obama şi Michelle
Obama. http://www.loc.gov/bookfest
FESTIVALUL CĂRȚII ȘI LECTURII
PE MERIDIANELE GLOBULUI
Ediţia 2014 a Festivalului
Naţional al Cărţii organizat
de Biblioteca Congresului
Festivalul Internaţional de
Literatură de la Timişoara „La
Vest de Est / La Est de Vest”, a II-a
ediţie. 23-25 octombrie 2013
Festivalul
Internaţional de
Literatură de la
Timişoara a
evidenţiat, chiar
de la prima
editie,
multiculturalitatea oraşului, prin
diversitatea ţărilor din care vin scriitorii
invitaţi.
Festivalul din 2013 a consolidat relaţia
româno-sirbă din Banatul literar. In felul
acesta, Festivalul s-a dezvoltăt in deplin
acord cu dorinţa Timişoarei de a deveni
Capitala Culturală Europeană in 2021,
punând in valoare diversitatea culturală a
zonei, care transcende graniţele dintre
cele doua ţări: România şi Serbia.
“Cărţile îţi deschid şi lărgesc mintea, şi te fac mai puternic decât orice altceva.”
William Feather
13
Festivalul literaturilor lumii
În fiecare an, în lunile iulie şi august în
Franţa, pe malul Atlanticului, în Pays de Loire,
oraşul La Baule, la Capela Sainte-Anne, se
Desfășoară festivalul literaturilor lumii dedicat
literaturii americane. În pofida rezervei manifestate
față de limba engleză, mai ales a celei de dincolo de
Ocean, francezii sunt fermecaţi de literatura
americană, care, de câţiva ani, a cucerit iubitorii de
poezie din Occident. Şcoala newyorkeză de poezie
a fost reprezentată de Ron Padgett, care este şi
traducător al poeziei franceze în Statele Unite.
Confruntarea dintre cele două literaturi a fost
susţinută de scriitorul francez Tanguy Viel, autorul
unui „fals roman american”, intitulat Dispariţia lui
Jim Sullivan, a cărui alocuţiune s-a numit Ce am
învăţat despre literatura franceză citind romane
americane”.
Foto:
Editorii Bernard şi Brigitte Martin,
organizatorii festivalului Scriitori la malul mării.
Festivalul literar Belles Latinas
Ediţia a 12-lea a
Festivalului literar Belles
Latinas, a fost marcată în
2013 printr-o dată simbolică,
a patruzecea aniversare a
loviturii de stat din 11
septembrie 1973 în Chile şi
moa r tea p re şed in te lu i
Salvador Allende. Acest
eveniment tragic a provocat o
reacţie puternică in lume,
este unul dintre evenimentele
majore ale secolului XX în
America Latină.
În anii şaptezeci, mai multe ţări din America
Latină au trăit o perioadă deloc uşoară. Brazilia, Uruguay,
Argentina, au suferit ani tragici de privare de libertate sub
jugul dictaturii, cerând dreptate în decurs de patruzeci de
ani.
Prima ediţie a festivalului Belles Latinas a avut
loc în octombrie 2002 datorită iniţiativei publicaţiei
Espaces Latinos dedicatâ din 1984 societăţilor şi
culturilor Americii Latine. Intâlnirile Belles Latinas pun
în prim-plan literaturile latino-americane contemporane.
De la prima ediţie, la întâlniri au participat peste două
sute de scriitori latino-americani, în treizeci de oraşe din
Franţa.
Pe parcursul acestor zece ani, festivalul literar
Belles Latinas a reuşit sâ constituie o reţea de cititori şi de
parteneri pasionaţi, care acţioneaza împreună pentru a
aduce în atenția tuturor literatura latino-americană.
Numărul oraşelor care gâzduiesc festivalul este în
constantă creştere. În 2012, spaţiile culturale si literare
ale diferitelor regiuni din Franţa au găzduit culorile
Americii Latine. A fost propus un program variat (cărţi
autobiografice, romane, poezie, romane poliţieneşti,
documentare, interviuri, dialoguri ...). Belles Latinas invită
autori şi cititori în librării, biblioteci, universităţi, teatre,
cafenele şi cinematografe, care devin pe timpul unei seri,
spaţii literare şi artistice. Lecturi, concerte, film, dansuri şi
momente gastronomice pentru plăcere şi convivialitate
sunt, de asemenea, la rendez-vous...
