Feminismul În România

8
Feminismul în România Începuturile şi istoria mişcării de emancipare a femeilor române sunt insuficient cercetate, ceea ce face ca bogata literatură feministă de dinainte de 1948 să fi rămas în mare parte nevalorificată. Studiile publicate îndeosebi în deceniile şapte-nouă ale secolului XX, acordau o atenţie cu totul disproporţionată organizaţiilor de femei socialiste şi, fireşte, în primul rând celor comuniste, din motive evidente, de ordin ideologic, opunându-le ansamblului cu mult mai important al mişcării feministe româneşti, etichetată drept ostilă realelor interese democratice. Puţinele studii consacrate perioadei dintre cele două războaie mondiale şi a celei de după război atribuie merite inexistente aşa-zisului rol exercitat de Elena Ceauşescu, punând în mod istentativ şi tendenţios în umbră adevărata contribuţie, pe plan naţional şi internaţional al unei personalităţi interdependente ale feminismului românesc, cum au fost, de exemplu, cazul Alexandrinei Cantacuzino. În România, la 24 de ani de la răsturnarea regimului comunist, libertatea de expresie a permis o cercetare nelimitată, iar teme odinioară absente sau ocolite cu bună ştiinţă, au început a fi dezbătute şi studiate. În ultimii ani, feminismul [ 1 ], definit ca o doctrină care 1 În concepţia Elenei C. Meissner, „ feminismul în înţeles mai restrâns înseamnă aceea mişcare prin care femeia cere înălţarea prin cultură, prin formarea personalităţii ei, prin afirmarea individualităţii ei; sau feminism în înţeles mai larg înseamnă aceea mişcare socială, prin care femeile cer să participe la viaţa de stat, la viaţa socială prin exerciţiul drepturilor politice integrale, precum şi la toate îndatoririle şi drepturile, ce decurg de aici”. Elena C. Meissner, Dreptatea cauzei feministe , Atelierele grafice „Lumina Moldovei”, Iaşi, 1923, p. 24; Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului

description

Feminism

Transcript of Feminismul În România

Feminismul n Romnia nceputurile i istoria micrii de emancipare a femeilor romne sunt insuficient cercetate, ceea ce face ca bogata literatur feminist de dinainte de 1948 s fi rmas n mare parte nevalorificat. Studiile publicate ndeosebi n deceniile apte-nou ale secolului XX, acordau o atenie cu totul disproporionat organizaiilor de femei socialiste i, firete, n primul rnd celor comuniste, din motive evidente, de ordin ideologic, opunndu-le ansamblului cu mult mai important al micrii feministe romneti, etichetat drept ostil realelor interese democratice. Puinele studii consacrate perioadei dintre cele dou rzboaie mondiale i a celei de dup rzboi atribuie merite inexistente aa-zisului rol exercitat de Elena Ceauescu, punnd n mod istentativ i tendenios n umbr adevrata contribuie, pe plan naional i internaional al unei personaliti interdependente ale feminismului romnesc, cum au fost, de exemplu, cazul Alexandrinei Cantacuzino. n Romnia, la 24 de ani de la rsturnarea regimului comunist, libertatea de expresie a permis o cercetare nelimitat, iar teme odinioar absente sau ocolite cu bun tiin, au nceput a fi dezbtute i studiate. n ultimii ani, feminismul [[footnoteRef:1]], definit ca o doctrin care vizeaz emanciparea femeii n toate domeniile vieii, deine un loc proeminent n cadrul temelor de cercetare tiinific abordate n mediul universitar romnesc, cel ieean situndu-se la un nceput de drum. Subiect tot mai frecvent n peisajul contemporan, feminismul a beneficiat de conturarea noii istorii a colii Analelor, prin abordarea spaiului vieii private, a cotidianului, prin apelul la alteritate i la imaginea celuilalt, ca o modalitate de reconstrucie a mentalului colectiv. [1: n concepia Elenei C. Meissner, feminismuln neles mai restrns nseamn aceea micare prin care femeia cere nlarea prin cultur, prin formarea personalitii ei, prin afirmarea individualitii ei; saufeminismn neles mai larg nseamn aceea micare social, prin care femeile cer s participe la viaa de stat, la viaa social prin exerciiul drepturilor politice integrale, precum i la toate ndatoririle i drepturile, ce decurg de aici. Elena C. Meissner,Dreptatea cauzei feministe, Atelierele grafice Lumina Moldovei, Iai, 1923, p. 24; tefania Mihilescu,Din istoria feminismului romnesc. Antologie de texte (1838-1929), Editura Polirom, Iai, 2002, p.275.]

n pofida gradului mare de analfabetism al populaiei feminine i al ignoranei femeilor din mediul rural, micarea a aprut n spaiul urban nainte de Primul Rzboi Mondial i s-a dezvoltat pn la sfritul anilor '20, perioad caracterizat printr-o unitate de gndire social i naional, o solidaritate n faa unui program feminist extins. Rolul principal n cadrul micrii l-au deinut reprezentantele elitei feminine, care au efectuat studii n strintate, cu precdere n Frana, unde au avut primele contacte cu ideile de emancipare.