Douăzeci de scriitori care vin anual în Franţa
pentru a-și prezenta activitatea şi punctele de vedere,
poziţiile, reflecţiile cu privire la această perioadă din istoria
Americii Latine, marcată de efectele lipsei democraţiei şi
libertăţii.
De la începuturile festivalului, activităţile sunt
realizate de către echipa Belles Latinas în colaborare cu
autorităţile din domeniul învăţământului, cadrelor didactice
ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului
Culturii şi Comunicării. Lista scriitorilor invitaţi este
transmisâ cu multe luni înainte pentru a favoriza o
activitate pe o durată îndelungată în clasă şi a pregăti
întâlniri şi schimburi intense şi călduroase care se
prelungesc uneori datorită relaţiilor care continuă între
autori şi elevi.
Traducătorii participă în mod regulat la mese
rotunde, discuții cu jurnalişti, critici literari şi specialişti în
literatura latino-americanâ. Editorii şi librarii oferă
publicului cărţi ale autorilor invitaţi, nu numai în limba
franceză, dar, de asemenea, în original: spaniolă sau
portugheză.
http://www.espaces-latinos.org/?page_id=306
14 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”
În aceeaşi perioadă, la Sète, cunoscut şi ca Veneţia
ţinutului Languedoc, Festivalul „Vocile vii ale Mediteranei”,
ce se desfăşoară în grădini publice sau particulare, în pieţe,
pe străzi sau la „Théâtre de la Mer”, pe vapor sau pe plajă,
îşi propune să releve la fiecare ediţie similitudinile şi
tendinţa spre unitate a culturii mediteranene, dincolo de
diferenţele dintre ţările riverane. Directoarea manifestării,
Maïthé Vallès-Bled, afirma că „Vocile vii ale Mediteranei”
se doresc „un ter i tor iu a l păci i” , în contextul marcat de
criză şi de tranziţia politică din ţările arabe. Peste 100 de
poeţi şi-au citit versurile în limba maternă, lectura fiind ur-
mată de versiunea franţuzească, citită de un actor. „Culturile
mediteranene sunt multiple”, afirma organizatoarea. Aflat la
a patra ediţie, festivalul s-a extins anul acesta în alte trei
oraşe: El Jadida în Maroc, la începutul lui mai, Genova, în
iunie, şi Toledo, unde se va desfăşura între 6 şi 8
spetembrie. Pentru a facilita relaţia cititorilor cu poezia, la
festival participă editori, librari şi redactori ai revistelor de
poezie.
http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-1.pdf
http://www.nlr.ru/prof/reader/prozam/press/2012-2.pdf
http://www.festivalpremierroman.com/ED26/
auteurs_qui_reviennent.html
http://www.festivalpremierroman.com/ED26/
index_rou.html
DIN EXPERIENȚELE BIBLIOTECILOR LUMII
Întâlniri la bibliotecă
Bibliotecile belgiene pentru a
atrage vizitatori în sălile de lectură,
mai ales oamenii singuri, le propune
întâlniri romantice cu lumânări.
Primul experiment a fost realizat în
urmă cu trei ani. Cu ajutorul
romanelor literare au făcut cunoştinţă 14 persoane
cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani.
Robotul vă oferă cartea, chiar şi pe
timp de noapte
În Japonia, a fost creat
un robot care permite lectura
cărţilor fără a intra în bibliotecă.
Robotul prezintă o cutie de 50
pe 45 cm pe roţi echipată cu un
aparat de fotografiat digital şi
un braţ mecanic special.
Activitatea „bibliotecarului
electronic” se ghidează prin intermediul
Internetului. Pentru a se deplasa între rafturi şi a
ocoli diferite obstacole întâlnite în cale, maşina
foloseşte un sistem laser. Ea are capacitatea de
a selecta cărţi, a întoarce paginile, treacând
conţinutul pe contul utilizatorului. Robotul este
conceput pentru oamenii ocupati, care nu au timp
pentru a merge la bibliotecă.
Now How
Una dintre noile biblioteci publice ale
oraşului japonez Naka (Naka) a implementat
sistemul de identificare biometrică fără contact,
prin venele de pe palmă. Acesta va fi primul caz
din lume de aplicare a unei asemenea identificări în
bibliotecă, care va înlocui biletul de cititor.
Bibliotecă dedicată femeilor
La Londra există singura bibliotecă de acest
gen, dedicată femeilor. Aceasta îşi are începuturile
în anul 1926, în cadrul Societăţii londoneze de
susținere a femeilor. Acum, biblioteca are peste
60.000 de cărţi şi broşuri. Subiectul a 5000 de piese
de muzeu este viaţa, activitatea, realizările femeilor
din trecut şi până în prezent.
15
RECOMANDĂRI
„O carte bună pentru cei mai buni”
Repere privind organizarea unei campanii de colectare a cărţilor
Donaţiile de cărţi adresate bibliotecilor sunt
o practică cunoscută de mai multă vreme lumii
bibliotecare. Ca regulă, de această activitate se
ocupă voluntarii, iar cărţile donate sunt folosite
pentru completarea retrospectivă (lichidarea
lacunelor); vânzarea (în cazurile când exemplarele
deja existente în bibliotecă sunt suficiente) şi
procurarea pe banii obţinuţi a altor publicaţii
necesare bibliotecii; distribuirea cărţilor donate altor
biblioteci sau donarea acestora cititorilor şi
oaspeţilor bibliotecii, etc.
În cazuri concrete, precum FNCL, poate fi
orzanizată o campanie de coletare a cărţilor care
ulterior vor fi folosite pentru premierea bibliotecilor
şi persoanelor câştigătoare în concursurile
organizate.
Condiţii obligatorii: local cunoscut, timp
concret când pot fi aduse donaţiile şi diseminarea
informaţiei privind derularea campaniei.
În acest scop, biblioteca va delimita un
spaţiu şi va pregăti un set de materiale de promovare
a necesităţii şi importanţei campaniei. Este
binevenită elaborarea unei liste a donatorilor, care
vor rămâne în atenţia bibliotecii pentru relaţiile de
mai departe, diverse semne de gratitudine şi
implicarea în activităţile ulterioare organizate de
bibliotecă.
Modele de afiş:
„O carte este un dar pe care il poti deschide iar si
iar”
Cărţile te fac mai puternic. Donează cărţi!
”Eşti ceea ce citeşti” - donează orice carte doreşti!
Cărţile schimbă vieţi. Donează cărţi!
16 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Biblioteca - locul unde începe imaginaţia. Donează
cărţi!
“Nu poţi deschide o carte fără să înveţi ceva.”
Confucius
O carte bună este precum un iceberg, şapte optimi
sunt ascunse sub apa. Ernest Hemingway
Expoziţie de carte. Tehnologiile „step by step”
Articolul Книжная выставка. Пошаговые
технологии de Н.Н.Мисина în revista Ваша
библиотека . – 2011. – № 32. – С. 37-56. prezintă
un material metodologic, care enumeră şi descrie
principalele tipuri de expoziţii, care persistă astăzi
în biblioteci, precum şi modul de organizare a unei
expoziţii de carte în bibliotecă. Materialul oferă o
clasificare detaliată a expoziţiilor de carte.
Deasemenea, sunt descrise 12 expoziţii tradiţionale
şi 40 de expoziţii inovaţionale. Între formele
inovatoare a activităţii expoziţionale autorul
evidenţiază următoarele: expoziţie de autor ,
expoziţie virtuală/ electronică /, expoziţie –
almanah, expoziţie – antologie, expoziţie – vernisaj,
expoziţie – victorină ( concurs, joc, întrebare ),
expoziţie – decor, expoziţie – dialog, expoziţie–
dilemă, expoziţie – diaramă, expoziţie – dezbateri,
expoziţie – dosar, expoziţie –c alendar (data),
expoziţie – hartă, expoziţie – collaj, expoziţie –
panoramă, expoziţie– apel, expoziţie – călătorie,
expoziţie – meditaţie, expoziţie – evaluare,
expoziţie – publicitate, expoziţie – raport, expoziţie
– retrospecţie, expoziţie – simbol, expoziţie –
dicţionar, expoziţie – recomandare, expoziţie –
surpriză, expoziţie – hobby (pasiune, colectare),
expoziţie – cronică, e x p o z i ţ i e – c e l e b r a r e
(aniversare, dedicaţie), expoziţia unei pagini de
ziar, expoziţia unei ilustraţii, expoziţia publicaţiilor
memorialistice, expoziţie sonoră, dosarul literar al
cititorului, expoziţie-express.