Anul 1918 are o semnificaie aparte pentru naiunea romn, prin unirea i formarea statului, ns din perspectiva istoriei micrii, la acest eveniment mai putem aduga sfritul Primului Rzboi Mondial, ndeplinirea obiectivului naional i sfritul conflagraiei oferind un nou context care a permis afirmarea i dezvoltarea curentului feminist. Aceast problem a drepturilor femeii vine i ea la ordinea zilei odat cu celelalte refome, care se impun dup ndeplinirea obiectivului naional, dar n timp ce acestea din urm se bucur de un acord aproape unanim, chestiunea femeeasc trebuie s treac de egoismul brutal i rece al unora, de sentimentalismul sterp al altora, i de toate acele fore obscure ale tradiiei i ale rutinei. Ceea ce constat un contemporan al epocii este c, n spaiul romnesc, feminismul nu constituia o ameninare pentru linitea vieii publice, n timp ce simul de dreptate social era prea puin dezvoltat pentru a se putea spera, mcar, la o aciune notabil n acest sens. Acelai jurnalist, susintor al micrii, considera c excluderea femeii de la viaa public nu avea nicio justificare, n condiiile n care viaa politic interesa deopotriv naiunea ntreag, deci i femeia. Aceasta nu era nedreptit numai din perspectiva dreptului public, ci i de Biseric, moral, Codul Civil i ntreaga organizare social, care o priveau ca pe o fiin inferioar. Aceast situaie nu se putea schimba dect printr-o ntins reaciune a spiritului pubic, care s determine obinerea deplinei egaliti, a unei echitabile distribuiri a funciilor publice i, n final, a drepturilor politice [[footnoteRef:2]]. [2: E. Herovanu,Pe marginea Epopeei. nsemnri din timpul rzboiului, Tipografia Naional, Iai, 1919, pp. 53-56.]

Dorina Zileriu, ntr-un articol din 1925, remarca faptul c, n pofida avntului luat de micarea feminist n aceti ani, explicabil prin schimbarea situaiei populaiei feminine (cu precdere cea urban) dup rzboi, toat truda i dragostea depus de femei pentru triumful cauzei lor din cauza unor prejudeci nebazate roadele sunt nensemnate. Brbailor le era team c printr-o emacipare deplin a femeii, aceasta nu ar mai fi fost o ppuic ademenitoare, un fulg de zpad plin de graioziti, care putea fi influenat, ci ar fi devenit o femeie muncitoare, care se cultiv i are caracterul format, fiind contient de menirea i responsabilitile sale familiale, sociale i civile. Acesta era obiectivul principal al micrii feministe [[footnoteRef:3]]. [3: Dorina Zileriu,Cteva cuvinte despre micarea feminist, n Societatea de mine, an II, nr. 23 i 24, Cluj, 7 i 14 iunie 1925, p. 396.]

n primii ani postbelici, caracteristica principal a evoluiei micrii feministe este constituit de aspiraia spre integrare, reorganizare i unificare a cadrelor organizatorice ale micrii, n tandem cu procuparea general pentru solidarizare n jurul unui program feminist extins, care s includ revendicarea drepturilor civile i politice pentru femei. Realizarea acestui deziderat a fost nceput prin crearea Asociaiei pentru emanciparea civil i politic a femeilor romne (n continuare AECPFR), care cuprindea n cadrul su i feministe aflate n refugiu la Iai, din Transilvania, Bucovina i Basarabia, acest fapt demonstrnd unitatea n gndire a micrii, precum i dorina de transgresare a acestei uniti n plan organizatoric. Aceast asociaie reprezint n cadrul orientrii feministe din anii '20 tendina reformist a micrii, cea moderat, fiind asumat de UFR. Revenirea acestora la casele lor a avut o importan deosebit din perspectiva extinderii n teritoriu a asociaiei, prin crearea de filiale, n ideea atragerii tot mai mult a populaiei feminine [[footnoteRef:4]]. [4: ANIC, fond Constantin Meissner, dosar XI/35, ff. 6-14]

n Basarabia, Elena Alistar a ncercat s obin o coordonare a activitii feministe din aceast provincie cu cea din Vechiul Regat, n ideea unei solidariti care trebuia s conduc la ndeplinirea obiectivelor de emancipare a femeii. Astfel, aceast lider a participat la congresele Asociaiei de la Iai i Bucureti, n calitate de reprezentant a femeilor din Basarabia, stabilindu-se astfel o legtur cu Alexandrina Gr. Cantacuzino, care a susinut constituirea de filiale ale societilor din Vechiul Regat n celelalte provincii. Tendinele integratoare ale micrii se observ n demersul de fondare n Basarabia a numeroase filiale ale societilor de femei cu pretenii de audien la nivel naional: filiala Reuniunii Femeilor Romne, condus de Eleonora Halippa (n noiembrie 1919), cea a Societii Naionale a Femeilor Romne (n continuare SONFR), organizat de Iulia Siminel-Dicescu i una a AECPFR [[footnoteRef:5]]. [5: Ibidem, pp. 24-25.]