Autorul citează normele de timp pentru diferite
tipuri de expoziţii, oferă sfaturi practice
bibliotecarului privind principalele etape de lucru.
Descrierea planului expoziţiei: titlul expoziţiei,
forma expoziţiei, utilizatorul ţintă, scopul
expoziţiei, obiectivele expoziţiei, problemele
expoziţiei, localizarea expoziţiei, capitolele
expoziţiei, citate utilizate, mijloace de perfectare,
asistenţă bibliografică, mijloace de promovare,
evaluarea eficacităţii expoziţiei. Autorul enumeră şi
caracterizează cerinţele privind activitatea
expoziţională: accesibilitate, operativitate etc.
Articolul este însoţit de o listă bibliografică
care include lucrări metodice şi practice pentru
organizarea expoziţiilor, precum şi publicaţii care
oglindesc experienţa activităţii expoziţionale în
bibliotecă.
Cartea este întotdeauna mai bună decât filmul,
deoarece nu există nici o limită la imaginaţie pentru
efectele speciale. Donează cărţi!
17
Cum să organizezi un cabinet de biblioterapie în biblioteca ta? Subiect Terapia prin lectură – remediu cu valenţe educogene în scopul înţelegerii şi rezolvării problemelor relevante ale unei persoane.
Scopul „Dă o şansă sanătăţii tale, ia pastila de lectură” - o lectură dirijată are proprietăţi cicatrizante.
Obiective
Furnizarea modalităţilor prin care o persoană şi – ar
putea găsi interese în afara personalităţii ei (ieşire
din cotidian; evadare în lectură)
Eliberarea persoanei de presiunea emoţională şi
mentală
Dezinhibarea persoanei
Ajutarea individului de a crea un plan personal
pentru rezolvarea problemelor
Direcţii de activitate
Crearea unei atmosfere propice pentru consiliere;
Diagnosticarea aptitudinilor şi capacităţilor
pacienţilor/cititorilor cu ajutorul testelor de
personalitate acesibile pentru fiecare utilizator ;
Plasarea individului într-un grup de cititori adecvat
aptitudinilor şi intereselor sale ;
Informarea asupra literaturii disponibile prin
eliberarea de reţete de lectură.
Lansare de carte
Lansarea de carte sau premiera cărţii, poate
fi definită ca o metodă de publicitate şi informare.
Aceasta combină informarea cititorilor despre o
carte nouă, editată recent şi promovarea ei.
Adresându-ne la terminologie, sintagma „ a lansa”
din fr. „lancer” înseamnă acţiunea de a (se) lansa şi
rezultatul ei: lansarea unei cărţi.
Cele mai reuşite prezentări de carte (din
observaţiile bibliotecarilor) sunt prezentările la teme
privind istoria locală. Aceasta oferă posibilitatea de
a atrage la manifestare pe toţi cei care au contribuit
la apariţia cărţii. Mai întâi de toate, autorul, care le
vorbeşte cititorilor despre istoria scrierei operei, de
la concepţie până la ieşirea de sub tipar, dificultăţile
şi problemele care au apărut pe parcurs, prototipuri
ale personajelor, etc. Despre procesul de pregătire a
manuscrisului pentru tipar povestesc reprezentanţii
editurii: redactorii, recenzenţii. Într-o formă
interesantă poate avea loc prezentarea pictorului. El
va prezenta schiţe de design, ilustraţii, care
dezvăluie viziunea şi interpretarea operei. Dacă este
posibil, se invita prototipuri, eroi, martori,
concetățeni participanţi la evenimente etc. La
organizarea expoziţiei folosim fotodocumente,
artefacte. În scenariu pot fi incluse poezii, cântece,
scenete, legate d e s u b i e c t s a u d e b i o g r a f i a
autorului. Deasemenea, au succes lansările de carte
de istorică, etnografică cu înscenarea tradiţiilor şi
demonstrarea costumelor, obiectelor de uz casnic.
La finalul manifestării autorul oferă autografe. Într
-un cerc mai îngust de cititori poate fi servit un
ceai, cafea.
Lansarea de carte poate fi realizată şi fără
participarea autorului. Elaborarea invitaţiilor,
posterelor etc. Lectura fragmentelor şi a
miniaturilor vor transforma manifestarea într-o
adevărată sărbătoare. În cadrul lansării de carte pot
fi folosite modele de soluţionare a situaţiilor dificile
preluate din lucrare. Întrebările se concentrează pe
episoade specifice, care vor ajuta la evaluarea
acţiunilor. Cu interes deosebit va fi privit un
fragment din operă montat în scenă.
O comunicare pe viu, emotională a
prezentatorului cu publicul (întrebări de reflecţie,
etc.), muzică, dans - toate aceste tehnici vor face
lansarea de carte interesană şi eficientă. Lansarea
de carte poate fi însoţită de o expoziţie de carte la
temă, vănzarea cărților sesiunii de autografe. O
atenție deosebită se acordă potagoniștilor.
18 Festivalul Național al Cărții și Lecturii Buletin informativ nr. 1 (3), 2014
Din istoria semnului de carte
Istoria semnului de carte este similară istoriei
cărţii. Semnul de carte a fost elaborat de primii cititori, care
s-au ciocnit de problema orientării în carte.Egiptenii din
antichitate foloseau semnul de carte pentru a marca pagina
din sul (lungimea căruia ajungea peste 40 de metri). În
epoca medievală iubitorii de lectură marcau paginile cărţii
cu noduri din pergament si piele. Este cunoscută data
apariţiei primului
semn de carte –
1584. Anume
atunci, tipograful de
la curtea regală
engleză,
Christopher Barker
i-a oferit reginei
Elisabeta I un semn
de carte din mătase.
Invenţia tiparului face cartea mai accesibilă. Transformată
dintr-o singură operă de manuscris într-un produs tipărit cu
tiraj, cartea, cu toate acestea, avea un preţ foarte scump.
Producerea în masă a semnului de carte are loc după 1860.
Apar semne de carte produse în condiţii de fabrică, ţesute
din mătase, brodate cu mărgele, decorate cu pietre scumpe.
Doamnele preferau să marcheze pagina cu flori uscate şi
batiste cu dantelă. Semnele de carte erau oferite la toate
ocaziile cu tot felul de felicitări, cele mai bune urări pentru
prieteni si cei dragi, cu exprimarea recunoştinţei, cuvinte de
dragoste şi compasiune, cu texte de rugăciuni. Iniţial,
produse din pânză, destul de curând s-a trecut la materiale
mai ieftine şi mai
avansate tehnologic -
carton şi hârtie.
Dezvoltarea
tehnicii de tipar i-a
oferit o nouă viaţă
semnului de carte.
Din acest moment el a
devenit de sine
stătător purtător de
informaţie. Preţul mic
şi originalitatea au
contribuit la creşterea
popularităţii semnelor de carte în rândurile unui număr tot
mai mare de cititori. Acestea sunt folosite pentru a face
publicitate cărţii, evenimentelor, activităţilor şi ideilor
educaţionale.
Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost unu special
pentru dezvoltarea semnului de carte. Descoperirile
ştiintifice şi-au pus amprenta pe acest accesoriu al cărţii. Își
fac apariţia primele aşa-numite semne de carte tehnice,
patentate în 1890 de către cetăţeanul german M. Kienle.
Germanii numesc semnele de carte „blattvayzer “ - „Indici
de pagină.”. La începutul secolului XX americanul W.