n cadrul micrii feministe din primii ani postbelici se prefigureaz dou tipuri de discurs feminist: unul moderat[15], reprezentat de UFR, grupare prezidat pn n 1935 de Maria Baiulescu, care arta reineri n privina schimbrii dimensiunilor tradiionale ale existenei femeii, susinnd un activism feminin prepoderent cultural i filantropic; altul reformist [[footnoteRef:6]], dezbtut i susinut n toat perioada interbelic de liderele Asociaiei. Important de precizat este faptul c dup congresul UFR din 1925 i dup constatarea tacticii adoptate de politicieni, care nu erau dispui la punerea n practic a articolului 6 din Constituie, aceast federaie renun la tendina moderat i se ralieaz celei reformiste, susinnd programul promovat de AECPFR. [6: Calypso C. Botez,Problema feminismului. O sistematizarea a elementelor ei, n Arhiva pentru tiina i reforma social, an II, nr. 1-3, Bucureti, aprilie-octombrie 1920, pp. 28-84.]

Asociaia susinea un program feminist cu revendicri extinse, exaltnd idealul femeii independente economic i personal, emancipate n toate aspectele, chiar dac acest fapt implica schimbri n plan familial. Creat la Iai nainte de sfritul rzboiului, la constituirea sa au participat membre i din celelalte asociaii, aflate n refugiu, precum preedinta UFR, Maria Baiulescu, fapt destul de interesant, avnd n vedere c la ntoarcerea n Braov, aceasta revine la atitudinea moderat. Aceast organizaie avea n vedere o dubl aciune, activitatea sa ndreptndu-se att n direcia culural-educativ a femeii, ct i n cea social-politic. Misiunea sa principal, aa cum ne putem da seama i din titlu, era ctigarea sufragiului universal al femeilor, att pentru corpurile legiuitoare, ct i pentru consiliile judeene, obinerea drepturilor civile, la acestea adugndu-se combaterea prejudecilor i dogmelor, a drepturilor civile, obinerea accesului la toate profesiunile i reglementarea muncii feminine, ndrumarea ctre comer i meserii, pregtirea femeilor pentru munca social i viaa ceteneasc, combaterea analfabetismului, a alcoolismului, a indiferenei [[footnoteRef:7]]. [7: Maria C. Buureanu,Asociaia pentru emanciparea civil i politic a femeilor romne. Buletin trimestrial, an I, nr. 1, Iai, ianuarie 1919-1920, pp. 5-7]

n timp ce liderele Asociaiei au manifestat un activism social fr precedent i o hotrre n susinerea revendicrilor de emancipare, feministele din cadrul UFR pledau pentru moderaie i pentru emanciparea treptat, tot prin reforme, considernd c femeia din Romnia nu era pregtit pentru toate drepturile revendicate. Activismul feminin avut n vedere de moderate se situa mai degrab pe plan cultural i caritabil, apelurile acestora viznd n primul rnd o aciune la nivelul elitei, concentrat pe problemele femeilor nevoiae, a celor din cartierele mrginae ale oraelor, precum i a rncilor. Aceast diferen de opinii s-a regsit i n privina acordrii drepturilor politice, a participrii femeilor la viaa politic i a strategiei de urmat n cadrul micrii de emancipare a femeii. n timp ce membrele Asociaiei au desfurat, pn la votarea Constituiei, o intens campanie de propagand n vederea acordrii dreptului de vot, UFR nu s-a manifestat n ideea mprtirii acestui program, nereacionnd la deciziile Consiliului dirigent care amna nscrierea drepturilor politice promise femeilor la Alba-Iulia. Aa cum remarc Alexandru Zub, istoricul constat, analizeaz, reconstituie, pune n relaie ct mai complex, pe verticala duratei, fenomenul pe care tinde s-l neleag i s-l fac inteligibil altora; pentru el micarea feminist iismulpe care acesta l-a produs n ultimul secol fac parte din istorie, iar plasarea lor perspectivic rmne o exigen de metod, care se poate obine numai prin aprofundarea unei rigori profesionale.