Martin a inventat un semn de carte din pânză şi hârtie, lipind
pe capetele benzilor mici magneţi. Ei se atrăgeau unul de
celălalt prin hârtie, iar banda, dublu îndoită, ţinea pagina
necesară.
Sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut este
marcat de un nou val de interes faţă de semnul de car te ,
care are o expl ica ţ ie foarte simplă. În ultima treime a
secolului al XX-lea majoritatea semnelor de carte erau
efectuate din hârtie - material excelent pentru publicitate,
promovare, informaţie. Semnele de carte conţineau calendare
şi adresele librăriilor, aforisme şi apeluri. Şi astăzi există,
semne de carte cu informaţii utile: unităţi de măsură, tabele de
înmulţire, formule pentru elevi, imagini, date memorabile,
animale şi păsări etc..
Îndeplinind funcţie utilitară, semnul de carte
contribuie nu doar la memorizare sau gasire rapidă a paginii
din text, dar, de asemenea, el îndeplineşte misiunea de a salva
aspectul fizic al cărții. Semnul de carte are și rol estetic,
deseori, designul cărţii este combinat cu designul semnului de
carte. Astfel, semnul de carte este un element de design al
cărţii, care cu siguranţă poate fi considerat şi un element de
cultură al cărţii. Continuie sa
fie în vogă semnele de carte de
autor. Pentru elaborare sunt
utilizate o varietate de
materiale: piele, textile,
broderie, pictură, frunze de
porumb şi palmier, lemn,
scoarţă de copac, paie etc.
A r t a e l a b o r ă r i i
semnelor de carte ţine şi de
evoluţia progresului tehnic.Una
dintre cele mai recente inovaţii - semnul de carte cu timer
(poate fi util pentru cei care doresc să îmbunătăţească viteza
de citire).
Pentru cei care doresc să citească înainte de somn,
fără a deranja pe alţii cu lumina puternică exista semne de
carte cu iluminare.
Semn de carte - lanternă Semn de carte - lupă
Mii de utilizatori în toată lumea, în fiecare zi
vizitează bibliotecile. Anume pentru ei studioul de design din
China Toout a inventat conceptul de Intelligent Library
Bookmark („ semn de carte inteligent”). Mai întâi de toate,
Intelligent Library Bookmark funcţionează în calitate de semn
tradiţional. În afară de faptul că „memorizează” paginile în
locul utilizatorului, el ajută la rezolvarea altor probleme ale
utilizatorilor bibliotecii: restituirea cărţilor la timp şi căutarea
rapidă a rafturilor. Intelligent Library Bookmark este echipat
cu un modest sistem de navigare, care arată calea spre cărţile
necesare (primind informaţii despre localizarea acestora din
reţeaua bibliotecii). În plus, semnul inteligent poate citi
codurile de pe cărţi şi aminti stăpânului termenul limită de
restituire a cărților. Acest semn de car te nu numai că n u
19
permite pierderea paginii necesare dar, de asemenea, o
luminează. Nu are nevoie de o sursă de alimentare, deoarece
se alimentează de la razele solare. Poate fi folosită ca o
lanternă, o strânge şi încape uşor în buzunar.
Colecţii renumite de semne de carte se găsesc în
Biblioteca Britanică din Londra, Muzeul Cărţii de la
Biblioteca Regală Albert I din Bruxelles, Muzeul Cărţii din
Moscova, Muzeul German al Cărţii şi Scrisului din Leipzig,
Muzeul Elveţian al Hârtiei, Scrisului şi Tiparului din Bazel
etc. În 1991 în oraşul german Duisburg a fost inaugurat
primul şi unicul muzeu al semnelor de carte. Colecţia
constituie peste 10. 000 de exemplare din 50 de ţări ale
lumii, din sec. 19 şi până în prezent.
http://teenbook-ekt.livejournal.com/144506.html
.http://www.livemaster.ru/topic/129585-istoriya-knizhnoj
-zakladki
http://ms.znate.ru/docs/1381/index-17910.html#111209
Semnul de carte: elaborare şi utilizare de către
biblioteci
Secţiile, care servesc utilizatori, elaborează semne de
carte pe profilul şi direcţiile de activitate, în special
evenimente aniversare, teme actuale etc.
1 . Iden t i f i ca rea sco pulu i ş i de s t ina ţ ia
Ca scop pentru elaborarea semnului de carte poate servi
orice activitate efectuată în bibliotecă. De exemplu:.
atragerea cititorilor – semn de carte cu informaţie
despre locul unde se află biblioteca şi programul de lucru,
etc;
conservarea colecţiei – semn de carte privind atitudinea
grijulie faţă de colecţii;
promovarea colecţiei – după genul, subiectul, tipul
publicaţiilor, creaţia autorilor;
atragerea cititorilor în anumite activităţi, evenimente,
proiecte;
publicitatea serviciilor oferite.
2. Alegerea temei
Identificarea temei depinde de scop, destinaţie, locul de
distribuire a semnelor de carte. De exemplu: scopul –
conservarea colecţiei de bibliotecă; destinaţie – copiii de
şcoală primară; locul de distribuire – abonament şi sala de
lectură. Semnele de carte pot conţine: structura bibliotecii,
informaţii despre colecţii unicate, cărţi-jubiliare.
„Cartea recomandată de cititor”- semnul de carte include:
numele şi o fotografie originală a cititorului, coperta cărţii în
culori şi descrierea bibliografică a acesteia, precum şi
aprecierea cititorului. Semnele de carte pot fi unicate şi în
serie. De exemplu: Cărţi jubiliare 2015.
3. Studierea temei şi selectarea informaţiei necesare din
diferite surse, inclusiv Internet
4. Alcătuirea machetei semnului de carte
La alcătuirea machetei este important ca informaţia să fie
plasată în aşa mod, ca semnul de carte să îndeplinească nu
numai funcţia de bază, dar să conţină şi informaţie utilă. De
exemplu: în semnul de carte neapărat trebuie de găsit loc
pentru informaţie despre biblioteca: denumire, logou, slogan
etc. Se utilizează ambele părţi ale semnului.
5 . E l a b o r a r e a s e m n u l u i d e c a r t e
Semnul de carte, practic, ar trebui să ocupe ¼ din foaia A
4.Utilizăm tehnologiile informaţionale. Folosim şi tehnica de
scanare. În absenţa imprimantei color, se va folosi hârtie
colorată. Semnele de carte laminate sunt mai atractive şi
durabile.
6. Utilizarea semnului de carte în bibliotecă
Se folosesc: la organizarea şi desfăşurarea activităților; ca
“memo pentru cititori uituci”, despre data de restituire a
cărţii.
Semnele de carte pot servi ca mențiunipentru răspunsurile
corecte privind cele mai bune opere ale scriitorilor autohtoni
şi străini.
7. Distribuirea semnului de carte.
Se distribuie utilizatorilor în calitate de produs
informaţional. Semnele de carte care promovează lectura în
familie şi respectiv bibliotecă vor fi distribuite şi la părinţi.
Care este diferenţa dintre semnul de carte elaborat de
b i b l i o t e c ă d e o r i c a r e a l t e l e ?
Semnul de carte elaborat de bibliotecă are misiunea
să promoveze cartea, lectura şi biblioteca între cititori şi cei
care nu citesc, spre deosebire de orice alte semne de carte,
care urmăresc, în primul rând, scopuri utilitare.
Pentru elaborarea semnului de carte se utilizează cele mai
diverse materiale, pe când semnul de carte elaborat de
bibliotecă va fi numai din hărtie. Cu cât e mai densă hârtia, cu
atât e mai bine.
Semnul de carte elaborat de bibliotecă ,în afară de
imagine, conţine text, care deseori, are cea mai mare pondere.
Textul trebuie să fie succint şi în acelaşi timp bogat în
conţinut.
BNRM, str. 31 August 1989, nr. 78 A,
Chişinău, 2012, Republica Moldova
Tel.: (+373 022) 22 14 75;
Fax: (+373 022) 22 14 75 www.bnrm.md e-mail: [email protected]
Serviciul Dezvoltare în
biblioteconomie
Elaborare:
Alla Andrieș
Procesare computerizată:
Ecaterina Dmitric